Părintele Gabriel Nicu s-a născut în data de 23 septembrie 1964, în comuna dâmboviţeană Dragomireşti, satul Mogoşeşti. A fost preot de mir, dar a dus o viaţă ascetică.Mulţi dintre miile de credincioşi din ţară şi din străinătate care mergeau la Borăneşti, judeţul Ialomiţa ori la Gresia, judeţul Teleorman, unde a slujit în ultimii patru ani şi jumătate, consideră că Preasfântul Dumnezeu a făcut, prin acest preot, minuni pe care numai marii sfinţi le-au făcut. Vindeca boli fără leac, alunga demonii din oameni, aducea liniştea în familii, îi ajuta pe mulţi în afaceri, anihila efectele feluritelor vrăji care se făceau asupra creştinilor. În afară de acestea, Părintele Gabriel, având darul străvederii, vedea starea fizică şi sufletească a fiecăruia, citea gândul oricărui om. Prevedea fapte şi întâmplări care se desfăşurau ulterior.Spunea, de pildă, că dumnealui va muri înainte de a împlini 41 de ani. Există martori care pot relata şi minuni mai rar întâlnite în zilele noastre: cum Părintele călătorea nevăzut, cum înmulţea mâncarea. Există fotografii în care se vede cum o lumină aparte îl înconjura adesea.

Am mers la Gresia în anul 2003, mai mult din curiozitate, dar şi printr-o minune. Părintele mi-a apărut în vis înainte de a-l cunoaşte! Eram în căutarea unui duhovnic şi acel vis m-a încredinţat că mă aflu pe drumul cel bun. Cu toate acestea, fac parte şi eu dintre cei care, în timpul vieţii pământeşti, l-au înţeles foarte puţin. Pur şi simplu, Părintele a avut un destin aparte.Neputând să înţeleg bine ceea ce vedeam şi auzeam, citeam cărţi scrise de sfinţi şi despre sfinţii cunoscuţi şi mă bucuram duhovniceşte pentru Sfinţia Sa atunci când vedeam că şi alţi atleţi ai Preasfântului Hristos au gândit şi au simţit la fel ori s-au confruntat cu acelaşi gen de probleme.În cei doi ani în care am mers la Gresia, în afara spovedaniei, nu am stat de vorbă cu Părintele mai mult de 15 minute în total. În schimb, mă regăseam în predici, uneori chiar mi se adresa în mod special, căci Părintele îmi citea adeseori gândul şi îmi dădea şi răspunsul. În drum spre casă, constatam uimită că şi cu alţi creştini Părintele comunica la fel.Uneori mă certa, în public, dar fără să-mi pronunţe numele, alteori îmi demonstra că ştie ce gândesc, cu ce mă îmbrac în timpul săptămânii, ce planuri am, cum mă descurc la serviciu, ce probleme de sănătate sau familiale am, ce intenţii şi ce caractere au oamenii cu care intram în contact etc.Cu toate că nu vorbeam mult în mod direct, simţeam cum îmi dirijează paşii şi aşa îmi modelam comportamentul de parcă Sfinţia Sa ar fi fost de faţă. Astfel, în cei doi ani în care mi-a fost duhovnic, mi-am schimbat mult felul de a fi, am reuşit să mă înţeleg pe mine şi pe cei din jur şi am învăţat să fiu cu adevărat fericită.Şi acum simt că Părintele este pe undeva pe aproape, doar că se ascunde privirilor mele. Abia după ce Părintele Gabriel s-a mutat la cele veşnice, după ce am aflat de la creştini mai multe minuni, am înţeles cu adevărat cine mi-a fost duhovnic.(L., Bucureşti)

1

Părintele postea (nu mânca niciodată carne, lapte, brânză ori ouă) şi se ruga permanent, respectând totodată şi rânduiala monahală de rugăciune, dimineaţa, seara şi la miezul nopţii. Părintele era extrem de exigent cu sine însuşi; dormea pe o rogojină şi făcea multe milostenii. Biserica din Gresia fiind prea mică, Părintele a construit un paraclis extrem de modest, dar încăpător, în care se simţea ca într-o catedrală.

