V .

« e , ь / І У ianuarie 1 8 9 7 N r . 3 5/17 Ianuarie 1 8 9 7

C O N T R A D U E L U L U I

' à

1

In urma maţ multor duele cari -«trecut între oficeri şi civili, cè i au făcut mare sgomot în Gemiania, ir 'piratul Wilhelm a c mătorul ordin, care a eşit în fc cioasă tocmai acum de o X r H ' 1 •î""

ca üuelurile ofic I Memorandului. Cine e vinovat, e ches-

UNA POPORULUI ' '"'ADMINISTRAŢI 4 *

ARAD, SÍKTÍÍUCH (AOAMi !

I N S E R Ţ I U N I L E de I şir garmond: priim-da'.ă 7 cr. ; a doaua oară 6 cr. ; a treia-oară 4 cr. şi ti de 30 cr. de fiecare pubfi-

caţiune.

Atât abonamentele cat şi inser ţ iuni le sûnt a s i plăti

înainte .

Scrisori nefrancate nu sS primesc.

fie evitate mai mult de 'P Căuşele sunt adesea * dară. c e r iь,- depinde pot fi î m n ă c A b 1 _ . • . ~ * . jrartisani: pot fi rea mili4". ,

,IOŞI, programul ca o °;'sfânt, daeä-'i lipseşte un

;ëtor şi o s e r i o a s a organisa A rëmâne slab, neputincios.

.ontră : un partid organisât per-fi condus cu înţelepciune, chiar

A v!«*r avea partisani mulţi, ştie së ună adversarilor.

Nu von discuta aci asupra organi­ci din reçut a partidului nostru na-al. Tebue së constatam însë, că

ori riabă, delà 1894 şi până azi, stă organisare a fost întruna ţinta salt a guvernului unguresc, î disolvat comitetul naţional, ni-s'au

statute privitoare la fiinţa parti-naţional şi s'a pornit o aprigă contra tuturor bărbaţilor cari au

it şi manifestat vieaţa partidului îal român.

i mul t v însë de cât ori-şi-ce lovi-uşmane, ne-au slăbit neînţelegerile

i e . ^ ' -

Ïrtidele de guvernament se istovesc tât prin greşelile ce sevîrşesc fiind itère, ci mai ales prin hărţuelile

,.rice. Noi ne-am istovit fără së fi la putere, căci suntem un partid ^parlamentar,

së ne reculegem, trebue së des-n deci o energie extraordinară şi

l caşul îndoită de cum ar fi lupta i lor din parlament. ' te së restabilim o desevîrşită

re intre luptători şi sè ne or-ăm în aşa c/iip, ca së putem re­

çu succes în faţa tuturor unelti-r cari au de ţintă distrugerea par-lui naţional român. u mai puţin trebue së ne dăm si-

a câştiga eară pe partea noastră 'a publică a Europei, care deşi nu schimbat în favorul regimului un-'c, totuşi pare-că, în urma a ori-ce ie mai de seamă din partea noastră, uitat şi In urma certelor dintre

despre cari adversarii noştri grijit së fie încunoştiinţată şi itreină, entusiasmul de odinioară

causa naţională română 'i-a

călduros amic din România ne zilele acestea:

nu uitaţi un lucru: causa naţio-j i ^'voastră fiind nu o chestiune de

^ ni< causa mare de existenţă •Л \t$*bue privită delà distanţă,

" n A s'ar zice, ear' nu în amë-reAşa privită, azi staţi mai t a L>,când, pentru-că streină-durAt°ţi vedem o decadenţă c a r a | t raluci tă cum a fost cea

Ѵ т і а - # а în procesul га păcii, de c aleşi din S

tiune de amënunte. Lucru principal e ca printr'o unire frăţească së ştergeţi impresiile rele"...

F ă r ă îndoială, aşa este. Strîngerea rîndurilor trebue së se

facă însë nu qţiraai cu prilegiul unei serioase organisări, da» mai ales în ve­derea unor acţiuni cari së nn fie mai pe jos decât cele sevîrşite delà 1 8 9 2 încoaci.

Până acum, acţiunile partidului na­ţional au fost mai ales manifestaţiuni

poporale: am făcut conferenţe la care ţerănimea era un decor admirabil, am dus cu sgomot Memorandul la Viena, am arangiat calea triumfală spre Cluj, am căutat, în fine, së demonstrăm.

In viitor va trebui së lărgim şi mai ales së perfecţionăm lupta noastră extra­parlamentară, së-'i dăm un fond mai politic, cum s'ar zice, së dăm o aten­ţiune deosebită părţii instructive pe care trebue së o aibă ori-şi-ce mişcare na­ţională.

Së ne explicăm. In mijlocul vâltoarei prin care au tre­

cut, conducătorii partidului'na.оЪаІчіЫа o singură dată au putut duce o* cam­panie cu tendenţe instructive: l a ' 1893, când protestând în contra proiectelor de legi bisericeşti, au instruit poporul şi asupra dreptului ce-'l are fiecare cetă­ţean de a contribui la facerea legilor.

încolo ne-am mistuit cu toţii pute­rile într'o desnădejduită luptă de apërare.

Apërarea a fost eroică şi fără îndo-eală că a deşteptat şi întărit în popor sentimentul naţional.

Odată acest sentiment desvoltat însë, trebue së profităm de el în sens de a da poporului o serioasă cultură politică.

Së nu lăsăm së treacă un singur pri-legiu, fără-ca poporul român se-'şi spună şi el cuvêntul asupra tuturor chestiuni­lor ce interesează vieaţa statului, şi în­deosebi së ne lămurim posiţia faţă de toate chestiunile ce privesc vieaţa noas­tră naţională, chestiuni pe cari Dieta ungurească le discută şi resolvă chiar fără së ne ceară părerea.

întruniri poporale, congrese de ale celor trei naţiuni aliate, memorande şi articoli informativi pentru cercurile con-ducëtoare şi pentru strëinàtate, — eată munca ce ne aşteaptă pe toţi.

Ear' munca aceasta se impune cu atât mai stăruitor, cu cât sûnt o mul­

ţime de lucruri asupra cărora poporu­lui trebue së-'i dăm cele mai desëvîr-şite lămuriri. Altfel rëmâne în starea primitivă de a crede că prin doue ori trei conferenţe naţionale s'a făcut totul pentru triumful drepturilor noastre ; ear' întârziind întruparea chiar şi a unui singur drept din multele despre cari 'i-am tot vorbit, se descuragiază, şi

pe Unguri îi socoteşte atât de tari, în­cât ori-ce luptă împotriva » stăpânirii « 'i-sf pare zadarnică.

Së nu uităm, că dacă prin însufleţi­rea ce o deşteptăm în popor putem së sevlrşim fapte măreţe, tot aşa de ade­vărat este, că politiceşte copt este nu­mai poporu^a cărui conştiinţă a fost formată printr'o serie întreagă de rnij-loace educative.

Fi-vom, noi cărturarii, la înălţimea pe care o reciiuna greutatea siitimţiunii, puţeavom începe şi duce la bun sii'îr-şit canpania de organisare şi munca intensiva a partidului nostru naţiona^ eată щ ce viitorul cel mai apropiat este chemat së dea rëspuns.

Cât, costă matricolele? In şedinţa delà 2/14 Ianuarie ministrul treburilor din­lăuntru a a raportat Dietei asupra cheltuieli­lor ce se fac pentru întreţinerea matricolelor.

Ministrul a arëtat că comunele mici şi mari, precum şi oraşele cu consilii regulate, cheltuesc pe an 453.000 fl. pentru matricule.

Ear' oraşele mari cheltuesc 91.000 fl. Statul dă 497.000 floreni recompense şi

ş; 320.000 ЙГ cheltueşte. pentru felurite organisări ce reclamă instituţiunaa matricu-leior de stat.

Toţi aceşti ba- nâneau în pungile ce­tăţenilor, daca i n a t . . lele ar fi fost lăsate, cun au fost sute de ani, preoţilor şi nu s'ar fi dat «patrioţilor» lihniţi după slujbe gras plătite.

Epi scopu l P a v e l . întreaga presă română, atât ù-fici,

câ! şi din Ţeară, aduce laude Episco­pului Pavel delà Oradea-mare, care prin suma de ioo mii floreni, cât a dăruit асгт de curênd pentru întreţinerea in­ternatului şi a şcoalei române de fete dm Beiuş, a dăruit cu totul aproape jco mii flot eni pentru şcoala şi biserica română.

După Gojdu, cărui vecinică së-'i fie amintirea, Prea Sfinţia Sa Episcopul Ptvel este cel mai mare binefăcetor al setatelor româneşti.

Faptele generoase ale Prea Sfinţiei Sale sunt cu atât mai de laudă, cu cât a ridicat şcoli în părţile cele mai pri­mejduite ale Românismului.

In adevër, cine nu ştie oare, că Bi­horul este comitatul în care sentimen­tul naţional a stat mai mult amorţit?

Fie ca măreţele fapte ale Prea Sfin­ţiei Sale së îndemne încă la o şi mai stăruitoare vieaţă naţională pe fraţii noştri bihoreni, ear celorlalţi prelaţi români së le serve ca exemplu de ceea-ce trebue së facă păstorul care-'şi iubeşte turma.

Contra triplei alianţe. Lumea mare politică este între

alarmată de articolul ziarului „Rc wehr", care cu prilejul numirii co Muraview ca ministru de exter Rusiei, a scris în contra triplei alianţe.

Faptul acesta este cu atât mai bitor, cu cât numitul ziar e socotit c a organ care tălmăceşte felul de a vedea

Tândi a celor delà Curtea împără­tească.

Foaia vieneză este superată ai м т е p e Germania, pe care o mvinueşţe că n'ab- prea fi cn inima descinsă când vorba e de frăţia ce-a legat cu împë-răţia noajştră şi cu Italia. Pentru-că daca ar fi, n^ir fi lăsat, şi la tot caşul ar fi lucrat din Vésputeri pentru, a pedeca numirea con\telui Mjtravfew ca ministru de externe árt !<usi<:

JÉL j/F j

care trebue socotită c a e ^ p ^ m ă în primul rend Germaniei,^ Muraview trece drept o ţilor.

Ori că Germania n'a pul> pedece această numire, şi 'atunc. '«-se cuvine c * f a o & p e g r o w í

ter ea care ţine în mână războiul o r i pacea.

Pentru a se vedea tonul cu care scrie numitul ziar, reproducem următoarele vorbe, fără îndoială aspre, jpe care le spune Germaniei:

«Când Germania leagă p r i e t e n e c u v r e " ° ţeară, îşi dă toată silinţa ca nuiyai dinsa së câştige; ear' când se pregi teş? e împotriva duşmanilor, se gândeşte indat^ la prieteni. O bună însuşire această, dar' Щ Germaniei».

•»Reichswehr«, së plânge^іроі, c ope ra ţ i a noastră a legat prie Gerrfiatiia, aceasta din urma і ч l într'una s e fie tot ea cea dintâi

»Am ajuns — scrie foaia aproape de plâns V? tripla ' alt . 4 l

ajuns së recunoaştem o c r . putere care së ne dm i oe и ' . stau lucrurile, së iacem şi noi ca Germania Ea a avut un contract c ; Rusia. Së încheiem şi noi un asemenea contract, îndeosebi per tru-că noi avem mai multe cuvinte de-a căuta prietenia Rusiei»

Arată apoi, că prietenia cu Rusiî% trebue së o încheiem mai derea împărţirii Tu-c iei, îm ar fi de dorit së se facă p ţelegere, între Austi

Fostul ministru de ext Lobanow, când a umblat astă-vară, în luna lui Aug cu un plan privitor ia îr ciei. Murind însë prinţu truparea planului s'a ara

Numitul organ te nênd că dacă Gern rile pe la spatele aliaţilor ét, monarchia noastră şi i ta l i en i i ,

nici un cuvent per "u care noastră së se sfieas a lega

B » .4-

-£=^^«ffff«fsJHL _

cu popoare, pe urma cărora poate së câştige cel puţin atâta, cât Germania caută së câştige cu toate prilegiurile.

Nici vorbă: foile din Ţeara-Nemţească stau înmărmurite în faţa articolului din »Reichswehr*. Cu atât mai mult se bu­cură Francezii, potrivnicii de moarte ai Nemţilor.

O pas to ra lă . Din pastorala pe care Prea Sfinţia

я Episcopul Nicolas Popea a trimis-o sfintele serbători credincioşilor sei,

-agem următoarele rênduri pline de à iubire şi Înţelepciune:

«Veţi fi auzit, iubiţilor, istoria acelui rege, care bolnav fiind pe patul morţii, îşi chiemà pe fiii sei la sine şi le dădu o iegătură de săgeţi, ca së le rumpâ. Unul după altul se încercară, dar' nici unyl nu ) putu rumpe. Atunci desfăcu regele legătura, cu care erau legate, şi le dădu lor săgeţile câte una, şi aşa câte una le rupseră ei fără osteneală*. Atunci ' zise regele: Fiilor, eu ;voiu muri. Du.mani puternici vë amreninţă pe voi. De vë veţi despărţi unul de altul în neînţelegere, atunci mecare din­tre voi sit ѵп'Г va fi învin-s; eară de veţi rt-n^nea voi împreunai în dragoste fră-

Í, n eni nu vë va învinge.

ac* astă' învëtaturà se ne ţinem ab'tíjior. Până ѵощ fi una, un

trup . чт suflet, o unim e a Duchului, ca acii legături de Săgeţi, nimeni nu

V'-t uiea învinge: vom fi tari ca f credinţa noastră, şi credinţa

•it te va mântui, întocmai cum a nt ut e a pe moşii şi strămoşii noştri,

înt jueaffiul nostru. în şirul cel lung, de V a până chiar în zileie uuastre.

