Universitatea din CraiovaFacultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Contabilitate şi Raportari Financiare conforme cu Standardele Internaţionale

OPERAŢIUNI PREMERGĂTOARE ÎNTOCMIRII SITUAŢIILOR

FINANCIARE

INVENTARIEREA

Masterand:Iriza Livia-Anca

1

Craiova, 2013

CUPRINS

Cap. I. PREZENTAREA SITUATIILOR FINANCIARE…………………….pag. 3

Cap. II. INVENTARIEREA SI EVALUAREA ELEMENTELOR …………..pag. 6

2.1. Inventarierea-organizare si efectuare……………………………...pag. 6

2.2. Determinarea rezultatelor inventarierii.……………………………pag. 16

2.3. Contabilitatea diferentelor constatate la inventariere……………...pag. 19

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………pag. 25

2

CAP. 1. Prezentarea situatiilor financiare anuale

Situatiile financiare sunt alcatuite de regula din : bilant, contul de profit si pierdere, situatia modificarii pozitiei financiare, note explicative, alte situatii si alte materiale suplimentare care sunt parte integranta din situatiile financiare. Nu se cuprind rapoartele directorilor, declaratiile presedintelul consiliului de administratie, etc.

Situatiile financiare sunt întocmite si prezentate cel putin anual, se adreseaza unei sfere largi de utilizatori si raspund unor nevoi comune de informatii.

Situatiile financiare sunt o reprezentare financiara structurata a pozitiei financiare si tranzactiilor desfasurate de o întreprindere, oferind informatii despre : active, datorii, capital propriu, venituri, cheltuieli, câstiguri, pierderi fluxurile de numerar a întreprinderii. Aceste informatii, împreuna cu cele prezentate în notele explicative, ajuta utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar a întreprinderii, a momentului si gradului de certitudine a generarii numerarului si echivalentelor acestuia.

Responsabilitatea întocmirii si prezentarii situatiilor financiare anuale revine consiliului de administratie, administratorului, sau altui organ de conducere al unei întreprinderi.

Întreprinderile sunt încurajate sa prezinte, pe lânga situatiile financiare anuale, o analiza financiara efectuata de conducere, care descrie si explica caracteristicile principale ale performantei financiare si pozitiei financiare a întreprinderii, precum si principalele incertitudini cu care se confrunta.

La finele exerciţiului financiar fiecare unitate economică este interesată şi trebuie să cunoască situaţia patrimoniului, precum şi rezultatele obţinute.

Potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe la data înfiinţării unităţii patrimoniale.

Bilanţul contabil este documentul oficial de sinteză sau de raportare financiară ce se foloseşte pentru finalizarea exerciţiului financiar, care trebuie să dea o imagine fidelă, completă şi clară a situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor obţinute.

Bilanţul contabil, prin conţinutul informaţional, reflectă, după norme metodologice unitare, comparativ cu exerciţiul precedent, în mod sintetizat şi sistematizat, toate elementele de activ şi de pasiv ale întreprinderii la sfârşitul exerciţiului, precum şi în alte situaţii, cum sunt fuziunea, încetarea activităţii etc.Bilanţul propriu-zis este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă activele patrimoniale şi pasivele unităţii economice la închiderea exerciţiului, grupate după destinaţie şi, respectiv, după provenienţa lor.

Din punct de vedere grafic, la noi în ţară schema de bilanţ se prezintă sub formă de listă, în sensul că pasivul se succede activului.

Atât în partea de activ, cât şi în cea de pasiv, elementele constitutive ale patrimoniului sunt sistematizate, pornind de la conturi, pe grupe, posturi bilanţiere, după anumite criterii subordonate necesităţii muncii de informare şi analiză economică.

3

În principiu, fiecărui post din bilanţ îi corespunde un cont din contabilitatea curentă, astfel că o parte din soldurile debitoare sau creditoare ale conturilor se trec în bilanţ preluate direct din conturi. Majoritatea conturilor nu apar sub formă de posturi individuale, ci sub forma unor posturi concentrate în funcţie de conţinutul lor economic.

La întocmirea bilanţului contabil se au în vedere, potrivit art. 28 din Legea contabilităţii, următoarele reguli: posturile înscrise în bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului; nu sunt admise compensări între posturile ce se înscriu în bilanţ.

În activul bilanţului posturile de active imobilizate şi circulante, sunt înscrise la valoarea netă contabilă obţinută din valoarea de intrare în patrimoniu diminuată cu amortizările şi provizioanele pentru deprecierea acestora. De asemenea, tot din motive de evaluare, soldurile conturilor de diferenţe de preţ (în cazul când evidenţa unor elemente patrimoniale se ţine la alte preţuri decât cele efective) se însumează algebric cu soldurile conturilor de active circulante, pentru ca aceste elemente patrimoniale să fie evaluate la valoarea efectivă.

Bilanţul contabil ca să dea o imagine fidelă, clară, completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute presupune: respectarea regulilor privind evaluarea patrimoniului, respectarea principiilor prudenţei, permanenţei metodelor, continuităţii activităţii, independenţei exerciţiului, intangibilităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere, necompensării.

Întrucât unitatea patrimonială este interesată să cunoască în detaliu veniturile obţinute din activitatea desfăşurată şi cheltuielile ocazionate, s-a introdus un al doilea instrument de sintetizare a informaţiilor contabilităţii generale şi anume "Contul de profit şi pierdere". Introducerea acestui instrument a fost determinată şi de necesitatea controlului respectării interesului fiscal al statului în condiţiile autonomiei economico-decizionale a unităţii patrimoniale în economia de piaţă.

Contul de profit şi pierdere, prin structura sa, evidenţiază şi explică într-o formă analitică rezultatele prin prisma ecuaţiei de echilibru dintre cheltuieli şi venituri.

VENITURI - CHELTUIELI = REZULTATE

Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri, veniturile şi cheltuielile, precum şi rezultatul exerciţiului, profit sau pierdere.

Veniturile şi cheltuielile sunt structurate în cadrul contului de profit şi pierdere, respectându-se anumite criterii economice. Astfel, având în vedere faptul că se face distincţie între activitatea curentă a unităţii, activitatea financiară şi cea cu caracter excepţional, contul de profit şi pierdere, prezintă veniturile şi cheltuielile grupate după natura lor.

Din punct de vedere grafic, contul de profit şi pierdere se prezintă sub formă de listă, adică, mai întâi, sunt înscrise veniturile şi apoi cheltuielile. Faptul că aceste două categorii de elemente sunt delimitate pe grupe, există posibilitatea stabilirii mărimii rezultatului din activitatea curentă (care este format din rezultatul din exploatare şi rezultatul din activitatea financiară) şi a rezultatului din activitatea excepţională.

