Pamukkale. Aici timpul a brodat minunea lumii, prin numeroase izvoare calcaroase care scurgandu-se de pe un platou aflat cam la 200 m inaltime fata de restul peisajului a creat numeroase terase, cascade bizare sculptate in calcar si bazine cu apa termala sub forma unor scoici. Un evantai de culori te intampina in functie de lumin razelor solare care se refelecta in apa din bazine. Privit de la distanta este un adevarat castel de bumbac, cum bine i-au fixat numele in timp oamenii locului. Apele din terase au temperaturi de pana la 50C, contin saruri de calciu si dioxid de carbon, fiecare 250 de litri scursi ajutand la depunerea a 2,5 grame calciu stalactitele mai vechi sau in formare. Despre proprietatile tamaduitoare ale apelor din aceasta zona marturiile depasesc pragul erei noastre inapoi in istorie. Ruineleorasului Hierapolis, fondat, dupa unele surse, chiar de zeul Apollo si recladit in anul 190 i.e.n de catre Eumenes al II-lea, regelecetatii grecesti Pergam, dupa un cutremur devastator, se mai vad si astazi in vecinatatea minunilor albe. Exista atestari istorice ca in anul 129 i.e.n orasul descris inca de pe atunci ca o statiune balneara a fost inclus in Imperiul Roman, avandu-i printre oaspetii de seama pe imparatii romani Adrian si Nero si chiar pe celebra Cleopatra. Din maretia de odinioara a Hierapolisului astazi se mai pot distinge ruinele zidului care imprejmuia orasul, amfiteatrul, templul lui Apollo, plutoniumul grota plina cu gaz otravitor aflata la baza templului, poarta domitiana, baile romane, portile orasului, martiriul Sf. Filip si cimitirul, majoritatea datand din perioada romana reconstruita dupa ce cladirile elene s-au distrus in cutremure.