Aci reproducem o altă parte din aceleaşi desbateri, care pune într'a lu­mină foarte tristă simtëmêntul lo- de nepărtinire, de împlinire dreaptă £ da-torinţelor oficioase faţă de toţi slujsaşii, fără privire la naţionalitate.

Eată anume, cum e descrisă desba-terea de după ameazi a adunării:

La locul al doilea face domnul Er. A Muntean o interpelare In pricina notarulti din Almaşul-mare. Dl Muntean spune, cà deja cu 8 luni nainte a făcut arëtare contra гсеіиі notar, care a sevîrşit crime oficioase, şi i do­vedit-o asta cu fapte de-ale lui şi cu bgea, şi totuşi fisolgăbireul nici până azi n'a făcut nici un pas în pricina asta, spre pede)sirea rëului. <Eu am făcut mai nainte vrerre arë­tare contra unui notar român, zice dl Mun­tean, şi a doua zi dl vicispán a fost h faţa locului şi a aflat că a fost adevërat ce am spus eu, pentru ceea-ce îl şi laud, — acum însë notarul contra căruia am făcut arëtare e Ungur, şi nici după 8 luni nu s'a făcut nimic!»

Vicişpanul răspunde, că nu a avut cu 1

no.ştinţă, că s 4 . <&4it nlânso^-^ «.олсга no-taru1-Ji din Almaşul-mare, şi că ace<a nu ar r n resolvată. Ia deci acuma la cumştinţă şi dacă de fapt protopretorul respetiv (tot Beke delà Geoagiu !) deja de 8 luii n'a în­treprins paşii de lipsă, va lua mësurile tre­buincioase contra lui.

Caşul e caracteristic. Şi vicişpaaul co­mitatului Hunedoarei pare a fi înveţat politică delà Sultanul turcesc, cire de câte-ori îi ceri së facă în cutare şi cu­tare chestie dreptate, promite, promite, dar' în gândul seu nici habar nare së şi execute promisia!

De-ar fi altfel, n'ar cuteza slujbaşii sei së facă ce fac!

t î l Ţ I АЫТАТЕА LOR

La 4 Lin n. s'a ţinut în Deva con-{.;••< g^v. • .n;-'ritului Hunedoarei.

\íac;rilk desbătute în această con-' Ctr • mare parte de interes

:» .'ogiânesc. La ait jg«: al foii noastre reproducem

t& " ÁrHetfróaldm *R. 0.» ; care tractează icea parte a desbaterilor con-

v • care priveşte purtarea tricoîo-tiân^^îo formă de pantlici, 'ţi Ie confiscare al gendarffîfior.

P u r t a r e a t r i c o l o r u h . v \

Sunt în de obşte cunoscute volniciile cu care gendarma au început în timpul din urmă së smulgă flăcăilor români din cingă­toare, din pălărie, pantlicele tricolor, sub cu­vent că acelea sunt >insiginii streine*.

Că au drept ori ba, së facă gendarmii acest lucru, e o chestie de interes geneal.

Şi chestia asta a fost relativ bine lămuită în congregaţia delà 4 Ian. a confiatului Hu­nedoarei.

„ReviHa Ordştiei' publică un prim-articlu în nnrrJru! seu mai nou, despre această afa-Г^ге, articol care, pentru lămuririle sale bune së le ştie Românii încât mai multe părţi îl reproducem în cele următoare.

j_9 Ianuarie ( lo РеЬгцагіе) 189"

Eată articolu.

Adunarea din I — comitatului nostru a u. interesării membrilor roma.., murească aproape de tot o ргісь căreia plutea o nesiguranţă chi.

E pricina cu pantlicile tricoi'T l U JV I î Jf F A CI D f care le poartă flăcăii noştri în f " fetele în per şi la gât, sau ca \ şi unii şi alţii punêndu-le nu cu alt de cât ca podoabe ale îmbrăcămu ale portului.

Se luaseră gendarmii, şi în mijlocul tîrgului îţi opriau, şi pe aiurea mai opresc şi acum, flăcăi, şi le răpesc în chip brutal şi îngâmfat, pantlicile din pălărie, delà gât ori delà cingëtoare, sub cuvent că au poruncă së confişte in-signiile „streine", şi se obrăzniceau din ce în ce mai mult cu Românii.

Precum se vede din "apoitul ce pu­blicăm la alt loc. nrííiomn membru ro­mân a cerut-lămuriri hotărîte delà vi­cişpanul 1n pricina asta. A plecat de la caşul din Leşnic, cunoscut cetitorilor noştri.

Gendarmii se lăudaserâ atunci că au «ordin mai înalt».

Vicişpanul a rëspuns că nu are ştire ca gendarmii së fi primit vre-un ordin «ilegal», ear' că pantlicile din pricină sunt a se socoti ori nu ca «insigni streine», au së o hotărască instanţele mai înalte la care se află pricina apelată.

Cu alte cuvinte dl vicispán, om altfel deştept şi cunoscëtor al legilor, a recu­noscut însuşi, întâiu că după cât şi dinsul ştie, pantlicile tricolor purtate de flăcăii şi fetele române, nu SÛnt a s e lua şi judeca o a insignii streine, oe pot fi oprite, ci poate de aci încolo së o hotărască aceasta instanţele mai înalte! A doua că gendarmii nu pot së aibă nici o poruncă anume, preoum ei o spun, pentru confiscarea pan-t l i o i l o r t r i c o l o r , căci de ar avea, ar şti-o şi d-sa, şi ar şi spune-o asta îndată întrebătorului în plinul congregaţieiI

Sub «insignii streine» e altfel înţeles de legea însăşi, numai steaguri şi em­bleme ce représenta puterea altei teri, şi pe cari a le purta şi a face paradă cu ele, nu e iertat, căci se ia ca de­monstrare contra propriei patrii.

Dar' incă ceva. Dl Hossu, réspun-zénd vicişpanului, a lămurit şi pricina CÖ confiscarea însăşi. D-sa a cetit po­runca ministerială despre dreptul de confiscare, în care lămurit e prescris, că dreptul acesta este al primăriilor co­munale şi ale organelor administrative •peste tot, dar nu al gendarmilor I

a nu c a s o c i e t a t e p e

tot m i i l a a ci t oau tai lumii, prin foi, şi şi pe calea legii, pâna

Din parlamt Şedinţa delà 14 Ian. a fost a

noi, cinci : un poporal, un ugroi. guvernamentali şi un kossuthist.

Intre toţi cinci mai meşter de vorbă s'a arëtat cel al partidului poporal, Pad". Rezső, unul ce deşi a încărunţit, dar' v beşte cu foc tineresc şi în ziceri rotum

Dînsul impută partidului liberal putere, îndeosebi faptul, că lucrea: sistematic la stîrpirea spiritului creştines în poporaţiunea Ungariei, care altfel e adânc pătrunsă în toate ale sale : în legi, în instituţii, în societate, în popor, de duhul creştinismului. Apoi că «pensio­nează» oameni sănetoşi şi capabili de muncă, cu sume de 4—8000 fl., mai acăţându-le de gât şi alte oficii «secun­dare», după care së le crească «ono­rariile» până la 20.000 fl. pe Щ^ЛГ*

fostului prim-ministru Welforlrj Cei doi ficiori noi guverm/j

Levay Lajos şi Bernádi Györfau

început rolul prin provocarea fcj furtuni, scurte dar' vehement^n-daloase ! . /

Ei au atacat cu furie ]>e 1 toate celelalte partide din Dietăta lor. Pe ugronişti şi apponyişu pasivitatea lor, pe kossuthşiti і ц c V atacat chiar şi în temeiul polr, ^ I în chestia de drept comun. Cv

Aceste vorbiri au provocat uAti

pe oposanţi. t (

«Ruşine! Nemernicie! — aut cei de pe băncile kossuthist^ pornit o polemie aprinsă, schîn< * între cei doi rëzboitori banffyşt'**/* siţie, polemie în care aceia dă" şi lui Apponyi şi lui Horánszky,

>art

remiiig şcolare Avem noi Românii, între altele, şi frumosul

obiceiu, că pretutindenea, atât prinV oraşe cât şi la ţeară, încheiem anul şcolar cu serbătoare ade.se-oji foarte pompoasă.

După-ce s'au făcut examem-ie «generale» şt «mediile», au fost calculate conform re­gulamentului, până la cea din urmă sutime r,»nfri> fi< "-.-a şcolar îndeosebi, se publică

,:ntru împărţirea premiilor, i şcolarii, şi mai ales şcolăriţele >? serbat» are şi vin cu părinţi,

nevoitor' la şcoală, . de încuragiarea instrucţiunii,

tă progresul naţional, mai iau •ate şi căpeteniile autorităţilor

şi ioţi amicii progresului, prin oraşe, afluenţa este atât împărţirea premiilor nici nu 1 localul şcoalei, ci se alege

ocasiune o sală publică ., la Bucureşti, de exemplu, Adese-ori se expun caiete de

. caligrafie, mostre de lucru de •>ducte de industrie şcolară. Prin cântă apoi si musica militară. Se

rşit, discursuri pline de avênt pa-:ulturai.

In faţa acestei manifestări de bucurie ge­nerală, şcolarii şi mai ales şcolăriţele cari sûnt mai simţitoare, stau cu inimile din ce în ce mai încleştate şi un fel de beţie cu­prinde în cele din urmă întregul tineret, de dragul căruia se desfăşură atâta pompă.

In sfîrşit — se începe distribuirea premii­lor. Sûnt pentru fiecare clasă mai imite premii: unele cu coroană, altele fără согозпа, ba sûnt şi menţiuni, şi cea mai distinsă dintre persoanele cari iau parte la serbare, împirte premiile şi încoronează pe premianţi, în vreme-ce lumea aplaudează, ear' musica dă «tuşuri!»

Sërmanele inimi tinere! Ce ameţitoare tre­bue së fie emoţiunile, de cari ele sûnt cu­prinsei Ce fericire e së iei coroana în faţa lumii din mâna celui mai stimat de ioţi pentru meritele tale, pentru bun» fa purtare, pentru silinţa tal Ce împintenare e pentru toţi această fericire, şi ce mâhniţi .rebue së fie cei-ce n'au avut bune purtări şi n'au fost silitori.

Am fost cu toţii copii şi ştim, cum sëptë-:nâni de zile de-arîndul sufletele r 'au renias cuprinse deasemenea emoţiuni, cum chiar şi astăzi ele se reivesc ca plăcute ori neplăcute reamintiri în noi.

Nu mai încape nici o îndoeală, că în şcoală, chiar mai mult de cât în alte sfere ale vieţii.

premiile sûnt un puternic mijloc de împinte­nare şi că înveţătorii profită de acest mijloc cu mult succes — în interesul instrucţiunii.

Instrucţiunea însë nu e scop, ci numai mijloc de educaţiune, şi părinţii trebue se-'şi dea seamă, dacă nu cumva frumosul obiceiu al împărţirii premiilor are un rëu efect în ceea-ce priveşte educaţiunea.

E destul se fii părinte, pentru-ca së ştii şi fără de Pestalozzi, că preocuparea ta e së faci din copilul tëu om capabil de fericire. Acesta e şi altul nici că poate së fie scopul educaţiunii. Ori-şi-cât vom discuta, totdeauna vom ajunge în cele din urmă la convingerea, că părintele vrea ca din copilul lui së iasă om, care sufere puţin şi se bucură mult învieaţa lui.

Punctul de plecare al pedagogiei e deci convingerea, că educatorul poate face ca cel crescut de dînsul së sufere puţin şi së se bucure mult în vieaţă. Dacă admitem că nu poate, negăm raţiunea de a fi a pedagogiei şi respingem ori-şi-ce discuţiune în materie de înrîurire educativă. Acela, care nu crede că poate determina vieaţa copilului seu, nici că-'şi mai dă silinţa de a o determina, ci-'şi lasă copilul în voia lui Dumnezeu şi a în-templărilor. Are deci së-'i fie indiferentă şi chestiunea, dacă e bine ori nu, ca copilul seu së iee vre-un premiu ori së asiste la premia-rea altora.

Më adresez dar' numai la aceia \ rinţi, cari vreau së facă din copiii lot ^ия capabili de fericire şi cred că aceastal poate, că în adevër un om bine crescut fere mai puţin şi se bucură mai mult în vieii | de cât unul, care n'a avut pace de bu ; i

creştere. Aceştia îmi vor da dreptate, dacă le vc]

spune, că 'şi-au dat copiii la şcoală, fiinq sûnt convinşi că instrucţiunea pe care o ii primi, îi vor face mai destoinici de a se lua eu nevoile vieţii, mai cunoscëtori de sin*' de lume şi mai cu minte. Instrucţiunea, J

şi-cât de întinsă ar fi ea, e numai o con tare a educaţiunii, una din pregătirile p<j vieaţă, foarte importantă, dar' subordj scopului principal, dorinţei părintelui face din copilul seu un om, care sufe'| ţin şi se bucură mult in vieaţă.

Nu ne apropiem de loc de acest scop j chiar dinadins cultivăm în viitorul om ц In toate formele lui. Rîvnitor şi pisitj vanitos şi plin de amor propriu, am împins mereu înainte de spiritul de en­ormii e mereu nemulţumit cu sine şi r, . pe care mereu o nemulţumeşte şi a JK sufere şi puţin se bucură în vieaţa lui£/ ii acesta poate së fie efectul educata e/v *l selor serbări, cu cari - I

i şcolar; c î ^ ' : :

5/17 Ianuarie 1897 T R I B U N A P O P O R U L U I . Nr. 3 — P f l degenera t într'o ceartă şi în sbierături, pe cari nici Szilágyi Dezső, din scaunul presidial, nu le mai putea potoli!

