ordin 78 georeferentiere planuri austro-ungare

Specificaţii pentru scanarea şi georeferenţierea planurilor vechi de carte funciară

1

Specificaţii

pentru scanarea şi georeferenţierea

planurilor vechi de carte funciară


2

I. CONSIDERAŢII GENERALE ........................................................................................................................ 3

II. SCURT ISTORIC.............................................................................................................................................. 3

III. SISTEME DE PROIECŢIE......................................................................................................................... 3

III.1. SISTEMUL STEREOGRAFIC CU PLANUL TANGENT LA TÂRGU MUREŞ MAROSVÁSÁRHELY (DEALUL CÂSTEI –KESZTEJHEGY).......................................................................................................................................................... 3III.2. SISTEMUL STEREOGRAFIC CU PLANUL TANGENT LA BUDAPESTA (MUNTELE GELLERT).............................. 5

IV. SCANAREA PLANURILOR ...................................................................................................................... 7

IV.1 CERINŢE GENERALE .................................................................................................................................... 7IV.2 CONTROLUL CALITĂŢII SCANĂRII .............................................................................................................. 8IV.3 CURĂŢAREA IMAGINII RASTER.................................................................................................................... 8

V. GEOREFERENŢIEREA PLANURILOR SCANATE .................................................................................. 8

V.1 CAZURI (SITUAŢII) DE PLANURI DE CARTE FUNCIARĂ: ................................................................................ 8V.2 DESCRIERE GENERALĂ................................................................................................................................ 9V.3 CAZURI POSIBILE DE GEOREFERENŢIERE A PLANURILOR (VECHI) DE CARTE FUNCIARĂ: ............................. 9

VI. MOZAICAREA PLANURILOR SCANATE .......................................................................................... 11

ANEXA 1 ................................................................................................................................................................... 13

ANEXA 3 ................................................................................................................................................................... 15

ANEXA 4 ................................................................................................................................................................... 19

ANEXA 5 ................................................................................................................................................................... 24

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................................... 26


3

I. Consideraţii generale

Scopul acestor specificaţii este crearea unor proceduri coerente pentru conversiaplanurilor de carte funciară executate în sec. al XIX-lea, în diverse sisteme de proiecţie, în sistemul Stereografic 1970, din format analogic în format digital şi realizarea unei ba-ze de date şi a unei arhive digitale, pentru a facilita administrarea în bune condiţii a lu-crărilor de cadastru din fiecare unitate administrativ-teritorială din zona de aplicare a de-cretului lege nr.155/1938.

Planurile de carte funciară în format digital vor facilita poziţionarea planurilor de amplasament şi delimitare pe suportul cartografic utilizat, ele reprezentând suportul gra-fic pentru documentaţiile specifice cadastrului.

Etapele care trebuie parcurse pentru ca informaţiile de pe aceste planuri vechi să poată fi aduse în completarea planurilor actuale, a PAD-urilor sau a ortofotoplanurilor sunt scanarea şi georeferenţierea acestora.

II. Scurt istoric

Primele măsurători cadastrale au început de pe vremea împăratului Franz Jozsef I şi s-au bazat pe sistemul autro-ungar de măsurători şi înregistrare în Cartea Funciară, cuprinzând Transilvania, Banatul şi Bucovina.

Pentru hărţile cadastrale din secolul XIX, înainte de introducerea sistemului metric, în teritoriile din imperiul Austro-Ungar (Transilvania, Banat, Bucovina) era utilizat siste-mul stânjenului vienez ca unitate de lungime (1 stânjen vienez = 1.89648384 m). În Transilvania, pentru cadastru, după anul 1890, a fost utilizat ca sistem de proiecţie atât sistemul stereografic cu planul tangent la Budapesta (centrat la muntele Gellért, Buda-pesta) cât şi sistemul stereografic cu planul tangent la Târgu Mureş - sistemul Marosvásárhely (centrat la Dealul Câstei - Kesztejhegy, la vest de Târgu Mureş). Elip-soidul de referinţă pentru ambele sisteme este Bessel 1841.

III. Sisteme de proiecţie

III.1. Sistemul stereografic cu planul tangent la Târgu Mureş Marosvásárhely (dealul Câstei – Kesztejhegy)

Caracteristicile sistemului Marosvásárhely - Târgu Mureş (G.Timar, 2007)- tipul proiecţiei: stereografică oblică;

- elipsoidul de referinţă: Bessel 1841

- punctul de origine pe elipsoidul de referinţă:

o Φ=46° 33’ 8,85”

o Λ=24° 23’ 34,935”


4

- translatarea originii:

o False Eastings = 600000 m

o False Northings= 600000 m

- factorul de scară =1.0

Sistemul de numerotare a foilor de hartă este organizat pe rânduri şi coloane, în-cepând din centrul proiecţiei. Coloanele sunt numerotate cu cifre romane şi rândurile cu cifre arabe, începând cu I, respectiv 1 din centrul de proiecţie. Direcţia a fost indicată de abrevierea în limba maghiară: Nord Vest ca E.N. (abreviere de la Eszak Nyugati), Nord Est ca E.K. (abreviere de la Eszak Keletre), Sud Vest ca D.N. (abreviere de la Del Nyugati) şi Sud Est ca D.K. (abreviere de la Del Keletre). Fiecare coloană şi rând aveau lăţimea de 4000 de stânjeni.(vezi fig.1).

