P[dureanca

--BUCURE$TI, 2017

)

Editor: George HuzumCoperta: Laura Teodora RidulescuTehnoredactor: Daniela Dumitrescu

Descrierea CfP a Bibliotecii Nagionale a RomAnieiSLAVICI, IOAN

Pddureanca / Ioan Slavici. - Bucuresti : Astro, 2017ISBN 978-6o6-866o-22-6

821.r3s.1-32

Editura ASTROStr. Iacob Negruzzi, nr. 37A,Sector 1, Bucure$tiTel./Fax: ozr 223 04 5t

Comenzi Ia:www.cartea-mea.rowww.cartescolara.rowww.depozit-de-carti.rowww.pro-librarie.ro

I

Fi trei cruci gi zi ,,Doamne-ajut[!" cAnd treci pragulcasei, fie ca se ieqi, fie ca s[ intri, cici lumea din intAm-pllri se alcltuie$te, iar intamplarea e noroc ori neno-rocire, qi nimeni nu qtie dacd e r5u ori bun ceasul in care

a pornit, nici dacd va face ori nu ceea ce-$i pune de gand.

Busuioc insX, bogdtoiul, era om care Etie ce voieqte.

Pe wute, pe muncite, pe chibzuite, el ajunsese gospodar

ce are cu patru plugud zece zile de-a rAndul qi seamdne

brazdele numai cu grau bob ales, gi de aceea se putea sim{idestoinic a scoate la capdt lucruri pe care allii nici mdcarde gAnd a Ei le pune nu se incumetau.

Se ivise holer[-n !ari, iar Busuioc nu voia sd qtie de

ea. Holerd-n timpul seceriqului?! La aceasta nu s-a gdn-

dit qi nici acum nu voia sI se gAndeasc5. Avea patruzeci

de jugXre de plmAnt acoperite cu grdu, un singur lan ce

govlia rnereu sub sarcina de spicuri grele; holere, neho-lerd el trebuia s[-gi adune rodul in timp de trei zi]e, clcipulin se scuturl de la cei sdraci, dar mult de la dAnsul.

$i de la mulli mult s-ar scutura in fiegtecare an Ei in-ce mai mult ani qi ani de-a rindul daci n-ar fi bralul pi-durenilor fl5mdnzi.

Simlind apropierea timpului de secere, pddurile se

pun in mi$care colibi cu colibi, sat cu sat se adund, vdilepornesc intregi spre campia intins5, qi in cAtera zile cAt

{ine locul din Mureq pane in pertile Or[zii qi pind la iz-voarele Crigurilor nu mai rftnAn prin sate decit moqnegiineputinciosi, babele bltrAne qi copiii nevArstnici; setea de

3

viald ii ia qi-i duce pe toli la s[rbitoarea cea mare ce se

line in fieqtecare an o date pentru implrlirea pAnei de

toate zilele.

Acum stlpAnirea oprise aceastd serbare: se diduse

de stire $i cu toba prin sat, qi tn auzul oamenilor adunali

la biserici precum c[ nimeni nu are voie si pdrdseasci de

seceriq hotarul satului s[u, nici s[ primeascd de seceriq

oameni din alte sate.

- Si vld eu cine mX opre$te pe mine a-mi strdnge

rodul muncii mele! strigd Busuioc. Curati nebunie!

De unde ia stlpAnirea puterea de a ne opri pe noi

toti? La asta nu s-a gindit? ! intr-o min[ e: M[i, omule,

weai sd mori de foame?", iar in cealalt[: ,,BagH de seamd

ca nu cumva si dai de holerl!" Apoi tot mai bune e holera.

Parcl daci mi-a fi dat sl mor de holerl, stdpAnirea o sX

qteargl data mea de acolo unde s-o fi aflAnd! Ji.e scris,

!i-e scris; nu !i-e scris, nu !i-e scris, qi sdn[tate bun[.