4

Anexa la bilanţ se întocmeşte pentru realizarea în contabilitate a principiului imaginii fidele a patrimoniului şi cuprinde un set de formulare (situaţii sau tabele) în cadrul cărora se reflectă indicatori ai activităţii desfăşurate, precum şi ai situaţiei economico-financiare. Ea are ca principale obiective completarea şi explicarea în detaliu a datelor înscrise în bilanţ şi contul de profit şi pierdere.

Anexa la bilanţ este compusă din următoarele situaţii:- Anexa 1 - Repartizarea profitului- Anexa 2 - Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs- Anexa 3 - Situaţia creanţelor şi datoriilor- Anexa 4 - Situaţia altor provizioane- Anexa 5a - Date informative - Anexa 5b - Plăţi restante- Anexa 5c - Impozite, taxe şi alte obligaţii datorate şi vărsate- Anexa 6 - Situaţia activelor imobilizate- Anexa 7 - Alte informaţii privind regulile şi metodelecontabile şi date complementare

Datele necesare întocmirii anexei la bilanţ sunt preluate din conturi şi prelucrate potrivit cerinţelor formularelor respective. Alte date din aceste situaţii sunt extracontabile (număr mediu de salariaţi, de colaboratori, etc.).

Raportul de gestiune se prezintă sub forma unui document netipizat, dar care prezintă o deosebită importanţă pentru că în el se face o analiză amănunţită a celor mai importante aspecte ale activităţii patrimoniale.

În cadrul raportului de gestiune se fac referiri, în principal, la următoarele: situaţia unităţii patrimoniale şi evoluţia sa previzibilă: evenimentele care au intervenit în activitatea unităţii după încheierea exerciţiului; participaţiile la capital la alte unităţi; activitatea şi rezultatele subunităţilor proprii; activitatea de cercetare-dezvoltare; menţionarea factorilor care au influenţat favorabil sau nefavorabil rezultatele, a lipsurilor manifestate în gestionarea patrimoniului; informaţiile referitoare la regulile şi metodele contabile aplicate; situaţiile care au determinat schimbarea metodelor de evaluare cu toate influenţele asupra patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor; analiza veniturilor, cheltuielilor şi a profitului; analiza lichidităţii şi a capacităţii de plată; repartizarea profitului; măsuri preconizate pentru îmbunătăţirea activităţii viitoare.

5

Cap. 2. Inventarierea si evaluarea elementelor de activ si pasiv

2.1. Inventarierea- organizare si efectuare

Inventarierea este un ansamblu de operatiuni prin care se constata existenta faptica a elementelor de activ si pasiv, cantitativ si valoric sau numai valoric, la un moment dat.

Inventarierea trebuie sa cuprinda toate elementele de activ si de pasiv precum si bunurile si valorile materiale detinute cu orice titlu apartinând altor persoane fizice sau juridice.

Inventarierea patrimoniului trebuie efectuata de toate persoanele juridice prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, si anume:

- Societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice;

- Institutiile publice, asociatiile si celelalte persoane juridice cu si fara scop patrimonial;

- Subunitatile fara personalitate juridica, cu sediul iin strainatate;- Organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv,

astfel cum sunt prevazute in legislatia pietei de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat si alte entitati organizate pe baza Codului civil;

- Persoanele fizice care desfasoara activitati producatoare de venituri si care sunt obligate, potrivit legii sa tina contabilitatea in partida simpla.

Societatile comerciale au obligatia efectuarii inventarierii generale astfel:      La începutul activitatii, cu scopul de a stabili si evalua aportul actionarilor la capitalul social al societatii      Cel putin o data pe an, de regula la sfârsitul exercitiului, pe parcursul functionarii societatii      În cazul fuzionarii, divizarii sau încetarii activitatii      In cazul modificarii preturilor sau tarifelor      La cererea unor organisme externe societatii, abilitate prin lege      Ori de câte ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri în gestiune si care nu pot fi stabilite altfel decât prin inventariere      Ori de câte ori intervine o predare primire de gestiune      Cu ocazia reorganizarii gestiunilor      Ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cauze de forta majora

Raspunderea pentru buna organizare a inventarierii revine administratorului sau altei persoane împuternicite cu gestionarea societatii.

Aceste persoane au obligatia:

6

      Numirii, prin decizie scrisa, a comisiilor de inventariere formate din persoane cu pregatire corespunzatoare, tehnica si economica, care sa asigure efectuarea corecta si la timp a inventarierii.      elaborarii si transmiterii catre comisiile de inventariere de instructiuni scrise privind organizarea lucrarilor de inventariere, adaptate la specificul fiecarei societati.

Din comisiile de inventariere nu pot face parte gestionarii gestiunilor suspuse inventarierii si nici contabilii care tin contabilitatea gestiunilor respective.

În deciziile privind efectuarea inventarierii se mentioneaza:      Componenta comisiilor de inventariere inclusiv a comisiei centrale care coordoneaza întreaga activitate de inventariere.      Modul de efectuare a inventarierii       Gestiunile suspuse inventarierii      Data de începere si data de terminare a operatiunilor de inventariere

Obligatiile conducerii societatii în ceea ce priveste asigurarea conditiilor necesare efectuarii inventarierii, se refera la urmarirea urmatoarelor:      Organizarea depozitarii valorilor materiale grupate pe:

-       Sorto - tipo - dimensiuni-       Codificarea acestora-       Întocmirea etichetelor de raft

      Ţinerea la zi a evidentei tehnic-operative a gestiunilor materiale si a celei contabile      Participarea la lucrarile de inventariere a întregii comisii de inventariere      Asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale (asezare, sortare, cântarire, masurare etc.      Asigurarea participarii unor persoane competente din unitate sau din afara unitatii pentru identificarea bunurile de inventar, (unde este cazul) respectiv calitatea, pretul, sortimentul etc.      Dotarea gestiunilor cu aparate si instrumente adecvate pentru masurare,cântarire, etc.      Dotarea comisiilor cu mijloace tehnice de calcul si sigilare a spatiilor inventariate      Daca inventarierea unei gestiuni se face pe parcursul mai multor zile, gestiunea trebuie dotata cu doua rânduri de încuietori diferite.In ceea ce privesc comisiile de inventariere, acestea au obligatia:      De a lua decizii scrise de la gestionarul raspunzator de gestiunea valorilor materiale;      Identificarea tuturor locurilor în care exista valori materiale ce urmeaza a fi inventariate;      Sigilarea tuturor locurilor în care exista valori materiale , cu exceptia locurilor in care a început inventarierea si care se sigileaza numai în cazul în care se întrerup operatiile de inventariere si se paraseste gestiunea. La reluarea lucrarilor se verifica daca sigiliul este intact. În cazul contrar se întocmeste proces verbal de desigilare.      În cazul gestiunilor care folosesc metoda cantitativ-valorica:

