oglinda73

www.oglindaliterara.ro3054

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şiface parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare şi

Editurilor din România (APLER) şi Associazionedella Stampa Estera din Italia, membru fondator al

Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor din Europa

Editată de S.C. ZEDAX Focşani cu sprijinulConsiliului Judeţean Vrancea, Asociaţiei Culturale

"Duiliu Zamfirescu"

CONSILIUL EDITORIALDoru Simiz Liviu Jitea

Dan Pică

REDACŢIA

Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguRedactor şef adj: Gabriel FunicaSenior editori: Daniel Stuparu, Liviu Comşia,Florentin Popescu, Valeria Manta TăicuţuSecretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu,Florin Paraschiv, Daniel D. Marin, Cosmin Dragomir,Constantin Miu, Theodor Codreanu, Lili Goia, SavaFrancu, Ioana Petcu, Ion Deaconescu, Virgil Panait.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, Carmen Săpu-naru, Roxana Branişte, Riad Awaad, Mihaela Albu,Marlena Lica Masala.Administraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

În numele libertăţii absolute de exprimare, autoriirăspund în mod direct de conţinutul materialelor

publicate sub semnătura proprie.

"Cititorii din străinătate se pot abona prin S.C.Rodipet S.A. cu sediul în Piaţa Presei Libere

nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureşti, România laP.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau

e-mail [email protected]; [email protected] sau on line la adresa

www.rodipet.ro".

• Gabriel Funica• Matei Romeo Pitulan• Romul Munteanu• Radu Comănescu• Ion Rotaru• Valeria Manta Tăicuţu• Florentin Popescu• Gheorghe Istrate• Paul Everac• Liviu Pendefunda• Ion Filipciuc• Doina Popa• Ion Deaconescu• Nae Georgescu• Ion Pachia

Tatomirescu• Victor Sterom• Mircea Eliade• Adrian Dinu Rachieru• Viorel Avram• Petre Flueraşu• Radu D. Rosetti• Marius Chelaru• Liviu Comşia• Felix Nicolau• Al. Florin Ţene• Riad Awwad• Gheorghe Andrei

Neagu• I.D. Denciu• Mircea Dinutz• Teodora Fântânaru• Paul Spirescu• Ionel Necula• Georgeta Vioreanu• Dumitru Huţanu• Marin Ionel• Ion Micheci• Gheorghe Mocanu

• Mariana Vârtosu• Sava Francu• Petre Abeaboeru• Natalia Cebanu• Mihai Antonescu• Bogdan Ulmu• Mihai Andriţoiu• Paul Sânpetru• Mircea Deciu• Mariana Criş• Colette El-Khouri• Iscandar Luca• Nicu Porsenna• Aurel Pop• Aureliu Goci• Angela Baciu-Moise• Marius Marian Şolea• Virginia Bogdan• Isabela Vasiliu-Scraba• Robert Toma• Raluca Brodner• Tudor Cicu• Francois Szabo• Ioana Trică• Ana Ioana Cătănoiu• Marlena Lica-Masala• Oana Draia• Suto Andras• Alexandra Diaconu• Lucia Cherciu• Cristian Neagu• Emilian Marcu• Gaal Aron• Cornelu Vasile• Florin Paraschiv• Radu Cosmin• Roxana Branişte• Claudia Voiculescu

În acest număr:OGLINDA literarã

Revista figurează la poziţia 4699în Catalogul Presei Române

Abonamente numai prin RODIPET

ISSN 1583-1647

ADRESA REDACŢIEI:str. Dr. Ing. Ion Basgan, bl. 8,ap. 6, Focşani, jud. Vrancea

Mobil: 0722-284430

E-mail:[email protected]

OGLINDA literară o puteţi citi şi pe site-ul

www.oglindaliterara.roactualizat de:

www.bootsoftware.comşi www.seven.com

Asociaţia Culturală "Duiliu Zamfirescu"Cont: RO98 RZBR 0000 0600 0166 3440

deschis la RAIFFEISEN BANK FOCŞANI

Proiect realizat cu sprijinul Consiliului Local alMunicipiului Focşani şi al Primăriei Municipiului

Focşani. Conţinutul acestui proiect nu reflectăneapărat poziţia Primăriei Municipiului Focşani şi nu

implică nici o responsabilitate din partea acesteia.

Coperta 1:Caspar David Friedrich - Marea îngheţată

3055www.oglindaliterara.ro

pînă la un punct cu preopinentul , îl aduci pecalea cea bună, îi domoleşti entuziasmul saupesimismul excesiv cu formula “să nu uitămcă..”, şi el îşi aminteşte, o lasă mai moale, defapt ştie, cum să nu ştie, e un intelectual, uncultural, care deţine detalii de culise, decoterie, drept pentru care îşi revine,concesionează, admite, se repliază sceptic dedragul obiectivităţii şi al raţiuniiatotcomprehensive.Fie că este vorba de unvernisaj, o lansare de carte, un colocviu, unsimpozion urmate, neabătut, de cîte ochermeză cu ştaif, în cel mai rău caz de unbufet rece, luat în primire fără prea multefasoane: se mănîncă, se glojdeşte, se radetot, se bea.Doar o vodcă să-ţi mai pun şi apoise dezleagă limbile, se despart apele, se taie,la greu, noduri gordiene, se completeazălacune.Între două enormităţi spuse cu aplombîţi sună, salvator, mobilul.Îl extragi cît maidiscret, te îndepărtezi politicos prevenitor,îngaimi ceva sibilinic, apoi, cu indiferenţă debon ton, laşi aparatul să alunece la loc.Depreferat, în astfel de împrejurări, să nu pari nicifoarte popular, nici prea elitist.Mai degrabă,ceva între băiatul de comitet, uşor bonjurist,gata să savureze, complice, glumiţa fărăperdea, şi cărturarul insurmontabil erudit ceevaluează, distant nietzschean, mulţimea de“nigauds, gogos, masos, zozos”.E musai să fiisociabil, să te bagi, să te înfigi, să intri pe subpiele, să ieşi la înaintare, să fii pe fază.Nu ştiiniciodată de unde sare iepurele.De aceea,trebuie să răspunzi, euforic, la orice invitaţie.Eimportant să fii văzut, îndeosebi pe post şi,mai ales, că nimic din ce frămîntă lumeacontemporană nu îţi este străin: producţia degrîu, boabă la hectar, virtuţile ceaiului decoacăze, plăcile tectonice, muzica hip hop,Heidegger, culisele Casei Albe, afacereaKazMunaiGaz, insomniile Pamelei Anderson,tribulaţiile cuplului Columbeanu, dispariţiaElodiei.Repeţi ce s-a mai repetat, baţi cîmpii,vorbeşti în dodii, rumegi un subiect dejarumegat, pari că ştii adevărul.De fapt, teodihneşti rulînd derulînd bobina clişeelor la zi,date din oală-n poală, de la o televiziune laalta.Impresia contează.Te dai rorund, te dai înstambă, te dai balenă în găleată, ca să citezdin Leonard Doroftei – acest Dosoftei alsportului cu mănuşi.Devenim, treptat,marionetele unui joc, seducător, alaparenţelor.Vrem să părem în loc săfim.Preferăm realităţii imediate, irealitateamediată.Prin orice tertip, truc, abureală.De lapenibil la scandalos, de la ridicol la sublim, dinteama subconştientă de a nu fi omişi laîmpărţitul colivei.Urmărim cu obstinaţie şitresăriri peristaltice apariţia semnăturii,menţionarea numelui, includerea în istorii,dicţionare, ba chiar în who’s who.Altfel, neapucă depresia, ne simţim marginalizaţi,dormim prost, mîncăm pe sponci, începem sănu mai credem în Dumnezeu.Căci unDumnezeu loial trebuia să ne fi rezervat, dinvreme, un loc privilegiat la tot acest bîlci aldeşertăciunilor.

Prin urmare, sărim ca arşi, percutămautomat atunci cînd e vorba să fimprezenţi acolo unde se va afla o

notabilitate (politică, financiară, culturală), ocameră de luat vederi, aparate foto care săimortalizeze marele moment şi oamenicalificaţi care să consemneze isprava.Cumsă ratezi ocazia de a strînge, semi-absent, unnumăr de mîini, de a schimba o sumă desaluturi şi formule convenţionale ? Nu vei ştiniciodată, într-adevăr, cum e vremea dacă n-o vei afla între două fursecuri şi vreo cîtevaînghiţituri de apă minerală.Cum să eşueziîntr-o discuţie pur amicală, prietenească, la ocafea, cu cineva lipsit de relief culturalmonden? Cum să te descalifici atît deneinteresant reluînd aceleaşi amintiri de oviaţă, vorba poetei: foşnesc amintirile înmărimea lor naturală (Riri Silvia Manor),aceeaşi viaţă, anostă, fără pigment social?Cum să nu fii de faţă la un eveniment unde,ai putea crede, că eşti indispensabil ? Dacăse întîmplă ceva epocal? Poate afli cevauluitor despre X sau un amănunt picantdespre Y.De nu cumva scapi prilejul să te puibine cu Z.Dacă pică vreo sponsorizare?Dacăîntreabă Mihaela Rădulescu de tine? Dacăvine cineva de la Naţionala de Bere ca să-ţiia un interviu? Dacă pogoară însăşi SfîntaTreime? Cum să nu fii la astfel de întîlniri,benefic, imprevizibile?La urma urmei nici nucere un efort deosebit.Îţi compui un aer vagsolemn, vag interesat, asculţi cu atenţiedisimulată ce se discută, creezi senzaţia căsorbi din priviri vorbitorul, ca apoi, în unelemomente de respiro, să te detaşezi astral,proiectat, ca efect al expunerii, în lumiinaccesibile celorlalţi participanţi.Ba chiar facigestul unor notaţii pe marginea programuluiprimit la intrare.De fapt desenezi aceiaşiomuleţi schematici asortaţi cu rombuleţe şipătrăţele întretăiate nervos, cu acea morgăcalculat ofensivă, de parcă ai pregăti,punctual, interpelarea, lămurirea lucrurilor înesenţă, eliminarea oricărui echivocepistemologic, cu argumente infailibile.Înrest, te fîţîi, zîmbeşti protocolar, te încliniaprobator, eşti jovial şi înţelegător.Rezonezi

Vanity fair

Gabriel Funica

Vorbim, pălăvrăgim, stăm la taclaledeoarece trebuie să umplem spaţii de

emisie, pagini de ziar, pagini web, paginide cărţi.Consumăm timp, pastă de pix,

cerneală tipografică, toner, hîrtie, curentelectric.Sîntem tot mai disponibili pentru

chestiuni de suprafaţă publică şirezervaţi în cerc intim.Ne împopoţonămcarnavalesc, ne punem măşti festive,

căutăm să ne aşezăm cît mai convenabilîn lumina reflectoarelor.

[email protected]

Cum să nu fii defaţă la un

eveniment unde, aiputea crede, că

eşti indispensabil ?Dacă se întîmplă

ceva epocal?Poate afli ceva

uluitor despre Xsau un amănunt

picant despre Y.Denu cumva scapiprilejul să te puibine cu Z.Dacă

pică vreosponsorizare?Dacă

întreabă MihaelaRădulescu de tine?

Dacă vine cinevade la Naţionala deBere ca să-ţi ia un

interviu? Dacăpogoară însăşiSfînta Treime?

EE DD II TT OO RR II AA LL


CCRROONNIICCĂĂ LLIITTEERRAARRĂĂ

(continuare în nr. viitor)

Mult-iubitul şi prea-pătimitul meuneam românesc, “Românii nu suntnicăieri colonişti, venituri, oameniinimănui; ci, pretutindenea unde locuiesc,sunt autohtoni, populaţie mai veche decâttoţi conlocuitorii lor”1. “Rasa istoricăformatoare a acestei ţări este “acel neamde oameni, acel tip etnic care,revărsându-se de o parte din Maramureş,de alta din Ardeal, a pus temelia statelorromâne în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, şi care, prin caracterul lui înnăscut2, adeterminat soarta acestor ţări, de la (anuln.n.) 1200 şi până la (anul n.n.) 1700”3.Nu există nici o deosebire între rasaromână din Muntenia, Moldova, din ceamai considerabilă parte a Ardealului şi aŢării Ungureşti. E absolut aceeaşi rasă,cu absolut aceleaşi înclinări şiaptitudini4”5.

“Un popor, oricare ar fi el, aredreptul a-şi legiui trebuinţele şitranzacţiunile ce rezultă neapărat dinacele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilorsale: într-un cuvânt: legile unui popor,drepturile sale, nu pot purcede decât dinel însuşi; condiţiunea de viaţă a unei legi,garanţia stabilităţii (legitimităţii n.n.) sale eca ea să fie un rezultat, o expresiunefidelă a trebuinţelor acelui popor;legislaţiunea trebui pusă în aplicarea celeimai înaintate idei de drept, pusă în raportcu trebuinţele poporului, astfel încâtexplicarea ori aplicarea drepturilor prinlege să nu contrazică spiritul acestora.Industria trebuie să fie a naţiunii aceleia şipăzită de concurenţă iar purtătorul ei,comerţul, s-o schimbe pe aur, dar aurul,punga ce hrăneşte pe industriaş şiîmbracă pe agricultor, trebuie, deasemenea, să fie în mâinile aceleiaşinaţiuni. Ştiinţele, afară de ceea ce edomeniu public, trebui să prezinte lucruriproprii naţiunii, prin care ea să fi contribuitla luminarea şi înaintarea omenirii; arteleşi literatura frumoasă (beletristica n.n.)trebui să fie oglinzi de aur ale realităţii încare se mişcă poporul, o coardă nouă,originală, potrivită pentru binele cel mareal lumii”6.

“Peste noapte şi prin surprindere”7,”am admis legiuiri străine”8, “legi străine întoată puterea cuvântului, care substituie,pretutindenea şi pururea, în loculnoţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om,cetăţean al universului, fie din Berber,Nigritania, China sau Galiţia?”9…“Ei, bine,nu le-am admis pentru român, cuinteresele căruia nu se potriveau, cipentru elemente economice cu care sepotriveau şi care ştiu a se folosi dedânsele. Am creat o atmosferă publicăpentru plante exotice, de care (din cauzacărora n.n.) planta autohtonă moare… Aziavem cele mai înaintate instituţii liberale.Control, suveranitatea poporului, codicefranţuzeşti, consilii judeţene şi comunale.Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, dezece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se

potriveau (şi nu se potrivesc n.n.) custarea noastră de cultură, cu sumaputerilor muncitoare de care dispunem, cucalitatea muncii noastre, încât trebuie săle sleim pe acestea pentru a întreţineaparatul costisitor şi netrebnic al statuluimodern”10.

E într-adevăr ciudat (simptomaticn.n.) de-a vedea un popor eminamenteplugar ca al nostru si a cărui raţiune de-afi este tocmai originea lui traco-romană,cum, din chiar senin şi într-o singurănoapte, erige teoria de om şi om teorieabsolută de stat şi face din banulinternaţional şi din posesiunea acestuiasingura măsurătoare pentru a deosebiînrâurirea unui om de a celuilalt în viaţastatului. Nici (nu n.n.) e lesne de înţelescum un popor de plugari, ba încă unulcare s-a lăsat de păstorie de ieri-alaltăierişi s-a apucat de plug înainte de abia (cun.n.) cincizeci de ani, putea să se creadăîndestul de bogat pentru a introduce, la el,forme de civilizaţie şi instituţii pe careţările apusene, bogate prin industrie şiprintr-o dezvoltare economică de sute deani, abia le pot plăti. Cea mai superficialăsocoteală din lume ar dovedi, îndestul, căputerea productivă a naţiei româneşti n-acrescut, n-a putut să crească în raport cugroaza de cheltuieli pe care le-au impusformele de civilizaţie străină, introduse cugrămada în ţara noastră… Înzecitu-s-au şiînsutitu-s-au oare averea românului şiveniturile lui pentru a plăti instituţiile de osută de ori mai scumpe? Desigur că nu.Clasele productive au dat îndărăt;proprietarii mari şi ţăranii au sărăcit;industria de casă şi meşteşugurile s-austins cu desăvârşire – iar claseleimproductive, proletarii condeiului,cenuşerii, oamenii ce încurcă două buchipe hârtie şi aspiră a deveni deputaţi şiminiştri, advocaţii, s-au înmulţit cu asuprăde măsură, dau tonul, conduc opiniapublică, fericesc naţia în fiecare zi, pehârtie”11.

“Astfel, statul român nu mai este unprodus al geniului rasei române, ci un textfranţuzesc aplicat asupra unui popor cenu-l înţelege şi nu-l va înţelegeniciodată”12. “Peste tot aceeaşi idee: sădau străinilor ce-mi cer; cât pentruromâni, puţin îmi pasă!”13. “Constituţianoastră, punând greutatea pe o clasă demijloc, parte străină, parte neexistentă, adat loc la o declasare generală din celemai dezastruase14. Nu mai există o altădeosebire între oameni, decât cea pecare o stabileşte banul, oricum ar ficâştigat”15.

”Un sistem reprezentativ, întins cao reţea asupra întregii ţări, influenţat însă,întotdeauna, în mod absolut, de guvernulcentral, şi-a format în fiecare părticicăorganele sale, sub formă de consiliijudeţene, consilii comunale, consilii deinstrucţiune, consilii de sus şi de jos, carenici nu ştiu ce să consilieze, nici nu au ce

reprezenta (reprezintă n.n.) decât pepersoanele din care sunt compuse16”17.

Astfel, teoria de om şi om, o teoriecurat filantropică şi un rezultat alcompătimirii ce omul o are nu numaipentru semenul său, ci chiar pentruanimale, devine o stupiditate erijându-seîn teorie de stat, căci preface ţaramoştenită, apărată cu vărsare de sânge şicu privaţiuni, într-o mlaştină pentruscurgerea elementelor nesănătoase dinalte ţări – introducând într-un stateminamente naţional un sistem deinstituţii cosmopolite”18.

Urmare aplicării ei vom ”avea de-acum înainte dominaţia banuluiinternaţional, o domnie străină, impusă destrăini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni;teoria de luptă pe picior în aparenţă egal,în realitate inegal. Şi, în această luptă, nuînvinge cine-i tare, nobil, sau eroic;învinge cel pentru care orice mijloc decâştig e bun, cel fără scrupul faţă deconcetăţenii săi, cel pentru care oriceapărare a muncii e o piedică pe care vatinde a o răsturna, pe cale legiuită sau pecale piezişă”19.

Urmare ei, “capitalul, care ar trebuisă fie şi să rămână ceea ce este prinnatura lui, adică un rezultat al muncii şi,totodată, un instrument al ei, e, adesea,ca posesiune individuală, rezultatul unoruneltiri vinovate, a exploatării publiculuiprin întreprinderi hazardate şi fărătrăinicie, a jocului de bursă, a minciunii.Elemente economice nesănătoase,uzurari şi jucători la bursă, cavaleri deindustrie şi întreprinzători şarlatani, seurcă, cu repejune, în clasele superioareale societăţii omeneşti, în locurile care,înainte, erau rezervate naşterii ilustre,averii seculare, inteligenţei celei maidezvoltate, caracterului celui mai drept şimai statornic…Peste tot credinţele vechimor, un materialism brutal le ia locul,cultura secolului, mână-n mână cusărăcia claselor lucrătoare, ameninţătoată clădirea măreaţă a civilizaţieicreştine. Shakespeare cedeazăbufoneriilor şi dramelor de incest şiadulteriu, cancanul alungă pe Beethoven,ideile mari asfinţesc, zeii mor”20…”Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţaraaceasta, pentru mită capetele cele mai desus ale administraţiei vând sângele şiaverea unei generaţii”21…”Oameni careau comis crime grave rămân somităţi, seplimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte,în loc de a-şi petrece viaţa lapuşcărie”22… ”Ne mulţumim dacă acteleguvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptulde înaltă trădare, abstracţie făcând detoate celelalte defecte ale lor, precummărginirea intelectuală, slăbiciunea decaracter, lipsa unui adevărat şi autenticsentiment patriotic”23…”Trădătorii devinoameni mari şi respectaţi, bârfitorii decafenele – literatori, ignoranţii si proştii –administratori ai statului român24”25.

TESTAMENTUL POLITIC AL LUI MIHAI EMINESCU


RR EE SS TT II TT UU TT II OO

A scrie de Sfântul Bernard nueste niciodată un lucru facil! De fapt esteo întreprindere grea, migăloasă. Şi astanu datorită lipsei izvoarelor scrise.Dimpotrivă, despre Bernard de Clairvauxs-a scris mult, iar după canonizare,hagiografia sa este bogată. Este însămigălos, cum spuneam, datorităpersonalităţii covârşitoare a lui Bernard,figura cea mai de seamă, poate, a EvuluiMediu creştin din Franţa.

Prima parte a vieţii sale seînscrie în canoanele obişnuite ale epocii.Născut dintr-o familie a aristocraţieifunciare, descendentă din ducii deChampagne, la Fontaines-les-Dijon, în1090, Bernard creşte, împreună cu ceipatru fraţi şi o soră, sub oblăduirea directăa mamei sale, Aleth, o creştină pioasă,aproape habotnică, în sensul bun alcuvântului. Aceasta îl învaţă de timpuriusă respecte valorile creştine, dreptatea,dar mai ales compasiunea faţă de ceilalţi,sentiment ce îl va însoţi pentru totdeaunape cel ce îl vom cunoaşte peste secole caSfântul Bernard.

Momentul ce-l va marcaputernic, la nici 17 ani, este moarteamamei sale, la 1107. A însemnat pentruel, după cum frumos şi cu durere o spune:„… începutul lungului meu drum spreviaţa monahală”!

Trist, dar şi iluminat interior, stoicdar şi puternic, în ciuda vârstei fragede,Bernard renunţă la studiile literareîncepute la Chatillon-sur-Seline şi alegecalea monahală. Îi convinge pe cei patrufraţi de sânge şi încă 25 de foşti tovarăşidin tinereţe, viitori fraţi întru credinţă, să iadrumul sihăstriei la 1112. Şi nu în oriceloc, ci chiar la Citeaux, sediul al OrdinuluiCistercienilor, ordin ce purta chiar numeleabaţiei. La cea vreme, abaţia din Citeaux,deşi relativ tânără, era deja celebră.Înfiinţat la 1098 de Robert de Molesme,lăcaşul era condus, la sosirea lui Bernard,de un călugăr englez, Stephen Harding.Abate englez în Franţa – o nouă dovadă auniversalităţii credinţei!

Cistercienii predicau umilinţa,compasiunea faţă de aproape, penitenţaşi mai presus decât orice, supremadragoste faţă de Creator.

Aici îşi petrece Bernard primii ani deucenicie, până când abatele Stephan, văzândpotenţialul misionar în tânărul monah, îl trimitesă fondeze o „fiică” a abaţiei într-un loc pustiu,uitat de lume, la graniţa dintre Champagne şiBurgundia, la Clairvaux.

Aici se va vedea, în timp, geniulorganizatoric, dar şi determinarea

Sfântul Bernard de Clairvauxspirituală a lui Bernard.Nu pleca dinCiteaux singur. Cu aprobarea abateluiStephan, îl însoţesc cei patru fraţi ai săi,un unchi, doi veri, un călugăr arhitect şialţi doi ucenici. În loc sălbatic, noua abatiede Clairvaux se ridica încet, cu cazna.

Bernard supraveghea toatelucrările, mai ales în timpul zilei. Iarnoaptea, într-o colibă de lângă viitoruledificiu, îşi începe scrierile sale ce l-aufăcut celebru, dar mai ales respectat înierarhia catolică a timpurilor, atât destrictă în acea vreme de luptă împotrivaduşmanilor creştinismului, reali sauînchipuiţi. Din timpul construirii abaţiei deClairvaux datează scrierile despre primiiapostoli ai creştinismului, cât şi superbalucrare „Laudă Mamei Fecioare”, studiude mariologie (doctrina şi dogma legatede Fecioara Maria).

Noua mănăstire construită fiind,Bernard rămâne abate aici până lasfârşitul vieţii, la 1153. Iar titlul de abateeste singurul rang bisericesc ce l-a avut…Nu a fost nici cardinal nici episcop. Darprin influenţa sa a impus la Roma de-alungul timpului doi papi. Iar moştenirea saorganizatorică în cadrul cistercienilor esteimpresionantă. La 1153, anul morţii sale,din cele 345 de mănăstiri legate deCiteaux, 167 erau dependente ierarhicdirect de Clairvaux,. Să fii părinte spiritualpeste 167 de mănăstiri nu este un lucrucomun nici azi!

Întrebarea ce se pune astăzieste cum de a putut Bernard la aceaepocă să influenţeze lumea creştină atâtde puternic. Să fi fost datorită scrierilorsale, ori datorită talentului organizatoricdovedit în zidirea mănăstirii dinClairvaux? Sau poate datorită spirituluisau umil, în contrast cu prelaţii timpului?

Bernard a fost, poate, ghidat decâte puţin din toate acestea. Dar eu credcă suflul ce l-a dus în prim planul epocii afost imensa sa dragoste faţă deDumnezeu şi faţă de cei din jur, ceea ce i-a determinat şi puternicul său crezmisionar.

Într-adevăr, deşi ocupat mai întâicu durarea mănăstirii şi apoi cuorganizarea acesteia, Bernard nu a statlocului. A călătorit mereu, într-un adevăratprozelitism cistercian. De fapt am puteaîmpărţi activitatea sa în trei mari capitole:dezvoltarea ordinului cistercian (desprecare am vorbit, lupta împotriva ereziei şipropovăduirea reîntoarcerii în lumeacreştină a locurilor sfinte din Orient.

Pios fiind, dintr-o familiecucernică, Bernard a luptat cu

vigoare,chiarc uîncăpăţânare,împotriva celorce considera elcă ar fid u ş m a n i ic reşt inătăţ i i .Era în definitiv,o caracteristicăa epocii sale.Dar el a dus-o mai departe, spre dezbateriample, pe marginea Scripturii, şi sprecinstea sa, nu spre rugul arderii ereticilor.

Căci lupta sa a fost doctrinară,adevărat dârză, dar departe de practicileInchiziţiei. Spunea aşa: „Sunt doar treilocuri, unde, în funcţie de merite, ajungsufletele morţilor: Infernul, Purgatoriul şiParadisul. În Infern – cei impuri, înPurgatoriu – cei ce au nevoie depurificare, în Paradis – cei perfecţi. Ceidin Infern nu pot fi izbăviţi, cei din Paradisnu au nevoie de salvare, dar cei dinPurgatoriu aşteaptă salvarea. Să neconcentrăm asupra lor!”

I-a combătut astfel pe catari înLanguedoc, în timpul misiunii sale din1145, dar nu a participat la pedepsepublice.

Dimpotrivă, predica în biserică,iar dacă lumea pleca, mergea şi în piaţapublică, sau în fiece casă. Conformcrezului său orice credincios reîntors de laerezie este un suflet salvat, ce nicidecumnu trebuie pedepsit!

Deşi pare un tip ce a luptat maimult prin fervoare, Bernard a combătut,de fapt, în mod organizat duşmaniibisericii. A luptat în primul rând împotrivaschismaticilor, adică împotriva celor cevroiau ruperea lor de restulcoreligionarilor, prin nerecunoaştereaautorităţii centrale a bisericii din carefăceau parte ( „schisma” în limba greacă –separare). Totuşi trebuie spus că, în ciudaluptei Sfântului Bernard, imediat dupămoartea sa, la nici un an, în 1054, s-aprodus marea schismă a creştinătăţii:separarea bisericii din vest (catolică), decea din est, biserica ortodoxă (orto doxia– în limba greacă, adevărata credinţă).Desigur astăzi cei consideraţi odinioarăschismatici apar, şi chiar sunt, adevăraţicreştini! Şi nu numai catolicii sauortodocşii, ci şi luteranii (Bisericaconfesiunii din Augsburg), reformaţii(Elveţia, Germania, Olanda şi Franţa) saupresbiterienii (Anglia şi Statele Unite).


Mihai Andriţoiu


SS CC RR II II TT OO RR II ÎÎ NN AA GG OO RR AA

*

Optimismul este o altă însuşire ce caracterizează spiritulamerican. În lucrarea sa, amintită mai sus, pentru Comarnescu osubliniere apăsat, iar Cioran nu doar o preia, dar o hipopotamizeazăchiar. Aceasta (optimismul, ad. n.) trebuie să fie într-o măsură atât demare dezvoltat, că însăşi d-l Comarnescu, optimist prin temperament şiconcepţii, simte necesitatea de a face rezerve uneori asupra lui”(„Revelaţiile durerii”, p. 85).

Care sunt resursele optimismului american? Naţiune nouă, cuun descălecat întârziat, când Europa intrase în faza evoluţiei moderne,trebuia să activeze toată epistemologia posibilului, să se deschidăoricărei aptitudini sau disponibilităţi şi să încurajeze orice iniţiativă încondiţiile unei libertăţi depline şi bine reglementată. Noua lume,subliniase în lucrarea lui şi Petru Comarnescu, reprezenta un cadru idealpentru construcţiile utopice care „înfloreau în Europa occidentală, doarcă imaginaţia nu mai trebuia să născocească lumi ipotetice, cumplăsmuise Morus Campanelle sau Fericitul Augustin, ci doar să sereplieze într-o realitate mai puţin explorată. „Ctitorii Americii, confirmăşi Cioran o idee a autorului, l-au adus ( utopismul, ad, n. ) în sufletelelor, aşternând peste el acele viziuni de ţară nouă, liberă şi mare, mai apoidecăzute într-o civilizaţie tehnică şi economică” (op. cit. p. 87).

Să precizăm însă, în vremea când Cioran recenza cartea luiComarnescu, devenise deja un partizan zelos al civilizaţiei citadine şiindustriale. „Un an din viaţa unui oraş modern, avea să recunoască doiani mai târziu, este mai plin şi mai activ decât o sută din viaţa unui sat.Şi nu numai din cauza marelui număr al populaţiei, ci şi din felul deviaţă al oraşului, care îşi accelerează ritmul din substanţa lui intimă.Oraşul şi industrializarea trebuie să fie două obsesii ale unui popor înridicare” n( „Schimbarea… p. 118).

Sigur, ulterior părerea aceasta va fi serios amendată, Cioranva insista mai mult asupra consecinţelor negative ale civilizaţiei, asupra„daunelor aduse de progresul tehnic” ( „Caiete” I, p. 274). Acum însă,când era interesat de destinul şi de condiţiile emancipării româneşti,avea, pentru cuceririle civilizaţiei o altă înţelegere, una încrezătoare şioptimistă. Miza pe activismul spiritului american, ba chiar îl privilegiaîn partajul cu subtilităţile gândirii. Accepta bunăoară, tipologia luiComarnescu rezultată din tandemul acţiunii şi gândirii: francezulgândeşte atât cât îi trebuie vieţii; iar englezul activează atât cât îi trebuievieţii, pe când germanul gândeşte atât cât nu-i trebuie vieţii (adică maimult sau, poate prea mult) (Op. cit. p.86).

Cum să n-o accepte? La vremea aceea era singura posibilitatede dispunere a problemei astfel încât să se poată rezoluţiona stenic,convingător şi vitaminizat. Yankeii au înţeles acest lucru înainteaeuropenilor – prea adânciţi în tenebrele gândului şi prea obsedaţi demaladiile acestui veac prăpăstios, infuzat cu viruşii neantului, aiabsurdului şi a ceea ce s-a numit „La conscience malheureuse”. Că niciscepticul de pe rue de l’Odeon n-a rămas statornicit în aceste convingeriprimare şi şi-a retras girul acordat iniţial e o altă problemă de care nu neocupăm în aceste gânduri. Sigur este, chiar dacă nu desfăşurăm întreagapartitură a ideii, c-a existat o perioadă în activitatea sa când a mizat peideea progresului, pe care n-o considera compromisă şi s-a amărât înşansa înfăptuirii lui pe calea revoluţiei tehnico-industriale. Dar asta seîntâmplase cu multă vreme în urmă, când tânărul Cioran credea căfurtunoasa realitate germană îi putea oferi certitudini pentru el şi soluţiipentru ţara sa.

*

Mitul succesului. Prototipul modului de viaţă american esteomul de acţiune, de afaceri, businessman-ul activ, dinamic, important,mereu în căutarea altor surse de profit, mereu dornic de a explora altezone, alte debuşee şi mereu obligat să producă alte sortimente şi săexerseze alte forme de agregare a cererii prin oferte cât maiademenitoare. Trăirile, frisoanele fiinţării nu-l interesează decât înmăsura în care antrenează o calitate de consumator şi-l poate aduce înzona intereselor sale. „Americanii ăştia, spunea într-o notaţie de jurnaldin iulie 1963, nu vor înţelege niciodată nimic din insolubilul caresălăşluieşte în tot ce-i viu şi din distanţa pe care o luăm faţă de proprianoastră viaţă” („Caiete” I, p. 190).

Adevărat este că Cioran n-acunoscut americanul la el acasă. N-asurvolat oceanul, deşi i-au fost adresatemai multe invitaţii din parteauniversităţilor americane şi a editorilorsăi. „Am fost invitat la o universitateamericană, nu ca să ţin cursuri (nu m-aşsimţi în stare), ci ca să stau câteva luni şisă mă întâlnesc din când în când custudenţii, îi scria la 8 martie 1973 lui Arşavir Acterian. Am refuzat, înciuda avantajelor materiale. Nu ştii ce groază am de-a întâlni oameninoi. Apoi, America nu mă ispiteşte. Ce să caut acolo, la ce bun să măzbat, ca să văd alte nenorociri, şi mai mari? Mai mult mă atrage lumeaveche, lumea strămoşilor tăi” )”Scrisori… p. 217).

Unui alt american care, tot, aşa îl invitase să viziteze lumea depeste ocean, îi răspunde în felul său: I tis too late, ceea ce l-a făcut peofertant să tresară: Never too late. Cum ar fi putut un americanfamiliarizat cu deşănţările posibilului să înţeleagă că sunt şi lucruri carevin prea târziu?

Bineînţeles, cele mai multe relaţii transatlantice le are cueditorii săi, dar şi aceştia îl dezamăgesc ca şi cei din Franţa sau din alteţări. „Mi s-a mai publicat o carte în America, îi scrie fratelui său la 24decembrie 1970. Din păcate, editorul e un tip dubios. N-am noroc deeditori, nici aici, nici în afară” ( „Scrisori… p. 86). Aprecia în schimbtraducerea „destul de bună” a cărţii „Tentation d’exister” – „cea maibună dintre cărţile mele” – apărută din păcate la o editură de mâna atreia. Eşec garantat”, după cum îi scria tot lui Relu Cioran la 19 aprilie1968 (Op. cit. p. 63).

Curios, deşi bănuim că era bine aşezat în propedeuticapragmatismului american, Cioran nu recurge, explicit şi expres lafilosofia întemeiată de Peiros şi James pentru a configura identitateaspiritului american. A-nţeles însă bine că activismul, experienţa,practica, branşarea automată la cerinţele vieţii, la relativităţile lumii, şiasumarea obiectivă a adevărului, a succesului reprezintă determinaţiiesenţiale ale modului de viaţă american. Ideea lucrului definitivstatornicit nu are prea multă trecere în lumea descoperită de Columb, iarceea ce s-a numit expansiunea spiritului american este mai multă oexplorare pe orizontală decât o cercetare a adâncurilor. Nu mai este lamodă imaginea specialistului tobă de carte, burduşit cu informaţii, ci amanagerului orientat şi descurcăreţ, care ştie să extragă de pe Internettoate datele trebuincioase unei afaceri profitabile. Să ne mai mirăm cămulte din resorturile formative ale învăţământului tradiţional au fostpreluate de societate, de viaţa publică? Iată ce nota Cioran în caietelesale la 26 august 1970: „Sanda Golopenţia îmi povesteşte căuniversitatea americană Bloomington, unde a petrecut un an, arepatruzeci de mii de studenţi iar oraşul cu acelaşi nume doar treizeci demii de locuitori. O asemenea anomalie prevesteşte dezastre. În acestesocietăţi zise avansate, în care instalatorii sunt la fel de rari ca geniile,proliferează doar falsul intelectual, universitarul nul şi arogant, care seerijează în revoluţionar ca să-şi diminueze neantul” ( „Caiete” III,p.200).

Sigur, judecata lui Cioran este dură şi prăpăstioasă, cum sunttoate judecăţile lui referitoare la om şi la devenirea lui buimacă într-oistorie care nu este decât „demonstrarea inumanităţii” lui. Este judecataînţeleptului care a înţeles, după ce s-a consternat de asteniile Europeiîmbătrânite, că nu se poate consola nici cu realitatea de peste ocean.

Naivitatea îngerească a americanului, optimismul nereprimatşi goana după avantaje, succese şi profituri nu conferă modului de viaţăamerican oportunităţi de exemplaritate, de model, de etalon. Trebuia să-şi reorienteze nădejdile în altă direcţie. Care? „Cred mai mult în viitorulAmericii Latine decât în cel al Europei, spunea într-o convorbire cuBenjamin Ivry. Chiar dacă regimurile politice sunt îngrozitoare, existăacolo o vitalitate. Popoarele acelea nu sunt uzate. Aici Europa s-aautodistrus. Hilter a precipitat catastrofa. („Convorbiri… p. 184-185).

Deşi erau spuse într-o formulare frântă, sacadată, tăiată,vorbele lui Cioran seamănă mai mult a sentinţă. După ştiinţa noastră, celpe care un critic american l-a numit „beduin al gândirii” a rămasstatornicit în această convingere.

Lumea transatlantică sau spiritulînvăpăiat de religia profitului

Ionel Necula

(continuare din nr. 72)


lungul atâtor volume de versuri.Acest lucru se face simţit tocmai înpoeziile de care vorbeam, expresiea unei regăsiri lirice pe un plansuperior. (...) Dar mai interesanteste un alt aspect pe care ni-l indicăpoezia Memorie. Ea poartă şi unsubtitlu: În urma sentinţei de la Karlsruhe. Tema e deci deactualitate politică. Modul de a o trata e însă altul decât încelelalte poezii, din volumele anterioare. Poeta face apel laposibilităţile sugestiei lirice, nu la limbajul discursiv şi reto-ric, rezultat al unei indignări factice. De astă dată, versurileau efectul dorit, reţin şi impresionează – prin tonul solemn,prin imaginea mâinilor pianistei palide. Tema a câştigat depe urma poeziei, ceea ce înseamnă că întrebuinţarea unormijloace adecvate nu trebuie să ne fie indiferente, orice felde versuri am scrie. Azi au cântat pe-ntâiele clape-aletoamnei / mâinile pianistei palide, / şi frunzele au foşnituscat. / În oraşul natal / de unde-a plecat în drum spre cal-var / pianista, / s-a interzis să mai bată / inima poporului ei,/ ca o sonată / ştearsă din programul concertului. // Şi subcicatrici / mâinile au tresărit ca sub rangă / şi degeteleţepene au apăsat / pe clapele toamnei, / lovind disperat / înistorie. Această poezie ne aminteşte din nou că VeronicaPorumbacu vibrează nu numai la mirajele anotimpurilor, cimai ales la multiplele ipostaze ale destinului omenesc...»(St-97, p. 77 sqq.).

