F i l i BELETRISTICA Ese de dóua-orila luna, adeea in 1. si 15.

e. v. in formatu de o cóla si jumetate.

Manuscriptele si banii de prenumeratiune sunt a se indreptà la Eedactiunea jurna­

lului : Strad'a poştei vechie Nr. 1.

Pretiiitu de Prenumeratiune : pentru Mo-narcM'a Austriaca la unu anu intregu 5 f. la jumetate de anu 2 f. 50 xr. pentru Tioina-Hi'a si Stfuìiretate la unu ami intregu 7 f. l a jumetate de ami 3 f. 50 xr. Prenumera­

tiune la* trei lune nu se primesce.

ci

(ù

S u v e r i r u l i i miei ioMlniri. „Ea o eautu in totu lóenla Si sciu bine câ s'a dnsu"

J. Eliade.

tacere Voluptósa peste flori se legăna. Nici o siópta, nici unu sgomotu — numai frundi'a suspina, Si-si amesteca fiorulu dulce, blandu mÍ3teriosu Cu sfiél'a si bâtai 'a peptului Ei amorosu. S'ar fi disu, câ insu-si firea semtitóre la nevoi, Se gateâ ca se ' n t a résca l egá tur ' a intre noi, Si prin dulcea-i a d î a r e — adunate la unu locu Sé consume, sé topésca dóua inimi intr ' unu focu. Ochii sei luciau sub velu-i negru , tâinicu, fericitu, Cum lucesce'n mediulu nopţii d îamantulu s t ra luci tu , E r ' pe nobil'a sa frunte si pe chipulu seu dîvinu, Aci se vedea palórea melancolicului crinu, Aci rumenél 'a rosei, respandîn-du-se usioru Impar t ía cu modesti 'a fârmeculu seu rapi toru , Si la cele mai mici unde , ce prin umbre t r emurau , Glasu-i espira pe buze, sufletele palpi tau, Par ' c'ar fi voitu se spargă inchisórea lor de iutu, Si-amendóua 'mbrat is iate sé s 'avente 'n t runu minutu.

12

— 134 —

D a r ' cine pote descrie tote formele ceresci, Si s 'arete câta un'a grati i le sufletesci Reversate peste dens'a de dîvinulu ereatoru In t r 'o di de voluptate, de lumina si d 'amoru ?

Nici odată g lasu mai dulce la ureche n 'a sioptîtu, Limb'a inimei, suspinulu amorului fericitu, Ale câru i tainici siopte omulu le pote semti, D a r ' pe care nici o mana n 'a potu tu a le descri. Nici odată sub strensorea unei calde 'mbratisieri Seu in^ foculu si delirulu volupt6selor plăceri , Nici odată s înu mai frâgedu nu s'a vediutu tresarindu, Nici priviri mai rogatore p ' intre lacrimi stralucindu. E r ă svelta ca o nimfa, si cu sînulu voluptosu, Dulce , t imida, tăcuta , ca visulu misteriosu, Cu suflarea ardietore, cu privirile adenci, Mandra , iute, nesupusa, ca sioimulu nascutu pe stanei, Si-apoi blânda, rusinosa si cu ochii la pamentu C a o sora 'n rogat iune, d'innaintea unui santu .

Astu-felu straluciâ iubita, si astu-felu desvelescu, P r in oglind'a suvenirii chipulu seu domnedieescu, De si adi tacutu si senguru ca o piat ra de mormentu, E u nu mai semtiu, decâtu dorulu dilelor ce nu mai sunt . Si c 'unu ochiu pet runsu de mila si pe jumeta te 'nchisu Lacr imandu asceptu sfersitulu — v a i ! t recutulu e unu visu, Ale cârui dulci mominte, si dorite suveniri Se prefăcu in lungi suspine si 'n profunde ch inui r i ! Adi candu me gandescu la dens'a, mi-se 'mpare c'am diaritu, TJnulu d'in acele visuri necuprinsu, nepipaitu, Ce s 'areta 'nchipuirii si suride unu minutu, Si-apoi t rece ca unu fiilgeru si se face nevediutu, L a s a n d u ochilor icon'a unei sânte năluciri Si semtirii desperarea perdutelor fericiri!

E u me plangu, nu blâstemu sortea, lacrimezu si me gandescu, Si candu gelea me cuprinde, me supui, me umilescu, Câci de-mi mai aducu aminte de amorulu meu t recutu , Si de mai suspinu cu lacrimi dupa binele perdutu, To tu mai semtiu inca dîvin'a t rebuint ia d'a iubi. Celu ce nu mai pote plânge, nu mai pote nici s emt i !

N. N.

O i ii t e m p l a r e s i m p l a . — Novela —

(fine.)

Avemu causa se rnai suspinâmu odată d'in adenculu inimei: Sermanulu de Sandru!

Pentruca, lasandu la o parte impregiurarea acea fatala pentru amoru, candu ajunge inchi-

>natu cui-va numai d'in detorintia, — Elis'a se

acusa de crudela pentru dorinti'a sa de a nu mai vedé pre Grigorescu.

Si dens'a avea cuventu. Pentruca Grigorescu nu erâ elu ore straînu

in Clopotielu ? Nu repeţi elu mai de multe ori, <

— 135

C m t ì c a se sentiesce fòrte fericitu potendu ave n o r o c i r e a de a conversa cu o dómna atâtu de à m i c à b i l a , cum era dómn'a Mari'a, si cu o domni-s i ó r a a t â t u de gratiósa, cum era Elis'a? Si mai

Mleparte, nu dise elu, cumca in viéti'a sa nicairi n u l s e reivì icón'a iubirei parintesci atâtu de via, C E M cas'a acést'a? —

Sermanulu Grigorescu ! Remasu in lume farà de părinţi, farà frati si sorori, dise cumca in tra-gurele fetiei mele par' câ vede pre cele a sororei sale mòrte , cumca. nici candu nu l'a strapunsu dorerea pentru pèrderea sororei sale asià de viu. ca atunci candu me vediù pre mine, si atunci peste voi'a lui o lacrima i se scura in ochi. Si eu crudela ce sum, totu-si dorii sé nu vina, sé remana fâra mangaiare, sè-i tréca surenirea sororii sale !

Oh, ce crudela sum eu ! ? Astu-fe l iu de cugete se invertìau in capulu

El ise i , si dens'a in consciinti'a nedreptăţii sale nu-si potù retiene lacrímele.

Cu voi'a D. Vòstre se mai suspinâmu si a trei'a óra : Sermanulu de Sandru ! —

Pentruca Elis'a in vanu cerca a se incredìntià, cumca numai d'in motívele enumerate mai susu se acusa de crudela fatia cu Grigorescu, càci ìnim'a densei nu voià se scie nimicu despre acést'a, ci o acusa de crudela fatia cu ea ens'a-si.

Acésta acusare cu buna sèma era grea, si in pretiu de usiurare, lacrímele versate nu erau nebinevfmite.

— Oh, Dómne sante ! dar' ce se me facu ? Cum sé dau de liniscire ? — suspina Elis'a.

Acésta d'in urma cestîune ponderósa ajunse deslegata absolutu in favórea Elisei ; càci p r i -vindu asià trista cum era câtra usi'a gradinei in carea se afra, vediù pre marna sa intrandu insotita de Grigorescu.

In momentulu acel'a Elis'a nu potù nega sosirea liniscei sale. Si candu omulu ajunge liniscitu séu chiaru imbucuratu, atunci urmele superârii desparu depe fati'a nòstra. Firesce, nici cu Elis'a nu s'a potutu intemplà altu-cum, ma ca se dicu cu ce-va mai multu adaugu, cumca inim'a densei anotà in marea bucuriei — vorbindu in stilulu poetiloru.

— In fine pribégulu nostru éra-si reintórse ! — dise dómn'a Mari'a suridiendu. Dar' pe unde retacisi domnule, ai avutu multu de lucru, séu ai fostu morbosu ? Esci cam gàlfedu !

— Da, dómna, am fostu fòrte ocjLipatu. Ani lucrati! fòrte multu.

c- — 'Mi place se credu. cumca de acum inante

^^y& :

nu vei fi totu asià de multu ocupatu ! E dara Elisa ? Elis'a surise voiòsa la întrebarea mamei sale

si facù cu capulu unu semnu afirmatìvu. — Fii dómn'a mea convinsa, cumca indata

ce am tempii lìbera 'mi vine aminte cas'a pretiuita a DTale .

— Si candu n'ai tempu lìbera ? — Oh, atunci 'mi este necadiu, câ nu potu

fi in giurulu Dvóstre. — Oh, oh, Dta ne-ai face se presupùnemu,

cumca nu cùgeti, numai la noi ! — luâ acum Elis'a cuventulu.

— Cu buna sema asià e, stimata domnisióra ! Elis'a nu respunse n imicu , inse conformu

dorintiei inimei sale cugeta: — Oh, de-ar fi asià! — D u p a îndepărtarea lui Grigorescu , Elis'a

recunoscu innainteă mamei sale, cumca densulu e fòrte amàbilu.

'-«'•..'IovO^J'JII oFoìJimfiti rI<,f?::ia : • \,f...