-       Bararea si semnarea, la ultima operatiune, a fiselor de magazie sau mentionarea datei la care s-au inventariat valorile materiale;

-       Vizarea documentelor care privesc intrari sau iesiri de valori materiale, existente in gestiune si neînregistrate, înregistrarea acestora in fisele de magazie si predarea lor la contabilitate.La unitatile de desfacere cu amanuntul care folosesc metoda global-valorica:

7

-       Întocmirea de catre gestionar, înainte de începerea inventarierii, a raportului de gestiune în care sa se înscrie valoarea tuturor documentelor de intrare si iesire a marfurilor si cele privind numeralul depus la casierie, întocmite pâna la momentul începerii inventarierii

-       Depunerea raportului de gestiune la contabilitate      Verificarea numeralului din casa si stabilirea sumei încasarilor din ziua curenta; solicitarea întocmirii monetarului (la gestiunile cu vânzare cu amanuntul) si depunerea numeralului la casieria unitatii; ridicarea benzilor de control de la aparatele de casa;      Se controleaza daca toate instrumentele si aparatele de masura sau de cântarire au fost verificate si daca sunt în buna stare de functionare. În cazul în care gestionarul lipseste se procedeaza astfel:

o       Comisia de inventariere aplica sigiliul si comunica acestea conducerii unitatii patrimoniale;

o       Conducerea unitatii încunostinteaza imediat în scris pe gestionar despre inventarierea ce urmeaza sa se efectueze indicând locul, ziua si ora fixate pentru începerea lucrarilor;

o       Daca gestionarul sau reprezentatul sau legal nu se prezinta la locul, data si ora fixate, inventarierea se efectueaza în prezenta altei persoane numita prin decizie scrisa, care sa-l reprezinte pe gestionar. Desfasurarea corespunzatoare a inventarierii presupune sistarea operatiunilor de predare-primire a bunurilor supuse inventarierii, luându-se masuri pentru a nu se stânjeni procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor. Daca operatiunile de predare-primire a bunurilor nu pot fi suspendate se stabileste o zona tampon în care sa se depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau sa permita expedieri la clienti iar operatiunile respective se efectueaza numai în prezenta comisiei de inventariere, care mentioneaza pe documentele respective "primit sau eliberat în timpul inventarierii", dupa caz, cu evitarea inventarierii duble sau a omisiunilor. Programul si perioada inventarierii se afiseaza la loc vizibil. 

Raspunderi si atributiiComisia de inventariere are urmatoarele atributii si raspunderi:

      ia declaratii scrise de la gestionarul raspunzator de gestiunea inventariata      studiaza instructiunile pentru efectuarea inventarierii;      ia masurile necesare pentru separarea bunurilor proprii de cele ale altor

unitati;      efectueaza inventarierea cantitativa si calitativa a tuturor bunurilor materiale

supuse inventarierii prin numarare, cântarire, cubare, dupa natura fiecarui bun; în cazul coletelor originale sigilate, comisia va efectua inventarierea prin sondaj, facând mentiunea despre aceasta în lista de inventariere si în procesul verbal;

      confrunta stocurile faptice de pe teren cu stocurile scriptice rezultate din contabilitate, stabilind diferenta în plus sau în minus, face propuneri pentru compensari, acordarea de perisabilitati conform normelor legate, imputarea lipsurilor si înregistrarea plusurilor;

      controleaza toate locurile în care pot sa existe bunuri supuse inventarierii;       ia note explicative de la gestionari privind diferentele constatate;

8

      stabileste persoanele vinovate pentru producerea minusurilor sau a degradarii bunurilor;

      raspunde de exactitatea datelor înscrise în listele de inventariere;      întocmeste liste separate, pe categorii, cu bunurile din depozit sau folosinta

pe care le propune pentru casare datorita starii for de degradare sau uzura, aratând în procesul verbal cauzele care au determinat uzura sau degradarea, în acest din urma caz indicând si persoanele vinovate, de la care ia nota explicativa. 

Metodologia de lucruÎnainte de începerea operatiunii de inventariere, se ia de la gestionarul raspunzator

de gestiunea valorilor materiale o declaratie scrisa din care sa rezulte daca: - gestioneaza valori materiale si în alte locuri de depozitare;- în afara valorilor materiale ale unitatii patrimoniale respective, are în gestiune si altele apartinând tertilor, primite cu sau fara documente;- are plusuri sau lipsuri în gestiune despre a caror cantitate sau valoare are cunostinta;- are valori materiale nereceptionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente;- a primit sau a eliberat valori materiale fara documente legale;- detine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenta gestiunii sau nu au fost predate la contabilitate.

De asemenea, gestionarul va mentiona în declaratia scrisa felul, numarul si data ultimului document de intrare si de iesire a bunurilor în/din gestiune.

Declaratia se semneaza si se dateaza de gestionari precum si de membrii comisiei de inventariere, aceasta constituind data începerii inventarierii.

Reguli GeneraleÎnscrierea bunurilor inventariate în listele de inventariere se face cu completarea

tuturor datelor de identificare (cod, denumire, unitate de masura).Listele de inventariere se întocmesc distinct pe feluri de bunuri inventariate astfel:

- materii prime si materiale - obiecte de inventar- echipamente de protectie - piese de schimb- combustibili - mijloace fixe- bunuri în custodie.

Listele de inventariere se vor întocmi în ordinea codurilor, fiecare cod figurând în lista o singura data; se întocmesc în 3 exemplare (cu exceptia celor pentru custodii care se întocmesc în 4 exemplare), înscrierea facându-se o singura data, cu indigo.Pe ultima fila a listei de inventariere, gestionarul trebuie sa mentioneze daca toate valorile materiale din gestiune au fost inventariate si consemnate în liste în prezenta sa. De asemenea, acesta mentioneaza daca are obiectii cu privire la modul de efectuare a inventarierii. În acest caz, comisia de inventariere este obligata sa analizeze obiectiile, iar concluziile la care a ajuns se vor mentiona la sfârsitul listelor de inventariere.

Listele de inventariere se semneaza pe fiecare fila de catre membrii comisiei de inventariere si de catre gestionari. Exemplarul 2 al listei se retine de catre gestionar, iar

9

originalul si exemplarul 3 se retine de catre comisie în vederea constituirii dosarelor de inventariere.

Inventarierea Imobilizarilor

Inventarierea consta în identificarea imobilizarilor existente în teren si înscrierea lor în listele de inventariere. Listele se vor întocmi pe locuri de utilizare. La întocmirea listelor se va respecta clasificarea generala .