Încercări de „repliere“ în câmpul resurecţiei, eforturi„în căutarea lirismului pierdut“ se văd mai ales în volumeleapărute dincoace de „marea explozie lirică“: Întoarcerea dinCythera (1966), Histriana (1968 – volum catalogat deMarian Popa tot la „turism liric“), Mineralia (1970), Cerc(1971, antologie), Voce (1974) etc.

III) Nina Cassian – între „suprarealismul decent“ şi„lupta pentru pace şi socialism“. După cum suntem încre-dinţaţi şi de criticul literar Eugen Simion, în «Scriitori românide azi» (III, 1984), Nina Cassian (Galaţi, 27 septembrie1924) debutează în anul 1948, în aria unui „suprarealismdecent“, cu un volum de versuri, La scara 1 / 1. Poeme,datat: 1947 (cf. SSra, III, 95 / Poezia, I, 259). Este dereţinut, mai întâi, din acest debut editorial, o ars poetica a„revoltei împotriva cântecelor blânde“, utilizând «formeleobişnuite de seducţie lirică» (E. Simion): Dar terminaţiodată cu-aceste blânde cântece, / Viclene şi cleioase, deneîndurat. / Durerea mea ar vrea să fie singură / Măcar câtun deget tăiat. // (...) // De ce îmi daţi peisajul cu pomi îns-crişi / Şi comandaţi tristeţi pentru ora de seară ? / Vă trageţiiremediabil din poeţii ucişi / de-o consacrată igrasie pulmo-nară. „Suprarealismul decent“ înseamnă şi faptul că«alteori poemul caută simbolurile mari, dar nu direct, ci prinintermediul ironiei fine»; şi după cum certifică tot EugenSimion, «versurile sunt prea sprintene, rimele vin prea uşorşi, în genere, tonalitatea acestui Epitaf este aşa de vivaceîncât ideea morţii iese intimidată» (SSra, III, 96): Aud oharpă. / Urechea încă nu e oarbă. // Dacă mă cheamă, sepoate / Să fie vorba de moarte. // Ce mai palpită, viperă, /Inima liberă, liberă ! // Un rămas-bun scurt / Ochiul încă nue surd. // (...) // Ce frumos e un epitaf / Nici trist, nici măcargrav // Simplu tatuaj postum / Pe plastronul de piatră al unuicostum. // Şi puţin zănatec, cum era / Epitaful spânzuratu-lui François.

Este meritul Veronicăi Porumbacu de a şti să facăsă crească idei mari din fapte, în aparenţă simple şiizolate.» (PLN, 22 sq.). Mai este lăudată de „toboşarul vre-murilor noi, proletcultiste“, şi pentru că «a scris o poeziedespre Ilie Pintilie» (PLN, 30); pentru stihuirea cu titlulCernâşevski n-a mai felicitat-o fiindcă a scris-o cu şapte animai târziu şi a publicat-o în aprilie 1957, în revista«Steaua»: În sânge se sfârşeşte orice apus, o ştiu. / Chiardacă răsăritul este adesea sîngeriu. // E sângeriu apusul.Dar cei care apun, / la stâlpul infamiei pe câţi profeţi nu-ipun ! // ...Călări în jurul pieţii. Prin ea îşi taie vadul, / boieride nalte cinuri, să-i vadă Petrogradul, // cum se îndeasă-nfaţă, în ploaia-acelei zile, / să guste ritualul uciderii civile //a unui fiu de popă, un cetăţean sărac, / care-l iubea pePuşkin, pe Gogol, pe Balzac // şi adora norodul şi în norodcredea / cu flacăra iubirii zbucnită-n vremea sa. // Stauadunaţi stăpânii pe suflete şi cnut, / în jurul celui care ştiaCe-i de făcut. // Sta-ngenunchiat în faţa puterii lor de rang,/ acel pe care-o vorbă îl poate-urca în ştreang... (Steaua,Cluj-Napoca, anul VIII, nr. 4 / 86, aprilie 1957, p. 13; siglă:St-86, 13).

Într-o cronică literară la antologia din 1957, Lirice, deVeronica Porumbacu, publicată de Victor Felea în număruldin martie 1958 al revistei Steaua (unde A. E. Baconskydeclanşase programul resurecţional), sunt puse faţă-n faţăversurile din prima etapă şi cele din orizontul anului 1957,atrăgându-se atenţia şi în acest mod subtil asupra impe-rioasei reveniri la veritabila poezie modernă, la autenticuleu liric: «Volumul Lirice este o culegere antologică din ver-surile Veronicăi Porumbacu, începând cu cele mai vechi,de prin 1942, până la ciclul Anotimpuri reprezentând ultimaperioadă a creaţiei sale. Nu ne vom ocupa aici de întreagaei producţie – volumele anterioare fiind prezentate laapariţia lor –, ci vom face o incursiune îndeosebi printrepoeziile de dată mai recentă sau cele neînglobate în vol-ume. Semnificative sunt astăzi pentru noi poeziile de înce-put ale Veronicăi Porumbacu. Ele mărturisesc un puternicsimţ al realului, o viziune umanistă, transcrierea densă aemoţiilor. Ceea ce mai târziu s-a transformat în cântec larg,de factură clasică... (...) Semnalarea câtorva imagini dinprima etapă, credem a nu fi lipsită de interes, mai alesconfruntându-le cu imaginile aflate în ultimele poezii. Iată oserie de exemple: Ceru-l credeam de mult plapuma pămân-tului !... / Crengile goale cu unghii de muguri... / Ramuri deplop, plete de fată pieptănate în sus... (1942); Şi lumânărilesunt pâlpâiri de sunet... (1943); Cerul – cârpă cenuşie ce sevinde cu duzina, / atârnă la uscat între două streşini decasă... (1944); Iarna, bătrână cu ţurţuri de ghiaţă atârnânddin broboadă... (1945); Sunt ore verzi cu seară dulce, /când – dor de ducă să te prindă – / îţi intră muntele în tindă/ şi se aşterne să se culce... (1947). Recunoaştem aici cevadin preocuparea excesivă a unei imaginaţii tinere de a faceimagini izbitoare, chiar dacă nu răspund totdeauna uneinecesităţi lăuntrice, chiar dacă rămân la stadiul de orna-ment. Alta este însă situaţia în poeziile scrise în ultimavreme, când poeta, ajunsă la maturitate, dă imaginilor ofuncţie organică, le integrează în poem ca mijloace fireştiale emoţiei. Limbajul metaforic devine mai simplu, maiadecvat conţinutului şi, deci, cu o forţă de sugestie super-ioară. Veronica Porumbacu e, acum, stăpâna unor mijloacelirice variate, ca şi a unei experienţe de viaţă vădită de-a (continuare în nr. viitor)

EE SS EE UU

DOAMNE („BUNE“ ŞI „RELE“) ALE LITERA-TURII ROMÂNE ŞI UNIVERSALE

PENTRU «FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DUILIU ZAMFIRESCU –EDIŢIA IULIE 2007»:

Ion PachiaTatomirescu

(continuare din numărul 72)


Cu toţii eram unsprezece inşi, cereuşiseră să scape cu viaţă şi să fugă,după ce oastea nomazilor nimicise celedouă regimente din oastea bazileului,care trecuseră pe celălalt mal al Donului.

Caii pe care apucarăm să-i prin-dem şi să-i încălecăm, dar şi ceţuriletoamnei, ne ajutară să ne îndepărtăm deacel loc blestemat. Curând larma prăpă-dului nu se mai auzi în urma noastră.Doar din când în când mai răzbăteaupână la noi urletele sălbatice alenomazilor. Apucasem să vedem şi ştiamde ce urlă aşa. Precum haitele de lupibântuiau câmpul de bătălie după prăzi.Când găseau vreun ofiţer căzut, îi tăiaucapul, pe care apoi îl înălţau în vârful uneisuliţi, prilej cu care începeau să urle canişte diavoli dezlănţuiţi.

Cu groaza în suflet am continuatsă călărim, deşi caii începeau să deasemne de oboseală. Încă nu nesocoteam scăpaţi şi de aceea eram neîn-durători cu bietele animale. Doar şi elesupravieţuiseră măcelului, la fel ca şi noi.

Într-un târziu, unul dintre noi, pecare mai apoi am aflat că îl cheamăCostea şi era dintr-un sat de sub muntelePădurea Mare, din Aspropotamos, trecuîn frunte şi ne făcu semn să oprim. Dupăcare descălecă, îşi scoase casca şi selungi ceva mai încolo, ascultând cu ure-chea lipită de pământ.

Fraţilor, nu suntem urmăriţi, duş-manii nu ne-au luat urma !

Ne trântirăm jos să ne vedemrănile. Printre noi nu se afla niciun ofiţer,eram numai oşteni de rând din cavaleriagrea. După graiurile vorbite, dar şi dupăchipurile colţuroase cu căutătura neîndu-plecată a celor deprinşi să ucidă, sevedea că mai toţi erau vlahi munteni, cenu slujeau de azi, de ieri, în oastea impe-rială. Unii erau din Thessalia sau Epir, alţiierau din Macedonia, sau din Tracia. iarunul, Dragomir, era de dincolo deDunăre, din îndepărtata Vlahie de laCarpaţi. Doar doi oşteni, Alexis şiMonahakis, erau greci. Cel dintâi era dinArhipelag, iar celălalt era chiar dinConstantinopol şi de accea nici nu-i demirare că era mai deprins să mânuiascăzarurile şi cupa de vin, decât armele deucis.

Oamenii se ajutară între ei să-şioblojească rănile cu fâşii de pânză ruptedin poala cămăşilor. Mai toţi aveam răniuşoare, doar doi aveau în picioare vârfuride săgeată, ce-i făceau să meargă şi săcălărească cu greu.

Am luat-o aiurea, spuse cu mânieCostea, care în timpul acestui răgaz nu-şiîngăduise să stea jos, să-şi tragă sufletul,ci înconjurase neliniştit locul unde eramadunaţi.

După cum aflarăm de la el, ammers prea mult spre miazănoapte, în locsă o ţinem către apus.

Ţinând drumul spre apus, preţ deo zi de mers la pas, aveam să dăm deapa Donului, iar dacă reuşeam să trecempe malul celălalt, cu puţin noroc, puteamsă întâlnim apoi grosul oastei bazileului.Mai toţi ştiam însă că nomazii aceia veniţidin fundul Asiei, din stepele de dincolo deAral, se mişcau tare repede. Acum dupăce ne zdrobiseră, prinseseră curaj şiaveau să-şi trimită avangărzile săiscodească. De aceea, chiar dacă am fitrecut dincolo de Don, nu ne socoteamscăpaţi, decât dacă ne întâlneam cu oast-

Toţi vlahii şi celălalt grec încălecară şi sealăturară lui Costea. În cele din urmă,văzându-se singur, Monahakis încălecăşi el şi ni se alătură, bombănind şiînjurând. Însă Costea veni călare în drep-tul lui şi-i apucă de căpăstru calul.

Cred că ai auzit ce-am spus, dacămergi cu mine, mi te supui, dacă nu, pieride mâna mea !

Grecul căută să pună mâna pepaloş, însă se răzgândi şi supus dădu dincap în semn că a înţeles. Oamenii seaşternură la drum în tăcere.

Un vânt uşor prinse să unduiascăierburile ruginii ale stepei. Apoi Soarelese transformă într-un amurg roşu ca sân-gele omenesc şi curând negura nopţii neacoperi cu totul. Din tăriile ceruluirăzbăteau doar ţipetele cocorilor ce zbu-rau spre miazăzi, către Azov. După ovreme, nu se mai auzi nimic, decât mer-sul molcom şi fornăitul cailor. Din când încând, ne opream şi ciuleam urechile.Şuierul vântului purta în el doar şoapte despaimă şi de năluciri. Stepa fără marginiprindea încetul cu încetul să se trezeascăla o altă viaţă, ruptă dintr-un alt tărâm.Un tărâm al duhurilor şi al umbrelor fărăstăpân. Urlete urmate de lungi tânguirivestiră parcă pogorârea acestei împărăţiiasupra stepei. O pasăre de noapte treculin deasupra noastră ca o fantasmă.Oamenii îşi făcură cruci şi se priviră înfio-raţi. Urmă un vaer sfâşietor, semn căprada fusese prinsă. Când ajunserăm pecoama unui deal, văzurăm la lumina luniidouă haite de lupi ce mergeau la pascătre locul măcelului. Mirosul de sânge şide hoit începuse să atragă fiarele stepei.

Blestemaţii, parcă ar fi vârcolaciidin oastea necuratului !

Se duc să se bată cu sufletelecelor morţi astăzi !

Am mers toată noaptea şi în zori,aşa cum spusese Costea că vom face,ne-am tras în fundul unei râpe adânci săne odihnim, pentru că nu dădurăm de apaDonului. Nu apucarăm să dormim preamult, căci Leanu, cel ce rămăsese primulde strajă, a venit să ne trezească.Departe în stepă văzuse un călăreţ.Acesta apucase să meargă pe firul văiicare se adâncea spre râpa unde eramascunşi. Am crezut la început că este oiscoadă, dar nu văzurăm nicăieri alţicălăreţi care să-l însoţească. Când seapropie îndeajuns, am văzut, după cascăşi cămaşa de zale, că este la fel ca şi noi,oştean al bazileului. De la el am aflatvestea cea rea. Pe malul celălalt, altehoarde de alani, trecuseră de parteanomazilor şi atacaseră grosul oastei, sprecare noi ne îndreptam. Ticălosul de gen-eral, nu primise lupta şi alesese să seretragă din faţa alanilor, făcând caleîntoarsă spre principatul khazarilor, peunde aveau să vină întăriri. Avusese grijăsă trimită în faţa alanilor alte două regi-mente de cavalerie grea, care săîncetinească urmărirea. Şi bineînţeles cădupă o luptă inegală, alanii le zbrobiră,aşa cum ne zdrobiseră şi pe noi. Ostaşulcare ni se alătură, reuşise să treacăDonul înot cu calul. Nu ştia de înfrân-gerea noastră şi spera să dea de noi şiastfel să se salveze. Acum era tot atât dedezamăgit şi de furios, pe cât eram şi noi.

ea noastră. Nu ne socoteam în siguranţăşi pentru că văzurăm că eram aproapelipsiţi de arme. Nu mai aveam nimic, înafară de paloşele şi pumnalele de lacingătoare. Niciunul dintre noi nu maipăstrase vreunul din arcurile cu careştiam să tragem din goana cailor, aseme-nea războinicilor din stepă. Nu maiaveam, nici lăncile, nici platoşele grele,pe care le azvârlisem ca să putem fugi cuuşurinţă. Singura noastră armă de luptăla depărtare, era o lance mică, în mânalui Costea.

Încetul cu încetul ne reveneam şisimţeam cum groaza iadului prin care tre-cusem începe să ne părăsească. Darmânia şi ruşinea înfrângerii suferite, luaulocul groazei din sufletele noastre şi odurere mai mare decât aceea din răni necuprinse. Pe noi, urmaşii călăreţilor dinHemus, ce supuseseră cândva Asia con-duşi de Marele Alexandru, nomazii aceianespălaţi, nu ne-ar fi învins niciodată. I-am fi călcat în copitele cailor, dacă nu lise alăturau blestemaţii de alani. Ticălosulde general ne încredinţase, atunci cândne trimisese înainte, că alanii sunt departea noastră. Noi nu ne temeam nici decavaleria înzăuată a alanilor, însănumărul lor mare ne copleşise. După cele respinsesem trei atacuri şi-i pusesempe fugă, alanii nu ne-au mai atacat. Doartobele lor de război răsunau neîncetat, zişi nopapte. Din când în când, doarnomazii ne mai hărţuiau ici şi colo cu câteun pâlc de arcaşi călări. Când însă alaniiîşi adunară toate hoardele risipite prinstepă, ne-au împresurat cu o mulţimefără număr de războinici îmbrăcaţi însolzi, ca balaurii. Atacul lor ne-a dat pestecap cu totul, pe urmă nomazilor le-a fostuşor să ne lovească, mai ales după ceabătură asupra noastră o ploaie desăgeţi. Pieriseră acolo cei mai destoiniciviteji ai vlahilor din munţi, iar noi nuînţelegeam nici acum împrejurările princare izbutisem să scăpăm cu viaţă. Fărăîndoială că îngerii bunului Dumnezeu neajutaseră, împreună cu SfântulGheorghe, ocrotitorul nostru.

Deodată Costea încălecă sprintenşi astfel răgazul nostru de odihnă sesfârşi.

- Fraţilor, eu plec chiar acum spreapa Donului ! Cine vrea să mi se alăture,este binevenit, dar dacă o face, îl rog sănu iasă din cuvântul meu. Cerul s-alimpezit şi ne vom putea călăuzi dupăstele. Duşmanii sigur nu ne vor urmărinoaptea. Vom călări la pas şi astfel nuvom osteni caii prea tare. Dacă nuajungem la apa Donului, în zori ne băgămîntr-o râpa şi ne vom odihni.

Obraznic, grecul Monahakis îlînfruntă.

- Cine eşti tu, de te crezi căpetenianoastră !

Costea nici nu-l luă în seamă.

Călăreţul alanPP RR OO ZZ ĂĂ

Mircea Deciu

(fragment)


(urmare din numărul anterior)

Sesizată de portar, Marga, nevastalui Vizireanu, îşi surprinde bărbatul beatturtă – în urma protocolului şi minutei cu„străinul” –, la birou, în plină noapte,după care îl lasă cu Vocea care nu-lslăbeşte din ochi. Drept pentru care, înurmătoarele pagini duduia Marga va fisufocată cu perna de către soţ. Dar

notele din carnetul lui Fănel sunt lipite ca nuca-n perete depovestea acestei crime conjugale. (p.116-117)

Cum Ştefan Berza capătă din senin o patalama pentruinspecţia penitenciarelor, ceea ce iscă furtună organizatorică lastabilimentul în care „amărîţii de politici zăceau trântiţi cu faţa lipităde podeaua de ciment” şi spre „marea satisfacţie” a directorului,„după ce-i stropea din belşug cu furtunul, hohotind şi urlânddemenţial, lăsa în urma lui o pojghiţă de gheaţă peste oameniichinuiţi, muşcaţi de ger”. (p. 126) Alerta de grad Zero stîrnită de„Împuternicilă…” dă prilej ministrului pentru un recital cătrecomandantul penitenţilor: „Te bag în fundul puşcăriei tale împuţitedacă-ţi scapă vreo căcănărie. Te ştiu în stare de «bâlbe»nenorocite. Fii atent: să-i execuţi dispoziţiile la sînge, fără crîcnealăşi poticneli. Poţi fi şi cîrpă de şters pe jos, ca mă-ta; …Acţionezirepede şi cu pricepere, execuţi ordinele, fie ele şi tâmpite, spontan,ori crăpaţi cu toţii. Aşa ar mai scăpa lumea de ticăloşi. Repet: nuîncape nici o bălmăjeală, nici o contrazicere, oricât v-am mâncagândirea de mocofani să umblaţi cu sugestii. Să n-ajungeţi săpomeniţi şi laptele supt de la maicele voastre… Şi ordine la sânge,că ăsta-i maniac rău.”

Căci e vorba de „«Drepturile omului»! parcă deţinuţii ar fioameni.” (p. 128)

Dar, ca în telenovele, după aşezarea delegatului în fotoliulcolonelului Ciortan (etimon slav pentru Diavol), Mircea Filip mă dăun calup de publicitate… dintr-un carnet „Fănel”. (p.130)

Torţionarii închisorii sunt bătuţi măr de un deţinut politic sfirijit iarGuvernatorul (p. 239-244), alias prim-secretar la judeţeana departid, conform premoniţiei juste debitate political corectness de oţigancă – din peisajul unui iarmaroc în faţa bisericii Sf. Ion dinSuceava, chiar de Sînziene (una dintre puţinele icoane bucovineneîn toată cartea) –, ajunge la pîrnaie prin uneltirile deviaţioniste aleorganelor de la Centru şi, după mardeala din meniul cunoscut, vafi reabilitat „sub narcoză puternică”, reinstalat în jilţul denomenklaturist cu motive naţionale, băgat de iznov la „academie”şi apoi „emanat” de revoluţionarii decembrişti. Dar pentruasemenea năzbîtii era chiar nevoie de concursul dezinteresat aldiavolului?

Insertul folcloric din Cercul de citit comunal (unde formulareapotrivită ar fi „de lectură comunală”) scapă din vedere etnologicăvarianta uzinală: „Cîte stele e pe cer / Pîn-la ziuă toate puiere; /Numai pă uzina noastră / Arde una ca o proastă!” pentru caremerita orice creator popular să intre la zdup.

Romanul îşi încheie aventurile paranormale, dar nu„imposibile” cu alte note dintr-un carnet „Fănel” despre amintiriamoroase din garsoniera confort III, unde „susură, timid, osperanţă de viaţă nouă” (p. 264) Cum autorul notează că a scristoate cele despre care a fost vorba în propoziţia Dactilografa şidiavolul vreme de 20 de ani, 1985-2006, cititorul sceptic nu maiare curajul să-şi închipuie că ar mai putea exista undeva şi viaţănouă. N-a fost cea veche îndestul de parşivă?

Cîteva alunecări de condei ar fi de semnalat şi la Mircea Filip,între care pleonasme precum „o şoaptă ca o fulguială vânturată devânt” (p.87), „adâncuri de abis, înfricoşătoare în nesfârşirea lor”(p.95) sau glumiţa de adolescent: „Dragă Dora, am luat miculdejun: două ochiuri. Acum, deci, privesc cu patru ochi realitateailustrată a vremii”. (p. 106) Perspectivă narativă care ar fi dat ocarte de excepţie. Aşa, Mircea Filip, chiar stimulat de codiţa celuicu corniţe, ne-a oferit un roman prea cuminte…

*Fireşte că pentru analiza la obiect asupra aspectelor lexicale ar

trebui să facem o statistică a raportului dintre substantive şi verbesau dintre adjective şi adverbe spre a conveni dacă textele audinamică sau descripţie; între neologisme şi arhaisme sau

TREI PROZATORI BUCOVINENIregionalisme pentru culoare modernă sau locală; între frecvenţaunor termeni sau a sufixării excesive, ca să nu mai vorbim de altetrucuri lingvistice pe care un autor le mînuie spre a da chip saumişcare personajelor.

Fluxul epic în romanul lui Radu Mareş este mai leneş, parcălatino-american, cu toate că lipsa unui abur mitologic stîrneştenostalgii; în textul lui Mircea Filip ritmul e alert, ca în orice act încare colaborarea diavolului este implicită, dar sincopat cu citateledin carnetul lui Fănel sau al Dorei; în prozele lui ConstantinBlănaru, deşi în spaţiul îngust al unei schiţe sau al nuvelei, avemun ritm încîlcit, întocmai ca … cum e şi viaţa noastră de toate zilele.

Necazul comun al celor trei protagonişti este o căsătorie eşuatăîntr-un divorţ, altfel spus tentativa de a căuta fericirea în ochii uneifemei neînţelegătoare. Citite prin triunghiul „fericire-păţanie-spaimă” cele trei cărţi se aşează departe una de alta: personajul luiRadu Mareş are spaima în sînge, încă din vremea lui Leonea celRoşu, pe cînd profesorul lui Constntin Blănaru n-are nici o frică denimică dincolo de spectrul fostei neveste iar Fănel din naraţiunilescrise de Mircea Filip şi-a făcut un aliat de nădejde şi cam… atît.

„Obiectiv în toată puterea cuvîntului” – după cum glosa G.Coşbuc în urmă cu peste un veac – este acel autor care încearcăşi reuşeşte să-şi ascundă cît mai bine subiectivitatea sub spuzanecazurilor impersonale. A căuta un personaj anume care îlîntruchipează pe prozator rămîne o iluzie căci orice om normal aremai multe feţe ori cîte o faţă de unică folosinţă pentru cîte o clipădin veşnica existenţă.

Ion Filipciuc

II SS TT OO RR II EE LL II TT EE RR AA RR ĂĂ

Petre AbeaboeruUnul dintre vechii ofiţeri ai regimentului 10

dorobanţi – Putna, din Focşani, a fost DimitrieBengescu. El şi-a legat destinul de Vranceacomandând o companie a acestui regiment înbătăliile războiului pentru independenţaRomâniei, în care luptau vitejii fii ai acestormeleaguri.

La 24 ianuarie 1877, căpitanul BengescuDimitrie, din Regimentul 5 dorobanţi este numit comandant alcompaniei a VI-a din Regimentul 10 dorobanţi – Putna.

În timpul atacului din ziua de 30 august 1877 asupra redutelorGriviţa, căpitanul Dimitrie Bengescu se distinge în luptă obţinândaprecieri elogioase din partea comandantului Regimentului 10dorobanţi, locotenent-colonelul George Măldărescu, care îl propunepentru decorare, devenind astfel cavaler al ordinului VirtuteaMilitară, în grad de ofiţer.

În ziua de 23 ianuarie 1878, căpitanul D. Bengescu se afla pefrontul din faţa cetăţii Vidin, sub comanda unui alt putnean, generalulGeorge Lupu. Căpitanul comanda un batalion alcătuit din 300 deputneni, avand în subordine 5 ofiţeri. Şi aici dă dovadă de un curajdeosebit fiind în fruntea ostaşilor săi la eliberarea cetăţii respective,primind din nou laude pentru eroismul de care a dat dovadă.

După terminarea războiului se reîntoarce cu regimentul său înoraşul Focşani, urcând treptele ierarhiei militare până la gradul degeneral. În perioada anilor 1900- 1901 va fi comandantul Brigăzii 11infanterie Focşani, în cadrul căreia se aflau şi regimentele 10dorobanţi Putna din Focşani şi regimentul 9 dorobanţi RâmnicuSărat. În anul 1911 trece în nefiinţă , fiind înmormântat în cimitirulnordic din Focşani. Acest viteaz ostaş este tatăl renumitei scriitoareHortensia Papadat-Bengescu, despre care marele istoric literar IonRotaru, în a sa O istorie a literaturii române de la origini până înprezent, menţionează: O proustiană şi ea, Hortensia Papadat-bengescu practica romanul de analiză prin excelenţă. Prin exact nuse ştie ce împrejurari biografice, această fiică de ofiţer şi soţie a unuimagistrat (...) a cunoscut foarte bine numita aristocraţieromânească, societatea înaltă de după primul război mai cu seamă.Este autoarea, printre altele, a cunoscutelor romane Concert demuzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini etc. O femeie de maretalent –concluzionează Ion Rotaru. Marea scriitoare a vizitat deseorioraşul Focşani.

Patrie şi cultură


ISCANDAR LUCA s-a născut la data de 06 decembrie 1929în orasul Iscandar, enclava Iscandarona.

Căsătorit cu doamna Marie Ward din oraşul Antakia, are patrucopii: Jamil-arhitect, Bashar-oftalmolog, Samer-inginer construc-tor, Fadi-medic ORL.

În urma refugiului de la enclava Iscandarona în anul 1939, anîn care această enclavă a fost despărţită de Siria şi alipită la Turcia,cursurile şcolii primare le-a absolvit la Scoala AlGasania dinoraşul Damasc în anul 1945. Prima treaptă a absolvit-o în LiceulAltajhiz 1 din Damasc în anul 1949, a continuat la cursurile fără

frecvenţă şi a obţinut bacalaureatul-profilulcultural în anul 1956. În anul 1960 a absol-vit la Universitatea din Damas – licenţiat înEducaţie şi Psihologie, apoi a susţinut docto-ratul în literatura şi limba arabă laUniversitatea Al Iasuia din Beirut printreprimii absolvenţi, la data de 10 iulie 1975.

A predat două limbi, turcă şi otomană lafacultatea de litere în cadrul Universităţii dinDamasc la catedra de istorie între anii 1972-1978. Deasemenea a predat arta de scriere aartelor juridice şi istoria jurnalistică siriană asec.XIX-lea la facultatea de litere, catedra

jurnalistică 1974-1976.Din 1970 până în 2004 a predat ştiinţa stenografiei la Institutul

de secretariat din Damasc şi Alep.A coordonat tezele de masterat şi doctorat pregătite de stu-

denţii sirieni la Universitatea Al Iasuia din Beirut după următorulan de la obţinerea titlului de doctor până în prezent. Deasemeneacoordonează tezele de masterat şi doctorat elaborate de studenţiisirieni în anumite instituţii şi centre de cercetări ştiinţifice dinFederaţia Rusă din anul 1990 până în prezent.

Membru în Consiliul de conducere al Universităţii AlBelmend; şef department şi administraţie “Almira” după indepen-denţa din 1949; a ocupat funcţii diferite din mijlocele de informarescrise între anii 1950-1958; director al departamentului de presădin Administraţia prezidenţială 1958-1961; director al departa-mentului de presă din Ministerul Afacerilor Externe 1961; directoral departamentului administrativ din cadrul Consiliului de Miniştri

Colette El-Khouri (Siria)

ISCANDAR LUCA

Fiica lui Souheil Faris El Khouri, intelectual şi politiciancunoscut. Autoare a peste 35 de titluri de-a lungul carierei de scri-itor, a fost onorată cu publicarea articolelor şi scurtelor nuvele înziare şi reviste încă de la vârsta de 16 ani. Prima carte i-a fostpublicată la vârsta de 20 de ani.

A lucrat în presă în mod intermitent, unchiul său fiind pro-prietarul unei reviste cunoscute de satiră.

A avut de asemenea şi un dar în a preda literatura şilimba franceză. A fost lector la Universitatea din Damasc,Departamentul Francez.

A fost membru independent în Parlamentul Sirian înperioada 1990-1998, renunţând ulterior pentru a se dedica întrutotul literaturii.

Este remarcată ca fiind unul dintre cei mai proeminenţipionieri ai emancipării femeilor în lumea arabă.

În prezent se preocupă cu pregătirea de tipar a memori-ilor bunicului ei, ce acoperă cei mai tulburi şi cruciali ani ai istorieimoderne a Orientului apropiat, în care el a jucat un rol atât deproeminent.

“Zile cu el” (“Ayyam maahu”), este romanul cel maicunoscut şi cel mai apreciat totodată al autoarei. Romanul spunepovestea lui Reem, o tânără siriancă, de religie creştină, dinburghezia damaschină, ce visează la dragoste şi la Ziyad, uncompozitor cunoscut, născut într-o familie siriană musulmană, ceşi-a irosit viaţa până la vârsta de 40 de ani, iar acum crede numaiîn artă.

SS CC RR II II TT OO RR II DD II NN OO RR II EE NN TT

în afaceri şi secretariat 1968-1969; consilier de presă în cadrulMinisterului Informaţiilor 1970-1972; a fost primul director în cabi-netul special al preşedintelui din anul 1973 până în prezent.

Este membru al Uniunii scriitorilor arabi al Republicii ArabeSiriene de la înfiinţarea sa din 1970; vicepreşedinte al Uniunii scri-itorilor arabi din 1993-2001; membru al Uniunii jurnaliştilor arabi alRepublicii Arabe Siriene de la înfiinţare din 1974; membru alSindicatelor Artelor Frumoase din Damasc 1993; vicepreşedinte alComisiei de expertiza cauzei Iscandaronei; vicepreşedinte alComisiei de elaborare a cărţii “Aşa a spus Al Assad”; vicepreşedinteal Comisiei de elaborare a serialului “Cărţi într-o carte”;

A scris pentru Radio Damasc emisiuni săptămânale diferite, din-tre care amintim: Povestea săptămânii, În spatele gratiilor, Bunăseara, Între mine şi tine, S-a întamplat la fel ca în această zi, Paginadin scrisul istoriei, Din memoria zilelor, Imagini din arhivă, Citireade la o zicală, Nume remarcabile din istorie,toate acestea au fost scrise între anii 1954-1995.

Radio Damasc i-a prezentat numeroaseemisiuni de radio săptămânale şi lunare întreanii 1954-1990.

A scris pentru televiziunea siriană pri-mele piese care au apărut pe micul ecran subnumele “Florile Albe” şi numeroase programedintre care “Crimă şi pedeapsă”, “Cărtile jocu-lui”, “S-a întâmplat în aceeaşi zi”- din 1960până în prezent.

Institutul public de cinema din Siria l-aasistat la turnarea unui film despre imigraţie,film care a fost regizat de Victor Asmus-unul dintre cei mai mariregizori sovietici în 1958 sub titlul “Mai mult decât iubirea”.

I-au fost traduse poveştile scurte în limbile: franceză, rusă,engleză, română şi armeană. A participat la toate activităţile culturaledin Damasc şi celelalte judeţe ale Siriei şi participă şi în prezent. Aprezidat delegaţiile Uniunii scriitorilor arabi în numeroase ţări arabeşi alte ţări străine între anii 1984-1999.

A vizitat majoritatea ţărilor lumii în cadrul delegaţiilor careau însoţit pe fostul preşedinte Hafez Al Assad în anii 1973-2000 şi înprezent însoţeşte actualul preşedinte Dr.Bachar Al Assad în vizitelesale externe.

Timbrul cultural abordat: poveste scurtă, romane, teatru, articoleculturale, articole sociale şi politice, studiile culturale, politice şisociale.

Selecţie şi prezentare: Riad Awwad

Romanul focalizează pe dilema şi reacţia eroinei adoles-cente, confruntată cu intrigile culturilor diferite şi conflictul valorilorîntr-o societate în continuă schimbare, prinsă între două lumi con-trastante: anticul Orient şi modernul Occident.

“Mi-am ridicat privirea încet … Ochii mi s-au oprit întreacăt, lipsiţi de pasiune, pe buzele lui… Apoi, pentru o clipă, i-augăsit pe ai lui, întrebători, căutând în adâncul lor ceva… o micăurmă din ceea ce o dată simţeam pentru el. Dar în van…

Acei ochi ce obişnuiau să strălucească de iubire, cereflectau atâtea nuanţe şi înţelesuri, păreau acum lipsiţi de oriceexpresie…

Şi acele buze ce îmi umpleau întreaga fiinţă cu dragoste,acum stăteau pietrificate, fără sens…

Fusese un timp, nu foarte de mult, când îl iubisemnecondiţionat, acest bărbat ce stătea în faţa mea, când bucuriamea cea mai mare ar fi fost să mă pierd complet în umbra lui, sămă dizolv în nimic în braţele lui…

Acum părea ordinar, neinspirant…Era ca şi cum l-aş fi văzut pentru prima dată !….M-am ridicat, i-am smuls cartea din mâini, şi am pornit

spre uşă…“Selecţie şi prezentare: Riad Awwad


Transilvania creează revoluţionari(Horia, Avram Iancu) sau revoluţii (Bogdanîntemeietorul Moldovei, Vaida-Voievod,Octavian Goga, Iuliu Maniu).

„Macedonenii şi moţii reprezintăelementul eroic, braţul cel drept şi neîndurat alconştiinţei naţionale, braţ veşnic încleştat pemânerul unei spade invizibile”6.

Oltenia produce oameni de undinamism, un optimism, o îndrăzneală absolutexcepţionale (Tudor Vladimirescu, NicolaeTitulescu), ca sub efectul unei beţii cuşampanie.

Muntenia sau Ţara Românească(“Valachia”, “Vlachia Mare”, cum o numeaustrăinii) înfăţişează spiritul pozitiv şiconstructor, mintea politică, talentul deechilibru şi organizare. Ea e sinteza, leagănulistoric, arhitectul naţiunii.

“Ţara Românească prin excelenţă“(cum o numeşte Hasdeu în Istoria Critică) acreat întâiul principat românesc: BanatulSeverinului, ce deveni cu încetul Muntenia demai târziu, sub dinastia de obârşie aBasarabilor.

Moldova a fost de asemeneaconsolidată tot cu sprijinul Munteniei; dupăstingerea rapidă a dinastiei întemeiate deeroicul şi înţeleptul Bogdan descălecătorul,Iuga Koriatovci este înfrânt şi ucis în luptă deMircea cel Mare - “luceafărul Basarabilor” -şi acesta aşază pe scaunul Moldovei familiamunteană şi Basarabă a Muşatinilor, din careau ieşit Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şiPetru Rareş, mari figuri politice ale neamuluiromânesc. Hasdeu mai dovedeşte că fraţiiAsan, Petru şi Ioniţă, creatorii dinastieiAsanizilor, sub care imperiul româno-bulgara atins cea mai înaltă a sa strălucire, nu erauromâni macedoneni, cum s-a crezut, cimunteni emigraţi, “odrasle ale Basarabilor”.Împărăţia creată de geniul de organizare şieroismul lor n-a putut însă dura sub urmaşiibulgari, din pricina lipsei de însuşiri politice apoporului bulgăresc:

“Astfel pieri Statul bulgar, fără să fiputut realiza vastele sale proiecte dedominaţie. El aspiră să succeadă Bizanţului,dar această splendidă moştenire îi scapă ori decâte ori încearcă s-o apuce. Bulgarii aveauenergia supraabundentă a tinereţii, dar forţalor era doar brutală şi materială; le lipseaavântul ideal, moralitatea superioară şi geniulorganizaţiei: spada lor a putut dobânditeritorii, dar ei n-au fost capabili să şi leasimileze”8.

Prin munteanul Mihai Viteazul, celmai mare geniu politic al rasei, Munteniaschiţă străfulgerarea, fantastică pe atunci,realcătuirii Daciei. Muntenia a dat Românieilimba literară, Unirea Principatelor (datoritălui Vasile Boerescu, care n-are o statuie înBucureşti!), Ion Brătianu şi Ion Mihalache,fondatorii celor mai puternice organisme

RR EE SS TT II TT UU TT II OO

Caracterele fizico-psihologice ale neamului

românesc În mediu, neamul românesc este un

conglomerat de oameni de statură potrivită,mediteranee, în care domină tipul tracic cupărul castaniu şi ochii căprui: omul dinEuropa sub-centrală şi sud-estică, punte detrecere – poate amestec – între tipul slavo-german (blond cu ochi albaştri) şi tipulmeridional (brun cu ochi negri). Aceasta econstatarea, elementară şi cea mai sigură.Clasificările d-lui H.Sanielevici, mergândpână în epoca glaciară, sunt prea teoretice sprea fi concludente.

Exemplarele extremiste au aceeaşiorigine străveche dar şi una mai nouă. Deunde tipul castaniu-căprui este prototipul raseiintermediare a Tracilor (Sciţii, Geto-Dacii),romanii au adus cu ei elemente sudice(Italieni, Iberi, Levantini romanizaţi, toţibruni). Pecenegii (turci, sec. IX), apoiCumanii (tot turci), c are au stăpânit luncaDunării timp de 400 de ani (sec . IX-XIII),apoi tătarii (sec.XIII) au semănat tipul brun.Infiltraţiile levantine recente (turci, greci,armeni) au influenţat numai rasa Bucureştilorşi a câtorva oraşe din sudul ţării, dar n-au avutaproape nicio înrâurire asupra masei rurale.

