279290

MILIA FOAIE BELETRISTICA SI SOCIALA

I L U S T R A T A

T O T O D A T Ă

ORGANUL PUBLICATIUNILOR «SOCIETĂŢII PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN».

PROPRIETAR, REDACTOR ŞI EDITOR:

I O S I F V U L C A N

ANUL XXXIII. - 1897.

ORADEA-MARE, 1897.

T I P O G R A F I A I O S I F L Â N G .

S i b i u 1 Bibi. Univ. Cluj I [Nr ^ . 1 9 2 l j

XXXIII • 1897

C U P R I N S U L .

/ 1 . Portrete şi biografii.

1. Dr. Demptriu Radu . . . . . . .... — -2. Prinţul /.arol al României — — -3. C. I. Ş/ăncescu — — — — --4. Principesa Măria şi Elisabeta... — ~ 5. Grie^riu Silaşi — . . . — — — -6. Dumitru Stăncescu ... .... — — -7. (&rol Miiller — — - --- -

îeorge I. regele Greciei ... . . . — -9 Eiisabeta, regina României — _.. -

10. Principele George al Greciei . . . ... -11. Prinţul Constantin moştenitorul Greciei 12. Papa-Malekos ... — — ~- -~ -13. Visarion Roman ... ... — 14. Parteniu Gosma — — — . - -15. Teodor Delyanis .. . — — — — 16. Henrik Ibsen ... — — - -17. Ioan Hannia — ... - - - - — — 18. Principesa Sofia d'Alencon — ... — 19. Jon Ghica . . - — — — — 20. "Colonelul Vassos --. . . . — ... 21. Vilhelmina regina Holandiei — 22. Edhem paşa - -23. Victoria, regina Angliei 24. Alexandru Roman ... - -25. Christian IX, regele Daniel 26. Dr. George Popa L . .. 27. Mite Kremnitz .,_ I... . . . ... — — 28. Iosif Sterca ŞuluţiuL - -29. Canovas del Castillo . . . :. . — 30. Dr. Ioan Bozoeean __ --31. Alma de Dunca-Schiau 32. David br. Urs -33. David br. Urs (portret nou) . . . -- — 34. Octav II. regele Svediei şi Norvegiei .. . 3îr~AWajadru Roman ... - — 36. Andree"""--^^ ... ... 37. Nicolae Popovici .. . ... 38. Ioan Popescu S. 39. Vilhclm II. împăratul Germaniei ... 40. Dr. Ioan Meşota ._ ... ... 41. Augusta Victoria, împărăteasa Germaniei 42. Br. Paul Gautsch ... ... — 43. Carmen Sylva _ ...

jŢ Ilustraţiuni.

Pag. 1

13 2 5 ' 37 49 61 73 85 97

109 121 133 147 181 193 217 229 241 253 265 277 301 305 313 325 337 365 373 389 397 413 421 433 445

x 4 5 3 457 469 481 493 517 565 577 601

1. An nou fericit ... .... 4 2. Darul de anul nou ... 5 3. Portretul ei . . . . . . . . . 8 4. Primăvară iarna . . . . . . 17 5. Folosul telofonului li .... . . . 20 6. Gata de bal .. . . . . 29 7. Iubirea nurorilor . . . . . . . . 32 8. Iarna la ţară . . . .... . . . '.. . . . . . . . . 41 9. Cântec de amor ... . . . 53

10. Iapo/jeze la plimbare cu trăsura __ . . . . 56 11. Tigrul . . . . . . . . . . . . . . . . .. 12. Tvibunal chinezesc . . . . . . ... ..

. . . 65 11. Tigrul . . . . . . . . . . . . . . . . .. 12. Tvibunal chinezesc . . . . . . ... .. 68 13." J iu resbelul greco-turcesc 77 14. Suferinţe tantalice 80 1.6. Cura Kneipp iarna . . . — — 89

Pag.

16. Fericirea mamei ~ . . . — — — — 92 17. Amazonă turcomană — — — — — 101 18. Amicii . . . . . . . . . — — ... '— — 104 19. Cânele favorit . . . ... . . . ... — — — 113 20. Venătoare de soco-moime . . . . . . — — 116 21. Dor cu dor ... . . . . . . — — - — 125 22. Pipa moşului — — — - — 128 23. Dragostea mamei . . . ... . . . — — — 137 24. Aşa, dragă... . . . ... — — — — — 140 25. în curtea haremului .. . ... . . . — — 149 26. Rugăciunea de sară . . . — — ... — — 152 27. Părăsită ... — !~ — — - — - 161 28. O rugă sârbească ... — .-, — — — 164 29. Nevinovăţie şi dragoste ... ... . . . 173 30. Bunica — U ' --- — - — 176 31. Francisca da Rimihi .. . — ... - — 185 32. Palatul regelui Greciei la Athena .... ... . . . 188 33. A înviat! .. . ... — — — — — — 197 34. Charta resboiului greco-turc ... . . . ... . . . 200 35. O noapte pe mare ... . . . - — ... - 209 36. Înaintea oglindii . . . - — — -,- — 212 37. Uniformele armatei grecesci .. . ... . . . . . . 221 38. Oraşul Ianina ... . . . . . . - 224 39. Uniformele armatei turceşti . . . . . . ... .... 233 40. Oraşul Larissa ... — .. . — — — 236 41. Primele flori ale primăverii . . . ~ 245 42. Triton ... — — — — — — — 248 43. Scirile de 'nvingere din Constantinopol .. . 257 44. După bătălia de la Domokos .... ... — .. . 269 45. O tiroleză . . . .". --- -~ --- 28i 46. Nereida . . . ' - 284 47. Primăvara în pădure .... . . . 292 48. Pescarul de la Tisa ... ... ... - 293 49. Arderea unei corăbii pe mare ... ... ... 296 50. Mănăstirea-Petersky în Kiew ,. ... 308 51. Pentru o floare.__ ... - (- — 317 52. Nu văd nimica ... - — — 320 53. Iepuraşul drag ._ - .. . ... ... — 329 54. Pe malul mării . . . -- —- 332 55. De la câmp - — 341 56. Mâncăciosul . . . . . . - - - - . . . 344 57. Fată arabă de la Nil ... . . . - - 349 58. Copila rea — - 353 59. Prima încercare ... - - 356 60. Casa institutului Albina . . . . . . . . . ... . . . 361 61. în grădină ... 368 62. Naufragiu în port .. . - — — 377 63. Aye-Aye în Madagascar ... ... ... ... ... 380 64. Gimnasiul gr. or. românesc din Braşov ... 385 65. Algirieni .. . . . . . . . ... - - 392 66. Oglinda trădătoare . . . . . . - — 401 67. Porturi poporale din Dalmaţia 404 68. O luptă la Sudan . . . . . . . . . . . . ... . . . 416 69. Sărutarea ţarului .. . . . . - .... 425 70. Ortacul îndărătnic ... . . . ... . . . — ... 428 71. Pe malul lacului .. . - 437 72. Portretul ei ... . . . - — 440 73. întâlnirea bicicliştilor . . . . . . . . . ... ... 449 74. Noul frăţior . . . ' ... . . . - ... 452 75. O serbare poporală în Mvinchen 461 76. Simbolul păcii . . . . . . . . . . . . ... — — 464 77. Lupta cu crocodilul... . . . — 473

1897

78. 79. 80. 81. 82. 83. 84. 85. 86. 87. 88. 89. 90. 91. 92. 93. 94. 95. 96.-97. 98. 99.

100. 101. 102. 103. 104.

Din Africa-de-sud ... . . . Scrisoarea.-. . . . . . . Economă bună .... . . . Bazar în Cqnstantinopol O damă arabă.. . . . Casa în care s'a născut Iancu Cules de vii în Italia .... — Teatrul Naţional din Bucureşti De lângă Cattaro ~ Surioarele.. _. .... . . . Care-i cea maî frumoasă Statua lui Heliade în Bucureşci Gloria .. . ... .. ... . . . Orfanele . . . . . . . . . Mama scaldă pe Lilica în fotelul cel mare.. . . . . . . . Fata oarbă . . . ... ... . . . Toate sunt trecătoare . . . . . . Totul perdut . . . . . . ' . . . . . . Vai frumos mai cânţi • . . . . . . Evlavia ... . . . . . . — .. . Scrisoarea... . . . . . . . . . . . . Mărgăritarul haremului . . . . . . Vine tata .... . . . Cap de studiu Nu fii supărată, dragă ... . . . Bibol selbatic din Tibet

m. Poesii.

Alin: Sete de viaţă . . . — „ Cântec de toamnă ... ... ... . . . „ Cântecul paharului „ Visul amăgitor .. .

Alvescu: Sara ... — — ... . . . — — „ Dorinţa ... — --- — — —

Măria Baiulescu : Primăvară ... . . . . . . „ Linişte

P. O. Bocea: Fulgi de nea ... „ La ţesut . . . . . . . . . „ Gazel... . . . — ... — .. .

Enea P. Bota: Ce vesală . . . ... . . . . . . Aurel Ciato : Gâte-am dorit odată ... . . .

„ în aşteptare . . . . . . ... . . . „ Din temniă . . . ... . . . ...

P. Conda : Noaptea — — „ Poveste — „ M'oiu duce

Oeorge Coşbuc: Dintr' alte lumi .. . . . „ Ghiaura ...

Măria Cunţianu: La lucru . . . . . . . . . Idyl ... Bradul ...

„ Alinda ... . . . . . . „ Fragment ._ „ Tablou rustic ... ... . . . „ Resignare (Schiller)

P. Bulfu: Soţiei mele ... ... ... . . . . . . Elena din Ardeal: Când ţ-ai vădut întunecată

„ Cugetări . . . ... . . . . . . „ Şi tot nu cred . . . , Zadarnic

Emilişn : Iad şi raiu „ în templu . . . . . . „ Sbuciumări . . . . . . .... . . . — „ Scrisoare ... „ „ Creştin bun ...

Pag. 476 485 488 497 500 505 509 512 521 524 533 536 545 548 557 560 569 572 581 584 589 593 596 605 608 617 620

378 462 487 531 523 571 145 495

42 99

465 16

247 318 366 304 388 448

2 541

27 50 87

210 343 436 619 258 100 225 270 499 352 375 423 472 524

Haralamb O. Lecca.

Octav Lecca:

Vasile Meşter

V. B.

Macabră _. Lacul (Lamaitine) Pescarul . . . . . . ... Amintiri (Alfred de Musset) Paianginul . . . . . . . . . Gelosie... . . . . . . Pe malul Oltului ... I Elegie (Ovidiu) . . . . Visul .. . . . . . . . . . . .

Scufundarea oraşului Is . . . Regele Thule (Goethe) .. . . . . .

Tristă . . . ... - V Steluţa ... . . . ... . . . . . . . Dat uitării . . . . . . . . . — . La geam .. . . . . . . . . . . Adio . . . ... . . . . . . . . . . Iertare _. . . . .

Muntenescu: Miedul nopţii . . . . . . . „ Amintiri... ... . . . „ Lacremi ... . . . . . . . . . .

8. B. Mureşianu: Iarna ... . . . . . . . . . . „ In linişte ... . . . ._

Oeorge Murnu: Ideal .. . . . . . . . ... . . „ Departe .. . . „ M'am dus demult .. . . . . .