În cazul în care imobilizarile sunt dispuse în camere, comisia va proceda si la întocmirea inventarului de camera.

Personalul care are asupra sa imobilizari va asigura conditii în vederea bunei desfasurari a activitatii de inventariere.Sefii punctelor de lucru au obligatia ca în declaratia de început a inventarierii sa arate ce imobilizari împrumutate utilizeaza în sectii.Inventarierea se efectueaza prin verificarea inventarelor personale si a fapticului existent pe oameni.

Bunurile aflate asupra angajatilor la data inventarierii (echipament, scule, unelte etc.) se inventariaza si se trec în liste separate, specificându-se persoanele care raspund de pastrarea lor. În cadrul evidentierii acestora pe formatii, locuri de munca, bunurile vor fi centralizate si comparate cu datele din evidenta tehnico-operativa, precum si cu cele din evidenta contabila.

În verificarea stocului faptic se va acorda o atentie deosebita stabilirii obiectelor al caror grad avansat de uzura necesita scoaterea din uz. Pentru aceasta categorie se va întocmi o lista de inventar separata.Mijloacele fixe care în perioada inventarierii se afla în afara unitatii (vapoare, locomotive, vagoane, avioane, autovehicule etc.) plecate în cursa de lunga durata, masinile de forta si utilaje energetice, masinile, utilajele si instalatiile de lucru, aparatele si instalatiile de masurare, control si reglare si mijloace de transport date pentru reparatii în afara unitatii

Se inventariaza înaintea iesirii lor din unitatea economica.

TerenurilePe baza documentelor care atesta proprietatea acestora si a schitelor de amplasare.

Cladirile

- identificarea lor potrivit titlurilor de proprietate si a dosarului acestora;- inspectare;- compararea constatarilor cu datele prevazute în titlurile de proprietate si dosare

Constructiile si echipamentele speciale, Potrivit regulilor stabilite de detinatori

10

retele de energie electrica, termica, gaze, apa, canal, telecomunicatii, cai ferate etc.

Imobilizarile necorporale

Prin constatarea existentei si apartenentei acestora la unitatile detinatoare.În cazul brevetelor, licentelor, know-how-urilor, marcilor de fabrica este necesara dovedirea existentei acestora pe baza titlurilor de proprietate.

Imobilizarile necorporale si corporale în curs de executie

Se mentioneaza pentru fiecare obiect în parte pe baza constatarii la fata locului:- denumirea obiectului- descrierea amanuntita a stadiului în care se afla, pe baza valorii din documentatia existenta( devize) si în functie de volumul lucrarilor realizate la data inventarierii. Materialele si utilajele primite de la beneficiari pentru montaj si neîncorporate în lucrari se inventariaza separat.

Imobilizarile corporale executate cu forte proprii ale unitatii patrimoniale

In listele de inventariere a lucrarilor neterminate respective se includ cheltuielile aferente articolelor de deviz la care nu s-a executat întregul complex de lucrari prevazute în nomenclatoarele de norme de deviz.

Investitiile puse în functiune total sau partial, carora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe

Se înscriu în liste de inventar separate

Lucrarile de investitii care nu se mai executa, fiind sistate sau abandonate

Se înscriu în liste de inventariere separate, aratându-se cauzele sistarii sau abandonarii, aprobarea de sistare si masurile ce se propun.

Productia în curs de executie Se inventariaza:- produsele care nu au trecut prin toate fazele (stadiile) prelucrarii impuse de procesul tehnologic de productie;- produsele care, desi au fost terminate, nu au trecut toate probele de receptionare tehnica sau nu au fost completate cu toate piesele si accesoriile lor;- lucrarile, serviciile si studiile în curs de executie sau neterminate;La societatile de constructii-montaj, în listele de inventariere a productiei neterminate se includ:- categoriile de lucrari si parti de elemente de constructii la care nu a fost executat

11

întregul volum de lucrari prevazute în indicatoarele de norme de deviz;- lucrarile executate (terminate), dar nereceptionate de catre beneficiar.Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate la locurile de munca si nesupuse prelucrarii, nu se considera productie în curs de executie. Acestea se inventariaza separat si se repun în conturile din care provin, diminuându-se cheltuielile, iar dupa terminarea inventarierii se evidentiaza în conturile initiale de cheltuieliÎnainte de începerea inventarierii productiei în curs de executie si a semifabricatelor din productie proprie este necesar:- sa se predea la magazii si la depozite toate piesele, ansamblurile si agregatele a caror prelucrare a fost terminata;- sa se colecteze din sectii sau ateliere toate produsele reziduale si deseurile, întocmindu-se documentele de constatare;- sa se întocmeasca documentele de constatare si sa prezinte la control semifabricatele a caror utilizare este îndoielnica.Determinarea stocurilor faptice se face astfel încât sa se evite omiterea sau inventarierea de doua sau mai multe ori a acelorasi bunuri. În acest scop, se recomanda ca procedeu dubla inventariere.Inventarierea productiei în curs de executie din cadrul sectiilor auxiliare se face prin stabilirea gradului de executare a lucrarilor( reparatii, lucrari pentru terti etc.).

Lucrarile de reparatii capitale neterminate ale cladirilor, instalatiilor, masinilor, utilajelor, mijloacelor de transport si a altor obiecte, în cazul în care are loc o crestere a valorilor acestora sau o marire a duratei de functionare.

- se inventariaza prin controlul la fata locului a stadiului fizic al lucrarilor;- se consemneaza în liste de inventariere separata în care se indica denumirea obiectului supus reparatiei, costul de deviz si cel efectiv al lucrarilor executate.

Evaluarea imobilizarilor

EVALUAREA imobilizarilor se efectueaza la:-         valoarea ramasa neamortizata;

12

-         valoarea actuala, în functie de pretul pietei; starea fizica si utilitatea lor în cadrul unitatii, în cazul imobilizarilor constatate ca fiind depreciate;-         valoarea contabila neta, în cazul imobilizarilor corporale pentru care au fost constituie provizioane pentru deprecieri. Valoarea contabila neta se compara cu valoarea actuala stabilita cu ocazia inventarierii.

În cazul mijloacelor fixe, corectarea valorii contabile si aducerea lor la nivelul valorii de inventar se face prin una din urmatoarele modalitati:-         prin înregistrarea unei amortizari exceptionale, când se constata o depreciere ireversibila (definita, caz tipic pentru mijloacele fixe inutilizabile propuse pentru a fi casate);-         prin constituirea unor provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe, când se constata o depreciere relativa a acestora, ca urmare a unor cauze cum sunt:-         aparitia unei uzuri morale de care nu s-a tinut seama cu ocazia amortizarii,-         supraevaluarea mijloacelor fixe, prin aplicarea unor coeficienti neadecvati cu ocazia reevaluarii lor;-         lipsa de utilitate a acestora pentru unitate în momentul inventarierii ( aflate în conservare, neutilizabile pentru activitatile desfasurate în momentul inventarierii);-         alte cauze care determina o evaluare actuala mai scazuta a mijloacelor fixe decât valoarea cu care figureaza în contabilitate.