Fig.1.Numerotare foie de hartă în sistemul Marosvásárhely (Târgu Mureş);

stânjeni vienezi (Varga J.,2005)

Pentru scara 1:2880 exprimată în stânjeni vienezi celula de 4000 st x 4000 st (st - stânjeni vienezi) a fost împărţită în patru coloane pe axa Est-Vest (numerotate cu a, b, c, d) şi pe axa Nord-Sud s-a împarţit în cinci rânduri (numerotate cu e,f,g,h,i), obţinându-se astfel foi de hartă cu dimensiunea 1000x800 stânjeni. Astfel,monenclatura unei foi de hartă 1:2880 este de forma: D.K.II.2.bh (vezi fig. 2)


5

Fig.2. Extras nomenclatură de pe o foie de hartă sc. 1:2880 din anul 1911

Parametrii de transformare Molodensky din sistemul stereografic Târgu Mureş în WGS84 (conform G.Timar, 2004):

Datum Kesztejhegy

(Târgu Mureş, dealul Câstei)

dX (m) 642

dY (m) -142

dZ (m) 530

Elipsoid Bessel 1841

a (m) 6377397,155

b (m) 6356078,963

Etapele obţinerii foilor de hartă în sistem oblic stereografic plan tangent Tg. Mureş se regăsesc în Anexa1.

III.2. Sistemul stereografic cu planul tangent la Budapesta (muntele Gellert)

Numerotarea pătratelor de 4000 st x 4000 st se face cu cifre arabe 1, 2, 3,….n în direcţia Sud. Prima linie de pătrate în direcţia Nord de la originea proiecţiei, muntele Gellért (Budapesta), are numărul 32, iar prima linie de pătrate în direcţia Sud de la ori-gine are numărul 33. Coloanele pătratelor se numerotează cu cifre romane I, II, III,….., L…. etc. în direcţia Est, începând de la originea muntelui Gellért (fig.3).

Pentru scara 1:2880 s-a folosit acelaşi principiu ca cel descris la proiecţia stere-ografică cu planul tangent la Târgu Mureş, astfel s-a împărţit un patrat de 4000x4000 st. în patru coloane şi cinci rânduri.

Nomenclatura unei foi de hartă la scara 1:2880 este scrisă în forma: K.o.II.34.bh.


6

Fig.3.Numerotare foaie de hartă în sistemul Budapesta;

stânjeni vienezi (Varga J.,2005)

Notă: N.o. – înseamnă coloana vest ( traducere din maghiară: vest – Nyugati (N), iar coloană – oszlop (o);

K.o. – înseamnă coloana est ( traducere din maghiară: est – Keletre (K), iar co-loană – oszlop (o);

Fig.4. Extras nomenclatură de pe o foie de hartă sc. 1:2880 din anul 1911

Acest sistem s-a folosit în obţinerea foilor de plan pentru cărţile funciare din jude-ţele Timiş, Bihor, Satu Mare. Transformarea reţelei de foi de hartă din sistemul de pro-iecţie cu planul tangent la Budapesta în sistem stereografic 1970 a fost dezvoltată şi transpusă în programul MapSys (Marton G. – 2004) – Anexa 2.

Raportul dimensiunilor între unităţile de măsură în planurile vechi de carte funcia-ră şi sistemul metric :


7

- unităţi de lungime:

Stânjen vienez Metri

1 1,89648384

4000 7585,93536

1000 1896,48384

800 1517,187072

- unităţi de suprafaţă:

Denumirea unităţii Valoare în stân-jeni pătraţi

Valoarea în metri pătraţi

Valoarea în ha

1 stânjen vienez pă-trat

- 3,5966 -

1 iugăr cadastral 1600 5754,6415 0,5755

1 iugăr unguresc 1200 4316 0,4316

IV.Scanarea planurilor

IV.1 Cerinţe generale

Cerinţele Generale ale scanării prevăd ca precizia geometrică a scanerului să fie controlată în mod regulat şi ca scanarea să fie facută respectând următorii parametri, orientativi:

Între 200-400 dpi color cu 256 nuanţe de culori

Între 200-400 dpi alb/negru cu 256 nuanţe de gri

Alegerea parametrilor de scanare se va face astfel încât să asigure lizibilitatea do-cumentului precum şi asigurarea unei dimensiuni a fişierului (size) astfel încât acesta să poată fi accesat cu softul folosit pentru georeferenţiere sau cu un alt soft de vizualizare.

Pentru gestiunea documentelor scanate este indicat a se întocmi un inventar care va cuprinde numărul/numele sau alt indentificator al planului care este scanat (acesta va fi şi denumirea fişerului scanat) urmat de o descriere a documentului (parametri de sca-nare, anul hărţii, UAT, informaţii despre sistemul de coordonate – dacă există...), figura 5.