Ruga . . . -Nu-i lut .. . . . . ... .

„ Al teu farmec . . . ... . . . : „ Tu mândru chip de fată . . . .

Norian : Ademenire . . . „ Din poveste ... „ Elegie ... . . . . . . „ Iubitei ... ... „ în mersul vremii

Miron Pompiliu : Noaptea ... .. Traian H. Pop : Primăvară N. Radulescu-Niger; De faţă cu luna ... .

., Vinerea Patimilor „ Noaptea Paştilor „ Speranţa „ Mâna ei (Arm „ Vraja iubirii „ Ângerul cădut „ Pentru ea

Şedetoare Copilărie ... . . .

„ O carte . . . . . . Tovarăşile mele

„ La nascerea lui Isus Al I. Şonţu: Odihna dulce

Lasă-me . . . — Cântec din şedetoare Fetele atât îmi plac Cântec Vară ... ... ... Cântec de pe Rhin Căsnicie ... — .. . Iubire

Radu B

Smara :

Bosetti

Josif Stanca

Pag-183 243 266 289 315 362 412 434 482 422 446 103 148 186 342 402 486

63 111 580

79 426 138 195 234 278 303

-338 459

52 135 196 354 438 570

Sex TU: Traduceri din Heine 7. 64.

M. B.

88. 114. 162. 330.

Traian \Pe albunul dşoarei : In pacea serii ...

Sub mesteaceni Poesii — ... E prea târziu ... Primăvară... Schintei . . . . . .

/

340 374 409 470 518

44 75

594 603

15 126

19 76

280 327 387 481 544 2 1 4 / 474

39 28 55 90

117 109 24P

~ 4 8 9 7 ~

Traian: Dorei — „ Spre toamnă __ -„ Toamnă — - - -„ O, timp de flori ... .... ..

N. Tulliu: Pe drum de nori . . . .. Don de Pedro ... . . . .. Poetul - - — ..

A Vlahuţă: Iubire — - — — -Iosif Vulcan: Copiii — — — -Petru Vulcan : Bradii — .. . . . . ..

/ La patru-deci şi patru Cântec trist . . . . . . .. Ce mai comori . . . . Pe schelă . . . — .

C. Xeni: Aceeaş soartă fSchiller) — . Cântăreţul (Goethe)

Pag. 307 390 427 511 403 477 510 123 506 282 350 398 498 534 522 558

Simin : Psichologie „ In mărginit

Smara: Pasteluri . . . . . . ., Roma .. . — .. . —

Iosif Stanca : Cale grea ... . . . . . . . . . „ Suflet bun „ Dragoste prea mare

Dumitru Stăncescu: Norocul şi nenorocu Dumitru Teleor: în giurul mesei ... Viora din Bihor: Cele doue viorele ...

„ Orbul Biletul . . . ... ...

„ Cugetări şi medilări A. Vlahuta : Romantic ... ... . . ... Petru Vulcan : Impresii de călătorie ...

„ Pe marginea rîului

Pag 505

... . . . . . . . . . 568 15.8. 327. 374. 386. 423

. . . — - .. . 459

... . . . . . . . . . 87

... . . . . . . . . . 565 . . . . . . 577 poveste 61 ... . . . 121 ... . . . 448 ... . . . 474 ... ... 498 ... 535 615 ... ... 193

304

IV. Din popor.

Eliseu M. Câmpian: Poesii din munţii apuseni 22. 33 P. Danilescu; Doine de la Craiova 465 Avram Igna: Chiuitori din Bihor . . . — — 81

Colindă . . . — — — - - 159 Liuba-Iana: Din dorul Românului - 15 Vas. Sala: Descântecul de muşcătură de şerpe 237 Iosif Stanca: Mura, baladă ... . . . — — — 10

„ Baladă — — — — — — 105 Doine — 129. 153. 201. 225. 441 Strigături... . . . . . . . . . — 165. 513 Făcutul de mărit 429

Novele, schiţe, călătorii, piese.

A . Lăptăreasa, nov. - — — 63 Măria Baiulescu: Munca, nov. ... . . . ... — 3 Bujor: într'o farmacie . . . . . . — . . . — — 415" I. L. Caragiale: O visită la castelul Iulia Haşdeu 457 Carmen Sylva: Bucur . . . . . . — — v - --- 97

„ Meşterul Manole .cl*air\<x- 1.6.9 *W „ Marioara, dramă . . . — — — 529

Aurel Ciato: Din valurile vieţii — — — — 385 Sbucium ... — — - 571

Ilarie Cfeew3*~-.-JDupă un an .. — — ... — 75 Oeorge Coşbuc : Pârmeno, de Terenţiu CL*CUDJBI 205 Emilian: Portrete - H . . . 54. 66. 241

In diori de diă . . . Y j — — 196 Fidelio: Cum e mutul mai frumos ~ 148 Constanţa Hodoş: Moştenire, nov. ... .... ... 133 Liuba-Iana: Cum se fac vrăjitoarele ... . . . 424 Or. Marunţeanu: Poesie în prosă 352. 465

Ideal . . . . ... 495 „ Geologie, Darvinism .. . . . . . . . 532

Mariora G. Murnu: Blăstămata v . . . . 213 „ O realistă . . . 445 ,. Floarea selbatică — — 531 „ Lucruri mărunte 566 „ O nuntă macado-română . . . 589

Ioan Neniţeşcu : Radu de la Afumaţi e»JΫ'n« 319 Marioara Z. Petrescu : Paţtile 184

„ O <ji a ţară 265 Sextil Puşcariu: în luna maiu . . . 522 I. P. Reteganul: Reseda, nov ... . . . a,jş . . . 9 A. Sanda : Ţiganul şi cumătră ...,. — v 291

Pescarul... . . . . . . —t — ... . . . 337 „ Măria Nara . . . . . . . . . . . . . . . . . . 550 ,. Norocul... . . . . . . . . . 601

Simin: De primăvară 157 „ Prima poesie 433

Traduse.

t tT 10 ... 34

123 523

3"

Oeorge Drosini: Cei doi migdali ... Louis Faran: Desilusii . ._ ... M. Jâkar: Bisebenul h-Ţop- Kohfyi Irwing: Istoria a trei princese minunate Klinkowstroem: Ani ta, nov ... Magali: Căldura ... ... ... . . . . . Monreal şi Blondeau: Noaptea de muntă a dşoarei

Angot, comedie îy-AARo^d*»^ Marioara L. Murnu: Douelacremi, dingreceşce ... ^ A. Strindberg: în cimitir

VI. Literatură, critica, esstetloă.

(£, P. Argeş: August şi literaţii, de Kalinderu ... ( 99 Dr. Ioan Bunea: Arta şi morala... . . . . . ... ¿01 V. R. Butieescu: Recensiunea novelelor intrate

. !a concurs- . . . . . . . . . 60<j Dima: Transiţie literară ... ._ .. . 133 Ilarie Chendi: Comediile lui Caragiale .. . 48

„ Jules Verne: Castelul din Carpaţi 54'> , Comică literară... . . . . . . . . . 622

Dr. At. M. Marieneseu: Raetoromanische Gramatik de Gartner ... . . . 117

„ Recensiunea novelelor in­trate la concurs 580

A. Naum: în veltoare, novele de Vlahuţă... . . . 447 Virgil Oniţiu: Reeensiunea novelelor intrate la

concurs ... . . . 615 C. I Stăncescu: Ce este frumuseţea . . . ... . . . 25 Laura Vampa: Spre fericire, novele de Const.

Hodoş 538

Istorie, sciinţe. Instrucţiune, higiena Angela Butean: Discurs despre crescerea femeii 562 Ionnescu-Oion: Patriarchi, mitroliţi etc. greci .. . 172 Angelo de Oubernatis: Rolul Românilor în lumea

latină 111 Isidor Ieşian : Despre magnetismul vital . . . . . . 5 Octav Lecca: Originea ţiganilor .. . 510 Dr. At. M. Marieneseu: Numele rîului Olt .. . 100

„ Limba grecească şi hellenică 412 , Sistema de gubernarea Hunilor 534

Ştefan Micu: Brutus în faţa istoriei 520 D. C. Ollănescu: Căluşarii - — J^35_ Dr. I. Poenaru: Despre boalele de stomac ... "~19

„ Despre înhalaţiuni . . . 69 Dr. Rigani: Corsetul şi boalele-i - 165 Iosif Sterca-Saluţiu : Avram Iancu In temniţa dîn

Alba-Julia 375

VUl. Salon.

Pag. Alma de Dunchia-Schiau: Corespondenţa cu mama 285 Beinş: 0 serbare şcolară . . . . . . ... . . . . . . 55$ \ Fidelio: Alma de Dunca Schiau ... . . . ... . . . 11

» în parc ... .... . . . ... 23 Iassiensis: De-a curmezişul ţării româneşti .... 454 Nic. Maneguţiu: Ecou ... ... . . . . . . — ... 598 Dr. At. M. Marieneseu: Abonanţii restanţieri ... 573 Or. Marunţeanu: Cum trăim ... . . . . . . ... 215 Peppin: Pentru ce se mărită . . . .... . . . ... 130 Simin: Mărgăritar ... . . . .... 34

, Sermanul foiletonist .... . . . 202 „ M. Aegea ... ... . . . ... 226

Dumitru Teleor : Furtuna 82 Tiron: Reflexiuni sociale .. . ... .... 574 A. V.: La spital .. . . . . 357 Laura Vampa: Cum iubesc fetele noastre... 345

Carte poştală ... ... 358. 370. 382 „ Scrisori moderne... ... . . . . . . 442

Viora din Bihor: LNinge . . . ... 586 Iosif Vulcan: Concertul românesc din Orade ... 46

, Damele în toaletă simplă ... . . . 59 , Suveniri din Praga ... . . . 70. 94 » Spriginirea literaturei ... 106 , Friguri de călătorie 118

Iosif Vulcan : De la Bucureşti 141. 154. 166, „ Premiarea lui Coşbuc ... ... „ Cuibul nou ... . . . ... ... „ Apel la publicul cetitor

Pag. 177 190 238 610

Societăţi de cultură. Academia Română: Sesiunea generală din 1897. 131

142. 155. 1G7. 178 , Magnum Etymologicum 162. 175

Societatea pentru fond de teatru român: Şedinţa comitetului . . . .... . . . . . . 132. 501 Convocarea şi programa adunării din Orăştie 226 Serbările de la Orăştie... ... . . . . . . 251 Discursul preşed. I. Vulcan ... ._ ._ 260 Raportul comitetului ... ... . . . . . . ... 261 Raportul cassarului . . . ._ _. ... 263 Lista membrilor ... . . . 263 Un succes strălucit .... . . . 272 Procesele verbale ... 273 Biblioteca Teatrală 275

* Afară de aceste, mai in fiecare numer, cugetări,

glume, noutăţi literare, artistice şi sociale, modă, din ţeYă şi din strâinetate, şi altele.

Numerul 1. Gradca-mape 5/17 ianuarie 1897. Anul XXXIII. Ese^mrtTneca. Abonament pe an 8 fi., pe1/» de an 4 fl., pe trei luni 2 fl. Pentru România pe an 2Q lei.