Tipul blond a fost adus întâi, într-oslabă măsură, din germanii din armataromană; vor fi fost probabil şi colonişti.Generalul roman Aetius, învingătorul luiAttila, era german, născut la Durostorum, sauSilistra de azi. Începând din veacul al patrulea,aluviunea slavă aduce cu sine în cantitatemare tipul blond, care decolorează numărulînsemnat al brunilor aflaţi aici, dar sedecolorează cu timpul el însuşi. Aşa selămureşte faptul că tipul brun propriu-zis, şimai ales blond curat, este rar în neamulromânesc.

Ca tip antropologic, savanţii vienezicare au studiat timp de doi ani în România rasanoastră, au găsit la noi predominanţa tipuluiroman, adică a omului din Roma, cecaracterizează o parte a populaţiilor din Italia5.Inteligenţa românului este vie, adaptabilă, deo comprehensiune facilă, iubind fără nici uncompromis claritatea: este prototipulinteligenţei raselor latine, având ca atributesenţial seninătatea.

Sensibilitatea noastră a fost înrâurităde slavi; cuvintele populare care exprimăamorul (dragoste, iubire) sunt de origineslavă.

Superioritatea inteligenţei şisensibilităţii româneşti o deţin moldovenii: unsingur oraş din Moldova – Botoşanii – a creattrei genii universale: Mihai Eminescu, NicolaeIorga, George Enescu. Tot Moldova a dat peHaşdeu, Vasile Alecsandri, Costache Negri.


Nicu Porsenna un scriitor actual(continuare din numărul 72)

p o l i t i c eromâneşti, sunta m â n d o imunteni. Totaceastă provinciea născut ceilalţio r g a n i z a t o r ipolitici: VintilăBrătianu, TakeIonescu.

M a r i ibărbaţi de Stat -p r i n c i p e l eAlexandru IoanCuza şi MihailKogălniceanu -, ambii moldoveni, geniicreatoare cărora România le datorează atât, aufost slabi organizatori: de aici şi regimul lorefemer. Matei Basarab - dată istorică înorganizarea culturii naţionale - a fostmuntean. (Vasile Lupu nu a fost decât emululşi imitatorul său). Caragiale, prozaic, ironic şiincisiv, a fost tot muntean; la fel marii oamenide ştiinţă pozitivă ai naţiunii, ca doctorul G.Marinescu, Vaschide, Levatidi etc., spre a nuvorbi decât de aceia care au dus faimaRomâniei peste hotare. Muntenia este“sâmburele vieţii latine în Orient” ziceHasdeu.

Un scriitor bulgar din secolul X,caracterizând naiv popoarele din PeninsulaBalcanică, aseamănă pe bulgar cu boul(munca tenace), pe ungur cu pantera(cruzimea şi trufia) şi pe român cu pisica(sprinteneala) Şi, în adevăr, caracteristicasufletească a poporului român esteelasticitatea. Ca “pisica cu 9 suflete”, când ocrezi moartă face un salt, se răsuceşte, cade înpicioare. (Anul 1917). Ca muzica adevăratromânească - fără turcisme deformante - cafotele strânse pe trupul zvelt al ţărancei,mintea şi sufletul românului sunt sprinteneala,graţia. În trupul nostru spiritual este o coloanăvertebrală de oţel flexibil, azi ruginit. Trebuiesă-i scoatem rugina.

Sufletul românului este bun,îngăduitor, generos, mai mult decât trebuie.Dovada bunătăţii noastre, deci a naturiisuperioare a stării noastre morale, este modulomenesc cum am tratat noi prizonierii derăzboi, şi cruzimea bestială cu care i-auschingiuit şi umilit bulgarii: Atilla nu puteaface mai rău. Sălbăticia aceasta trădează peomul din caverne, cu o spoială de civilizaţie.Pe poarta bunătăţii noastre s-au strecuratstrăinii, care ne-au copleşit.

5 Această recentă constatare (1935) coincide cuaceea din 1873 a istoricului german W.Harster, înlucrarea sa, Die Nationen des Römerreiches in denHeeren der Kaiser”, citată de A.D.Xenopol, înIstoria Românilor: „La început, legiunile (dinDacia) au fost alese numai din Romani din Roma, lacare se adaugă apoi popoarele italice, şi numai cevamai târziu elementele provinciale”. 6 Nicolae Bogdan, Porunca vremii, 17 noiembrie1936.8 F.Kanitz, La Bulgarie Danubienne et le Blakan.

Nicu Porsenna


** *

Conform Bibliei, pacea provine dinacţiunea unui atribut divin, dreptatea („Paceava fi lucrul dreptăţii”, Isaia 32;17) şi a unei vir-tuţi teologice, credinţa („Deci, fiind îndreptaţidin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prinDomnul nostru Iisus Hristos”, Romani 5;1).Ea rămâne o binecuvântare majoră şi omajoră întreprindere mesianică; de aceeaeste extrem de dorită, îmbracă formele fru-museţii: Cât de frumoase sunt pe munţipicioarele trimisului care vesteşte pacea [ילגררשבמ עימשמ râgălei m’bâsçr mâşmîa ,םולשşâlôm; greceşte ως πόδες εύαγγελιζομένονακοην ειρήνης, hos podes evangheli-zomenon akoen eirenes], a solului de vestebună [בוט tob mâşmîa24] care dă de ,עימשמştire mântuirea, care zice Sionului:Dumnezeul tău este împărat! (Isaia 52;7).

Cuvântul grecesc εύαγγελιζω(evanghelizo), a aduce veşti bune, apropovădui veşti bune, folosit aici de traducă-torii Septuagintei, a fost ales de Apostolidrept titlu pentru învăţăturile lui Iisus:Evanghelia. Această alegere vorbeşte prinea însăşi despre extraordinara importanţă apăcii şi a oricui se află în legătură cu pacea.

Aşadar, de ce zice Iisus: Nu socotiţică am venit să aduc pace pe pământ, n-amvenit să aduc pace, ci sabie. (Matei 10;34)?Deodată, tot ce am afirmat despre pace şifăcători de pace se clatină.

Dar să nu ne grăbim. Să privim maiîntâi către celălalt termen al relaţiei pe care ostabileşte A Şaptea Fericire: fiii luiDumnezeu. Încă din prima clipă înţelegem căsintagma denumeşte fiinţe superioare, căci afi fiul lui Dumnezeu implică un statut ontolog-ic superior. Înseamnă că Îl poţi numi peDumnezeu, tată. Şi tocmai acesta e motivulpentru care A Şaptea Fericire e greu de inter-pretat doar pe baza Vechiului Testament: fiiilui Dumnezeu, םיהלאה+ינב, b’nei ha-Elohim,pomeniţi în Facerea 6;2 şi 6;4 ori în Iov 1;6 şi2;1 nu sunt oameni; deşi ei se pot amesteca,chiar la nivel sexual, cu oamenii. Aşadar: cepromite Iisus în A Şaptea Fericire? Ridicareanaturii umane la nivelul îngerilor?

Să ne întoarcem acum la paradoxalaafirmaţie a lui Iisus: că El a venit să aducăsabia, nu pacea. Aceasta ne trimite direct laPsalmul 2;9: Le vei paşte pe ele25 cu toiag defier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi! Yahwehîi vorbea aici Mesiei, pe Care Îl numeşte fiulSău: Domnul a zis către Mine: «Fiul Meu eştiTu, Eu astăzi Te-am născut!» (Psalm 2;7). Omisiune mesianică similară, de răzbunare şipedepsire, apare în Isaia 11;4: […] Pe celaprig îl va bate cu toiagul gurii Lui şi cusuflarea buzelor Lui va omorî pe cel fără delege.

Venirea definitivă a Mesiei presupuneo purificare prin sabie în cazul păgânilor şi acelor fără de lege. Această curăţare e nece-sară pentru a se atinge pacea desăvârşită aerei mesianice; şi tocmai despre atare purifi-care vorbeşte Iisus în declaraţia Lui derăzboi.

Putem înţelege acum că purificareaprin răzbunare şi pedeapsă reprezintă, defapt, ultima lucrare a făcătorului de pace.

Iisus, Mesia, este fiul lui Dumnezeu,iar prin El toţi ucenicii Săi se vor numi fiii ai luiDumnezeu. Procedura e foarte bine descrisăde Pavel: Căci câţi sunt mânaţi de Duhul luiDumnezeu [πνεύματι Θεου, pneumatiTheou] sunt fii ai lui Dumnezeu [‛υιοι Θεου,hyioi Theou]./Pentru că n-aţi primit iarăşi unduh al robiei [πνευμα δουλειας, pneumadouleias], spre temere, ci aţi primit Duhulînfierii [πνευμα ‛υιοθεσίας, pneuma hyiothe-sias], prin care strigăm Abba, Părinte!/ Duhulînsuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru

Dreptatea lui Dumnezeu este strânslegată de sfinţenia Sa, dar nu identică.Dumnezeu Îşi manifestă sfinţenia mai ales princrearea ordinii morale şi a regulilor ei; şi Îşimanifestă dreptatea mai ales ca păstrător şiadministrator al unei atare ordini. În acest aldoilea caz, El acţionează ca un judecător com-plet imparţial: Dumnezeu nu este părtinitor(Fapte 10,34); la El nu încape părtinire(Efeseni 6;9); Iar cel ce face nedreptate îşi valua plata nedreptăţii, întrucât la Dumnezeu nueste părtinire (Coloseni 3;25).

Persecuţia nu a lipsit niciodată din isto-ria slujitorilor lui Dumnezeu: Câte sunt zilelerobului Tău? Când vei judeca pe cei care măprigonesc?/ Spusu-mi-au călcătorii de legedeşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta,Doamne./ Toate poruncile Tale sunt adevăr; penedrept m-au prigonit. Ajută-mă!/ Puţin a fostde nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-ampărăsit poruncile Tale. (Psalmul 11828;84-87).Dumnezeu îngăduie persecuţia pentru a întărisufletul slujitorilor Săi şi pentru a da mărturisir-ilor lor de credinţă o forţă deosebită.

** *

Numeroase texte din VechiulTestament, mai ales din Pildele lui Solomon,arată că drepţii se vor mântui: Cel ce umblădupă dreptate [הקדצ, ţădâqa; greceşte ‛υιοςδίκαιος, hyos dikaios, fiii dreptăţii] ajunge laviaţă […] (Pilde 11,19); Pe cărarea dreptăţiieste viaţa şi pe calea pe care ea o însem-nează, nemurirea […] (Pilde 12;28).

םייח khayyim al-mâwet, viaţă ,תומ+לאfără moarte, aceasta este marea promisiunepe care Dumnezeu o face oricui urmeazăcărarea dreptăţii. Asemenea persoane suntnumite rodăpei ţedeq (יפדר de Isaia (voi (קדצcare umblaţi după dreptate, Isaia 51;1); iarsintagma are o semnificaţie complexă,implicând potenţialitatea persecuţiei datoritătermenului rodăpei care vine de la verbulrâdap, cel ce (am văzut deja) î nseamnă atâta urmări, cât şi a persecuta. TraducătoriiSeptuagintei au utilizat aici expresia ‛οιδιώκοντες τό δίκαιον, î nrudită semantic şilexical cu ‛οι δεδιωγμένοι ένεκεν δικαιοσύνηςdin Matei 5;10.

Înţelegem acum că aceia care umblădupă dreptate pot deveni în orice clipă ceiprigoniţi pentru dreptate. Nu există o difer-enţă ontologică între acestea, există doar odiferenţă de activare. Ori de câte ori circum-stanţele o cer, aceia care umblă după drep-tate vor fi persecutaţi pentru dreptate.

În cea de-A Opta Fericire, Iisus nunumai că anunţă viaţa veşnică în împărăţialui Dumnezeu pentru drepţi, ci anunţă şivenirea vremurilor persecuţiei. Următoareledouă versete din capitolul 5 al Evanghelieidupă Matei (versetele 11 şi 12) sunt în modaparte dedicate acelor vremuri de persecuţiecare se pregăteau să sosească. Unii consi-deră cele două versete ca o A Noua Fericire.

Fericirile

Radu Comănescu

că suntem fii ai lui Dumnezeu [τέκνα Θεου,tecna Theou]. (Romani 8;14-16).

Acesta este noul nivel deschis deIisus: revelarea lui Dumnezeu ca Abba, Tată.E al treilea nivel, după revelarea luiDumnezeu ca Elohim şi a lui Dumnezeu caYahweh. Acest nivel este bine caracterizatprin facere de pace, adică prin pregătireaerei mesianice. Oricine Îl urmează pe Iisuseste un făcător de pace, el sau ea aparţinecelui de-al treilea nivel, nivelul lui Abba, Tatăl;aşadar el/ea este un copil a lui Dumnezeu.

Observaţia ne reaminteşte un versetfoarte interesant din Psalmul 33, versetul1326: Fereşte-te de rău şi fă bine, cautăpacea [שקב baqçş şâlôm] şi o urmează ,םולשpe ea [והפדרו, w’râdăpçhû].

Este aproape sigur că Iisus a avut înminte acest verset atunci când a rostit AŞaptea Fericire, deoarece Psalmul 33;13trimite mai departe, către A Opta Fericire.Verbul ebraic ףדר, râdap, a urmări, folositaici, înseamnă deasemeni a persecuta.

A Opta Fericire27

Găsim A Opta Fericire în Evangheliadupă Matei:

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate[‛οι δεδιωγμένοι ένεκεν δικαιοσύνης], că a loreste împărăţia cerurilor [βασιλεία τωνουρανων]. (Matei 5;10).

În textul lui Matei, A Opta Fericire sesfârşeşte cu aceeaşi expresie - βασιλεία τωνουρανων, basileia ton ouranon, împărăţiacerurilor – ca şi Prima; iar această figurăretorică subliniază valoarea estetică şi mesajulreligios al Fericirilor. Pe de o parte, ea creeazăo structură textuală de o intensă frumuseţe; pede altă parte, ea ne atenţionează că veritabilaţară a propovăduirii este împărăţia cerurilor.Această structură bine încheiată rămâne unargument puternic pentru aceia ce cred că AOpta Fericire este ultima (adică nu există o ANoua Fericire).

A Opta Fericire vorbeşte despre drep-tate şi persecuţie.

Dreptatea este un atribut moral al luiDumnezeu şi are două aspecte majore: (1)perfecta conformitate dintre acţiunile luiDumnezeu şi voinţa lui Dumnezeu, în toatelucrările Sale; (2) permanenta şi nezdruncinatavoinţă de a da fiecăruia ceea ce merită şi de anu dezavantaja pe nimeni.



HHEERRMMEENNEEUUTTIICCĂĂ SSAACCRRĂĂ

24 Echivalentul ebraic al termenuluiEvanghelie.

25 E vorba despre neamuri (âåéí, goim),termen prin care sunt denumite în Biblie populaţiile dealtă etnie şi altă religie decât cea evreiască şi despremarginile pământului (àôñéÎàøõ, ap’sayim areţ).

26 În Biblia ebraică este Psalmul 34;15, iar înSeptuaginta este Psalmul 33;15.

27 Am scris acest text mai întâi în limbaengleză şi l-am publicat în versiunea engleză, laarticolul Beatitudes, sub titlul The Eighth Beatitude.

28 În Biblia ebraică este Psalmul 119.


8. 10. 2004

Am în mine o mare disponibilitatede tandreţe şi numai ştiu asupra cui s-oproiectez. Mângâi pisica şi căţeaua cape nişte făpturi dragi, care dorm cu mineîn tot timpul nopţii, pisica stând ziua peun colţ al biroului. Studiez psihologiaacestor animale de casă şi îmi dauseama că nu sunt mai bune ca oamenii.Pisicile mele nu se agreează şi cândstau două pe birou, fiecare se aşează peun alt colţ. Toată ziua stau pironit în jilţulmeu. Câteodată mi-e dor să mă duc lafacultate, dar drumul mi se pare lung şicolegii de vârsta mea s-au pensionat cutoţii. Repet, Cristina poate veni rar la noi.Câteva ore pe săptămână nu suntsuficiente pentru a scrie articole.Lecturile mele sunt din ce în ce maipuţine. Pe deasupra, am o doctorandă care mă agasează cuîntrebări stupide la telefon. Sute de cărţi stau inerte în raftulbibliotecii. Nu voi mai apuca niciodată să le citesc. Nu ştiu ceblestem al sorţii s-a abătut asupra mea. Pe de altă parte, amdatoria să mai trăiesc pentru ca soţia mea să nu rămână singurăatât de timpuriu şi cu o pensie foarte modestă. Odată cu dispariţiamea, toţi banii pe care-i primesc din diverse pensii şi ajutoare nuvor mai veni. Mă uit la rafturile cu cărţi şi văd doar nişte obiecteinerte. A dispărut şi plăcerea de a mai aduna cărţi, fiindcă nu maiau nici o utilitate. Nepotul meu este prea mic pentru a putea să-midau seama dacă-i va face plăcere să citească. Cine va citi atâteacărţi sau poate vor fi vândute la bucată după moartea mea?

Într-o noapte am visat că am început să scriu romanul vieţiimele şi m-am bucurat foarte mult. Când m-am trezit mi-am datseama că era doar un vis. Mai există în mine o dorinţă obsedantăde a revedea locurile natale, deşi numai am oameni apropiaţi însat. Vederea gospodăriei părinteşti de altădată, unde locuiesc alţioameni străini, mă întristează şi ea enorm. Noaptea proiectez să-mi fac o casă într-o holdă de la marginea satului, moştenită de labunica. Dar nici lucrul acesta nu se va putea întâmpla niciodată.Constat că stările de vis sunt mai puternice decât stările diurne. Mădoare faptul că îmi pierd memoria în mod evident şi treptat, darpoate aşa trebuie să fie pentru a mă despărţi mai uşor de trecutulşi prezentul meu. Mi-am uitat şi numele iubitelor de altădată. Încercsă-mi amintesc numele unora dintre ele şi nu reuşesc. M-a căutato veche prietenă, strămutată în Suedia, şi m-am bucurat. Zileletrecute ne-a vizitat un domn Lucian din Canada, dar făcea parte dincercul de prieteni ai soţiei mele. Ne-a povestit multe lucruri despreviaţa lor de acolo. Trăieşte bine, dar singura sa teamă este să nu-şi piardă serviciul. E un risc mereu posibil.

13. 10. 2004

Simt şi acum, ca şi altădată, că presiunea spirituală asuprascrisului meu scade. Dar mi-am propus să urmăresc prin scris totprocesul acesta complicat de degenerare mintală. Este o vecheobsesie care îmi revine în minte şi trece mereu în scris, aproape înaceleaşi forme de limbaj. Mă întristez uneori că numele meu esteprea rar citat în revistele actuale. Dar nici nu scriu în măsura încare ar fi necesar să-mi impun mai autoritar punctul de vedere.Stau în întunericul camerei, expresie obsedantă din cauza repetăriiei, dar pe care n-o pot evita.

În curând, vor fi Galele A.P.L.E.R-ului la Câmpina, dar mătem să mă duc, atât din pricina vederii extrem de slabe, cât şi adrumurilor care pentru mine ar părea prea lungi în interioruloraşului, de la sala de conferinţe la masă şi invers. Mi-ar fi făcutplăcere să-mi revăd prietenii şi cunoscuţii ce scad mereu la număr.După moartea lui Dumitru Păcuraru şi George Munteanu, acum avenit rândul lui Geo Dumitrescu. Am petrecut multe zile frumoasecu el la Sinaia, când mergeam să dansăm sâmbăta la balulpartidului, dar şi mai târziu, când l-am vizitat în casa lui de laOtopeni, care a fost demolată din motive absurde. În felul acesta,singurătatea sporeşte mereu în jurul meu şi simt că numai am cuida telefon. Reamintesc faptul că o veche prietenă de la editurăplecată în Suedia de peste 12 ani, mi-a făcut o scurtă vizită. M-ambucurat foarte mult că şi-a mai adus aminte de mine după atâtavreme. Azi m-a vizitat şi domnul Tomescu, care mi-a explicatmeandrele procesului lui cu Marius Tupan. Motivul: un scriitor sesupără şi jigneşte din orgoliu, dar nu se aşteaptă să fie dat înjudecată, aşa cum s-a întâmplat. Adeseori, orgoliile îi despart peoameni din motive destul de confuze.

Continuu să mă gândesc la satul de baştină, la grădinaacoperită de toamnă, ca şi la dealul din apropiere, pe care iarbaeste încă verde. Aş vrea să văd trenuleţele de pe deal, de care măagăţam cu alţi copii când treceau prin păşunea noastră. Aş vrea sămai fiu copil, dar mi-aduc repede aminte că sunt un biet bătrân,bântuit de fantome. Mă văd în locuri în care niciodată nu mi-aplăcut, cum este curtea Şcolii Normale din Deva. Aş vrea să maivizitez o dată biserica din sat, să sărut icoanele şi să stau în jilţulbunicului sau să privesc strana din care cânta tatăl meu ca diac labiserică. Aduceri-aminte bogate şi puţini oameni. Stau în cameramea de la Bucureşti, cu căţeaua şi pisicile. Din când în când, vineCristina cu câinele ei jucăuş.

30. 08. 2004

De la întâi, Cristina şi-a mai luat o normă de activitate. Vatrebui să-mi organizez lucrul pentru zilele în care are ea liber. Dealtfel, impulsul meu de a scrie a mai slăbit. În viaţa mea nu se maiîntâmplă nici un eveniment deosebit. Dar nici nu doresc să seîntâmple ceva. Trăiesc în acelaşi cerc fix, după aceleaşi scheme.Dimineaţa la opt mă scoală soţia, îmi dă să mănânc, după careîncepe un fel de piroteală până la amiază, când iar mănânc. Dupămasă sunt ceva mai vioi. Recunosc că nu există nimic deosebitcare să mă dinamizeze. Şi eu mă complac în viaţa aceastamonotonă. În general, nu ne vizitează nimeni. Mai trece din cândîn când, vecinul Petrică pe la noi sau Michy, ce s-a întors de lamare. Nu am cărţi de citit şi nici idei pe care să le transform înarticole. În aceste seri m-am mai uitat la unele meciuri de fotbal latelevizor. Nu produc nimic. Aştept să se întoarcă Marius Tupan dinconcediu ca să-i trimit nişte articole. Dar parcă şi subiectele pentrueseuri s-au epuizat.

20. 09. 2004

Mă simt ca un călător ajuns la o răscruce de drumuri, deunde nu mai ştie încotro s-o apuce. În permanenţă am mintea puţinbuimacă. Noaptea dorm puţin şi mă gândesc la cele mai absurdesituaţii posibile. Până şi unele din visele mele nocturne, de pildă,am visat că sunt într-un fel de cameră la subsol, împreună cu o altăpersoană şi cineva încerca să ne zidească ieşirea. M-am trezit dinsperietură. Dar nu-i prima dată când am vise aberante. Totulrezultă din dezorientarea mea cotidiană. De când nu mai pot citi dinpricina orbirii, am frustrări foarte mari. Să-şi închipuie cineva că dincasa mea nu mai pot merge singur nici până la colţul străzii!!Prietenii s-au rărit în mod simţitor. Fănuş Neagu nu mai dă nici untelefon de luni de zile, fiindcă simte probabil că nu mai are cediscuta cu mine. Eu am fost, pe vremuri, doar un bun partener depahar. Acum o asemenea ocazie a dispărut în mod definitiv. Nimeninu mai este interesat să mai converseze cu mine. Mă mai viziteazădin când în când Alexandru Ronay. Dar şi vizitele lui sunt scurte şifăcute parcă dintr-un sentiment de datorie. La facultate nu mai ammotive să mă duc până în luna noiembrie. Doar Monica mă tulburăcu telefoanele ei nevrotice. Dar şi acestea îmi fac bine. Oamenii cutulburări psihice trebuie ajutaţi.

Mă obsedează faptul că n-am văzut de atâta vremegospodăria părintească vândută unor oameni străini. Dar nu maiam nici o ocazie să mă duc până acolo şi drumul mi se pare foartelung şi obositor. Cristina vine şi ea o dată la o săptămână la noi şitimpul acesta mi se pare foarte puţin pentru cerinţele mele. Colegulmeu, Ion Petrică, de la catedra de polonă, se pensionează şi el.Are o formă uşoară de Parkinson, dar este foarte speriat.Conversaţia cu el a devenit sărăcăcioasă şi vocea abia i se maiaude.

Simt că şi nevoia de a scrie a scăzut. Dacă numai pot citi,impulsul la cugetare se reduce şi el treptat. Lecturile care se fac cuajutorul altor persoane sunt insuficiente în comparaţie cu viteza delectură pe care am avut-o eu în anii când vedeam. Mă gândesc lavacanţele petrecute la Drăghici ca la un vis sau la o utopie. Timpulacela fericit când stăteam pe terasă şi meditam la ce să scriu mi separe că n-a existat niciodată. Au fost nişte ani fericiţi, care nu semai pot întoarce. Vederea începuse să-mi scadă, dar anii aceia aurămas ca un timp fericit şi fertil în existenţa mea. Acum bâjbâi înîntuneric de dimineaţa până seara. Numai pot aprecia decât vagtrecerea timpului. Las aparatul de radio să meargă, indiferent deprogram. Adeseori, mă întreb ce relicvă a mai rămas din mine.Dacă n-ar fi Cristina să-mi scrie în timpul ei liber, nu ştiu ce m-aşface. Simt că viaţa mea curge în zadar, dar n-am curajul să măsinucid. Moartea tot va veni şi, odată cu ea, intrarea în mareatăcere, când nimeni nu va mai pomeni de numele meu. Măobsedează acest gând poate din orgoliu, dar nimeni nu se referăla cărţile mele în ceea ce se scrie în presa noastră cotidiană. Ecoulstârnit de volumul de memorii a fost relativ mare, dar s-a stins şi el.Cineva le amintise, nu demult, ca pe un fapt banal, decupat dintr-o serie mai mare. Poate aşa o fi şi nu-mi dau eu seama. Există otandreţe a stării de bătrâneţe pe care numai ştiu asupra cui s-oproiectez. Nimeni nu se mai arată sensibil la sentimentele mele.Mihaela nu mai dă nici un telefon de când am întrebat-o dacă arecurajul să vină să vadă un om bătrân şi orb. Poate că încercareala care am vrut s-o supun era prea mare pentru viaţa ei tihnită,minată totuşi de un morb periculos, cancerul.

VIAŢA ÎN CEAŢĂsau

CÂNTECUL LEBEDEI(Urmare din numărul anterior)

Romul Munteanu

JJ UU RR NN AA LL


SSCCRRIIIITTOORRII ÎÎNN AAGGOORRAA

MINUS PATRU ELEGIAJUMĂTATE(3)

Ar trebui poate să gândim atâtde profund genealogic încât să netrezim a fi oamenii Turnului Babel.Poate că nu am şi reuşi, aşa ca într-ohipnoză regresivă de explorare asubconştientului, din aproape înaproape, până departe, acolo unde ceide pe înălţimile Turnului strigau să setrimită cărămizi iar cei de jos trimiteaubalast; cereau apă şi primeau carnesărată. Ruperea limbajului părea a fidiabolică prin disiparea gloatei şiînstrăinarea indivizilor, dar cât decreatoare de limbă prin combinări deM, luate câte N! Limbajul ancestro-patriarhal s-a descompus ca materie,despre care, grecii spuneau că de la A-tom nu se mai poate ajunge la altedivizări de substanţă.

Roxana Gabriela Branişte s-aasociat celor care au crezut custrăşnicie că se poate merge şi maideparte dacă struneşti bine “materiaprimă” a limbajului. Poeta s-a simţit înstare şi stăpână pe un bidiviu cu caresă se angajeze într-o crâncenăcompetiţie. Maternizându-şi parcănişte limbi străine, iată că percepem caşi când şi-ar fi zis cu autoritate: “Divideet impera!” Şi iată că şi reuşeşte săîmpartă şi să amestece cuvinte,deturnează un sens ca să obţinăsensuri. Cu o cuvenităcondescendenţă şi pietate ne-amputea gândi chiar la Cuvântuldemiurgic, spart în elemente alecomunicării. Sau chiar la Big-Bangulcare ne umple buzele şi slova, el, înperpetuă expansiune, astfel încâtCuvântul cu potenţial gestant, lavreme erodat de eternitate seeliberează de tensiuni umplândspaţiile de lumi, fenomene, cuvinte.Etapa Babel îşi păzeşte cât poateapogeul: comunicarea e perfectă pânăla nivelul unui zgârie nori, înălţime dela care, s-ar zice, comprehensiuneasuferă tot mai multe fisuri, mutaţiicomportamentale insondabile; seînmulţesc grupuri şi grupuscule semanifestă tot mai mult înclinaţiidromomane, cumulul spiritului tolerantse disipează - de unde, intoleranţa,colonizarea unor tierra incognita,

CONTRACŢIA ŞIDECONTRACŢIA LIMBA-JULUI LA ROXANAGABRIELA BRANIŞTE� Paul Sânpetru conturând noi lumi post babeliene care

printr-o vitală expansiune se atingmargine cu margine refăcând în timpmonolitismul germinat în nucleemondializatoare, o civilizaţie o înghitepe alta, o limbă pe celelalte - şi iar, unfel de preistorie dar cu mutaţii ultraperformante pe linie de cultură, ştiinţăşi tehnică, adiacentă unui limbajluxuriant, toate acestea pe unperpetuum panta rhei, din aşezare înaşezare, din empatie în entropie -ambele reversibile cu trepte în dublusens.

Un asemenea preambulmizează pe o abordare aparte a cărţiiRoxanei Gabriela Branişte, care teîntâmpină cu deliciul senzaţiei destraniu, prin cuvinte puse deliberat într-o dezordine “ordonată” de ea, dardecodată cu satisfacţie de cătrelectorul atent, ignorând suprafaţa şiexplorând profunzimile gândirii “dinumbră” ale autoarei, aceasta lăsânddeci partenerilor de comunicarelibertatea de-a împerechea cuvinteîntr-un mariaj compatibil-armonios, dea alege cuvântul lipsă sau pierdutprintre cuvinte, ca într-un joc de-aşcoala, cu temă dată: “înlocuiţi spaţiilepunctate cu expresiile sau terminaţiilecorespunzătoare”. De pildă, cândpoeta spune: “… mă spatele curburiide atât vertical” (Neputinţe, pag.31),nu e chiar o ecuaţie, să detecteziacţiunea poverilor verticalului asupraortostatismului fizic şi mai ales moral,pentru că pentru Roxana, şoptirea(poate şuşotirea)este “adusă despate”. Toată dinamica naturii, afenomenelor, toate sunt ceva despreceva, despre cineva: “Zborul eradespre tine” (Mimesis 2, pag. 30), iarnoţiunea de început este umanizatăduios şi amar, este personalizată: “Tebănuiam început” - deci dacă nu a fostîntr-adevăr, nici continuare nu puteasă fie şi nici sfârşit, ci apriori, oneantizare, dar despre care(paradoxal), iată că se vorbeşte şi sescriu versuri mai departe.

O metaforizare graduală ainimii, a traseului ei vital sugerândsuccesiuni de anotimpuri cu implicaţiibio-afective de inexorabil destin,găsim în poezia DOR (pag.32): “Inima-sălbatic metal, apoi, “inima-curbsolstiţiu şi “inima-pisc vânăt”.

Ce mai poate observa lectorulla volumul MINUS PATRU ELEGIAJUMĂTATE (3), este şi faptul că

Roxana Gabriela Branişte dă senzaţiaconştientului, deliberatsubconştientizat, urmărind (şi reuşind)să surprindă efecte stranii ale unorstări, de parcă ar experimenta - cuvădit succes - o trecere de la somn laveghe şi înapoi, un joc asistat, arbitratde luciditate, un joc în care se succed,se mişcă imagini caleidoscopice,peisaje, cuvinte, culori contradictorii,lineare sau contorsionate, un joc încare, de regulă, poeta ieseînvingătoare.

Un alt artificiu de care uzeazăRoxana (salutar adesea, cât timp nudevine obsedant) este acela de asubstantiva verbalizând: “… se piatrăE la A (pag. 12)… toţi arborii aceeaşiumbră fug”. Alteori găsim oligamentare de cuvinte: “Ea, defrumoasă ca mărul unui vânt (versadmirabil) Se unEA cu pleoapacerbului” - realizându-se astfel unsingur cuvânt-hibrid, aşa cum dintr-uncuplu rezultă o nouă fiinţă. Într-oaceeaşi poezie, pe care o iau dreptprototip, poeta, prin artificii conceptual-stilistice, evită lexicul şocant şigrotesc-stânjenitor al paroxismuluisexual prin rafinate versuri, precum:“Buzele despletite / nimic mai ampludecât mişcarea pulpelor / sânulplângea… / Nicicând nu se are / maimult ca ochiul / Al treilea” - prilej derelaxare într-o meditaţie reconfortantăde sorginte extra-orientală. Da, altreilea ochi, pentru că el întregeştetotul însumând ce văd ochii, el însuşiadăogare a marelui rest.

Demersul poetic al RoxaneiBranişte nu e deloc unul hazardat,decât doar la o “frunzăreală” a unuiochi reconfortat şi consecvent unorsuprafeţe lucii, şi nu unor tot maisondabile miraje în lumi submersibile.Poeta cred că mai poate converti încăpe unii ca aceştia pentru care încearcăsă extragă din adânc doar câtevamostre ce pot edifica, precum omărturie arheologică: “Între părul tău şipărul cu mult al tău/ e timpul” (Patrudegete, pag. 14) “În Laodiceea păcatulstă văduv în măr” (Lucifer, pag. 16)“Mortul acesta are cireşe în pumni / devânt (Mimesis, pag. 18) “Mă definescîntotdeauna prin a mă sfârşi / prin ceeace nu sunt (Calbistrum, pag. 20) “Amatâtea lacrimi care vor să te cunoască/Mi-era dor să simt dorul dansându-mă. Te iubesc şi când nu eşti cu mine(Haos tu, pag. 24-29) “Sunt aceleaşiaripi cu care au zburat / toate păsările/ Este alt piept” (Viziune, pag. 37)“Aşteptând, amurgul / a căzut într-oaşa dimensiune / încât am vrut săreduc vederea la forma manipulării”(Poem, pag. 36) “Cu patru degete mă-ncrunt” (pag. 54, Patru degete) “Pentrunurul pe care-l port în zâmbet / amadevărul cu miros de şarpe”… Ah,ţărâna Antigonei, fluidă! Mă claustrezîntre pulpe” (Acort, pag. 57)

Mă bucur pentru cei convertiţi!pentru restul, tăcere…


CC RR OO NN II CC ĂĂ LL II TT EE RR AA RR ĂĂ

Horia GÂRBEA,Divorţ în direct,

Editura “Palimsest”, Bucureşti, 2006

După dispariţia lui Marin Sorescu şia lui Ion Băeşu, după momentul mai multstresant decât evoluţionist denumit“revoluţie”, după ce scriitori de mâna a treiaau plecat la Hollywood iar Paul Everac s-aretras în munţi, dramaturgia românească -şi aşa genul cel mai sărac din literaturaactuală - a devenit aproape inexistentă. S-a reinventat la Paris, cu mare ecou, MateiVişniec, plecat de aici ca prozator, şi s-auîntors pe plaiuri mioritice nişte scriitori apa-trizi, care nu au mai rupt gura târgurilordâmboviţene. În degringolada climatuluifavorizant, ar fi fost momentul şi unuischimb de generaţii, care, însă, nu s-a maiprodus, între diferite categorii de pensio-nari.

După atâtea experienţe, se poatevedea şi mai clar că noi nu avem - sauavem numai cazuri excepţionale - drama-turgi, dramaturgi pur şi simplu, ci scriitoripolivalenţi, dintre care unii, fără condeieruginite, se încearcă şi în textulteatral.Poeţi, prozatori, publicişti, chiar şicritici literari se încearcă şi în dramaturgie,pentru că teatrul activează instant meca-nismul notorietăţii. Ca să scrii teatru trebuiesă fii “om de teatru”, să deţii o funcţie, de ladirector la pompier sau portar, să baţi cori-doarele şi să fumezi la intersecţiile sediilorcunoscute. Dramaturgul este personajulcel mai străin de teatru, pentru că protago-nistul teatrului rămâne actorul. Actorul, nuautorul textului, actorul, martirizat şi marke-tizat, care umple scena cu fizicul lui ultra-popularizat, este personajul principal al ins-tituţiei teatrului. Autorul textului - fără decare, cel puţin , de la Commedia dell Arte şipână astăzi, teatrul nu ar fi posibil - este celmai puţin vizibil actant al spectacolului,deşi omul absolut al teatrului-Shakespeare - care era şi regizor, şi actor,şi scenograf, se prezenta la sfârşitul spec-tacolului drept autor al textului nescrisîncă.

Pentru orice critic atent şi perfor-mant devine imediat evident că dramatur-gia înseamnă vocaţia originară a lui HoriaGârbea, poliscriptor postmodern carescrie, deopotrivă - ierarhia preferinţelor nue secretă şi se poate constata prin cantita-tea biografică - proză, critică, poezie, fărăteamă că abundenţa diversităţii ar puteagenera suspiciunea facilităţii.

Spirit lucid, dominat de inteligenţă(“inteligenţă” provenind de la “intellegere” -“a înţelege”), Horia Gârbea înţelege pro-

SPIRITUL CLASIC DINCOLO DEFRONTIERA ABSURDULUI

fund relaţiile conexiunile, interferenţelecare apar între diferitele genuri, specii, for-mule, tehnici literare şi le amestecă, le dis-tilează, le resemnifică într-o creaţie nouă.

Formula personală e o subtilă “arscombinatoria” în care domină principiiledecompoziţiei şi reconstrucţiei postmoder-niste, exercitate cu ironie albă şi sarcasmdezvăluind umorul negru şi spiritul ludicauctorial. Filosofia gratuităţii stă în repetiţiadisarmonică şi entropică, care nu este ospargere a stereotipurilor, ci o reutilizareironică şi mimetică a tehnicii dramatice aabsurdului, pentru că se poate face litera-tură originală tricotând ori bricolând clişee,convenţii şi structuri conformiste.

Textul literar este un modul alcătuitdin mai multe componente, aşa cum isto-riografia postmodernă regrupează şi alam-bichează diverse micro-istorii oferind o“creaţie” în care nu se mai elucideată com-ponentele.

Regula civismului se subînţelege,iar textele reci, scuturate de orice senti-mentalitate, produc o emisiune scripturalăparcă rezultată după glaciaţiune. Textul,epurat de sentimente, ca şi de prejudecata“rădăcinilor” străluceşte în soare ca unlucru nou-nouţ construit perfect, ingi-nereşte, dar oricum, respectând ceea ce s-a legiferat în postmodernism: “…emoţiaeste dincolo de aritmetică” (E.E.Cumming).