Informaţii despre foia de planNr.Crt. Identificator (denumire fişier sca-nat)

Parametri de sca-nare Nomenclatură Sistem

de pro-iecţie

Scara An Stare plan

UAT

Fig.5. Exemplu inventar documente scanate


8

Este recomandat ca stocarea acestor planuri să se realizeze pe directoare separate cu denumirea UAT-ului din care face parte.

Documentul trebuie scanat în întregime. Nu trebuie să lipsească benzi din document acolo unde informaţia nu este disponibilă. Scanarea trebuie să fie o reprezentare com-pletă a documentului analog.

IV.2 Controlul Calităţii Scanării

Materialul scanat este controlat calitativ urmărindu-se:

Numele fişierului hărţii digitale să corespundă cu identificatorul din lista de inven-tar;

Integralitatea scanării este verificată pentru a fi siguri că întregul material a fost scanat;

Lizibilitatea – harta digitală trebuie să fie o reprezentare clară şi lizibilă a hărţii în format analog;

IV.3 Curăţarea imaginii raster

Curăţarea şi îmbunătăţirea planurilor de carte funciară scanate este o operaţiune care se realizează cu instrumentele specifice programului de software utilizat. Imaginile scanate pot fi curăţate, reparate şi îmbunătăţite folosind unelte pentru scoaterea punc-telor, umplerea găurilor, modificarea contrastului, operarea cu tabele de culori. Imaginile raster sunt astfel pregătite pentru o vectorizare mai eficientă.

Această operaţie poate fi făcută cu softul folosit pentru scanarea documentelor sau ulterior, utilizând modulele din cadrul softurilor cad ce au incorporate instrumente de editare raster – curăţire şi imbunătăţire a imaginii raster, etc. Amintim astfel modulul Microstation Descartes al softului cad Microstation, CAD Overlay pentru AutoCAD sau ArcScan pentru ArcGIS.

V. Georeferenţierea planurilor scanate

V.1 Cazuri (situaţii) de planuri de carte funciară:

a. planuri la sc. 1:5760, 1:2880, care au materializate cele 4 colţuri ale trape-zului şi specificată nomenclatura;

b. planuri la diferite scări, dar la care colţurile trapezelor nu sunt lizibile şi ca-re conţin detalii planimetrice care pot fi folosite ca puncte de control (bise-rici, mânăstiri, construcţii istorice vechi etc.);

c. planuri la diferite scări, constituite pe zone ce reprezintă grupuri de tarlale, dar fără reprezentarea trapezelor;

d. schiţe, planuri ce nu sunt la scară şi care nu conţin detalii planimetrice ca-re pot fi folosite ca puncte de control (biserici, mânăstiri, construcţii istorice vechi etc.) sau care, datorită deformaţiilor nu pot fi georeferenţiate din ca-uza erorilor mari pe care le generează.


9

V.2 Descriere generală

Georeferenţierea este procesul de aducere a unei imagini cartografice la o locaţie spaţială, definită în raport cu un sistem de coordonate cunoscut. Acest proces se face cu ajutorul punctelor de control a căror distribuţie va fi pe cât posibil, cât mai uniformă. Uzual, se folosesc 4 puncte şi ideal sunt dipuse pe colţurile foii de hartă.

Imaginile cartografice în aceste cazuri se referă la imaginile scanate ale planurilor vechi de carte funciară.

Ca imagini de referinţă se pot folosi atât planurile topografice sau cadastrale scara 1:5000, cât şi ortoimaginile, ambele în sistemul de proiecţie Stereo70.

Punctele de control sunt punctele de detaliu ce sunt identificate atât pe materialul sursă (planuri de carte funciară) cât şi pe materialul de referinţă (planuri 1:5000, ortoimagini, alte planuri în sistem de proiecţie Stereo70).

Georeferenţierea este o importantă sursă de potenţiale erori. Dacă foaia de hartă es-te distorsionată în vreun fel sau nu este poziţionată perfect plan pe scaner, origeoreferenţierea nu este corectă, acestea toate vor provoca erori în procesul de georeferenţiere. Aceste erori vor rămâne ca parte fundamentală a stratului rezultat. Mul-te softuri permit ca georeferenţierea să furnizeze o măsură a erorii, exprimată ca eroare medie pătratică RMS atât în unităţi de georeferenţiere cât şi unităţi reale. Aceasta re-prezintă o estimare a erorii bazată pe comparaţia între coordonatele punctelor de con-trol în unităţi de scaner şi coordonatele reale.

Utilizând mai multe puncte de control, creşte acurateţea estimării RMS. Dacă RMS este acceptabilă, ea trebuie să fie înregistrată ca parte a documentaţiei care acompaniază setul de date. Alegerea unei RMS acceptabile este subiectivă şi va de-pinde în parte de calitatea sursei. Este important a se stoca informaţia referitoare la RMS.