Socoteala lui Busuioc era fdcutl: n-avea decit si pu-

nd caii la cAteva ciru{e, si plece la p5duri ca sX-qi aduc[

oamenii, qi apoi ar fi r.rut el sd Etie care-i acela, un om din

Curtici, care ar indrdzni sh fac[ guri.

- Mii taici, eu zic s[ m[ duc eu, grli Iorgovan, iar

Iorgovan era feciorul tltdne-s[u.Busuioc nu prea stetea de vorbl cu oamenii, Ei unul

dintre oamenii cu care mai ales nu stetea de vorbX era fi-ul sdu, Iorgovan.

Iorgovan era, ce-i drept, mai tinlr decdt taicl-siu,insi tocmai fiindci era mai tAndr gi fiindcd il avea pe Bu-

suioc bogltoiul tata, invltase mai mult in viala lui qi era

oarecum mai cuminte: asta o simtea Iorgovan, dar Bu-

suioc o Etia, qi in fundul inimii se bucwa de ceea ce gtie.

Iorgovan umblase cinci ani de zile Ia qcolile din Arad; era

vorba si se facd ,,domn", fiindc[ avea pe ce, gi Busuiocvisanopli intregi la domnia fecioruiui sdu Ei nici n-avea de ce

sd nu viseze, fiindci feciorul siu era bun qcolar. lntr-obunl dimineald se pomeneqte insi cu el acasl.

- Taicl, eu m-am gandit se m[ dau qi eu la pluglrie,ii zisese el atunci. Busuioc s-a uitat lung la el, a mai statpe gAnduri, apoi l-a intrebat:

- Care va si zicd rlmAi plugar ca mine; de ce nu mi-ai

spus-o tu asta mai nainte?

- Pentru c[-mi ziceam, a rlspuns Iorgovan, dacd ilintreb, qtiu ci n-are sX voiasc[; dac-o fac, Etiu cd are sd-i

pari rlu odatd, iar daci aqtept pdnl ce s-o mai gdndi gi el,

md. tem c[ o si-mi treacd pofta.

,*A.;a-i! - gAndise Busuioc in el - tot mai bine plugar

de frunte decit boier de rAnd".

insd Busuioc era om insurat, el unul qi cu nevasta doi,

iar nevasta lui il avea frate pe popa din Socodor, o avea

sori pe preuteasa din Otlaca, mai avea qi veri, qi veriqoare,

gi e greu lucru si ai neamuri multe qi si te temi de gura

1or.

,,Busuioc nu qtie s[-qi 1ie feciorul in frAu": asta n-ar fivoit Busuioc s-o zic[ neamurile nevestei sale despre

dAnsul, pentru cX avea qi el neamuri, gi aceste se supdrau

cdnd acelea il grliau de r1u, qi apoi se supdrau qi acelea

cdnd qtiau ce aceste s-au supirat, incAt Busuioc se bil[-bdnise cAte un an de zile pAnd ce ajungea sd se impace.

El se duse dar la popa, fiindci popa era cel mai cu

minte dintre toti.

- Lasd-l frate! - a grdit popa - ci el gtie mai bine la

ce-l trage inimalDe atunci Iorgovan tace, face qi aqteapti ca taicS-siu

sX se bucure, iar Busuioc e tat[ $i se bucuri qi atunci cAnd

nu prea are de ce.

Cu toate aceste, acum Busuioc stete pe gAnduri.

De mai cu minte era fiul slu mai cu minte; acum insinu era vorba de minte, ci de trecere, $i trecere tot el, tatel,

avea mai mult5. Stia pe toatd lume, qi toat[ lumea il gtia

pe el; nu intra in mintea lui gAndul c[ i s-ar pune cineva

in drum cdnd ii zice: ,,Eu sunt Busuioc de la Curtici". A.qa

era! Lui nu i se punea nimeni in drum; insh Iorgovan era

mai mult decAt dAnsul: feciorul iui Busuioc!

- Bine biiete, dar bagl de seami, rispunse tat[l.$i nici nu ar fi fost rxu daci Iorgovan, tot ca alte ddti,

ar fi fost poveluit numai de gAndul c[-i va p[rea odatibine bhtrdnului.