A mai vorbit Ásboth, cu o satiră pişcătoare pentru purtarea guvernamen ч ililor, şi declarând că partidul popora atâta va lupta şi agita, până nu va do bândi autonomia bisericii catolice în mesura deplină 1

La sfîrşitul şedinţei, ministrul de in terne Perczel, a dat seamă despre chel tueli le avute cu matriculele civile în decursul anului trecut, primul an întreg în vieaţa nouelor reforme.

Din acel raport apare, că în anul expirat, statul a cheltuit pentru matri cule, în comunele mari şi mici şi în oraşele cu magistrat regulat, 440.000 fl., adecă aproape o jumetate milion florenil

DIN LUMEA MARE Greva din Hamburg.

Greviştii cari mai bine de o lună nu vor së lucreze, s'au pronunţat în contra reluării lucrului fără condiţiuni. Lucră­torii au consimţit a se înţelege cu pa­tronii în condiţiuni împăciuitoare, ne-blazînd nici una din părţi, şi a numi 7 delegaţi pentru a negocia cu patronii.

Italia in Africa.

„Opinione" zice că generalul Baldisera şef comandant peste coloniile italiene din Africa, a cerut un concediu şi autori-saţia de a se întoarce în Italia pentru motive de sănetate şi de familie.

Guvernul va acorda permisiunea cerută, dacă generalul Aaldisera poate së afirme că n'are nici o nelinişte în privinţa afacerilor coloniei.

Sultanul In strlmtoare.

Din Constantinopol se scrie, că re-presentanţii marilor puteri au spus Sul­tanului că numai aşa se pot regula lu­crurile, dacă Sultanul va concedia pe toţi sfetnicii sei de acum şi va numi in locul lor persoane pe cari i le vor re­comanda dînşii.

Englezii şi Muraview.

In cercurile înalte politice din Londra numirea baronului Muraview ca ministru de externe al Rusiei se socoteşte ca o îndreptare a relaţiunilor dintre Englezi şi Ruşi.

Italienii contra Ungurilor. Oraşul cu care mai ales se mândresc

Ungurii, este Fiume, portul delà Marea-Adriatică, «mărgăritarul Coroanei un­gare», cum o numesc Ungurii.

Se vede însë treaba, că aici e vorba de o dragoste cu sila, pentru-cà popo-raţiunea Fiumei, după chiar mărturi­sirile presei maghiare, nu lasă së-'i scape un singur prilegiu spre a dovedi că nu-'i este dragă limba ungurească.

Astfel „Budapesti Hirlapu delà 14 c. aduce ştirea că consiliul comunal al oraşului Fiume a respins cererea câtorva Unguri de a se folosi, în actele oficiale şi limba ungurească.

Câtorva Unguraşi, slujbaşi de-ai Sta tului, le venise adecă pofta së ceară ca consiliul comunal së primească şi hârtii scrise în ungureşte.

Consilierul Dr. Francise Vio, s'a ri dicat insë cu putere în contra acestei cereri, spunênd, că Italienii, majoritatea mare a locuitorilor, nu vor primi nici odată ca în consiliul comunal së se primească şi së se discute hârtii scrise ungureşte.

Italienii s'au hotărît, în acelaşi timp, ë intervină pe lângă contele Battyány,

deputatul lor in Dietă, ca acesta la rîndul seu sê spună guvernului cum poporaţia italiana este în contra limbei ungureşti, ca astfel guvernul prin oamenii sei së nici mai încerce a face ceva pentru a sădi limba ungurească într'un oraş, unde pe Unguri nimeni nu-'i iubeşte.

De sine se înţelege, că foile din Bu­dapesta sun..' foarte rëu supëratè pe Italienii din Fiume, cari, aşa se vede, nu vor récuse noască «frumseţa» limbei ungureşti.

CARACTERISTIC. în 5 Ian. n. după-ameazi, baronul

Bánj]y János, din Szilágy -ÍNagyfalu, merg end la vénát, a ajuns la un loc de vii, numit «Csicso», a lui Nagy Bálint.

Cânele lui Bálint a sărit la baronul, làtrând furios la dînsul. Măria-Sa, ne­căjit de această obrăznicie a credincio­

sului animal, care nici pe un baron nu-'l cruţă, a luat puşca şi a puşcat după câne, dar nu Ta nimerit.

Auzind detunătura, ţeranul Bálint, stăpânul viei, a ieşit în cale, şi a în­ceput së mustre pe Măria-Sa, care era së-'i puste cânele. S'a iscat o ceartă vehementă, şi în ceartă cum, cum nu, puşca baronului s'a descărcat de nou, şi a nimerit pe nenorocitul om în cap, şi omtd a căzut îndată fără conştiinţă.

Aşa o descriu întâmplarea foile un­gureşti, câ puşca s'a descărcat de nou, fără voia baronului, numai aşa cutre­murată bagseama de tăria vorbelor...

S'a dus baronul şi s'a înştiinţat, în chipul cum el a vrut, la judecătorie.

Voind së se întoarcă în comună, la castelul seu se temea acum de rësbu-narea poporului.

'Şi-a cerut pază de gendarmi. A eşit chiar solgăbireul cu el şi cu

o patrulă de gendarmi. In dimineaţa următoare, s'a auzit că

Bálint a murit. II aduceau chiar spre casă, plin de sânge, cu mamă-sa bo-cindu-se cumplit în jurul lui şi cinci copii mici.

Asta a înfuriat poporul rëu. El s'a adunat spre casa baronului în numër mare cerând despăgubire pentru familia nenorocită.

O parte de oameni au mers la preot şi au cerut cheile bisericii ca së tragă clopotul într'o dungă spre a rescula satul întreg. Preotul nu le-a dat cheia. Oamenii au spart uşa. Clopotele au început a suna alarmă. Tot satul era resculat. Gendarmii credeau că-'i foc şi voiau së meargă se ţie rênduialà unde arde. Poporul le spunea că nu] arde, ci vor së străbată în curtea gro­fului sê-'i ceară seamă de fapta sa.

Gendarmii n'au lăsat ci păzeau cu tărie intrarea.

în gendarmi. Pe sergentul 'l-a lovit cu peatră mare în frunte că a atneţit îndată.

Si totuşi nu s'a comandat fec asupra mulţimii turburate!

Şi aici e ceea-ce aflăm şi noi carac-teiistic în toată istoria.

Au dat oamenii cu petri în gen­darmi, şi totuşi nu s'a comandat salve de foc, pentru-că şi gendarmii şi po­porul era maghiar.

a Mehadica şi în alte părţi unde pooorul român s'a necăjit une-ori, numai peitru-că gura 'şi-a deschis : foc asupra lui.

.-"rovocaţi, oamenii au început së se împrăştie, şi au fost împuşcaţi pe la

spate în chip mişelesc, pentru-a Români I

Eată cum së resfrânge în acei têmplare, ca într'o oglindă, stare navă de lucruri, în care t r i ' aceasta ţeară.

R e s v r ă t i t o r i î n Ы In numërul nostru dc

bit despre silinţa ce-'şi dau folosească bisericile ca mijlcl ghiarisare.

Am spus deasemenea, I Scaun delà Roma a t . episcopilor catolici şi g . Ungaria, oprindu-'i de a maghiari! biserici.

Ungurii sûnt însë încăpăţînaţi ,i împins lucrurile până la făţişe і tire împotriva Sfântului Scaun, forul 1 prem al bisericii catolice.

Intr'adevër, « Ungvári Lapoh», ,^crv

despre poruncile ce au primit deh din Roma episcopii unguri Vályi : czák, zice:

«Am fost curioşi së ştim, că în «ordinului Papei ce vor face p T

«gr.-catolici din oraşele unde s'a «ghiat deja ungureşte. întrebând, «primit rëspunsul, că n 'au dat п іс і$ «ascultare ordinului Fapei şi cu. =.. «serbători au oficiat tot ungv < « toate bisericile. Ba am mai aflat," '. «asemenea ordine au primit episcct| «unguri şi de altă-dată, dar' ei au рщ «.ordinele pur şi simplu în archiva, far* ale face cunoscute preotimii.«.

Numitul ziar unguresc spune ap murit, că ori-şi-ce ar face Papa «iek| Roma, preoţii unguri nu se vor supf,-^

O rësvràtire deci contra Papei. Numai së nu o păţească. Ştim din i s t o r i e , că oameni ;

ternici decât Ungurii au încerc, resvrătească contra Papei. In u au trebuit se-'şi mărturisească rc şi punênd sac cu cenuşă pe < a tîrît sëptëmâni de zile, până au fo miţi se-'şi ceară iertare.

Din presa română. La Sibiiu a apărut un călindar în

se vorbeşte despre activitatea, pe * I nul vieţii naţionale, a dlui Dr. I. RsşŞj

Partea privitoare la înfiinţarea Щ& ciaţiunii 'i-se pare însë ziarulu Л c graful Roman« că e scrisă cu ] irtm';. pentru dl Raţiu şi scăzând din meriq

înveţătorii îşi poartă sarcina mai uşor, dar' inimile tinere se otrăvesc şi caracterele se strică pentru toată vieaţa.

O comparaţiune va desluşi mai bine carac­terul acestui résultat.

E lucru firesc, că cu cât un copil e mai deştept şi mai silitor, cu atât el învaţă mai mult. Dumnezeu însë nu 'l-a făcut pe om numai pentru înveţătură, şi părinţii ar trebui se-'şi reamintească mereu sfatul marelui iubitor de oameni Pestalozzi, care zicea că, pentru copii înveţătură are së fie o distracţiune, ear' nu o muncă continuă. Copilul deştept, tocmai fiind deştept, se află în o stare de desvoltare anormală, şi tot ceea-ce e anormal e nesâ-nëtos. Sistemul lui nervos şi îndeosebi creerul e pornit spre o desvoltare excesivă şi n'are copilul decât së mai fie şi silitor, pentru-ca desvoltarea aceasta së se şi facă. In natură încă e compensaţiune, şi dacă o parte a or­ganismului se desvoaltă prea excesiv, această desvoltare excesivă nu se poate face decât în paguba altor părţi. Astfel, tocmai între copii deştepţi şi silitori sûnt mulţi plăpânzi, rëi de stomac, slabi de piept ori nervoşi, cari, dacă nu mor încă tineri, devin oameni nervoşi, pentru cari vieaţa e o lungă suferinţă. Ce 'mi-e bogăţia, ce-'mi sûnt onorurile, ce 'mi-e mărirea lumească, dacă n'am sănetate!? De aceea, mai ales până la pubertate, preocuparea

de căpetenie a părintelui trebue së fie des­voltarea trupească a copilului seu, şi mai ales copiii deştepţi es oameni fericiţi numai dacă mult aleargă şi ostenesc şi mult sûnt bătuţi de soare şi de vént, pentru-ca stomacul lor së asimileze bine, plămânii së li-se fortifice, pielea së funcţioneze regulat şi nervii së li-se înăsprească. Părinţii se simt însë măguliţi în amorul lor propriu de «progresele eminente» ale copiilor lor şi îi mînă pe aceştia înainte, mereu înainte, dacă nu spre o moarte înainte de timp, spre o vieaţă plină de suferinţe.

Tot astfel şi premiile şcolare, distribuite cu mare pompă, ne dau oameni instruiţi, dar' vermănoşi în sufletele lor, poate sănetoşi tru­peşte, dar' bolnavi sufleteşte.

Mai e însë la mijloe şi statul, mai e şi naţiunea însetată de progres şi interesată a cultiva spiritul de emulaţiune.

La această obiecţiune aş putea së rëspund că nu noi suntem pentru stat, ci statul e pentru noi, şi că naţiunea nu poate cere së facem de dragul ei din copiii noştri oameni nenorociţi. Admit însë deoeamdată, că aşa este în ceea-ce priveşte băieţii, pe cari îi creştem pentru vieaţa publică, în care nobila emulaţiune ne face së ne mâncăm ca cânii între noi: fetele însë, cari au se fie soţii şi mame, de ce së fie otrăvite şi ele!? De ce së le mai expunem şi pe ele în public? de ce së le

împntenăm? Nu au nici ele destulă vanitate în sufletul lor; n'au destul amor propriu, n'au desul spirit de emulaţiune!? Ele şi viitorii lor soţi ne vor fi oare recunoscëtori, dacă le von face mai îndrăsneţe, mai vanitoase, mai pisnătăreţe, mai încăpăţînate!?

Firă îndoială că nu. Ci toate acestea le gătim şi pe ele, ba

mai ales pe ele, le expunem, le încoronăm, le aiieţim cu aplause şi cu » tuşuri «.

Ѣ ce? pentru-că nu un scop, ci un mijloc e istribuirea premiilor şcolare. înveţătorii se folosesc de acest mijloc spre a-'şi face sanina mai uşoară, abusează de slăbiciunile firii'd ale copiilor, pentru-ca stăpânirea şi conlucerea lor së le facă mai puţină bătae de ap.

fu numai părinţii, ci totodată şi statul trebe së stărue pentru curmarea acestui abus.

Csşteţi oameni buni, dacă voiţi së aveţi buni patrioţi şi buni români. Numai acela, carec bun fiiu, poate së devie bun părinte, bunsoţ, bună rudă, bun preten, bun cetăţean, şi omeni, cari se mânâncă între dînşii, nu pot e-'şi ducă neamul decât la peire; oa-men deprinşi a privi toate lucrurile din punc­tul (e vedere al egoismului lor, nu pot ve­dea nici în stat de cât un aşezământ menit a saisface propriile lor trebuinţe.

Premiile şcolare ar trebuî së fie suprimate, I

chiar şi dacă ar fi adevërat, că pni t'lc . ^г,-larii sûnt împintenaţi a învëia mai mfttr Adevërul e îtlsë, că fără de ele învăţătorul silitor poate së obţie resultate m a i mari şi mai sigure, şi nu şcolarii, ci înveţătorii sili­tori şi cu bune purtări a u së fie premiaţi. Lor së li-se facă sărbătoarea, lor se li-s-darul, ei së fie încununaţi şi aplaudaţi, ear' şcolarilor së le rëmâe nobila mulţumire de a-'l vedea serbătorit pe înveţător, pentru-că le-a făcut lor un bine şi de a-'l iu; i сл mia vîrtos.