Cele mai multe din hărţile moderne au un grid clar care poate fi utilizat pentru puncte de control. Hărţile vechi pot să nu aibă aceste informaţii şi asta cauzează multe probleme. Elementele de tip punct, ca bisericile, sunt ideale, dar acestea trebuie selec-tate cu grijă, pentru că ele se pot muta de-a lungul timpului. Acestea sunt utilizate ca puncte de control la georeferenţiere utilizând locaţia lor de pe harta sursă. Variantele de programul software cu care se poate face georeferenţierea sunt: RasterDesign(Autodesk); ArcGis (ESRI), MapSys, Microstation (modulul Descartes) sau alte softuri ce au încorporate module de georeferenţiere.

Procedurile de georeferenţiere se regăsesc în Anexa 3 pentru soft ArcGIS şi Anexa 4 pentru soft AutoCAD (Cad Overlay).

V.3 Cazuri posibile de georeferenţiere a planurilor (vechi) de carte funciară:

V.3.1. cazul în care:

1. nomenclatura este scrisă în dreapta sus - ne ajută să identificăm în ce sistem de proiecţie a fost realizat planul (Stereografică oblică plan tan-gent Târgu Mureş sau Stereografică oblică plan tangent Budapesta)

2. colţurile sunt materializate pe plan.

În cazul în care sunt materializate pe plan cele 4 colţuri şi se cunoaşte şi nomen-clatura foii de plan, atunci pe baza reţelei de foi de hartă proiectată în sistemul Ste-


10

reo70, se va face identificarea locaţiei acesteia şi apoi se va face georeferenţierea utili-zând ca puncte de control colţurile foii de plan.

În cazul în care se cunoaşte scara şi caroiajul este materializat pe plan, dar fără colţuri, trebuie avut în vedere că, de exemplu, pe planurile la scara 1:2880, caroiajul pe cadru este împărţit astfel:

Pe direcţia EV – 1000 stânjeni, se împart în 5 rezultând intervale de 200 stânjeni, marcate cu linii lungi.La rândul lor, cei 200 stânjeni sunt împărţiţi în 5,rezultând intervale de 40 stânjeni; Pe direcţia NS la fel se procedează, cei 800 stânjeni sunt împărţiţi în 4, apoi fiecare interval în 5.

Se pot calcula coordonatele punctelor intermediare de pe caroiajul orizontal şi vertical, astfel se poate georeferenţia planul şi fără colţuri, sau se poate executa georeferenţierea cu ajutorul mai multor puncte, reducând considerabil erorile acestei operaţii.

V.3.2. cazul în care:1. scara este sau nu specificată pe plan;

2. colţurile planului nu se pot identifica;

3. nu sunt informaţii referitoare la nomenclatură (o situaţie ajutătoare ar fi o schiţă a dispunerii foilor de plan pe UAT sau localitate).

Se vor identifica punctele de control: turle de biserici, mânăstiri, construcţii istori-ce vechi (cu condiţia ca acesta să existe şi pe sursele actuale), intersecţii de drumuri, poduri, etc – elemente vechi ce se regăsesc pe planurile 1:5000 sau ortoimagini. Se ce-re mare atenţie la identificarea acestora şi trebuie să existe certitudinea identităţii lor.

În cazul în care pe un plan nu se identifică nici un punct de control atunci se va încerca georeferenţierea acestuia pe elementele de racordare cu planurile vecine, în cazul în care există o schiţă a dispunerii foilor de plan pe localitate sau UAT.

V.3.3. cazul în care:1. scara este specificată pe plan;

2. pe plan sunt repezentate grupuri de tarlale (utilă ar fi o schema de dis-punere a tarlalelor).

Se va decupa pe contur fiecare trup (grupuri de tarlale) în parte. Se georeferenţiază individual utilizând punctele de control identificate în prealabil. La final, planurile georeferenţiate se vor mozaica. Pentru mărirea preciziei, mozaicul astfel obţi-nut se va georeferenţia pe puncte comune identificate şi pe sursele de referinţă.

V.3.4. cazul în care:

1. scara nu este specificată pe plan;

2. colţurile planului nu se pot identifica;

3. nu sunt informaţii referitoare la nomenclatură;

4. nu se pot identifica puncte de control, cu ajutorul cărora se poate face georeferenţierea (în extravilan mai ales);


11

Când nu sunt identificate suficiente puncte de control, georeferenţierea planurilor se poate realiza după mozaicarea planurilor care intră în alcătuirea unui UAT sau unita-te veche de carte funciară.

Fig.6. Exemplu mozaicare şi georeferenţiere

Planurile se vor aranja având ortofotoplanul ca fundal, li se vor „cropa” marginile fără conţinut cartografic, păstrându-se punctele de referinţă raportate peste cadru şi se vor potrivi convenabil marginile lor folosind „rubber sheet”, astfel încât să se racordeze.

Este indicată şi echilibrarea tentelor de culoare (culorilor) care pot fi denaturate la scanare, pentru o continuitate în aspectul mozaicului.