Era cu minte Iorgovan; insl mintea este 5i ea dupd

tirnpuri qi impregiurhri; biiatul era de doudzeci de ani, 9i

mai ales tot timpul seceriEului ar fi slabi de tot mintea de

doudzeci de ani, prin care nu trece, fie chiar qi numai pe

fulgerat, qi cite un gAnd zburdalnic.

Seceriqul era o sirbhtoare, qi Iorgovan voia ca pentru

aceasti sirbXtoare el si-i aleagl pe oameni, qi cosaqi, $i

legitori, qi fete ce trec de-a lungul brazdei s-adune in ur-ma cosagului mdnunchii sub secere.

An, lucrul fusese minunat: erau flicii sprinteni Si la

vorbd, qi la lucruri, un cimpoieq gi doi llutari, era gi-o gu-

ri spartl, erau qi fetele tot una qi una, incit iarna toat5

Iorgovan numai la seceriE a visat.

Iar in mijlocul secerdtorilor i se ivea totdeauna Si-

mina, fata crAsnicului de la Zimbru, qi indatl ce i se ivea

Simina, el trecea cu gAndul de la seceriq la trier gi de la

trier la culesul viilor, fiindcb Simina nu a plecat decAt abiape la fiertul vinului. La casa lui Busuioc e totdeauna de

lucru pentru o Sirnin5, pentru tat ei qi pentru incl doi,

trei oameni ce se tin de dAnqii.

Dar cu Simina n-ar fi voit Iorgovan s[ deie fa{[; asta

qi-o pusese el de mult in gAnd. Prea iqi ieqise din fire pe

atuncea; era bine cd s-a dus.

Nu-i vorba, de cAte ori se gandea la dAnsa, el iqi f[cea

mustrdri c[ n-a sdrutat-o nici mlcar o dati.Nu era bliat rupinos de felul lui, Ei chiar in cele dintii

zile a voit s-o facd,

- T\r qtii c[ eu te ]as de bunivoie, ii zisese ea atunci;

de ce wei s-o faci cu de-a sila?

De acolo inainte el nu mai voia s[ o serute, iar acum,

cu un an mai bdtrAn, ii era ciud[ cd n-a voit, $i n-ar fi wutsI deie fa{6 cu dAnsa, pentru ca nu cumva s[-l impingd

pdcatul sd-i arate cA poate voi, dac[ vrea, chiar 9i mai

mult.Nu dar la Simina se gAndea Iorgovan, ci numai la ql

fel de Simind, care vine $i trece $i nu las6-n urma ei decAt

o scurtd p[rere de bine c-a fost.

Lui Busuioc ins6 nici mlcar atAt nu-i trecea prin

minte, 9i cAnd Iorgovan qi-a fdcut cele trei cruci qi a zis

,,Doamne ajuti!", tatdl se gdndea la cele patruzeci de po-

goane ale sale, iar feciorul la secerdtoare.

- Doamne ajuth! grdi Ei $ofron, sluga, care nu se

gAndea decAt s[ faci treaba in care-l trimisese stdpdnul

sdu.

II

Busuioc ar.usese dreptate.

N-avea stXpAnirea destuld putere spre a-i opri pe oa-

meni la casele lor. in serile de iarnl ei iqi petrecuserd

timpul povestindu-qi unii altora cele ce vEzuserd peste

7

vare la campie, primevara ii opreau mereu pe drumeti incale ca se afle de la dAnqii cum stau siminiturile de pe

qes, ial acum $tiau cu totii cd anul a fost mlnos 9i aqtep-

tau cu nerdbdare se le vie vestea ce spicul s-a ingdlbenit.

indatl dar ce le-a venit vestea, ei s-au pornit la vale.

$i adecl de ce si nu porneascA?

Pe la dAnqii nu era holerd. Porunca sthpAnirii? Std-

pAnirea nu cerea nimic de la dinqii; ii oprise numai pen-

tru cd voia sI le facd bine ferindu-i de primejdie, Ei treaba

lor era dacd voiesc o nu s[ se impirtXqeasch de aceastd

binefacere.