Noul ep iscop al Lugoşului.

[y viata noastră obştească episcopii totdauna an [avut o mare însemnătate. Multe veacuri ei singfuri au stat in capul naţiunii, apărându-o in potriva uneltirilor duşmănoase, reclamând drepturile ce-i compet după legea firei şi dregându-i destinele spre bine. In timpul

mai nou sarcina', aceasla a fost imţîj^Uăcu câţiva mireni frunUÎşî~per-.cari ni i-a dăruit Dumnezeu, spre a ne mai intări rândurile. Nici odată inse, nici chiar astădi, când conducerea a tre­cut aproape cu totul in partea mirenilor, înriu-rirea episcopilor puşi in fruntea^ clerului, n'a scădut, ci totdauna a fost şi este hotăritoare pentru izbânda tuturor mişcărilor.

Adeverim cu cea mai mare plăcere, că clerul şi episcopii noştri in toate timpurile au fost la in^ălţimea chiemărri lor; întocmai cum bise­rica ni-e naţională, ast­fel şi cleiul nostru a fost şi este naţional. Câteva abateri scârboase mai noue, nu micşorează stima noastră, căci pă­durea cea mai verde încă are uscături. Istoria

DR. DEMETRIU RADU noul episcop al Lugoşului.

ne spune, că din rândurile clerului au eşit primit noştri martiri, că clerul nostru naţional ne-a mântuii viaţa in mijlocul vijeliilor ce-am indurat.

Având clerul nostru un rol atât de mare in dre­gerea destinelor neamului, este de nespusă însemnă­tate, ca in fruntea dieceselor române să stea nişte pre­laţi cari simt şi trăesc dimpreună cu turma lor sufle­

tească şi sunt gata a-şi da partea cea mai bună a sufletului pentru păs­torirea şi conducerea ei la locul dorit.

Episcopia gr. c. ro­mână din Lugoş, unul din cele mai de căpe­tenie puncte hierar-chice, a stat vreme lungă văduvită şi toţi Românii buni erau foarte îngrijiţi, că cine va fi următorul In. Pr. Sale părintelui archiep scop şi mitropolit dr. Victor Mihâlyi de Apşa, care ocupase cu atâta vred­nicie şi stimă scaunul episcopesc de acolo ?

In sfârşit bunetatea dumnedeească a ales pe omul dorit, in per­soana bărbatului al cărui portret infrumseţează pa­gina aceasta. Numirea sa in scaunul episcopesc gr. c. român din Lugoş a fost intimpinată cu bucurie de glasul obştei române. Viitorul episcop

1

F A M I L I A

I

an preot de tfîodel, un bărbat învăţat, un orator t şi ceea ce trebuia să spunem din capul locului,

bun Amân. Putem fi dar mulţumiţi că are toate suşirile spre a respunde la aşteptările cu cari este in-

timpinat de pretotinueni. Dr. Demetriu Radu s'a născut la 1861, in comuna

ipiJSu, comitatul Alba-inferi6ră, din părinţi ţărani, :-vlri trăesc şi astăzi bucurându-se de aceasta innăl-' ,ţare a fiului ior. Are doi fraţi; unul ţăran, altul, dr.

'in teologie şl profesor la Blaş, care i va fl şi următo-ţ'rul la Bucureşci. A studiat şc61elc normale in Aiud,

?Cgimnasiul la Blaş, fiind pretotindene intre cei mai buni ; studenţi. Incheiftnd clasa a VI, a fost trimis la Roma

"': in colegiul Sfântului Atanasiu şi a făcut cursul filosofic , şi teologic in şcdla cunoscută cu numele „De propa­

ganda flde". Aici s'a distins in doue rânduri cu nişte dispute publice, in faţa Papii Leo XII, pentru care a fost şi premiat cu doue medalii de aur.

; . Luând doctoratul in filosofie şi teologie, s'a în­tors la Blaş, unde mitropolitul Vancea 1-a reţinut câtva timp in cancelaria mitropolitană. La 1886 Papa din Roma, cu învoirea mitropolitului din Blaş, 1-a trimis la Bucureşci ca preot gr. c. pentru Românii gr. c. aflători in capitala României.

JnstaMndu-se la catedrala catolică, a fost numit prafcgQr de teologie, mai apoi rector, in seminarul ca-

..'^fflKG din Bucureşci. Aici ordinariatul catolic 1-a numit "şgrotopop onorar, iar mitropolitul Vancea i-a dat titlul

w asesor consistorial. Cât timp a stat la Bucureşci, a tras asupra-şi

luarea «ajwte a oer urjlor inteligente. Regele Carol I-a pfcs^anşî <fe>tsrit»^ife^^ a-4ost- • p r i â w V w H â j . Sa inen&rcul nostru astă-t6mnă cu ocasiunea visitei sale in Bucureşci.

Din capitala României vine la tronul episcopesc de la Lugoş. Hirotonirea se va face la Blaş in 11 feb­ruarie, iar instalarea la Lugoş iii 28 februarie.

Dorim din inimă ca noul episcop să realiseze tote speranţele, ce a deşteptat in toţi cei ce-1 cunosc!

Intre putere şi ţară, reserva e câte odată trebuin­cioasă, minciuna nici odată.

* Pasiunea e mai in totdauna un trecător, apoi

un oaspete, şi in urmă stăpânul casii. ' " *

Interesul e cea mai tainică legătură a partidelor şi in acelaş timp cel mai activ desbinător al lor.

* T6te partidele sunt îngăduitoare: au mai mulţi

duşmani decât adversari. *

Un vot in timp de pace preţueşce cât o lovitură in timp de resboi.

* Naţiunile n'au oameni mari decâUfără voia lor.

A te purta după cum cere societatea, este a nu r ! spune sincer ceea-ce simţi şi gândeşti; de aceea cei % sinceri sunt urîţi in saloane.

' Cine a iubit şi a fost iubit măcar o singură di in ^ ^ viaţă, se poate considera fericit; el n'are dreptul să !%> dorească moartea.

Din t r r a t t e \ Iun®? Când am plecat dintr'alta I Sburând eâtră pământ din c Un spirit, din adânc de aoapt Veni spre 0 i a e prin eter <—

Precum o rândipea *n văzduhuri, Vexând pe-o altk j^ndunea, S'apropie grăbit tft sboară Prin zări alăturea cu «a,

Aşâ sburâ cu mine»alăta« Şi-nii tot vorbiâ cu ochit, pl|ni De lacrâmi, cum vorbeşc««ttn tată Când pleacă fiul prin străini-.

Eu inse beat de fericirea Venirii mele pe pământ, Nici n'ascultam ce spune d6i Şi-acum nemângăiat ce sbMji

El mi-o fi spus vr'o taină mare! Şi par' c'o şciu şi c'o răspic, Dar când e s'o rostesc în vorbe Simt bine că nu şciu nimic.

O, după mii de ani când jarăş Din cer, ca spirit» voiu Voiu fi cuminte, căci v;

O doctorie. / Pe vremea lui Ludovic XIV erâ obiceiul in

ca femeile să se plimoe călare prin oraş. DJ.n multelor accidente provenite din neindeilft* prefectura poliţiei afişă o ordonanţă prin. care? cunoscut că nu mai au voie să se plimbe că* cât femeile cari au trecut de 40 de ani

A doua di nu se mai vedu nici p damă sfii

Domnul este acasă ? Ce poftiţi cu densul? Am venit pentru o notă . . . A plecat ieri la.ţară-... Pe care vream s'o plătesc, . Dar s'a intors adi dimineaţă.

Pentru ce Christos s'a arătat m» intâi femeilor după învierea sa? , y ' ,

- - C a să se respândească' mai repede vestea învierii. ,

Anul XXXIII. F A M I L I A 3

M u n c a . Nuvelă originală.

fvea şi ea cuibul ei, — intr'un unghiu de la fe­reastra mansardei. Era albă, ca un crin singura-

S 5ffftic, resărit sub umbra copacilor, şi albe erau gră-•medile de pânzărie intre care şedea introenită. Nu le putea birui; zadarnic cerca să le ţie aşe-date. Se desfăceau de pe scaune damasturile grele

cu florile gălbui in faţa paielor de grâu; cădeau de pe palul încărcat trâmbele de cearşafe tăiate din olandă cu firele grele de in; se terau ca nişte covoare de-alungul pe scânduri cearşafele fine de batist şi de muselină, împodobind camera simplă. Coloanele de şervete aşe-date după numer, se resturnau, şi se lipiau de ea că­meşile şi brusierele fine de percale, — pe care curgeau păraie de dantelă — invălind-o ca intr'o spnmă. Nu le mai da de urmă la groaza de batiste mici şi subţirele ca firul de păianjen, care i s'ascundeau chiar in cre­tele rochiilor ei

Ea era stăpâna peste toate, le cunoşcea pe pipăite după fir şi cvalitate ale cui erau şi felul broderiei ce Ji se potrivia. Gel mai aspru damast se indoiâ şi sein-covăiâ pe ghergheful ei intins, şi slovele incâlciate creş-ceau sub degetele ei. Iscodiâ ghirlande şi flori din ve-getaţiuni edenice; vrăjiâ arabescuri şi ornamente in alte şi alte forme, isvorite pe clipit in imaginaliunea ei, scriea nume şi vignete cu embleme şi coroane, in-frumseţato de floricele minuscule. In cadenţă ritmată acul ei făcea de nenumerate mii de ori calea lui prin pân a şi totdauna era prins de manile ei harnice.

Se pomenise de când era mititică, cu aceasta ocupaţie migăloasă. In copilărie, ţinea minte, cum lo­cul ei fusese ocupat de mumă-sa; numai in felul a-cesta cunoşcea traiul vieţii. Mai târdiu când bătrâna mai perduse din vederea ochilor, fata, abia era resâ-rită, trebuia să-i ia locul la gherghef. Perduseră din vreme stelpul casei pe care putea să se rademe, şi erau părtaşe de-atunci acelei clase de femei, care şciu să lucreze cevaj ca să alunge foamea de la uşe. — tocmai contrarul acel6fa~ «aţe ţin toată viaţa serbutore.

învăţase lesne să brodeze, — pentru că or ce meserie se moşteneşce incâtva din părinţi — şi îşi pusese toată puterea tinerelei in ocupatiunea aceasta, care le procura esistenţa. In împlinirea datoriei ei, aşa aşedată in unghiul fereslrii, nu băgă de samă cum an de an fugiâ, rupendu-i mereu, câte-un crâmpeîu din tinerelele ei.

Se trecuse aşâ, in uniformitatea vieţii ei, şi când resfoiâ amintirile, afundată in trecut, zăria numai o singură oază unde gândul i se odihnid.

Era de mult de-atunci, de când i se păruse că-i rlde norocul. I se părea că fusese vis, nu pntea să fi fost aievea, că inima ei atât de liqiştilă, să fi bătut vr'odată mai cald şi mai repede.

Fusese oare adevărat îndrăgostită de ţanţoşul şi resfâţatuî craidon care cerea s'o amăgească prin meş­teşuguri şi curse, făcăndu-i chiar fâgădueli de căsăto­rie. — Şcîea, ea acum, cât de uşor se trezise din aceasta beţie, şi cât de desgustat o părăsise el, vădend că cu toată miseria ei, nu se lăsa biruită.