Pentru că nu toate marginile planurilor vechi sunt drepte se vor aplica corecturi geometrice, folosind metodele de georeferenţiere acolo unde se pot identifica detalii identice, pe planurile vechi cât şi pe ortofotoplan. În felul acesta se vor preveni distorsi-onări grave ale elementelor de pe plan, suprafeţe neacoperite sau suprapuneri ale mar-ginilor planurilor în cadrul mozaicului:

Fig.7.Exemplu ajustare geometrică

Mozaicul astfel obţinut se va georeferenţia folosind punctele de control comune,existente pe mozaicul de planuri şi pe ortofotoplan.

În cazul în care nu se poate realiza mozaicarea, planurile scanate vor fi arhivate ca atare în arhiva digitală a teritoriului administrativ de care aparţine.

VI. Mozaicarea planurilor scanate

Mozaicarea (ansamblarea planurilor într-o singură imagine) este utilă după georeferenţiere pentru obţinerea unei singure imagini raster cu toate planurile de carte funciară pe un teritoriu administrativ sau pe unitate veche de carte funciară, pentru o mai bună gestionare a acestora.


12

Softurile CAD în cadrul modulelor specializate pentru prelucrarea imaginilor raster oferă şi instrumente specifice de mozaicare: modulul CAD Overlay pentru AutoCAD (tools-uri: Crop şi Merge), Microstation Descartes pentru Microstation (tools-uri Clip şi Mosaic) şi pentru ArcGIS (tools-uri în ArcToolbox Extract by Mask şi Mosaic to new ras-ter)

Principiul mozaicării în cazul planurilor de carte funciară ce se supun cazurilor de la punctul V.3 este următorul:

- se va înlătura porţiunea de extracadru prin decupare (Crop – CAD Overlay, Clip -Microstation Descartes sau Extract by Mask - ArcGIS) a imaginii raster ajutându-ne, în cazul „V.3.1”, de reţeaua de cadre folosită la georeferenţiere sau, în cazul „V.3.2”, de un cadru ajutător desenat după georeferenţiere.

- se vor ansambla apoi toate rasterele decupate cu instrumente specifice softului utilizat (Merge – CAD Overlay, Mosaic to new raster – ArcGIS).

În anexa 5 sunt prezentate etapele de mozaicare cu softul ArcGIS.


13

Anexa 1

Etapele obţinerii foilor de hartă în Sistem Oblic Stereografic Plan TangentTg. Mureş

Pentru a obţine reţeaua de foi de hartă 1:2880 în sistemul Stereografic 1970 s-au par-curs următorii paşi (soft AutoCad):

1. Proiectarea unei reţele de 4000 st.x 4000 st. adică 7585,935 m x 7585,935 m por-nind din centrul proiecţiei: 600000, 600000 (în cazul sistemului cu plan tangent Târ-gu-Mureş), respectând numerotarea pentru planul tangent Târgu-Mureş;

2. Îndesirea acestei reţele pentru obţinerea scării 1:2880, împărţind o celulă la 4 coloa-ne şi la 5 rânduri;

3. Atribuirea sistemului de proiecţie Stereografic Târgu-Mureş cu următoarele caracte-ristici:

a. tipul proiecţiei: stereografică oblică;

b. elipsoidul de referinţă: Bessel 1841

c. punctul de origine pe elipsoidul de referinţă:

i. Φ=46° 33’ 8,85”

ii. Λ=24° 23’ 34,935”

d. translatarea originii:

i. False Eastings = 600000 m

ii. False Northings= 600000 m

iii. factorul de scară =1.0

(G.Timár, s.a., 2007)

4. Transformarea acestui grid în sistem de proiecţie UTM (WGS84) 35N folosind pa-rametri de transformare Molodenski (G.Timár, s.a., 2007): dx=642, dy=-142, dx=530;

5. Transformarea din sistemul de proiecţie UTM (WGS84) 35N în sistemul de proiecţie Stereo70 folosind parametri softului AutoCad (parametri de transformare Molodenski: dx=28, dy=-77, dz=-121).


14

Anexa 2

Etapele obţinerii foilor de hartă în Sistem Stereografic Plan Tangent Buda-pesta

Generarea coordonatelor colţurilor pătratelor pentru sistemul de coordonate Stereogra-fic Plan Tangent Budapesta fost efectuată, (G. Marton, 2004), cu ajutorul programuluiMapSys.În programul MapSys cifrele romane sunt înlocuite cu cifre arabe. Sunt generate colţuri-le pătratelor de 4000 st x 4000 st. Pentru obţinerea coordonatelor colţurilor unei foi de hartă la scara 1:2880 se caută pătratul de 4000 st x 4000 st pe care se află foaia în ca-uză. Cu funcţia “Grafică-construcţii-împărţire” latura Est-Vest se împarte în 4, iar latura Nord-Sud se împarte în 5. Astfel se obţin coordonatele colţurilor pentru cele 20 de foi de hartă. Dacă se doresc şi coordonatele punctelor de intersecţie ale reţelei kilometrice cu cadrul foii, atunci laturile se împart în 25, respectiv în 20 de părţi.