Leonida XXI este un vârf al inventi-vităţii scripturale, o “piesă” revoluţionară,un metatext dramaturgic; scris la 150 deani de la naşterea lui I.L.Caragiale pentrurevista Drama la solicitarea directoruluiacesteia, Mircea Ghiţulescu, acesta seconstituie în exclusivitate din repliciaparţinând lui Nenea Iancu. Evident, crea-tivitatea auctorială mizează preponderentpe conştiinţa de critic teatral, pe abilitateade a identifica, defini şi manipula arhetipu-rile teatrului caragialesc.

Procedeul de a concentra întregulunivers dramatic sau chiar dramaturgic aloperei lui Caragiale nu e un lucru nou.Marin Preda a alcătuit o ediţie a opereiadunând la un loc toate piesele de teatru,dar şi proza specifică, schiţele bazate pedialog şi monologurile cu aparent dedizertaţie epică. Iată însă cum sunt prezen-tate “Personajele” din Leonida XXI:“Leonida (care ia toate înfăţişările omuluiaşezat şi conformist din Caragiale -Dumitrache, Farfuridi etc. dar şi pentrumomente scurte, altele). Tipologic esteînsă “majoritar” Leonida.

Efimiţa (care ia toate înfăţişărilematroanei din Caragiale: Veta, o Zoe maivârstnică, Tarsiţa văduva etc.)

Rică Venturiano ( care ia înfăţişăriletineretului “progresist” din Caragiale, pre-

cum CoriolanD r ă g ă n e s c u ,L e o n i c ă ,L e o n i d aCondeescu, Lt.Mişu, Tipătescu,dar şi Chiriacsau Coriolandevenit procuroretc).

G r u p u lde agitaţie -Poporul/Boborulîn toată diversi-tatea de vârste,sexe, profesii, numeros cât îşi permite tea-trul cu director, plasatoare şi maşinişti cutot. Acesta poate fi substituit şi prin efectsonor, holograme sau altfel.”

“Însănătoşirea de ei înşişi” esteobsesia şi tema din Bolnavul încercuit, unmic dialog dramatic, performant în evaziu-nea onomastică şi delirul în cuplu. Toateindicaţiile autorului se reduc la“Personajele: El şi Ea. Locul şi timpul: înlocuinţa lor, oricând”.

Originalitatea textelor lui HoriaGârbea constă în faptul că împacă spiritulteatrului absurdului cu rădăcinile lui cla-sice, sau, altfel spus, mediază sau reconci-liază între Eugene Ionesco şi Caragiale-Tatăl. Un spirit de o “rinocerizare” în masăa tuturor personajelor. Mai mult, într-un felde mişcare browniană, dramatică, prota-goniştii se metamorfozează grotesc, facrocada identităţilor, îşi contaminează dis-cursurile cunoscute.

Autorul, face avangardă teatrală cumaterialul clasicilor şi mai mult decât atât,invită cititorul performant să colaboreze, săadauge sau să elimine replici din partituraclasică.

Principala facultate cognitivă aautorului rămâne luciditatea dar, cum spu-nea Camil Petrescu, “câtă luciditate, atâtadramă”. E vorba de drama autorului dintext şi a autorului insinuat uneori ca perso-naj. Categoria sa tipologică este foarte rarăca poligraf şi poliscriptor în zona exclusivăa ficţionalului. Trebuie adăugat că HoriaGârbea trece peste exeperineţe ca şiEugene Ionesco, ca şi Matei Vişniec sauTeodor Mazilu, care conexau absurdismulla vechea şi (eterna) sursă, Caragiale. Înraport cu nenea Iancu, textele nu repre-zintă o re-scriere, o reformulare, ci, până laun punct, un sequel, cum se zice laHollywood, o urmare cu mixajul personaje-lor şi redistribuirea tipologiilor specifice.

De fapt, “textele pentru teatru” sunt,ca să spunem aşa, o “coproducţie” întrecritică, proză şi poezie - genurile pe careindividual Horia Gârbea le cultivă super-performant, cu entuziasmul inteligenţei.Este un fel de program asumat care pro-movează sincronismul estetic al genurilorliterare, nu neapărat cu intenţionalitateexperimentală sau de avangardă explicită.

Aureliu Goci


Scriitorul egiptean Moustafa Abou El Nasr (15 iulie1931 – 19 noiembrie 1995), licenţiat în litere, specializat înstudii şi cercetări arabe, a publicat teatru, dar şi volume deproză1. Acum a apărut şi în limba română2 cu volumulLabirintul, care cuprinde nuvela cu acelaşi nume şi câtevapagini (ultimele pe care le-a scris înainte de a păşi poartacătre „dincolo”), cu titlul Ultimul oaspete.

Moustafa Abou El Nasr a trăit şi a scris în Egipt, o ţară cu cca. 80 de milioanede locuitori, cam 94 - 95% muslimi3 suniţi, cca. 5-6 % copţi, creştini ş.a., în care sevorbesc mai multe limbi4: în principal araba, egipteana coptă dar şi limbi nubiene canobiin şi kenuzi-dongola, (zona Komo Ombo, lângă Aswan), dialectul berber siwi, lagraniţa cu Libia, în oaza Siwa, domari5, mai ales în zona Cairo, greaca, în special laAlexandria, bedawi (o limbă beja6), în zona deşertică din est. În Egipt sânt vorbite, laun nivel sau altul (mai ales de către clasele educate), şi franceza, engleza, şi rusa,fapt care a ajutat la păstrarea contactului cu literatura lumii, fapt subliniat şi de Aziz Al-Defai în cuvântul său înainte (unde aminteşte că în ţara sa intelectualii sunt bine văzuţidin punct de vedere social).

Literatura egipteană modernă şi contemporană a dat o serie de numeimportante, ca: Abbas Mahmud el-Akkad, 1889-1964, autor a peste 100 de cărţi dinvarii domenii, fondatorul şcolii de poezie numită Al-Diwan (împreună cu Ibrahim Al-Mazny şi Abd Al-Rahman Shokry), Taofiq Al Hakim, Ahmed Shawqi7, 1868-1932, unuldin pionierii literaturii de limbă arabă în Egipt (fapt pentru care a fost exilat în Spaniaîntre 1914 – 1920), cu studii în Franţa, recunoscut că a promovat poemul epic, poetul,textierul (a scris texte pentru cântăreţi celebri în ţara sa) şi translatorul (a tradus şi dinShakespeare, Omar Khayyam) Ahmad Mohammed Rami, 1892-1981, Yosif Edris,Mustafa Lufty Al Manfaluty, poetul Ibrahim Nagi, 1898 – 1953, politicianul de prim rang(prim ministru) şi poetul Mahmoud Sami al-Baroudi, 1838-1904, Poetul Nilului, HafizIbrahim8, 1872-1932, care, deşi folosea regulile clasice ale poeziei arabe, promovanoi subiecte/ teme, idei, Taha Hussein, 1889 – 1973, figură notabilă a mişcării demodernizare în literatura egipteană, mai tinerii Yosif Al Kaid, Gamal Al Ghitani ş.a.Este ţara în care s-au născut, la Alexandria, din părinţi greci, Konstantinos PetrouKavafis, 1863 – 1933, şi laureatul Nobel pentru literatură Nagib Mahfuz.

Considerată de critica egipteană poate cea mai importantă operă a luiMoustafa Abou El Nasr, Labirintul, scrisă în două luni ale anului 1977, este o călătorie-parabolă a unui bărbat (al cărui nume nu îl cunoaştem). Ghidat de o femeie (peparcurs vor apărea şi alţi „ghizi” care îl vor con-duce pe porţiuni de „drum”: un bătrân,un gigant ş.a.), pătrunde pe o uşă cu totul aparte, misterioasă, care îl duce într-o„lume” fantastică, un „labirint” iniţiatic. Un loc în care mulţi uită de ce au intrat, unii nicinu mai vor să ştie, iar alţii… pur şi simplu nu contează nici măcar pentru ei. Personajulcaută adevărul absolut sau, poate, frântură cu frântură, „adevărurile” de care aveanevoie ca să poată păşi mai departe. Dar, în loc să pătrundă într-o lume arăspunsurilor, păşeşte într-un labirint al întrebărilor, parcă s-ar afla pe ramurilecunoscutului arbore la care fiecare pas înseamnă o alegere/ decizie care, la rându-i,generează o alta, care…. Pe drum se întâlneşte cu mai multe persoane, tot fărănume. Alteori pare că nici întrebările nu mai înseamnă nimic, când ajunge, dupătrecerea printr-o încăpere plină cu oameni, într-un pustiu galben deasupra căruiastrălucea soarele… şi atât. Temele şi ideile se înlănţuie, dezbaterile pendulând întrebanal, prolix şi metafizică/ filozofie, încâlcindu-se în alte întrebări, firul Ariadnei părânda fi pierdut cu desăvârşire. De la numerologie (tema cifrei trei, de pildă, îi este„explicată” de trei inşi, bătrâni, care, teoretic, ar fi putut să îl ajute să găsească Calea,spre iluminare sau spre un răspuns, dar în loc de asta îl trimit în fundătura inundatăcu apele iluziei) la căutări existenţiale, de la încercări de „orientare” la anxietate,sentimentul claustrării într-un spaţiu timp al cărui înţeles îi scapă ş.a.

Încercând să afle un „răspuns”, personajului nostru i se răspunde: „Noi aicinu facem altceva, decât ceea ce vezi, e un lucru inocent şi simplu. Nu avem alt scopîn afară de acela de a ne elibera de amăgiri şi de probleme.” Pentru ca, apoi, să i sespună că, la urma urmei, nu are de ce să insiste, pentru că: „viaţa nu este altcevadecât o multitudine de enigme, şi orice încercare de elucidare a enigmelor nu estealtceva decât o pierdere de timp.” Soluţia: „ar fi mai bine să lăsăm toate enigmelenerezolvate, fără să le divulgăm secretul”.

Călătoria este una fără „răspuns”: plecarea mea, către orice direcţie, mă vaconduce spre nicăieri… Lumina zilei devenea din ce în ce mai puternică şi cerul parcăse apropia şi se îndepărta de mine… iar eu eram un rătăcit în deşert.” Sau poate cărăspunsul este tocmai căutarea, iar finalul – moartea. Poate că, la urma urmei, lacapătul labirintului (care, poate, în viziunea lui Moustafa Abou El Nasr este chiar viaţa)

ne aşteaptă un ritual, cel al sfârşitului, altrecerii „dincolo”.

Parcă în loc de epilog lacăutările sale, în loc de „răspuns” lapropriul „labirint”, cu o zi înainte detrecerea în lumea de dincolo, MoustafaAbou El Nasr nota (în fragmentulpublicat cu titlul Ultimul oaspete): „Nuaud nici un sunet. Unde e oare zgomotulce îmi tulbura somnul?… Ce anume s-aîntâmplat de fapt?… Ce înseamnăgreutatea asta atât de apăsătoare? Artrebui ca picioarele mele să primeascăcomanda de a se mişca… dar nu m-auascultat… Mâinile şi picioarele mele aurefuzat să mi se supună. Voi poruncilimbii mele să vorbească… vorbeşte… “(18 noiembrie 1995).

Nuvela Labirintul este scrisă într-un limbaj nesofisticat, cotidian, un stilnarativ simplu. Scriitura este frustă, fărăprocedee tehnice deosebite ori„înflorituri” stilistice. Dar simplitate esteaparentă, căutată, pentru că scopulautorului pare să fi fost un tablou în caremai puţin contează culorile, câtdrumurile ochiului şi sufletului cătreprofunzimi.

Poate că putem vedea/ înţelegeviaţa şi ca un labirint, ca Moustafa AbouEl Nasr care, cine ştie, s-ar putea să figăsit răspunsul înainte, şi nu după ce atrecut de ultima uşă de pe lumea asta.

Moustafa Abou El Nasr,Labirintul, traducerea: Giythaldin Aziz şiSteliana Popescu, Bucureşti, 2006

Marius Chelaru

1 Alergarea într-un loc închis, Una şi e de ajuns,Comandantul unui vapor avariat, Inima uneiflori, Sete de noapte, Mesagerul ş.a.2 Prin grija fiului sau, Ahmed Abou El Nasr.3 Musulman = muslim + desinenţa adjectivalăan = musliman, prin filieră franceză musulman;forma falsă mahomedan, construită înOccident prin forţarea paralelismului [eronat]cu Creştinismul nu există în arabă, Islamulnefiind „religia lui Muhammad”. 4 Grupuri etnice: egipteni: 98%, nubieni – 0,8%,alţii (beduini arabi, berberi, beja, romani, greci,sirieni, armeni, magyaraba) – 1,2 %.Magyarabii – au strămoşi unguri, după legendăveniţi aici prin secolul XVI, ca soldaţi ai armateiotomane; rămaşi aici, s-au căsătorit culocalnice; locuiesc de-a lungul Nilului, în Egipt,dar şi Sudan.5 Domari: limbă indo-ariană străveche (în India: om), în Orientul Mijlociu vorbită de populaţii(cunoscute cu nume ca: Dom, Qurbat, Karači),nomazi, înrudiţi cu rromii din Europa.Comunitatea dom din Ierusalim a fost descrisăde R.A. S. Macalister, în 1909-1914 şi, maidevreme, dialectul domari palestinian a foststudiat în 1844 de Ulrich Seetzen, publicat deAugust Pott, în carte sa despre romani, înarticolul Ţiganii sirieni, publicat în 1846; recent,comunitatea domari din Ierusalim (cca. 1 200indivizi, locuind în cartierul ţigănesc, din OraşulVechi) a fost descrisă de Yaron Matras, în1996, cu sprijinul Arts and HumanitiesResearch Board and the Yale UniversityEndangered Language Fund. 6 Beja (sau Bedawi, Bedauye, Bedawie): limbăafro-asiatică (în general considerată cuşitică;unii o văd ca o ramură separată a familiei Afro-Asiatice) vorbită pe ţărmul sudic al Mării Roşii,de cca. 2 milioane de nomazi, şi în Egipt,Sudan, Eritreea. 7 Glimpses of Ahmed Shawqi’s Life and Works,Egypt Magazine, Issue No. 19 - Fall 1999.8 Hourani, Albert, A History of the ArabPeoples. New York, Warner Books, 1991.

CCRROONNIICCĂĂ LLIITTEERRAARRĂĂ

LabirintulSau drumul prin sine

spre „dincolo”


M. Dinutz s-a angajat într-un proiect pe caredistinsul coleg Adrian Botez l-a numit – într-o recenzieavântată, dar nu lipsită de adevăr („Viaţa Românească”,anul CI, nr. 4-5 /aprilie-mai 2006) – renascentist. A ideat şitrecut la realizarea unei serii monografic-antologice deanvergură: „Scriitori vrânceni contemporani”. A pornitîn această aventură (căci putem să-i spunem şi aşa, gândindu-ne la riscuri şi lacurajul de care era nevoie) împreună cu regretatul publicist Alexandru Deşliu şi, în2005, a apărut cartea dedicată poetului Virgil Huzum, iar în 2006 aceea desprepoetul, traducătorul şi memorialistul Ion Larian Postolache. Apoi a rămas singur. Şi,iată, acum avem numărul 3 al seriei, volumul Florin Muscalu (ed. Pallas, 2007),subintitulat „Schiţă monografică. Antologie de texte literare. Studiu asupra operei. Înoglinda criticii. Tabel cronologic. Bibliografie – referinţe critice”. A perseverat, deci, şi– după câte ştiu – nu are de gând să se oprească aici. Mai mult, şi-a îmbunătăţit dela o etapă la alta performanţa. Şi-a ascuţit şi calibrat instrumentele, a ordonat /structurat mai bine materialul, şi-a redactat mai inspirat discursul critic-hermeneutic.

Primul lucru de remarcat în demersul său este tendinţa spre exhaustiv, cecoexistă oarecum paradoxal cu o bună capacitate de selecţie. Autorul vrea săculeagă toate informaţiile şi să le despoaie, pe urmă alege cu mână sigură ceea cee demn de reţinut. Cât priveşte creaţia propriu-zisă a scriitorului în cauză, el oreciteşte – nu mă îndoiesc – cu atenţie, pentru a-i descoperi calităţile şi totodată a-şi corecta percepţia asupra textelor, în cazul că s-a pronunţat anterior, la datapublicării sau cu alte ocazii. Şi trebuie spus că, de peste 20 de ani, M. Dinutz aurmărit ca nimeni altul producţia editorială a literaţilor din Vrancea şi a scris promptşi punctual despre ea (NB, el nefiind vrâncean). În plus, a elaborat sinteze parţiale,despre activitatea până la un moment dat a unor scriitori din această parte de ţară,pe care le-a tipărit în reviste sau / şi în cartea sa Popasuri critice (ed. Psyhelp,2001), unde nu s-a sfiit să-i grupeze împreună cu clasici şi contemporani mai „învogă”.

Al doilea aspect pe care se cuvine să-l observăm: M. Dinutz practică o criticăempatică. Nu una utopic-obiectivă, nici subiectivă, impresionistă, ori textualistă. Purşi simplu, străduindu-se să fie echilibrat, îşi permite să rezoneze pe lungimile deundă ale creatorului studiat şi să devină mai presus de orice comprehensiv. Nu-iscapă defectele operei sau omului, le şi consemnează uneori, însă o face cuamenitate şi simţ al relativităţii. Contează, pare a afirma, că omul acela s-a dăruitsincer literaturii, cu vocaţie mai mică ori mai mare şi respect faţă de cultură.

Cartea consacrată lui Florin Muscalu (1943 – 2001) – cea mai reuşită dinserie, în opinia mea – se declară o „schiţă” monografică, dar e un exces de modestieîn această etichetă. Cred că ni se oferă chiar o monografie, cu o antologiesemnificativă încastrată în ea, formând un ansamblu coerent şi original, care nu vaputea fi ignorat. Ba încă, este foarte posibil (şi sper să nu mă dovedesc un soi deCasandră!) să nu se scrie niciodată ceva mai complet despre acest autor, ca şidespre ceilalţi doi ori viitori „subiecţi” ai lui Dinutz, şi ca atare contribuţiile salemonografice relative la scriitori vrânceni să rămână unice, nişte unicate.

Şi astfel ajungem la problemă dacă a meritat (merită) acest efort. Cu altecuvinte, literatura zisă „de provincie” are suficiente atuuri, realizări, filoane, spre a seînvrednici de o asemenea solicitudine şi tratare acurată? Personal sunt convins căda, fiindcă hegemonia, nostalgia Marelui Centru şi concomitent complexeleprovinciale ar trebui să înceteze şi la noi, lăsând loc pluralităţii de voci şi figuri înliberă concurenţă şi emulaţie. Cultura occidentală cu aceasta a început, în EvulMediu, şi mai înainte cu antichitatea greacă; noi am luat mai degrabă calea inversă,orientală. (În paranteză fie spus, o preocupare „localistă” ca a lui Dinutz n-ar fipercepută drept minoră în Italia sau Franţa – ca să mă refer doar la ţări a cărorcercetare culturală am început s-o cunosc –, unde aproape totul este valorificat cuminuţie, în ciuda suprasaturării cu valori majore, chiar universale.)

Să-i urăm criticului nostru prin excelenţă sănătate şi putere de muncă, să-şi ducă mai departe proiectul. El ştie precis pe ce mizează, fără speranţa de a i seridica vreo statuie şi cu perspectiva de a fi împroşcat cu pietre. Nu degeaba şi-aîncheiat o reacţie la Istoria literaturii române contemporane a umoralului „centrist”Alex Ştefănescu invocând „Provincia cea veşnic aducătoare de energii, substanţă şivaloare”.

I.D. Denciu

M. Dinutz şi izvorulregenerator al

Provinciei

CCOONNSSEEMMNNĂĂRRII

Prin Iaşul lui1875-1876, Eminescudevine bun amic cuMoses Gaster, unflăcăiaş evreu de 19-20 de ani, foarte dotatcultural şi cusensibilitate masonică(de altfel, tânărulGaster chiar devine înseptembrie 1876companion în lojab u c u r e ş t e a n ă„Egalitatea”, ritul deMemphis), una care-lva ajuta de minune însolidele sale cercetăride folclor comparat.

Eminescu tocmai tatonează tematicadin proiectul Cezarei, iar Gaster cunoaşte binemitul originar: în Herodot apare „o insulă apreafericiţilor” (makeron nasoi), dar şi aldePindar sau Lucian pomenesc de o „Insulă albă”(Leuke-Nesos) şi – atenţie – folclorul dobrogeanface vorbire de „sfânta albă mănăstire” dinprundul Mării Negre… Ei, dar mitul trece înromanul popular Alexăndria şi în Gerusalemeliberata a lui Tasso! Sufletul lui Eminescu epotir primitor şi în siajul Cezarei, al „Insulei luiEuthanasisus”, pătrunde bogata încărcăturăiniţiatică / liturgică / paradisiacă a mitului insuleipreafericite. Iar Moses Gaster va păstra veşnicentuziasmul relaţiei sale cu Eminescu.

***E realitate sau vis? Vezi nişte imagini

ale vârstei de Aur, ca-n pânza Arcis şi Galateeaa lui Claude Lorrain: un colţ din arhipelagulgrecesc, aşa cum va fi arătat cu 2 milenii înurmă, cu valuri albastre mângâietoare, un peisajcu insule, stânci, ţărmuri înfloritoare şichemarea îmbietoare a soarelui care pogoarăspre asfinţit. Îndrepţi o dragoste frăţească spreacest leagăn al umanităţii… E un paradismitologic al întâlnirii oamenilor cu zeii, ce mai!Aici poţi adormi fericit şi inocent, fiinţele suntfrumoase, muzica pădurilor e voioasă, viitorul nupoate fi decât pe măsură, asta o simte insul carea trăit şi alte experienţe în lumea reală. Simţi câtsunt de necesari profeţii, fără de care nu poţi nicivieţui/ nici muri.

Adică, de ce n-ar fi şi acesta „Pragul”fericit, euthanasic, al celor care – în spaţiulcreştin – nu (re) cunosc Răstignirea? Doar căticălosului îi apare în lumina arcadică „Miculpăianjen roşu” , stigmatul Păcatului. Ne aflăm înDemonii lui Dostoievski şi contemplăm unicelelacrimi din viaţa lui Nikolai Stravoghin. Viaţăcare s-ar fi putut opri şmecheră, fără căinţă şifără mântuire, doar cu un niscaiva lacrimi alefiorului estetic. De n-ar fi fost punctul roşu, cevacare să amintească totuşi de Crist!

***Parcă simţim că ne mustră Naratorului

intuitiv prin personajul său: ce-mi tot umblaţi cual vostru mal du siècle, doar spăimoasă acţiunea spirochetei buclucaşe ( din amărâtele voastreboli din dragoste). Asupra prăpăditului vostru desistem nervos central, eu ruso-asiatul vădeprind cu alt Rău, unul care va domina veacul.Eu bicisnicul încă mai pot resimţi „păianjenul” înArcadie, dar vor veni alţii mai puternici, fărănevoie de „Păcat”.

Arcadie şi Păcat

Florin Paraschiv


Cu cochetărie estetică,putem spune că am citit un volumde „poeme în proză”, deşi aceastăsintagmă îmi pare mai mult un…oximoron. Cam aceasta esteimpresia când te apleci pestepaginile cărţii „Din spateleferestrei” de Maria Postu (Ed.Muzeul Literaturii Române,Bucureşti, 2007). Sau, dacă vreţi, săcontinuăm acest joc literar, am avut

senzaţia că citesc imnuri scrise pentru a eternizasentimentele în faţa unei lumi care a trecut direct în viitor.

Vă că am încurcat şi mai mult modestul meuscenariu de cititor. Să reiau: în primul rând, chiar dacăexistă ca gen (destul de rar folosit din pricina dificultăţilortehnice de redactare), poemul în proză mi se pare ungeneric nefericit. Cred că a spune simplu, poem, este câtse poate de potrivit. Sau şi mai nimerit: poezie. Amesteculaltui gen e de natură să strecoare suspiciuni. Or, aici, înacest moment avem de-a face cu o poezie insolită, e drept,care presupune o tehnică lirică desăvârşită Numaiintroducerea ritmurilor interioare şi frazarea cer migală şiştiinţă a scrisului frumos. În al doilea rând, mi s-au părutimnuri, pentru că, dincolo de fereastră, privitorulînregistrează ceea ce se petrece, apoi exprimă ceea cesimte în cuvinte alese, deşi între realitate şi privitor rămânefereastra peste care nu se poate trece.

Acum, parcă putem reveni în albia poeziei d-neiMaria Postu, care – încă odată – îşi păstrează originalitateaprin aglomerarea frânturilor dintr-o existenţă prezentă,cotidiană, specifică începutului de secol, care nu este uşoracceptată, fiind motivul incursiunii într-un trecut nici el pemăsura aspiraţiilor. Este o teleportare între real şi virtual pecare poeta ne-o propune ca pe o aventură seducătoare,dar la fel de istovitoare şi riscantă.

Spunem în alt loc că majoritatea poeţilor care s-auexprimat în vremea aceasta a postmodernismului târziusunt marcaţi de un profund pesimism. Aproape nu maiîntrezăreşti nici o geană de lumină în momentul în caresensibilitatea poetică intră în contact cu realitatea lumii.Poate doar refugiul în poem, cum ne propune d-na MariaPostu unde cuvântul ne revitalizează şi ne reformează caentitate psihică şi energetică. E o scăpare, cine ştie!

Desigur, avem de-a face cu viaţa noastră, adică aşacum spunea o poetă, cu locul în care nu putem trăi. Lumeaeste crudă, indiferentă, populată de personaje ciudate,desfigurate de tehnologizarea rapidă şi excesivă, careexclude timpul sentimental: „Nu te lăsa incendiată pe unrug de cartier şi nu trăi de pe-/ acum voluptatea de a te lăsastrivită de privirile lor lacome7 de spectacol/ în paginile unuiziar de mâna a treia.”. Sau: „Tramvaiul ticsit de dorinţe şieşecuri înghiţite/ ca un pumn de pastile amare, în fiecaredimineaţă, e o celulă”. Şi încă: „jungherele, despicându-micu pricepere,/ celulă cu celulă,/ sub privirile voastre tot maiexcitate, sufletul…”. Cu alte cuvinte, avem portretul uneilumi a consumului, care respinge, cu dispreţ suveran,omenescul din noi. Lumea nu mai este armonioasă, cifracturată de individualizări excesive şi înstrăinare, astfel căa simţi, a vedea, a auzi sunt verbe din ce în ce mai greuînţelese, lăsând în loc pe a supune, a dresa: „Eu nu amauzit. Eu nu ştiam că nu aud/ Cineva voia ca eu să nu aud.Cineva făcea totul ca eu să/ nu aud”. În acest universadevărul şi-a pierdut valoarea: „adevărul e o marfă tot mai

Liviu Comşia

Incursiune dincolo de privirirară care se ascunde în statuete/ de saxa sau în arbori cudouă rădăcini, una aici alta/ dincolo, nedepistate de vulturiiprogramaţi genetic să/ descopere un colţ de pământ pecare să mai strălucească/ odată lumina îndoielilor voastre”.Raiul care ar fi put fi Pământul este desfigurat de personajehalucinante: „unghii cu care zgârâie neputincioşi la poartaunui rai/ desfigurat de reclame şi sirenele poliţiştilor”. Pânăşi poemul e în descompunere: „Poemul e o păpuşă moartăcăreia-i faci zilnic şi inutil/ transfuzii…”.

Ziceam că a te supune devine un verb consistent şiautoritar. Trăim sub bagheta dresorilor: „Restauratorulîntârzie la vernisajul propriei vieţi/ care se trăieşte singurăsub ochii noştri – un animal/ insuficient dresat/ care începereprezentaţia înainte de sosirea dresorului…”. Cercul seînchide; nu mai avem decât să trăim între două margini:„doar între aceste două limite te poţi mişca, / poţi alunecasuav între ele, te poţi naşte iar sau poţi muri/ câte puţin dincauza lor ca din cauza unei boli incurabile”. Dragostea?Inutilă, un sentiment uzat, care s-a stins cu totul subdesenele grafitti şi zumzetul indistinct al stadioanelor, subdominaţia calculatoarelor şi manipulările inginerieigenetice. Idealurile? Ce iubirea, fragile cum sunt, seprăbuşesc în

neant: „De preferat iubirii atârnând ca un blazon alunei/ căsnicii second-hand afişate/ într-un tramvai duhninda dorinţe şi pofte de mahala cu iz/ de manea,/ de preferatiubirii îngheţate mirosind a sex uscat de bătrâneţe/ e sexul/furat în parcare pe bancheta unei maşini împrumutate cuora;/ de preferat unei locuinţe de lux într-un cartier select(…) nu importă, oricum e într-o clădire cu risc de cutremur,la/ fiecare adiere de vânt se mai prăbuşeşte un ideal înmine”.

Si venind din această lume automatizată şicomputerizată unde omul îşi pierde cu fiecare zi identitatea,eterna reîntoarcere în trecut nu mai oferă decât o liniştirefiravă. Până şi personajele celebre care s-au adăpostitpentru eternitate în istorie se poartă de parcă ar ficontemporanii noştri, măcinaţi de aceleaşi angoase,cotropite de aceleaşi vise, ca o disperată încercare de-aajunge la rădăcinile conştiinţei, care nu lasă loc împăcăriicu lumea: „Venus trece pe lângă mine şi mă ignoră, ca peo statuie de/ ceară dată la topit prea devreme,/ Cleopatraignoră camerele de luat vederi ale istoriei,/ aşteptândzadarnic oscarul,/ Mona Lisa îşi flutură buletinul deidentitate în faţa lui/ Leonardo la fiecare colţ de secol…”.(Chiar există în volum un poem care se numeşte „Pe atuncieram doar o puştoaică” unde este desenat traseul uneiexistenţe din începutul acestui secol, tristă,minimalizatoare, care nu oferă nici o perspectivă:„generaţia mea a suferit mereu din lipsa perspectivei…”).

De-a lungul acestor poeme intensitatea înstrăinăriicreşte constant De la primul poem care dezvăluie percepţialirică (un fel de cuvânt înainte al volumului), până la sfârşit,îndoiala, la fel, sporeşte în intensitate, spulberând oricesperanţă. Ca să supravieţuieşti eşti nevoit să-ţi aşezimasca pe faţă, ca să păcăleşti pe Marele Dresor: „dar maiînainte lasă-ţi trecutul la garderobă şi treci pe la/ cabina demachiaj”.

Probabil că aşa este lumea care ne conţine pe toţi.Poate aşa sunt noile imnuri pe care le naşte sensibilitatearănită de cruzimea, indiferenţa şi pierderea condiţieiumane. Poate e doar părerea privitorului de dincolo defereastră. Sau fereastra a rămas singurul nostru mod de ane păzi de propria noastră lume?

NN OO TT EE DD EE LL EE CC TT UU RR ĂĂ


săracilor, / iar vântul îl afirmă în faţaCatedralei din Centru... // Târziu, el saregardul şi cade în beznă / precum înveşnicie Avva Macarie” („Răni curăţitede fulger”).

Ritualul euharistic îşi pierdesacralitatea, de vreme ce oamenii numai sunt capabili de comuniune:imposibilitatea comunicării transformăacest ritual într-o „masă a tăcerii”;vorbitorii aceleiaşi limbi nu se maiînţeleg între ei, mesajele nu mai pot fidecodificate, întrucât sistemul dereferinţă nu mai coincide, ceea ce ducela apariţia unui nou Turn Babel: „În celedin urmă, a spart gheaţa cel prin caretăcea fiecare / L-au ascultat cu feţelegrave, fără să înţeleagă nimic. / Fiecarevorbea în limba pe care-o ştia, / iarceilalţi îl ascultau neclintiţi / atunci s-a ridicat cel ce nu mai aveanici o vorbă de spus / şi a băut o înghiţitură de apă. //Înspăimântaţi, ceilalţi au golit şi ei cana din faţă” („Prânz la masatăcerii”).

Mitul christic este valorizat într-un poem care vorbeştedespre sacrificiu, suferinţă şi glorie într-o lume care a renunţat lautopia mistică în favoarea kitschului agresiv: „Învingător lafestivalul răbdării, / te-au pironit în faţa mulţimii de vrăbii, / ţi-aubătut palmele în cuvinte / şi numele în cuie, pe un afiş, / şi te-aupostulat în muzeul de ceară. // Apoi juriul s-a spălat de-ntuneric pemâini / şi-a plecat, lăsând timpul / să picure secunde pe rană”(„Glorie şi suferinţă”).

Victor Munteanu scrie în mai multe registre, alternândderizoriul citadin, angoasa exilului provincial, cu sentimentuldezrădăcinării dintr-un mediu rural idealizat; în poemele lui nu seregăseşte vreo temă din nocturnele lui Chopin, ci linia melodică adoinei, a bocetului ori a blestemului: „E iarăşi septembrie în curtealiceului / şi prin iarba strigată de urmele paşilor tăi, // Pentru că tucreşti un lup contra inimii mele, Mărie, / până-n prăsele îl creşti de-atâta ţipăt tăcut // Dar eu înmoi peniţa în stelele din noaptea încare / greierii fierbeau în fânul aprins de şoaptele tale / şi-ngrădina răbdării / ţara celor îmblânziţi de durere, / scriu vorba astaegală cu toată mâhnirea: // Mărie, Mărie, / eu te-am iubit cupalmele încleştate de torţile cerului / şi nu înţeleg de ce clipaaceea se tot usucă încet, / de parcă s-ar hrăni cu speranţele unuiacar rămas fără tren” („În rafala supliciului”).

Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu durereîncetarea prematură din viaţă a romancierului MARIUS TUPAN, născut la 18 aprilie 1945 la Tîmna,în judeţul Mehedinţi, scriitor de largă notorietate, preşedinte al Fundaţiei Luceafărul şi redactor şefal revistei cu acelaşi nume.

Marius Tupan a absolvit studii de filologie la Bucureşti în anul 1972. A debutat cu volumulde povestiri Mezareea. A lucrat în presa literară şi a publicat mai multe romane. Romanul Vitrinacu păsări împăiate a fost retras şi topit de cenzură înainte de difuzare, fiind decodificatăcorespondenţa între personaje şi persoane reale din sfera puterii. După 1989, Marius Tupan a fostcolaborator al lui Laurenţiu Ulici la noua serie a revistei Luceafărul şi fondator al fundaţiei care adevenit editoarea revistei. De asemeni a coordonat revista de satiră Lucifer. După dispariţia tragicăa lui Laurenţiu Ulici, Marius Tupan a condus revista din anul 2000 pînă în prezent, publicînd zecide autori din toate generaţiile şi prilejuind debuturi remarcabile, mai ales în rîndul cronicarilorliterari.

Marius Tupan a avut o bogată activitate de romancier, fiind autorul a două trilogii romaneşti:Coroana Izabelei şi Batalioane Invizibile alături de alte volume autonome. A publicat de asemenitrei volume de teatru. Ca editor, a publicat numeroase cărţi de debut şi o istorie a literaturii românecontemporane semnată de Marian Popa. A fost iniţiatorul asociaţiei de editori ARIEL. A făcut partedin Consiliul Uniunii Scriitorilor.

Pentru activitatea sa literară a primit numeroase premii între care de mai multe ori PremiulUniunii Scriitorilor pentru proză. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler.

Marius Tupan a fost un scriitor dedicat artei sale, fecund şi perfecţionist, încrezător învaloarea ei. A fost un sprijin permanent pentru scriitorii tineri. În lumea literară, mulţi confraţi i-auapreciat talentul, umorul şi vocaţia prieteniei.

În plină activitate literară şi publicistică, într-un moment în care avea, ca întotdeauna, planurivaste de creaţie, Marius Tupan a dispărut pe neaşteptate încheiind mult prea devreme o operă demari dimensiuni. Pentru cultura română, pentru Uniunea Scriitorilor din România şi AsociaţiaScriitorilor Bucureşti, încetarea din viaţă a lui Marius Tupan reprezintă o mare, ireparabilă pierdere.

Valeria MantaTăicuţu

Victor Munteanu

EE SS EE UU

Starea de trezie, departe de a fi propice ideaţiei poetice,aduce cu sine impasul, deruta ontologică, sentimentul acutal lipsei de vector existenţial; „Cu cât mă trezesc mai

devreme, / cu-atât nu mai ştiu încotro s-o apuc” („Crivăţ denoapte”). Desprinderea brutală din vis / insomnia matinalăpresupun un dezechilibru între materie şi spirit, o frustrareascunsă în zonele subliminale, care acţionează insidios, în celetrei ceasuri rele dintre primul şi ultimul cântat de cocoş; VictorMunteanu preia simbolul magic / solar din tradiţia folclorică (v. G.Dem. Teodorescu) păstrând sugestia de luptă cu fantasmele uneinopţi interioare: „dar prietenii s-au împiedicat de numele meu / şi-n bezna asta a pierit orice urmă de viaţă”. Discursul poetic sefocalizează pe neant, pe lipsa de repere, pe incapacitatea rostirii.Izolat, însingurat, poetul „bâiguie prin casă”, nereuşind să-şiorganizeze în mod coerent monologul; noncomunicarea,„recluziunea memoriei”, lipsa de repere valorice determină oinhibiţie a actului creator: „Iată, e al doilea cântat şi eu bâigui princasă / poate dau de Cleopa, de Nichita sau de-un punct cardinal/ să scot apa ce-mi afundă corabia”, „bezna geroasă şi închisă caun penitenciar” devenind metaforă a lipsei de empatie („de parcăcineva a tras cu puşca în cuvântul iubire”).

Volumul „Locuinţă pentru un strigăt”(Editura FundaţieiCulturale Cancicov) îl aşază pe Victor Munteanu printremelancolicii de tip bacovian, care acceptă cu resemnaremonotonia provincială, „costumele contemporane şi negre”,convenţionalismul şi tablourile tragice cu pensionari care „îşipoartă epava de la o bancă la alta” prin parcuri. Decorul sumbru,în alb-negru, este înviorat de o ironie bonomă: „În rest, fiecarecade pe unde apucă: / unu-n cubism, altu-n picioare, iar altul cadeîn cursă” („Poluarea răbdării”).

Decorul este de obicei simplu, sugerat de câteva elemente– o bancă, un pâlc de mesteceni, un chioşc de ziare etc. – al cărorrol este de a marca sentimentul de însingurare, dar şi detaşareaeului liric de nebunia tragicomică, morbid provincială: „S-au aprinstoţi mestecenii de cât ai mers singur pe străzi. / ard vâlvătaie înoctombrie aşa cum tristeţea / îţi devorează fiinţa până-n sandaleleieftine. // Liceenii ies de la şcoală în ediţii de prânz... / Numainebunul Bacăului cară un buchet de grauri în braţe / şi-l împarte


* * *

Domnul preşedinte Ion Iliescu : Mă scuzaţi, vor fi necesare douăinformări utile, poate le va face domnul prim-ministru la urmă, în legăturăcu cotele-părţi. În decretul respectiv s-a prevăzut stimularea mai alespentru depuneri la C.E.C. Şi, de altfel, după atribuirea a circa 11 miliarde,circa 9 miliarde s-au şi depus în zilele următoare la C.E.C. Al doilea, înlegătură cu datorii ale unor state către noi. Au fost deja două măsuri utile,prin deplasarea unor reprezentanţi ai guvernului, una în Iran şi una înLibia, care s-au şi soldat cu angajamente pentru a returna din datoriilerespective sub formă de petrol. Ceea ce pentru noi este foarte util.