Iubirea aceasta e şi pentru ei as svffi fericire individuală, şi peitru r, ranţie de pacmică desvol

Bucureşti.

G Â N D I R I

Lenea merge încet, de aceea o ajung,: *

Lenea face toate cele grele ; munca p, le uşurează. Cel care se scoală târr-vîrteşte toată ziua şi abia începe tr înoptează.

* Foamea se uită în casă la omul

dar' nu îndrăsneste si între.

Nr. 3 T R I B U N A P O P O R U L U I . о / і / ianuarie ю у 7

istoria trebue së le înscrie pe i marelui Metropolit AndreiuBa-• Şaguna.

чсееа în numërul delà 2/14 a •Telegraful Roman« publică un col, în care caută së restabi-'ele.

ml scos de »Tipografia« pusă dlui Dr. I. Raţiu s'a scris

făcut censura (dl Dr. Raţiu) timp încă în Sibiiu, ocupân-

: causa • Asociaţiunei». Pentru a câştigat pe Bologa, Ioan 'opea, şi mai ales pe Metro-care s'a şi învoit së subscrie cătră guvern, ca së permită

adunării in scopnl înfiinţării Asocia-Iscăuvă astfel de Şaguna, cererea a

'rimisa prin doi meri la metropolitul In Biai, care din pricina unor forma-n'a voit së o subscrie. — Atunci a Or. Raţ însuşi ia Blaj şi dând Metro-

ú explicările de lipsă a fost aşa de de l-a câştigai nu numai pe el, ci

jţi canonicii, cnri asemenea au sub-rerea cătră guvern. Delà Blaj cererea a tort trimisă prin juristul Puşcariu,

Bra ?ov, apoi a dat roată cate ora;. unue sunt Români, şi în s'a reîaters ear la Di: Ral, carele a

-o Mitropolitului Şaguna, ear' acesta ntai-o guvernului. Astfel s'a câştigat

mea pentiu prima şedinţă de con-. ; astfel s'a înfiinţat <Asociaţiunea

.ilvanà», la i^'ţiativa unor tineri şi mai I a tinfrului Dr. I. Raţ*.

л acestea autorul articolului din zia sus amintit, zice:

Ei '. dară dl Axente Severa, ne spune: — a drept — Dl Dr. Raţ a fost pe tim-la pe la A'' a-Iulia, însë nu ştie së ti

Dr. Raţiu V e-o straiţă plină cu prima • 'Чігэд .r-'.tb îa ,лгеа unei

literi — ci numai — că con-j c u i mulţi inteligenţi, unde

pentn o colectă pe seama unui — Axente Sever — 'li-a rëspuns,

mai dă îici un crucer până-ce .stfel de scopuri nu se înfiinţează

î formale, departe se zice în citata biografie, că

.Raţiu la caktoria aceasta argonautică sosind la Sibiiu pentru censura de ad-(cam pt- la începutul lui Maiu) ca om

a i fi scos din amorţeală pe bëtrânii V, Bologa, Hannia, Popea şi mai pe

•4 .r şi pe Şiguna. Nu «ünerul« Raţiu

^"it pe aceşti bëtiâni, ci bëtrânii aceştia ocai pe lîitor û advocat, ca se dee o

. , r ,de iioua s t meserie prin concipierea

índatí. a unei petiţiuni pentru licenţie de preconsuitare. Şi dacă ne aducem bine aminte, el a şi compus această petiţiune în 10 Maiu 1860, caraa şi circulându-se prin studenţi spre adunarea de subscripţiuni, s'a predat apoi lui Şaguna spre a o înainta la guvern. Dară primul acesta debut al noului advocat, se vede, că n'a fost prea norocos, pentru-că cererea nefiind potrivită legilor de asociaţiune şi îndeosebi lipsindu-'i planul şi deliniamentele statutelor pe cari era să se baseze asociaţiunea, guvernul a respins-o în 12 Iuliu 1860 sub Nr. 2475 (8—12). Numai dupa petiţiunea cea nouă a lui Şaguna, din 6 Decemvrie 1860, şi subscrisă numai de el însuşi, a urmat consensul cancelariei aultco-transilvane din 22 Ianuarie 1861, Nr. 84 pentru Constituanta ce s'a ţinut in 21 Martie 1861».

Discuţiunea, presentând un interes is­toric, ne-am crezut datori s'o înregistrăm, mai ales că articolul aduce încă şi alte puncte, asupra căror lipsa de loc nu ne lasă së stăruim.

Pe aiurea şi pe la noi. Sub titlul acesta aflăm în cel mai

nou numër al «.Revistei Orăpiei» pu­blicate următoarele instructive «impresii de căletorie», a căror publicare o începe înveţătorul român din Banpotoc.

Le reproducem în cele următoare şi noi :

Die Redactor, Avênd mai cătră cfirsitul toamnei trecute

un proces in Prerau, de silă ca de voe bună a trebuit së fac o căleroiie lungă şi frumoasă umblând printre streini despre cari auzisem că stau mai bine ca noi în toate privinţele.

>:a folosit prilegiul şi 'mi-am deschis ochij bine, së vëd dară, ce deosebire o se bag de seamă între cele de pe acolo şi între lucrurile df> pe la noi.

Şi am aflat cu adcvërat multe deosebiri pe cari nu cred a fi fără interes së le cu­noască şi cetitorii „Revistei Orăştiei".

Daţi-'mi voe dar' së le descriu aci, şi anume asa cum îmi vin si-'mi aduc aminte: niste spicuiri aruncate care unde vine, fără multă alegere şi arangiare.

(Oficialii de tren austriaci şi cei ai noştri) Plecând din Piski, peste Cluj—Budapesta, m'arr oprit In Gänserndorf. Aci la staţia căii feratt trebuind së stau mai mult, am voit së cercete: oraşul. Am eşit pe peron.

Şeful de gară, om bëtrân, më salută mili-tăreşte cu o faţă zimbitoare. Aceasta îmi fi tare bătetor la ochi, nefiind eu dedat cu aşi ceva la gările noastre din Ungaria.

A i a r I é m a n e .

Vezi, tinereţa noastră pare Că e suri sul cald şi blând Ai rôsâritulut de soare Din ram de umbră renăscend.

Dar' tinereţa 'n fugă trece, Se 'neacă !n umbra din apus Şi lung ca ochii o petrece Amorul care nu s'a dus.

fţo *oţi, murim deodată ziielor de mâne : adeverată

ce mai rëmàne.

Л a cuprins de nori astru cer al primăveri

ne-a lăsat de mii de ori întnnerecul durerii;

•un când tinereţa moare ьі-і nori dau farmec sfânt

jsfmţitului de soare lacrimilor la morment.

Artur Stainri

O ta ină. Asa-i, de-'mi zici o vorbă Poruncă 'mi-o socot, Şi de-mi surizi e-un cântec In sufletul meu tot.

Când pleci, gândiri mă fură Si mă trezesc visând : Eşti umbra mea din visuri, Lumina mea din gând.

La ce prigoana-'mi arde Më ntreb ; — şi ne 'ntrerupt Rëspunsul şi cu taina In vălmăşite lupt.

Dar' când privirea-'mi dulce Şi aiurit rëmân La şoapta că un altul Ţi-i viselor stăpân,

La gândul că în drumu-i Roşind te-opreşti in loc, Atunci îmi vëd iubirea Şi plâng după noroc.

E mare deosebire între aceia şi ai noştri. Ai noştri sunt aspri şi fuduli, aceia prevenitori şi fini. Am observat-o aceasta îndată la Mo-reheg, unde s'a schimbat conductorul ma­ghiar cu cel austriac.

Incuragiat oare-cum, de privirea şefului de gară delà Gänserndorf, 'l-am întrebat dacă pot cerceta comuna, până vine trenul delà Viens. Cu multă prevenire şi plăcere 'mi-a dat lă­muriri.

(Gänserndorf). Comuna Gänserndorf stă din o singură stradă largă de 38 paşi.

Casele sunt frumos puse la rînd şi dacă o casă e zidită mai înlăuntru, la fereastra ei e grădină de flori până în linie oablă cu cele­lalte case!

Nutreţul la toate gazdele e aşezat în capëtul de cătră câmp al grădinilor.

Atât pe stradă cât şi în curţile locuito­rilor curăţenie mare.

în curte toate lucrurile puse la locul lor. Carele şi plugul în şopru ; grapa acăţată pe părete; cânele legat la coteţul lui cu culcuş de paie; vitele sunt frumoase, ţeselate şi bine grijite.

Lucrul economic se împlineşte tot cu cai de 2—300 fl. unul.

Deoare-ce toţi au păment de cultivat, lu­crători nu se capetă, ci fiecare econom îşi isprăveşte lucrul câmpului singur, cu servi­torii lui, cari de regulă sunt Slovaci.

Fiind eu cătră stirşitul lui Octomvrie, vre­mea culesului de păpuşoiu, vedeam domni cu barbă culegënd la cucuruz cu copiii şi servitorii lor.

Cucuruzul e de tot alb la boane şi cu firul retezat delà tuleu in sus.

Tot astfel de cucuruz si asa retezat am ëzut pe tot locul prin Moravia

Am Întrebat că de ce-'l retează? 'Mi-a rëspuns: «se coace mai curénd».

(Va urmaj. Alex. Vlad, înv.

Armata română * Cu prilejul sërbàtorii Anului-Nou, M

S. Regele Carol al României a adresat oştirei următorul ordin de zi ce s'a publicat in «Monitorul Oficial»:

Ostaşi,

„Sunt trei-zeci de ani de când cu dragoste şi fără preget lucrez la îndl-\area şi propăşirea Scumpei Mele ar mate. Cu mândrie o spun că munca Mea a fost spornica: prin vitejia şi statornicia voastră aţi întemeiat ne-atîrnarea Patriei, aţi reînviat timpu­rile glorioase, redeşteptând în voi ve­chile virtuţi războinice, şi în anul care s'a închis v'aţi atras prin bărbăteasca voastră înfăţişare Înalta Mea aprobare.

„Yé mulţumesc! Şi cu inima vo­ioasă urez şi de astădată, tuturor, un an bun şi fericit!

„Dat în Bucureşti, la 1 Ianuarie 1897.

CAROL.

(P. V.) JUiul Stavri.

Ştiri din România. La balul Curţii au luat parte o mie

persoane, intre cari toţi membrii cor­pului diplomatic, toţi miniştrii, generalii şi alţi înaţi demnitari ai terii.

Familia regală şi-a făcut apariţia pe la orele 10 jum.

Atât Regina cât şi Princesa Maria purtau nişte toalete de o eleganţa rară, cu deosebire Principesa purta o splen­didă toaletă albastră.

Petrecerea a ţinut până la orele 6 dimineaţa.

La orele 12 s'a servit masa. Regele şi Regina s'au retras la orele

2 noaptea, ear' la orele 3 s'a început Cotilionul, care s'a jucat până la orele 5 dimineaţa.

Budgetul ministerului de interne pe noul an 1897 este întocmit.

Budgetul a fost alcătuit aşa, încât së poată corespunde mai multor pro­iecte de legi pe cari ministrul le va aduce în parlament cu privire la re­forma comunală.

* r

Dl Maior Ivanovicî, inspectorul gene­ral al muzicelor, a făcut un lung raport ministrului de rëzboiu în privinţa ac­tualei situaţii a şefilor de muzici mili­tare şi a cerut ministrului ca së le îm­bunătăţească soartea.

Dl General Berendei s'a arëtat dispus a lua în seamă cererea D-lui Ivanovicî.

* Pe ziua de 1 Ianuarie, s'a înfiinţat

la ministerul de interne un birou se­parat al presei, punêndu-se la dispo-siţia raportorilor D. I. Gheorghiu, sub-şef de birou la divisia comunală, pentru a da toate desluşirile de cari vor avea necesitate.

Dl Gheorghiu are însărcinarea de a urmări toate denunţările făcute de ziare în contra administraţiunilor din ţeară şi a face referate la birourile respective, spre a se face anchete, de ale căror rezultate se vor da comunicate prin «Monitorul Oficial».

Orele biroului sunt fixate delà 10 până la 11 şi jumëtate dimineaţa şi delà 2 şi jumëtate până la 4 d. am.

Mesura aceasta este din cele mai lăudabile.

La 10 Ianuarie v. a. c. va apare în Bucureşti „Foaia interesantă'', o revistă ilustrată sëptëmânala, care va publica cele mai interesante evenimente din ţeară şi străinătate. Ilustraţiunile vor fi lucrate în totdeauna după natură cu cea mai mare îngrijire.

Pe lângă partea artistică se vor cul­tiva şi toate celelalte ramure ale inte­ligenţei omeneşti, astfel că această pu-biicaţiune, a cărei preţ va fi cât se poate de minim, este destinată së de­vie un organ popular în cel mai larg sens al cuvêntului.