Rostea cu mult curaj marile adevăruri ale acestor vremuri, întărindu-i duhovniceşte pe unii, dar supărându-i pe alţii. Milita pentru întoarcerea la izvoarele ortodoxiei, nicidecum pentru ecumenism. Mustra apoi aspru păcatele oamenilor în special ale celor spovediţi de curând, astfel încât fiecare se simţea luat în grija Părintelui şi ajutat să se îndrepte. Mulţi dintre fiii duhovniceşti ai Părintelui duc astăzi o viaţă evlavioasă, fie în mănăstiri, fie în mijlocul mulţimii.

Părintele Gabriel ne îndemna să nu acceptăm nici cardurile, nici buletinele electronice, nici microcipurile ce urmează a fi implantate pe mâna dreaptă ori pe frunte pentru a se împlini cele scrise în Apocalipsă la capitolele XIII şi XIV. Acestea operează mai mult cu numere, nu cu numele de botez. Spunea că ,,numărul de om” va deveni mai important decât numele, iar dacă-l vom accepta, Dumnezeu va considera că ne-am lepădat de Sfântul Botez şi ne va părăsi. Ne spunea cum cele trei perechi de bare din codul fiecărui produs, după decodificare, dau numărul 666. Ne avertiza că lumea se îndreaptă spre un mare dezastru spiritual şi spre sclavia lui antihrist.

Spunea apoi că Biserica Ortodoxă ar trebui să aibă o poziţie mai distantă faţă de masonerie, întrucât acestea două fac parte din sfere spirituale opuse. Părintele a proorocit că vor fi din nou martiri creştini. Numai prin post, rugăciune şi milostenie aceştia îşi vor putea păstra tăria de a rezista prigoanelor care vor urma. De aceea, Părintele ne propunea să avem o credinţă vie, lucrătoare şi puternică asemănătoare aceleia pe care o aveau creştinii primelor veacuri. Ne îndemna să citim cărţile scrise de marii sfinţi, să postim lunea, miercurea şi vinerea şi să ne rugăm după puterile noastre dimineaţa, seara şi la miezul nopţii când cerurile sunt deschise. (L., Bucureşti)

Părintele vorbea simplu, nemeşteşugit, aşa cum îi veneau în minte gândurile inspirate de Preasfântul Duh. De aceea, era o adevărată luptă să poţi rămâne în preajma Sfinţiei Sale. Încercările erau mari, dar ele puteau fi biruite prin smerenie, post, rugăciune şi mai ales printr-o credinţă puternică. Încă din ianuarie 2004, Părintele ne-a avertizat că vom fi ,,încercaţi ca argintul”! (L., Bucureşti)

,,Îmbrăcat în alb, cu părul şaten spre blond împletit într-o coadă lungă, cu ochii albaştri pe faţa ovală ce purta discret paloarea specifică acelora care îşi împodobesc viaţa cu nevoinţe ascetice, Părintele părea o prezenţă miraculoasă din alte timpuri.” (L., Bucureşti)

,,Era simplu, blând, smerit, înţelegător, corect, iertător şi suferea până la lacrimi când trebuia să fie aspru cu noi.( A. B., Bucureşti)

Era neiertător cu păcatul, extrem de sever cu sine însuşi şi foarte ordonat în toate.” (A. B., Bucureşti)

,,Părintele Gabriel avea cartea canonică fără pată. Cu toate acestea, a trecut printr-o campanie de denigrări, care i-au pus la încercare smerenia şi răbdarea, ajutându-l în acelaşi timp să-şi continue urcuşul duhovnicesc. (L. şi A., Bucureşti)

,,A fost şi este un mare sfânt. Păcat că l-am pierdut!” (Un pustnic)

2

Cateva din multele minuni facute de parinte: ,,Părintele ştia ce profesie am şi de unde sunt.”(A., Bucureşti) ,,Într-o vară, sătenii din Borăneşti asistau neputincioşi la pagubele pricinuite

de secetă. Deodată s-a format un norişor şi toţi au crezut că în sfârşit va ploua. Mare le-a fost uimirea când au văzut că a plouat numai în grădina Părintelui.” (Sora A., Bucureşti)

„Cu darul străvederii, Părintele a descoperit că mai aveam un păcat nespovedit.”(L., Bucureşti)

,,Părintele ştia că amica mea are un prieten şi i-a spus pe nume, deşi nimeni nu-i vorbise despre acesta. (A. B., Bucureşti)