Fată cuminte, cum era, se împăcase in cele din urmă cu s6rtea ei. Munca despăgubeşce de multe ne-casuri şî împacă multe nemulţămiri din, viată. Felul eţ de-a trăţ in monotonia uniformă a muncii, departe de-a Q împinge spre filosofia stoică, o preparase pentru

un anumit cult sufletesc, in care se desvoltau cele mai frum6se însuşiri, ce pot resări numai in singurătate, de­parte de învălmăşeala lumească.

Cu toate acestea, figura ei arăta o adâncă espre-siune de mâhnire. Ghiarele melancoliei săpase umbre pe chipul ei de păpuşe, care in loc să fie rumenit in umerii obrajilor, era palid ca floarea de iasomie. Gu-ra-i mititică se strinsese şi mai mult de amarul înghi­ţit şi ochii-i viorii, osteniţi de lucru, sticliau in orbitele largi, limpedi ca cristalele din stâncă.

Locuia împreună cu mamă-sa intr'o singură ca­meră, care făcea doue apartamente, fiind despărţită de doue perdele de stambă. Nu-i plăcea să fie vădută de muşterii care veniau să aducă lucru. Ce deosebire in­tre cele doue fiinţe şi intre cele doue despărţeminte ale mansardei!

BStrâna apucase vremuri mai bune, petrecuse in tinereţe dile mai fericite şi aceasta primăvară a vieţii dacă e caldă şi luminoasă, străbate şi licăreşce in anii încărcaţi de bătrâneţe şi in dilele monotoane şi plum* burii din toamna vieţii. Pe faţa ei nu se stinsese raza amintirilor plăcute, aşa că tot aceeaş figură de păpuşe ca a fii-şi, era vie şi inimată, tot aceeaş guriţă mititică suridea mereu in bunătate şi părul ei încărunţit se stringea cu ingrigire sub o bonetă albă şi cochetă.

Ea încă-şi avea partea ei de muncă, mai uşoară, Primiâ muşterii, tocmiâ preţurile şi tipăriâ modelele care trebuiau să se brodeze. Foarte comunicativă şi vorbitoare, atrăgea clientela, care se compunea mai ales din dame, aparţinând lumei bune, care aduceau tru-sourî complete şi bogate, pentru ca să fie brodate şi marcate. Pe domnişoara care esecutâ cu atâta maestrie broderiile alese, infrumseţându-le peste aşteptare, abia o zăriau din când in când printre perdelele de stambă.

Rar se întâmpla ca mumă-sa să cuteze s'o în­trebe ceva in fata muşteriilor. Nedumerită, nu şcîea câte odată dacă mai trebuia să ia de lucru sau nu, şi—i di cea :

— Ce credi Otilio să mai luăm şi duzina asta de şervete de la dna V.?

Era scurt şi lămurit respunsul ei, şî dacă primiâ lucrul, îşi ţinea făgăduiala, isprăvindu-1 pentru timpul fixat, chiar dacă trebuia să brodeze nopţi întregi.

Bătrâna dimpotrivă făcea loc muşteriilor, pe mica canapea încărcată de rufârie nouă, şi povestiâ cu mult interes de toate câte se petreceau in lume. Asculta cu drag când i se şoptiau şciri noue, proiecte şi com-binaţiuni de căsătorie, şi şcîea întreaga cronică scan­daloasă, audită de la high-liful oraşului.

Otilia nu se interesa nici odată să afle ceva, ea trăia la o parte in sanctuarul ei, in cultul ei propriu, fără să-şi mai aducă aminte, că mai esistă o lume, care se sbuciumă în vârtejul intereselor. Lumea in care trăid ea, erâ odâija de câteva palmi de loc, şi aer cât intra pe fereastră. Iar lumea cât o cuprindea cu ochii era un petec de cer, şi jos o curte strimtă şi dosnică, in care cele doue aripi ale clădirii inghiţiau mereu cu umbrele lor or ce fâşie de soare ce s'aşternea pe furiş. Ţot erâ mai fericită sus la înălţimea ei, unde soarele des demineaţă fără stavilă intra pe ferestrele mansar­delor eşite din coperişul de tigl&; pe când cei de jos din sulerane nu se incăldiau nici odată de lumina lui, trăind in aerul umed şi mucegăit din pivniţele prefă­cute in locuinţi! I se părea că ea in sfera ei erâ pa­sere care sburâ sus în eter, pe când copiii slăbănogi din suterane numai vermuşori care se târăe pe pământ.

Faţa in faţă cu ea, se ridica aceeaş clăclire, vedea.

i

4' F A M I L I A

trácelas'1 acoperiş cu aceleaşi ferestre de mansardă. In-j voluntar prindea interes de ceeace se petrecea in locu-> inţa din faţa ei. Or ce schimbare a chiriaşilor era

V,«veniroent pentru ea şi se obiclniă greu cu locuitorii 'cáre se schimbau. I părea reu că plecase fetiţele dur-dulii care' toată diua se jucau cu păpuşile la fereastră, prindând pe furiş, câte-un zimbet de la domnişoara cea sfântă. De câtăva vreme mansarda era goală şi de închiriat; i se părea urît şi pustiu făr de decorul din faţă, şi îi părea reu chiar şi de băeţii nebunatici care o necăjiau adese-ori strîmbandu-se la ea, — pentru că perduse singura lume, care era lumea ei.

* Se crăpa de diuă; zorile începeau să străbată

prin perdelele de muselină albă. Toată noaptea arsese lampa in mansardă; o lumină sură a dilei intra şi se amesteca cu mica periferie a razelor roşiatice de la lampă. Otilia veghiase noaptea întreagă brodând şi acum nu mai vedea, trebuia să lase lucru.

Din liniştea nopţii o mişcare a scaunului, deş­teptă pe bătrâna care dor­mía in depărtementul cela­lalt al camerei.

Ingrijată se pomeni din somn:

— Nu te-ai mai cul­cat Otilio? şciea că fii-sa făgăduise să isprăvească o broderie pentru a doua di*

— Nu-i târdiu, mamă, me culc acú, — i res­punse ea liniştindu-o. Partea camerei ei era în­tunecată şi nu se putea da samă câte ciasuri din noapte puteau să fie, aşa că bătrâna îşi continua somnul in tihnă.

Ea stinse lampa, des­făcu perdelele şi se odih­nii privind cum se făcea lumină, cum sus pe cer se ştergeau pe rénd flă­cările de stele, care ţinu­seră noaptea întreagă strajă. Se bucura cum soa­rele împărţind lumina sa binefăcătoare, i trimitea şi ei un snop de raze care in­trau in doue vărgi late aurii prin geamurile ferestrii ei. Cât era de frumoasă acum, aşa înviată de soare, scăldată in lumina dimineţii, împresurată ca de o aureolă.

Iar in fereastră opusă mansardei ei, şedea un băr­bat, istovit de geniul seu neodihnit, care se sbătea mereu, să-i fure somnul. Era deştept şi el din zori de di şi gânditor o priviá acum pe ea, cum i se arăta pentru prima dată.

De câteva d^e numai ocupase locuinţa mansardei. Era pictor, un pictor începător, băiat sărac, bogat nu­mai de visuri şi de ilusii pe care le aştepta mereu să se realiseze. De-altfel, optimist plin de energie, mergea înainte cătră ţinta ce şi-o fixase, la care doria şi la care trebuia să ajungăt — l a renume.

Anul XXXIII.

Ea nu-1 vedea, şi nu-1 venise încă nici odată, pentru că de dimineaţa până 'n seară pietoni/ umblă puţin. N'avea stare şi odihnă in mica lui odăiţa", î se părea că nu 'ncape cu ideile lui măreţe şi cu imagi-naţiunea lui vastă. O luă prin oraş, bătea strade şi pieţi, se infăşorâ in invalmăşala lumii, căuta mahalale dosniee, domeniul sărăciei; apoi bulevarde bogate unde oamenii se închină la idolul banului. In or ce grupă de oameni pândiă un subiect original, pe care ar fl do­rit să-1 zugrăvească pe pânză, pentru marea lui lucrare, care avea de gând s'o facă.

Tulburat şi nemulţâmit se smulgea apoi din sgo-motul oraşului, căutând să fie singur in largul lui, eşi la câmpie, o rupea in fugă spre livezi şi păduri, pen tru că aici nu erâ strimtorat să poată lămuri şirul lung de tablouri care se ţineau lanţ in imaginaţia lui.

Totul atârna de la reuşita acestei lucrări, intreg destinul lui, miserie sau bunăstare; renume şi vii­tor sau o mediocritate banală, care se sbate in intunerec. Tabloul erâ să fie espus in salonul aca­demic, şi afar' de valoa­rea lui esenţială', câştigă un premiu . considerabil. Erâ mare concurenţa, pic­tori mari şi mlcv-eu^p-tele se pregătiau la acest concurs, toţi cu aceea nădejde şi cuaceeaş cre­dinţă de a fi premiaţi şi lăudaţi. Traiul lui erâ greu in timpul de faţă. 0 luptă continuă cu esis-tinţa, să lucrezi mereu tablouri şi să nu. . j l i l j ţ ţ de loc cumpSrâtoţu A b i ^ ^ pute,a să desfacă cfttej din marfa haL^^eiifru că negustpwi^rtfprea cum-

. le la începători şi ^3acă eumpSră, îi plăteşce

foarte reu, preferă şi el oameni făcuţi cari atrag numai cu numele lor, a-matorii cari mai totdauna sunt recunoscători.

Simţiâ că ceea ce lucră, erâ bine, şi firea lui în­treagă i spunea că putea

să producă ceva măreţ ?i grozav, — se putea altfel -dacă cu trup şi suflet se consacrase numai — iubitei sale arte! Creerul lui erâ îmbulzit de puterea neco­vârşită, care plămădiâ mereu $i necontenit, ajutat de întregul seu sistem nervos.

(Va urma.) MĂRIA BAIULKSCU,

Copii teribili! — Cine a mâncat toată dulceaţă din cămară? — Eu, mamă, respunse Mişu. — Şi pentru ce ai făcut obrăznicia asta ? — Ca să dau o lecţie servitoarei că a uitat că*

mara deschisă, respunse foarte serios micul Mişu,

Anul XXXIII. F A M I L I A

Despre magnet i smul vital. (Fragment dinot

'itterea credinţei^, încă in manscript.) Şi au venit la Betsoida şi i-au adus un orb, şi l-au rugat să se atingă de dânsul. Şi apucând pe orb de mână, l-au scos afară din sat. şi scuipând pe ochii lui, şi puindu-si manile sale peste dânsul, 1-a intrebat de vede ceva. Şi căutând dicea: văd oamenii ca arborii umblând. După acea iarăş şi-a pus manile pe ochii lui şi 1-a fă­cut de a vâdut, şi s'a indreptat şi a vedut lămurit pe toţi. Mar. 8. 22—26.