Domnul Vladimir Chiru :Domnule preşedinte,Doamnelor şi domnilor,Sînt preşedintele Cooperativei agricole din Turnu Măgurele,

judeţul Teleorman. Nu fac parte din nici un partid.Vă rog să-mi permiteţi ca în cîteva cuvinte să vă prezint unele din

problemele agriculturii noastre, care a devenit liberă după istoricul actrevoluţionar de la 22 decembrie 1989. Ţăranii, mecanizatorii, specialiştii,toţi lucrătorii din agricultura cooperatistă şi de stat au luat la cunoştinţă cudeosebită satisfacţie de actul istoric — revoluţia din decembrie —, care le-a adus libertatea, le-a redat demnitatea şi restabilit conştiinţa dintotdeaunaa ţăranului înţelept şi harnic, conştient de rolul pe care 1-a avut şi trebuiesă-1 aibă de acum încolo în ţara noastră, vlăguită de o dictatură totalitară.Vă rog să reţineţi că ţăranii au suferit timp de peste 40 de ani mai mult decîtoricare altă categorie socială, începînd cu deposedarea forţată de ultimapalmă de pămînt pe care au avut-o, obligaţi să muncească pentru oretribuţie de mizerie. Ţăranii sînt cuminţi. Muncesc acum cu încrederepentru viitorul care se profilează ca o renaştere demnă a fiinţei şipersonalităţii întregului popor. Ei sînt hotărîţi să-şi aducă contribuţia dinplin la obţinerea unor producţii agricole care să satisfacă nevoile deconsum ale întregului popor. Ţăranii, întregul popor trebuie să aibă o masăîmbelşugată, dar nu prin manifestaţii şi pierdere de timp, ci prin muncăcinstită şi plină de sudoare. Revoluţia din 22 decembrie a avut loc pe fon-dul unor acumulări de nemulţumiri şi lipsuri timp de peste 40 de ani. Nupentru lipsa de portocale, banane, cafea sau televizoare color s-a făcutrevoluţia, ci pentru lipsa de pîine, carne, lapte, energie electrică şi altele.Trebuie să avem grijă de ţărani. Să le creăm toate condiţiile de viaţă şimuncă necesare. Ei, mecanizatorii şi specialiştii, pot asigura masaîmbelşugată a poporului. Marea majoritate a ţăranilor sînt săraci. Ei ausuferit mult, au muncit mult şi au fost retribuiţi foarte prost. Dacă analizămbine cine poate munci pămîntul sau creşte animale de producţie vomconstata că ţăranii se împart în două categorii. Unii sînt ţărani săraci şi caremuncesc în gospodăriile agricole, care nu au posibilitatea să-şi cumperemăcar un animal de muncă, cu care să-şi lucreze pămîntul şi aceştiareprezintă circa 90%, iar alţii ţărani care au lucrat în cooperativă ocazionalpentru lotul în folosinţă, au lucrat la unităţi de stat, au acumulat bani dinsalarii prin valorificarea legumelor, în special, Ia preţuri bune şi auposibilitatea să-şi procure tractoare şi alte utilaje. Ţăranul vrea să fie cuadevărat liber pe pămîntul lui, dornic de muncă cinstită. Se înspăimîntă lagîndul că vor apare iarăşi moşierii, ţăranii ştiu bine şi nu au uitat ce ausuferit pe timpul moşierilor sau al comunismului. Ţăranii care au făcut cutrudă pîinea ţării au fost cei mai flămînzi. Pentru creşterea roluluiagriculturii în ţara noastră propun următoarele : cu privire la Decrelul-legeprivind stimularea ţărănimii, art. 4 să fie completat printr-un amendament: privind atribuirea celor 2 500 de mp arabil persoanelor care nu sîntmembri cooperatori dar care să realizeze cel puţin 25 la sută din volumulde muncă lucrat de un membru cooperator activ. Spun aceasta, întrucîtunele unităţi cu suprafeţe mari, preorăşeneşti şi cu un grad de complexitatemai mare nu pot să-şi asigure forţa de muncă necesară pentru întreţinereaculturilor şi recoltare.

Situaţia unităţii în care lucrez. Avem 4 600 ha ; prin majorareasuprafeţelor la loturile personale şi a celor 2 500 de mp care i-am luat încalcul să acordăm salariaţilor vom da 1 100 ha loturi în folosinţă, 3 100 de

Un securist de tranziţie(urmare din numărul anterior)

* * *

Ministrul era abătut. Vânzolelilemulţimii, bâlbâiala celor dispuşi să conducă,displăceau. Tocmai primise un mesaj ce-iconfirma bănuielile. La Constanţa erauabandonate aproape două sute de autoturismeLada cu numai câteva mii de kilometrii la

bord. Pe de altă parte, în localitatea vrânceană Tâmboieşti, se adunaserăcâteva sute de motociclete cu ataş de război, despre care nu se ştia de undeveniseră şi unde aveau să plece. Îşi aminti de căpitanul Dogan. Îl sună.

- Salut Ioane!- Salut cucoane!- Ce cocon băi figură…?- Păi, dacă eşti ditamai ministrul.- Vai de capul meu, nu-mi mai văd dosul de belele.- Parcă altădată ţi-l vedeai.- Lasă gluma şi vino până la mine.- Când?

- Acum.Puse telefonul la locul lui cu senzaţia că i se luase o povară de

pe suflet. Semnă cu mai puţină strângere de inimă, câteva hârtii dinmaldărul aşezat pe birou în aşteptarea apostilei sale hotărâtoare.

De pe peretele unde nu cu puţin timp în urmă se afla portretul luiCeauşescu, o pată albă dreptunghiulară îi producea frisoane. Îşi propuseseîncă din prima zi să înlocuiască tapetul, apoi se lăsă cuprins de treburi,amână, până când uită. Acum îşi aduse iar aminte. Şi din nou îşi propusesesă schimbe tapetul, să scape de culoarea albă. Sună la telefon:

- Să vină Adamache, administratorul ăla. Parcă aşa îl cheamă, îispuse ministrul secretarei , aşezându-se cât mai relaxat în fotoliu

Nu după mult timp, un tânăr bine copt, cu mustăcioară se înfiinţăînaintea lui:

- Să trăiţi, domnule Ministru, sunt la dispoziţia dumneavoastră.- Băi domnule Adamache, de când eşti tu administrator la noi?- Să trăiţi, ştiţi dumneavoastră mai bine!- Adică ce vrei să spui?- Eu, nimic, să trăiţi! Dacă nu vă mai aduceţi aminte de mine,

nu-i nimic. Probabil că aşa trebuie să fie.- Şi de cea ar trebui să-mi aduc aminte?!- Păi, mi-aţi fost comandant, îngăimă administratorul.- Unde mă?!- La Piteşti, să trăiţi!- Aha, parcă-mi aduc aminte. Dar atunci n-aveai mustaţă…- Aşa-i, să trăiţi! N-aveam. Dar acum… Vedeţi şi

dumneavoastră, cum ne vânează unii. - Adică era mai bine pe vremea răposatului? nu se putu stăpâni

ministrul, arătând cu degetul conturul albit de pe peretele din spatelecapului său.

- Pentru mine, da. Pentru că eu nu pot fi decât sincer cudumneavoastră. Pe vremea lui, şi arătă şi el cu degetul spre dreptunghiulalb de pe perete, salariul era un mezelic. Ştiţi şi dumneavoastră cum era.

Ministrul ar fi vrut să recunoască la rându-i, dar prea era riscant.Securist, securist, ca şi el. Dar dacă era înregimentat la partiduladversarilor politici?

- Şi nu ţi se pare că ar trebui să punem în locul lui pe Coposu?- Nu domnule Ministru. Sunt informat că nu-i bine. De-acum nu

se mai poartă.- Bine, bine. Şi cu pata…- Am eu un tablou cu un peisaj. O copie care o să vă placă.- Bine mă, … Cu ce grad ai plecat?- Păi n-am plecat. Sunt maior. - Bine mă maiorule, zise ministrul moale, trecând peste pofta de a-

şi fi schimbat cumva şi mocheta.

Gheorghe Andrei Neagu

FF OO II LL EE TT OO NN



hectare pămînt rămînînd suspendate pentru că nu avem cu cine să lelucrăm. Oamenii vor veni la muncă dar vom avea greutăţi. In anii anteriori,pentru cei 15 ari de lot în folosinţă ei nu reuşeau să vină la muncă înperioada de toamnă cînd îşi recoltau porumbul sau via, pînă nu-şi eliberauterenul, două, trei săp-tămîni nu lucrau. Noi eram descoperiţi cu forţa demuncă. Nu vom mai avea salariaţi la muncă, nu vom mai avea militari.

Alte propuneri. In vederea pensionării membrilor cooperatori să seemită un decret la propunerea cooperativelor agricole, a ţăranilor carelucrează în agricultură, în termen de 30 de zile.

— Elaborarea unui normativ unic de muncă şi retribuire peîntreaga agricultură.

— Reîntregirea proprietăţii C.A.P. cu suprafeţe în teren luate prindecret. C.A.P.-urile fiind obligate în 1963 să hotărască în adunări generalesă renunţe la pămînt că nu pot să-1 muncească. C.A.P. Turnu Măgurele aredat statului 1000 de ha pentru I.A.S. îl cerem înapoi chiar dacă nu avemforţă de muncă. Avem ce să facem cu el şi am să spun pentru ce. Reconsti-tuirea proprietăţii obştei săteşti pentru dezvoltarea zootehniei şi acontribuţiei ce trebuie să o aducă gospodăriile ţăranilor individuali,necooperativizaţi şi gospodăriile membrilor cooperatori. Dau un exemplu.Primăria municipiului Turnu Măgurele deţine 183 ha păşune naturalăneproductivă, amplasată în zonă inundabilă, deci în afara zonei îndiguite,pentru un efectiv de 2 430 vite mari. Dar pentru acelaşi număr de vite estenecesară o suprafaţă de 810 ha păşune cultivată la pretenţiile anului 1990şi în perspectivă. Avînd în vedere creşterea efectivelor în anii următori şidorinţa ţăranilor să-şi crească aceste animale de producţie, aproximăm unnecesar de 1000 de hectare de teren pentru păşuni. Dacă nouă ni se restituieterenul de la stat ne vom asigura păşunile pentru toţi ţăranii şi toatăcooperativa.

Încă o propunere. Lucrările agricole contractate cu S.M.A. şineefectuate în perioadele tehnologice optime.

Domnul Mihai Constantinescu : Cui propuneţi domnule?

Domnul Vladimir Chiru : Am avut întotdeauna răbdare să văascult pe toţi. Niciodată’ agricultura nu a fost ascultată, nu a fost înţeleasăşi aşteptăm numai pîine pe masă şi facem greve în oraş.

Domnul vicepreşedinte Cazimir Ionescu : Linişte, vă rog săformulaţi ultima propunere.

Domnul preşedinte Ion Iliescu : Propun să-l ascultăm pe domnulChiru care este singurul reprezentat al oamenilor care muncesc în agri-cultură.

Domnul Vladimir Chiru : Lucrările agricole contractate cuS.M.A. şi neefectuate în perioadele optime tehnologice şi care vorinfluenţa negativ nivelul producţiei, daunele ce decurg din acestea să fiesuportate de S.M.A., proporţional cu eventualele sporuri şi preţuri laprodusele industriale, care constituie baza tehnico-materială necesarăagriculturii. Să crească şi preţurile de valorificare a produselor agricole înfuncţie de preţul de cost realizat de unitatea agricolă. Vă mulţumesc.

Domnul Lazăr Arjoceanu : Doamnelor şi domnilor, Domnule preşedinte,Vorbesc din partea Partidului Socialist Liberal şi voi aduce cîteva

critici în legătură cu raportul care s-a făcut de către domnul ministru alagriculturii.

Faţă de concluziile acestui raport şi de propunerile care le-a făcutîn legătură cu recolta pe acest an aş întreba dacă nu era necesar să se facăo refacere a studiilor terenurilor din ţară ale I.A.S.-urilor pentru a se cultivaplante corespunzătoare fiecărei regiuni, lucru care se pare că nu a fostrespectat pînă acum. Oare nu era necesar să se procure seminţe selecţio-nate pentru noua recoltă, fiindcă se pare că cercetările care s-au făcut laInstitutul de cercetări, iar cei care lucrează în agricultură cunosc cărandamentul plantelor şi puterea lor de germinaţie este deficitară, în oricecaz, nu sînt la nivelul la care ar trebui să fie ? în legătură cu aceastăchestiune dacă nu s-a făcut un plan sau dacă nu s-a gîndit nimeni la situaţiasectorului vegetal şi nici a zootehniei în general şi la calitatea materialuluizootehnic. Cum, de asemenea, în legătură cu maşinile agricole, dacă văinteresaţi, veţi găsi că aceste maşini agricole sînt necorespunzătoare şi maiales combinele de recoltat care au nişte pierderi de 5—6 ori mai mari decîtcele care se pot obţine pe plan mondial. V-aş ruga să se constate că livrareaacestor maşini se face în condiţii cu totul nesatisfăcătoare, inclusiv faptul

că din buncărele respective curge pe arie o cantitate care se apropie de 40la sută din recoltă. V-am ruga mai departe ca Ministerul Agriculturii săexamineze problemele ecologice legate de sistemul monocultură şi defolosire fără rost şi fără băgare de seamă a unor substanţe chimice carepoluează atmosfera şi ne poluează şi pe noi şi mediul înconjurător. Deasemenea, situaţia culturilor agricole pe dealuri care au dus la erodareaterenurilor şi la degradarea acestor terenuri care acum trebuiesc din noufixate. Irigaţiile s-au făcut în condiţii necorespunzătoare şi dacă veţiconsulta specialişti veţi vedea că peste cîtva timp, probabil generaţiaviitoare, ne va blestema că i-am lăsat cu teren agricol pe care nu se va puteacultiva decît orez, fiindcă terenurile se sărează cu sărurile care există în apade rîu şi nu există în apa de ploaie. S-au făcut desecări în general fără studiisuficiente şi trebuie reexaminată situaţia pentru că bălţile de pe malulDunării îşi aveau rostul lor în legătură cu piscicultura dar şi în legătură cuposibilităţile de exploatare şi au dus în momentul de faţă la crearea unorterenuri cu fertilitate foarte redusă.

V-aş ruga, de asemenea, să examinaţi o altă chestiune. S-a spusaici că S.M.A.-urile sînt în deficit şi că aveau 16 000 de tractoarenereparate şi ne-a spus domnul ministru al agriculturii, nu ştiu cît ne inte-resa pe noi, că îi mai trebuie 100,000 de seturi ca să-şi repare tractoarele.Dar concomitent există-.’28 00.0-.de cereri de tractoare la Braşov care nuau fost livrate nici pînă acum, cerute de cetăţeni particulari care sînt dispuşisă plătească sumele respective. La asta aş adăuga că livrarea nu se facedirect de „Tractorul” ci se mai găseşte o verigă intermediară, nu ştiu la ceo trebui- veriga aceea, ca să mai ridice preţul acestui tractor, în modartificial, cu un procent, o sumă de bani, care să fie suportată de ei.

Şi chestiunea cea mai arzătoare este aceea care a preluat-o domnulprim-ministru privind situaţia terenurilor, a proprietăţii şi a atribuiriiacestor suprafeţe de teren în cadrul Decretului 42.

Doamnelor şi domnilor,Reforma agrară s-a făcut în 1945. Cooperativizarea agriculturii s-

a făcut cu ţăranii împroprietăriţi în 1945. în 1945 au fost împroprietăriţi ceicare şi-au riscat viaţa pe front ca să apere ţara aceasta, văduvele celor careau murit pe acolo, oamenii săraci de la sate, fiindcă chiaburii n-au intrat încolective şi li s-a dat acest pămînt. Din 1948 pînă în 1962 li s-a luat acestpămînt. Aţi auzit astăzi că şi din ceea ce s-a adunat de la aceşti ţărani s-amai luat încă ceva la stat. C.U.A.S.C.-urile au făcut acelaşi lucru. Au mailuat ceva de aici. Care este textul legal pe care s-a făcut cooperativizarea ?îl auzeam pe domnul Maurer, într-un interviu, că s-a făcut forţat. Deci unom care era prim-ministru atunci ştie în ce condiţii s-a făcut. Nici uncontract economic, nici un act juridic nu se poate considera valabil cîndvoinţa uneia din părţi a fost forţată. Şi atunci cum putem discuta iarăşiîmpărţirea şi trecerea în folosinţă a acestor terenuri care nu au trecut în pro-prietatea statului şi a nimănui niciodată. Fiindcă aceste C.A.P.-uri au fostînfiinţate în mod samavolnic şi fără voia oamenilor proprietari de teren.Părerea mea este că nu trebuie o lege pentru asta. Să se constate de cătredumneavoastră, de către acest consiliu provizoriu această situaţie nelegalăşi să fie readusă situaţia la legalitate. Este un act revoluţionar pentru carenu ne trebuie un parlament, este o constatare pe care o face orice om debun simţ şi, repet, să-mi arate cineva care este legea pe baza căreia le-aufost luate terenurile acestor împroprietăriţi. Aşa că această chestiune, ziceu, dacă se rezolvă problema se va rezolva în totalitatea ei în legătură cuagricultura în acest moment.

S-a oferit soluţia ca în următorii doi—trei ani să se vadă cum se vacultiva pămînul de către cei care îl au în folosinţă. Dacă mergeţi la ţară veţivedea că oamenilor” li s-a mai dat în folosinţă şi în alţi ani teren. Toamnas-a venit şi s-a recoltat de către C.A.P. Dar mai există ceva în plusdomnilor. Pămîntul nu este un strung. L-ai luat şi lucrezi cu el. Pămîntultrebuie îngrăşat, trebuie aranjat, pregătit şi să faci nişte munci care nu serentabilizează în primul an şi rişti să nu fie o recoltă prea bună. Şi aceştioameni de unde au siguranţa că vor folosi şi la anul aceste pămînturi.Spunea domnul prim-ministru că îl dăm pentru folosinţă veşnică. Ce săumblăm cu subterfugii fiindcă în toată istoria acestei omeniri, de cînd auexistat ţăranii şi a existat separaţia aceasta a muncii de ţară şi a celor dinindustrie, ţăranul s-a bătut pentru pămînt şi nu există ţăran fără pămînt, ziceu, fiindcă acela care nu are pămînt este un muncitor agricol. Nouă netrebuie ţărani nu muncitori agricoli, oameni care să iubească pămîntul şisă-1 muncească, să le placă să-1 muncească, nu să se ducă ca să-şi încasezeziua de muncă de acolo.

În legătură cu restul, ceea ce s-a susţinut şi de antevorbitorul meu,

FF OO II LL EE TT OO NN


Stim astazi, in anul 2007, ca este posibil sa se obtina otraducere foarte buna a poemului “Luceafarul” de Mihai Eminescuin limba germana. Stim asta, pentru ca aceasta traducere foartebuna, (care tinde spre perfectiune) exista deja, si a fost realizataprin compilarea celor 17 traduceri mentionate in bibliografie, deD.I. Pop, intre anii 2005-2007,. La realizarea propriu zisa acompilatiei au contribuit in principal traducerile Zoltan Franyo (12),Alfred Margul-Sperber(13), Ernst Jürgen Dreyer(14)/GeraldineGabor(14), precum si traducerea si compilatia D.I.Pop (17).

Am putea defini o traducere perfecta a Luceafarului astfel:1. traducerea reproduce exact si fidel textul original, 2. rima dublaincrucisata 1-3/2-4 se pastreaza pe parcursul celor 98 de strofe3.tonul sentimental si muzical, ritmul, metrica, intr-un cuvintversificatia, este corespunzatoare.

Flexibilitatea extraordinara a limbii germane si lexicul bogatal acestei limbi permit realizarea unei traduceri perfecte aLuceafarului. Este logic, si important de retinut, ca nu se pot realizadoua sau mai multe traduceri perfecte ale Luceafarului, ci doar unasingura. Rima dubla incrucisata 1-3 / 2-4 limiteaza, de la buninceput, numarul de variante posibile pentru fiecare strofa in parte.Din putinele variante care se cristalizeaza prin traducerea uneistrofe cu rima dubla incrucisata 1-3/2-4, se alege varianta cea maibuna, aceasta putind fi numita “varianta optima selectata” sau“varianta optima ideala”. Uneori “varianta optima ideala” esteperfecta, alteori se apropie foarte mult de perfectiune.

Am indicat cu semnul n/*/*/98 strofele traduse optim-idealsau perfect, pe care le-am selectat si inclus in compilatia realizatade D.I. Pop (17), considerindu-le cele mai bune. Separat, amindicat cu acelasisemn n/*/*/98 partile de strofe care au contribuitcompetitiv si util la realizarea compilatiei.

Am indicat cu semnul n//98, (n =1,2,3,...97,98), strofeletraduse bine, (respectiv partile de strofe traduse bine de un autor),dar care nu au fost selectate sa faca parte din compilatia realizatade D.I.Pop (17); Aceste strofe sau parti de strofe nu au fostselectate pentru compilatia D. I. Pop (17) pentru ca exista strofesau parti de strofe echivalente, mai bine traduse, mai potrivite, sauchiar perfecte, si anume “strofele optim-ideale” (notate n/*/*/98).

Strofele sau partile de strofe traduse bine, dar care nu aufost selectate sa faca parte din compilatia realizata de D.I.Pop (17)apar notate astfel: 1//98, 2//98, 3//98, ....,97//98, 98//98. Cind maimulti traducatori au realizat traduceri de valoare sensibil egala(exemplu: strofa n//98), indicatorul n//98 apare in dreptul tuturoracestor traducatori, iar strofa sau partea de strofa optim-idealaaleasa pentru compilatie apare notata n/*/*/98.

In 1885, apare prima traducere germana a Luceafarului - 93de strofe - in “Rumänische Dichtungen”, (Editia 2/Auflage2),autoarea fiind Mite Kremnitz (1a). In 1889, traducerea apare in“Rumänische Dichtungen”, (Editia 3/Auflage3), (1b), in scrieregotica si cu unele modificari(1b) in strofele 2/93, 41/93, 42/93,46/93, 49/93, 51/93, 53/93, 57/93, 71/93. Ambele traduceri suntfoarte frumoase, romantice, rimele incrucisate sunt inteligent alese,tonul muzical si sentimental este cel potrivit si reflecta talentulpoetic extraordinar al Mitei Kremnitz. Modificarile ulterioare (1b)aduse strofelor 2/93, 41/93, 42/93, 49/93, 51/93, 53/93, 57/93 si71/93 (mai putin insa strofei 46/93) sunt perfect justificate, si eleindica si confirma capacitatea creativa a traducatoarei, dorinta eipermanenta de a gasi solutii optime si de a atinge perfectiunea. Dinambele traduceri ale Mitei Kremnitz (1a,1b) lipsesc strofele 52/98,60/98, 80/98, 82/98, 91/98.

In 1889, apare traducerea lui Ludwig Vinzenz Fischer (2b),scriitor si traducator nascut la Resita, decorat de Regele Carol Ipentru traducerile sale din limba romana cu“Medalia de Aur pentruArta si Stiinta” (”Goldene Medaille für Kunst und Wissenschaft”).Traducerea are 94 de strofe, (lipsesc strofele 77/98, 82/98, 83/98,84/98), rima este incrucisata 1-3/2-4 si se pastreaza pe intregulparcurs al poeziei. Este o traducere romantica, sentimentala,frumoasa, in spiritul epocii. Fischer (2b) realizeaza o traducerepreponderent descriptiva in detrimentul fidelitatii textului. Aceastamaniera de traducere este oarecum specifica secolului 19 si primeijumatati a secolului 20.

Edgar von Herz(3) realizeaza si publica in 1893 o traducere

poetica, muzicala, in maniera romanticaa secolului 19, renuntind la traducereafidela a textului in favoarea unui lirismmelodios, ce se citeste cu placere. Dintraducere lipsesc strofele 77/98, 82/98,83/98 si 84/98, (acestea lipsesc si intraducerea lui L.V. Fischer), decitraducerea are 94 de strofe. Edgar vonHerz (3) gaseste rime foarte bunepentru strofa 52//98 (legt / gelegt ;fangen / umfangen), care cu micimodificari facute de D.I. Pop, poateconcura cu varianta optim-ideala aleasapentru compilatie (Tomaiaga, Pop) careare rimele (spannt / Hand ; Schlingen /umschlingen).

In 1913, Maximilian W. Schroff(4a) publica o traducere cu rima incrucisata 1-3 / 2-4 care sepastreaza pe intregul parcurs al poeziei. Traducerea are 96 destrofe, lipsesc strofele 32/98 si 34/98. Schroff (4a) creeaza rimenoi si interesante iar traducerea este partial descriptiva, partialexacta textual. Lipsa de exactitate in transpunerea textului isispune cuvintul, si in consecinta traducerea luM.W. Schroff nu sepoate impune in competitia cu traducerile Franyo(12),Sperber(13), Dreyer/Gabor(14) si Pop(17).

N.N. Botez (5) a publicat in 1931 o traducere aLuceafarului in care, rima incrucisata se regaseste doar la nivelulversurilor 2-4, ea lipsind la nivelul versurilor 1-3. Chiar si in acesteconditii mult simplificate, cu minime constringeri de rima,traducerea nu reproduce exact si fidel textul original.

Viktor Orendi - Hommenau (6) publica in 1932 laTimisoara, o traducere completa in 98 de strofe, cu rimaincrucisata 1-3/2-4, o traducere poetica, romantica, plina deimaginatie, talent si spirit de anticipatie, cu un ton muzical bun, curime noi si interesante. Totusi, exactitatea textului tradus,fidelitatea textului tradus nu este satisfacatoare, si in consecinta,traducerea Orendi - Hommenau (6) nu poate concura cutraducerile Franyo(12), Sperber(13), Dreyer/Gabor(14) siPop(17).

Konrad Richter (7) publica in 1937 o traducere completa,98 de strofe, pentru care obtine Premiul “Hamangiu” al AcademieiRomane si o apreciere speciala din partea Regelui Mihai I. Rimaeste incrucisata 1-3/2-4 si se pastreaza pe intregul parcurs alpoeziei. Este o traducere romantica, sentimentala, melodioasa,dar exactitatea textului tradus nu este intotdeauna cea mai buna.Strofele 56//98 si 89/*/*/98 din traducerea Richter (7), sunt foartebine traduse, strofa 89/*/*/98 fiind preluata in totalitate in compila-tia optim-ideala a tuturor traducerilor..

Olvian Sorocean(8) publica in 1940, o traduceresimplificata a Luceafarului eminescian, in sensul ca in fiecarestrofa, rima incrucisata se regaseste doar la nivelul versurilor 2-4,ea lipsind cu desavirsire la nivelul versurilor 1-3. Totusi, OlvianSorocean (8) reuseste sa se impuna cu strofele identice 21/*/*/98si 34/*/*/98, strofe de refren, la care am modificat doar rimaversului 1, punind-o in acord cu versul 3.

Immanuel Weissglas (9) publica in 1940 o traducere aLuceafarului intitulata “Hyperion”, in 98 de strofe cu rimaincrucisata dubla 1-3/2-4. Traducerea este interesanta,preponderent descriptiva, in detrimentul exactitatii si fidelitatiitranspunerii textului.

In 1943 apare traducerea lui Laurent Tomaiaga (10), carecontine 94 de strofe. Din traducere lipsesc strofele 77/98, 82/98,83/98 si 84/98. Rima incrucisata dubla 1-3 / 2-4 exista si sepastreaza pe intregul parcurs al poeziei.Tomaiaga a gasit o solu-tie foarte buna pentru strofele identice, de refren: 13//98 si 27//98.Cu unele modificari, (sanfter in loc de milder - in versul 1, /Gleitend auf einem Strahl /- versul 2,si versul 3 in forma : / Dringin Haus und Sinn mir gern, / ) strofele lui Tomaiaga devine optim-idealesi se apropie foarte mult ca valoare de strofele 13/*/*/98 si27/*/*/98 ale lui Sperber (13), care au fost preferate totusi pentrucompilatia optim-ideala a tuturor traducerilor existente.Deasemenea, Tomaiaga traduce exceptional strofa 17//98, careconcureaza de la egal la egal cu strofa 17/*/*/98 a lui Franyo (12)care a fost aleasa sa faca parte din compilatia optim-ideala a tutu-ror traducerilor existente. Tomaiaga traduce foarte bine si stro-fele 21//98, 34//98, 35//98, 88//98, 90//98, 97//98, reusind sa seimpuna cu strofa 52/*/*/98, care a fost modificata de D.I. Pop pen-tru a putea fi inclusa ca strofa optim-ideala in compilatia tuturortraducerilor existente. Rimele strofei 52/*/*/98 devin, prin compi-lare, (spannt / Hand ; Schlingen / umschlingen).Deasemenea,Tomaiaga reuseste sa se impuna cu strofa

LuceafărulTT ĂĂ LL MM ĂĂ CC II RR II

Nae Georgescu

Traducerile germane ale Luceafarului eminescian: DerAbendstern

Nae Georgescu , N. D. Vladulescu , Dan I. Pop


TT ĂĂ LL MM ĂĂ CC II RR II48/*/*/98, la care contribuie cu cel putin 3 versuri din 4, (75%) si cuambele perechi de rime: (Gehn/denn, gelinde/verschwinde).

Guenther Deicke (11) publica in 1985 o traducere aLuceafarului - 98 strofe - cu rima incrucisata dubla 1-3/2-4, care sepastreaza pe intregul parcurs al poeziei. Deicke creaza rime noi siinteresante, dar nu reuseste sa traduca foarte exact si fidel textulliterar. Totusi, Deicke (11) contribuie la strofele 9/*/*/98, 47/*/*/98(cu versurile 1 si 3), 77/*/*/98 (cu versul 4 si partial cu versul 3),79/*/*/98, 83/*/*/98, 84/*/*/98, 85/*/*/98, 88/*/*/98. In concluzie,Guenther Deicke (11) contribuie la 8 strofe din traducereacompilataoptim-ideala a Luceafarului.

Zoltan Franyo (12) realizeaza o traducere excelenta, (98 destrofe cu rima incrucisata 1-3/2-4) si traduce impecabil strofele15/*/*/98, 16/*/*/98, 17/*/*/98, 18//98, 22//98, 29/*/*/98, 32/*/*/98,34/*/*/98,35/*/*/98, 40/*/*/98, 42/*/*/98, 50/*/*/98, 51//98, 71//98,73/*/*/98, 76//98, 80//98, 90/*/*/98, 91/*/*/98, 92/*/*/98 si 94/*/*/98.

De asemenea Zoltan Franyo (12) a tradus foartecompetitiv(75%), util(50%), sau partial util (25% = 1 vers din 4)strofele 2/*/*/98, 3/*/*/98, 5/*/*/98, 7/*/*/98, 9/*/*/98, 12/*/*/98,18/*/*/98, 22/*/*/98, 38/*/*/98, 39/*/*/98, 46/*/*/98, 47/*/*/98,48/*/*/98, 51/*/*/98, 56/*/*/98, 57/*/*/98, 59/*/*/98, 60/*/*/98,71/*/*/98, 72/*/*/98, 74/*/*/98, 79/*/*/98, 81a/*/*/98, 82/*/*/98,83/*/*/98, 86/*/*/98, 89//98, 95/*/*/98, 98/*/*/98 (versurile 3 si 4).

In concluzie Franyo(12) a gasit solutii optim-ideale(/*/*/),(incluse in compilatia tuturor traducerilor mentionate in bibliografie),pentru 15 de strofe complete, si a contribuit semnificativ la alte 27de strofe.

Alfred Margul-Sperber (13) realizeaza o traducereexcelenta, (98 de strofe cu rima incrucisata 1-3/2-4),si reuseste satraduca perfect, impecabil-optim (100%) sau foarte bine strofele:13/*/*/98, 20/*/*/98, 26/*/*/98, 27/*/*/98, 28/*/*/98, 33/*/*/98,43/*/*/98, 44/*/*/98, 45/*/*/98, 62/*/*/98, 64/*/*/98, 65/*/*/98,67/*/*/98, 68/*/*/98, 74//98, 75//98, 76/*/*/98, 97/*/*/98;

De asemenea Alfred Margul-Sperber (13) a tradus foartecompetitiv (75%), util (50%) sau partial util (25% = 1 vers din 4)strofele: 4/*/*/98, 8/*/*/98, 11/*/*/98, 12/*/*/98, 14/*/*/98, 21/*/*/98,23/*/*/98, 34/*/*/98, 36/*/*/98, 37/*/*/98, 39/*/*/98, 46/*/*/98,49/*/*/98, 54/*/*/98, 57/*/*/98, 59/*/*/98, 60/*/*/98, 61/*/*/98,63/*/*/98, 66/*/*/98, 69/*/*/89, 70/*/*/89, 71/*/*/89, 72/*/*/98,75/*/*/98, 79/*/*/98, 82/*/*/98, 86/*/*/98; In concluzie Sperber(13) agasit o solutie optim-ideala pentru 16 strofe, si a contribuitsemnificativ la alte 28 de strofe.

Contributia traducatorilor Alfred Margul-Sperber (13) siZoltan Franyo (12) la o traducere perfecta a Luceafarului este deci-siva si sensibil egala (44 de strofe Sperber / 42 de strofe Franyo ).

Ernst Jürgen Dreyer(14) si Geraldine Gabor(14) realizeazao traducere excelenta, (98 de strofe cu rima incrucisata 1-3/2-4).care poate concura cu succes traducerile Franyo(12) siSperber(13). Gabor/Dreyer(14) traduc impecabil strofele: 6//98,9//98, 10//98, 11//98, 12//98, 17//98, 24/*/*/98, 37//98, 39//98,43//98, 52//98, 54//98, 55//98, 56//98, 71//98, 73//98, 74//98, 77//98,78/*/*/98, 80/*/*/98, 81b/*/*/98, 88//98, 89//98, 91//98, 92//98,93*/*/98, 94//98, 96//98.

Ernst Jürgen Dreyer(14) si Geraldine Gabor(14) traducfoarte competitiv, util sau partial util pentrucompilatie strofele4/*/*/98, 50/*/*/98, 51/*/*/98, 74/*/*/98. In concluzie Dreyer/Gabor(14) au gasit o solutie optim-ideala (/*/*/) pentru 5 strofe si aucontribuit semnificativ (/*/*/) la alte 4.strofe incluse in compilatiatuturor traducerilor mentionate in bibliografie. In plus, cei doi tradu-catori au tradus foarte bine multe alte strofe, - mentionate toate maisus (n//98) - care sunt de mare valoare si pot oricind concura custrofele alese (/*/*/) pentru compilatia tuturor traducerilor.

Traducerea Dr. Christian W.Schenk (15) este o traducere cecontine 98 de strofe, cu rima incrucisata dubla 1-3 / 2-4..

Melitta Depner(16) publica in 1991 o traducere ce contine98 de strofe, cu rima incrucisata 1-3 / 2-4.

Depner gaseste rime foarte bune pentru strofa 90//98.Rimele 1/3 sunt aceleasi ca la Franyo, (Zauberkraft / Leidenschaft),dar rimele 2/4 (fliesse / giesse) difera de cele alese de Franyo (12),(Sinne / gewinne). Solutia gasita de Melitta Depner pentru strofa90//98 este foarte buna, ea putind concura cu strofa lui Franyo,90/*/*/98, care a fost aleasa in compilatie.

D.I. Pop (17) traduce impecabil strofele 1/*/*/98, 6/*/*/98,10/*/*/98, 19/*/*/98, 25/*/*/98, 30/*/*/98, 31/*/*/98, 33//98, 41/*/*/98,53/*/*/98, 55/*/*/98, 58/*/*/98, 59/*/*/98, 70/*/*/98, 85/*/*/98,87/*/*/98, 96/*/*/98, 98/*/*/98.

D.I. Pop (17) realizeaza totodata o traducere optimizata,prin compilarea tuturor traducerilor mentionate in bibliografie.Aceasta traducere-compilatie este unica si unificatoare,ingemaneaza sinergetic tot ce au oferit mai bun cei 18 traducatori

(in cele 17 traduceri), este optima si ideala, si tinde in mod evidentspre perfectiune. D.I. Pop (17) a compilat strofele: 2/*/*/98, 3/*/*/98,4/*/*/98, 5/*/*/98, 7/*/*/98, 8/*/*/98, 9/*/*/98, 11/*/*/98, 12/*/*/98,18/*/*/98, 23/*/*/98, 36/*/*/98, 37/*/*/98, 46/*/*/98, 47//98, 48/*/*/98,49/*/*/98, 50/*/*/98, 51/*/*/98, 56/*/*/98, 57/*/*/98, 59/*/*/98,60/*/*/98, 61/*/*/98, 63/*/*/98, 66/*/*/98, 71/98, 72/*/*/98, 74/*/*/98,75/*/*/98, 77/*/*/98, 79/*/*/98, 81a/*/*/98, 82/*/*/98, 83/*/*/98 ,84/*/*/98, 86/*/*/98, 88/*/*/98, 95/*/*/98 si 98/*/*/98, respectiv amodificat usor strofele: 14/*/*/98, 17/*/*/98, 21/*/*/98, 22/*/*/98,38/*/*/98 , 39//98, 42/*/*/98, 54/*/*/98, 69/*/*/98, 90/*/*/98,97/*/*/98.

In concluzie D.I. Pop (17) a gasit o solutie optim-idealapentru 18 strofe si a contribuit semnificativ la alte 38 de strofe, pecare le-a compilat. Alte 8 strofe au fost modificate usor pentru a leoptimiza estetic si/sau in exactitatea traducerii textului.

Trebuie precizat, ca orice traducere germana aLuceafarului poate contribui cu cuvinte, cu sinonime, cuechivalente, cu o pereche de rime 1/3 si/sau 2/4, cu un singur vers(sau parti dintr-un singur vers), cu 2 sau chiar 3 versuri dintr-ostrofa, sau cu o strofa intreaga, la realizarea unei compilatii atuturor traducerilor germane a poemului “ Luceafarul”..

Avem indicii ca ar mai exista cel putin 4 traduceri germaneale Luceafarului eminescian, 3 dintre acestea fiind semnate deReinhold Scheibler, Wolf von Aichelburg si Josef Johann Soltesz.Aceste traduceri ar putea contribui -posibil - si ele, prin compilareulterioara cu compilatia prezenta, la realizarea unei traduceriunice, care sa fie optima, ideala, si chiar perfecta. Compilatia sitraducerea realizata de D.I. Pop (17) demonstreaza ca se poaterealiza o traducere foarte buna a poemului “ Luceafarul “ si in altelimbi de circulatie internationala, prin compilarea tuturor traduceri-lor existente in limba respectiva.

Unele strofe traduse optim-ideal (n/*/*/98) sau perfect(n/*/*/98) sub semnatura proprie a traducatorului D.I. Pop:

1.OKA fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari împaratesti, O prea frumoasa fata.