,,Aflându-se pe un munte înalt, însoţit de fratele N şi sora S., Părintele a călătorit cu ei pur şi simplu pe calea aerului! A luat-o pe panta cea mai abruptă şi în câteva secunde au fost cu toţii la poalele muntelui. (S. şi F., Buzău)”

„De Paşte, la Gresia, 30 de persoane au mâncat dintr-un singur peşte. Părintele l-a înmulţit astfel încât fiecare a primit câte o bucată mare.” (Sora R., Bucureşti)

„În ziua de Rusalii 2004 slujea Sfântul Maslu afară şi nişte nori furioşi prevesteau începerea ploii. Părintele a ridicat mâna dreaptă spre cer şi o mişca încet din stânga spre dreapta, în timp ce rostea o rugăciune, şi în ziua aceea n-a mai plouat.” (Sora R., Bucureşti)

„Părintele Gabriel a miruit doar fotografia fetei mele şi aceasta s-a vindecat de cancer uterin.” (M., Bucureşti )

„Un prieten al meu avea ciroză uscată şi trebuia să se pensioneze. După două săptămâni de rugăciuni şi tratamente ale Părintelui, medicii au recunoscut că s-a întâmplat o minune, deoarece, în urma controlului, au constatat că nu mai avea nicio urmă de boală.”(I., Slatina)

„Albinele nu-l înţepau, iar animalele sălbatice nu-i făceau niciun rău. Nişte broaşte care făceau un zgomot insuportabil au tăcut după ce Părintele s-a rugat.” (C. L., Roman)

„Împrumutasem nişte bani ca să ajungem la Părintele Gabriel şi am vrut să punem şi în cutia milei. Citindu-ne gândul, Părintele ne-a spus să nu facem aceasta, pentru că avem mai multă nevoie de bani decât alţii.” (B., Bucureşti)

„Mulţi preoţi şi călugări s-au bucurat de sfaturile primite de la Părintele Gabriel.”(Preot D., Baia - Mare)

„Am avut hemipareză în partea stângă. Mâna şi piciorul îmi erau paralizate, la vârsta de 80 de ani. După un Sfânt Maslu al Părintelui Gabriel, am început din nou să merg.”(N. M., Giurgiu )

Când Părintele a venit pentru ultima dată la mine, să facă Sfântul Maslu, mi-am dat seama că a călătorit nevăzut, întrucât persoane care se aflau în faţa liftului au afirmat că au văzut doar un băiat (care-i însoţea pe Sfinţia Sa şi pe sora A.) (L., Bucureşti)

„O echipă de japonezi şi unii creştini au filmat cum se cobora Preasfântul Duh peste Părintele Gabriel.” (A., Gresia)

„Cu rugăciunile şi cu plasturele pe care îl prepara, Părintele m-a vindecat în trei zile de orbire, fapt confirmat medical de mai mulţi specialişti renumiţi în domeniu." (G., Bucureşti)

„Familiile multor demonizaţi şi-au găsit liniştea în urma exorcizărilor făcute de Sfinţia Sa. O dovadă grăitoare în acest sens o reprezintă exorcizarea demonizatului N. În urma Slujbelor Părintelui, acesta s-a făcut sănătos şi, drept mulţumire, s-a adus pe sine jertfă Preasfântului Dumnezeu. Astfel,

3

suferindul de atunci este astăzi exarhul M. dintr-o mănăstire din nordul ţării. Există casetă audio care poate servi drept mărturie.” (C. şi L., Bucureşti)

„Sunt din Caracal şi în ziua de 1 ianuarie 2005, în biserica de la Gresia mi-a fost foarte, foarte rău şi am murit. Cei din jur mi-au povestit că Părintele Gabriel, fără să-şi oprească slujba sau să se sperie, le-a spus creştinilor să nu intre în panică şi s-a rugat în continuare, masându-mi uşor mâinile.Cu ajutorul rugăciunilor Părintelui, am revenit printre cei vii. După aceea am mers de mai multe ori la Gresia, iar acum vin şi la mormântul Părintelui. Astăzi mă simt bine şi îi sunt recunoscătoare Părintelui pentru minunea pe care a făcut-o cu mine.” (Sora A. şi mai mulţi creştini care au văzut)

4