Cele descrise se exemplifică prin calculul coordonatelor colţurilor foii de hartă cu no-menclatura K.o. XX. 55 be şi imaginea raster orientată a unei foi de hartă.

Rezolvarea problemei s-a efectuat în mai mulţi paşi: Generarea coordonatelor punctelor comune şi a coordonatelor colţurilor pătratelor

de 4000 st x 4000 st pe elipsoidul Bessel cu parametrii elipsoidului în stânjeni, în proiecţia stereografică tangent Budapesta;

Generarea coordonatelor geografice Fi, Lambda pe elipsoidul Bessel; Generarea coordonatelor în proiecţia UTM fus de 6 grade cu meridianul axial local

pe elipsoidul Bessel; Generarea coordonatelor Fi, Lambda ale punctelor comune în proiecţia Stereo 70

pe elipsoidul Krasovski; Generarea coordonatelor în proiecţia UTM fus de 6 grade cu meridianul axial local

pe elipsoidul Krasovski; Transformarea plană pe baza punctelor comune în proiecţia UTM; Transformarea coordonatelor colţurilor pătratelor de 4000 st x 4000 st din UTM

Bessel în UTM Krasovski; Generarea coordonatelor Fi, Lambda ale colţurilor pătratelor de 4000 st x 4000 st

pe elipsoidul Krasovski; Calculul coordonatelor colţurilor pătratelor de 4000 st x 4000 st în proiecţia Stereo

70; Generarea lucrării în MapSys “ColturiBP.dxf.”

Metoda HELMERT

m0 = 0.241

X0 = 773.806Y0 = 7232.007a = 1.0000012578b = 0.0006746469c = -0.0006746469d = 1.0000012578


15

Anexa 3

Procedură Georeferenţiere raster cu softul ArcGIS 9.2

Se utilizează tools-ul Georeferencing din ArcMap (Tools >> Customize).

Tools Georeferencing:

1. Studiul planului de carte funciară - vizualizarea nomenclaturii, dacă aceasta există :

- dacă începe cu E.N. sau E.K. sau D.N. sau D.K. atunci acesta plan este în sistem stereografic cu planul tangent la Târgu Mureş;

- dacă începe cu N.o. sau K.o. atunci acest plan este în sistem stereografic cu planul tangent la Budapesta.

2. Se încarcă în ArcMap cu Add data reţeaua de cadre pentru sistemul aferent planu-lui (în exemplul nostru, pentru planul Suplai6.tiff cu nomenclatura: E.N.II.14.bh., deci sistemul stereografic cu planul tangent la Târgu-Mureş (Kesztejhegy 1980 –dealul Cârtei 1980).

3. Se încarcă în ArcMap cu Add data planul ce urmează a fi georeferenţiat (Suplai6.tiff cu nomenclatura E.N.II.14.bh).


16

4. Se caută în reţeaua de cadre aferente în cadranul E.N. foaia de plan II.14.bh. şi se încadrează într-un zoom.

5. Folosind tools-ul de georeferencing la layer se selectează rasterul ce urmează a fi georeferenţiat. Apoi Georeferencing >> Fit to Display (vezi figura de mai jos) .

Se obţine planul ce urmează a fi georeferenţiat, adus aproximativ în viewul activ, (zona de referinţă). Dacă este necesar, putem roti sau muta rasterul.

Se va accesa View-ul Link Table şi se va începe colectarea punctelor de control (Add control points ). Atenţie!!! opţiunea AutoAdjust nu trebuie să fie activă.

6. Se vor colecta minim 4 puncte de control (în cazul nostru colţurile planului). Princi-piu: clic mouse stânga pe colţul planului raster şi punctare apoi pe colţul aferent din reţeaua de cadre (punct referinţă).

View Link Table

Add control points


17

7. După colectarea celor patru puncte de control se va selecta tipul transformării din view table:

- transformare Affine (polinomială de ordinul I) ce asigură o mutare, scalare şi rotare a rasterului, minimul de puncte de control pentru acest tip de transformare este de 3 ;

- transformare Adjust optimizează atât acurateţea locală cât şi cea globală, ea este construită pe un algoritm ce combină atât transformarea polinomi-ală cât şi tehnica interpolării TIN. Cerinţele transformării adjust sunt minim 3 puncte de control. Deobicei la acestă transformare se observă o îmbu-nătăţire a valorii RMS.

- transformarea Spline foloseşte metoda rubber sheeting şi asigură acura-teţe locală şi nu globală. Acestă metodă aduce punctele de control sursă exact către ţintă (referinţă), asigurând precizie în jurul acestora, pixeli în-depărtaţi nu sunt garantaţi de aceaşi precizie.

După alegerea tipului de transformare se va salva tabela cu punctele de control utilizate într-un fişier txt (în view Link Table butonul Save).