1.OKEs war einmal wie in den Märchen,Es war wie nie gewesen,Aus grossem Kaiserstamm erlesen,Ein wunderschönes Mädchen.(Pop)

1.OKEs war einmal wie in den Märchen,Es war wie nie gewesen,Aus kaiserlichem Stamm erlesen,Ein wunderschönes Mädchen.(Pop)

6.OKCum ea pe coate-si razima Visând ale ei tâmple, De dorul lui si inima Si sufletu-i se împle.

6.OKWie sie stuetzet auf die ElleTraeumend ihre Schlaefen gern,Fuellt sich ihr Herz und ihre SeeleMit Sehnsucht nach dem Abendstern.(Pop)

10.OKSi din oglinda luminis Pe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batând închisi Pe fata ei întoarsa.

10.OKUnd aus dem Spiegel Lichtung licht,Auf ihren Leib sich flutend giesst,Auf Augen gross, flatternd verschliesst,Auf ihr abgewandt Gesicht.(Pop)


TT ĂĂ LL MM ĂĂ CC II RR II

19.OK– Din sfera mea venii cu greu Ca sa-ti urmez chemarea, Iar cerul este tatal meu Si muma-mea e marea.

19.OK-Aus meiner Sphaere kam ich

schwer,Um deinem Ruf zu folgen her,Mein Vater ist der Himmel hehrUnd meine Mutter ist das Meer.(Pop)

25.OKTrecu o zi, trecura trei Si iarasi, noaptea, vine Luceafarul deasupra ei Cu razele senine.

25.OKVerging ein Tag, vergingen drei,Und die Nacht kommt wieder,Der Abendstern strahlt klar herbeiUeber sie heiter hernieder.(Pop)

30.OKPe negre vitele-i de par Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevar Scaldat în foc de soare.

30.OKAuf seinen schwarzen Locken hehrDie Krone scheint ein Feuerkranz,In Wahrheit schwimmend schwebt

er herGetraenkt in Sonnenfeuer ganz.(Pop)

31.OKDin negru giulgi se desfasor Marmoreele brata, El vine trist si gânditor Si palid e la fata;

31.OKAus schwarzem Tuch enthuellen

sichDie marmorweisen Arme schlicht,Er kommt trist und nachdenklichUnd blass ist sein Gesicht.(Pop)

33.OK– Din sfera mea venii cu greu Ca sa te-ascult s-acuma, Si soarele e tatal meu, Iar noaptea-mi este muma;

33.OK-Aus meiner Sphaere kam ich

schwer,Um auch nun zu lauschen dir,Die Sonne ist mein Vater hehr,Und die Nacht ist Mutter mir.(Pop)

41.OK– Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sarutare, Dar voi sa stii asemenea Cât te iubesc de tare;

41.OK-Du willst meine UnsterblichkeitIn Tausch fuer einen Kuss ?Es sei - So wisse du fuer alle ZeitWie stark ich dich nur lieben muss.(Pop)

53.OKSi ochii tai nemiscatori Sub ochii mei ramâie... De te înalt de subsuori Te-nalta din calcâie;

53.OKDeine Augen soll’n unbewegtUnter meinen Augen bleiben...Und wenn mein Arm dich sanft

erhebtLass deine Fersen hoeher steigen.(Pop)

55.OKSi ca sa-ti fie pe deplin Iubirea cunoscuta, Când sarutându-te ma-nclin, Tu iarasi ma saruta.

55.OKUnd um die Liebe voelligZu kennen und zu wissen,Neig ich mich vor und kuesse dich,So sollst auch du mich kuessen.(Pop)

58.OKDar un luceafar, rasarit Din linistea uitarii, Da orizon nemarginit Singuratatii marii;

58.OKDoch ein Abendstern der konntAufgehn aus des Vergessens

Leere,Gibt ein unendlich HorizontDer Einsamkeit der Meere.(Pop)

70.OKNu e nimic si totusi e O sete care-l soarbe, E un adânc asemenea Uitarii celei oarbe.

70.OKEs ist das Nichts und doch: es Ist.Ein Duersten unermessen,Ein unergruendliches Abyss,So blind wie das Vergessen.(Pop)

87.OKCaci este sara-n asfintit Si noaptea o sa-nceapa; Rasare luna linistit Si tremurând din apa

87.Denn es ist Abenddaemmerung Und die Nacht beginnt darauf;Still steigt der Mond in ZitterungAus dem Wassser auf.(Pop)

96.OKEl tremura ca alte dati În codri si pe dealuri, Calauzind singuratati De miscatoare valuri:

96.OKEr schimmert wie in andren ZeitenAuf Berge und in Haine,Geleitend die EinsamkeitenDer wandelbaren Wellenscheine.(Pop)

(din volumul în pregătire, LIBER)

Lumea este întoarsă în mine

Înţelesurile umblă după noicum umblă căţeii după omuljucăuş.iar atunci când o femeie seridică deasupra lumii eişi îţi prinde mijlocul ţinându-se, strâns, între coapse,cuceritor,iar tu îi înfăptuieşti voinţarăspicat,atunci existenţa lui Dumnezeu secomplică puţin…să nu uiţi că sămânţa pe care ţi-o cere, cu suflări de moarte, este însăşi inima şilacrima Lui.

Dumnezeu ar vrea să-ţi îmbrăţişezesufletul atunci, dar tu i-ai pironit, în cruce, mâinile petrupul tău.să mă credeţi, rugina se prelinge pe mine ca pe o poartă nedeschisă de mult, până mă vor face corabie, aş vrea să maiscârţâi.

voi putea să mai cresc, lumea este acum întoarsă în mine,salvator, ezitant.din acest motiv o pot şi stăpâni,dinamizat din întâmplare în întâmplare .

Dinspre vară

Tremură lumina între toate cuvintelenoastre,aşa cum tremură între frunzele cu guriledeschisee vară, fluturii se opresc deasupralucrurilor…se lasă peste frumuseţi, comparându-secu ele.

adierile par nişte ezitări obiective.un început de părere este această viaţăşi oamenii aleargă goi dintr-o stare în alta.fiecare luptăm să o trăim mai uşor luptămca nişte fluturi adumbriţi, nedezlipiţi demoarte,de lanţul ei micronic, numit sintetic timp.

neştiind ce este fericirea, vrem să fimfericiţi.căutăm să avem cea mai frumoasă fundăa respectivei legăturipe care unii altora ne-o perfecţionăm, în conflicte şi, când este cazul, şi înînţelegeri.

într-o sărbătoare continuă, ne imaginăm afi nouă înşine cadou.un lanţ alimentează materia cu gânduri.eu pot să o ascult vorbind cu mine, uneori. tu?

voi toţi sunteţi cai muţi, nechezândînlăuntrul unei alergări,cu potcoavele izbindu-se de vise şitocindu-se de fluturi.

pe toate le putem măsura…ce vârstă, însă, o fi având libertatea?

Marius MarianŞolea


L’auteure remercie vivement Andrée Christensen,pour avoir eu la gentillesse de lire ce texte et de faire les cor-rections qui s’imposaient.

Introduction

Rien de plus faux que de considérer le conte exclu-sivement œuvre de fiction.

Il ne s’agit, selon notre opinion, que d’une interpré-tation unilatérale, que d’une fonction. Celle de représenta-tion.

« La seule manière que la littérature connaisse commereprésentation est le conte (le récit) équivalent verbal des

événements non- verbaux »1

C’est d’ailleurs, le problème essentiel autour duquel tourne le présent travail.Il en découle une autre fonction, tout aussi importante que la première, sinon de

premier ordre : la fonction morale, religieuse. Qui avait déjà été signalée par la critique despécialité.

Et, à partir de ce « point central » de notre investigation, tout s’organise demanière à nous faire croire à la véridicité de la VÉRITÉ, la seule à posséder uneAutonomie.

Essence et existence disposant de notre intelligence qui nous en relie, forte parsa fragilité même, voie royale de notre vie, empire mouvant de l’image. VERBE qui sefait VOIR, LIRE, ÉCOUTER.

AIN SOPH OR - Le SENS au- delà du sens

«Inarticulée/ elle parle au bout d’elle- même/ au- devant de nous/une langue sans grammaire/ hors de tout sens/

ses mots délités/ dévoilent des mystères de l’avenir »2

Les physiciens, astrophysiciens, cosmologues reconnaissent l’existence d’un Êtreintelligent et universel( Paul Davies, The Spirit of God, The Big Crunch, Haflast threeminutes of Universe), en allant jusqu’à l’interprétation de la Cabale.

Joel Primack ( cosmologue californien) admet l’existence de l’aspect suprême deDieu, AIN SOPH, au-delà et autour de l’aube de la vie, d’où émane une lumière qui a crééle séphirote et l’univers physique.

Il arrive donc que l’on commence par la fin et il faut convenir que toute grammairese transforme en poiétique/ poétique de l’imaginaire.

Pour le même Primack, le séphirote de la création correspond aux concepts de lathéorie inflationniste.

La théorie inflationniste, formulée en 1979 par Alain Guth- chercheur à l’Institutde Technologie de Massachusetts (MIT), avance l’idée que l’univers s’est développé demanière exponentielle, à une vitesse supérieure à la lumière, une seconde après son appa-rition du néant.

Andre Linde ( professeur attaché à l’Université Américaine Stanford) ;le physicienrusse souligne le fait que cette inflation continue à présent également.

Pour revenir à Joel Primack, il soutient le fait que le Kether- le premier séphirotede la Cabale symbolise l’infini potentiel créateur de Dieu, Chokhmah, le deuxième séphi-rah, représente le passage explosif de notre univers de la zone du potentiel pur à l’exis-tence physique. Enfin, Binah, le troisième séphirah, est « la matrice » où s’accomplit lacréation de Chokhmah.

À détruire la Babylone/ la Babel et tout livre, il reste le LOGOS à nous instruirede la VIE, la VOIE et la VÉRITÉ.

VÉRITÉ ET/DU DISCOURS

J’envisage donc une étude comparative entre le conte « Jeunesse sans vieillesse etvie sans mort »* et « La Quête du Graal » ** pour en faire ressortir cette nouvelle « languesans grammaire », « hors de tout sens » ( commun) pour aboutir, par les « articulationsdiscursives » des contes à un autre Sens, plénier, du Savoir et de l’Être.

Le Connaisseur, le Connu, la Connaissance- la Parfaite Trinité dont l’Espace demanifestation est celui du LOGOS dont les deux contes rendent l’image d’élection.

La « temporalisation de l’espace » se mue en « spacialisation du temps »- demanière résolue.

Le Beau ( dissolvant l’Univers et identifié par Rilke à la Mort) et le PointCentral, Conscience Suprême, la Nouvelle Jérusalem, la Cité des Vivants, la VIEÉTERNELLE.

Virginia Bogdan

EE SS EE UU

Vérité du discours

1 Figuri, G. Genette, Bucuresti, Univers, 1978, p. 153 (n.t.)(n.s.)

2 Que l’apocalypse soit !, Andrée Christensen & Jacques Flamand, Éditions David, Orléans, 2000, p.17 ; Extrait du poème « La Devineresse », tiré du recueil La femme sauvage, Andrée Christensen,Éditions du Nordir, 1996, pp. 69-72* in : Prislea cel voinic si merele de aur, Petre Ispirescu, E.P.L, Bucuresti, 1962** in : Romanele mesei rotunde, Humanitas, 1976, Bucuresti

Mariana Criş Un poet al lumii satului, dar şi a celei

citadine, astfel s-ar putea caracteriza demersulprofesorului Gheorghe Mecu. Autor a 10 vol-ume de poezie, printre care amintesc Alergândprin univers, Numai stelele ştiu, Iubire netermi-nată, Răul speranţei, Destin, profesorulGheorghe Mecu este un elegiac. Îi place săstea în umbra serii şi să privească viaţa cubunele şi relele ei. În volumul Între cer şipământ, autorul se plasează la mijlocul cumpe-nei, care stă între sacru şi profan. Adică seobservă o traiectorie spre metafizică, pe carepoetul vrea, cu orice preţ, s-o străbată. Sigur,cerul este satul Poenari, unde s-a născut, acealume mirifică pe care o poartă în suflet mereu.„Pământul“ este oraşul în care autorul îşi duceviaţa acum. Dar, nota elegiacă îşi are sursa îniubirea evocată cu o candoare pe care nu o maiîntâlneşti în poezia ultimului val. „La primavedere vor fi clipe fericite,/ Iar sufletul tău curat/Iar zvonurile vor fi nimicite, / Iar noi doi vom fi înafară de păcat (La prima vedere). Erosul stră-bate poetica acestuivolum ca un fir roşu. Estedoar sugerat, cu o sfiici-une pe care nu ai cum sănu remarci. Însă dincolode erosul, ce a adus păca-tul originar, există şi faţacealaltă a iubirii. Aceeafaţă de divinitate. O dra-goste împărtăşită, pe careprofesorul GheorgheMecu a şi pus-o în prac-tică. Fiindcă trebuie săspunem că el construieşteo biserică în satul unde s-a născut. Deci nu este numai vorba de un gândpoetic, ci şi de fapta umană care-l însoţeşte.Volumul este construit ca o paralelă între lumeasatului, văzută de ochii amintirii şi lumea„camerei cu cărţi“. Cea din urmă îi readuce„amintirea sufletului“. Există o împăcare întreuniversul fabulos al copilăriei şi cel livresc.Poemele sunt rodul „visului din miezul nopţii“,iar ele au o adresabilitate exactă. Actantul estenu numai lectorul, dar şi oamenii satului deunde a pornit poetul. Versurile lui GheorgheMecu ne relevă nu numai o discursivitate binecântărită, dar şi un poet înzestrat cu darul prie-teniei. Pentru că, autorul ştie să te ia partener îndezvăluirea vieţii pe care a dus-o, în decodareaexistentului, ca un fapt cotidian. Dacă temasatului nu ar fi atât de pregnantă, ai spune căpoetul vine din experienţa anglo-saxonă, cadiscurs. Însă, nu este aşa Fiindcă autorului îiplace uneori să folosească rima şi ritmul, îndetrimentul versului alb. Totodată, înclini săcrezi că este vorba de o poetică ludică. Dar nueste aşa, fiindcă poemele din partea a doua avolumului te trimit la „Corola de minuni a lumii“– vorba lui Blaga. Veşnicul balans între lumescşi divin, fac din aceste poeme o radiografie ainteriorităţii eului auctorial. Fiindcă, GheorgheMecu nu trişează, nu se ascunde în spateleteoriilor poetice, el vine în faţa noastră cu sen-sibilitatea şi palpabilitatea faptelor care l-aumarcat. Volumul Între cer şi pământ deschide încreaţia lui Gheorghe Mecu un drum, pe care l-am caracterizat al deconstructivismului cuextensie spre real.

O radiografie ainteriorităţii

eului


Felix Nicolau

EE SS EE UU

Orbitorul lui Mircea Cărtărescu este reprezentativ pentrucum o operă literară poate să irite prin excesul de frumuseţe.Exces constând în înlănţuiri de imagini cu încărcătură barocă,adesea chiar rococo. Autorul nu are noţiunea ritmului, a limitei,pulsul scrisului său este unul egiptean, şi asta în vremuri ameri-cane. Propunând paradigme, nu simple imagini, Orbitor se con-struieşte prin aglutinare infinită şi orgie lingvistică. De la un instan-taneu uluitor, se trece la procesul de contagiune universală;uluiala este apoi ghiftuită cu neologisme de extracţie biologică,chimică, astronomică etc. Mai mult, o imagine-simbol cum estecea a fluturelui apare în Aripa dreaptă, în Corpul şi în Aripa stângă– şi nu numai ea. Apăruseră ele încă în scrierile de tinereţe.Scriitorul ştie că mai are la dispoziţie sute de pagini şi atunci, spreepatarea cititorului, înaintează letargic, cu recurenţe, sinuozităţi şivaluri de confetti care frânează demarajul naraţiunii. Acest pro-cedeu al repetiţiei infinit sugestive era folosit încă de ThomasMann, autorul german mizând pe aluzie, iar nu pe spirale poli-crome şi polisemantice. S-a vorbit în cazul acestei trilogii de miri-fica libertate a naratorului. De acord. Cu precizarea că aceastămanevrare libertină a procedeelor naratologice se restrânge lacâteva stratageme. Deşi nu întâlnim rupturile de ritm şi experi-mentalismul năvalnic al romanelor fluxului de conştiinţă de laînceputul secolului al XX-lea, Orbitor se citeşte mult mai greu.Strategia, care curând se dovedeşte stratagemă, constă îndescrieri exhaustive ale unui fapt real, ori în developări coş-mareşti. Senzaţia este că acţiunea se desfăşoară în amonte,avansarea căznită a pseudo-intrigii fiind compensată de exploziilepoematice şi de filmarea lentă a gesturilor cu alură de mit.

Exemple: privindu-se în oglindă, copilul-narator se vededescompus în stil cubist – reflectarea este privită cu o lanternămagică: „Imi vedeam în geamul galben, sub floarea triplă a fantas-mei lustrei, faţa subţire ca o lamă şi ochii cu cearcăne violete subei”. Faţa este asimetrică: „Cealaltă jumătate, însă, surprindea şiînspăimânta: ochiul era aici mort şi gura tragică, şi lipsa de sper-anţă se întindea pe întreaga piele a obrazului ca o eczemă” (Aripastângă). Portretul, voit deformat ca de o oglindă convexă, esteparmigianin – descriptivul deviază spre compoziţii horror.Construind asemenea arhitecturi oniric-ezoterice, autorul se lasăîn voia epitetului, a pastişei, a enumeraţiei şi a metaforei. MirceaCărtărescu este obsedat de metafora stratificată şi, în consecinţă,etalată în fraze-anacondă, în perioade.

O altă caracteristică este faptul că trilogistul nu-şi foloseştesimţurile, ci le multiplică prin transcendere. Propriu-zis, senzorial-itatea sa este suprareală: „Nu mai trăiesc nimic cu adevărat, deşitrăiesc cu o intensitate de care simplele senzaţii n-ar putea daseama. Degeaba deschid ochii, căci nu mai pot vedea. Degeabaîncremenesc în faţa ferestrei mele ovale, încercând să prindsunete. E ca şi când n-aş avea doar câteva simţuri, ci miliarde,fiecare altfel, fiecare adaptat pentru alţi stimuli” (Corpul). De aicirefuzul plierii pe realitate şi onirismul teratologic, genLautreamont. Unele imagini sunt superbe, altele, însă, cele maimulte, obositoare.

Scriitorul român foarte rar îşi poate folosi simţurile fără sădevină comercial. În consecinţă, se face saltul la extrema opusă,rezultând constructe abstracte ori onirico-suprarealiste. Meritul luiCărtărescu este distanţarea de abstract, pentru că el chiar are viz-iunea unor făpturi, peisaje, amintiri. Vina lui este că le repetă înmod obsesiv de la un volum la altul, încercând să creeze o simul-taneitate a viziunii în mintea cititorului, dar şi să stoarcă de sens

O trilogiemare,

mijlocie şimică

orice figuraţie. Astfel, lectorul nu mai rămâne cu nimic de făcut. Totce i se cere este să fie capabil să urmeze scriitura în slalomul eiprintre cuvinte preţioase şi halucinaţii supraetajate, iar apoi săcontemple bouche bée. Şi Boris Vian denatura realitatea, însă ela avut inspiraţia să scrie cărţi scurte, pe care le-ai vrea mai lungi.Orbitor este un megapoem barochizant care ar fi fost mirobolantdacă s-ar fi mulţumit cu 300, hai 400 de pagini. Aşa însă, devineimperialist, infinit ca o stepă şi înspăimântător ca un arabesc cenu poate fi cuprins integral decât din avion. Mă duce gândul laacel savant din Fraţii Karamazov căruia, odată ajuns într-un fel dePurgatoriu, i se cere să parcurgă un catralion de kilometri.Distanţa i se pare aberantă, aşa că reacţia proaspătului răposateste să se întindă într-o rână şi să aştepte.

Neinteresat de prezent şi viitor („Viaţa mea e deja trăită şicartea mea e deja scrisă, căci trecutul e totul, iar viitorul nimic” –Corpul), Cărtărescu îşi sudează simţurile într-un megasimţ: „Suntun singur mare organ de simţ, deschis asemenea crinilor de mare,filtrând prin carnea albă a nervilor mei turbioanele acestei unicevieţi, unice mări ce mă hrăneşte şi mă conţine” (Corpul). Sintezasenzorială nu va duce la suprapuneri-substituiri sinestezice, ci lafiltrarea exuberantă a unei realităţi devenită simplu pretext.

Laitmotivele cărţii: visarea cu picioarele sprijinite pecaloriferul cald sau rece, după anotimp, şi privitul pe fereastracamerei din blocul de pe veşnicul bulevard Ştefan cel Mare; reca-pitularea istoriei fabuloase a neamului de bulgari imigrat laTântăveni; insectele cu rol de semnalizare benignă sau malignă:fluturele şi păianjenul; liftul care urcă lent printre etajele devenitestraturi ale lumii. Toate aceste laitmotive, pe lângă funcţia lorrepetitivă, dobândesc o încărcătură obsesivă şi contribuie ladiminuarea romanescului. Cărtărescu nu agreează dialogul şi ten-siunea narativă. Este captivat exclusiv de dialectica amintirilor declan şi personale. Fără să se afle în căutarea timpului pierdut,scriitorul nu transcrie depunerile unei memorii afective, ci redi-mensionează iluzoriu datul real, obţinând proiecţii halucinant-sim-bolice pe cortexul creierului său. Căci da, secretul este să vezi-auzi-miroşi cu creierul şi să gândeşti-imaginezi cu ochii-limba-nasul-urechile. Nici umorul nu este partea solidă a acestei scriituri.Chiar atunci când redă o vorbă de duh, un banc, Cărtărescu nu sepoate abţine să nu explice ce şi cum, dizolvând hazul. E curioscum un scriitor atât de exigent cu publicul său, poate sa-şi subes-timeze cititorii tocmai la acest capitol.

Controversata Aripă dreaptă, ultimul tom al trilogiei, apărutîn 2007, i-a dezamăgit pe mulţi dintre fanii primelor două volume.Mi se pare normal, dacă ţinem cont că aici intriga începe săprizeze realitatea, să cadă din mit, ers şi imaginar în cotidian,indiferent dacă prezent sau trecut. Dar mi se pare şi anormal, pen-tru că realitatea este prizată doar în doze mici. Tot halucinogenelevechi predomină. Chiar dacă se vorbeşte despre lipsurile suferitede români în timpul comunismului, comparaţiile şi alegoriile stu-foase nu au dispărut. Construind „istoria trecutului”, oamenii„înaintau fără să ştie spre ce, absurd, ca un animal care ar aveatoate organele de simţ în partea dinapoi şi şi-ar privi la nesfârşitdâra de bale lăsată în urmă”. Revoluţia din ’89 este anunţată deun fulger orbitor deasupra Bucureştiului: „lichen cenuşiu şi prăfoslăbărţat pe Bărăganul fără sfârşit” pe care se află un tron masiv,inscripţionat cu arabescuri. Pe tron – un antropoid radiind olumină de curcubeu. Tot angrenajul vuieşte ca un elicopter. Deciun fel de apocalipsă anunţată de „carul lui Dumnezeu şi călărimealui”. Până şi când năucita-de-stat-la-cozi mamă vesteşte că seîntâmplă ceva la Timişoara, copilul-narator-cameraman are timpsă-i filmeze detaliile fizionomice: „în jurul pupilelor, irişii ei au iriza-ţii împletite complicat, fibre de ocru şi fibre de cafeniu, zone deambră şi zone de violet”.

Orbitor este o carte mare, mijlocie şi mică. Pasaje fremătă-toare, sclipind ca un foc de artificii, scene de eres şi orgie păgânemontate la un loc cu cadre statice aride şi preţioase până la exas-perare. Din păcate, Orbitor este o trilogie, iar nu un roman binerotunjit; din păcate autorul ei este un poet în proză şi prozator doaratunci când îşi aduce aminte că poezia actuală nu mai trăieştesub soarele sublimului şi al literarităţii înfocate. Oricum, MirceaCărtărescu ar putea fi un mare povestitor-evocator – e doar ochestiune de stilizare. Dar pot fi oare stilizate făpturile fabuloasedin jad sculptate de vechii maeştri chinezi?

Rămânem tot pe muchia controversei privind finalitateademersului scriitoricesc: scriitorul scrie pentru el însuşi (GaëtanPicon) – ba nu, scrie pentru public (Jean-Paul Sartre).


(Articol semnat de Mircea Eliade, preluatdin Ediţia bilingvă româno-portugheză de

poezii ale lui Eminescu, ediţie îngrijităAurelia Merlan)

Mihail Eminescu, alşaselea din cei zecefraţi, s-a născut la 15ianuarie 1850 înBotoşani, în nordulMoldovei. A petrecutcopilăria în sătuculIpoteşti, unde tatăl luiera boier. Dar a rupttradiţia patriarhală afamiliei. În şcoală afost un elev rebel.Refuza să se supună

disciplinei didactice şi accepta numai muncape care şi-o impunea el însuşi. Tatăl l-aînscris la un mare colegiu german dinCernăuţi, capitala Bucovinei; dar lapaisprezece ani Eminescu, avid de libertate,îl abandonează pe ascuns. A intrat din nou încolegiu, dar, puţin după aceea, a fugit iar.

Anii de vagabondaj prin ţară îl facsă dobândească o profundă cunoaştere alimbii şi a spiritului popular românesc. Deatunci, Eminescu începe să acumulezetezaurul său folcloric şi lexicografic care îl vorface, într-o zi, unul din cei mai bunicunoscători ai limbii şi ai culturii române.

Bea, direct din izvoarele inspiraţieipopulare, ascultă sute de istorii, legende şibalade, ia notă de toate, colecţionează cufervoare manuscrise de demult, locuţiunivechi, cuvinte rare. Acest hoinar, care a fugitde două ori din şcoală, este un om deosebitde muncitor, care are pasiunea faptelorexacte. În timpul orelor libere citeşte, în modfrecvent, toate cărţile care îi cad în mână.Singura sa avere este o ladă cu cărţi pe careniciodată nu o abandonează.

Marele scriitor Caragiale a datpeste el într-o zi, aşezat o grămadă de fân,citind cu voce tare o piesă din Schiller. Tot cecâştigă cheltuieşte pe cărţi. Nu se îngrijeştede sine, se mulţumeşte cu extrem de puţin şidispreţuieşte, cu superioară demnitate,aparenţele îmbrăcămintei. După o perioadăpetrecută la Blaj, în Transilvania, Eminescuse decide să urmeze cursuri de filozofie înstrăinătate. Deja publicase primele salepoezii, în 1866, la şaisprezece ani, cucerind,un înalt loc între scriitorii români.

În Universităţile din Viena (1869-1872) şi din Berlin (1872-1874), Eminescufrecventează diferite cursuri, fără cel mai micinteres de a susţine examene sau de a obţinediplome. Se interesează de toate: egiptologieşi drept, roman, ştiinţe financiare şi anatomie,filologie comparată şi filozofie, dreptinternaţional şi ocultism etc., etc. Urmează cuasiduitate, cursurile tuturor profesorilorcelebri din Viena şi Berlin, luând neîntreruptnotiţe. Caietele sale, din care o parte seconservă în Biblioteca Academiei Române,mărturisesc curiozitatea sa fără margini, care

EMINESCU – POETUL RASEI ROMÂNEdeparte de a atinge acest ideal, pentru că înacelaşi timp iubea viaţa, adora frumuseţea şinu putea domina pasiunile. A cântat Femeiaideală cum puţini poeţi au cântat-o:

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,Lumea ce gândea în basme şi vorba în poezii

(Venere şi Madonă, vv.1-2)

El a cunoscut

Minune cu ochi mari şi mână rece (Sunt ani la mijloc… v. 4)

şi-şi aduce aminte de copila

Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai(Din valurile vremii… v. 2)

a cărei prezenţă, spune poetul,

Cum inima-mi de-adânc o linişteşte, Ca răsărirea stelei în tăcere.

(Sunt ani la mijloc…, vv. 11-12)

El visează la iubiri romantice dealtădată, o idealizează pe castelana careascultă, vrăjită, cuvintele iubitului ei:

Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvântu-i!Cât de sus ridici acum în gândirea ta pe-o

roabă,Când durerea ta din suflet este singura-mi

podoabă.Şi cu focul blând din glasu-ţi tu mă dori şi

mă cutremuri.De îmi pare o poveste de amor din alte

vremuri;Visurile tale toate, ochiul tău atât de tristu-i,Cu-a lui umedă –adâncime toată mintea

mea o mistui…(Scrisoarea IV, vv. 62-68)

Ca toţi marii poeţi, Eminescu posedăun geniu polar; ireductibil la o singurădeterminantă. El iubeşte viaţa şi o evită, înacelaşi timp; adoră şi evită femeia, trăieşte înmijlocul unei lumi teribile şi visează la paceaeternă.

Eminescu este tentat de gândulMorţii, de speranţa reintegrării în sânulNaturii-Mamă. Aşteaptă această reîntoarcereîn Cosmos ca pe o beatitudine finală. Ultimasa dorinţă este de a fi înmormântat

La marginea mării.……………………………

Să-mi fie somnul linŞi codrul aproape, Să am un cer seninPe-adâncile ape.

Şi cum n‘oi suferiDe-atunci ‘nainte,……………………………

îl determină să încerce să absoarbătotalitatea cunoaşterii umane. Începe săstudieze chiar şi sanscrita; citeşte Horaţiu şiLeopardi în original, clasicii francezi, seîmbată cu poezia tuturor popoarelor.Germania este al doilea său idiom; literaturagermană nu are secrete pentru el. Dar mareasa pasiune este, şi va fi pentru totdeauna,filozofia. Traduce Critica raţiunii pure şistudiază profund, pe toţi marii maeştrii aiGândirii, începând cu Upanişadele.

Acest spirit interesat de totalitateaCunoaşterii umane, este, în acelaşi timp, unfanatic al perfecţiunii literare. Lucrează lapoemele sale ani şi ani la rând, începând şiabandonând noi versiuni, mereu nemulţumitde forma lor, căutând neobosit expresiaperfectă.

Opera sa publicată este, dealtminteri, un fragment minim din grandioasaconstrucţie pe care a încercat să o realizeze.Eminescu muncea imens, dar consimţea săse tipărească numai lucrările care îlsatisfăceau. Din voluminoasele salemanuscrise a ajuns să publice numai vreoşaptezeci de poeme (dintre care uneleextinse); două mari nuvele, Cesara şiSărmanul Dionis, în afară de câteva sute dearticole politice, istorice şi critice. Dar influenţaexercitată de Eminescu a fost enormă; nu afost doar creatorul limbii literare românemoderne şi al mişcării eminesciene care aschimbat orientarea noii poezii a ţării sale, dara şi devenit doctrinarul prin excelenţă alnaţionalismului român. Acest poet, deşi erapesimist, era în acelaşi timp un mare patriot;acest avid devorator al Cunoaşteriiuniversale credea cu fermitate în destinulRasei sale şi în misiunea istorică aRomanităţii orientale.

S-a vorbit mult de pesimismul luiMihail Eminescu. Pesimismul lui are, totuşi,o amprentă de aşa manieră personală, încâtsuntem forţaţi a renunţa să-i aplicăm oricecalificativ generalizator.

Eminescu a fost un om de geniu,avea un sentiment tragic al vieţii; ca toţi aceiacare explorează până la miez singurătatea şidurerea umană. Eminescu nu refuzaniciodată să accepte realitatea … Şirealitatea, pentru el, era izolarea Omului înCosmos. Omul se naşte şi moare însingurătate absolută, dar această singurătateeste populară de visuri, de himere, şi de iluzii.Înţelepciunea recomandă o rezervă calmăfaţă de toate aceste tentaţii iluzorii:

Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate;Ce e rău şi ce e bineTu te’ntreabă şi socoate.;Nu spera şi nu ai teamă;Ce e val ca valul trece;De te’ndeamnă, de te chiamă, tu rămâi La toate rece.

(Glossa, vv. 1-8)

Idealul filozofic al lui Eminescu eraatarxia greacă, renunţarea deplină,serenitatea absolută. Dar, bineînţeles, era

CC OO NN SS EE MM NN ĂĂ RR II

Mircea Eliade



Ce dulce-mi va sunaCântarea de bucium.(Iar când voi fi pământ, vv. 4, 9-12, 21-22, 27-28)

Această dorinţă de reintegrare înmateria vie a Cosmosului reapare în nuvelasa fantastică Cesara, în care pustniculEutanasiu are parte de o stranie moarte sau,mai curând, de disperarea fiinţei sale într-unpeisaj edenic. Chiar viaţa perfectă, fericireasupraumană se traduc pentru Eminescu întermeni care amintesc moartea. În insula safeerică, Ieronim, trăieşte ca o plantă, fărădorinţă şi fără durere. Poetul este urmărit devisul unei insule paradisiace, unde viaţadobândeşte iarăşi fluxul ei primordial, fărălovituri, fără conflicte, fără dorinţe şi chiar fărăconştiinţă, unde omul poate să abandonezetoate formele, recuperând condiţia adamicăde dinaintea căderii din Paradis.

Mare poet, Eminescu este un creatorde mituri şi cel mai frumos, cel maiemoţionant este această revenire la stareaparadisiacă, această aspiraţie nostalgică dea se întoarce în sânul Naturii-Mamă, aceastăcomuniune cu Cosmosul viu. Viaţa, aceastăviaţă – în mijlocul agitaţiei, al durerilor, aliluziilor şi al dorinţelor – este un obstacol încalea Unităţii. Viaţa e un izvor nesecat deforme, care se ciocnesc şi se înlănţuie, carene izolează, pe noi, oamenii ce căutămcomuniunea cu Totul, reintegrarea în Unulprimordial. Din această cauză, Ieronim serefugiază pe o insulă, unde poate abandonatoate formele – sociale, morale, şi chiarhainele – pentru că se scufundă, completdezbrăcat în lacul vrăjit…

Poetul nu evită suferinţa; excesul dedurere îl ajută să-şi recupereze fiinţa saintimă şi să găsească din nou climatul luioriginal: Totul-Unul, marea Unitate cosmică:

Când de-odată tu răsărişi în cale-mi, Suferinţă, tu, dureros de dulce…Până’n fund băui voluptatea morţiiNe’ndurătoare.(Odă, vv. 5-8)

Un poem complet, Rugăciunea unuidac, este un puternic apel la suferinţa şi larepaosul etern (v.20). Poetul începe prin aevoca Unitatea primordială, care a fostdivizată în mii de fragmente prin actulCreaţiei:

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor; Nici sâmburul luminii de viaţă dătător;Nu era azi, nici mâine, nici ier, nici

totdeauna, Căci Unul era toate şi totul era Una;Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toatăErau din rândul celor ce n’au fost niciodată,Pe-atunci erai Tu singur!... (vv.1-7)

Dar de la acest Dumnezeu care atransformat Chaosul în Cosmos, poetulimploră o nouă favoare:

Şi tot pe lâng’ acestea cerşesc înc’unadaos:

Să’ ngăduie intrarea-mi în veşnicul repaus!(vv.19-20)

Şi pentru a atinge această pace, elacceptă şi cere chiar toate suferinţele şi toateurile:

Să blesteme pe-oricine de mine-o aveamilă.

Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă;……………………………..

Când ura cea mai crudă mi s’a părea amorPote-oi uita durerea-mi şi voi putea să mor. (vv. 21-22. 33-34)

Acest frumos poem, ca întreagaoperă a lui Eminescu – care poate fi tradusănumai de un mare poet – exprimă oconcepţie tragică despre existenţă; nu esteun pesimism uşor, ci o gravă şi energicădisperare. Ca şi înaintaşii săi, dacii,Eminescu acceptă suferinţa, evocănefericirea şi nu se teme de tragedie.Multiplicitatea durerii este pentru el o speciede extaz care îl purifică, suferinţa e ocombustie care devorează tot ceea ce esteefemer, imperfect, limitat şi pătat de om.

Universul lui Eminescu este aşa devast încât cu dificultate se poate defini operasa într-un singur eseu. El a experimentattoate ritmurile, descoperind la poeţii anterioricadenţe şi frumuseţi care i-au dat loc unic şiaparte. A sa Melancolie evocă singurătatecosmică, o stranie magie care suspendăviaţa, gândul, însăşi istoria:

În van mai caut lumea-mi în obositulcreier…

Sonetul Veneţiei reînviază, pentru oclipă, frumosul oraş care nu va mai aveaviaţă. Mortua est este un strigăt de disperareîn faţa iluziei universale. Iar când voi fipământ… exprimă dulceaţa morţii, atât deasemănătoare cu un somn vegetal. Împăratşi proletar este un amplu poem, plin deretorică revoluţionară, care sfârşeşte prin a fimetafizic:

Că vis al morţii-eterne e viaţalumii’ntregi..

(v. 210)În Scrisoarea I încearcă să

descopere misterele Creaţiei; ca poetul dinRig-Veda, Eminescu întreabă:

La’nceput, pe când fiinţă nu era, nicinefiinţă,

Pe când totul era lipsă de vieaţă şi voinţă,Când nu s’ascundea nimic, deşi tot era

ascuns…Când pătruns de sine însuşi odihnea cel

nepătruns,Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de

apă?(vv. 41-45)

Scrisoarea III, ca şi alte compoziţiiale lui Eminescu, descrie trecutul glorios alRomâniei, când un Mircea, de exemplu,celebrul învingător al sultanilor, a refuzat săse supună lui Baiazid şi l-a înfrânt. Baiazid nupoate concepe ca un bătrân să aibăimpertinenţa de a i se opune lui, supranumitFulgerul, care anihilase în Nicopole mândraarmată renumită de Principii creştinătăţiioccidentale pentru a opri înaintarea turcă.Cuceritorii luptă pentru a-şi lărgi Imperiile saupentru a se acoperi de glorie, în timp ceMircea afirmă că îşi apără poporul.

Eminescu evocă toate acestegrandioase pagini de istorie româneascăpentru a putea critica cu şi mai multă forţămârşăvia unora dintre contemporanii săi. Înaceastă extraordinară Scrisoarea III, ca în

articolele sale din Timpul, Eminescu serevoltă împotriva invaziei elementeloralogene şi împotriva ideilor sociale şi politiceimitate din străinătate, care ameninţa sămodifice structura spirituală a poporuluiromân. Acest filozof alimentat de culturauniversală, acest pesimist care visa larepausul absolut era, când se gândea lapoporul său, un naţionalist fanatic. Preţuiaînainte de toate integritatea rasială şispirituală a poporului român. Detestahibridismul rasial, moral, politic şi respectanumai tipul român care se apropia destrămoşii daco-latini: tipul carpatic, frumosexemplar masculin, onest, sincer şi loial.Imitatorii, cosmopoliţii au fost mereu victimelefavorite ale articolelor politice ale luiEminescu.