E tempulu ca sé" cercetâmu si pre Sandru, cu atàtu mai vertosu ; càci densulu are lipsa de noi, ca sè-lu mangaiâmu.

Fie ed atâtu de dorere de inima, câtu si de dìliginti'a cu carea studia, ca in fine sé-si pota stringe amant'a la peptulu s e u , — destulu câ densulu cadiù la patii.

E unu lucra tristi!, candu omulu strainu, departe de caminulu parintescu, incongiuratu de straini, cade intr'unu morbu greu. Delasatu de toti, intr'o chilia mica d'in vr'o casa mare, d'intr'-unu orasiu si mai mare, n'are pre nìmene, care l'ar cercetà, care ar veghià ingrigiti! la patulli lui, care l'ar intrebà cu compătimire despre dore-rile lui si care ar roga pre Domnedieu intre lacrime ferbinti pentru insanetosiarea lui !

Sandru inca se aflà mai câ intre astu-feliu de triste impregiurâri ; pentru aceea densulu merita compătimirea nòstra.

Asià morbosu cum era, densulu asteptà cu ardóre sosirea vre unei epistole dela amant'a sa d'in carea se capete curagiu.

Inse nici o epistola nu-i veni. — Dómne, Dómne ! éta acum sunt trecute trei

septemane, decandu nu primiiu epistola dela dulcea mea Elisa ! Ce va se dica acést'a ? Dens'a nu me mai iubesce dora ? Oh, acést'a ar fi unu ce forte crudu pentru mine ! . . .

— Se n'aiba dens'a nici o presentire despre necadiulu m e u ? O amanta punire e ingrigita de fericirea iubitului seu, nu incéta de a-lu incredîn tià despre amoralii seu, — si dens'a, oh, dens';

1 9

totu-si tace atâtu de indelungu ! — Domne ! dens'a pote câ m'a lasatu ? . . .

L a acesta întrebare ùlt ima densulu 'si sentì ocini anotandu in lacrime ardietóre, si unu suspinu dorerosu, asemene unui gèmetu erupse d'in pep-tulu lui.

In fine invinsu de dorerile sale, de slabitiunea si de întristarea sa, densulu adormi.

Cine ar potè denega inriurinti'a binefacatóre a somnului, a recreatoriului acestui'a, cu visurile d'in e lu?

Câte inime innecate in dorerea d'in realitate 'si afla prin somnu mangaiare si intrarmare ; pe câte fetie doióse, scaldate in lacrímele unei doreri nemărginite, se ivesce in visu unu surisu dulce, unu surisu de fericire?

Ce omulu nu potè dobendì desceptu, sùfle-tulu punire lucratoriu i le dà in visu.

Sandra inca avii visuri incantatóre ; càci in eie vediù pre Elis'a venindu cu ochii incinsi in lacrime de bucuria si aruneandu-se inbratiele lui. O volup­tate ceròsca se reslati prin nervii sei, si candu densulu deschise ochii sub impresiunea incantârii visuriloru sale, si vediù innaintea patului seu o figura femeésca, carea steteà ca o statua nemişcata, dar' cu lacrime in ochi si cu unu surisu cerescu pe buze: sioptî cu fericire: oh,dulcea mea El i sa!

Inse candu deschise ochii de jumetate pentru a dóu'a óra, si nu numai pe unu momenti!, ca se se desfateze neobservaţii in gratiele taliei dinei binevoitóre, vediù alte trasure gìngasie si fru-móse, deosebite de cele a Elisei. Sandra atunci suspina cuprinşii de dorere vediendu, cumca tòte aceste nu suntu numai năluciri. Si apoi èra 'si incinse ochii, ca se nu scape visulu celu frumosu.

Mai tardìu, dupa ce in visârile sale totu de un'a vediuse pre acea dina straina ingrigindu-se de densulu, icóh'a Elisei incepù a se sterge d'in inim'a lui Sandra facandu locu la a dinei straine. Densulu nu mai sioptìà numele Elisei.

Si candu intr'o di se desceptâ si vediù langa patulli seu pre din'a paditóre siediendu cu capulu radiematu preman'a alba a sa, densulu avù tempu destulu sè caute in fati'a ei, si recunoscu intr'-ens'a pre fiic'a dómnei la carea locuià

— Multiumescu. niult iumescu! — i sioptî Sandru. Asia dara DTa esci din'a mea? — Mul­tiumescu, mult iumescu!

Copil'a adencita in cugetări trasări si rosi, candu vediii câ Sandru e desceptu. Dens'a numai atât'a audi d'in tota sioptîrea lui Sandru: D T a

=>esci din'a mea? Multiumescu!

Apoi dens'a voii sè ies». Inse Sandru o prinse de mana si dupa oe feft

sarutâ, o agrai : — Stimata domnisióro ! Nu sciu cum sé-.tè

multiumescu pentru atât'a bunavointia, ce 'nai acordasi mie, unui strainu, care nu avea nici u a u tîtlu la compătimirea DTale . D T a , d a , BTaa domnisióra fusesi din'a paditóre ce mi se arata atâtu de gratiósa in visările mele, icón'a carei'a adencu e intîparita in inim'a mea !

Fati'a copilei se aprinse la cuvintele aceste respicate numai sioptîndu. O fericire nespusa se incuibâ in inim'a ei.

—• Inse, domnisióra! contìnua Sandru. — de órece icón'a viua a dinei gratióse esci Dta ens'a-ti, spune-mi, te rogu, permiti-mi sè me inchinu cu tòta iubirea?

Copil'a confusa taceà, inse ochii densei ful­gerau in fericire.

— Oh,2)ermite-mi domnisióra; càci altu-cum 'mi perdu credînti'a in bunetatea dineloru !

— Te iubescu, oh, te iubescu, dulcele meu ! — sioptî Elen'a intr'unu tonu dulce, tremurătorul.

F iresce , câ cine ajunge sub protectiunea dineloru, nu potè perì ; deci dara Sandru 'si r e ­câştiga sanetatea sa curandu.

Altu-cum Elis'a nici decâtu nu tramise lui Sandru vr'o epistola!

te

Vediùramu cum provedînti'a se ingrigi, ca Sandru sè nu despereze in urmarea pribegirei amo­rului d'in inim'a Elisei.

I tramise unu niorbu si in morbu pre ange-rulu paditoriu pre Elen'a, care de multu dorià sè pota convinge pre Sandru despre amorulu infla-caratu alu seu.

Si estu modu Sandru scapa de Elis'a fâra se fi sentiti! dorerile usturatóre, torturele, ce incela-rea in amoru ti le impune cu atât'a erudirne.

Densulu as imeri tatu sòrtea acést'a, pentruca densulu n'a fostu necredînciosu. Densulu sioptîse totu numele Elisei, pana ce in urma, vediendu câ angerulu vietiei sale nu mai cugeta la amantulu seu, patrunsu pana in adenculu sufletului si a ìnimei sale de ingrigirile necurmate a Elenei, primi in inim 'a sa cultulu dinei binefacatóre.

Asia dara consciinti'a pre densulu nu aveà s è - lu mustre.

Lucru naturalu, cumca inim'a omului mai tare se inc^diesce pentru unu strainu, care in

, necadiu ne adapostesce cu tòta bunetatea, decâtu

pentru unu cunoscutu câtu deaprópe, care nu ne f a n g a i a , nici cu unu cuventu!

; Inse Elis'a avù cu totulu alta sórte. Espusa mustrării consciintiei pentru recél'a

primita fatia cu Sandra, impinsa d'in inima se se arunce la peptuln lui Grigorescu si se-i spună, câ

j'sfOfrTk. densulu nu potè fi fericita: dens 'a nu avea, Wf \ parte de locu de liniscire, ci era necontenitu intr'o

lupta interna grozava, darimatóre. Si voi'a densei èra perì, i perirà si rosele depe

fatia. Deveni tăcuta, fantasanda ca nici odată. Dómn'a Maria ie vediù tote, si cugeta câ scie,

cine si ce casiunâ acésta stramutare. Inse innainte de a intrebà pre Elis'a despre caus'a tacerei sale, se determina se ceree a se convinge : Grigorescu iubesce óre pre Elis'a?

D'in intemplare dómn'a Mai'ia ajunse fòrte curandu convinsa, cumea Grigorescu intru ade-veru iubesce pre Elis'a.

Intr'o demanètia intra o betrana in curtea casei in carea locuià dómn'a Maria cu Elis'a. Betran'a acést'a era, ca sè dìcemu asià, liferanta de provisiune la Grigorescu.

Dómn'a Maria cugetandu câ. va da de vr'unu resultati! in trèb'a sentieminteloru, ce notariulu le pastróza pentru fiic'a sa , intrebà pre betran'a despre sanetatea domnului notariu.

— Of dómna, densulu e omulu celu mai bunu, ce potè sè fie pe lume. E u sum o femee sermana, carea me sustienu d'in salariulu, ce-lu càpetu dela densulu pentru servitiulu implinitu la elu, prin urmare sum servitórea lui ; inse pen­tru aceea nici candu nu mi-a disu o vórba rea, ci vorbesce cu mine cu blandéti'a unui fiu câtra părintele seu. Domnedieu santulu trèbue sè - lu binecuvinte pentru bunetatea lu i !

