POEMUL 20PABLO NERUDA

Pot să scriu versurile cele mai triste-n noaptea asta.Să scriu, de pildă: "noaptea-i înstelatăşi tremură sub gheaţă, în depărtare, aştri."Vîntul nopţii se roteşte prin ceruri şi cîntă.Pot să scriu versurile cele mai triste-n noaptea asta.Da, am iubit-o şi, uneori, şi ea m-a iubit.În nopţi precum aceasta am avut-o în braţele mele.Şi sub cerul fără margini am sărutat-o de atîtea ori.Ea m-a iubit şi, uneori, şi eu am iubit-o.Cum să nu fi iubit nemişcarea marilor săi ochi!S-ascult imensa noapte, mai imensă fără de ea.Şi versul cade-n suflet ca roua peste iarbă.Ce importanţă are că dragostea mea n-o mai poate păstra?Noaptea e plină cu stele şi eu sunt fără ea.Aceasta-i tot. În depărtare cineva cîntă. În depărtare.Cu această pierdere sufletul meu nu se poate-mpăca.Ca şi cînd ar dori s-o apropie, ochii mei o caută.Inima mea o caută şi ea nu e cu mine.Aceeaşi noapte leagănă aceiaşi arbori.numai noi, cei de-atunci, nu mai suntem aceiaşi.N-o mai iubesc, e adevărat, dar cît am iubit-o!E atît de scurtă dragostea şi-atît de lungă uitarea!Pentru că în nopţi ca aceasta am avut-o în braţele mele,Cu această pierdere sufletul meu nu se poate-mpăca.Chiar dacă aceasta e ultima durere din pricina eişi-acestea ultimele versuri pe care le mai scriu.