Aqa-nlelegea toatd lumea treaba, qi de aceea, cdnd

oamenii au inceput s[ plece, slujbaqii satului, care erau qi

ei tot oameni ca lumea, se f5ceau cX nici nu Etiu, nici n-a-

ud, nici nu vdd, iar dupi ce drumurile s-au umplut, i s-a

trimis stipAnirii rispuns precum ci u-a fost cu putinld

sd-i opreasci pe oameni la casele lor.

Drumul de lard de pe valea Criqului Alb, ajungdnd inapropierea qesului, la Maghierat, se despic[-n doaui, qi o

parte din cete o ia prin Pdncota spre mijiocul gesului, iar

alta apucl spre $iria, ca si inainteze la Arad qi s[ treacl

Murequl in Banat.

Sosind la $iria, cetele trec de-a curmezi;a prin sat qi

se opresc in bitltura de la marginea Cdmpiei.

Aici e inceputul.Satul se-ntinde la poalele celui din urmd qir de dea-

luri. Din sus de sat locurile sunt preserate cu vii, gi mai

sus, coasta e acoperiti cu tArqi, pe culmea plaiului se ve-

de marginea phdurilor, iar intr-un vArf iegit inspre CArn-

pie, cel mai ir.ralt dintre toate, se ridic[ zidurile pXrdsite

ale VilagXqului, o cetate veche, de unde ochiul strlbate

toate Campia cat petrunde zarea de lumind.8

Iorgovan plecase de la Curtici inspre amurgul serii Ei

mAna drept spre fuguiul Vilagls.ului, qi mAna iute fiind-ciJ mAna Ei pe el ceva inainte.

Iar $ofron se nec[jea cd Iorgovan mAna aqa de iute

Ei-gi zicea mereu: ,,Ce-o fi avAnd de-i a$a de neastArn-

in curAnd apoi se inserd qii Iorgovan il IXsI pe $ofrondeparte-n urma sa.

Dealurile se ridicau ca niqte ziduri intunecate in fala

Iui; se ivird apoi unul cate unul 9i focurile beielilor ieqili

cu vitele la p[qune, $i iar se vedea cetatea, care aculn ste-

tea-n zarea roqiaticd a unui foc mare ca o mogAldea{l

nemigcati.Era inspre miezul noplii cAnd el ies,i dintre holdele

din hotarul $iriei qi apuca drumul cel mare.

Plecat cu gAndul de lung[ cll[torie in treburi grele, el

era dus cu gAndul lui departe inainte qi de cAte ori vedea

cetatea tnaintea sa, ii era parcl n-a plecat incl 9i iar mai

indemna caii la pas iute.

ins[ om era 9i el, simlind c[ li se slobod frAnele, o

deterl in pas domol de tot.Apropiindu-se de sat, el deodat5 se din obo-

seala lui.De mult inc[ ii plruse ci aude aqa, din cAnd in cAnd,

cimpoi, qi ceterl, gi fluier, qi chiote zburdalnice; trecAnd

acum un pod de peatrS, i se ivirl Ei focurile de la mar-

ginea satului, dimpreund cu lumea ce se indesuia prin za-

rea 1or.

El siri in picioare, ca si vadd mai bine, apoi strAnse

fi'Anele qi trase cu biciul intre cai, iar aceqtia, dedeprinqi

cu baciul, iqi luard zibalele in dinli qi i se-ntinseri dru-

rnului, incAt oamenii de pe la tbcuri, speriali de goana lor,

grlbir[ din toate pir{ile sd li se puni in drum.