Dómn'a Maria de si asculta îmbucurată aceste laude, nu se potù rabdà sè nu mai intrebe odată pre betran'a despre starea lui Grigorescu. Dens'a ca o femeie intielépta, ce cunosceà inchinatiunea de vorbìtu a şesului frumosu, se legăna in speran ti'a firma, cumca betran'a i va spune tòte câte va sci.

— Eu nu s c i u , dómna , ce potè sè fie cu domnulu notarili ! De unu tempii incóce asià e de triştii ! Purure tristu. Adese ori siede câte dóua trei óre intr'unu locu, privindu totu intr'o parte, si candii se scóla, suspina d'in adenculu ìnimei sale. — Odata, candu cuprinsa de dorere vediendu cum se topesce d'in di in di de superarea sa, nu me mai potivi retienè sè nu-lu intrebuf ce e caus'a

Q superârii sale ?

Densulu privi atunci întristaţii câtra mine' si 'mi respunse suspinandu:

— Lasa-me drag'a mea, nu me mai întreba! Dta nu m'ai pote vindeca d'in b61'a mea, la ce se-ti s i spunu. — Apoitacii , si nu-mi mai respunse.

Atât'a aucli domn'a Măria dela servitorea cre-dînciosa, si d'in aceste dens'a cugeta cumca p6te fi convinsa despre amorulu lui Grigorescu câtra Elis'a.

Apoi intrebâ pe Elis'a, d'in ce causa tainu-iesce d'in naintea mamei sale dorerea ce o con­sume ? Si Elis'a in fine i spuse tote, câte pat îmes-ce pentru amorulu nefericitu alu seu.

Domn'a Măria clatînâ d'in capu, si cugeta, cumca totu-si nu e bine se dechiarâmu amorulu numai asia pe usioru:

—i Daca Elis'a nu incredîntiâ pre Sandru asia de iute despre amorulu seu, acum ar fi libera sâ-si alega pre Grigorescu j asia inse, cum vom da fatia cu Sandru? Elu are dreptu se pretindă iubire dela Elis'a. Apoi sermanulu de Sandru pote câ a si despe-ratu de tăcerea lunga a Elisei. D e ar da Domnedieu sâ me incelu!

Noi scimu de mai susu, câ Sandru n'a des­peraţii nici decâtu de tăcerea Elisei, inse domn'a Măria si Elis'a nu sciau despre acest'a nimicii. Pentru aceea densele erau supuse multoru indoiele.

In fine indoiel'a lorudesparii , si ambele se con­vinseră câ Sandru n'a desperatu. Si convingerea acest'a aveau de a o multiumi unei epistole dela acest'a, carea suna asia:

„Stimata Domnisiora El i sa! D T a scii bine in ce stadiu era relatiunea nostra, candu ne despar-tiramu. Ambii cugetamu, câ vom mori daca nu vom fi unulu alu altui'a, si eu crediui acest'a unu tempu indelungatu, pana ce in urma vediui cumca D T a poti trai si fâra de mine. Acest'a am potutu-o presupune d'in indelungat'a tăcere a Dtale. P le -candu dara d'in motîvulu acest'a cum si d'in feri-cit'a impregiurare in carea aflaiu, cumca fericirea mea e in man'a unei dine — acum rnireVa mea, — carea inca ca străina me adăposti cu o alipire neasceptata, si carea acum e totulu pentru mine: vinu a-ti da libertatea de a despune cu inim'a Dtale dupa plăcu, cu atâtu mai tare, câci sum convinsu, câ ai lipsa mare de libertatea acest'a. — Pentru momintele fericite, ce le petrecui in giurulu Dtale primesce, me rogu , asecurarea despre amic^ti'a sistim'a cu carea me recomendu. A l u s t i m a t e i d o m n i s i o r e

stimatoriu amicu Sandru ni. p . "

Elis'a dupa citirea epistolei de fatia nu potii face se nu verse o lacrima in suvenirea visului r

( T ^ g g

— 138 —

trecutu, si se nu planga de bucuria vediendu, câ acum i este iertatu se iubesca pre Grigorescu fâra mustrare de consciintia.

— Oh, Grigorescu de ar v e n i ! — suspina dens'a acum.

Si Grigorescu veni seriosu si solemnu. Inim'a Elisei dantiuiâ de bucuria , candu

Grigorescu incepu a-i vorbi despre amorulu seu, despre dorinti'a sa de a dobendî inim'a si man'a ei si despre nefericirea, de carea ar ave parte in casu de a nu fi sternitu s împatîa pentru sîne in inim'a cea nobila a Elisei.

Mai susu insemnhramu, câ Elis'a recunoscu, cumca Grigorescu e forte amâbilu.

Dens'a o dise acest'a candu inca nu sciâ n i -micu despre amorulu lui Grigorescu, acum inse candu audi despre cererea sincera, despre amorulu ferbinte alu lui, 'lu afla adorâbilu.

Pentru aceea nu avemu ce ne miră, daca vedemu pre Elis'a redîcandu in bratie pre Grigo­rescu, ce ingenunchiâ la peciorele ei.

Acel'a inca e unu lucru de regula, cumca incre-dîntiarea despre amoru se intempla intre sărutări.

Pentru aceea dara se ascultâmu, ce dice domn'a Măria câtra ambii juni, ce i cereau bine-cuventarea parint^scaV

— Fiilor, se fiti fericiţi! Eu vedu câ ve iubiţi cu adeveratu. Domnedieu se ve binecuvinteze!

* Fiindu câ Grigorescu erâ deregatoriu, si m

trebuia s^u nu avea de cugetu se mai studîese, cununi'a se intempla curandu.

Roşele era se mutară pe fati'a Elisei. Mai tardiu veni si Sandru cu din'a s a ^ s j

fiiindu acum si densulu absoluţii, nu urma alta "*\\ decâtu ospetiulu, care 'lu serbară in voi'a cea mai buna. '

Si ambe parechile trăiau in fericire. — De 6rece toti patru locuiau in Clopotielu

potemu presupune cu t6ta indresnel'a, cumca Sandru trebui se convină cu Elis'a. Firesce, câ atunci ambii trebuira se devină serioşi si cuge­tători, ma Elis'a afla cu cale se mai sacreze pentru ultîm'a 6ra o lacrima insuvenirea amorului parutu.

— O intemplare s impla, domn'a m e a ! — dise Sandru câtra Elis'a, sarutandu-si iubit'a soţia, carea mai câ pestreceâ pre Elis'a in frumsetie. De nu erâ anulu acel'a adi pote câ am fi cei mai nenorociţi. Acum inse suntem fericiţi.

— Da, fericiţi! — respunse Elis'a dandu-si bratiulu bărbatului seu, fericitului Grigorescu. —

D'in istorior'a acest'a am pote invetiâ, daca am voii, celu putinu atât'a, câ n u e t o t u d e u n ' a a m o r u , c e e a c e n i s e p a r e a i n o i u i .

J . P. N.

R e s u n e t u . cutezaţi nepote bele i» \\ Roniulu si Mihaiu, randafire-a patrii mele,

5!ose rumene d'in Maiu ^ vorbi limb'a străbuna Jjeplantata de Traianu £ri si unde mai resuna jjjândru'n estu pamentu romanu, " 'ncetatu negr'a urgia ^escocita de strainu; Hdar' tempulu se re'nvie ••imb'a sacra-a lui Quirinu; Hrediti-o câ-e avere, ţjreptu străbunii neviolatu M » atâtea tempuri rele SPţ egrii nu o au profanatu;

Hrei epoce de dorere Jomanimea s'a lup tatu, ^pierdutu măriri, avere, Sţumai limb'a si-a pastratu; ORîlnici'a tîranesca *—n totu modulu s'a 'ncercatu Pesinatu-a, s'o rape'sca ^oi frum6se n'ati lasatu, j£»siâ limba-armoniosa •gjuma'n ceriu poti se gasesci wm\\ alu vostu rostu, gratiose J ngeritie pamentesci!

GerVa. . . A in i c-ii 1 II Aurorei.

• o < » < > 5 g o o - o < ^ -

— 139

H a r t t a a l b a . (NoTeleta.)

DomnisióVa Gaussin e ra o teatral is ta tènera , ér ' Qlomnulu Bouret calfa intr 'o bolta pe tempulu candu se cunoscura unulu cu altulu.

L a cunoscinti 'a lor Gaussin inca n 'a avu tu nici unu renume, Bouret nici o avere : n 'a potu tu da deci unulu altui 'a nimica, decâtu pre sîne insu-si. Inse nu e destulu óre si a tâ t 'a , candu predâmu iubitei tòte ale nòstre asià, câtu nóa se nu ni remana nimic'a ?

Amendoi erau tèneri , si se iubiau unulu pre al tulu. Gaussin mai tardili s i a cascigatu renume ; renumele

produce si gàlbeni (nu la noi, ci in alte t i e r e ; ) cunune, poesìe si louisd'or-i1) zaceau la piciórele ar t is tei p lăcu te ; totu asià si multe 'mime rani te . Inimele le lasâ josu, cele-1-alte le impartì cu Bouret ; de cunune s'au 'mbucura tu amendoi, de poesìe s'a risu amendoi, si louisd'orii i-au chel­tuiţii amendoi.