Mult s'a scris despre magnetismul vital, şi mai mult se va scrie încă, căci a-cesta e un teren pe care ştiinţa e abia in desvoltare, pe care psichologia viitorului va face încă descoperiri epo­cale, şi va inavuti cunoştinţa omenimei morale cu o abun­d a r ă astădi încă abia pre­simţită, pentru câ magnetis­mul vital e o emanaţiune a puterii psichice, iară. psicoio-gia adevărată ca atare, care vorbeşce despre calităţile şi puterile sufletului, ca o enti-

"TaTe, ca un „ce» afară şi in­dependent de materialitate, e ast&di încă foarte puţin cu­noscută, ba se poate dice de fel, fiind că psicologia adevă­rată ar trebui să aducă la credinţă pe când astădi ea nu aduce la credinţă, ci la scep­ticism, fiind că psicologia de

. astădi nu e psichologie, ci nu-u un chip cioplit, fără vieaţă,

tere, pe care invăţaţii " (materialiştii) îl a-

doară şi^FTJiflfiec numai" formele şi ajii şi după fiinţa lor noşciinţa şi in' şi corectă totodată şi gene rală a puterilor noastre su­pranaturale sufleteşti, adecă a psichologiei adevărate, e re-servată încă, ca şi rcsolva-rea multor altor probleme, viitorului, acelui viitor, in care dice Ghritos „că va veni spi­ritul adevărului care va lumină toate". Inse acel timp e tncă departe departe de noi.

Fluidul magnetic care este lăţit peste tot univer­sul, e un membru mijlocitor intre esistenţa spirituala şi cea materială in natură, el se află mai mult sau

k mai puţin la disposiţiune in fiecare om, dacă acest ''*•••intermediar ar fi numai pricepnt, dacă omul ar şei nu­

mai a-1 întrebuinţa raţional. Fără de studiul atent şi faţa de cunoşciinţa adevărată a magnetismului vital, sau animal precum este el numit astfel de Mesmer, ne remâne fiinţa sufletului omenesc cât şi esistenţa spirituală cu totul nepricepută, cu totul neesplicată. Magnetismul vital e cheia pentru cunoşciinţa firei su­fleteşti şi de aceea aflu eu oă psichologii, sau măcar

DARUL DE ANUL-NOU

acei ce voiesc să fie, ar trebui să se ocupe cu aceasta temă tot aşa de intensiv ca şi spiritiştii.

Aparinţele puterii magnetice sunt manifestaţiunile agentului fluid şi fin, care incungiură nemijlocit „eul" nostru spiritual, care formează membrul mijlocitor in-, tre spirit şi corpul material, care percurge nervele şi dominat de voia spiritului dă acestuia puterea nemij­locită peste corp*.

După voia fiinţei mele conşeie (şi nu inconşeie adecă inconsciente după filosoful zăpăcit german Edu-ard von Hartmann) interne a spiritului meu, mişc eu cu ajutorul acestui agent mâna mea, scriu gândurile mele, dominez in scurt tot corpul meu material. Deci dară acele persoane, care posed, parte in urma organisa-

ţiunii lor corporale deosebite, parte prin puterea voiei lor, in un grad deosebit faculta­tea de a revărsa de la sine acest fluid şi de a transmite asupra altora, suni magneli-sori. Prin aceasta revărsare a unui agenl mai puternic străin, eteric, in corpul celui magnetisat, devine invălitura fluidă aceluia impinsâ incâtva afară din corpul seu material brut, şi trage astfel, fiind el purtătorul adevărat al spiri­tului, pe acesta încă cu sine, şi îl eliberează astfel mai mult sau mai puţin de legătura sa cu corpul pământesc. Apoi se arală tot acelea aparinţe, care apaiţin firei spiritului, dacă este el incâtva eliberat de corpul material, in un grad mai mult sau mai puţin mai inalt — ca somn magnetic, (ca lunaticii), ca somnambu-lism, sau ca o visare treaza, sau visiune, cari numiri toate sünt sinonime, numai espre-siunea de „somnul magnetic* e incorect de oare ce aceasta¿ stare e mai mult o trezie clară, şi arată o viaţă spirituală:mai reinălţată care viaţă in gra­dele mai înalte — in vede­rea luminată (clairevoiance) şi in estase — se redicâ inlr'a-tâta, încât pentru un vădător luminat (vizionar) frontierele care îi sunt determinate prin

spaţiu şi timp nu-i mai căşunează nici un impediment» astfel că privirei sale inspírale interne şi viitorul îi e deschis. .

Astfel de stări se desvoaltă şi impediment de in-

* Din acest fluid magnetic consta corpul spiritual des? pre care vorboşce apostolul Pavel (\. Corinth. 15. 44.) Alian Kordec numeşce invélitura fluidă care incunjoară spiritul »perisprit». — Acest agent eteric iasă după moartea pămân­tească, din corpul pământesc, şi devine formă, adecă corpul spiritului imortal, sau aşa numit «corpul astraU.

Spre a evita ori ce neînţelegere, amintim că omul pă-. mântesc constă din trei părţi şi anume : din spiritul imortal, din corpul pământesc de materie bruta) şi din suflet sau din invélitura fluidă magnetică, care li urmează spiritului dupA moartea pământească in cealaltă viaţi,

F A M I L I A Antol XXXIII.

- #UMUt; Q n m magnetisor, mai cu samă la o iritatiune "P^ttuală in timpuri de spaimă, de nevoi mari, in

'vjKburi când sunt popoare intregi cercate de resboaie -Jfiprl& miserie, cănd mulţi sânt ameninţaţi de peri coli ^if'IMjnorociri, şi sunt espuşi urmărilor mari şi grele; 1"'. M L e . pe timpul cruciadelor, a resboiului dc 30 de ' -Tini', sau pe timpul coaliţiunilor contra primei repub-ipiei franceze, cari coaliţiuni de monarchi şi de imperie l'jin aroganţa lor europeană de a nimici ţara şi poporul 4%ano.ez, a scos cu forţa la iveală pe un Napoleon cel

"Mare, adecă pe timpul resboaielor napoleonide, atare caturi nu erau de fel o rărite. Sunt multe gradaţiuni de atare stări.

Evenimente mari epocale sguduitoare de popoare, au aVut şi profeţii lor, cari anunţau înainte sosirea a-

- celor evenimente, o dovadă, că destinurile popoarelor şi â individilor singuratici in scurt a omenimei intregi se află in mâna unei dispuneri mai inalte, că ele au

', predestinatiunea lor cari sunt inevitabile, şi cari sânt câte-odată predise omenimei prin gura aleşilor sei. Foarte insemnat in aceasta privinţă e predicerea lîte-ratului francez Jaques Cazotte in anul 1788, referitor fa apropierea timpului de groază a revoluţiunei fran­ceze. El predise decedarea regelui Franciei şi a multor

- altor persoane, cari deveniră mai in urmă victima re­voluţiunei şi in fine şi soartea sa proprie.

Şi redicarea religioasă, şi aschesia aspră ridică facultatea sufletului până la estasa inspiratoare. Aci

, exauriază (scoate) spiritul inspiraţiunile sale din o esis-?' tenţâ mai inaltă, precum a fost aceasta pe la sfinţi, pe

la profeţi, şi pe la mulţi visionari. Un esemplu din cei Otai cunoscuţi din acest fel, e inspiraţiunea cea inaltă a /#ginei din Orleahs — Jeanne d'Arc. — Aceasta de-eferase la procesul intentat contra ei, că ea a fost, spre toate acţiunile sale, pentru scăparea poporului francez, •mânată de ângeri şi de sfinţi, â căror voce blândă, dulce şi armonioasa, |le-a audit, le-a simţit, şi pe cari i-a vădut adese ori incungiuraţi de o lumină lucitoare. Ea predise ocuparea oraşului Orleans, şi că va fi vul­nerată, ceea ce s'a şi întâmplat in totul după cum a predis ea.

Dar să remânem la puterea magnetică. Uşor se esplică, că magnetisorii simţesc la o evadare considera­bila a eterului lor nerval o oboseală; legătura intre cor­pul şi spiritul lor devine mai slabă, spiritul pierde o parte din acest mijlocitor de unire, care îl leagă de

^ Corp, şi priu acea devine negreşit .şi puterea sa peste <' corp câte-odată slăbită, p&nă ce acel manco, acea lipsă

se restituează succesiv din natura incungiurătoare. Condiţiunea principală la întrebuinţarea puterii

r magnetice ca remediu tămăduitor trebue să fie com-pătimirea intimă pentru aproapele nostru suferitor, do-

Ărinţa curată internă, de a-i ajutd şi de a-1 elibera de % suferinţele, de slăbiciunile sale. 5( Spriginitorî puternici sunt aci încrederea sinceră

şi profundă in provedinţa dumnedeească, desinteresarea Şi voia tare. Simplu numai cu voia sinceră de a ajută 8& se intrebuinţeze puterea magnetică — numai atunci,

'. va aduce ea folos; să nu se intrebuinţeze ea nici odată ' de bună oară spre a se distrage cu ea, spre a provoca

somnambulism numai spre petrecere, sau spre a avea numai influinta nemărginită care o capătă magnetiso» rut peste cel magnetisat.

V Somnambulii sânt o bilă in manile magnetisorilor şi cu totul pendenţi de toanele şi de voia lor — aşâ d*ră trebue să fie voia acelora curată şi nobilă. Prin o- influinta magnetică inconşcie şi adeseori repetată se

poate provocă o a ţâr nare foarte tremurătoare pentru somnambuli de cătră magnetisorii lor; această influinta magnetică le poate deveni chiar o condiţiune de esis-tenţâ şi atât de indispensabilă, încât ei nu pot esistâ fără ea — se pot iscă considerabile conturbări ale func- i ţiunilor lor corporale şi spirituale, mai cu samă eând constituţiunea corpului lor e debilă. De aceea e evident, că o întrebuinţare neprecaută a magnetismului vital, dacă acea întrebuinţare nue condusă de cele mai cu­rate intenţiuni, va să dică; d a c a s e esercită acea în­trebuinţare de mâni nechiemate, neapte, poate avea pentru cei trataţi urmările cele mai clesastroase, mai cu samă, de oare-ce calitatea fluidelor magnetice influ-inţătoare are la o tractare magnetică o însemnătate nespus de mare.

Şi chiar pentru sănătatea magnetisorului se pot naşce din o esperimentare neşciută şi escesivă daune considerabile. Adese-ori se încearcă şi se produc, spre a cerceta secretul omenimei somnambulism de diferiţi oameni şi de cei mai nechiemaţi. Inse numai omul cel moral curat poate produce un somnambulism curat, omul cel imoral e cu sine singur in desarmonie, in desbinare, şi somnambulismul produs de un atare om, îi imprimează el caracterul seu propriu imoral. Aci nu se poate destul feri de abus — căci aci pot proveni daune, ce nu se mai pot repara. Justîhus Kerner dice in cartea sa „die Scherin von Revost* un cuvânt de un profund adevăr, care se cade să fie păstrat cu t o â ţ ă ^ seriositatea in inima fiecăruia ce vrea să fie magne­tisor: „Să nu rădice aci pentru Dumnedeu nici unul mâna sa, ca magnetisor, care nu are religiune şi o se-riositate profundă in inima >&, şi care nu poate fi li­ber şi străin de lume. Medicul magnetic să fie ca me-dicnl van Helmonf.

Un magnetisor, care voieşce in adevăr să facă lucruri bune, trebue să fie moral curat, şi liber de pa­siuni, pentru că raportul in care stă el cu somnambu­lul, este atât de mare, incât obiectul simţeşce fiecare , emoţiune sufletească care vine asupra magnetisorului.