Din Bucovina. „Gazeta Bucovinei" scrie: Duminecă seara, în 10 Ianuarie n

residenţa archiepiscopală din Cernăuţ a .avut o mândră şi imposantă festivi­tate şi o societate aleasă întrunită în-tr'însa. — După-cum së ştie, I. P. C. Sa părintele archimandrit şi vicar ge­neral al archidiecesei Vasile V. de Repla, pentru multele sale merite pe terenul bisericesc şcolar ş i ştienţific şi pentru rara sa erudiţiune, a fost numit doctor de onoare în sfânta teologie, Din acest incident, I. P. C. Sa a dat Duminecă seara in apartamentele sale din reşedinţă un splendid dineu, la care a fost invitată şi a participat întreaga elită a societăţii bucovinene: dignitari civili, preoţeşti şi militari. Presidentul terii, contele Goes şi primarul capitalei Kochanowski 'şi-au scusat absenţa; cel dintâiu din causa doliului în familie, ear' al doilea din causa boalei. Dacă am face registrul tuturor participanţilor adunaţi în giurul eruditului bărbat al Disericei noastre, ni-ar trebui coloane întregi, ear' a descrie decursul şi mă­reţia festivităţii, ar fi o încercare de tot grea Amintim deci numai, că faţă erau cei mai înalţi funcţionari, dignitari bisericeşti, profesori de universitate, ofi­ţeri, membri din aristocraţime, căpitani districtuali, patronii bisericilor, proto-presbiteri din provincie, — laolaltă preste 200 de persoane. Dineul s'a început la 7 ore seara şi s 'a terminat la 11 ore din noapte. — Primul toast 'l-a ţinut I. P. C. Sa părintele vicariu ge­neral Dr. V. de Repta pentru Maiestatea Sa, al doilea pentru I. P. S. Metro-D o l i t u l . La rêndul sëu. L P. S. Mc-

I

5 17 Ianuarie 1897 T R I B U N A P O P O R U L U I Nr. 3 — Pag. Ï 3

tropolitul Ciupercovici a toastat pentru serbătoritul archimandrit şi vicar gene­ral Dr. V. de Repta, căruia lungă şi fericită viaţă ü doreşte fiecare fiu al archidiecesei noastre.

Ce îusemnaază anele nnme de botez, Vasile, (rege, In greceşte). Genevieva, (fiica

cerului în limba celţilor). Simeon, (care ascultă, în limba ebraică). Melánia, (de culoare închisă, în greceşte). Teodor, (darul lui Dumnezeu, în greceşte). Agata, bună, în greceşte). Matei (darul lui Dumnezeu, în limba ebraică). Cesar, (care s'a născut greu, în latineşte). Zaharia, (memoria Domnului, în limba ebraică). Ale­xandru, (ajutor bărbătesc, ori învingëtor al rëzboinicilor, în greceşte). Victor, (învingător, in latineşte). Simon, (care se supune, în limba ebraică). Irena, (pace, în greceşte). Maria, (care e crescută, ori amărîciunea zilelor, în limba ebraică). Leon, (leu, în latineşte). George, (care lucrează pământul, în greceşte).

Corurile noastre de plugari. In anul şcol. 1875,6 eram preparând

de curs. III. în Arad. Atunci am făcut cunoştinţă şi am legat prietenie cu cle­ricul Lucian Sepeţan, fiiul lui Popa Trif din Chiseteu, care înfiinţase în comuna sa primul cor de plugari. Curios eu peste fire de a cunoaşte acel cor de plugari, care concertase şi în Arad, în 1868, cântând în teatrul oraşului: «Deş-teaptă-te Române », «Măi tătare» etc., am rugat pe amicul Lucian Sepeţan, (actualul paroch al Chiseteului), së më facă cunoscut cu corul de plugari al neuitatului seu părinte Popa Trif, după care eu însetam cu atâta dor. Amicul Lucian 'mi-a făcut plăcerea, şi de feriile Paştilor m'a invitat la ei ca së ascult şi së cunosc corul lor.

Am fost în Chiseteu din Dumineca Floriilor pânâ în Vinerea patimilor. Am

-лге^гЛ,- am auzit, şi am rëmas adânc impresionat. Nu pot uita nici azi, după 20 de ani, acele zile plăcute, în cari ascultam probele corului, şi nu le voiu uita nici-odată în vieaţa mea. Probele se ţineau în biserică. De o parte instrua doue voci tinërul cleric Lucian, de altă parte alte doue voci un corist ţeran. (Mi-se pare Achim Suman). Unul cu violina, altul cu flauta! Eu cu «Tata Trif» ascultam din depărtare. Tata Trif cu lacrimi de bucurie în ochi zimbia şi bătea tactul; eu stăteam uimii de însufleţire!... M'am despărţit cu mare dor şi multă jale de Chiseteu şi de cor, unde càlëtorisem, începând delà Timi­şoara, pe jos o noapte întreagă: numai ca së aud cor de plugari.

După-ce absolvasem preparandia, cel mai mare dor më muncia, ca unde voiu fi dascăl, së fac şi eu cor de plugari.

Am ajuns înveţător în Siria, unde am şi înfiinţat primul cor de plugari. De atunci până azi s'au înfiinţat o mulţime de coruri poporale — şi se înfiinţează mereu. Şi trebue së se înfiinţeze, căci avem së înaintăm cu lumea, avem së ţinem pas cu popoarele de cultură. Ori­ce pedeci ni-s'ar pune, acelea sûnt nu­mai momentane, trecëtoare, căci ştiinţa, «Doamna Lumii» de azi: le calcă în picioare — le nimiceşte ! Azi întunerecul se ascunde, căci «omul» a «prins ful­gerul din nori», '1-a botezat «lumină electrică» şi '1-a pus în lampă! Azi prostia trebue së dispară, căci ştiinţa, domneşte şi în palat şi în colibă!

Domnia întunerecului şi a neştiinţei a căzut, şi pe tronul lor străluce falnic: Lumina şi ştiinţa!!

* «Secolii de sclavie, şirul cel lung de

suferinţe la cari a fost condamnat de soarte poporul nostru, jugul şi lanţurile streine, întunerecul de sute de ani, n'au permis Românului së cultive artele; artele şi ştiinţele nu pot prospera decât

în libertate ; libertatea însè n'a fost dată, popondui nostru!*) Libertatea poporului nostru se începe abia cu ziua de 3/15 Maiu 1848, numită de poet «Sânta zi de libertate». De atunci numai se simte şi Românul mai uşorat, mai liber, de atunci învaţă mereu, şi se trudeşte së ajungă, sau cel puţin se se apropie de popoarele apusene, ,de cele culte! De atunci începe a cultiva în libertate şi artele frumoase, între cari în locul prim se poate pune cu drept cuvent „Musica" vocală şi instrumentală. Prin musica vocală mai ales se nobilitează inima, se desvoaltă gustul estetic şi se promo­vează simţul naţional şi de pietate creşti­nească în poporul nostru.

«Românul e născut poet», a zis neuitatul poet naţional delà Mirceşti, nemuritorul V. Alexandri, şi unui popor născut poet îi este totodată înăscut şi talentul mu-sieal.

Aşadară românul e născut şi poet şi cântăreţ.

Poetul român V. Alexandri a scris poesia „Luna lui Maiu".

«Prin cea luncă sunătoare Pintr'un fraged frăgărăş Trece 'n unde grăbitoare Murmurând un părăiaş ! ! Mii de cântece voioase Prin frunzişul de smarald Fac concerte armonioase Ce plutesc în aer cald.»

Poesie pe care se o ceteşti, şi artistul român, componistul de pie memorie C. Porumbescu, i-a scris o melodie pentru cor bărbătesc pe care tot s'o asculţi şi se nu şti ce admira mai mult în români: tatentul poetic ori musical.

Dar' imnul naţional «Deşteaptă-te Ro­mâne», cine nu-'l admiră, atât în poésie cât şi în melodie ?

Ce e drept, musica română instru­mentală e încă tot în faşă, căci în timpul relativ destui de scurt de r e s u n a i e иьсхй şi desvoltare naţională, n'am putut lua un avênt atât de puternic, ca pe toate terenele culturale se fim la nivoul re-cerut, şi mai ales pe cel musical-instru­mental nu, căci geniul naţiunii încă nu ni-a trimis nici un Mozart, Schubert, Mendelsohn, Beethoven, Liszt etc. cari se fi adunat doinele românului şi se facă din ele musică clasică, resunătoare în lume.

Cu atât mai mare avênt a luat însë la noi musica vocală cu al cărui résultat ajuns deja ne putem făli înaintea ori­cărui popor cult. Reuniunea română de cântâri din Sibiiu a ajuns până a cânta opere din cele mai grele ca «O noapte în Granada», cu executarea căreia a pus în uimire şi pe streini. Apoi concertul dat în Ateneul Român delà Bucureşti, şi aplaudat de Regina « Carmen Sylva». Dar' nici se poate altfel, când această reuniune are de dirigent pe bravul profesor G. Dima, acest adevërat maestru de cor. Reuniunile române de cântări din Lugoj, Biserica-Albă ş. a. rivalisează cu cele mai bune şi mai re­numite reuniuni streine din ţeară. Eară corul vocal al plugarilor din Chiseteu cine nu ştie la ce stare înfloritoare a ajuns şi cât s'au perfecţionat membri lui, cari cutrieră satele din Bănat şi Crişana şi înfiinţează coruri spre bucuria şi mulţumirea poporului nostru!

Şi azi putem zice cu mulţumire că avem un nurner frumos de coruri po­porale, pe cari poporul le îmbrăţişează cu multă iubire, căci românul îşi iubeşte cântarea ca viaţa, ca sufletul seu. Ro­mânul de e voios, cântă, cântarea-i des-fătează sufletul; de e trist, cântă, cân­tarea-! mângăe; de merge la rësboiu cântă, cântarea-1 încurajează spre biruinţă, de e la lucru, cântă, cântarea biseri­cească îi înalţă inima şi-'l face evlavios;

*) „Musica la Romani" de G. Baiulescu. Vezi .Albina ГягпяНІог. Nr. 7 din 1877.

la nuntă, cântă, la mort ^ çân • , a se zică românul e nedespărţit de cântarea sa, de doinele sale.

Şi chiar pentru aceea, că românul ţine atât de mult la cântarea sa, dato-rinţa noastră, a învăţătorilor mai ales este, ca së i-o facem atât de plăcută şi armonioasă, pe cât el o iubeşte.

Cântarea armonioasă bisericească are mai mare influinţă asupra poporului ro­mân, pentru-că ea şi face o esenţială parte din serviţiul divin, dar' durere, că aceasta de şi de mult se practică şi cultivă aşa zicênd, totuşi lasă încă mult de dorit.

Ca se nu lase cântarea bisericeasca corală nimic de dorit în cultivarea ei, trebue së ne punem, noi înveţătorii mai ales, pe lucru, së înfiinţăm coruri vocale, după împrejurări, pe 4 ori 2 voci, de bărbaţi ori şcolari şi la conducerea a-cestora së fim cu cea mai mare aten­ţiune fiind-că şi poporul aşteaptă, când ştie că s'a început ceva, cu cea mai mare încordare resultatul bun ori rëu. Şi së ferească Dumnezeu, ca poporul së vină şi se desaproabe lucrul, căci în ca­şul acela timp mult trebue la mijloc până a se repara de nou.

Drept aceea se grijim ca musica co­rală se se baseze cât se poate pe melodiile bisericesci cunoscute poporu­lui, fiind-că cu melodii străine, fie acele ori-cât de armonisate, Românul nu se împrietineşte de loc.

Ori-ce cor va înfiinţa învăţătorul se nisue ca acela së se înfiinţeze cu în­voirea tuturor factorilor principali din comună, pentru-că îndată ce va începe lucrul ca om de partidă, nu va isbuti.

De altcum cred că e în interesul fie­cărui înveţător a nu da prilej la for­marea de partide ci de a nisui ca şi cele. existente (?) së dispară.

Fiecăruia dintre noi îi este cunoscut că Românul cât de mult iubeşte aso-

bëtrânii la sfaturi, tinerii la şezetori etc. Unde de regulă petrec timpul în ne­

ghiobii, glume netrebnice şi se folosesc de tot felul de cuvinte necuviincioase, ear' mergênd din asemenea adunări de-moralisătoare câtră casă, de câte-ori nu s'a întâmplat că feciorii de altcum din case bune, au ajuns în temniţa satului fiind-că în calea sa s'a abătut delà ome­nie şi ori au furat, ori a stricat ceva cuiva, fiind-că în şezetoare s'a asociat cu slugi netrebnice şi ficiori stricaţi. Së le facem noi tinerilor şezetori la şcoală, la cântare, căci cântarea este mai atră-gë:oare decât ori-care alte mijloace, şi la şcoala înveţându-'i, dar' înveţându-'i së cânte frumos, le putem din când în caid ceti câte ceva, ori le punem lor la disposiţie cărţi şi novele potrivite, ca astfel se creştem din ei creştini buni şi oameni de omenie.

Inveţătorul însë së fie tare precaut în purtarea sa cu tineretul: së nu fie prea aspru, căci prin aceea îi poate diigusta de şcoală, dar' së nu fie nici prea prietenos, căci atunci tinerii îşi pcmit prea multe faţă de înveţător şi mti târziu devin neascultători, în care cas apoi nu mai foloseşte nimic nici asprimea.

Că ce avênt au luat corurile noastre de plugari, mai ales în anii din urmă, s'a putut convinge tot Românul care a fos: fericit së asiste la măreaţa adunare a <Astrei» din Lugoş! 20 de coruri de pligari se concerteze ! Se poate ceva m;i măreţ!? 740 de cântăreţi şi cân-tăieţe se cânte deodată şi fără greşeală: «Peşeaptâ-te Române!!»

[lustrul président al «Astrei», rever, donn I. M. Moldovan, în cuvêntul seu de încheiere a zis că : «presentarea co-ruilor de plugari sunt cel mai evident senn de progres la poporul nostru!»

Nicolae Stefu,

NOUTĂŢI Din causa Sfintelor Serbători, Bo­

botează şi St. Ioan, numerul viitor al foii noastre va apare Mercuri seara.

*

Delà Curte. M. Sa Monarchul a visitât alaltăieri casa artiştilor din Viena, în care s'a arangiat o frumoasă expo-siţie cu tot felul de lucruri artistice. M. Sa a rëmas încântat de cele-ce a vëzut.

* Şicane guvernamentale . Intre cei

cari au făcut guvernului griji şi zile grele pe vremea alegerilor, a fost şi contele Zichy Nándor, conducătorul partidului poporal.