Bouret inca nici acuma n 'aveà nimica, numai o inima buna si iubitóre ; altu-cum si ast 'a era a domnisiórei Gaussin.

Eu nu voiu sé fiu totu asià seracu, cât ra amant 'a sa iubi tóre: eu am visuri

dise t èneru lu cari 'mi pro

fetiescu, câ voiu fi odată mil ioneriu; oh la asia ceva n u se recere numai vointia. Si candu voiu ave unu milionu, a tuncea si tu vei ave unu milionu, si inca unu sous2) Eu voiu fi pretiuitu dora intr 'unu sous.

Amant 'a 'lu imbratisiâ, si i dise, câ ea se va înde­stuli cu acestu sous d'in urma.

Visurile cele strălucite nu lasara in pace pre tene-rulu ambiţioşii. In t r ' o diua dise „remasu b u n u " domnisi6rei Gaussin. A porni tu in lume se si afle noroculu.

— D a r ' nu vreu se- t i remanu de tor iu ; eca 'ti lasu o hâr t ia alba provediuta cu subscrierea numelui meu propriu, înaintea alor doi mar tor i , de asupra e adres 'a „Domnişi or ei Gaussin; Obligaţiune. Eu subscrisulu me deoblegu "

Apoi se san i t a ra Domnedieu scie, de câte-ori si de acâtea-ori, si se despăr ţ i ră .

Dupa despăr ţ i re inim'a domnisiorei Gaussin n 'a mai fostu ceea de mai na in t e ; a luatu potere peste ea ceva seriosîtate melancolica, ce se poteâ observa si in rolurile sa l e ; prin ast 'a multu a scadiutu si d'in r e n u m e , si cu incetulu cununele, poesîele si louisd'or-ii s'au p rapad î tu .

Astu-felu e glori 'a ar t iş t i lor! Bouret inse deveni milioneriu. în t repr inder i cu teza to re , prevedere in v i i tor iu ,

sciintia de a pote da spate binefăcătorilor la tempulu seu, apoi unele resboie 'lu rădicară cu iutime nespusa pana la milionulu doritu.

F i resce , candu avuse milionulu, nu-si mai aduse aminte de serman'a Gaussin.

g ') Gàlbenu francesi!. s) Banulu celu mai micu in Franci'a cam unu denariu.

Mai tardiu avea unu venitu de o suta, si siese sute de mii de livre, Jce^dupa banii noştri facu : siese milione de fiorini in valuta austr iaca.

Acuma inse cugeta si mai put ienu la serman 'a Gaussin.

Ah, elu a tuncea avea in t ra re libera la cur te unde frumsetile cele d'inteie a lumii erau adunate intr 'o colivia, câror 'a elu nici nu li-a curteni tu, ci ele densului. Cine si-ar fi adusu aminte aicea de Gaussin ?

Adecă totu-si câ ta odată 'si aducea aminte de acestu nume, candu frundieriâ prin portu-foiulu seu, si-lu faceâ aten tu unu nümeru neimplutu, câ esîs te unde va o charta bianca (hârt ia alba) candu-va subscrisa prin e lu ; si inca ce e mai mul tu ast 'a se afla in man 'a unei teatral iste usioru cugetatóre, carea va scrie pe acest 'a hâ r t i a o suma câtu de mare .

Adese-or i o provoca pre Gaussin prin agenţ i i sei candu amicesce, candu pe calea legii, ca sé-i predee aceea fatala hâr t ia a l b a ; sé scrie pe ea a tare suma, fie aceea de o suta séu si dóua sute de franci, numai sé-i puna pretiu, dar ' sé nu o t iena totu la sîne, câci ast 'a totu intr '-un 'a conturba calculatiunea finantieriulu potérnicu.

Gaussin inse nici n 'a voitu sé auda despre impacare. L a tote provocări le oficióse respunse, câ ea nu-i va preda har t î ' a cea alba, deórece aceea ajunge unu milionu.

Firesce câ acest 'a c rea tu ra impert inenta a voitu sé-lu iee de cuventu pre banchieriu, si sé scóta dela elu unu milionu in suma rotunda.

Bouret i-a si promisu unu jume ta t e de milionu pen­t ru ha r t î ' a cea alba, dar Gaussin nu i-o-a p reda tu .

Regele Ludovicu X V . avea odată lipsa mare de bani.

A cerceta pre banchieri in locuinti'a lor nu e inven-t iunea lui Napoleon I I I . ast 'a a facutu-o si Ludovicu X I V . la Samuilu Bernat , care a fostu fecioru de sfetu; — Ludovicu X V . la Bouret; si apoi lucru firescu câ unele onorari ca aceste costa multu banu banchieri lor . Pavilonulu in Croix-Fontaigne, unde Bouret ospetâ pre Domnitoriulu, i-a costatu pa t ru milióne de franci.

Regele erâ chiaru a tâ tu de gratiosu, precum era Bouret g a f a spre se rv i re ; intr 'altele „en pas san t " se facii vorba si despre aceea, câ ar fi bine a sîli pre nebun 'a de Gaussin pe calea legii, sé-i predee „har t î ' a a lba" ce e subscrisa prin elu, si apoi sé se îndestuleze cu o suma det iermuri ta ; ca nu cum-va acest 'a sé aducă in confusiune pre finantieriulu celu mare tocmai atuncea, candu si-a oferatu tote poterile ca sé aducă in ordene caúsele finan-tiale a Domnitoriului.

Oh ast 'a se poteâ face usioru. In contra domnisiórei Gaussin indata se si esmise o

„lettre de cachet" (scrisóre prigonitóre.) E a s'a fostu dusu pent ru câtu-va tempu la Bast i l le ; intr 'aceea i deschiseră sîcriulu d'in oficiu, dedura de epistol'a sigilata, pe carea e râ insemnatu a tâ t ' a : „Oblegatiunea luiBouvet;'' o si duseră la tr ibunalu, o deschiseră si o cet îra .

i îi A r

— 140 —

Har t î ' a cea alba inse era inscrisa. Si ce a fostu sum'a deoblegata ? „Eu subscrisulu Joane Bouret me deoblegu,

ca pre s e r m a n ' a G a u s s i n o v o i u iubi p a n a la m o r t e . "

Mai multu nu era scrisu pe har t îa nici cu unu cuventu.

Peste doi-spre-diece ani Bouret n ' a a v u t u milióne, nici palaturi , — ci a moritu in pr insórea det silor, si a fostu immormentatu pe spesele creditori lor

dupa Júk.iv

de SI. B.

r sei

Vi

I l u s i u n i l e m e l e . Sórele cu incetulu apuneà in léganulu seu de pur­

purii, apusulu int regu e ra unu fenomenu de focu. Eu , amagi tu de frumseti'a naturei , am ratecitu pe unu munte si am privitu peste orizonu in lume. Am rateci tu óre int rege si in ra tecirea mea m'a cuprinşii nóptea. M'am ui ta tu impregiuru si am vediutu d'innaintea mea innal-t iandu-se munti si mai gigantici , era in adencime se în­t indeau v â i , prin mediu - loculu câror 'a t receau riuri limpedi. Undele cristaline sclipiau la lucirea sórelui ca nisce schintei de arg in tu si auru . Unu profumu dulce se porta pre aerulu celu linu, t u rbu ra tu numai de nisce Zefiri blandi.

Nuorii aruncau pe pamentu nisce umbre gigant ice , cari ca si fantome nopturne au incinsu pamentulu. Am vediutu lun'a, cum se rad ica câ t ra Zenitu, — ea se îngâna cu stelele luc i tó re , ce se intreceau in splendórea loru.

D'in depăr ta re am auditu fluerulu pecurariului, ce si-a incredînt ia tu turm'a unui cane credìnciosu si a plecatu se se desfeteze in raiulu amórei — versulu lui doiosu resuna pana la munte .