Inventarierea stocurilor (materii prime, materialelor si obiectelor de inventar, etc.)Inventarierea bunurilor de mai sus se efectueaza prin stabilirea stocurilor faptice prin numarare, masurare, cântarire, cubare, dupa caz. Produsele de masa, se pot inventaria pe baza de calcule tehnice, mentionându-se în liste modul în care s-a facut inventarierea, precum si datele tehnice care au stat la baza calculelor.Obiective Mod de inventariereStocuri faptice Prin numarare, cântarire, masurare sau curbareBunurile aflate în ambalaje originale intacte Se desface prin sondajLichidele a caror cantitate efectiva nu se poate stabili prin transvazare si masurare, continutul vaselor stabilit în functie de volum, densitate, compozitie etc.

- se verifica prin scoaterea de probe din vase- organoleptic, prin masurare de probe de laborator când se constata densitatea, compozitia si alte caracteristici ale lichidelor

Materialele de masa (ciment, otel beton, produse de cariera si balastiera, materiale si produse agricole etc.), a caror inventariere prin cântarire si masurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la degradarea bunurilor.

Se pot inventaria pe baza de calcule tehnice.

Bunurile apartinând altor unitati (închiriere, în leasing, în custodie, cu vânzare în consignatie, spre prelucrare etc.)

Se înscriu în liste separate.Listele de inventariere pentru bunurile în custodie contin:- informatii cu privire la numarul si data actului de custodie si ale documentului de livrare (factura)- alte informatii utile- se trimit si persoanei fizice sau juridice careia îi apartin bunurile

13

- proprietarul bunurilor urmeaza sa comunice eventuale nepotriviri.Neconfirmarea presupune recunoasterea exactitatii datelor înscrise în listele de inventariere;- în caz de nepotriviri, unitatea detinatoare clarifica diferentele si comunica constatarile persoanei fizice sau juridice careia îi apartin bunurile.

Bunurile aflate asupra angajatilor la data inventarierii (echipament, cazarmament, scule, unelte etc.)

- se trec in liste separate cu specificarea persoanelor care raspund de pastrarea lor- se evidentiaza pe formatii si locuri de munca si centralizat- se compara cu datele din evidenta tehnic-operativa si din contabilitate

Bunurile cu grad mare de perisabilitateSe inventariaza cu prioritate, fara a se stânjeni desfacerea imediata

Celelalte elemente patrimoniale de activ si pasiv

- se verifica realitatea soldurilor conturilor respective- pentru cele aflate la terti se fac cereri de confirmare care, dupa primirea confirmarii, se ataseaza la listele de inventariere.

Bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fara miscare sau greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate;

Liste de inventariere separate.

Produsele aflate în expeditie Se inventariaza de catre unitatile patrimoniale furnizoarea si se înscriu în liste de inventariere

Evaluarea stocurilor

STOCURILE se evalueaza cu respectarea principiului permanentei metodelor, care conduce la continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate si prezentarea elementelor si a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informatiilor contabile.

La stabilirea valorii de inventar se aplica principiul prudentei, potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinând cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.În listele de inventariere se înscriu:-         valorile din contabilitate, în cazul în care se constata ca valoarea de inventar este mai mare decât valoarea din contabilitate;-         valoarea de inventar, în cazul în care valoarea de inventar este mai mica decât valoarea din contabilitate.În cazul constatarii unor deprecieri:

14

-         relative (nedefinitive), se constituie provizion pentru deprecieri, care sa reflecte situatia reala existenta, chiar si în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute fiscal;-         ireversibile (definitive) la mijloacele fixe sau la obiectele de inventar, se procedeaza la constituirea unei amortizari suplimentare în vederea punerii de acord a valorii contabile nete cu valoarea stabilita cu ocazia inventarierii, amortizate care nu este deductibila fiscal.

Inventarierea creantelor

Obiective Mod de inventariere

Creantele fata de terti

Se verifica si confirma pe baza:- extraselor soldurilor debitoare si creditoare ale conturilor de clienti si furnizori. Confirmarea soldurilor pentru creante cu vechime mai mare de sase luni se face pe baza de adresa cu confirmare de primire;- punctajelor reciproce;- conturilor sau deconturilor externe periodice confirmate de partenerii externi(în cazul unitatilor care efectueaza decontarea creantelor si obligatiilor pe baza de conturi sau decontari externe periodice).

Creante si obligatii incerte ori în litigiu. Liste de inventariere separate.

Evaluarea creantelor si datoriilor

EVALUAREA creantelor si datoriilor se face la:-         valoarea nominala, pentru înregistrarea în contabilitate;-         valoarea probabila de încasare sau de plata (valoare de utilitate) cu ocazia inventarierii. Cu acest prilej se constituie provizioane pentru deprecierea creantelor, pentru cresterea datoriilor si pentru sumele aflate în litigiu;-         la cursul de referinta al Bancii Nationale a României din ziua de 31 decembrie, în cazul creantelor si datoriilor exprimate în devize. -         pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescriptie a creantelor, comisia d inventariere trebuie sa primeasca explicatii scrise de la persoanele care au raspunderea gestionarii.-         pe baza explicatiilor primite si a documentelor cercetate comisia de inventariere stabileste caracterul pagubelor, propunând modul de regularizare a diferentelor dintre datele din contabilitate si cele faptice, rezultate în urma inventarierii.

Inventarierea disponibilitatilor din banca si casa

Obiective Mod de inventariereDisponibilitati aflate în conturi la banci Prin confruntarea soldurilor din extrasele

de cont emise de banci cu cele din

15

contabilitate.Disponibilitatile în lei si în valuta din casieria unitatii

- se inventariaza în ultima zi lucratoare a exercitiului financiar, dupa înregistrarea tuturor operatiunilor de încasari si plati privind exercitiul respectiv;- se confrunta soldurile din registrul de casa cu cele din contabilitate

Inventarierea imprimatelor cu regim special si a altor valori

Obiective Mod de inventariere

Formularele cu regim specialSe înscriu în listele de inventariere în ordinea codurilor

Evaluarea titlurilor de valoare

TITLURILE de valoare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu, titluri de plasament, alte titluri imobilizare) se evalueaza la:-         valoarea de cotare din ziua de 31 decembrie, în cazul celor cotate la bursa;-         valoarea probabila de vânzare, în cazul celor necotate la bursa.Daca valoarea de inventar este mai mica decât valoarea cu care figureaza în contabilitate, se procedeaza la constituirea de provizioane pentru deprecierea titlurilor respective.Titlurile de valoare se inventariaza si evalueaza cu respectarea principiului prudentei, astfel:

- în situatia în care se apreciaza ca valoarea de vânzare este superioara valorii contabile, în listele de inventariere se înscrie valoarea contabila;- în cazurile în care se constata aprecieri determinate de înregistrarea de rezultate financiare necorespunzatoare la unitatile la care sunt detinute titlurile, situatie care conduce la scaderea valorii probabile de vânzare în listele de inventariere, acestea se evalueaza la aceasta valoare, urmând sa se constituie provizioane pentru depreciere.