Ca së se rësbune contra lui, gu­vernul a pus pe slujbaşii sei së ridice pîră asupra contelui pentru-că cu pri-legiul alegerii delà Zsolna nu s'ar fi supus legilor.

Ca se poată însë începe procesul, ar fi trebuit îngăduinţa Casei Magnaţilor, din care contele face parte.

Ieri comisia casei Magnaţilor a şi discutat asupra cererii judecătoriei cer-cuale din Zsolna şi după lungi desbateri a respins cererea, spunênd că nu va îngădui ca autorităţile judecătoreşti se pornească procesul, deoare-ce nu e Ia mijloc decât o vinovată rësbunare a oamenilor guvernului.

* Mulţumiri unui harnic advccat. > I

tatea« publică următoarele: »Noi subscrişii locuitori din Bocşa-n

tană, cari pentru ruperea şi arderea st» nlor nnguresti la serbarea mfliênàuj ghiar din 10 Maiu 1896 an, ' 6 sëptëmâni închisoare şi pei.re< timp în temniţa centrală din numai că am fost mai d< multe-rV taţi şi mângâiaţi din partea distinsului aperător Domnul Coriolan Bredicean şi a a tor români din Lugoj şi din prejur, ci aî. piimit în decursul întreg al deţinerii noastre multe cărţi folositoare de cetit, apoi an primit dejunul trimis gratuit din partea mu Onoratului Domn Coriolan Bredicean respei tive a stimabilei sale Doamne trimiţându-ne la diferite ocasiuni, îndeosebi la sfiinteîe serbători de Crăciun,Stimabila Doamnă Cor­nelia Bredicean apoi Doamna Elena Do-brln născută Rădulesca diverse \ ictuali, alinând prin aceea mult suportarea grelei situaţiuaii, căreia erarn supuşi.

»Nu aflăm destule cuvinte a aduce «« mai ferbinte mulţumire atât distinsului ai luptător al naţiunei române Domnului Cor. lan Bredicean, stimabilei suie Doamne soţi Cornelia, Doamnei Dobrin şi celorlalţi Domni şi Doamne, pentru nobilitatea de suflet do­vedită şi de astădată. Dumnezeu atot pu ternicul së le resplătească cu abundanţă şi cu mulţi ani fericiţi de viaţă atât lor cât-şi • următorilor lor. Dumnezeu së-'i ;'.scä.

»Lugoj, l 3 Ianuarie n. 189"

Nicolae Loga, lemnar, Nicol esiti azi din ter

Din causă că redactorul nostru redactor a fost ocupat prea muit, greutăţile ce întimpină ori-ce încej ce aşteaptă numeroşi abonenţi şi ani se vor da numai în sëptëmâna viitoare.

* / Kulturegyletul din Cluj, duj

din darea de seamă a secreta? > avere de 1 milion, 239 mii şi 6'

Faptul acesta së fie pentru n un indemn së jertfim şi noi cât s i mult pentru prosperarea culturii m ţionale.

Pag. 14 — Nr. 3 T R I B U N A P O P O R U L U I 5/17 Ianuarie 1897

Decoraţiuni. M. Sa Regele Carol al României a conferit marea cruce a «Stelei României» dlor Krieghammer, mi­nistru de rësboiu al Austro-Ungariei, şi baronului Fejérváry, ministru al hon­vezilor.

Contra curţilor cu juraţi. In şedinţa delà 15 c. a dietei provinciale din Agram, s'a discutat proiectul de lege privitor la modificarea legii de presă.

Deputatul Dr. Spevec primeşte pro­iectul, însë cere din el ştergerea curţilor

cu juraţi. Dînsul a ţinut un lung discurs, demonstrând că azi şi în cercuri de jurişti tot mai mult se consideră curtea cu jurat? nstituţiune ce trebue **earsă.

In aceeaşi şedinţă a fost şi o violentă cearta !-!tre deputatul David Starcevici,

a vorbit doue ore contra deputa­tului -Dr. Franc, numindu-'l spiritul rëu care a făcut disidenţa în partid.

* Earăşi liturghia ungurească. In cercurile

>patriotice* earăşi e supërare mare. Şi anume din pricină că aliaţii nobtri Slovaci nu vor

se maghiari jeze prin... liturghie. Slovacii din Aszod nu iasă aclecă pe patrioţi se-'şi fac? cheiul: liturghie numai In limba ungu­rească, c; pretind ca in biserica romano-ca-tolică d'acolo sè se oficieze şi In limba slo­vacă: Preotul Léska s'a dat Insë pe partea Ungarilor. D'aici ceartă şi deputaţiuni pe la episcop: Ungurii cer ca episcopul së dea dreptate preotu'ui a vorbi numai ungureşte In biserică, ear' Slovacii cer së-'l permute în altă parte, -a p'un netrebnic care vrea së maylihriseze chiar şi prin biserică.

•

urghia ungurească. Sub acest AUcQtmáoy* р и Ы і о й convorbiri le

t cu episcopul Pavel delà з şi Vályi din Lugoj,

mi asupra acestor interesante À.

* manevrele mari se vor ţinea la toamna jare, » după-cum scriu foile ungureşti, jurul Caşoviei, nude chiar d'acum au ceput pregătirile. Se restaurează îndeo-nişte castele vechi, unde vor fi găzduiţi

alţi oaspeţi pe cari M. Sa îi va pofti së adă manevrele. In'rc aceştia va fi şi Impë-îtul Germaniei.

* Jertfe alo munci:. Sc scrie din Recita, că

•intre lucrătorii pe cari 'i-a omorît aprinde-\ 'tnei ocnt» de cărbuni, mai sûnt nedes-

;ati şesesp^ezece inşi, pc cari abia doar' ni/ară îi vor puka secate, dacă până

i se va putea scoate din ocnă apa. In-îţi de marea nenorocire, In care au pe-

sute de vieţi, lucrătorii iernaşi teferi n'au drăsnit nici până acum së intre eară la

luncă în ocnele cari sûnt un mormênt atât e trist.

Bal. »Rev mea femeilor române din Blaj* onoarea la balul ce îl va . irie st. n. a. c. în sala delà

ceputul !a 8 ore seara, iestinat în favorul reu-

.renul care mergea alaltă-Şimleu spte Careii-mari s'a

i de honvezi Podhovszky Béla, • In inimă. El fusese cassar al

se dă cu socoteala că s'a si-\ că n'a avut c> ssa în regulă.

la sfântul raormânt. Academia i Oradea-m;re arangiază în pri-

clerinagiu la Ierusalim, trecênd Ancona, Coriu, Iaffa, Cairo şi

Alexandria. Cei cari doresc së meargă, tre­bue së se Înştiinţeze până la sfîrşitul lunei curente. Căletoria va costa 400 fl.

* Ziarul <Liga Romană* din Bucureşti va

apare ca revistă sëptëmânala cu*începere de Duminecă, 4 Ianuarie curent.

Sumarul primului numër cuprinde : un ar­ticol asupra «culturei din punct de vedere naţional», de dl M. Vlădescu ; un articol «Re-ligiune şi ştiinţă», de dl Rădulescu-Motru ; un altul de dl Aurel C. Popovici, precum şi diferite alte articole de cronică literară şi ştientifică.

Noua revistă îşi propune a ţine în curent pe cetitorii sei nu numai cu mişcarea cultu­rală a Românilor, ci şi cu tot ce se produce mai însemnat în streinătate pe terenul ştiinţei şi literilor.

Deschiderea Porţilor-de-fer. Pu­ţini vor şti, că inaugurarea ce s'a făcut astă-toamnă la Porţile-de-Fer în présenta a trei capete încoronate, nu însemnează încă deschiderea strîmtorii dunărene. Această deschidere, scriu foile ungureşti, nu se va face decât în anul 1898, pe când se speră se fie terminate lucrările cari së înlesnească trecerea vaselor mari. Până atunci së va isprăvi şi portul delà Orşova.

Archiducele Rudolf în Brasilia. Intre alte minciuni, cu care diferiţi agenţi caută së-'i înşale pe ţeranii din Croaţia a se duce în Brasilia (America), este şi următoarea: ei spun că sûnt trimişi de archiducele Rudolf, fiiul M. Sale Impë-ratului, care n'ar fi murit, ci certându-se cu cei delà Curte, s'a dus în America, unde vrea së întemeieze acum o mare şi fericită împerăţie. Tuturor acelora, cari se vor duce acolo, archiducele le va da moşii întinse şi bani mulţi. Unii ţerani cred această poveste şi-'şi vînd tot, numai pentru a-'şi face bani de drum. S'au luat însë mësuri ca agenţii min­cinoşi së fie arestaţi.

* Dr. Lueger, amicul naţionalităţilor din Un­

garia şi spaima Jidanilor din Viena şi Buda­pesta, care fusese greu bolnav, acum e mai bine, aşa că alaltăieri a putut së primească şi visita numeroşilor sei amici.

* Par t id nou în Austria. Se scrie din

Viena, că mişcarea catolică in Austria

a ajuns atât de puternică, încât chiar

în parlament se va face un partid nou

catolic, numit centrul catolic. Acest

partid nou se va alcătui din partidul

catolic poporal şi din clubul Hohen-

varth. întru întemeierea noului partid

ostenesc mult mai ales deputaţii din

Tirol. Se speră ca la viitoarele alegeri,

noul partid sè cucerească cel puţin 40

mandate.

* P a p a şi Francesi i . Papa delà Roma

a scris cardinalului Richard din Paris o scrisoare, în care cu prilegiul serbării iubileului de 25 ani a bisericii «Inima Sfântă», trimite poporului francez ş preoţimii din Francia binecuvântarea sa

* Căsătoria regelui Serbiei. întreaga presă

europeană scrisese că regele Serbiei e vorba se-'şi ia de soţie pe archiducesa Maria Cris-tina, una din nepoatele M. S. Monarchului nostru. Cercurile cele mai competente des-mint însë acum această ştire. \

*

Ţarul la Roma. Din Petersburg se tele-grafează că Ţarul şi Ţarina se vor duce în

luna Maiu la Roma; d'aici vor pleca apoi la Athena, şi trecênd pe la Paris se vor duce şi la Londra.

Ciuma. Din Bombay, în India, vin ştiri îngrozitoare despre ciuma ce ban­tué p'acolo, Mor pe zi până la 2500 oameni. Cine poate, luge din oraş, pe ale cărei străzi zac cu grămada ca­davrele.

Insula lui Robinson. Cine dintre noi n'a cetit oare poveştile pline de vraje despre Robinson şi insula pe care el a făcut atâtea minuni! Toţi vom simţi deci oare-care înduioşare, aflând că această insulă azi nu mai există, deoare-ce mai zilele trecute a în-ghiţit-o marea... Insula s'a prăpădit de altfel tot în felul cum s'a format: în urma unei erupţiuni vulcanice. Atunci a isbucnit din fundul mării atâta material, că a format în mijlocul Oceanului liniştit o insulă. De astă dată însë erupţiunea a spulberat insula în­treagă, împrăştiindu-o în apă, de unde a şi ieşit.

Poligamia. In Camera deputaţilor Irancezi, de sigur că cel mai interesant personagiu este doctorul Greiner, care din creştin ce a fost, a trecut la legea turcească, pentru a putea së ţină femei mai multe. Zilele aces­tea el a declarat că va lucra şi în parlament pentru a convinge pe colegii sei că poliga­mia e bine së se introducă şi în Francia. Numai astfel naţiunea franceză ar putea së mai sporească... Vorba e numai că ce vor zice femeile ?

*

0 păreche de bëtrâni. Şi lucrul acesta nu­mai In America s'a putut petrece. Se scrie anume din oraşul Rockhouse, că mai zilele trecute un bëtrân de i03 ani, cu numele Wilhelm Sexton, s'a cununat cu vëduva Wil­helmina Kraft, care a împlinit şi ea 100 ani, $1 yc care a iuDi t -o în tinereţe.

La cununie cei doi bëtrâni s'au dus îm­brăcaţi foarte tinereşte. Mireasa avea un mare buchet de flori, şi se arëta foarte ve­selă. La nunta lor a asistat o mulţime de lume, şi te miri dacă mirii nu vor fi chiar dansat... In America toate-'s cu putinţăI

*

Cât câştigă scriitorii in America. Sc vede că America e patria fericirilor, unde toate se plătesc bine. Aşa de pildă, scriitorul pie­sei teatrale »Schenadesch« a primit pentru piesa sa un onorariu de 2 1 / , milioane do­lari; autorul dramei »Aristocrary« a primit 250, ear' autorul piesei »Clarley tante«, care se dă şi în Europa, a primit un onorar de 350.000 coroane.

Rësbciul din Cuba. Resculaţilor din Cuba începe a le merge rëu de când cu moartea viteazului lor şef Maceo. Astfel se scrie că zilele acestea ear' au fost bătuţi lângă Bus-tos, unde primul lor căpitan, Roque Eutebio, a şi fost prins.

D'asemeni se telegrafează, că la Balasan doue mii de insurgenţi s'au predat trupelor spaniole.

Din Roma se telegrafează că Papa s'ar fi oferit së intervină pentru a face pace între Spanioli şi intre Jresvrătiţii din insula Cuba.

*

, .Povestea Vorbei". Apare în Bucureşti. Nrul 5 are următorul cuprins: Sonet de A. Vlahufă. Fantazie de Ion Gorun. Seara, poésie de Artur Stavri. O mamă fericită, nuvelă de St. Basarabeanu. Ce hoţi, poésie de G. Murau. O notiţă filologică de G. Coşbuc. Geneza unei nuvele de Ion Gorun. Semnele vremii de Sanda. In vremea aceia, versuri de T. Teleor. Ca bivolul, snoavă de Dumi­tru Stăncescu. Smaranda, nuvelă de Petru Vulcan. Poveşti caraghioase de Mai ion. Ilus­traţii de Mara.