Fiinti 'a mea eră pă t runsa de fàrmeculu naturei , dara nu multu mi-am potutu desfetâ ochii in acest 'a serenitate,

I càci miediulu nopţii se apropia si unu nuoru gigantîcu asupra mea se învolbura luptandu-se cu sine ca si unu balauru desperatu. F i rmamentulu se întuneca si nuorulu tu rbura tu de odată inunda cu a tâ t ' a potere, ineâtu cuge-tamu, câ o sfirsitulu lumii. Fu lgere rèpede si ingrozitóre cut r ierau orizonulu si frìc'a a cuprinsu peptulu meu. „ D o m n e ! " eschiamai: „ s c a p ă - m e de acestu elementu furiosu, càci me vedu perdutu in ratecirea mea ." Sub unu arbore innaltu si tufosu, ce părea câ se lupta cu nuorii, m'am scutiţii de acest 'a tempestate infioratóre si astep-tandu diu'a, ca se potu aflà calea mântuiri i mele. Intr ' -unu tardiù cântarea cocosiului, ce se audià d'in satulu se-dìtu la pól'a muntelui , 'mi anunt iâ câ miediulu nopţii a t recutu si dupa puţine minute lun'a carea se ascunsese, ca sé nu fie martore viforului infricosiatu, aparii de nou, ceriulu se limpedi si stelele èra se intreceau in spledórea

o lor. Acuma, incantatu de straformarea acest 'a minunata,

& K i y z

fâra voia m'am intrebatu : Cine a sedîtu lun'a susu pe ceriu ? Cine a sedîtu stelele si a p lanta tu munţii esti gigant i ? Cine a imfrumsetiatu vaile cu flori mirosîtore ? Cine a intunecatu de odată ceriulu si l'a limpeditu èra intr 'unu minutu V — O atunci inim'a mea a amort i tu , si miriade de anger i pare , câ 'mi diceau : „Nu cutezà sé mergi mai departe cu mintea ta, nu cutezà se treci p ragulu templei cei sante, càci nu este iertaţii nimenui 'a sé scru­teze misteriele na tu re i . "

Fiori plăcute m'au impresoratu candu in ratecirea mea o vóce misteriósa mi-a sioptîtu, câ aceşti munti cărunţ i au vediutu pre marele imperatu Tra ianu , cum mergea pre vale in fruntea unei òste superbe, carea a cast igatu aci patr ia si a datu-o strămoşilor mei si mi-am adusu amin­te de sortea naţiunii mele. Mi-am adusu aminte de tem­pii cei gloriosi , in cari triumfele innaltiau poporulu si senatulu romanu si candu cununele de laurii infrumsetiau fruntea eroilor, ce se luptau pent ru pat r ia si naţiune ; mi-am adusu aminte de tempii fatali in cari patr i 'a mea s'a devastatu de mulţimea barbar i lor si impart i tu de t irani , èra naţiunea a decadiutu d'in tronulu superbu si ajunse sclava, si atunci riuri de lacrime au innundatu ochii mei, si aceste erau lacrime de dorere ! Curendu unu semtiu falnicu mi-a s iopt î tu : Nu te supera, nu fii tristu, càci tu esci stranepotulu acelui mare imperatu, de a cârui nume se cu t remurau trei par t i ale lumii,-tu esci fiulu acelei nati-uni, carea dupa atât i 'a secuii tristi e rechiamata de pro-vedint ia la reinviere si atunci am disu câ t ra mine : Fii mândru , câ te numesci Romanu. — Da , sum mândru de acestu nume, si de-asi sci câ in venele mele ar circula numai unu stropu de sânge d'in nému ba rba ru , asi seca pent ru elu ven'a intrega, — dar ' nu, in mine curge numai sânge romanescu. Mam'a mea a fostu romana si m'a lap-ta tu cu lapte romanescu, Candu voià sé me adórma, 'mi canta doine romanesci. „Dormi, scumpulu mamei, dormi, te odîchnesce, càci candu vei fi mare, vei ave sé-ti àperi patr i 'a ta, ce e a tâ tu de frumósa ! Pa t r i ' a ta e mare , patri 'a ta e unde sau nascutu mo3Ìi si strămoşii tei, ea acolo, unde s t răbate limb'a romanesca." — Asia mi canta dui-

cga mea mama si acuma semtiu adeverulu cuvintelor ei, «•^ elu 'mi maresce iubirea câ t ra dulcea mea t iera si naţ iune.

D e nou audii fluerulu melancolicu alu pastoriului amorosu, care me deştepta d'in medîtatiunile mele. Doine romanesci indulciau âerulu, si d'in depăr tare resunâ eco : „ Inzada ru tonurile tale gelnice, câci e a e depar te si nu te aude.

y Aerulu se lumina de odată, si de pre vale pasiâ spre mine o fantoma cu perulu despletî tu. M'am infioratu, candu am vediutu-o, câ totu mai t a re se apropie de mine, in u rma me privesce cu o căută tura , carea mi-a s t rapunsu inim'a. M'am uitatu unu momentu la ea in fatia si fâra voia mi-am int însu bratiele spre imbra t i s i a re , — dar ' inzadaru, fantom'a peri de odată d ' innaintea mea.

De atunci me semtiu farmecatu si amorosu. Iubescu ofiintia, care umple peptulu meu de ferici redomnediee'sca si carea, s'a nascutu numai pent ru mine. Acest 'a fiintia nu o aflu, ori unde se o cautu, si inim'a mea o doresce a tâ tu de mul tu ! O, unde e acelu angeru, care are se me fericesca ? Pote inca nu s'a nascutu, seu a si t recutu la nemorire"? Ori t raesce si intreba sortea tocmai ca mine ? P6te me caută, inse nu me afla, precum nu o aflu nici e u ? O ! ea t rebue se fie frumosa, forte frumosa, de si frumosa intr 'altu intielesu, decum cugeta lumea! Fa t i ' a ei e por-t retulu Madonei , desemnata de Rafaelu, ochii ei sunt încântători , forte incantatorî si contîenu tota poesî'a vie tiei. Inim'a ei inocinta, sufletulu nobilu, si candu peptulu ei, ce palpita de amore, intelnesce ochii mei, oh, atunci ea e fiinti'a cea mai frumosa de sub sore! E a afla fru-mosu, ce mie-mi place, — ea iubesce, ce iubescu si eu.

E a iubesce natur 'a . Munţii cei innalti o incanta asia de multu, in câtu in bratiele mele ar plânge de frumseti 'a dumnedieesca a lumii si a vietiei. E i i place s§ caletoresca, sâ veda Itali 'a, patr i 'a strămoşilor noş t r i ; a r v rea se cunosca Rom'a cetatea e terna si remasitiele i s tor ice ; ea vrea se veda Tîberiulu si loculu, unde s'a luptatu Cocle, elibe-randu Rom'a de armele Volscilor. Mai depar te doresce se veda Parisulu, cetatea moderna, si se se preamble înso­ţi ta de mine, prin munţii Elveţiei. E a scie câ aci se afla si Romani, semtiulu ei nat iunalu o indemna se-i cunosca si se li in t înda man'a do frăţietate.

E bate forte-pianu si cânta a tâ tu de melodîosu ca sirenele lui Virgiliu. E a e seriosa, cugeta tore , câta odată melancolica si a tunci spirtulu fantasiei o s t raporta d'im-preuna cu mine pre plaiulu fericirii.

E a iubesce florile. Demanet i 'a se duce in gradina? se ingana cu ele si apoi rupe unu pupu de roza si si-lu pune in pletele sale fantastice.

Lâcr imele ei sunt roua ceresca, era zimbetulu gra-tiosu săgeta inim'a mea. E pretiuesce amorea mea mai pre susu de lume, si v i r tu tea credîntiei, o incungiura cu radie lucitore. — Nu esteriorulu meu o va farmecâ-o, nu, câci eu sciu, câ nu sum frumosu, inse sufletulu meu, si acest 'a i-a si descoperitu ceea ce semte inim'a mea, — o ! si acest 'a dina a frumsetiei va crede sufletului meu.

A«est 'a e amores 'a mea ! E a nu e numai o fiiintia închipuita, numai v r 'unu idealu, nu, câci inim'a 'mi siop-t e s c e : E a esîste. — Voiu vede-o inse v r ' oda ta? — De ce nu acuma, in anii cei mai frumoşi ai junetiei ?

Am vediutu pre stratele frum6se si la rge t rasur i domnesci descoperite, am vediutu intr 'ensele lusu, pompa, dame cu ochi seducători, ce innotau in vestminte scumpe, si am cugetatu, câ ea e, pote, un 'a d'in făpturile a<ste gratiose, si me caută cu ochii sei priu mulţime, dara eu, n 'am nimica, prin ce i-asi pote a t r age atentiuoea si asia t rece pre langa mine cu iutimea sagetei. D a r a nu, — amores'a mea e d e p a r t e , ea pribegesce dora prin vâi infrumsetiate cu flori mirosît6re, — ea e romana, si p6r ta numele Lucret i 'a , F16re seu Lili 'a, — ah, Lili 'a, sîmbolulu innocintiei: acest 'a e numele ei.

Am t ra i tu ore amare , si atunci eram gat 'a se blas-temu inim'a pent ru semtirile aceste, ce me facu neferi-citu, dar ' totu-si n'am blastematu-o, câci pote, va sosi momentulu, candu se vor deschide pent ru mine portele raiului fericirii si voiu vietiui in indestulire ceresca, in-canta tu de amorulu ei.

Am vediutu odată in visu pre amores'a mea. E r â o fiintia de totu incantatore . L a grumazulu albu ca marmo­rele se amestecau corale si mărgele, ce spenzurau pre peptu-i frumosu. Ochii ei contieneau o lume de amore, buzele-i erau doi crini de roze, e ra peptulu i erâ sedîtu cu flori mirosît6rc. F â r a voia ara ingenunchiatu innaintea piciorelor ei si am esch iamatu : Ucide-me cu frumseti 'a t a ! Suridiendu mi-a int însu unu poealu cu nectaru, ce Fam storsu, da ra nu mi-am potutu potoli setea, câci a lip­siţii poesî 'a inimei, acea poesîa, ce nu se afla in visuri, ci numai in o inima iubitore si credînci6sa. De atunci n'am mai vediutu-o nici in visu. Adio, frumosa! P6te câ ne vom mai vede v r ' oda t a !