La o încărcare ulterioră a rasterului negeoreferenţiat, se poate vizualiza metoda utilizată cât şi RMS obţinut, prin încărcarea fişierului txt aferent în view Link Table buto-nul Load.

8. După alegerea transformării şi salvarea fişierului txt, se va salva rasterul georeferenţiat : Georeferencing >> Rectify.

Tipul transformării Valoarea RMS pen-tru transformare


18

Se deschide astfel casuţa de dialog Save As în care selectăm Output Location şi formatul fişierului: tiff (predefinit formatul este imagine).

Pentru verificare vom încărca acest raster în ArcMap cu Add Data. Putem să-i dăm transparenţă (clic drepta mouse Properties>> Display>>Transparency:50%) şi pu-tem verifica rezultatul georeferenţierii suprapunând peste ortoimaginea judeţului res-pectiv sau planurile 1:5000 pe zona respectivă.


19

Anexa 4

Procedură Georeferenţiere raster cu softul AutoCad Map (Cad Overlay)

Se va utiliza modulul Cad Overlay din softul AutoCAD, modul specializat în pre-lucrarea de imagini raster. Modulul apare în bara de meniuri IMAGE.

1. Studiul planului de carte funciară - vizualizarea nomenclaturii, dacă aceasta există: a. dacă începe cu E.N., E.K., D.N. sau D.K. atunci acest plan este în sistem

stereografic cu planul tangent la Târgu Mureş;b. dacă începe cu N.o. sau K.o. atunci acest plan este în sistem stereografic

cu planul tangent la Budapesta.2. Se va deschide în AutoCAD Map fişierul de desen ce conţine reţeaua de foi de

plan aferente planurilor ce urmează a fi georeferenţiate.3. Ca şi exemplu, s-a utilizat acelaşi plan Suplai6.tiff cu nomenclatura: E.N.II.14.bh.4. Căutarea în reţeaua de planuri a nomenclaturii de mai sus şi view astfel încât să o

cuprindem în fereastră.5. Inserarea imaginii raster cu Image >> Insert; se deschide fereastra de dialog pen-

tru inserarea imaginii. Selectăm rasterul cu imaginea ce urmează a fi georeferenţiată şi selectăm Correlation dialog, apoi Open.


20

6. Se va deschide fereastra de dialog Image Correlation, în tab-ul Insertion clic case-ta Pick< şi apoi în desen încadrăm noua locaţie de inserare a rasterului prin mar-carea cu clic mouse stânga a punctului de inserţie, apoi aliniamentul pentru defini-rea rotaţiei şi enter. Apoi OK la Image Correlation.

7. Astfel se va deschide rasterul exact în zona de referinţă. Dacă este cazul, se va roti şi apoi muta în locaţia aferentă.

8. Georeferenţierea se va face apelând Image>>Correlate>>Rubbersheet.


21

9. Se va deschide fereastra de dialog rubbersheet, utilizând add<, se vor colecta punctele de control. Se punctează întâi punctul sursă (raster) şi apoi destinaţia (colţ reţea planuri). Stocarea ferestrei ce conţine erorile transformării obţinute pen-tru fiecare punct de control prin captură de ecran şi salvare ca .bmp. Ok pentru ac-ceptarea transformării.

10. Atenţie!!! rasterul este adus în noua poziţie, dar aceasta este doar provizorie. Dacă detaşăm rasterul vom pierde această transformare. De aceea trebuie exportat ras-terul cu noua locaţie.

11. Se exportă rasterul cu Image>> Manage. Se va deschide căsuţa de dialog Image Manage în care selectăm rasterul şi apoi Write >> Export.


22

12. Se lansează căsuţa de dialog pentru export, în care alegem directorul unde vom stoca planurile georeferenţiate, denumirea acestui fişier şi formatul (Tiff).

13. Se lansează apoi un lanţ de casuţe de dialog, în legătură cu metoda de compresie, organizarea rasterului şi opţiuni pentru export. În urma exportului fişierul în format .tiff va fi însoţit de un fişier extern .tfw în care sunt stocate coordonatele imaginii georeferenţiate.


23

Opţiune: imaginea scanată poate fi înlocuită cu imaginea georeferenţiată utilizând Maintain drawing link to imagine.


24

Anexa 5

Procedură Mozaicare raster cu softul ArcGis

Instrumentele ce se utilizează pentru ansamblarea rasterelor în cazul softului ArcGis sunt localizate în ArcToolbox şi anume:

- Extract by Mask localizat în toolsbox-ul Spatial Analyst Tools / toolset Extraction . Acest instrument ne ajută la decuparea extracadrului prin extragerea informaţiei raster inclusă într-un poligon predefinit. Este important a se defini aceste poli-goane ca entităţi separate (shape-uri sau feature class) pe toată suprafaţa unităţii administrativ teritoriale. Poligoanele nu trebuie să aibă goluri între ele şi să defi-nească suprafaţa planului fără extracadru, fără porţiuni de suprapunere între imaginile raster (planuri georeferenţiate).