2.2.Determinarea rezultatelor inventarierii

STABILIREA rezultatelor inventarierii presupune parcurgerea urmatoarelor etape:-         confruntarea faptic-scriptic;-         stabilirea lipsurilor imputabile;-         compensarea lipsurilor cu plusurile constatate;-         scazamintele legale.

a.      Compararea faptic-scripticREZULTATELE inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate

faptic si înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenta tehnic-operativa (fisele de magazie) si contabilitate.

În cazul inventarului intermitent, stocurile fizice existente la încheierea perioadei de gestiune se stabilesc fara a mai fi necesara confruntarea acestora cu stocurile scriptice,

16

iar valorile materiale inventariate se evalueaza la pretul de înregistrare al ultimei înregistrari în gestiune. Pe aceasta baza se efectueaza corectarea cheltuielilor pe naturi.

Pentru stabilirea rezultatelor inventarierii se procedeaza la:-         controlul exactitatii stocurilor din fisele de magazie si a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite se corecteaza operativ;-         confruntarea cantitatilor consemnate în listele de inventariere, varianta simplificata cu evidenta tehnic-operativa pentru fiecare pozitie în parte;-         preluarea pozitiilor cu diferente în lista de inventariere centralizatoare;-         obtinerea de catre comisia de inventariere a explicatiilor scrise, de la persoanele care au raspunderea gestionarii, pentru plusurile, lipsurile si deprecierile constatate, precum si pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescriptie a creantelor sau din alte cauze;-         stabilirea pe baza explicatiilor primite si a documentelor cercetate, a caracterului lipsurilor, pierderilor, pagubelor si deprecierilor constatate, precum si a plusurilor;-         elaborarea de propuneri privind modul de regularizare a diferentelor dintre datele din contabilitate si cele faptice, rezultate în urma inventarierii;-         înregistrarea ca atare în contabilitate, fara a se face compensari, a plusurilor si minusurilor rezultate în urma inventarierii, în vederea punerii de acord a evidentei contabile cu valorile inventariate.

b.      Stabilirea lipsurilor imputabileÎn cazul constatarii unor lipsuri imputabile, administratorii iau masura imputarii

acestora la valoarea lor de înlocuire.Pretul de înlocuire = costul de achizitie al bunului respectiv la data constatarii pagubei.Costul de achizitie = pretul de cumparare practicat pe piata + taxele nerecuperabile, inclusiv TVA + cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv.În cazul bunurilor constatate lipsa ce urmeaza a fi imputate, care nu pot fi cumparate de pe piata, valoarea lor de imputare se stabileste de catre o comisie formata din specialisti în domeniul respectiv.

c.       Compensarea lipsurilor cu plusurile constatateÎn cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infractiuni, la stabilirea valorii debitului se are în vedere posibilitatea compensarii lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii:-         existenta riscului de confuzie între sorturile aceluiasi bun material, din cauza asemanarii în ceea ce priveste aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente. Listele cu sorturile de produse, marfuri, ambalaje si alte valori materiale care întrunesc conditiile de compensare datorita riscului de confuzie se aproba anual de catre administratori, respectiv ordonatorii de credite. Listele sunt de uz intern;-         diferentele constatate în plus sau în minus sa priveasca aceeasi perioada de gestiune si aceeasi gestiune;-         lipsurile constatate la inventariere sa nu provina din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorita vinovatiei persoanelor care raspund de gestionarea lor.La stabilirea valorii de imputare nu se au în vedere provizioanele pentru depreciere constatate.

17

Compensarea se face pentru cantitati egale între plusurile si lipsurile constatate la sorturile supuse compensarii.Pot exista doua ipoteze:-         cantitatile sorturilor supuse compensarii, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decât cantitatile sortimentelor admise la compensare la care s-au constatat lipsuri. În aceasta situatie se procedeaza la stabilirea egalitatii cantitative prin eliminarea din calcul a diferentei în plus începând cu sorturile care au preturile scazute, în ordine crescânda;-         cantitatile sorturilor supuse compensarii, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât cantitatile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri. În aceasta situatie se procedeaza la stabilirea egalitatii cantitative prin eliminarea din calcul a cantitatii care depasesc total cantitativ al plusurilor, începând cu sorturile care au preturile unitare cele mai scazute, în ordine crescânda.

d.      Scazamintele legaleSe aplica la valorile materiale la care sunt acceptate scazaminte.

În cazul compensarii lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scazamintele se calculeaza numai în situatia în care cantitatile lipsa sunt mai mari decât cele constatate în plus.Cotele de scazaminte se aplica:-         în primul rând, la valorile materiale la care s-au constatat lipsurile;-         daca în urma aplicarii scazamintelor respective mai ramân diferente cantitative în minus, cotele de scazaminte se pot aplica si asupra celorlalte valori materiale admise în compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferente.

Normele de scazaminte nu se aplica anticipat, ci numai dupa constatarea existentei efective a lipsurilor si numai în limita acestora. Normele de scazaminte nu se aplica automat, fiind considerate limite maxime.

Diferenta stabila în minus în urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor de scazaminte, reprezentând prejudiciu pentru unitate, se recupereaza de la persoanele vinovate.

Imputarea pagubelor constatate în gestiune se face la valoarea de înlocuire.Rezultatele inventarierii se înregistreaza în evidenta tehnic-operativa si în

contabilitate. Pe baza registrului-inventar si a balantei de verificare se întocmeste bilantul contabil, ale carui posturi trebuie sa corespunda cu datele înregistrate la stabilirea egalitatii cantitative prin eliminarea din calcul a cantitatii care depaseste totalul cantitativ al plusurilor, începând cu sorturile care au preturile unitare cele mai scazute, în ordine crescatoare.

Stabilirea rezultatelor inventarierii constituie sarcina exclusiva a comisiei ce a efectuat lucrarea de inventariere.

Rezultatele inventarierii se determina prin stabilirea diferentelor între cantitatile faptice de pe teren si cele ce figureaza scriptic în contabilitate. Determinarea diferentelor de face direct pe listele de inventariere.