I. lovitia.

Cununa de varietăţi. (*) N e c r o i o g a . I e r o m o n a c u l u P o r f i r i u

D î m i t r o v i t i a catechetulu scólei reale d'in Cernâut i a repausatu in 7. Maiu, in etate de 66. ani . — Despre acestu barbatu meritatu pentru naţ iunea sa ni spune „Foi'a Societăţii pent ru l i tera tur 'a si cul tur 'a romana in Bucovin 'a" — d'in carea reprodacemu acestu casu fatalu — intre altele urmatórele : „ P o r f i r i u D î m i t r o v i ­t i a n 'a fostu numai unu ba rba tu stimatu de acei, ce-lu

è) cunosceau, nu numai unu păr inte si povatiuitoriu bunu

V i ­

dară si unu barba tu meri ta tu pent ru intreg 'a naţ iune. Nu ne caimu a dice acest 'a, câci suntemu pătrunşi de inc re -dînt iarea , câ vor veni la lumina lucrări le lui cele pret iose. Mic'a tierisiora Bucovin'a, carea se pote mândr i cu inulti bărbaţ i renumiţi iesiti d'in sînulu ei — precum int re alţii rnetropolitulu Sucevei Dosîteiu, Miron si Nicolau Cost inu, Daniil Scavinschi — carea in multe fapte regenera to re a apucatu initiatîv'a, precum demust râ acest 'a in t re al­tele apare rea unei foi romane la anulu 1818. r e d î g e a t a »

12* 9 , ^ w j g

r) — 142

de bucovineanulu R a c o c e a intr 'unu tempu in care inca nici nu se cugeta unde-va la o foia rom., nutresce inca si acuma in sinulu seu barbat i erudit i , cari lucra in tacere pent ru redîcarea si cultur*a poporului rom. si a le câror 'a resultate vor ruşina odată tòte scrierile despre-tiuitóre, si malitióse ieşite d'in pén'a unor 'a si altor'a. Unul d'intre aceşti barbati invetiati si lucrativi a fost si repausatul . Unu limbistu raru, recunoscutu ca a ta re de filologi renumiţi, a avu ta elu deplina cunoscintia despre lirab'a sa materna, despre cea latina, greca vechia si nóua, germana, slava vechia, rusasca, polona si ruşina, cunosceà limb'a francesa, italiana, englesa, ungurésca si turce'sca." Ni spune apoi, c u i n c a repausatulu a compusu vocabulariulu e t î m o l o g i c u c o m p a r a t i v u , rom-germ. si germ-rom. care este odoru nepretiuitu pentru l i teratur 'a romana. In t r e scriptele remase de repausatu lu pe langa o frântura de unu vocabulariu rom- francesu-germ- si francesu- romanu-germanu, se mai afla si o mul time de respicatiuni romane d'in zoologia si botanica. Repausatulu a fostu membru ordinar ia alu societăţii pentru cultur 'a gradinar la prac t ica d'in Bavari 'a etc. Se versâmu dara si noi pătrunşi de dorere o lacrima la mormentulu acestui barbatu ineritatu si sè-i dicemu cu inima doiósa : „ F i e - i t i e r i n ' a u s i ó r a ! "

(*) Ditele t recute pri iniramu o fascióra int i tulata „Poesîi de N. N. Jasi i 1 8 6 5 . " Am cetitu cu o plăcere adevera ta aceste poesie frumose, si pline de unu moralu bunu, amoru si iubire de patr ia . In seranu de recomenda-tiuue pentru autorulu necunoscutu reprodi icemu in nu -merulu de a d i frumós'a poes ìa : „ S u v e n i r u l u u n e i î n t â l n i r i , " si crèdomu, c u i n c a Dvóstre inca ve veti delecta de ea. Pret iulu fasciórci este 3 V » lei.

(*) D r ' a C o n s t a n t i ' a D u n c ' a va pune sub t îpartu unu romantu scrisu in limb'a r o m a n a : „O f a m l i a d ' i n B u c u r e s c i s é u J e s u i t i i R o m â n i e i Pret iulu unui volumu 4 . sfanti in edît iune eleganta, 3 . sf. in edît iune ordinaria. Crèdemu de prisosu a mai reco­menda opulu acestu nou alu stimatei doinnisióre, fiindu convinsi, cumea onor. pùblicu romanu va sci ce are de a face fatia cu unu autoru, ce repreaenta nesce idei atâtu de sublime, cum este dr 'a Constanti 'a Dunc 'a .

(*) Dlu A l o i s i u d e V l a d u anunt ia apare rea in curandu a unui opusioru alu seu inti tulatu : O r i

g i n e a , s i b i o g r a f i ' a . c u v e n t â r i l e d i e t a l i ­si p r o g r a m ' a p o l i t i c o - n a t i u n a l e a lui A l o y s ì u V l a d u d e S d i s c e , fostulu deputa tu d'in cerculu Diorlentiului m a r e d'in et tulu Carasiu la dietele Ungariei in anii 1 8 4 8 / a si 1 8 6 1 . Pret iulu prenumerat iunei unui esem plariu (opulu v a aparè la finea lui Jul iu) este 8 0 x r . , ér pentru cei ce voiescu a a v e si portretulu seu bine nime ritu, in costumu natiunalu 1 fl. —

(*) U n u a r t ì s t u r o m a n u . Citimu in „ T r o m-p e t ' a C a r p a t i l o r u ' d'in 8 . Jun iu a. curinte : ,,M o-n i t o r i u l u de ieri ni dà o veste pe câtu plăcuta, pe atât 'a i inbucuratóre. Elu reproduce dupa gazetele italiane, cele ce au disu aceste foie asupra talentului vocale alu dlui J a l o m i t i a n u tenorele romanu dela oper 'a itali­ana. In adeveru încercarea d-lui Jalomitianu in sesón'a penùlt ima de aici l'a gasîtu cam slabu ; inse trebuia cu tòte aceste, ca publiculu romanu se-lu descuragieze intr '-atât 'a , in câtu sè-lu silésca a se intórce era-si in peregri­

ni nagiu prin tiere straine, candu tenorii straini, d. e. cei | sbùciuma a tâ tu de multu !

S&sv-o ff-^M

ni d'in seson'a trecuta, nu erau nici chiaru a tâ t '* câ tu ^rà acest 'a de placutu si de forte in joculu si in cân tarea sa ?-

Nu dicemu mai multu ; lasârau pre Monitoriu sé nf1

reproduca cele dise de diarele italiane :

E tà , cum se esprime „ G a z e t t a d e i T e a t r i " in Nru seu dela 9. Maiu : „La teatrulu filantropicu in se-rat 'a data pentru unu scopu de pietate, tenorele Michailu Urio escelâ prin magnific'a sa vóce si facù pre pùblicu sè-lu aplaude cu decisa favóre. Elu canta dóua bucati : o roman- v tia d'in C a t e r i n 'a H o w a r d , care placù in dea-juusu, si ceea-l-alta unu duetu d'in „Pol iu to" esecutatu împreuna cu dòmu'a Mouret, intórsa de cu randu d'in Eg ip tu . "

„Brilantulu succesu obtinutu de Urio la filodramà-tîcu, i-a procuratu indata unu contractu la Bologna, pen t ru p r ima-vé r ' a curinte . — Gra tu lâmu pre bravulu tenore romanu ."

„ L o m b a r d i a " diariu oficiale, dupa ce descrie serat 'a in intregulu ei, se esprime in privinti 'a lui Urio, in terminii următor i : „Tenorele Urio e unu june romanu, primulu d'in asta naţiune care s'a dedîcatu cantului itali-anu. Na tu r ' a l'a dotatu cu mediele vocali adevera tu in­cantatóre , si ca a tare i predìcemu o car iera bri lanta. Vo­cea lui Urio ni amintesce acea a neuitatului nos t ru Neg-rini : o voce plăcuta, robus ta , pasionata Elu canta cu succesu o romantia d'in oper'a C a t e r i n ' a H o v a r d de maestrulu Salvi, la care obţinu multe aplause ; dara celu mai mare succesu ce avu, fu in duetto finale d'in P o l i u t o , esecutatu cu dómn'a Mouret cu a tâ t ' a intiele-gintia si pasîuue, si cu a tâ te medie vocali, in câtu de mai multe ori fura întrerupţi de câ t ra auditoriulu, ce aplauda cu vivacitate."

Pana aci „Trompet ' a Carpati loru", — d'in par te-ni ne marginimu a pofti bravului ar t ìs tu romanu — care luâ par te si la concertulu junimei rom. d'in Vien'a t ienutu in scr 'a ajunului anului nou — unu succesu eminentu, ca se dovedésca cu venumele seu, câ romanulu inca pote sé fie escelinte si admiratu, daca i se deschide sanctuariulu arteloru frumóse.