- Mosaic To New Raster localizat în toolsbox-ul Data Management Tools / toolset Raster. Acest instrument realizează ansamblarea mai multor rastere (de preferin-ţă toate rasterele ce acoperă suprafaţa unui UAT) într-o singură imagine raster.

Exemplu de aplicabilitate a acestei proceduri pe o zonă ce este acoperită de două pla-nuri parcelare vechi (Suplai9 şi Suplai10) în sistem de proiecţie Târgu Mureş. Date de referinţă:

- rasterele georeferenţiate pentru zona de interes, - reţeaua de cadre după care s-a făcut georeferenţierea (Reţea 2880 Sistem Tg. Mureş).

Etape:1. Obţinerea poligoanelor după care se va face decuparea rasterelor.

Lansare ArcMap şi apoi cu add data încărcăm datele de referinţă. Selectarea din reţea-ua de cadre (Reţea 2880) a trapezului după care s-a efectuat georeferenţierea planului Suplai9. Click dreapta pe Reţea 2880 >> Data >> Export data >>Export : Selected featured şi în Output shapefile or feature class : selectăm locaţia pentru shape-ul obţinut şi apoi îl denumim cu numele planului ce a fost georeferenţiat pe acest trapez (caz Suplai9.shp). SaveApoi OK. După terminarea operaţiunii, ne va întreba dacă dorim să aducă în ArcMap acest shape. Vom răspunde yes.Procedăm la fel şi pentru celălalt trapez ales în exemplu.

2. Decuparea rasterelor pentru eliminarea extracadrului.Lansăm ArcToobox-ul din ArcMap. Iniţializăm Extract by Mask din toolsbox-ul Spatial Analyst Tools / toolset Extraction.


25

Se va deschide caseta de dialog de mai sus, în care vom completa :- input raster : selectăm rasterul georeferenţiat ce urmează a fi decupat. (Suplai9)- input raster or feature mask data : selectăm shape-ul ce conţine poligonul după

care se face decuparea.- Output raster : definim calea şi numele pentru acesta. Predefinit, el apare în

acleaşi director ca şi cel din input raster şi cu denumirea sa la care se adaugă prefixul Extract_.

- OK.După execuţia completă, rasterul obţinut se încarcă automat în ArcMap.Se procedează în mod asemănător şi pentru decuparea celorlalte rastere.

3. Ansamblarea rasterelor.Mozaicarea rasterelor se va face cu instrumentul Mosaic To New Raster din toolsbox-ul Data Management Tools / toolset Raster.

În caseta de dialog al acestui tools vom completa:- Input raster: se selectează toate rasterele din care va fi format mozaicul.- Output Location: se selectează locaţia unde va fi salvat noul raster;- Raster dataset name with extension: se specifică numele noului raster inclusiv

extensia;- Mosaic Method: metoda folosită pentru zonele de suprapunere între rastere;- Având în vedere că în urma decupării rasterelor nu ar trebui să mai avem zonă

de suprapunere, putem alege MEAN;- Mosaic Colormap Mode: Match.

Obţinem astfel un singur raster pe zona de interes.


26

Bibliografie

Marton G. (2004) - Coordonatele colţurilor şi reţelei kilometrice ale foilor de hartă la scara 1:2880 în proiecţia Stereografic 1970

Varga J. (2005), Kataszteri térképrendszerek. Manuscript with Internet availability, Dept of Geodesy and Surveying, Budapest University of Technology and Economics (URL:http://www.agt.bme.hu/staff_h/varga/katrend/katrend.html);

Timar G., Molnar G., Imecs Z., Păunescu C.(2007) - Datum and Projection parameters for the Transilvanian sheets of the 2nd and 3rd Military surveys;

Bartos-Elekes Zs., Timar G., Rus I.– Historical Cadastral Maps of Cluj-Napoca

Timar G., Dept. of Geophysics, Eötvös University of Budapest - Transformation of eov (hungarian grid), HU_Stereo (old hungarian grid) ,Gauss-Krüger and UTM coordinates (excell file); Transformation of Romanian stereo-70, 'Marosvásárhely' Stereo (old transylvanian grid), Gauss-Krüger and UTM coordinates (excell file);

Timár G., Molnár G., Márta G. (2003): Parameters of the Hungarian Stereographic and old Zonal Cylindric projections and their datums for the GIS practice (in Hungarian with English summary).

Bartos-Elekes Zs., Timar G., Rus I. (2008) – Historical cadastral maps of Cluj-Napoca

Podobnikar T., Kokal Z.– Triglav National Park historical maps analysis, Institute of Anthropological and Spatial Studies, Scientific Research Centre of the Slovenian Acad-emy of Sciences and Arts, Ljubljana (Slovenia).

Dugheanu E. – Din istoria unităţilor de măsură şi a etaloanelor, Echivalenţa dintre uni-tăţile de măsură arhaice şi unităţile şi ale lungimii şi ariei utilizate în România (url:http://www.inm.ro/pdf/2006-12-unitatile-de-masura-arhaice.pdf)

ordin 78 georeferentiere planuri austro-ungare

Documents