«Medicul cel de Dumnedeu ales* dice van ^0s^ mont (Ennemoser, istoria magnetismului, pag.^686)va fi condns de semne şi minuni deosebiie^entru şcoli. El va lăsă lui Dumnedeu onorul,întrebuinţând el darul seu pentru uşurarea suferinţelor ale aproapelui seu, compătimirea va fi conducătorul seu. Inima sa va fi adevăr şi şciinţa sa raţiune, caritatea va fi sora sa şi adevărul Domnului îi va lumină calea sa. El va invocă graţia lui Dumnedeu şi lăcomia nu-1 va stăpâni; pen­tru că Domnul e avut şi darnic şi resplăteşce înmiit şi in abundanţă. El va fructifică lucrurile sale, şi manile sale le va binecuvânta. Gura sa o va umplea cu con-solaţiune, şi cuvântul seu va fi un bucium înaintea că­ruia fug boalele. Urmele picioarelor sale vor aduce noroc, şi boalele vor peri dinaintea feţei sale, ca omă­tul in mijlocul verii. La fiecare pas al seu, îi va urmă sânetatea. Aceste sânt promisiunile Domnului cătră acei tămăduitori pe cari î-a ales — aceasta e binecuvân­tarea pentru aceia cari păşesc pe calea indurării - j-afară de aceea le va lumină spiritul sfanţ ca mân-găîtar",

(Va urma.)

ISIDOR lEŞIAN.

Ceea ce face pe furnică a nu împrumută cu plă­cere, este că greerul nu înapoiază nioi adătă cu ceea ce s'a împrumutat,

Armi XXXIII. F A M I L I A

Traducer i din H. Heine. 1.

Inimioară, nu-ţi fă frică Şi indură-al teu noroci Primăvară pune *n loc Tot ce iarna rece strică.

N'ai decât ca să priveşti Ce frumoasă-i lumea doară, Şi ce vrei tu inimioră Poţi de*acum ca să iubeşti!

2.

Eşti mândră şi curată, O floare intre flori; Dar când privesc spre tine Cuprins stint de fiori.

îmi vine lin să racţ&m Pe capnl teu o mână, Rugându-me la Domnul Tot astfel să te ţină.

3.

Dragă ar fi reu de tine Dac ai sta să me iubeşti Şi eu cerc ca să te 'nduplec Dragostea s'o părăseşti.

Dar me mancă 'ntr'una gândul, Că tu 'n stare-ai fi s'o faci, — Şi atuncia, vedi, tot cuget Că mai bine-i să me placi!

Crescut-etu^uUe flori, Iar din oftări un cântec De mii priveghitori.

De me iubeşti, avé-vei Acele florinele, Iar l-al teu geam să cânte Un cor de filomele.

De-ar şti micuţa flâre Cât chin se sbaie 'n mine. Ar plânge şi ea biata Durerea să-mi aline.

De-ar şti priveghitorea Ce trist e al meu dor, Ea ar cântă micuţa Un tril mângăitor.

Şi de mi-ar şti durerea Steluţele 'n senin, S'ar pogorî la mine S'aline al meu chm.

Dar toatei toate-acelea %

Nu ştiu durerea mea, \ Căci inima mi-a frânt-o, Mi-a frânt-o numai ea.

6

Dimineaţa-ţi dau viorele Ce in zori ţi le-am cules, Iară sara trandafirii Ce 'n amurg ţi i-am ales.

Ştii ce vorbe inţlorite Tu in flori poţi să citeşti'? Credincioasă să-mi fi diva, Iar in nopţi să me iubeşti!

Nu blastem chiar de mi-s'ar frânge inima, Pierduto pentru veci! Na voi mai blăsUmă ! Căci chiar de străluceşti in lu. iu de nestimate, Eu ştiu că 'n nóptea inimei o raxă nu străbate!

O ştiu de mult, căci te-am v8$ut in vis Şi am vedut cum nóptea in pieptu-ţi s'a inchis Şi am vèdut un şarpe ce róde in ascuns . . . Şi cât de adânc miseria in pieptu-ţi a pétruns !

8.

Stau stele neclintite In inălţimea lor, De multe, multe veacuri Privindu-se cu dor.

Vorbesc ele o limbă Atât de dulce, dragă, încât nici filologii Nu pot ca s'o 'nţeleagă.

Eu mi am télcuit-o Şi-o şciu deja de rost, Căci ochii dragei mele Gramatică mi-a fost.

Trad, din limba germană de

Mândrie naţională. Un american călătorind prin Italia ajunse la Ve-

zuviu. Aici călăuza îi dise : — Vedeţi cât foc avem noi in muntele acesta?

Aveţi dvoastră in America atâta foc? — Ei, şi dacă aveţi foc? Noi avem apă in Ame­

rica, atât de mare, in cât intr'un moment ar stinge dece munţi ca ăsta I

Venator esperimentat. Costică. — Uite, papa!.. un iepure! impuşcă-1 iute! Tatăl. — Ce prostie! Oacă impuse după e l . . .

fuge.

Din cugetările adânci ale unui holteiu. — Dacă n'ar fi fost femeile pe pământ, băr­

baţii ar fi fost cu toţi ângeri — dar s'ar fi plictisit grozav.

Anul XXXIII. F A M I L I A 9

R e s e d a.

Jată, 4 i s e bătrânul Lamberto cătră fiica sa Giletta, tu iâi 6pr pe unul ori pe altul, dar trebue să te

^dec iz i orfată! Nu de aceea sunt oare din cei mai •aVuţi hanchieri ai Romei, ca unica mea fată să se usuce/ca fată bătrână pe grămedile de aur. 'Nu mai/€şti tineră . . .

Dar tată! /— Nu mai eşti tineră, dic eu! Eşti născută la

\ltf>, deci adi eşti de douedeci de ani. Tu ai trebuinţă d? un bărbat, ca să fiu liniştit. Pururea cu casa plină de peţitori, care se svercolesc ca fluturii nocturni pe lângă lumină! Las ca tu să alegi, dar voiu, ca să a-legi; nu-mi pasă, ori pe unul, ori pe altul.

— Dar iubite tată, pe cine-ţi presupui tu? — Doară credi că-s orb ? Credi tu, câ eu nu vS-

dui, că intre toţi cuceritorii doi îţi sunt mai favoriţi ? Şi de aceea-ţi repetez pentru a treia şi ultima dată, ori iai pe contele Moronti ori pe Bertino Brandani. Alege, ori . . .

— Ori? — Ori? Mai aştept un an, dar mai mult la nici

un cas! Bătrânul Lamberto avea dreptate. Aşa nu mai putea

merge, Giletta trebuia să se hotărească. Ah, cine ar fi putut spune, pentru cine bate inima ei! Poate pentru tinerul Bertino P El era nobil, de un naturel vesel, o aparitiune autoritativă. Totuş şi contele posedea tote aceste ânsuşiri corporale şi spirituale. Da, dar el era

.conte I-De se mărita dupft el, s'ar fi -dis-poato, - e i -ii îa numai pentru titlu. Nu, pe el sub nici un preţ! Giletta era mult mai superbă, decât să voească a fi contesă.

Aşâ îşi frământa fata cugetele şi nu avu curagiul să-şi dică: „Urmează vocea inimei!" Giletta cunoşcea iubirea numai din romane şi poesii, o ţinea ca o fic-|june poetică; căsătoria inse o priviâ ca o datorinţă

jult ori mai puţin ingreunătoare, ce trebuia să o facă fi«$ftf%>*fata\ spre a îndeplini voinţa tătâne-seu. Tatăl^o-voiâ şi^Mtaţt^nu se capriţiâ, căci ea fu pu­rurea gata de^-a- alfcftttâ pe părintele ei. De ar fi şi ales cu o cale el pentru ea.

— Ce dici ? — o intrebâ bancherul, stând iară inaintea frumosei sale fete.

— Am ales, V şopti ea, — fără a fi mişcată. — Contesa Mofojiti, seau signora Brandani? — Cea din urmă; tată! Că vedi t u . . . — Bine, bine, mie-mi e egal. — Dar el încă nu s'a declarat, şi eu . . . eu totuş

nu pot să-1 peţăsc. — îl poţi inse incuragia. Carnevalul s'a început,

in câteva dile e corso florilor. . . Dacă tu de esemplu.. — Şciu, şciu, — dise fata şi ţinu gura bătrânu­

lui. N'avâ grijă, nu-i remânâ. t

. Lângă Poarta Salorâ posede Messer Lamberto o villă splendidă, in care mai nici odată nu locueşce. Ea stă sub supravighiarea grădinarului lui, a bătrânului Gabbadeo, care afară de aceea are permisiunea de a purta negoţ din, productele mirositoare ale gradinei şi a florăriilor plătind pentru aceea arândă. De la el con-trag Romanii cele mai frumoase flori, cele mai splen­dide buchete de nuntă, cele mai preţioase plante deco­rative. Bătrânul e un adevărat artist in măestria sa, bine cunoscător de toate însuşirile florilor sale, de toate

minunile şi secretele lumei florilor. EI tractează cu flo­rile ca şi cu nescări fiinţe omeneşti, le cunoaşce dati-nele şi launele. El dice cătră tulipan : »De ce-ţi atârni frumseaţa de clopotul cel mare ?" Hiacintei îi spune: „De ce te fuduleşti tu aşd tare cu colorile şi mirosul teu? Liliei îi şopteşce: „De cete ţii aşâ măreaţă cu cu­răţenia şi nevinovăţia ta?

Şi precum ori ce om, fiind in contact cu natura, devine cunoscător de oameni, aşâ şi bătrânul Gabba­deo. Florile cu oamenii seamănă de minune, se între­gesc, se esplică împrumutat. Sunt flori superbe cu foi sclipicioase, dar fără miros, ele atrag numai ochiul nu şi sufletul, ele numai de aceea sunt in lume, spre a se arăta, spre a se face să fie admirate. Şi sunt flori sim­ple, fără ornaminte, care nu se mândresc, dar dau mi­ros plăcut, ele toate sunt sentiment, le-ar pute omul numi spirite. Pune femei in loc de flori, şi poţi face o privire in viaţa omenească. Şi totuş cât de vădită se face pretutindenea dreptatea naturei! E rar ca frumu-seaţa internă să consune cu cea esternă, ca să se im-bîne mirosul cu coloarea. Singur la rosâ se află; când şi-a desvălit floarea sau la ghiocel, când îi creapă bo­bocelul. In. genere natura îşi desparte donurile, colo pune mirosul cel plăcut, din colo esteriorul cel ele­gant. Frumseaţa florilor se derivă de la Juno, mirosul li-1 dădu Venus, deiţa iubirei. Florile fără miros nu iubesc.