(*) A r c h e o 1 o g i c u. Dlu G e o r g i cavaleru de C o s t i n majoru c. r. in Cernăuţ i face apelu la toti ama­torii si culegătorii de ant ice, la toti patrioţii si in fine la toti romanii, a-i da concursulu generosu pentru infiintiarea unei societâti archeologice, carea va a v e de scopu desgroparea antîcitâti loru aflatòre in Bucovin'a si in alte tieri romane, culegerea, descrierea si espùnerea lor intr 'unu museu natiu­nalu. Cei ce voiescu a fi membrii acestei societâti, sunt rogati a tramite dechiaratiunile loru séu de a dreptulu domnului apelantu, seu redactiunii fóiei societăţii l i terare bucovinene pana in finea lui Optobre a. c. Dupa esp i ra -rea acestui t e r m i n u , toti câţi vor dori sé fie membrii acestei societâti, sunt invitati spre a par tecipa la luarea mesureloru trebuincióse pentru infiintiarea acestei socie­tât i pe calea legala. — In t ru adeveru zelulu documenta ta pana acum de confraţii bucovineni, nu ne lasa sé ne in-doimu nici pe unu minuta de infiintiarea acestei societâti necesarie si folosìtóre ; pentru aceea nu potemu intrelasa sé nu fàcemu apelu la bărbaţii nostri de pe aici, ca intr 'o unire cu a tâ t i bravi romani d'in Bucovin'a, sé nesuésca a ni păstra nóua romaniloru acele monuminte ale stramosi-loru nostri , pentru cari străinii mai culti de câtu noi se

143 —

(*) C a t e c h i s u c o k i s t i t u t i o n a l u . Se scie câ in Í&63 d l u baronu l o a n M u s t é t i a a escrisu unu con­curau pentru compunerea unui catichisu politica popu-laru, cuprindietoriu principiile fundamentale ale sîstemu-;mului representa t îvu, in limb'a romana. Aeestu concursu s'a decisu prin sentînti 'a comisiunei cri t izatóre, constata-tere d'in D . D. Samuil Andrieviciu, Vasìli Janoviciu si Alesandru cav. de Zot ta doctoru in dreptu, prin carea rj'retiulu (50. de galbeni) se dejudecâ manuscrisului cu itfevis'a : „Monarci 'a constituţionala." Autorulu acestei lucrări recomendate este d. Ambros îu Dîmitrovit ia con-cipistu la comitetulu tierii si redactorulu fóiei societăţii literarie d'in Bucovin'a. Aeestu elaboratu va iesi t îpar i tu in curandu.

(*) In Cernăuţi a apara tu o dîsertat iune jur id ica intî tu la ta : D e s p r e d r e p t u l u d e s u c c e s i u n e a c o p i i l o r u n a t u r a l i d u p a c o d i c e l e c i v i l u A l e s a n d r u I o a n u C u z a . — E d i t o r e N i c o l a i u R o z e t t i R o z n o v a n o .

(*) E s p u s e t i u n e . Totu cam pe tenipulu espu-setiunei a rangia te de societatea de agricultura d'in Pest 'a, avii locu si in Bucuresci o espusetiune multu mai gran­diósa de câtu cea de aici. Obiectele espuse erau impart i te in clase, dupa soiulu cărui apar t ieneau ; era adecă repre­sentata ort îcultur 'a ( g r a d i n a r l a ) ; zootecni 'a (prăsirea viteloru) ; producte agricole ; mecanic'a agricola ; econo­m i a domest ica ; mineralogi 'a , metalurgi 'a si industri 'a tierei ; lucrarea metaluri lor ; mecanic'a generala ; mata-sari 'a, lanari 'a, industri 'a inului si a cânepei ; tabacar i 'a pielari 'a ; si dogari 'a etc. D'in tòte clasele insirate aci se aflara obiecte mai mul t e , care cast igara espu-setoriloru medalie de bronzu si de a r g i n t u , si recom­pensa banala. Nùmeru lu medalieloru impart i te d'in oca-siunea acést 'a se suie la 90, computandu intre aceste laudele si recompensele banesci. — Am cetîtu cu o plă­cere adevera ta raportur i le foiloru d'in Romani 'a despre espusetiunea acést 'a naţionala, carea fu imbratisiata cu o caldura lăudabila de locuitorii României ; ma chiaru si câte-va domnisióre figuréza intre cei ce au cast igatu medalie, de unde potemu deduce, câtu de însufleţite sunt si damele pentru innaintarea binelui publicu. — Afara de

neca, apoi orbi. Medicii n u - l u p o t u r a inca mântui de orbi'a acest 'a dobendîta d'in negrigint ia . — E u nici nu intielegu, ce plăcere pote se aiba cine-va in a se uita la fulgeru, candu D o m n e ! câţi suntpe lume, cari nici la lumin'a bine-facatore a adeverului nu voiescu se-si deschidă ochii ? !

0 A s o c i a t i u n e a A r a d a n a nu numai câ a proiectatu o conferintia ce s'ar compune d'in câţi-va mem­bri ai Asociatiunilor romane d'in Aradu, Sibii si Cernăuţ i pentru mediu-locirea unei conformităţi in ortografia, ci precum cetîmu cu bucuria in Telegrafu, a si indrepta tu o provocare spre scopulu acest 'a la cele doua însoţir i natiunale, cari, ne luâmu voia a crede, câ nu o vor pune in archiva ad acta. A t recutu anulu, de candu dederamu si noi espresiune acestei dorintie comune in jurna lu lu nostru, crediendu, câ jurnalele , cari potu despune cu unu spaţiu mai mare, decâtu noi, vor lua la desbâtere unele principii dîverginte ale ortografiei romane, cu scopu, ca celu put ienu cele principale se fie statorite si pana candu s'ar pote ajunge o unitate chiaru si in cele ce sunt de o insemnetate secundaria. Politic'a cea innalta inse, cu ca-rea ele au de a face absorbe atâtu tempulu, câtu si poterile respectivilor. Am dori d'in inima, ca conferinti'a, ce se va compune d'in bărbaţ i de specialitate, se nu se marginesca numai la binescriinti 'a unor cuvinte dubie, ci se t r eca peste tota gramat îc 'a si se statoresca d. e. genulu si fini­rea unor cuvinte reu formate d'in limb'a la t ina ; d. e. amoru seu amore ? autoru seu autore ? redactoru, seu re-dactore ? — Aceste le-am cet î tu si auditu in tote formele, si inca dela bărbaţ i cari 'si aperau scrierea adese ori cu motive fondate. — Firesce, la unu astu-felu de operatu s'ar recere mai multa t ruda, spese, si unu tempu mai l u n g u ; inse noi suntemu de părerea, câ mai bine se sac­rifice fie care însoţire o suma mai marisiora pent ru mem­brii conferintiei se se pota prelucra o gramatica câtu mai ratiunâbila, decâtu se convină membrii aleşi pe vre-o sep-temana — seu doua, numai pe t ru ca se statorc'sca scrie­rea cuventului d. e. d ' i n , d î n, d i n seu d e i n ; t i ­r a n i a , t i r a n i e , t i r a n i a , seu t i r ae n i ae etc. Acest 'a ar fi unu lucru de put iena ponderosî tate, ca toc­mai a comisiunii d'in Arclealu ; ci daca voimu reforme, acele se fie radicale, altu-cum vom remane totu unde am

acesta espusetiune agricola si industriala, a mai f o s t u fostu. Si pana atuncea ar face unu servitiu bunu j u r n a un'a de pictura, la care asisdere concurseră artiştii intr '-unu numeru imbucuratoriu, dar ' d'intre carii mai alesu pictorulu A m â n a escelatu cu tablourile sale cele geniali.

(*) M o r t e p ă r u t a . Unu ju rna lu d'in New-Castle scrie urmatore le : Unu tenera se scapâ de manca pre multu d'intr 'o tor ta de frupte nu tocmai buna, in urmarea carei"a de cu sera se senti reu, dar ' candu se culca, dorerea lui era si mai sentibila. Demaneti 'a , candu 'lu cercară, 'lu aflara intiepenitu. Doua dile a s tă tu in-t însu pe mesa, si tote erau pregă t i t e pen t ru immormen-tarea intemplanda. Medicii inca sosiră, ca se sectiuneze pre m o r t u ; inse candu in t rară in chilia, cosciugulu era golu. Tenerulu adecă se desceptase si avendu fome mare, s'a dusu la piatia se-si cumpere colacei. Densulu era intregu sanetosu!

(*) C e f a c e a t e u i t a l a f u l g e r u ? De co-munu se scie, cumca a privi la fulgeratiuni nu e bine câci pote strica ochilor. Inse putini 'si batu capulu cu astu-feliu de vorbe. Asia se intemplâ câ unu omu d'in Briissel

§ privi la fulgeru, in urmarea carei'a senti câ ochii i-se intu-I sten

lele nòstre, daca ar ventura câtu-de-câtu acést 'a cestiune.

N u m e l e s t i r a . D . D. c o n t r i b u e n t i l a s p e ­s e l e s i s c o p u l u c o n c e r t u l u i s i b a l u l u i t e -n e r i m e i r o m a n e d ' i n P e s t ' a , d a t u i n 2 3 / u . F a u r u 1865. ( d u p a o r d e n e a c o n t r i b u i r e i . )

In Nrii 8. si 9. ai diurnalului acestui-a amu fostu publicatu dupa parerea-ni de atuncia numele tu tu ro ru D. D. contribuenti pentru a jutorarea tenerimei rom. studióse la Univers, de aici ; mai nimerindu inse de atunci oferte pentru aeestu scopu, cu piacere ne sentimu detori, pre langa esprimerea celei mai sincere multiumite publice, a mai continua aci urmatóriele contr ibut iuni .