9

trezi

Oprind caii, Iorgovan se uita ametit impregiur.Lume, lume qi iar 1ume, sute $i sute, mii de oameni,

un bAlci intreg, qi tot nu ela bAlci, fiindcd la bdlci sunt Ei

care, sunt qi petri, iar aici nu erau decAt oameni vii, o oas-

te intreage, Ei tot nu era oaste, fiindcX aici erau pe ciliflicli, pe atAte fete. $i precum privea Ei precum asculta

din drum, el nu putea sd in{eleagl nimic; pe ici pe colo

cAte un foc, Ei oameni, grimezi-grimezi, unii intinEi pe

jos, allii indesuindu-se, cei mai mulli jucAnd - cimpoi,

ldutari, fluieragi, cAntece, chiote qi vorbl, vorbl, vorb5,

care le leagd toate Ei le impreuni in o singurl bAjbAiiurd.

Iorgovan era foarte nenorocit.

Plecase in cale lungi qi, plecat abia, se simlea la sfAr-

Eitul cdldtoriei. $tiuse el cb va gisi pddureni la $iria, dar

cI va glsi atAt de mulli hrcAt s[ nu mai aibd nevoie de a

merge mai departe, la asta nu s-a gdndit.

Dar acum era vorba s[ vadd ce era de vizut.El sdri din cdruli, desprinse caii pe de ldturi Ei plech

spre mulfirne. oamenii erau veseli, pi Iorgovan igi speria-

se somnul. V[zAndu-se dar in mijlocul g5ligiei repede-re-

pede ii trecur[ prin minte trei gdnduri deosebite.

,,Bani ai?

Am.Aici nu te cunoagte nimeni qi nimeni nu te bagd in

seam5.

Cine qtie dacd o sl-1i mai fie dat a vedea inci o dat[un lucru ca gi acesta.

O si-l trimit pe $ofron cu ciru{ele la weun birt dinsat $i o se md duc eu mai tArziu".

C[ci erau aici muite pe care omul trebuie sb Ie qtie qi

sX le vad[.CAfiva pagi de la drum el dete peste o grimadl adu-

nati impregiurul unui foc de weascuri. Unii Eedeau pe

10

jos, iar allii steteau in picioare, dar toli ascultau neclintifi

cdntecul unui mosneag ce qedea pe un fedeleg de lAngd

foc. Era cdntecul lui Novac. Iorgovan il mai auzise, par'

insd cd nu tot astfel, qi se necljea cd nu poati sil audldestul de bine in g5l5gia cea mare.

in dosul lui un fluieraq qi un ldutar cAntau Ardelea-

na, iar un fldcdu de cei cu gura spart[ luase cinci fete gi le

juca. Lumea adunati impregiurul lor izbucnea la toatlgotia lui in hohote qi iar se stipAnea, ca nu cumva si-iscape lreo vorbd pe neauzite.

Iorgovan, auzind chiotul gi hohotele, se-ntoarse incXlcAi, apoi tresXri, r[mase o cliph nemiqcat Ei se dete

cAliva paqi inapoi.ii trecuse ca o sigeatd prin inim6: una dintre cele

cinci fete era Simina.

Nu! nu era Simina; era numai o pddureanci, o fat[,qi p[durencele qi fetele mai ales pe Ia miezul noptii sea-

mdnh unele cu altele.

Dar daci nu era Sirnina, putea si fie, era un lucru fi-resc sd fie.

Trecuser[ luni de zi]e de cdnd n-o mai v[zuse in gAn-

dul lui; $tia numai c-a vizut-o, qtia cum fusese, dar nu mai

simlise acreala de care i-a fost cuprins tot sufletul intimpul cdt a stat dAnsa la Curtici; acum, dimpreund cu

oamenii de la p[duri i se ivi qi chipul Pidurencii, 9i simtl-mAntul de acrealh, nu amiriciune, acreali, ca qi acreala

vinului stitut de fiert gi inc5 nelimpezit. Cat a stat dansa

la Curtici, zAmbet in fala lui nu s-a ivit, mdncarea lui n-a

fost mAncare qi somnul lui n-a fost somn, qi totuqi de cAte

ori era vorba de plecarea ei, ii venea sd rlcneascd qi-qi in-figea ghearele in Eolduri. Era grozav lucru cAnd lrei sb nu

voieqti ce wei gi simli ci nu poli voi nimic, ci te duce altul