P R E M I I R e d a c ţ i u n e a „Tribunei Poporului"

v a da 10 c o r o a n e pentru cea m ? :

frumoasă p o v e s t e din popor şi 5 co­roane pentru c e a mai frumoasă poé­sie poporală ce 'i-se v a trimite în decursul sëptëmâni i viitoare.

Lucrări le premiate s e vor publica în numërul de Duminecă .

D ' a s e m e n i v a da un abonament gratis altor doue poveş t i şi poesii poporale care v o r fi judecate ca bune de publicat.

Literatură poporală. (Căntece din Romănia.)

C A N T E C U L T R A N D A F I R I L O R

Delà Craiova la vale Doi trandafiri îmi rësare, Unul mic şi unul mare. Hăl mai mare-i roşior Hăl mai mic e gălbior, D'ăla nu mai pot de dor. Când îi bate vêntu 'n dos Umple lumea de miros, Când îi bate vêntu 'n faţă Umple lumea de dulceaţă.

L U N A N O U Ă

Ţine, Doamne, luna nouă, Së taiu noaptea lunca 'n doue, Së-'mi găsesc o mândră nouă; Că a veche m'o lăsat, Ci-că s'ar fi supërat Unde-am fost aseară beat,

O P I N C I L E

De opinci nu-'mi pare rëu, 'Mi-le dă stăpânu-meu; De obghele Nu 'mi-e jele, 'Mi-le dau mândrele mele Ca së më 'ndrăgesc cu ele.

I, S. Regele Carol

part idele politice Cu ocasia felicitărilor de Anul-nou

aduse M. Sale Regelui de cătră Metro-politul-Primat, consiliul de miniştrii, pre-sidenţii Corpurilor Legiuitoare şi pre­şedintele Curţii de cassaţie, M. S. a rëspuns:

„Adânc mişcat de cuvântările aşa de

bine simţite, vë mulţumesc din suflet

penttu urările călduroase ce Ne aduceţi

in numele terii. In anul care s'a în­

chis multe fapte însemnate s'au petre­

cut; însë am întâlnit şi numeroase

greutăţi cari au putut fi învinse numai

prin unire şi cu spriginul înţelept al

bărbaţilor cari au închinat vieaţa lor

patriei.

„1896 va rëmânea dar' neuitat în

analele noastre politice. Plin de încre­

dere privesc în anul care începe, şi

Sunt convins că ori-când voiu avè tre­

buinţă de fruntaşii ţerei, ei toţi vor în-

cungiura cu credinţă Tronul şi vor

lupta, ca un singur om, pentru sigu

ranţa şi întărirea Statului român. Cu

vie bucurie am primit astăzi binecuvên-

tările prea iubitului nostru Metropolit

Iosif şi am înălţat rugăciunile noastre

cătră Dumnezeu ca El së îndeplinească

toate dorinţele ce hrănesc neîncetat în

inima Mea, pentru scumpul Meu popor

şi si-'i dăruiască ani mulţi şi fericiţir

ce vë şi urez şi din partea Reginei şi

a Familiei Mele din adêncul sufletului

Meu11.

5/17 Ianuarie 1897 i U L U I Nr. 3 — Pag. 15

CONTRA DUELULUI In urma i. i multor duele cari s'au

-^trecat între oficeri şi civili, dueluri di au facut mare sgomot în toată G E N N A . , , Im aratul Wilhelm a dat ur­mătorul ordin, care a eşit în foaia ofi­cioasă tocmai acum de sărbători :

»Voesc ca duelurile oficerilor mei së fie evitate mai mult de cât până acum. Căuşele S U * : 1 - adesea de natură secun­dară, certun particulare şi ofense cari pot fi împăcate fără a se vătema onoa­rea militară. Oficerul trebue së recu­noască că e nedrept a atinge onoarea altuia. Dacă a greşit în urma unei pre­cipitări sau a superării, e cavaleresc dacă nu-'şi menţine nedreptatea, ci în­tinde mâna pentru o împăcare. Nu mai puţin trebue ca ac ela care a suferit o insultare primească mâna ce 'i-se în-

Дккіе spre împăcare, întrucât o permit onoarea corporaţiunii şi bunele mora­vuri. Voesc deci ca de acum înainte consiliul de onoare së participe în prin­cipiu la regularea diferendelor de onoare. El trebue së se supună acestei datorii cu nisuinţa conştienţioasă de a provoca o împăcare cu binele «.

De sigur că în urma acestui ordin, duelurile, cari deveniseră dese şi sân-

" T O A S E de tot, se vor mai împuţina, certurile între avili şi militari se

putea împăca şi fără sânge.

UN MARE FILANTROP ,nnerul suedez Alfred Nobel, in-itorul dinamitei, mort mai zilele e, a lăsat un testament care va іеа un monument măreţ a dra-i ce el a avut-o pentru omenire, reaga sa avere, în valoare de peste ilioane, a lăsat-o după-cum urmează : e toată averea mea se va dis-după-cum urmează: capitalul, rea-în valori sigure de cătră lichida-va constitui un fond a cărui rentă

i fi împărţită anual la acei cari, în ^ p u l anului, vor fi adus cele mai

'n}//nente servicii umanităţii.

«fi lenta va fi împărţită în cinci părţi a/e' cari vor fi distribuite :

«Prima: aceluia, care în domeniul fisicei, ar fi făcut descoperirea sau in-venţiunea cea mai importantă;

«A doua: aceluia, care în domeniul chemiei, ar fi făcut descoperirea sau îmbunătăţirea cea mai importantă;

«A treia: aceluia, care va fi făcut >scoperirea cea mai importantă în do-eniul fisiologiei sau al medicinei; «A patra: aceluia, care în domeniul

* :rilor, va fi produs opera cea mai Ită, în sens ideal; A cincea: aceluia, care va fi lucrat

i mult sau mai bine pentru înfră-:a popoarelor, pentru suprimarea sau ;şorarea armatelor permanente şi itru constituirea sau propagarea con-selor de pace. (Cele dintâiu doue premii (fisică şi mie) vor fi decernate de Academia ştiinţe din Suedia; premiul lucrărilor logice sau medicale, de institutul 0 i .'din Stockholm; premiul literar

R?mia suedeză şi acela pentru aîa păcii, de o comisiune de 5

aleşi din Storthing-ul (dieta)

«E voinţa mea expresă ca inspiraţia së nu pornească, pentru atribuirea a-cestor premii, delà nici o consideraţiune de naţionalitate, pentru-ca cel mai demn së primească recompensa, fie scandinav sau nu».

Budgetul Vaticanului. Budgetul Vaticanului pe anul 1897 e de

7 milioane şi jumëtate coroane. Dacă toţi ca­tolicii de pe suprafaţa pămentului ar contri­bui cu bani pentru întreţinerea curţii papale, a colegiului cardinalilor, a diplomaţilor şi a funcţionarilor Vaticanului, atunci ar veni de fiecare catolic 3 bani, «3 dinari de-ai Sf. Petru. >

Corpul diplomatic al Vaticanului e repré­sentât în Francia, Austria, Spania şi Portugalia, prin nunţii de cl. I , ear' în Bavaria, Belgia şi în republica Domenica, prin delegaţi.

In fruntea secretariatului de stat se află cardinalul Rampola, care este ministrul de externe al Vaticanului.

Pentru diplomaţia Vaticanului se cheltueşte pe an 1 milion de coroane. Dintre cei 6 cardi-nali-episcopi, 52 cardinali-preoţi şi 14 cardi-nali-diaconi, unii îşi au veniturile bisericilor şi taxelor lor; alţii, cum sûnt cardinalii din Verona, Paris, Praga, Ravenna, Viena, Mes-sina, Tours, Colonia, Londra şi Breslui, au veniturile lor de episcopi.

Venitul unui cardinal e cel puţin de 25.000 coroane. Pentru colegiul întreg al cardinalilor se cheltueşte anual cam 1 milion de coroane.

Sume mari de bani se plătesc maiordomi-lor, marelui măiestru al palatului, camerierilor de serviciu, camerierilor secreţi, secretarilor, şefilor de serviciu de prin secretariate, gale­rii, bibliotecă, directorilor observatorului me­teorologic, şefilor gărzilor, etc.

Ceealaltă parte din budget se întrebuinţează pentru întreţinea misiunilor.

Un dar de 2 milioane. Ministrul de culte din Franţa presidând,

acum vre-o 2 sëptëmâni, ceremonia gran­dioasă a strămutării corpului lui Pasteur delà Notre-Dame la institutul din strada Dutot, zicea că mormêntul marelui savant va fi dintre acelea, asupra cărora popoarele vor vedea sevîrşind-se minuni, >că din fun­dul mormêntului seu, Pasteur va continua së protejeze, prin strălucirea geniului seu, in­stitutul, opera pe care a fondat-o «.

Această influenţă binefăcătoare n'a întâr­ziat së se simtă.

Baronesa de Hirsch, vëduva financiarului mort anul trecut, a dăruit institutului Pasteur 2 milioane lei.

Acest dar a fost făcut într'un mod foarte simplu, aproape intim.

Dl Bischofsheim, amic al familiei Hirsch, a anunţat pe d-na Pasteur despre hotărîrea do­natoarei şi membrii consiliului institutului abia a doua zi au aflat despre aceasta.

Cele 2 milioane ale baronesei Hirsch nu vor servi së creeze o operă nouă. Subscrip-ţiunea naţională pentru fundaţiunea institu-tutului Pasteur a produs 3 milioane. Din aceste 3 milioane, 1 milion opt sute de mii de franci au fost cheltuiţi pentru a se edifica şi instala institutul din str. Dutot, ear' renta restului sumei până la 3 milioane a rëmas së servească pentru întreţinerea laboratorilor şi pentru funcţionarea serviciului.

Acest venit era însë cam neîndestulitor şi diferite subvenţiuni 'i-au fost adăugate.

Renta produsă de donaţiunea baronesei Hirsch va veni së se adauge la sumele deja existente şi va permite së se dea o desvol-tare mai mare serviciurilor institutului şi în­deosebi lucrărilor de cercetări.

în principiu, venitul celor 2 milioane va fi reservat institutului din str. Dutot; dar' o parte va putea së fie afectată cerinţelor in­stitutului antidiphteric din Garches, care se susţine actualmente din venitul milionului produs printr'o subscripţiune publică.

învitare de abonament. Deschidem prin aceasta abonament pe

anul i8çy la

„TRIBUNA POPORULUI" Condiţiunile de abonament, însemnate

şi în fruntea foii, sunt cele următoare :

In Monarchie: Pe un an fl. i o . — Pe VA an 5.— Pe V I an „ 2.50 Pe o lună „ I . —

Pentru România şi străinătate : Pe urî an franci 40.—

NUMERII DE DUMINECA pot fi abonaţi deosebit, ca foaie pentru popor, cu 1 fl. 5 0 СГ. pe an, avêna o întindere de 8 pagine: cele 4 pagine ale foii de zi, plus un adaus poporal de 4 pagine.

J P ^ * - Domnii cari se abonează la foaia de zi cu 10 fl. la an, nu au sè mai plătească nimic pentru adausul po­poral de la numërul de Dumineca.

Adminis traţ ia

„ T R I B U N A P O P O R U L U I " .

ULTIME ŞTIRI Sfat mare la Viena.

feri seara sa ţinut la Viena, sub presidenţia ministrului de externe Go-luchowsky, un consiliu de miniştri. Au luat parte contele Badeni, primul-mi-nistru al Austriei, baronul Bánffy, prtm - ministru al Ungariei, Krieg-hammer, ministru al oştirilor împără­teşti; Kdllay, ministru al Vistieriei Statului, şi generalul Beck, şeful statu­lui major'(Stab).

Sfatul a ţinut mult şt—s'a vorbit nu­mai despre afaceri militare.

Acestui sfat 'i-se dă cu atât mai mare însemnătate, cu cât nainte de a se ţine, contele Goluchowsky a fost primit de M. Sa Monarchul, cu care a vorbit mai bine de-o oră.

Nu de puţină însemnătate e apoi împrejurarea, că sfatul acesta s'a ţinut tocmai în ajunul plecării contelui Go­luchowsky la Berlin.

* Turburări în Turcia.

în insula Creta earăşi s'au întâmplat ciocniri sângeroase între creştini şi turci.

Au fost arse mai multe sate şi au căzut în luptă numeroşi turci şi creştini. Groaza pretutindeni e mare. Locuitorii de prin sate fug la oraşe.

Nu mai puţin sgomot face faptul, că la Atena s'au găsit nişte proclama-ţiuni, prin cari tinerii turci cer, în limba grecească, ajutorul Greciei pentru a se pune odată capêt nelegiuirilor din Turcia.

Din Dietă. Comisiunile pentru verificarea man­

datelor contestate au discutat ieri asu­pra actelor privitoare la alegerile din Félegyháza, Tiszalök, Alsó-Lendva, Szen­tes, Privigye şi Szigethvár.

Se constată din acte, că atât agenţii guvernului cât şi ai oposiţiei au se-vrîşit la alegeri ctle mai mari ticăloşii.

Croaţii şi Ungurii. Presa din Budapesta comentează cu

mare supërare proprunerea pe care a făcut-o în adunarea provincială din Agram deputatul Barcici.

Numitul deputat propune ca adunarea së hotărască imediata închidere a tuturor şcolilor ungureşti cari sûnt pe teritorul

Croaţiei şi Slavoniei, cere deasemeni ca oraşul Fiume së nu mai fie socotit ca făcând parte întregitoare a Ungariei, ci ca ţmend de Croaţia, cere deci ca nici o lege făcută în Dieta Ungurească së nu se aplice în Fiume, ci locuitorii acestui oraş së aibă dreptul a alege 2 deputaţi în adunarea provincială tdela Agram.