Înaintea stabilirii diferentelor - plusuri sau minusuri - comisia are obligatia de a analiza fiecare pozitie în parte verificând exactitatea tuturor calculelor, procedând la corectarea eventualelor erori ce pot influenta rezultatele.

De asemenea comisiile au obligatia de a proceda la verificarea atenta a listelor de inventar pentru ca acestea sa îndeplineasca conditiile necesare ca forma si fond, respectiv

18

sa nu cuprinda stersaturi, suprascrieri, adaugiri sau corectii efectuate fara respectarea normelor de corectare a documentelor.

În urma analizei lucrarilor de inventariere comisia întocmeste procesul verbal de inventariere în care se va cuprinde: recapitulatia valorica a bunurilor inventariate, modul cum au decurs operatiunile de inventariere, concluziile cu privire la cuantumul diferentelor, cauzele lor, persoanele vinovate, precum si propunerile concrete cu privire la modul de solutionare a diferentelor, eventuale propuneri pentru compensari, scazaminte legate sau casare. De asemenea, se vor face propuneri cu privire la masurile ce urmeaza a se lua în viitor în vederea preîntâmpinarii abaterilor si a deficientelor constatate în administrarea si gestionarea bunurilor respective si propuneri pentru punerea în circuitul economic a bunurilor iara miscare.

O atentie deosebita se va acorda de catre comisie depistarii valorilor materiale a caror conditii de depozitare si conservare nu asigura mentinerea calitatii acestora, facând mentiuni speciale în procesul verbal cu privire la masurile de conservare ce trebuiesc luate.

Dosarul comisiilor de inventariere va cuprinde urmatoarele documente:-         declaratia gestionarului la începutul inventarierii; ,-         listele de inventariere;-         procesul verbal cu concluziile si propunerile comisiei;-         situatia de compensari, daca este cazul;-         situatia plusurilor si minusurilor ce nu intra în compensare;-         declaratia gestionarului în care se justifica în amanunt cauzele diferentelor constatate pe fiecare pozitie în parte;-         centralizatoarele pe locuri de folosinta sau pe puncte de lucru;-         listele cu propunerile pentru scoaterea din uz;-         listele cu bunurile degradate însotite de procesul verbal în care se arata cauzele si persoanele vinovate.

Se atrage atentia comisiilor de inventariere ca respectarea stricta si în totalitate a acestor instructiuni este obligatorie, orice abatere constituind neîndeplinirea sarcinilor de inventariere.

2.3. Înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate la inventariere

A. Plusurile de elemente patrimoniale constatate la inventariere: a1) imobilizările corporale, reprezentate de mijloace fixe:

21x = 131“Imobilizări corporale“   “Subvenţii pentru investiţii“

a2) materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, mărfuri, ambalaje cumpărate:

301 = 601“Materii prime“   “Cheltuieli cu materiile prime“

sau601 “Cheltuieli cu materiile prime“ = 301 “Materii prime“, cu suma în roşu;

19

a3) elemente patrimoniale de natura semifabricatelor şi, respectiv produselor finite obţinute din producţie proprie:

%341"Semifabricate"345"Produse finite"

= 711"Venituri din producţia stocată

a4) plus de numerar:531 "Casa" = 758 "Alte venituri din exploatare"

B. Lipsurile de elemente patrimoniale constatate la inventariere:- bunuri constatate lipsă a căror valoare nu se impută unor persoane:b1) imobilizări necorporale reprezentate de un program informatic, parţial

amortizat, ce se scoate din evidenţă:%280"Amortizări privind imobilizările necorporale"6583" Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital"

= 208"Alte imobilizări necorporale"- pentru valoarea amortizată   - pentru valoarea neamortizată

b2) imobilizări corporale reprezentate de un mijloc fix, parţial amortizat, ce se scoate din evidenţă:

%281"Amortizări privind imobilizările corporale"6583" Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital"

= 21x"Imobilizări corporale"- pentru valoarea amortizată   - pentru valoarea neamortizată

    b3) elemente patrimoniale de natura stocurilor provenite din cumpărări (de exemplu materii prime):

601 "Cheltuieli cu materiile prime" = 301 "Materii prime"b4) bunuri de natura stocurilor provenite din producţie proprie (stocuri de

semifabricate produse finite):711"Venituri din producţia stocată"

= %341"Semifabricate"345"Produse finite"

bunuri constatate lipsă la inventariere a căror valoare se impută: În plus, pe lângă formulele contabile de descărcare a gestiunii ceea ce înseamnă

scoaterea din evidenţă a bunurilor respective (vezi operaţiile anterioare, b1, b2, b3, b4),

20

se înregistrează şi operaţia de imputare, respectiv de creare a creanţei faţă de persoana vinovată de producerea pagubei:

4282"Alte creanţe în legătură cu personalul"sau461"Debitori diverşi"

= %758"Alte venituri din exploatare"4427"TVA colectată"

 C. Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de regularizare, care se referă

la următoarele:a) operaţiuni privind amortizările şi provizioanele.Cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, valoarea de inventar stabilită ar

trebui să fie egală cu valoarea rămasă de amortizat (valoarea netă). Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea rămasă de amortizat, situaţia se poate regulariza astfel:

- înregistrarea unui amortisment excepţional dacă deprecierea este apreciată ca ireversibilă (definitivă) şi se modifică, în mod corespunzător, planul de amortizare;

6811"Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor "

= 281"Amortizarea imobilizărilor corporale"

- constituirea unui provizion pentru depreciere dacă deprecierea se apreciază ca reversibilă (provizorie).

6813"Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor"

= Conturi din grupa 29 "Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor"

Provizioanele pentru deprecieri se constituie pentru acele elemente de activ care nu sunt supuse amortizării şi a căror valoare de inventar (valoare actuală), la data închiderii exerciţiului, este mai mică decât valoarea contabilă de intrare în patrimoniu. Deoarece aceste micşorări de valoare se consideră că au un caracter reversibil regularizarea la închiderea exerciţiului următor se face astfel:

- pentru deprecierile constatate cu ocazia inventarierii şi pentru care nu s-au constituit provizioane se constituie provizioanele respective pe cheltuieli:

6814"Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante" 

= %39x"Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie" 491"Provizioane pentru deprecierea creanţelor clienţi"

6863"Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor financiare"

= %296"Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare"59x"Provizioane pentru conturilor de trezorerie"

21

495"Provizioane pentru deprecierea creanţelor - decontări în cadrul grupului şi cu asociaţii"

- în situaţia în care deprecierea calculată pe baza inventarului este superioară provizionului deja constituit se procedează la suplimentarea provizionului; în acest caz se efectuează o înregistrare identică cu cea menţionată anterior;

- în situaţia inversă, în care deprecierea constatată, pe baza inventarului, este inferioară provizionului constituit, acesta se diminuează, diferenţa preluându-se la venituri.

b) operaţii de regularizare privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieliLa încheierea exerciţiului financiar se înregistrează provizioanele destinate să

acopere riscurile şi cheltuielile ce vor surveni prin evenimentele viitoare, precizate prin obiect (litigii, garanţii acordate clienţilor, cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare), dar nu şi prin sumă şi a căror realizare este incertă:6812"Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli"

= 151 "Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli"

Ca urmare a analizei provizioanelor constituite la sfârşitul exerciţiului precedent şi cele constituite în exerciţiul curent se poate constata că riscul a crescut (caz în care se efectuează o majorare a provizionului), s-a diminuat (provizionul se virează asupra veniturilor) sau a rămas neschimbat.

c) operaţii de regularizare privind delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor.