Aşâ filosofâ bătrânul Gabbadeo peste multele lui prietine, sedând in scaunul lui de lucra şi adiindu-şi vârful nasului cu un fir de resedă de curând ruptă. Aceasta e floarea lui favorită, o floare aproape fără -coloare,-^ără pretenţii, dar respântiftoare de miros" fin din toate vânuţele ei. Floarea aceasta fu adusă in Europa abia la anul 1752, dar e cultivată cu diliginţă de bă­trânul Gabbadeo in grădinile şi florăriile lui de ani de dile. Atât iubiâ de tare pe simpla floricică, cât fetiţei sale Teresa rar îi dice altcum decât Reseda. Ea-i apare ca incorporarea acestui suflet de floare minunat de miro­sitor, şi prin aceea mai că face nedreptate frumoasei copilite, căci Reseduţa e o fiinţă sublimă pe lângă toată simplitatea şi naivitatea ei. Ea aparţine neamu­lui roşelor.

Adi abia şcie unde-i stă capul. Tatăl seu e legat de scaun prin podragă, şi după amieadi e corso de flori, şi mai sunt de pregătit o sută de comande, şi aceste ea mai numai singură are a le face. Ambele servitoare bătrâne nu-i fac mult spor; trebue ca omul să fie tiner, pentru de a put6 lega flori. Reseduţa pri­cepe de minune aceasta artă frumoasă, ca nîme altul. Ea şcie, care mirosuri harmoniazâ intre sine, care co­lori se unesc, şi un buchet eşit din manile ei, e pu-r u p a un cap' d'operă al bunului şi naturalului gust. Daună, că aşâ ceva trebue să se veştejească I

Bătrânul supravighează lucrarea din chilia vecinei; dar de câte ori întreabă dacă cutare comandă e gata, totdauna tot e gata. „Doue sute de buchete pentru Pa» lazzo Rospoli, să nu uiţi Reseda!" — „Sunt gata,tată!" — Tot atâtea pentru Palazzo Chigi!— Sftnt gata, tată! — Şi florile pentru Palazzo Sciazza? — Sunt gata, gata! — E de necredut, o minune aşâ dicend, cu ce desteritate umblă degetuţele micuţei printre flori, cum prinde de ici o rosă, de colo o viorica, ghiocel, levco-jen, geranină, hiaclntă, şi cât de artificial şi totuş na­tural le face struţuri, struţuri. Ţi se pare ca şi când florile ansele s'ar imbiâ să le iae şi pună acolo unde li se cuvine. Ele îi gâcesc dorinţa, îi presimţesc gândul, ele întreabă îngândurate, de ce se ivesce câte odată

I

F A M I L I A Anul XXXIII.

anişor peste alba frunte: „Ielene regina noas-se întristează de sigur, că pentru alţii imple-

fpri, e* "inse trebue să stea' departe de serbare? iglnâ, că şi tu:ai voi să fii acolo?" Şi uite, iii arţăgoase, ele batjocoresc pe fata, ce se re­ntând ceva: «Oare la ce se cugetă regina! se -cugetă la elegantul Bertine Brandani, careţi atâtea buchete. Ah, priviţi numai, frumoasa

•e rosă purpurie!" Aşâ grăiesc florile. —1 Şi buchetul de camelii, ce 1-a abonat ânsaş dom-

ra Giletta? — întrebă bătrânul iarăş. — Acela-1 leg acum, — respunse mititica. P'atunci cameliile se ţineau de florile cele mai

rari. In Europa le aduse din Iapan paterul iesuit Ca-meîhjsin prima jumătate a seclului al 18. Gabbadeo

etjltivâ cu mare succes, de şi nu ţinea mult la acele firufeauseţi fără miros, fără suflet. „Intr'adevăr o floare "gte&tfu Giletta!" cugeta el de sigur, dacă n'ar fi fost

• fflai tare respectul seu cătră stăpân, decât filosofia sa Horească.

, / ' Acum e gata şi acest buchet, Reseda 1-a legat cu deosebită atenţiune şi fără voie s'a întrebat, cui 1-a aruncă oare domnişoara? „Lui Bertino, lui Bertino!* şopţiau florile in glumă. Norii se îndesară pe fruntea «ea albă, ochii i se turburară. — Totul e gata? — •întreba bătrânul. — Da, tată! — Câteva resede au re-w w d e la împletirea buchetelor. Jumătate mechanic le

mititica la olaltă şi in mijlocul lor puse o floare de granat. Şi eră ceva mişcător struţul acesta

,cu flacăra roşă in mijloc, eră ca o inimă ră-taigerândă. Ea sugea pătimaş mirosul cel puter-

Ah, Bertino-acela! — — Totuş cum poate ea, fata grădinarului şi nu-

a cugetă, că el ar pute fi cândva al ei ? Tot aşâ "Jd$ puţin ca şi cum acest buchet imbrodrojit va decora

Ctadva vestmântul lui! (Va urmá.)

I. POP RETEGANUL.

M u r a . — Baladă de pe Crişul negru. —

|trigă-şi Doamne cine-şi strigă, JStrigă-şi Mura cea frumoasă, ' Din campania turcească : Că nu-i om ca să-1 iubească.

. \ Strigă-şi Doamne cine-şi strigă, Strigă-şi omu Dochii Din {ara Moldovii : Că pe el că-1 va iubi! — Dacă tu nu mi-i iubi : Căluţ mândru ce dinşel, Să n'ajung să-1 mai deşel ; Dacă tu nu mi-i iubi;

••. Cisme roşii ce d'incălţ, Să n'ajung să le descălţ ! . .

' S e luă şi se ducea, In ţară la maică-sa Şi din grăia aşâ-i grăia:

• — Deschide maică uşa, Că me tem, că m'am imprins

., u ' ' 1 ' Şi me tem c'oi fi invins. , ' ' — Da cu cine te-oi imprins ?

i

— Da cu Mura cea frumoasă, Din campania turceasca.

Şi maică-sa îi grăia: — Du-te<tu la sora-ta,

/ Că ea va tocmi treaba. ;.: Se lüá şi se ducea.

Se ducea la sora-sa ' ' Şi din grăiţi aşă-i grăia :

— Deschiue'soră uşa, Că me tem, că m'am imprins Şi me tem c'oi fi invins, Doară soră domnia-ta, Me poţi cumva ajuta;

Soră-sa din grai grăia: — Da cu cine te-ai imprins ? — Da cu Mura cea frumoasă,

j Din campania turcească. Sora uşa-i deschidea

Şi din grai aşa-i grăia: , — Ia tu frate rochia

Şi te 'mbracă tu cu ea, Şi te du aşa acasă, La Mura cea frumoasă.

Se luá şi se ducea, Se lua merea acasă, La Mura cea frumoasă; Şi la ea când ajungea, El din grai aşâ-i grăia : — Deschide soră uşa. — Ba eu deu nu-ţi voi deschide, Că ţi-i portu mueresc,

^ ^ j j ^ - i gjaşu bărbătesc. — Deschide soră uşa, , Că m'a bătut bărbatu, Şi mi-am strămutat glasu.

Mura uşa-i deschidea, Şt in casă cum intra, Mura iate-1 săruta, Iară el că aducea Vin roşu ca şi para, Şi da la Mura să bea;

~ Vinu-i bun şi Muia hpa, ,-, El in braţ o «uprindiC""' Şi cu toţo săruta. Ea pe densul 'tot aşâ. Apoi când se despartía, El pe loc se desbrăca / De hainele muereşci, / Şi remase 'n bărbăteşci, Şi din grai aşâ-i grăia: — Muro, Mură draga mea, Eu sunt puiu Dochii, Din ţara Moldovii, Care am $is că mi-i iubi ;• 1 , Tu cu mine te-ai imprins, • Şi vedi că eu te-am iuvins.

IOSIF STANCA.

Copiii noştri. , ; . . . . . . >. Mama: Ce faceţi atâta sgomot,; eiscandatós. Pe

ce nu stai şi tu, Tincuţo, liniştită ca Gxsstica. ,Tu faci toată gălăgia.

Tincuţa: Ne jucăm, mamă. Costicăjie papa, car.e, vine târziu acasă şi eu sünt tu. , ltj.n.¡. ,¡

? !? .' .. . -i^.s--. , .,. ..„!.;.

Anul XXXIII. F A M I L I A 11

S A L O N .

Alma de Dunca-Sch iau . In 14 decembre 1896 a repausat in Londra cea

mai frumoasă Româncă, cea mai ideală fiinţă feme-iască ce am vădut şi cunoscut vre-odată, — Alma de Dunca-Schiau. Vestea despre moartea ei cea grabnică ne-a atins foarte dureros pe toţi câţi o cunoşceam. Noi o şcieam cu toţii in cea mai perfectă fericire, in mijlocul celui mai complet belşug şi mulţumire, — căci îşi trăia încă lunile dulci de miere cu tinerul ei soţ George William Merytt, un nabob englez.

Nime dintre noi nu cunoşcea pe fericitul, înaintea căruia a capitulat inima dşoarei Alma, căruia i-a suc­ces a-i captiva toate graţiile ei; — şcieam numai că astâ-vară in iulie s'a sevârşit in Helveţia in toată li­niştea şi taina căsătoria intre amintiţii şi şcieam că sunt fericiţi, foarte fericiţi.

După . cununie, tinera părechie a voiagiat prin Europa şi America şi acum se reîntorceau acasă, la Budapesta. Ajunşi in Londra, au luat cuartir la otelul Gecil, unde s'a întâmplat dureroasa catastrofă, moartea tinerei Alma, in urma unei prea mari dose de cocain, ce a luat in contra unor dureri crâncene de măsele.

Iute de tot s'a stins această fenomenală fiiinţă ; avea numai 22 de ani. Cine a cunoscut-o, a fost adânc Sguduit de soartea-i nefericită şi a versat lacrimi intru amintirea ei ; este imposibil ca să o uite cineva aşâ.

Frumoasa Alma de Dunca-Schiau a fost un ta­lent ritìsical de rangul prim.

Eu am cunoscut-o mai intèiu la un concert fil­armonic in Budapesta. Eram dornic a vede şi asculta pe Românca mult şi cu drag apreciată de foile de aci. Şi n'am vădut un mai încântător tablou viu ca cu acest prilegiu, pe dşoara Alma la fortepian, — o palidă şi fără margini de frumoasă vedenie. Erâ o fiinţă ideală, ehm îmi închipuiam eu pe Iulia lui Shakespeare, sau pe madonele artiştilor italieni, o fiinţă cum numai in abstracţiune cunoşceam. Avea o talie de regină, corp svelt, un cap de un ângeresc tip oriental, cu per ne­gru buclat, cu ochi ce imprăşchiau vrajă şi momiau, încondeiaţi de frumoase sprâncene. In vestmântul ei cel alb şi cu pufurile ridicate semăna mult cu un se-raf aripat.

'.•*'•• La apariţia ei pe scenă, intreg publicul erâ cap­tivat, linişte perfectă in sală, pe când degetele cele fine ale dşoarei Alma produceau cu gingaşa şi rară dibăcie simfonicele melodii, admirabilele acordări.

Aplausele cu cari erâ remunerată pentru celebrele ^ prestaţiuni,'eraii intotdauna-enorme. *-V .t • La acest Concert m'atn convins de forţa • aşâ di-

*jţ*d demonică,;.de care dispune artistul faţă de, public. ; u .$j»arfc. < Alma, de Dunca-Şchiau, . dispunea de o forţă

ta-- SfitQMe colosală şi această tainică forţă ş-o validità con)- ,'.te'concertele, la toate balurile la cari luâ parte, mii. 'recea ctf drept cuvânt ' de regina balurilor. A t« ap* 4f adorată ca prima „beaute" a capitalei. . . Şi ni. -ok- ,?ibu.&;iiu- o. aabrâV-geîffinaî - aspre firi se-im-

la privirile ei, cele mai. apatice inimi se in-•%cest ideal de femeie."