ш Bine le merge Ungurilor: dau pe ei

Croaţi şi Italieni, deopotrivă!

G L U M E O ţigancă betrână lăuda pe fiiu-seu cătră

nişte Români:

» Dragul mamii, dragul mamii, puii or de voinicel şi sprintenel 1 Se scula noaj ; ea şi venia dimineaţa câte cu şepte pui de iapă ca hamurile pe dînşii; şi într'una din zile se afla şi el la tîrg, n'ar fi mai fost tîrg, ; vênzênd puişori de iapă, de care n'a c mpë-rat nici-odată. Şi taman când së bea л . masul, hup şi tetea păgubaşu. Noi am .!;i;'i că '1-a luat së-'l ducă la birt ca së-'l cins­tească, dar' '1-a dus la poarta verde, a ar fi mai fost poarta verde; şi '1-a pus la reală. Tocmai după vr'o trei sëptëmâ- ii '1-a scos încunjurat d'o mulţime de vozi, tot vodă după vodă, care mai de care cu puşc? nai lungă; şi unu 'mbrăcatîn roşu 'mi-'l aşternea în culmea drumului şi 'mi-'l tot croea mereu, c'un biciu gros şi nodoros, şi nu-'mi er& că-'l croea, dar' 'mi-a fost că-'l ustura. Şi-ar oi, dragul mamii, '1-я trimis së sape sare ftâj 6 trăi. Şi zeu măiculiţfi, că nu era vir ba încă era vrednic, că de câte-ori se ducer la iarmaroc, perea câte un mânz din loc*.

Un om întreba pe un ţigan într'o dimi neaţă:

— Cum e vremea afară? — Dracu s'o ştie ce fel de vren

asta, că dincotro-i mai frig, dintr'acolo vêntul.

FELURIMI Societatea pentru propagarea creştir i.

lui. Societatea americană pentru prop.. ; creştinismului» fondată în 1698, 'şi-a public, raportul seu anual.

Această societate, organisată după modelul celei engleze, îşi întinde acţiunea în to ; recţtunile. Ea îşi dă silinţele pentru a poveduisf. evanghelie prin mahalalele o n ş e u mari, pentru a păstra credinţa religicasă Д emigranţilor fâcênd së se ţină de cătră preoţi anume puşi şi plătiţi, predici în porturile de plecare şi în cele de sosire.

Alţi preoţi sûnt însărcinaţi cu slujba reli­gioasă pe bordul corăbiilor.

Societatea întreţine misiuni şi subvenţio­nează biserici în străinătate.

Constatând că misionarii cari cunosc me­dicina au o influenţă mai mare, ea a chel­tuit într'un an 23.000 lei pentru a AJI meile misionare së facă studii medicale, lei pentru înfiinţarea de misiuni medica. 32.500 lei pe fiecare an, pe cari îi chjeltueşte-pentru întreţinerea acelor misiuni.

Una din ramurile interesante ale sweietăţi1

e a publicaţiunilor. Ea împrăştie în lumea valuri de literatură creştină. In 189: i s'au publicat 7 milioane 912.000 exernp:; contra 3 milioane 16.000 în' 1892. AceS publicaţiuni sûnt din cele mai variate. Sû cărţi de liturghie, de rugăciuni, şi foarte nu scrieri de controversă religioasă. In апш I re u : societatea a publicat mai multe voluii.e cari se rëspunde la critica bibliei şi care c

dii pentru ááificarea refon

Pag. 16 — Nr. 3 T R I B U N A P O P O R U L U I 5 /17 Ianuarie 1897

J De altmintrelea, discuţiunea ivită între bi­s e r i c a Angliei şi biserica catolică romană, a dat t;..ştere unei societăţi particulare: Socie­tatea istoriei bisericii, care publică anual un numër mare de cărţi pentru susţinerea ideei bisericii anglicane.

Cheltueliie societăţii americane se ridica, pe an, la 1,356.400 lei, ear' veniturile numai la 847.175. Cu toate străduinţele sale, pu­blicul n'o prea încurajază. Subscripţiile anuale sûnt în decadenţă. Ele au atins, în anul trecut cifra de 303.275 lei. De 50 de ani încoace aceasta e suma cea mai mică a subscripţiilor.

Morfinomania în Paris. — Cu ocasia unor procese ce s'au desbâtut în timpul din urmă în Paris, s'a constatat că morfinomamia a pă­truns anroape în toate straturile sociale din acel огад.

Un doctor parisian publică detalii intere­sante asupra întinderii acestei patimi pri­mejdioase.

E greu — zice doctorul — de a se sta­bili o statistică sigură a morfinomanilor din causă că aceştia îşi ascund cu mare îngrijire patima, nu se dau în vileag ca alcoolicii şi nu présenta semne exterioare ca aceştia. Pe basa datelor unor farmacişti şi medici, se poate spune că numërul morfinomanilor din Paris se ridica la 50.000. Majoritatea şi anume cel puţin 30.000 sûnt iemei.

E interesantă clasificarea morfinomanilor după proiesia lor. în rêndul întâiu vin doc­torii cu femeile lor; ei formează a 3-a parte a bolnavilor; urmează apoi oficerii şi farma­ciştii. Curios e faptul că se găsesc mulţi morfinomani printre lucrătorii cu ziua. Mai puţin bântuită de această boală teribilă e clasa artiştilor si scriitorilor.

Mulţi se miră de ce tocmai doctorii cari cunosc aşa de bine urmările rele şi revinde-cabile ale morfinomaniei formează majorita­tea contingentului celor cuprinşi de această patimă. Aceasta se explica prin faptul, că din causa muncii excesive şi a vecmicului neastémpër sûnt ispitiţi se-'şi caute uitarea necazurilor şi potolirea sbuciumului în dis­creta beţie de morfină.

Trist e însë faptul, că doctorul morfinoman îşi dă toate silinţele, ca së lăţească patima aceasta întâiu în familia sa şi apoi printre clienţii sei.

Tot aşa fac şi spiţerii. Aceştia, lacomi de câştig şi împinşi de simpatia pe care o au faţă de muşterii morfinomani, le dau morfină fără nici o reţetă.

Nu de mult a fost condamnat la o amendă însemnată un tarmacist parisian care a vên-

dut fără ordonanţă medicală unei doamne bogate o cantitate mare de morfină, în inter­val numai de câteva luni. Dar' nu numai morfina, ci chiar şi instrumentele de injecţie se pot căpeta uşor. Cu fabricarea aces ,.a nu se ocupă numai specialiştii tn fab^rjrea instrumentelor chirurgicale, ci şi alţi* .ndus-triaşi. in Paris se află giuvaergii, a căror ra­mură principală de fabricaţie e facerea de instrumente de inoculare cu morfină. Ei fa­brică mânere de umbrele, evanUliuri, sticluţe de parfum, tocuri de cărţi cari nu sûnt alt­ceva decât tot atâtea ascunzëtori pentru mi­cul dar primejdiosul instrument de injecţie cu morfină.

Proprietar şi editor: Aure l P . Barc ianF Redactor responsabil: Ioan Russu Ş i r i a n u .

T é s e t o r i e d e c a s a ! 3

Subscrisul aduc la cunoştinţa publică, că am deschis în Orăştie o

ţesetorie de casă, sub conlucerea unui măiestru specialist în ale ţesutului. Ţesetoria e provezută cu mai nulte războaie de mână şi maşini, şi pregăteşte tot soiul de ièseturi de casă, precum: perdele , panzătUri, de tot felul, ştergare etc. lucrate din materialul cel mai bun, solid şi ieftin.

La dorinţă primesc a ţese ori-ce fel de ţesetură din materialul de ţes?it dat de Însuşi comandatorul, pe lângă preţuri convenabile, şi după mustre.

In piîrşit recomand prăvălia mea bine asortată cu stofe de haine p e n t r u dame şi bărbaţi; albituri şi pânzării de albituri, apoi articli de modă: pălării de dame şi domni, umbrele, ghete etc.

F . F . W i d m a n n , comerciant, Orăştie (Szászváros).

H a i n e d e c ă l u ş e r i !

Subscrisul negustor din Orăştie am onoarea a recomanda depositul meu de Haine de oăluşeri,

pe cari Ie vend, le dau In folosinţă, ori, Ia cerere le fac anume!

Atrag totodată binevoitoarea luare aminte asupra prăvăliei mele bogat provezută cu tot felul de marfa de manufactură pentru trebuinţele de casă, adusă proaspătă din atelierele cele mai bune:

Flanele, calităţile cele mai bune ; Cârpe de pér fine şi trainice; Cârpe de lână moale (de H a r r a s ) ; Pânză de tot soiul şi tare; Bumbao de bătut şi Aţă de urzit, aduse din cele mai bune fabrice; Arnioiuri de cusut şi de urzit, în toate feţele; Ciorapi; Brêuri; Şerpare cusute cu flori şi fir; etc.

I o n L ă z ă r o i u , negustor In Orăştie (Szászváros)

C O 4 P B 'S

O-

s-«onc Гі

„MINERVA" INSTITUT TIPOGRAFIC SOCIETATE PE ACŢII IN ORĂŞTIE.

Cea mai i e f t ină t ipograf i e ! Tipografia „Minerva" din ORĂŞTLE, strada Berăriei Nr. 10, mărindu-'şi asortimentul, îşi oferă on. public serviciile sale pentru

ori-ce fel de tipărire. Fiind pusă în plăcuta posiţie de a dispune de 6 maşini, şi anume: 9 prese aselerata, mari, 2 ргэзѳ de mina, mici, şi 2 maşini: una de perforat şi una de tăiat, precum şi de 112 soiuri do litere de cele mai moderne, cu mai bine de 200 olişeuri, şi felurite alte obiecte tt-ehnice, — garantează pentru efectuire promptă, corectă şi fru­

moasă, cu preţuri foarte ieftine/

Tipăreş te 100 Cărţ i de visită pentru fl. n я Я » Я Я Я Я »

Capnri de courer te Bilete de logodna . Bilete de Cununie , P r o g r a m e de d a n s , Inv i t ă r i . . . . P r o T o c ă r i . . . . Capur i de epistole P laca te . . . . Anunţur i funebre .

—.25 e r . - . 3 0 „ - . 5 0 - . 8 0 - . 4 0 - . 7 0 - . 5 0 - . 5 0

1.20 1.80

Я я я Я Я Я Я »

Hârtia, care în sumele de mai sus, fireşte, nu e cuprinsă, stă in voea comandatorului së 'şi-o aleagă.

I І І І Ж И К Ѵ А " primeşte mai departe së efectuească tipărituri de ïxû şi broşuri de ori-ce mărime, pe lângă învoieli de plată foarte

uşoare, în rate dacă e de lipsă.

Pentru Bănoi tipăreşte Bilanţuri, Acţii, Libele de d» puneri, Cărţi, Documente de Cassă şi tot felul de tipărituri.

P e n t r u înfăţişare plăcută, atrăgetoare, se garantează

i tonende se primesc Ы tipografie tn str. Berăriei (visa-vis de juderutoriej

D i r e c ţ i u n e a inst i tutului t i p o g r a f i c " . „Minerva"

m

t a .

„ V I C T O R I A 44 u .eu

î n t r , ^ 50 m!

U>lti e D . t c

p u n e !Wt

INSTITUT DE CREDIT ŞI ECONOMII, SOCIETATE PE

Sediul: ARAD, casa proprie, calea Archidncele Iosif nr, î n t e m e i a t ă la 1887.

Capital de acţii: fl. 300.000. Fond de réserva fl. lOOţUsat * y Depuneri fl. 1 , 0 0 0 . 0 0 0 . Ciroulatia anuală fl. 1 5 , 0 0 0 a , r k ,

Primeşte d e p u n e r i spre fructificare, după care solveşte 5% J interese fără privire la terminul de abzicere. \ S

Dare de venit după interese încă o solveşte institutul separat. N Щ( După starea cassei, depuneri până la fl. 1000 se restituesy

îndată la presentarea libelului f ă r ă a b z i c e r e . i\v

Depuneri se pot face şi prin postă şi se efectuesc momentaii-a<\sti după sosirea comandei. kt

Direc ţ iunea institutului.

Y Y W Y Y V Y Y Y V Y Y Y Y V Y Y Y Y Y Y Y V V Y W /inc o \

ѵ*;е lui m .

i 51Ш

tea, con

e p< jordl

O specialitate naturală nepreţuibilă este a p a m i n e r a l ă a l ca l i n -ac i dă b i c a r b o n a t ă

I s v o r u l „ M a t i l d a " d e B o d o k care după experienţele făcute la mai multe facultăţi de medicină s'au dovedit e I u i

ca o apă medicinală prea eficace şi plăculă mai ales : la oonturbărl de mis­tuire, maladielo stomacului, a rinichilor, a băşicii udului si ale organelor respiratoare etc.

B O R V Í Z D E P R I M U L R A N G care prin limpezitatea sa rară şi prin conţinutul seu mare în acid carbonic natural de un gust prea plăcut, va îndeplini chiar şi pretenţiunile cele mai isţj delicate, ca cum nici o altă apă minerală.

Depos i t In S i b i i u , S i g h i ş o a r a şi A i b a - I u l i a : ; la domnul I. B. Misselbacher sen., Cluj : S z e g e s v á r y é s társai, Devr • < Balog Gyula, Orăşt ie: Németh János; în Braşov deposit propriu strac g Căldărarilor nr. 6 8 , şi se poate comanda şi de adreptul delà adminis trat iv E subsemnată. Cu toată stima o

Administraţiunea isvorului „ M A T I L D A " : ! , . e ' JOSEF GYÖRGY, # |

(comit . Háromszék) . BODOK. (Тгяпяі ітапіа ) .

.on

tn

' I n '»"tuiui tipografic „MINERVA" în Orăştie. Pentru tioar responsabil ; Petru- * ţ