În vederea determinării corecte a rezultatului exerciţiului financiar este necesară separarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor aferente fiecărui exerciţiu, atât a celor înregistrate pe parcursul exerciţiului curent dar care privesc exerciţiile viitoare sau preluarea din soldul conturilor exerciţiului financiar precedent, a cotei părţi din cheltuielile şi veniturile care aparţin exerciţiului curent.

- cheltuielile constatate la finele exerciţiului ca fiind aferente exerciţiilor următoare se trec asupra contului 471 "Cheltuieli înregistrate în avans":

471"Cheltuieli înregistrate în avans"

= 60x; 611; 621-626; 628; 658; 666; 668"Conturi de cheltuieli"

- se repartizează cheltuielile efectuate în exerciţiile precedente (înregistrate în contul 471) asupra cheltuielilor exerciţiului curent:

"Conturi de cheltuieli" 611, 621-626, 628, 658, 666, 668

= 471"Cheltuieli înregistrate în avans"

- se înregistrează veniturile în avans efectuate în cursul exerciţiului (în contul 472 "Venituri înregistrate în avans"), constatate la finele perioadei ca fiind aferente perioadelor următoare:

411"Clienţi"

= 472"Venituri înregistrate în avans"

- se înregistrează trecerea veniturilor înregistrate în avans asupra veniturilor perioadei curente. De exemplu venituri din chirii:

472 "Venituri înregistrate în avans"

= 706"Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii"

22

d) operaţiuni privind regularizarea diferenţelor de curs valutar aferente creanţelor şi datoriilor exprimate în devize.

Cu ocazia închiderii exerciţiului se stabilesc şi se înregistrează diferenţe de conversie pasiv pentru diferenţele favorabile de curs valutar, ca urmare a creşterii cursului valutar al creanţelor în devize şi ca urmare a scăderii cursului valutar pentru datoriile în devize. În situaţia inversă rezultă diferenţe nefavorabile de curs valutar care se înregistrează ca diferenţe de conversie activ.

Diferenţele favorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor în devize (la bancă, în casă şi acreditive) constituie pentru unitate venituri din diferenţe de curs valutar, iar diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor în devize se înregistrează de unitate pe cheltuieli financiare.

e) operaţiuni de regularizare privind taxa pe valoarea adăugată.- în situaţia în care TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă se

compensează TVA colectată cu TVA deductibilă, luându-se în calcul şi TVA de recuperat, respectiv TVA de plată din perioadele precedente:

4427"TVA colectată"

= 4426"TVA deductibilă"

Pentru soldul creditor al contului 4427 TVA colectată se creează obligaţia de plată faţă de bugetul statului:

4427 "TVA colectată" = 4423 "TVA de plată" În cazul în care, pe baza ordinului de plată, se achită suma respectivă:

4423"TVA de plată"

= 5121"Conturi la bănci în lei"

În cazul în care TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată, soldul debitor al contului 4426 TVA deductibilă se trece în contul 4424 TVA de recuperat, reprezentând o creanţă a unităţii faţă de bugetul statului:%4427"TVA colectată"4424"TVA de recuperat" Se încasează suma de la buget5121"Conturi la bănci în lei"

=      =

4426"TVA deductibilă     4424"TVA de recuperat"

D. Determinarea rezultatului exerciţiuluiDupă efectuarea înregistrărilor de regularizare este necesar să se închidă conturile

de cheltuieli şi venituri prin transmiterea soldurilor conturilor respective asupra contului 121 "Profit şi pierdere", situaţie în care se efectuează înregistrările contabile, astfel:.

- Se decontează (se transferă) cheltuielile colectate în cursul perioadei asupra rezultatului exerciţiului (contului 121):121"Profit şi pierdere"

= Conturi cls. 6 Conturi de cheltuieli(601 - 687)

- Se decontează (se transferă) veniturile înregistrate în cursul perioadei asupra rezultatului exerciţiului (contului 121):

23

cls. 7 Conturi de venituri (701 - 787)

= 121 "Profit şi pierdere"

Soldul creditor al contului 121 "Profit şi pierdere" reprezintă profitul brut realizat, dacă veniturile depăşesc cheltuielile, iar soldul debitor reprezintă pierderea realizată, dacă cheltuielile depăşesc veniturile.- Se determină impozitul pe profit şi se înregistrează obligaţia către buget privind impozitul pe profit:

691"Cheltuieli cu impozitul pe profit"

= 441"Impozitul pe profit"

- Se decontează (se închid) cheltuielile privind impozitul pe profit:121 "Profit şi pierdere" = 691

"Cheltuieli cu impozitul pe profit"- Pe baza ordinului de plată se înregistrează achitarea impozitului pe profit:

441 "Impozitul pe profit" = 5121"Conturi la bănci în lei"

În urma acestor înregistrări soldul creditor al contului 121 "Profit şi pierdere" reprezintă profitul net obţinut de unitatea patrimonială.

Se efectuează repartizarea parţială sau totală, după caz, a profitului net realizat şi înregistrările contabile corespunzătoare.

Repartizarea profitului net se efectuează conform normelor legale din ţara noastră, în mod diferenţiat, pe anumite destinaţii, în funcţie de forma de proprietate a unităţilor patrimoniale (societate comercială cu capital privat sau regie autonomă). In acest scop se utilizează contul 129 "Repartizarea profitului".  

E. Întocmirea celei de a doua balanţă de verificare a conturilor (balanţa generală sintetică definitivă) reprezintă ultima lucrare preliminară întocmirii bilanţului, asigurându-se centralizarea datelor contabilităţii curente şi obţinerea unei situaţii generale a patrimoniului unităţii economice. 

24

BIBLIOGRAFIE

Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii;

Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificarile si completarile ulterioare;

Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar- contabile, cu completarile ulterioare

25