Alma de Dunca-Schiau, nepoata doamnei Con­stanţa de Dunca-Schiau, care e cunoscută la noi ca literată, a avut o cultură universală temeinică. Cunoş­cea perfect 6 limbi, in trei din aceste scriea versuri fru-moşele şi era artistă pe lângă pian şi in pictură. Fru­moasa Alma nu avea deci numai statură aristocrată, ci avea in armonie cu aceasta şi o inteliginţă aristo­crată, un spirit cum arare ori mai găseşti la sexul fru­mos al neamului nostru.

Nimbul ei fermecător îi ridica in deosebi o însu­şire deamnă de a fi scoasă in relief,, purtarea ei de­mocrată faţă de toţi. Erâ conşcie^dtrgraţiile ei, dar nu închipuită pe acele şi spjieea ânsaş adese-ori, că în­chipuirea dşoarelor, cum este ea astădi la ordinea dilei, provine numai din superficialitate şi in deosebi din lipsa culturei de inimă.

Acasă o găsiai pe dşoara Alma adese-ori cu acul şi degetarul in mână, la cari se pricepea cu aceaş des­teñíate ca şi la tainele pianului.

Noi tinerii români am fost intotdauna cu multă prevenire primiţi de interesanta artistă, li plăcea mult să povestească cu noi despre neamul nostru, pe care îl iubiá cu o patimă rară şi a cărei música o cultiva cu predilecţie. Simpatia faţă de noi a dovedit-o in deosebi astă-iarnă, când a primit cu multă dragoste a coopera la serata literară-musicală arangiată de societatea „Pe­tru Maior" in sara de 1 decembre. înaintea întregu­lui public român din Budapesta a cântat atunci 5 piese intre cari şi o composiţie proprie: „Fantasie româ­nească". La banchetul ce a urmat seratei ş-a dat es-presie in cuvinte dulci iubirei sale faţă de neamul ro­mânesc din care cu mândrie face parte şi faţă de limba şi música acestuia.

Entusiasmul nostru pentru densa a fost general in deosebi din sara aceea şi tocmai acest entusiasm ne face să deplângem cu sinceritate soartea amară de care a avut parte. , .

Budapesta, in ianuarie 1897. FIDELIO.

llustraţiunile nostre. ' In numerul acesta publicăm patru ilustraţiunî şi

dacă vom ave spriginul publicului, vom urma tot astfel. Prima ilustraţiune, in capul foii noastre, înfă­

ţişează Portretai noului episcop al Lugoşulul, după fo­

tografia cea mai riouă. Biografia se află pe aceeaş pagină

-An nou fericit! A doua ilustraţiune ne presintă o scenă veselă de anul nou, diua care deşteaptă atâte speranţe frumoase. Pictorul ni-o înfăţoşează prin o grupă de copii, cari cântă vesel, împodobiţi de flori şi purtând afişul anului viitor. •:

Danii do anul nou. La anul nou toţi membrii familiei au căpătat câte un dar. Ionel, fala fatniliei, â primit o trăsură .cu cal, fireş'ce din lemn. Bucuria lui e nemărginită. Se şi desfăteâză mult. Pictorul Defiegger; autorul tabloului, după .care s'a .făcut copia noastră, a schiţat chiar momentul acesta.-,

Portretul eL Mulţi oameni au căpătat Cadouri frumoase şi preţioase la Crăciun ori la-anul nou;' inSe-nimene nu-i- atât-de -- fericit ca mirele, căruia' mireasa' i-a dat — portretul ei. Nu-i\in|rate,\e..i^ţMgş^ăJl cea"?

mâi'frâmffasăiâ-lume!

F A M 'I L 1 A Anul XXXIII;

V LITERATURĂ şi ARTE. Bnotolopedla Română. A apărut la Crăciun şi bro-

•%ac& a doua din Enciclopedia Română, redactată de ;,dl dr.'Cornel Diaconovich şi editată de librăria Krafft in Sibiiu. Broşura aceasta cuprinde cuvintele de la

.} Alcanna şi până la Anopsia. Tot broşura aceasta mai con{ine charta Americei şi o ilustraţie ce represintă busta lui Alexandri. îndemnăm publicul să sprigi-

.nească cu căldură aceasta întreprindere valoroasă, la care colaborează vr'o doue sute de ânşi.

Concerte şl representaţll teatrale. La Hunedoara •- • «e dă astăzi la 16 ianuarie n. o representaţie teatrală, • 1 jucându-se .Drumul de fer* comedie de Alexandri ;

după teatru urmează dans. — La Blaş in 9 ianuarie n. s'a dat o serată declamatorică-musicală, care s'a în­cheiat cu un tablou viu. — La Coşocna tinerimea ro-

- m â n ă gr. or, a dat in ajunul anului nou o producţie declamatorică-musicală, care s'a încheiat cu comedia .Cârlanii" de Const. Negruzzi. — La Boita lângă Si­biiu corpul invăţătoresc a arangiat a doua di de Cră-

; Ciun o serată declamatorică-musicală. — Sodalii ro-£ mâni din Sibiiu au dat a doua di de Crăciun p re-v, presentaţie teatrală jucând comedia localisată „ Vecine-

tatea periculoasă". — La Haţeg diletanţii români au dat in ajunul anului nou un concert. — La Caransebeş

- .Societatea română de cântări şi musică a dat in sara •*de Sân-Văsiiu un concert. — La Lugoş tinerimea ro-sfctaână universitară a dat in ajunul anului nou concert.

— In Fabricul- Timişorii corul vocal român a ţinut tot în ajunul anului nou concert.

Reviste şl dlare none. Foaia pentruj toţi, o nouă ''.revistă săptămânală, a apărut la Bucureşci, sub direc-

nea dlui Dumitru'Stăhcesctr. —" GMeta CWuTM va eşi odată pe săptămână tot la Bucureşci. — Tribuna Poporului, un nou politic dilnic, a apărut la Arad, redactat de dl Ioan Russu-Şirianu.

G E E N O U ? Anul nou. Cu numerul acesta «Familia" incepe

anul al 33-lea al eslstenţei sale. O viaţă lungă aceasta in mijlqpl nepăsării ce intimpină Ia noi aproape toate mişcările literare. Şi dacă foaia noastră n'a încetat, ca

- multe altele care s'au înfiinţat de atuncia, causa este eă noi nici odată n'am râvnit la câştig material, ci

; ne-am mulţumit numai cu succesul moral. Ori cât de - mica fostr acesta, conşciinţa noastră e mulţumită, că tot-

dauna am făcut mai mult decât spriginul cât ni s'a dat. N'am împlinit decât numai o mică parte a dorinţelor

' noastre şi de sigur şi ale publicului: dar vina nu este '« noastră, căci noi n'am fost puşi in posiţia să inde-^plinim ceea ce voim, ci'numai ceea ce putem. Intrând • |n al 33-lea an, ajutaţi de colaboratori noi şi cu abo-/namentul scădut, ne simţim par că întineriţi şi dăm

* asin te cu Dumnedeu, urând tuturora: La mulţi ani :: «ti bine!

foiri personale. Dl dr. E. Puşcariu a fost numit Vl&flomv profesor la facultatea de medicină din Iaşi. —

.-JUşooro Bcatarina Z. Arbore-Ralli a obţinut cu mare ^iiHeces titlul de doctor in medicină.

J V' totOfsat ia Brad. Profesorii gimnasiului românesc (/Jitii f&md au luat iniţiativa să infii&ţeze un internat

pentru cel puţin 60 de elevi români sirguitori şi lipsiţi de mijloace. In acest scop s'au deschis liste spre a colectă suma trebuincioasă pentru înfiinţarea intere natului.

Esposlţle Ia Brad. A treia di de Crăciun s'a a-> rangiat la Brad, in localul şcoalei gr. or. române, cu supraveghiarea doamnelor Aurelia Dămian din Brad şi Măria Gligor din Baia-de-Criş, o mică esposiţie de industrie casnică femeiască. S'au împărţit şi câteva premii.

Carneval. Primul bal al Curţii din Bucureşci s'a ţinut in ajunul anului nou; s'au făcut 2500 de invitaţiuni. — La Hunedoara curatoratul bisericei gr. c. arangiază la 23 ianu­arie bal in folosul bisericei sale. — La Abrud reuniu­nea femeilor române din Abrud, Abrudsat şi giur va da la 21 ianuarie bal in folosul şcoalei române de fete de acolo. — La Brad corpul profesoral vă/ da la 1/12 februarie bal in folosul internatului de Mte$i proiectat acolo. — La Făgăraş reuniunile femeilor române de ambele confesiuni vor da împreună bal lk 24 ianu­arie n.

Necrolog. Georgiu Creţ, absolvent de teologie al diecesei gr. c. române de Oradea-mare, fiul dlui Ăm* brosiu Creţ, advocat in Beinş, a încetat din viaţă in Beinş, la 7 ianuarie, in etate de 28 ani.

• V - V

Cătindarul sëptëmânei. Dnmineca înaintea botez. Dlui, Ev de la Mat., c !.. gl. 1. a i n v . l

Piua sept. Duminecă Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

Gâlindarul vechiu Teob. şi Teona <f) Botezul Dlui f S Ioan Botez. Preacuv. Geòrgie Mart. Polîect Părintele Grigorie Cuv. Teodosie

Călind, nou li Sórele. 17 18 16 80

m 22 23

Ant. pusnic. 17 49 Prisca 7 48 Canut 747 Fab. şi Seb. 746 Agnes ţ T « . r t T Vincenti* 7*if*10 Logod. Mar. 17 43

4 2 4 a 4 5 4 7

41

Proprietar, redactor respundator şi editor: t Q S l F V U L C A N * ( Ş ^ D A F W n > A U 3 7 5 A.)

Abonamentul «Familţeh scăcjut. Voind a respunde la o dorinţă manifes­

tată din mai malte părţi şi in mai multe rân­duri, începând din 1 ianuarie am redus abonamentul » Familiei* pe an in loc de 10 fl. la 8 fl. ; pe Va de a n > m l ° c de 5 fl. la 4 fl.: pe V4 de an, in loc de- 2 fl. 70 cr., la 2 fl. In România pe an, in loc de 25 lei, la 20 lei.

»Familia« va apare şi in viitor odată pe sèptémanà, pe câte o cóla şi jumătate, adecă pe 12 pagine tipărite des, ilustrată din ce in ce mai bogat şi având peste 40 de colabo­ratori.

Ş0fT Numérul acesta se trimite încă tuturor abonanţiior noştri cari ~au obiceiul a plăti. Rugăm pe toţi ttceia, cari ou mai vor să aibă foaia noastră, să binevoiasca a ne înr»*>-poiâ nr. acesta, cà să-i ştergem din regist Ceî ce yor să ţină foaia şi in viitor, sunt gaţi a ne respunde^ costul, căci aboname' se iplătescHinainfeH

Cu TIPARUL LUI Iosn* LXMG IH C ^ D Î A - M A M .