10. D ' i n L u g o s i u ( p r i n St . D J o a n e P o ­pò v i c i u , espedîtoriu Comitatensu) II. S a E p p u l u Dobra 3 fi. Adolfina Moldovanu 1 fl. A tanas îu Rat iu de Caran-siebesiu, vcomite 2 fl. Fil ipu Pascu, protof. 1 fl. H a t i e g u , ^ 1

v. notarili 1 fl. Jul iu Petr icu, vnotariu, 1 fl. Michaele Nagy, canonicu 2 fl. Mateiu Kisiu, canonicu 2 fl. Andrea Liviu, canonicu 1 fl. Dimitr ie Popoviciu, negotiatoriu 1 fl. Jul ianu Ianculescu, perceptoriu 1 fl. Vasìl iu Stoianu, j ude prim. 1 fl. Alesandru Athanas iu , adv . 1 fl. Dr . Marienescu, assesore, 1 fl. Constantinu Radulescu, advoc. 1 fl. J o v a Popoviciu, negotiatoriu, 1 fi F a u r u , adv. 1 fl. Constant inu Üdria , 1 fl. P e t r u Catrusca 1 fl. Stefanu Radoniciu, protonotariu comit., 1 fl. Aloisiu Wladu de Sdisce , asses. prim., 1 fi. Olteanu 1 fl. P e t r u Ratiu, cano­nicu, 1 fl. J o a n u Marco, protopresbiteru, 1 fl.

1 1 . D ' i n A r a d u ( p r i n D . J o a n e P o p o ­v i c i u D e s s e a n u. ) II. D . Georgiu Popa, comite su-premu, 5 fl Flor ianu Varga , vnotariu comit., 2 fl. Alessiu Popoviciu adv., 2 fl. Ladislaus Bogdanu , asses. camb., I fl. Nicolau Philimonu ; protonotariu , 2 fl. Emanui le Misìciu asses. comit., 2 fl. Mirone Romanulu , protosin-gelu, 2 fl. Andreiu Papu , protodìaeonu, 2 fl. Joane Ratiu, protopresbiteru, 2 fl. J o a n e Papu, capi tanu magis t ra t . 2 fl. Simeone P . Desseanu, j ude cercuale 2 fl. Joane Popo­viciu Desseanu, adv., 2 fl.

12. D ' i n B r a s i o v u ( p r i n D. J o a n e L e n ­g e r ) . Josifu Baracu , protop. , 2. fl. Dumi t ru Jeremia , negotiat . , 2 fl. Georgiu Teclu, negotiatoriu, 2 fl. Joane Petr icu , protop. , 1 fl. J o n u G. Juanu , negotiat. , 1 fl. Dr . Vas . Glodariu profes., 1 fl. Joanu B. Popu, negotiat., 1 fl. Dumitr iu Teclu, negot., 1 fl. J o a n e Lenger , prof., 1 fl. J a -cobu Muresianu, redact. , 1 fl. Joane Ionasiu , prof, 1 fl. J . Persoiu, negot., 50 cr. Joane Dusioiu, n e g o t , 50 cr Dr . Joane Mesiota, prof., 30 cr. Niculac B. Popu, 1 fl. — Sum'a totale 75 fl. 30 cr.

Adaugandu-se acesti'a la sum'a de 107 fl. 96 cr amint i ta in nrulu 7. ahi diurnalului aces tui 'a , capa-tâmu unu in t regu de 183 fl. 26 cr. Si câ t ra acest i 'a 10 fl. oferiţi de câtra D. L . Mustetiu, croitoriu, ese sum'a de 19'3 fl. 26 cr.

D'in sum'a acést 'a s'au impartasi tu : J . Siepetianu, iuristu IV . cu 15 fl. G. P a p , iur. IV.

cu 15 fl. J . Nichita, iur. IV . cu 10 fl M. Sierbanu, iur. I V . cu 6 fl. Jo s . Popoviciu, iur. IV. cu 5 fl. S. Calutiu, iur. I I I cu 16 fl. J . Simionasiu, iur. I I I . cu 15 fl. Pe t ru Cosmutia, iur. I I I . cu 6 fl. J Rusu, iur. I I . cu 5 fl. Zenob. Bordanu, iur. I I . cu 20 fl. Andr . Cosma, iur. I. cu 9 fl. C. Moldvanu, iur. I . cu 5 fl. N. Cosiariu, iur. I. cu 10 fl. Corn. Bat înu iur. I. cu 10 fl. J . Jancu , stud. de clasea V I I . 8 fl. L a olalta 155 fl. v. a. cari subt ragandu-se de la sum'a totale de 193 fl. 26. cr. v. a. remanu 38 fl. 26 cr.

Coitiitetulu.

ture de siacu si de constructiuni intrege, à une-ori i ì noţ pent ru fortepianu ; peste to tu : se va publica totu ctf ta^e in sfer'a beletristica, si me voiu sili, ca „Auror ' a " pr$n, cuprinsulu seu sé pota fi démna d'a ocupà locu pe mé#a. femeilor romane.

Va iesì acestu jurna lu totu ca pana acuma, de dóua-, ori la luna pe o cóla si jumeta te .

Despre hâr t ia fina, t ipar iu frumosu si espedare pronità m'am ingrigitu la tipografulu de pana acuma.

Totu deodată anunt iu cu bucuria, câ dómn'a veduvaC j a poetului nostru laureatu si repausa tu in D o m n u l u * A n d r e i u M u r e s i a n u , la rogarea mea binevoi! a me im-poternicì , c a se potu litografa portretulu bine nimeritu a lui Andreiu Muresianu.

Zelulu nationalu si stim'a romanilor câ t ra bărbaţi i meritati ai nostri me face a sperà, câ vor concurge intr ' unu numeru câtu mai mare la p renumerarea acestui por-t re tu , cu a tâ tu mai vertosu, càci d'in venitulu curatu am oferitu o suma însemnata pent ru famili'a greu cercetata a repausatului

Formatu lu acestui por t re tu va fi ca a principelui Joane Dragosiu, ér cumpùnerea art ist ica pr in litografulu celu mai renumitu in Pest 'a , D . Rohn, nu va lasà nimicu de doritu.

P renumera t iune a tâ tu pent ru „Auror'a Romana," câtu si pentru portretulu lui „Andreiu Muresianu" se face la subscri8ulu ; adecă

L a „Auror'a Romana" pe semestrulu alu doilea Ju l iu -Decemvre . pent ru provinei ele Auslriace 2 fl. 50 x r . pentru Romani'a si strainetate : 3 fl. 50 x r . La portretulu lui ,,Andreiu Muresianu" pe hâ r t i a

chinesé8ca : 1 fl. pe hâr t i a velina xr . 80

cr' pentru Romani'a si strainetate: pe hâr t ia chine-sésca : i f. 50 xr .

pe hâ r t i a vel ina: 1 f. — „ On. colectani dela 10. esemplare vor primi unulu in

semnu de onore. In u rma 'rai iéu voia a roga pre toti acei'a, cari se

intereséza de cultur 'a si l i teratur 'a nost ra nat iunala se binevoésca a me sprigini cu concursulu lor a tâ tu mater ialu câtu si spiretualu, caci romanulu numai cu poteri unite, p ropt indá ùmeru la ùmeru, se va potè scòte d'in intunè-reculu nopţii, la care a fostu condamnatu de a tâ t i ' a secuii.

J o a n i c h i u M i c u l c s c u , Eedact. „Aurorei Romane."

Inimatu totu de acel'a-si zelu na t iuna lu , care m'a condusu pana acuma in afacerile mele publice si private, precum si de păr t in i rea materiala si spiretuala a onor. publicu romanu, — voiu cont inua si mai depar te edarea „Aurore i Romane."

P rogram 'a romane totu aceea, ce o cunosce on. pub­licu dela aparerea jurnalului . Se vor publica in fiecare numeru câta doua-trei poesîe, doua novele, in foisiora ar-tîculi interesanţi , petrecatori, câta odată corespundîntie, noutât i si varietâti d'in monarcia si d'in s t ra inetate , gaci-

Post'a Redacthinii. D 1 u i J. P—u in O r a d e. Primitu-ni-ai epistol'a tramisa

in dilele aceste ? Sperâmu câ nu ni vei rerusâ rogarea. D l v i N. P o p e s c u i n R o m a . Ti se va espedâ dc adrep-

tulu la cetatea eterna. Cele promise le asceptâmu cu nerăbdare ; pune pe pandia numai trasurele fundamentale, penelulu si coloroa nu ni lipsescu acasă. Despre cele, ce ni le scrii iu caus'a innoirei, 'Ti vom respunde detaiatu in epistola privata indata ce ne vom intielege cu respectivii. Salutare fratiesca.

D l u i J. P. i n Br. „S a r a c i'a" si „ T r i s t e t i ' a " sunt buuisi6re ; le vom comunica câtu mai curandu. Despre autorulu lor pana acuma n'am auditu nimica. Mulfe salutari!

CW5 —

Proprietar iu , redaptoru respundietoriu si cdatoriu : I O A N I C H I U M I C U L E S C U .

Cu tîpariulu luí EMERICU BARTALITS.