Nu îi ataca în calitate de poet, ci caistorie şi critic, căci Eminescu a studiat istoriaromânilor direct din documente şi cronici şiştia foarte bine că compatrioţii săi au jucat unmare rol european când au gândit şi auacţionat ca români. Eminescu ştia foartebine că Europa nu s-ar interesa de un poporcare ar imita ultimele mode de la Paris saudin alte locuri. A luptat pentru a demonstra, întoate manifestările, geniul autentic alpoporului român; în artă ca şi în politică, înfilozofie ca şi în economie, Eminescu s-astrăduit realităţile să impună realităţilenaţionale. Erau, în opinia sa, singurelerealităţi care puteau interesa Europa,singurele contribuţii fecunde pentru armoniaîntre popoare. Scrierile politice ale luiEminescu au contribuit astfel enorm pentrufundarea naţionalismului român modern.Este un privilegiu rar să fii, în acelaşi timp, celmai mare poet al neamului şi creatoruldoctrinei sale naţionaliste…

Dar capodopera lui MihailEminescu este Luceafărul (A. Estrela daMantha), magnific poem de 94 de catrene,care se poate compara cu oricare dincapodoperele literaturii universale. S-apublicat o întreagă bibliotecă despre cel maifrumos produs al geniului poetic românesc şise numără cu zecile traducerile în limbileeuropene. Nu se ştie ce trebuie să se admiremai mult: tabloul cosmic în care se petrecedrama, vasta imaginaţie a Poetului,perfecţiunea fascinantă fascinantă a formei,construcţia ingenioasă a ritmului (care imităpoezia populară) sau profunzimea filozofică aconflictului… Luceafărul este istoria iubiriidintre un astru, Hyperion, şi o muritoare.

Obsedat de destinul crud al oricăruiom excepţional care îşi petrece viaţa într-oîngrozitoare singurătate, care atingenemurirea, dar nu poate să se bucure debunurile acestei lumi. Eminescu a simbolizatîn poemul său drama geniului în iubireanefericită a unui astru pentru o muritoare.Însetat de o clipă de iubire, gata să renunţe latoate calităţile sale supraumane pentru aîntâlni caritatea umană, pentru a se bucurade o prezenţă concretă, vie, fremătătoare.Geniul nu reuşeşte totuşi să-şi satisfacăaceastă puternică dorinţă şi este condamnatsă-şi petreacă întreaga viaţă în singurătatedeplină. Va lumina viaţa altora, va da celorlalţicapodopere pentru a înţelege mai bine şi asavura viaţa, dar el, Geniul, este incapabil săfie fericit. Fericirea de fiecare zi îi esteinterzisă.

Scriind Luceafărul, Eminescu acreionat cea mai bună din autobiografiile pecare un poet şi-ar putea-o prezenta lui însuşişi lumii întregi.


Faţă de Faust, omul ales (7) ce tinde către lumină,Wagner nu se simte complexat de totala sa inapetenţă pentruînălţimile metafizicii, nici stingherit de plictiseala pe care i-oprovoacă vederea pădurii la ceas de primăvară: “Ich hatte selbstoft grillenhafte Stunden,/ Doch solchen Trieb hab’ich noch nieempfunden./ Man sieht sich leicht an Wald und Feldern satt./ DesVogels Fittich werd’ ich nie beneiden!” (Deşi ades diverse toanem-au cuprins, un astfel de imbold spre înălţimi stiu sigur: n-amavut. / Lesne te saturi de codru şi de plaiuri. Iar mie, zborul devultur nicicând invidie nu-mi va trezi).

De frumuseţea naturii create de Dumnezeu se lăsasefermecat bucovineanul Vasile Posteucă, singurul care a pututvedea în Mihai Eminescu poetul mistic în dialog cu Dumnezeu:“atâta foc, atâta aur, în imimi tu ne-ai pus”), fiind el însuşi un poetdublat de un spirit profund religios, sporit interior prin rugăciuneazilnică. Eseul lui Posteucă, cuprins în vol. Destinul imperial alRomânilor, Ed. Criterion Publishing, a fost citit pe 15 ianuarie înurmă cu câţiva ani la Cernăuţi de d-na Lucia Olaru Nenati într-unspectacol admirabil, cuprinzând si fragmente din opera luiEminescu.

Sosirea lui Wagner după întrevederea lui Faust cu Duhulpământului ar marca abandonarea căii contemplative demântuire (Nae Ionescu, Problema mântuirii la Faust, curs lit.),acea cale despre care Duhul îi zisese că ar fi singura accesibilăpentru om, cu precizarea că i-ar fi “accesibilă“ nu exact la nivelulsperat de Faust ci numai la nivelul înţelegerii omeneşti (“Dugleichst dem Geist, den du begreifst,/Nicht mir!” ; Tu semeniduhului de-l înţelegi,/ Nu mie! -trad. Lucian Blaga, ESPLA,1955).

Un ultim indiciu din conversaţia lui Faust cu Wagnerdezvăluie cititorului tipul de cunoaştere pecetluită cu şaptepeceţi: “Puţinii care au ştiut ceva şi cari au fost destul de nebunide nu şi-au închis inima lor plină ci au dezvăluit prostimei gândulşi vedeniile lor, au fost, de când lumea, răstigniţi sau arşi pe rug”,trad. Iosif Nădejde, 1938). Cunoaşterea “pecetluită” este aşadarde genul învăţăturii pe care ar fi vrut să o împărtăşească altora« Cel răstignit pe cruce».

Prin intuirea justă a semnificaţiei unor indicaţii date deGoethe în scena Prologului din cer, Nae Ionescu sesizase căproblema lui Faust este problema mântuirii care îi frământă peoamenii aleşi (Faust este “ein edler Mensch”, Prolog im Himmel),problemă ce conferă unitatea teoretică a lucrării. Ca o etapăpregătitoare, profesorul vorbise studenţilor săi desprecreştinismul care a pus problema păcatului originar ca un fel derăspuns la filosofia îmbibată de sentimentul naturii. Mai amintiseel si despre religiozitatea grecească «rezolvată» în mituri. Si cumînsăşi structura religioasă a indo-europenilor ar presupune ogândire mitică, mitul căderii ar avea în exclusivitate o funcţiemetafizică. Prin el s-ar pune problema mântuirii, fără a implica şio funcţiune istorică, prin care să se marcheze că până la unmoment dat omul a fost drept şi pe urmă a păcătuit.

Nevoia de mântuire este individuală, fapt ce decurge dinnatura metafizică a problemei păcatului strămoşesc şi dinexperienţa solidarităţii transcendente a cosmosului, faţă de care«Dumnezeu apare ca un fel de limită pe care omul nu poate să oatingă» (Problema mântuirii la Faust, curs lit., p.90). Conformpoziţiei creştine, omul, cu natura sa dublă, nu are singur putereasă se mântuiască.

Nae Ionescu mai aduce precizări, apelând la tezaSfântului Paul (împărtăşită de Origen) conform căreia exista înom, chiar înainte de cădere, aplecarea spre păcat. După ScotusEriugena (citat cu lucrarea De div. nat., V, 36) raiul şi iadul ar fi înom, iar răul (păcatul originar) n-ar fi în univers din întâmplare, ciprin necesitate (v. Nae Ionescu, OPERE, vol. I si vol. VI, Ed.Crater, Bucureşti, 1999-2000).

Aflat în tensiune spirituală către bine ca ideal metafizicmoral, atâta vreme cât Faust se chinuie pentru un ideal, el nupoate fi pierdut, în ciuda faptului că este mereu atras de negaţiabinelui pe care o reprezină tentaţiile pământeşti. Pierdut ar fi doardacă ar înceta să vrea să lupte («Ein edler Mensch in seinemdunklen Drange/ Ist sich des gutem Zieles wohlbewusst»).Dumnezeu, acea limită «către care se mişcă omul în progres»(Nae Ionescu), ştie când să-l mântuiască pe omul supus greşelii,pe Faust ajuns apt de harul mânturii, cum stie grădinarul când secoc fructele din pomii pe care îi îngrijeşte («Wenn er mir jetztauch nur verworren dient,/ So werd’ich ihn bald in die Klarheitführen./ Weiss doch der Gartner, wenn das Baumchen grünt,/Das Blüt’ und Frucht die künft’ gen Jahre zieren », citat de NaeIonescu, p.86). La mântuire s-ar ajunge prin îndurarea luiDumnezeu, conceptul graţiei divine şi mitul păcatului originarfiindu-şi corelative.

După Eminescu, «poeţii, filosofii unei naţiuni presupun încântec şi cuget înălţimile cerului». Dar ce a însemnat vreme dejumătate de secol în cultura comunistă «înălţimile cerului» ?Nimic altceva decât «obscurantism». Sau, ca să-l cităm peCătălin Avramescu (vedeta culturală care uită să treacăghilimelele când preia opiniile mult vehiculate de nătărăi peseama lui Mircea Eliade), a gândi la cele divine, ar fi echivalat cu«intenţia declarată de a forţa o întoarcere a culturii europene lapăgânismul pre-creştin» (v. rev. Dilema veche, 25 aug.2006).

In realitate, cugetarea lui Mircea Eliade despre «înălţimilecerului» a luat tot atâtea forme câte cărţi a scris (si ele nu sîntpuţine!). Filosoful religiilor credea că “Dumnezeu nu şi-a întorsdragostea de la om”. Doar oamenii îl lasă pe Dumnezeu singur.«Capacitatea omului de a fi liber şi creator prin credinţă, dacă arfi folosită, ar duce la veşnica reînoire a Cosmosului…, laregenerarea tuturor făpturilor, adică la abolirea istoriei şi lainstaurarea timpului aceluia, (illud tempore), prorocit de Isaia »(M. Eliade, Când omul era creator, în rev. Indreptar, München,martie 1950).

NOTE :2. M. Eminescu scria că «în întunericul nedreptăţii şi a

barbariei, toate naţiunile îşi sînt egale în abrutizare».3. v. Marin Niţescu (1925-1989), Sub zodia

proletcultismului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995, p. 49.4. v. Dosarul de securitate al lui C. Noica în rev.

Obsevatorul Cultural si I. Spânu, Cine l-a turnat pe Noica laSecuritate?, în Ziua din 7 aprilie 2007.

5. Este vorba de manuscrisul cărţii «Fenomenologiaspiritului de Hegel» istorisită de Constantin Noica, predat deNoica (prin Mihai Sora) la unica editură de atunci (ESPLA), dupăcare a fost arestat. Căci Z. Ornea (redactorul Z. Orenstein), a datpe ascuns manuscrisul Securiţăţii, ca «unul din cele maipericuloase materiale ideologice din ţară» .

Cartea a fost publicată la Paris pe când Noica se afla înînchisoare (în1962), după manuscrisul luat de Wendy Muston(soţia lui Noica) la plecarea ei în Anglia. Există si o traducere înengleză a cărţii, făcută de Ion Podea, profesor de istorie siredactor la BBC. Tot atunci Zevedei Barbu, fostul asistent al luiBlaga, împreună cu Mabel, soţia profesorului Grigore Nandriş, aulucrat la traducerea Jurnalului de idei (1944), ultima cartepublicată de Noica la vremea libertăţii de gândire care făcuseposibile atâtea capodopere de gând românesc. Volumul Povestiridespre om, după o carte a lui Hegel, apărut la Cartearomânească în 1980 este masiv cenzurat.

6. v. Ion Varlam, Pseudo-România: Conspirareadeconspirării, Ed. Vog, Bucuresti, 2004.

7. v. Isabela Vasiliu Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu înunica şi în dubla ei înfăţişare, Ed. Star Tipp, 2000, cap. 13,pp.175-198, sau

“Marii creatori în ordinea spirituală nu au fost niciodatădemocraţi… Cultura este, în esenţa ei şi prin urmările ei, hotărâtaristocratică”, scria Nae Ionescu în Cuvântul din 11sept 1926.

UN WAGNER din ANUL “Mircea Eliade” Isabela Vasiliu-Scraba

OOPPIINNIIII

(urmare din numărul 72)


A u t o renglez de orig-ine indiană,S a l m a nRushdie a reuşitsă stârneascănumeroase con-troverse princărţile lui,

atacând tabuurile unei societăţi de tipmozaic, aflată la graniţa dintre oriental şioccidental. Exploatând la maximummozaicul ideologic specific societăţilormoderne, Rushdie construieşte romaneluxuriante, adevărate feerii ale detaliului,îmbrăcând fiecare gest într-un limbaj col-orat, care oferă savoare şi îi atrage pe citi-tori într-o lume ciudată.

Implicat în numeroase scan-daluri de-a lungul unei vieţi tumultoase,Rushdie a reuşit să-şi apere cu tărie ide-ologia, militând pentru dreptul la liberăexprimare şi pentru o lume lipsită de bigo-tism. Să învăţăm să îi tolerăm pe cei dinjurul nostru, să învăţăm să înţelegemmecanismele ascunse. Nimic nu estesigur, viaţa se transformă adesea într-oficţiune halucinantă. Scriitorul ne invită săpătrundem în universul magic al imagi-naţiei, să înţelegem ce înseamnă fiinţaumană. Nu trebuie să construim teorii.Este îndeajuns să ne relaxăm şi săîntoarcem pagina...

Rushdie creează un universmagic, un univers plin de creaturi fantas-tice şi plin de pildele acestora, care pot fiaplicate în numeroase situaţii în viaţareală. Cartea poate fi citită de copii, caregăsesc o istorie fantastică, o incursiuneprintr-o lume a poveştilor atât de dragălor, însă şi de cititori maturi, care se potdelecta cu simbolistica rafinată ascunsăîn spatele numeroaselor scene aparentsuperficiale. Meditaţii asupra dreptului laliberă exprimare, asupra conflictului dintreo lume capitalistă, nouă, lipsită deprejudecăţi şi o lume încă închistată întradiţie, asupra conflictelor interumaneinerente oricărei societăţi...

Rushdie proiectează în lumea samagică multe teme centrale ale filosofieisale existenţiale, teme reluate în aproapetoate romanele sale. Cartea surprinde şiimpresionează prin perspectiva degajată,fiind avantajată de bogăţia limbajului şi denumeroasele legături lingvistice aproapeimperceptibile. Rushdie trage un semnalde alarmă, pentru că fără poveşti, fărăinocenţă, lumea este pierdută, se vaautodistruge într-o realitate ternă încă înprofunzimea ei: “Trebuie să ne oprim?,răcni el peste umăr. Trebuie să mergemaşa de repede? Ei bine, domnii mei, daţi-mi voie să vă spun următorul lucru:nevoia-i un şarpe alunecos, asta-i nevoia.Băiatul ăsta zice că dumneavoastră, dom-

Nimic nu este sigur, certitudinile nu există.Folosind cu precădere naratorul

omniscient, Salman Rushdie îşi conceperomanele plecând de la ideea unei omni-scienţe definitorii. Niciun element nuapare întâmplător, totul este integrat într-oreţea complexă, care transcende univer-sul vizibil. Fără să facă referiri directe,Rushdie construieşte o metafizică fină.Ideile se ridică deasupra evenimentelor,folosindu-se de acestea pentru a exempli-fica. Cărţile apar aidoma unor parabole,iar cititorul descoperă un mesaj profund,ambalat într-un stil atrăgător, pigmentatcu erotism şi violenţă. Concentrându-sepe subiecte tabu, Rushdie reuşeşte săşocheze, obligându-i pe cititori să intre înjoc, să meargă mai departe, până la limi-ta imaginaţiei.

Prin simboluri, Rushdie constru-ieşte arhetipuri, conflictele apar la nivelintercultural. Lumile se ciocnesc iar indi-vizii sunt condamnaţi la o inerenţă impla-cabilă: “Şi atunci are loc explozia, unda deşoc care demolează casa, după care vineglobul de foc al incendiului, rostogolindu-se ca marea spre orizont, iar la urmă detot, norul, care se înalţă, se întinde şirămâne suspendat peste nimicul scenei,până când nu mai văd ceea ce nici nuexistă; norul tăcut, de forma unui bărbaturiaş, cenuşiu şi fără cap, o siluetă din vis,o stafie cu o mână ridicată într-un gest debun-rămas.” (Ruşinea).

Prin metafora transformării iubiriiîn ură, el reuşeşte să scoată în evidenţădiferenţele fundamentale dintre diferiteleculturi şi modalităţile prin care acestediferenţe pot modela destine. Drama luiShalimar este repetabilă şi intensitateatrăirilor portretizate de aceasta esteincredibilă. Crima devine un argumentpentru onoare, promisiunile sunt scrise cusânge. Lumea se transformă, iar oameniisunt prinşi în mijlocul acestui uriaş malax-or. Ei nu mai au puterea să aleagă, ei suntobligaţi să urmeze cursuri predefinite.

Limbajul simplu, natural, specificzonelor geografice evocate, numeroaseleelemente surprinzătoare, asocierileinedite, transformă cartea într-o frescă ori-entală de proporţii, o frescă din care nulipsesc deopotrivă momentele înduioşă-toare şi cruzimea. Împlinirea îmbinării din-tre cele două lumi introduce un elementnou, surprinzător. Pentru prima dată,apare speranţa, apare promisiunea unuinou început. Lumea nu se prăbuşeşte.Drama se individualizează, lupta finalăeste tensionată, însă această dispută seva termina până la urmă. Va exista o sin-gură şansă, totul se va juca într-un singurmoment, însă acea clipă răzleaţă înseam-nă până la urmă o izbândă: “Şi lumeamea fusese în flăcări. Încercasem să sardin văpaie, dar nimerisem chiar în foc.

nule, Aveţi Nevoie De O Privelişte ÎnainteDe Asfinţit, şi poate că aşa e sau poate cănu. Şi s-a spus despre mine că Darr AreNevoie De Viteză, dar dar dar s-ar puteaca inima mea să aibă de Un Alt Fel DeFior. Oh, Nevoia-i o mare ciudăţenie: îiface pe oameni nesinceri. Toţi suferă deasta, dar nu sunt întotdeauna dispuşi sărecunoască. Ura! adăugă el, arătând cudegetul. Zăpadă la orizont! În faţă, porţiu-ni de gheaţă! Suprafaţa şoselei, fărâmi-cioasă! Curbe strânse! Pericol deavalanşe! Cu toată viteza înainte!”(Harun şi Marea de Poveşti)

Stilul lui Rushdie este baroc înesenţă. Autorul ne oferă de fiecare dată obogăţie luxuriantă a detaliilor, împinsă laextrem.

Salman Rushdie construieşte unarhetip ideatic în jurul ideii de iubire, oiubire mistuitoare, o iubire care consumăindivizii, acaparându-i. Scriitorul prezintădualitatea iubirii, modalitatea prin careaceasta se poate transforma într-o urăprofundă. Simbolismul reinterpretării esteprezent pe parcursul romanelor sale.Rushdie relatează cu măiestriedegradarea indivizilor, metamorfoza aces-tora, întrepătrunderea contrariilor. Binelese confundă cu răul, dragostea se per-petuează prin ură, lumea este divizatăîntre extreme. Rushdie politizează cartea,reuşind să sintetizeze conflictul dintrelumea islamică, hinduism şi occident prinaceastă extrapolare metaforică.Microuniversul lui Rushdie este remarca-bil pentru că respectă tiparele macrocos-mice şi redă prin intermediul unei sim-bolistici complexe întregul mozaic culturalactual, transformând romanul într-o frescădureroasă a decăderii: “Văzduhul seumplu de cacofonia alarmelor, căreia i sealăturară sirenele zgomotoase alemaşinilor de poliţie ajunse de-acumaproape. El păşi înspre camera detoaletă. Ea era pregătită pentru el. Nu eraflacără ci gheaţă. Arcul era întins la maxi-mum. Simţi cum coarda îi apasă buzeleîntredeschise, simţi capătul săgeţii pedinţii încleştaţi, lăsă să treacă şi ultimelesecunde, expiră şi trase. Nu putea sărateze. Nu exista o a doua şansă. Nuexista nicio India. Nu existau decâtCaşmira şi Shalimar clovnul.” (Shalimarclovnul)

Stilul lui Rushdie îmbinănumeroase elemente, de la trimiteri mito-logice complexe până la artificii lingvisticerafinate. Dialectul local, elemente dehindu, argoul englez, toate sunt îmbinateîntr-un stil inconfundabil, antrenant.Acţiunea începe în forţă, se dezvoltă ful-gerător, planurile se întrepătrund, sta-bilind coordonatele sistemului, care însă,pe parcursul desfăşurării evenimentelor,se metamorfozează de nenumărate ori.

Salman Rushdie - taifunul oriental

PPOORRTTRREETT

Petre Flueraşu


Însă viaţa ei, a lui Aoi, nu merita un astfelde deznodământ. Rătăcise destul şi avus-ese şi ea parte de suferinţă, dar cât de înlargul ei părea în dezrădăcinarea aceasta,cât de firească în ea însăşi! Deci se poateca sinele să fie într-adevăr autonom şi caPopeye marinarul – ca şi Iehova – să nu figreşit prea tare. Eu sunt cel ce sunt siasta sunt, la naiba cu rădăcinile şi altetâmpenii de genul ăsta. Numele Domnuluise dovedi a fi şi al nostru. Sunt, sunt, sunt,sunt, sunt. Spuneţi-le că SUNT m-a trimisla voi.” (Ultimul suspin al maurului)

Folosind multe elemente de argou,împletind engleza cu dialecte hindi, elreuşeşte să contureze o atmosferăaparte, specifică societăţii multiculturalecare caracterizează mileniul III. Actuale,romanele autorului englez sunt o frescă adialectului local, colorat, specificmajorităţii oamenilor. Cititorii se regăsesccu uşurinţă în cărţi, descoperindu-i acolope cei de lângă ei. Mergem pe drumultrasat de Rushdie, descoperim lumi noi,obţinând astfel perspectivă. Învăţăm ceînseamnă ura, descoperim obsesii înfiecare moment.

Prin stilul incisiv al personajelorcreate de el, Rushdie scoate în evidenţăcapacitatea sa analitică. Acţiunea sederulează repede, însă în acelaşi timp setrag concluzii, se scot în evidenţăgreşelile şi reuşitele. Analiza se face con-comitent cu desfăşurarea faptică ceurmează a fi analizată, oferind astfel citi-torului chei spre înţelegerea fonduluiideatic al romanului. Cărţile încearcă sătransmită ceva, să pună probleme şi să

EE VV OO CC ĂĂ RR II LL II RR II CC EE

EMINESCU - CREANGĂ - VERONICA MICLENedreapta chemare thanatică a anului 1889, nefast pentru spiritualitatea timpului a făcut să

unească dincolo de vreme, într-o împreunare fericită pentru memoria posterităţii, trei nume dragi nouă, larostirea cărora logosul se mlădiază şi sufletul îşi tălăzuieşte armonios adâncurile: EMINESCU - CREANGĂ- VERONICA MICLE. S-au unit prin cea mai strânsă şi mai nobilă prietenie, într-o chemare şi căutare pe carenumai spiritele superioare o pot rosti în cuvinte de o frumuseţe şi simţire cutremurătoare.

Ce i-a unit pe cei doi reprezentanţi ai cuvântului magic? Contemporanii şi-au pus şi astfel deîntrebări: ce-ar fi putut să vorbească atât de mult Eminescu “omul deplin al culturii noastre” cel care ţinea“Universul într-un deget” cu Creangă “întruchiparea cuvântului simplu, natural, nefalsificat de ideile şi culturamodernă” aşa cum şi-l aminteşte, fără a-l înţelege prea mult, junimistul George Panu. Au fost doi oamenidiferiţi dar tot atât de apropiaţi, prin românismul nealterat, prin chemarea tăinuită a izvoarelor şi farmeculpoeziei populare, prin talentul şi truda cu care, atunci când, în muţenia cuvântului căutat, hipnotizaţi de coalamanuscrisă, s-au temut să nu strice orchestraţia limbii strămoşeşti, au obligat-o să exprime cele mai sublime sentimente şi adevăruridespre existenţa şi conştiinţa neamului, turnând în tipare noi “Limba veche şi-nţeleaptă.”

“Vino frate Mihai…“ l-a chemat dureros marele povestitor pe genialul poet atunci când l-a lăsat singur în mâhnire, rugându-lsă se întoarcă mai repede, căci fără el timpul nu mai este timp, lumea nu mai este lume, cuvântul se schimonoseşte şi sufletul se zbateîn matca-i prea strâmtă.

Ce a însemnat pe de altă parte, poeta Veronica Micle pentru Eminescu? Despre acest cuplu erotic s-a scris mult şi constituieun capitol important din biografia eminesciană. Dar s-a fabulat şi mai mult, deseori cu maliţiozitate. Titu Maiorescu i-a plănuit luiEminescu, o carieră universitară, trimiţându-l la studii în străinătate. S-a întors de acolo cu o vastă cultură dar şi cu o iubire pasionalăşi pasionantă. Maiorescu a fost contra acestei legături, deoarece din momentul în care îşi vor vedea visul împlinit “cele două talenteliterare nu vor mai plânge la fel de frumos în versuri”. A fost pătimaşă şi nedreaptă intervenţia spiritului rector al Junimii, pe careEminescu a nesocotit-o, căci novalisciana “floare albastră” pe care frumoasa femeie i-a oferit-o studentului Eminescu, şi el de ofrumuseţe demonică, ireală, l-a coborât din lumea ideilor abstracte, din “câmpiile asire”, spre “codrul cu verdeaţă sub “vechiul, înaltulsalcâm”. Şi chemarea a fost ascultată, dovada fiind corespondenţă sentimentală şi totala admiraţie pe care a avut-o pentru poet: “vârfulnalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge … / Lîng-acest colos de piatră vezi tu cât de mică sunt”.

Grăbita chemare thanatică l-a răpit din frumuseţea cuvântului rostit, restituindu-l pentru eternitate.

Viorel Avram

invite la o meditaţie asupra situaţieiactuale. Oraşele triste ilustrate în primelepagini, fabricile de durere, nu vor mai fipentru mult timp iluzii dacă oamenii nu îşidoresc cu adevărat să facă ceva...

Cărţile sunt pline de simboluri,făcând legături interculturale fie prin inter-mediul miturilor, fie prin intermediultranspunerilor acestora din urmă în leg-ende sau poveşti. Fondul principalrămâne însă Orientul şi în principal India.Imensul mozaic cultural specific acesteizone este ilustrat de multitudinea de per-sonaje fantastice şi numeroasele ele-mente lingvistice specifice. Dansurile cla-sice, dialectul hindi, filmele specificeBollywood-ului, toate se regăsesc într-unfel sau altul în această acumulare apoveştilor din jurul nostru. Rushdiefoloseşte asocierile inedite, alternanţadintre frazele arborescente şi propoziţiilefoarte scurte, dialogurile lungi, monologul,descrierile metaforice complexe, toateintegrate într-un stil propriu, rafinat, o ade-vărată frescă a limbajului, care defineştefiecare volum, închinând parcă proza put-erii regeneratoare a cuvântului...

Desăvârşindu-şi sistemul filosof-ic prin eseuri, Rushdie se dovedeşte a fiun gânditor profund, angrenat în angrena-jul social. Rushdie lansează un apel lanormalitate, cerând imperios o întoarcerela un bun simţ elementar. Oamenii nu artrebui să lupte pentru ficţiune, pentru căviaţa este de multe ori mai mult de atât.Să lăsăm cărţile în bibliotecă şi săînvăţăm să trăim, să renunţăm la iluzii şisă ne bucurăm de fiecare clipă:“Pentru

asta s-a luptat Voltaire şi asta am puteaface şi noi, cele şase miliarde, spre binelenostru – revoluţia în care fiecare dintre noiar putea să-şi aducă mărunta contribuţie,adică a şasea miliarda parte din întreg.Am putea să le refuzăm o dată pentru tot-deauna preoţilor – şi ficţiunilor în numelecărora pretind că vorbesc ei – dreptul dea fi gardienii libertăţilor noastre şi ai com-portamentului nostru. Am putea să punemo dată pentru totdeauna ficţiunile lor acolounde le e locul, adică înapoi în cărţi, apoisă punem cărţile pe rafturi şi să trăim într-o lume deschisă şi liberă de dogmatism.Imaginează-ţi, dragul meu locuitor cunumărul şase miliarde, că Raiul nu există,şi deodată calea spre cer îţi va deschisă!”(Dincolo de limite)

Unul dintre cei mai mari autori con-temporani, Salman Rushdie rămâne unpromotor al libertăţii de exprimare, pecare o apără fără să se gândească la con-secinţe. Impresionând prin pasiune şi prindevotament, scriitorul britanic fascineazămilioane de cititori, demonstrând căîmpletirea dintre Orient şi Occident poateoferi opere de artă impresionante. Aidomaunui taifun, Rushdie oferă cititorilor senza-ţii intense, îi aruncă într-un carusel haluci-nant, de unde vor rămâne întotdeauna cuceva. Iubirea, ura, speranţa, disperarea,eşecul, strălucirea, toate sunt ameste-cate, filtrate prin intermediul unui mediulcultural autentic şi oferite cititorului. Nutrebuie decât să deschidem cartea. Restulva veni de la sine.

Cine va fi primul ?

Astazi asteptam doctorul de fapt eO domnisoara doctoritaBlanda, zambet cald, putin copilaros.Astazi cum va simtiti – mai bine, mairau –Tensiunea arteriala, tensiunea oculara,mers, Uitati-va in sus, la stanga, la dreapta,Continuam tratamentul, vin saptamanaviitoare,Frumoasa casa aveti, la control,Sanatate…Chiar asa, « sanatate »,Ce ironie,De ce nu noroc, bani, fericire…Poate ar ajuta mai mult.Apoi urmeaza exercitiile – picioare,brate, degete si iarPicioare brate,degete, un minut, trei,sapte, 10,20,30,Mai mult cu 3 minute ca ieri.Ei bine, ai obosit, stiu, continuam simaine.

JOI

E ora pranzului. Ne prefacem ca discu-tam calm, prietenosi,Il privesc, face mari eforturi sa seascunda, zadarnic.

Stam in fata unei cutii cu table,incepem. Tu, primul,6-3, prost inceput, da tu mai mult, 6-6,stai pe gard, fac porti,cum iti e astazi ? sa nu furi !dimineata mi-a fost mai bine,acum ? dau cu zarurile,e mai rau,poate se schimba vremea, 4-3, nu-i bunde nimic,3 –

poate data viitoare,esti obosit, prea obosit,as vrea sa ma plimb cu tine caodinioara, la Dunare, sa privim pescarii,nu mai am chef detable, ce frumos era portul, ce vrei ? tiiminte cuibul de pasaride pe chei, la capitanie,era primavara ca acum, vreau sa potmergeca atunci, cu tine de mana, ai spusceva ?

a adormit bland in dreapta mea.

VINERI

E noapte,Ies pe balcon, e luna plina,s-ar spune ca viata si moartea suntdin nou impreuna. De ieri imi suieraaripi de fluturi in urechea dreapta. E

“FILE DEJURNAL”

LUNI

Nu m-am indepartatniciodata, de parca nicinu maiSimteam, nu maiputeam reinvia tacutelezapezi de ieri,De alaltaieri. EUInvatam sa fiu EL,

Iar el invata sa-si incheie socotelile cuprezentul, o faceaDinadins, ma testa, se temea de ziuade maine, Sau de mersul pe acelasi drum faraintoarcere,

Ne instrainaseramFara s-o stim.Stiam, de pe o ziPe alta era tot mai fara aparareSi mai singur – Se temea de lume si de tot ce il incon-jura.

MARTI

Astazi are mersul mai greoi, amandoistim asta, dar…nu vorbimZambesc cu incredere, pregatesc, ca infiecare zi,Cafeaua tare, cu doua lingurite dezahar,In ceasca maro,De sticla, cu un cub de ciocolata,zambeste,Va ramane si pentru mai tarziu intrea-ba, pastilele, mi-ai adus pastilele –In paharutul alb, de plastic,In fiecare ziLa aceleasi oreAceleasi pastile de toate felurileSi culorile, faraConsecinte, parca ii stinsesera pofta deviata, puterea de a lupta, este atat de,Atat de macinat azi…

E soare afara, zic,Sunt putine zilelePe care le petrece afara, a aparut fobia,Fobia de aer, de lume, de lumina, acumE mai bine asa, cu mine in preajma,

- 2 –

ii citesc ziarul, se bucura,se bucura, citeste, zice,citeste’ nainte…

MIERCURI

Ne inchinam aceluiasi Dumnezeu siasteptam. AziCa si ieri. Ezitam sa traim, ezitam samurim, n-avem curajSa o luam de la capat, avem doar undrum si acela e fara intoarcere.Fiecare asteapta ceva de la celalalt.

Angela Baciu-Moiseprimul semn dedetasare. Se spune ca asa incepe NE-BUNIA,cu un falfait de aripi. Am stins lumina,e liniste,ti-e frig ? Nu,mai lasa usa deschisa sa simt aerul nop-tii,sunt din nou cu mine insami,strang in brate pentru a cata oaratrupul dulceal singuratatii.

Ti-e sete ? Da, mi-e sete,mi-e atat de sete…

SAMBATA

Cuvintele mele se agata de orice scamade resarit de soareStia caPe zi ce trece…

DUMINICA

Intind mana spre noptiera din stanga,Aprind lumina

4 –

latratul cainilor mei sfasie noaptea tarzie,sunt patru : bot roz, speriosu si fratii tar-cati, gemeni,grea noapte, de ce nu dormi,pentru canu cunosc tainele mortii, ai rabdare,NU MAI AM RABDARE,Nu mai pot….

Rasfoiesc « Anatomistul » lui FedericoAndahazi,Imi amintesc – sunt vie –Sleita, singura, satula de viata, dar…vie,Stii,Moartea nu are sentimente, nu este niciurata nici frumoasa,Nu iubeste nici nu uraste, traieste ca noiPana acumTreizeci si ceva de ani…

Forma chipului meu e atat de..,Ne piedem identitatea pana-ntr-atatIncat nu mai stim cine suntem !

Sa incercam sa mai dormimVreo doua ore, mi-e atat de frica, acumse faceeeeeee ziua,Stau nemiscata,Sarpele asta alb al dureriiMa cuprinde,Ma strange,Ma sufoca,PacatDe frumusetea asta de chip, unde mamadracului ma aflu,Nu mai vad nimic,Du-te la fereastra respira aer curat,…ai avut iar un cosmar.

A inceput sa plouaPentru cata vreme ?


PP OO EE ZZ II EE


O recentă anchetă consacrată „schimbării la faţă” a litera-turii române (provocată, în revista Viaţa Românească, de„rebelul” LIS), colecţionând semnături prestigioase încerca uninventar scrupulos al simptomatologiei. Negreşit, asistăm / par-ticipăm la această schimbare la faţă. Fiindcă, lepădându-se detrecutul totalitar, seismul decembrist a marcat o răscruce, cu variiconsecinţe şi în câmpul literar, inclusiv în statutul scriitoricesc.Începând, de pildă, cu ebuliţia gazetărească care a cuprins, ime-diat, numeroase condeie până la războaiele de ultimă oră, ani-mate – sub flamura revizuirilor – şi de „pusee proletcultiste”, cums-a observat. Oricum, a slăbit autoritatea instanţei critice, conflic-tul generaţionist s-a acutizat (manevrând etichetele hilare pre-cum cea a „expiraţilor”), îşi face loc, pe suportul vacarmului medi-atic, noul val, încântat – în numele dezinhibării şi de-tabuizării –de literatura hormonală, încurajând explozia vulgarofilă, limbajullicenţios. Pe fundalul vulgarizării întregii societăţi, de fapt, sedusăde „imbecalizare” (după vorba lui Octavian Paler), căzând înmlaştina subculturii. Firesc, şi clasamentele literare sunt în pref-acere după cum harta literaturii române, încercând o necesarărecuperare (literatura „de sertar”, memorialistica, producţia exilu-lui) este în extensie, îmbogăţindu-se. În replică, n-am putea igno-ra, sub tăvălugul globalizării, nemiloasa concurenţă externă(valul de traduceri) şi cealaltă tranziţie care ne paşte, cea a inte-grării culturale în spaţiul european, cu numeroase pierderi(nicidecum colaterale). Dacă aşa-zisa artă comercială e în vogă(răspunzând prompt noii sensibilităţi estetice?) şi noul autenti-cism (plonjând voios în mizerabilism) face victime în serie (expli-caţia, după anii, fiind de aflat în explozia compensatorie după aniide obedienţă şi sever control ideologic), dacă trecerea de la filol-ogizare la fiziologic stârneşte palide reacţii protestatare,nedumereşte – credem – puţinul interes rezervat unui alt gestrecuperator, cel al promovării / asimilării ofertei literare a comu-nităţilor româneşti din jurul ţării.

Ce se întâmplă însă cu critica? Punem întrebareadeoarece se vorbeşte insistent în ultima vreme despre„decăderea criticii”. Scormonind la „subsolul actualităţii” (cumîndemna Călinescu) putem lesne detecta simptomele, deopotrivăprofesionale şi morale. Iată, scepticismul dizolvant face casăbună cu diletantismul debordant. Şi, evident, cu prizonieratulimpresionist într-un mediu cultural suspectat de debilitate, prac-ticând acum cronistica tarifată, trăind „la remorca unui centru”,obsedat de servilism sincronizant. Încât, critici care să-şi fi funda-mentat lucrarea pe o platformă teoretică solid articulată, autoriprogramatici, doctrinari nu sunt prea mulţi de vreme ce piaţaideilor dizolvă totul în culturalism, suferă de non-recepţie, n-arecontinuitate şi standarde de evaluare şi aşteaptă „confirmareacanonică”, altfel spus acceptul (binecuvântarea) centrelor deomologare (vezi şi Horia-Roman Patapievici, Despre idei & blo-caje, Ed. Humanitas, 2007, „strategul” ICR fiind angajat, cică, înefortul de „a regândi” cultura noastră). Cu un diagnostic maivechi, e vorba de o criză culturală de structură (observase, când-va, Adrian Marino).

Totul pleacă de la climatul cultural. După cum prea binese ştie, cultura noastră este poetocentrică. Ne lipseşte o tradiţieraţionalistă iar mentalitatea literară, preeminentă, blochează saudeformează circulaţia ideologiilor. Aşa fiind, filosofia vehiculeazămai degrabă o „cultură a sentimentelor”, cu reacţii emoţionale,

viscerale şi mai puţin o argumentare„rece”, cu blindaj ştiinţific.Literaturismul culturii noastre, denunţatcândva de M. Ralea, va cultiva eseis-mul sprinţar, obsedat de efecte stilis-tice. A. Marino încercase să propunăun nou statut exerciţiului critic, înţelesca proces hermeneutic; implicit, de aexamina în regimul minoratului „culturafoiletonistică”, discursul calofil, cronica fiind în ochii lui Marino o„speţă blamată”, produs al Eu-ului inflaţionar. Dar, în principal,impresionismul fugos era duşmanul de moarte al hermeneutului.„Săritura” faguetiană viza o reducţie definitorie, pătrunzând „îninima chestiunilor”. Acea violenţă a impresiei (despre care vorbeaFaguet) suportă, cu o formulă lovinesciană, „variaţia de jude-cată”, sensibilitatea estetică a epocilor cunoscând prefaceri. Deunde şi neputinţa judecăţii absolute. Şi dacă Lovinescu era con-vins că statutul de ştiinţă nu se potriveşte criticii (procurându-i„nefericire”), M. Dragomirescu, dimpotrivă, de pe baricadeleraţionalismului, încrezător în critica doctrinară, cea care impune,tinde către adevăr şi conferă autoritate hrănea iluzia unei ştiinţea literaturii. Or, Marino duce mai departe proiectul. Râvnind un altviitor cultural acestui neam, domnia sa se înrola comparatismuluimilitant. Voia o cultură majoră, subscriind campaniilor eliadeşticare aspirau spre monumental. Avea fascinaţia cantitativului şi,prins în mrejele unui enciclopedism mesianic, dorea o energicăreeuropenizare (şi) prin deprovincializarea criticii. Aglutinareainformaţională face casă bună cu „duhul megaloman”. Iarcondiţia de cultură de confluenţă, favorizând hibridarea ar trebui,potrivit voinţei marineşti, să cunoască şocul occidentalizăriidevenind civilizată, productivă, organizată. Adică eficientă. Altfelzis, să se emancipeze, ieşind definitiv de sub tutela „moftologiei”,dorind confruntarea (dar nu în orizontul cafenelei). În repetateocazii, Marino a blamat „provincialismul” criticii, mentalitatea foi-letonistică, absenţa unor iniţiative teoretico-metodologice deanvergură. Într-o cultură dominată de poeţi şi jurnalişti literari –observa mâhnit criticul – sensul construcţiei se izbeşte de super-ficialitate, zeflemea, egocentrism literar, minimalizând politicafaptelor culturale, a operelor solide. Asumându-şi, dramatic şiutopic, condiţia de „cercetător”, Adrian Marino făcea elogiul grav-ităţii şi al seriozităţii, pledând pentru eficienţă culturală. Rimeazăcumva această directivă cu zglobiul nostru climat cultural?

Lipseşte la noi un proiect social-politic precis, o soci-etate civilă normală e încă o dulce-himerică aspiraţie, retoricaeuropeistă cade, la rându-i, într-un limbaj de lemn, angajând –ideologic – o elită restrânsă, butaforia naţionalistă ocupă scena.Între „decuplarea” pe care o visa (şi o recomanda) Nea Ionescuşi vindecarea de complexe, îmbrăţişând spiritul european, reac-tivând referinţele româneşti, Adrian Marino a lucrat, tenace şi efi-cient, pentru a doua direcţie. El credea că a bătut ora unei criticide metodă şi idei. Blamând eforturile precipitate (ţâşnind dinobsesia sincronizării), labilitatea semantică, frecventarea temelor„de import”, ideocriticul dorea „idei organizate, puternic personal-izate”. Adică reflexia personală, colorând un studiu critic tehnic,punând la punct instrumentele culturale dincolo de valurilemodei, ignorând alaiul exegeţilor care, iubind alinierea servilă,dezvoltau „entuziasme neofite”. Evident, fără filtru critic.

OO PP II NN II II

Adrian Dinu Rachieru

MĂRIREA ŞI DECĂDEREA CRITICII (I)


De-limitarea celor două „lumi” este una şi mai precisăatunci când discursul narativ invocă „mijlocul râului” ca spaţiu alunei cenzuri ontologice, un Rubicon sau Styx care conduce, înapoi,ca peste o graniţă inversă, refugiaţii cel mai adesea respinşi. Este şi acesta un exemplu de „complex peratologic”(19) prin„experimentare (peira) a limitei” văzută ca „parcurs între limite(poros), resimţit ca depăşire a unui obstacol şi ca păşire dincolo(peran)….”. (20)

Identitate şi alteritate de graniţă

Refugiaţii de pe malul drept al Nistrului sunt percepuţi,înainte de toate, drept ceilalţi, cei de dincolo, cei „înglodaţi înspaţiu”(21), cei care „sunt înainte de toate, nişte corpuri”. (22).

Alteritatea este accentuată în „Rusoaica” pe deosebireade status ideologic, spre deosebire, de exemplu, de nuvela lui GalaGalaction, „De la noi la Cladova”, unde diferenţa este marcată destatusul comunitar, familial şi religios al celor două personaje, popaTonea şi Borivoje, Dunărea despărţind, de data aceasta, nu atâtgrupuri, ţări, cât suflete în derută, cutume ancestrale, întărindinterdicţii şi prejudecăţi.

În „Rusoaica”, ţărani sau negustori evrei, ofiţeri ai vechiuluiregim sau contrabandişti, oameni obişnuiţi sau marginali, numiţicând oaspeţi, clienţi sau mujici, când venetici, refugiaţi, nepoftiţi,bolşevici sau, metonimic, loturi, convoaie, recolte, adică„reprezentanţii unei psihologii colective aluvionare”(23) vin din„întunericul”, „tragica domnie” din „înspăimântătoare depărtări”estice, din „ţara necunoscutului”, peiorativul „rai roşu” de unde „nurăspunde nici o bucurie”, aducând cu ei simptomele unei fracturiistorice nemaiîntâlnite.

Toţi au un marş sinuos, pândit de primejdii dar întreţinut denădejdea unui dincolo salvator. Toţi preferă teama abstractă anecunoscutului, nu lipsită de speranţă, ameninţării cu dezintegrareaidentitară şi fizică.

Două lumi devenite disjuncte „se întâlnesc”, totuşi, într-un „spaţiu existenţial interdictiv”(24) construind comunitatea degraniţă cu o identitate fragmentară. La contactul fiecărei serii derefugiaţi cu minicomunitatea de la frontieră, se conturează, ad-hoc,un spaţiu al alterităţii, al arbitrariului, al tangenţelor existenţialeneprelucrate, al clandestinităţii şi al camuflajului existenţial, dar şi alconştientizării fragilităţii unui status quo al marginii.

Lipsit de o temporalitate proprie, care să-l fixezesociopolitic, acest spaţiu aşezat „la mijloc de bun şi rău”, spaţiu altrecerii continue, al întrepătrunderii, al unei osmoze din necesitate -efemeră prin repetabilitatea actanţilor, mereu aflată în pericol dedezagregare - conturează o imagine estompată a celuilalt, cel maiadesea unilaterală sau chiar imaginară, bazată pe poziţii deinegalitate, pe incertitudine, pe suspiciune, cinism, subiectivismbipolar, pe o lege interpretată la marginea rigorii, dar şi pe odisperare demnă, pe fraudă, şantaj, manipulare, neîncredere. Ceicare se confruntă cu experienţa graniţei ca refugiaţi, femei şibărbaţi, ţărani sau orăşeni, sunt autoexilaţii, figuri ale decăderiifizice, cel mai adesea „mujici neraşi şi nedormiţi, cu bărbi patriarhaleşi căciuli căzăceşti jegoase”, blazaţi, oameni ai sacrificiului asumat.Unii formează rândurile aleşilor, după criteriul lingvistic, saugenealogic, alţii formează convoaie ale respinşilor, aleresemnaţilor, oameni fără reacţie „umiliţii şi obidiţii” care aveau,poate, să o ia de la capăt, iniţiind prin rătăcirea lor un nou mit alsalvării.

Alţii intră in categoria traficanţilor şi a contrabandiştilor,cum este Serghe Bălan, amprentaţi de legenda omului rus,puternic, hotărât, om al faptelor irevocabile şi al sentimentului total,în bine sau în rău, dar şi victimă tipică a grănicerilor dezabuzaţi,meniţi să devină eroi fără glorie. Alţi refugiaţi intră în categoriadubioşilor care pot fi spioni deghizaţi într-o fată frumoasă, sau în

Graniţe infideleComentarii pe marginea romanului Rusoaica de Gib Mihăescu

ofiţeri ai vechiului imperiu, iar alţii sunt mici comercianţi evrei ori tineriderutaţi, care fac compromisuri sau care mor inutil şi absurd. Alţii vinspre graniţă în familii compacte, într-o odisee a supravieţuirii, darlipsindu-le total simţul adaptării şi intuiţia pericolului aşa cum seîntâmplă cu familia de evrei care dispare în apele Nistrului, înreîntoarcerea spre calvar.

Comunitatea de garnizoană reprezintă, prin ofiţerii şisoldaţii români, în această amalgamată şi destructurată societate degraniţă, autoritatea absolută, cei care hotărăsc destine punândîntrebări şi percheziţionând convoaiele sau cei care, imaginându-seîntr-o lume a haiducilor stabilesc provizorii cutume în care dominăprimatul forţei şi al masculinităţii.

Pe Ragaiac ca şi pe soldaţii regimentului de graniţă,Serghe Bălan îi consideră, de exemplu, comparându-i cu alţi soldaţiromâni care i-au precedat, drept „grăniceri…oameni ai dracului,veniţi din partea ailaltă a ţării”, aşadar, inaccesibili, soldaţi adevăraţi.

Mărunta comunitate civilă din orăşelul din apropiereagraniţei este şi ea o lume palid cosmopolită, imitaţie de urbecivilizată, construind o nouă lege a adaptării. Între toţi, Ragaiac şiIliad, cu pretenţii de intelectualitate şi cu un acut simţ al realităţii,construiesc într-o lume cu miraje ale depărtărilor şi ale trecutului,personajul central al romanului, imaginara rusoaică, făcând, maiales din Ragaiac „un personaj posedat” şi „o victimă aînchipuirii”.(25-26)

Balanţa tipologiei feminine a alterităţii este mereu indezechilibru. Frumoasa şi autentica rusoaică, Marusea, care nu sepotriveşte totuşi prototipului rusoaicei imaginat de Ragaiac, intră într-un tipar previzibil, fără adâncime psihologică. Ea este frumoasă şiare calităţi de victimă sentimentală.

Niculina, frumoasa soţie a lui Serghe Bălan aduce înroman „misterul femeii scitice”(27). Alături de soţul ei, Serghe, şi deMarusea, Niculina apropie paradigma alterităţii mai mult de spiritulrus.

Femeie puternică şi hotărâtă, seducătoare şi persuasivă,Niculina este o fire paradoxală, căreia i se potrivesc câteva dintre„ispitele slave”: „exaltare, mlădiere, delicateţe”.(28) pe care Ragaiac,cu „trăsăturile lui specifice: energie, inventivitate, umor,contemplativ dar şi descurcăreţ” (29), le apreciază, pentru că lamijloc sunt interese, curiozităţi masculine şi, poate, un început dedragoste.

Marioara şi celelalte episodice apariţii feminine nu facdecât să coloreze cu false pudori deconspirate sistematic şirudimentar, ori cu misterioase descinderi nocturne, elementulfeminin al romanului.

Rusoaica, în schimb, dincolo de simbolul „aşteptăriiactive”(30) sau „al unei iluzii”(31) cultivate cu obstinaţie, rămânesimbolul alterităţii, expresia ei cea mai rafinată şi revelatoare.

Din „sfânta şi solemna singurătate de la graniţa Nistrului”,„din ascetismul matematic” pe care şi l-a impus Ragaiac ca pe unpretext al eliberării de un cotidian monden devenit obositor, dintr-oimaginaţie livresc patinată, s-a născut, ea, Rusoaica. Creându-i ocazuistică probabilă - nevoia de libertate, „să dea de câmpul larg şipotolit al păci de dincoace” de care „avea nevoie frumuseţea şisufletul ei”, Rusoaica face din creatorul său „victima închipuirii”(32)dar şi a nevoii donquijoteşti a acestuia de „evaziune înimaginar”(33). Embrionul acesteia avea să crească şi să setransforme bovaric, într-o imponderabilă imagine a celuilalt, învăluităîn sensibile tonuri ale imaginaţiei.

Această aspiraţie continuă spre altceva, această iluzieconstruită pygmalionic de Ragaiac şi, prin contaminare, de Iliad, facdin Rusoaica nu atât un arhetip al senzualităţii, cât un invariantsimbol al apusei şi aristocraticei lumi ruse. Dintr-un răsărit ermetizatideologic, pentru soldaţii români din stânga Nistrului, veniţi dedeparte, de pe malurile Oltului, fascinaţia in absentia a Rusoaiceiechivalează cu o necenzurată curiozitate pentru o lume înlocuităbrutal de istorie. O lume a idealităţii, a nobleţii decadente, pentrucare Rusoaica este efigia estompată a unei ţarine înrămată înmister.

EE SS EE UU

(urmare din nr. anterior)

Teodora Fântânaru„Graniţa, acest - copil-străbunic (arhipărinte şi

arhonte) al teritoriilor.” ( Bogdan Ghiu)



EESSEEUU

Eminescu, prins într-o legăturăamoroasă cu Mite Kremnitz (de care seîndrăgostise şi cumnatul ei, T. Maiorescu),îi cere acesteia, pe când lucrau împreunăla un dicţionar etimologic al limbii române,nu fără un schimb de intimităţi, un Dante.Poetul însuşi ia în mâini Infernul şi,deschizându-l febril, se opreşte la Cântulal V-lea, adică la episodul perechii deîndrăgostiţi Francesca de Rimini şi PaoloMalatesta, spre a recita versurile: „Cândam citi cum zâmbetul râvnit/ I-l sărută pegură Lancelot,/ Acesta, ce mi-e-n vecinedespărţit,/ Mă sărută, şi-un freamăt eratot.” (trad. Eta Boeriu).

Dar pe Dante, alături de altecâteva mari spirite (Homer, Kalidasa,Shakespeare), Eminescu îl pomeneşterăspicat în poemul postum Icoană şiprivaz: „Frumseţa ta divină, nemaigândită,sfântă,/ Ar fi cerut o arpă puternică, ce-ncântă;/ Cu flori stereotipe, cu raze,diamante,/ Nu pot să scriu frumseţa ceavrednică de Dante”.

În altă parte, poetul nostru se aratăinteresat de endecasilabul dantescpropriu-zis. Printre postumele sale, găsimşi terţina înlănţuită, dovadă şi ea a uneievoluate orchestraţii prozodice. Pealocuri, viziunea cosmică eminescianăcheamă nu ştiu ce sonorităţi aulice, de tipmedieval (bunăoară acolo unde poetulabordează, destul de confuz, problemaTrinităţii, „încât ar avea aerul că traduce”,cum apreciază G. Călinescu).

N. Iorga a facut o încercare detraducere din Infernul, pătruns, fărăîndoială, de măreţia şi demnitatea luiDante, cu care, poate, avea în comuntocmai efortul titanic de cuprindere alumii.

Un caz mai special îl constituie,desigur, G. Coşbuc. Acesta, poet luminosşi traducător neobosit (Sakuntala,Odiseia, Eneida etc.) a dovedit, în ceeace-l priveşte pe Dante, o neobişnuită forţăde pătrundere a semnificaţiilor alegoriceşi a încrengăturii de date astronomicemedievale; evident, după un studiuînverşunat al contextului istoric respectivşi nu numai, ceea ce i-a permis însuşireaunor cunoştinţe de specialitate.

Cel ce-a scris Nunta Zamfirei(poemă gustată cu delicii de însuşiMaiorescu), şi-a asumat, pe de-o parte,frumuseţile stilistice ale capodopereidanteşti, iar pe de altă parte, a dat laiveală acel corpus de note inedite şiinterpretări (deşi unele extravagante) pemarginea Divinei Comedii.

Comentariul coşbucian este, înacelaşi timp, un mare pamflet adresatacelor dantologi care, în graba lor de a-şietala inepţiile şi de a cotrobăi dupăindiscreţii biografice, sunt legaţi la ochi, aizice, cu o fustiţă („gonerella”) cu care ar fiavut de-a face Dante, în ipostaza lui deom în carne şi oase. Florentinul însuşi arfi azvârlit aceste cârtiţe în infern, fără nicio ezitare.

O altă figură interesantă este G.Topârceanu care, parodiind situaţii,personaje, procedee de stil consacrate,alunecă el însuşi pe făgaşul poezieisuperioare. Autorul Rapsodiilor e un finintelectual, iar asta se observă mai ales înterţinele ce surprind, într-un chiprăsturnat, atmosfera infernală dantescă.Astfel, ironia şi gluma se freacă una dealta până scapără cumva – rară îmbinarede inteligenţă critică şi participareemotivă.

Recent, s-a stins din viaţă, lavârsta de peste 80 de ani, un mare iubitoral lui Dante: Alexandru Balaci. Studiilesale italiene, dar, mai ales, monografiaînchinată celui exilat şi mânios, în staretotuşi de mari elanuri afective – daumăsura unei mobilităţi intelectualedeosebite şi a unei profunde vibraţiiumaniste. Balaci pare că îşi înmoaiepeniţa în vreo călimară a văzduhului,chinuit de nostalgie paradisiacă, într-atâtde bine înţelege şi explică miracoluldantesc. Comentând volubil, adesea cugesturi lirice, pe un ton pătimaş, „pădureade frumuseţi”, cum zice el, a DivineiComedii, Alexandru Balaci reînvie oîntreagă epocă. Atent la nuanţe, stabileştecorespondenţe sugestive între scriitori şiopere din timpuri felurite, într-un efort deconciliere; cu alte cuvinte, ştie să deaCezarului ce-i al Cezarului.

Aşa încât, studiile sale, deşierudite, nu suferă de secetă, fiind mereuirigate de afecţiune.

Studiul despre care vorbeam,închinat celui mai reprezentativ poetitalian, cuprinde şi un „Cuvânt înainte”;dăm aici de fraze oneste, justificative şiclare în intenţia lor: „Încercarea noastrăpretinde cu modestie şi teamă să fie maicurând o prezentare accesibilă unor maselargi de cititori, decât o contribuţieadresată dantologilor. „Originalitatea” eiconstă în interpretarea dată de anumitasensibilitate, şi vibraţia unui ins care a

închinat treizeci de ani iubirii lui Dante. Atrezi în cititorul modern o identică vibraţie,a putea demonstra că şi astăzi îl putemciti integral pe autorul Divinei Comedii,este nemăsurata noastră aspiraţie”.Alexandru Balaci vede în Dante „omul şiartistul care a întreţesut, ca nici o altăpersonalitate artistică, firele trecutului şiviitorului, fiind vocea cea mai profundă aumanităţii veacului de mijloc şi vestitorultimpurilor moderne.”

Nobleţea intelectuală a luiAlexandru Balaci constă în modulceremonios şi familiar totodată în caredeschide cartea celor trei tărâmuri de„dincolo”. Orice factor inhibant sepreschimbă într-un imbold spre aventuracunoaşterii. Balaci te ajută să vezigrandios, chiar dacă, pentru început, aisub ochi un glob terestru în miniatură.

Urcarea spre Empireu se face fărăveste, cu puterea gândului. Întâlnirea cumarii defuncţi ce iradiază bucurie,sfărâmă frica pricinuită de funinginoasainscripţie de pe Poarta infernală: „Lasciateogni speranza voi, ch’entrate!”

Abstract: Writing a „new” articleabout an „old” masterpiece, I realizedthat I have to put in discussion, tocompare many contemporary aspectsbetween them; so, I wrote not onlyabout poetry, but also about Dante –seen like a model by humanity – andhis tumultuous age.

Robert Toma

(urmare din nr. anterior)

Dante Alighieri şi permanenţa valorii


- urmare din nr. 72 -

- N-am vrut, vă asigur. Şi, totuşi, dece n-aţi devenit om de ştiinţă, ca Eliade, deexemplu?

- N-am fost niciodată un tiporganizat în planul speculaţiei intelectuale, nuam avut deprinderea exersării în interpretărişi-n meditaţii ce-ţi tocesc voluptatea disperăriişi a misterului. Nu aş fi ajuns la esenţe şi, înplus, n-am avut răbdare, de aceea am făcuttrotuarul fragmentarismului. Şi acum, laaceastă vârstă, sunt lipsit de suflu şi de ritmulconsecvenţei. Am fost şi am rămas unmediocru al construcţiei ample, mă risipesc îndrame interioare nesemnificative, care nuinteresează pe nimeni.

Eliade şi-a propus încă din ţară săcreeze o operă, a visat-o, a trudit pentrurealizarea ei. Eu, în schimb, m-am plâns tottimpul, am radiografiat lacrimile şi amîmbălsămat disperările, intrând în contradicţiiirezolvabile cu existenţa, în general, şi cupropria-mi viaţă. Mă consider realizat însimulacre ale nefericirii.

Pe plan intelectual, nu am avutcompetenţe pentru a izbuti într-un anumitdomeniu, în filozofie, să zicem. E adevărat căam fost ispitit de filozofie, încă de la Sibiu, amdevorat atâtea cărţi, dar n-a fost suficient.Filosofia te pregăteşte doar pentru moarte, teînseninează, atâta tot. Vezi sfârşitul luiSocrate.

Câtă fericire să fii naiv! Nu, m-aş firatat şi-n filozofie.

- Atunci, în ce aţi fi excelat?

- În teoria negaţiei şi a nefericirii.Am o oarecare experienţă. Nu m-aş baza peargumente, pe consideraţii livreşti, ci pepropria-mi existenţă, oripilată de atâteaeşecuri şi neîmpliniri. Nefericirea şi-a avutpropria-i sursă în chiar corpul meu, îngândurile şi simţămintele chinuitoare atâtavreme.

- Din câte cunosc, nu aţi fosthotărât, de la început, să vă stabiliţi la Paris.De ce aţi ales, totuşi această soluţie?

- Dacă aş fi găsit un post în ţară, ooarecare funcţie, m-aş fi întors. S-au creat însănişte circumstanţe inhibatoare, în primul rând,războiul. Apoi, disperarea cunoscuţilor şi aprietenilor mei. În aceste condiţii, m-amhotărât să nu părăsesc Franţa. A fost groaznic.Am pendulat, uneori inocent, între prezentultrăit dezinvolt, între excese şi perspectiveleneputinţei, ale dezgustului. Între plimbarea pebicicletă prin provincie şi biblioteca de laSorbona, am ales prima variantă. E mai uşor,până la treizeci de ani, să te emancipezi prineuforie.

- Cum era Parisul în anii ‘30-‘40?

- În 1935, am locuit la un prieten,Bucur Ţincu, venind din Germania, în 2 rueLhomond şi Parisul mi s-a părut colosal. Cu o

recent Astalos,câţiva medici şipictori, în rest…

-Apropo, l-aţicunoscut peBrâncuşi?

- Nu,am evitat să-iîntâlnesc. Amfost gelos, ovreme, pe el.Acum, repet,cred că ne-am fiînţeles. Erabogat, cu faimă, curtat de toată lumea, iubit decele mai frumoase femei. A fost un geniu,Ionel Jianu mi-a povestit multe despre el.Persoana care s-a bucurat de atenţiasculptorului a fost o pictoriţă româncă, NataliaDumitrescu, soţia lui Istrati, şi el un fel depictor.

- Spuneţi-mi, sincer, că doamnaSimone nu ne aude, v-aţi îndrăgostit la Paris?

- (Râde) Doar de femeile străzii,cele care lucrau după miezul nopţii şi de celedisperate, în prag de sinucidere. Mi-au plăcutînsă tinerele din provincie, întâlnite înexcursiile mele pe bicicletă. Nu-mi amintescmai mult.

- Vă întreb în legătură cu debutulDv. parizian. Cum aţi primit primele ecourireferitoare la Précis de décomposition?

- Atunci, două lucruri m-auinteresat: să câştig ceva bani şi să-mi fac unnume. Acum, regret foarte mult aceafrivolitate literară. Mă descumpăneşteinsolenţa cu care urmăream cât s-a vândut dintiraj şi ce scriau jurnalele despre mine.

- Dar aţi obţinut „Premiul Rivarol”,aşadar vi s-a recunoscut valoarea. Să neamintim că au zis da pentru acest premiunume precum André Maurois, André Gide,Jules Superville, Jules Romains, JeanPaulhan.

- Au gafat cu toţii. I-am indus îneroare prin tupeul de a spune altfel nişteadevăruri cunoscute deja. Aroganţa şicinismul autorului cărţii i-a impresionat, eifiind obişnuiţi cu scrisul academic, exact şidogmatic, fără de provocări şocante.

- Vă suspectez de prea multămodestie.

- Deloc. Nu uita că atunci era învogă Camus, Gide, Sartre, Colette. Ca intrus,cu frivolitate nemăsurată, am arătat cu degetulo realitate fardată şi incompetentă în esenţa ei,artificioasă şi perversă. Cred că i-am pus pegânduri şi mi-au dat o medalie ca să tac dingură. Atâta tot.

- Aţi mărturisit că încă din tinereţe,pe vremea când vă aflaţi la Sibiu, aveaţi unsingur gând: să plecaţi din România. Şi aţiajuns aici, la Paris, în singurul oraş, dupăcum tot Dv. aţi spus, în care merită să-ţi rateziviaţa. Regretaţi, acum, această opţiune? V-aţiratat existenţa?

- Mi-a plăcut la Paris cum se plimbă

Dacă m-aş fi aruncat în Sena…(Interviu cu Emil Cioran)

IINNTTEERRVVIIUU LLAA OOGGLLIINNDDAA

fascinaţie aparte, femei frumoase şi elegante,bistrouri, o viaţă de noapte excitantă şiperversă. După ‘37, au început să aparăgreutăţile. Plăteam 360 de franci pe lunăpentru o cameră la hotel, încălzită însă,corespondenţa era cenzurată, iar românii deaici nu făceau nimic pentru tine, doar bârfeordinare.

Plecam, ori de câte ori se ivea vreoocazie, în provincie, în Bretania sau Alsacia,să-mi risipesc îndoielile şi plictiseala.

Cât priveşte masa, de exemplu, în1940, dacă îmi amintesc exact, la o cantinăstudenţească costa în jur de 25 franci.

- Am aflat că, începând cu 1940, aţiluat lecţii de engleză de la o englezoaicăbătrână şi nebună, cum aţi afirmat cândva.De ce engleza?

- Am vrut să-l citesc pe Shakespeareîn original. În plus, îi invidiasem, la Bucureşti,pe unii prieteni, pentru felul cum vorbeau înenglezeşte. Or engleza era limba unuiimperiu, ca spaniola sau portugheza, şi încăceva: în engleză, poezia are o sonoritateexcepţională. De pildă, poezia lui EmilyDichinson.

- Evident că Parisul, alături deSibiu şi Dresda fac parte din geografiafrumoasă a sufletului Dv. Insist să vă întreb,de ce v-a fermecat atât de mult aceastămetropolă?

- Pentru că m-a transformat, aproapedefinitiv, într-un ratat, într-o ţară în careprestigiul are un rol capital. Iubesc Parisul,sfidându-l. Te fascinează până la decădere,prin frivolism şi cosmopolitism ieftin. Îţiruinează fiinţa şi spiritul.

- La 35 de ani, scriaţi părinţilor căv-a apucat disperarea, deoarece seîmbătrâneşte iremediabil fie la Paris, fie laSibiu, plângându-vă că, în situaţia revenirii înţară, veţi ajunge dascăl, meserie anostă şistupidă, cum aţi caracterizat-o dintotdeauna.Cu alte cuvinte, în 1946 vă gândeaţi să văîntoarceţi în România. De ce n-aţi făcut-o?

- În mai 1946 luasem bursa pe şaseluni, aproape treizeci de mii de femei şi m-amgândit să mă întorc acasă. Muriseră unchiul şimătuşa şi simţeam din scrisori că familia aveanevoie de mine.

Un prieten, un medic român, mi-aatras însă atenţia că situaţia României se vacomplica cât de curând şi cu siguranţă că aş fiavut probleme cu autorităţile. Într-o zi, amîntâlnit-o pe Principesa Cantacuzino care mi-aspus acelaşi lucru. Aşa că m-am răzgândit şiulterior am înţeles că am procedat bine.

- De ce nu aţi aderat la acţiunile şimanifestările românilor din Paris?

- Spectacolul coloniei româneşti afost mereu deprimant, n-au făcut nimic pentruţară, în comparaţie cu ruşii, polonezii, evreii.Au fost şi sunt şi acum purtători de veştiproaste. Cu câteva excepţii: Ionescu, mai

Ion Deaconescu


oamenii, aerul din hoteluri, spectacolul oferitde prostituate, revelaţia speranţei de a deveniimportant, gândurile sinucigaşilor, largulorizont al dorinţelor şi al ratărilor.

Parisul este un păcat şi un fruct alCreatorului. Viaţa mea aici a fost o ironie adestinului, aproape o eroare trăită indecent.Ştiu că nu poţi trăi de pe urma cărţilor, mărefer la ceea ce rămâne după moarte,supravieţuieşti doar prin gesturi fatale. Dacăm-aş fi aruncat în Sena, cum a făcut Celan şiatâţia alţii, lumea mi-ar fi reţinut imediatnumele. Îţi trebuie rigoare şi stil chiar încatastrofe. Viaţa mea a fost tristă fiindcă amobosit tot încercând s-o compromit.

- Noica vă atrăgea atenţia că riscaţisă vă efeminaţi într-un Paris care vă vaîmblânzi prin expresie şi literatură, în timp ceel, în România, într-o deplină derogare de laFiinţă, avea şansa să se „trateze” într-unactual atât de străin de cel parizian.

- N-a avut deloc dreptate. A trăi şi ascrie la Paris a fost, dintotdeauna, un chin pecare l-am resimţit de-atâtea ori, ca oposibilitate de a mă izbăvi pe cont propriu,fără ajutorul nimănui, fiind un partizan alnefericirii, cu care m-am îndopat şi m-ampustiit. Recunosc însă că Parisul m-a sedus,mi-a stârnit orgoliul şi aroganţa de a deveni unnimeni. Oare se va afla vreodată de câte oriam vrut să fug din Paris, să mă retrag într-opeşteră ori într-un pustiu, să las totul baltă şi sămă compromit definitiv? Renunţarea ca şisinuciderea, reprezintă semnul uneidecreptitudini rafinate şi îndestulătoare.Saţietatea te converteşte, nu e făcută pentrucuvinte, ci doar pentru gesturi capitale.

- Pentru a încheia subiectulreferitor la Paris, vă întreb dacă v-aţi găsitDumnezeul Dv. în capitala Franţei?

- Încă din tinereţe, cuvântulDumnezeu m-a împins într-un delir reacţionar.M-am deprins, în toţi aceşti ani, să-lvulgarizez spre a-l umaniza, în cele din urmă.Unii spun că am devenit bârfitorul cerului prinsfâşieri grave ale neîncrederii în El. Ambiţiosîn suferinţele şi eşecurile mele, poate că prinindiferenţă l-am umilit. Recunosc că sunt uncinic dezlănţuit, atunci când simt nevoia să-ldezonorez. Aproape e o nevroză ce se înfruntăcu o divinitate echivocă şi falimentară deatâtea ori.

- Aşadar, nu credeţi deloc înDumnezeu?

- Aş vrea să se înţeleagă că am ajunsla o reală fecunditate în ceea ce priveştedezagregarea credinţei, a religiozităţiiexcesive., de un gen aparte,devenitătenebroasă şi maladivă, obsesivă şidegradantă.

- Domnule Cioran, există înaceastă dispută cu Dumnezeu şi trădări dinpartea Dv. şi concesii, ba chiar şi o doză deduplicitate. Vă rog să nu vă supăraţi,prezentându-vă aceste constatări personale.

- Nu, Dumnezeu nu mi-a provocatspiritul niciodată. Nu a devenit interesant înniciun moment al vieţii mele. I-am perceputdoar excentricitatea. Crede-mă, niciodată nu afost actual în tulburările şi meditaţiile dinpricina cărora am suferit încă de la Sibiu.

- Într-o scrisoare către părinţispuneaţi următoarele: „Nu trebuie să vă lăsaţicopleşiţi. Din moment ce aveţi credinţă înDumnezeu, adică singura mângâiere valabilăce există sub soare, mi se pare că sunteţidestul de înarmaţi pentru a suporta oricesuferinţă. Până la un anumit punct e dramavieţii mele, deşi poate nu sunt în fond atât denecredincios pe cât par?” E şocant, nu?

- Am scris aşa ceva? Nu-miamintesc, poate că s-a întâmplat când l-auarestat pe Relu. A fost o tragedie pentrupărinţi. Mama a suferit enorm. Atunci aş fitrecut de partea lui Dumnezeu. Teama de a-mipierde fratele m-a împins la acte schismatice,la inconştienţă şi trădare.

Nevoia de a te îndepărta deDumnezeu nu m-a părăsit, chiar şi atuncicând, din motive întemeiate, i-am acceptatvecinătatea decepţionată.

- Să înţeleg că aţi rămas pentrutoată viaţa un eretic, că l-aţi nefericit pe

Dumnezeu printr-o aritmetică coerentă şiextraordinar de articulată a dezgustului şi alucidităţii orgolioase?

- Am mai spus şi-n alte ocazii căDumnezeu este contagios şi nu sestatorniceşte în nimeni. Creează doar iluziaeternităţii în faţa celor orbi de credinţă. Înmine, Dumnezeu s-a ratat definitiv , fiind doarmister şi fascinaţie ieftine.

- De ce v-aţi ascuns existenţa cuatâta perseverenţă şi n-aţi răspuns laimpulsurile gloriei?

- A fi străin la Paris e o aventurădramatică, o zădărnicie în plus. Aici, viaţa tanu interesează pe nimeni, reverberează doareşecurile şi sinuciderile. Devii cunoscut doarprin gestiuni radicale. O săritură în Sena, ofrânghie legată de gât, un glonţ în ţeastă te potface, uneori, celebru. Am înţeles destul derepede că trebuie să te consideri, indiferent deîmprejurări, inapt pentru desăvârşire. Dinacest motiv, viaţa mea m-a dezagregat cunesăbuinţă şi ar fi fost indecent să afle şi alţii.

- Nu cumva, aţi fost boicotat, dincând în când, chiar de unii confraţi? Măgândesc la cele întâmplate lui Vintilă Horiacând i s-a acordat „Premiul Goncourt „pentru romanul Dumnezeu s-a născut în exil?

- Lumea literelor m-a dezgustatîntotdeauna. Am oroare de găştile scriitorilor,de premiile pe care şi le dau lunii altora. M-amdistanţat, cu bună ştiinţă, de majoritateascriitorilor, cu câteva excepţii, desigur.

IINNTTEERRVVIIUU LLAA OOGGLLIINNDDAA

- De ce nu aţi primit cetăţeniafranceză? Din câte ştiu, sunteţi un apatrid.

- La ce m-ar fi ajutat cetăţeniafranceză? Tot un exilat aş fi rămas în labirintulsingurătăţilor mele.

- De ce nu vă întoarceţi în România,măcar pentru o scurtă perioadă?

- Din două raţiuni: de frică şi pentrucă n-am un paşaport.

- Cum de frică?

Întâlnirea cu locurile copilăriei s-arputea să-mi fie fatală. Nu e posibil să eşuezastfel, am îmbătrânit şi nu mai am forţa de amă înfrunta cu amintirile.

Cât priveşte actul de identitate, n-am nici unul şi nu văd cum aş obţine aşa cevadin România. Cred că ar fi ilegal.

- Nu vă este dor de fratele Dv.,Aurel?

- Desigur, mi-e teamă că revedereas-ar transforma într-o tristeţe esenţială. Am fidoi impostori într-o amintire comună şifrumoasă.

- Sunteţi un „caz” special. Aţirenunţat la limba română, limbă în care aţiscris câteva cărţi importante, în favoareafrancezei, fiind extrem de consecvent înaceastă decizie majoră. Care au fost raţiunileacestui demers? Recunoaşteţi că e operformanţă să te impui într-o altă cultură.

- Într-adevăr este o performanţă şiam mizat pe ea. În România era aceaaristocraţie grecească, toţi ştiau să vorbeascăperfect franţuzeşte. Deci, atunci, franceza nuera o limbă străină. Însă pentru mine,da. Euştiam mult mai bine germana. Mai ales că-nRomânia citisem mult în germană. Înfranceză, chiar şi astăzi, la vârsta mea, măiniţiez permanent. Evit româna că este unpericol (s.n. I.D.) pentru mine, pericolulreîntoarcerii (s.n. I.D.). Când schimbi o limbătrebuie să-ţi modifici radical mentalitatea,spiritul. E ca un fel de ruptură (s.n. I.D.). Cândschimbi o limbă trebuie să-ţi modifici radicalmentalitatea, spiritul. E ca un fel de ruptură(s.n. I.D.). În ce mă priveşte, este foarte dificil,fiindcă româna este o limbă bogată şiexpresivă, o limbă mult mai poetică decâtfranceza. De aceea, scriu în franceză, uitândromâna. În general, eu scriu altfel în franceză,într-un mod aparte, e, în fond, o română înfranceză.

Consider că este foarte important înce moment al vieţii ai schimbat limba. La 20de ani este perfect. La 24 de ani, când amschimbat eu limba, era deja târziu … mai alesdupă ce scrisesem cinci cărţi în română. Amfăcut un efort teribil. În timpul războiului, aici,în Franţa, am învăţat două lucruri: engleza şiromâna. Am citit în acea perioadă tot ceputeam găsi în româneşte, în special Biblia,pentru a mă perfecţiona în această limbă.

Ca apoi, s-o abandonez în favoareafrancezei. În momentul în care am început săscriu în franceză a trebuit să renunţ şi lapropriul meu trecut.



(continuare din nr. 72)

Impunerea limbii latine vorbiteconcomitent cu creştinarealocuitorilor de la Carpaţi şi Dunăre(sec. II-V) i-a preocupat

dintotdeauna pe istoricii şi literaţii noştri, căci de la ŞcoalaArdeleană şi până la Haşdeu sau, mai încoace, la VasilePârvan s-au scris numeroase articole şi studii consacrateproblemei. Autorul “Geticii“, bunăoară, publica în 1911valoroase, interesante şi inedite “Contribuţii epigrafice laistoria creştinismului daco-român”, cu referire la unelepietre tombale pe care au fost descoperite texte datând dinperioada amintită. “Dar - ne atrage atenţia dl. Ion Rotaru -este foarte posibil ca altele să fie mai vechi decât secolulal III-lea, mai ales prin coloniştii veniţi din Asia Mică. Aşa,de exemplu, inscripţia descoperită la Cluj-Napoca, datatăde către Vasile Pârvan aproximativ prin anul 230, ori ceadescoperită la Biertan (lângă Sighişoara, păstrată până azila Muzeul Bruckenthal din Sibiu), un monogram creştinpurtând inscripţia latinească “Egozenovius votumposui” (“Eu, Zenovie, am adus această ofrandă).

Cum era şi firesc, după trecerea în revistă afaptelor, documentelor, studiilor, mărturisirilor existenteîntru susţinerea unui proces de creştinare concomitent cuformarea poporului şi a limbii noastre, istoricul literarsituează în context evenimentele şi notează: “Principalaconcluzie pe care trebuie s-o tragem este aceea căprocesul creştinării populaţiei daco-romane s-a produs peo perioadă de timp relativ îndelungată de jos în sus, prinmisionari care au activat pe ambele maluri ale Dunării,progresiv, şi nicidecum printr-un decret dat de sus decătre un şef de stat, cum s-a întâmplat 5 - 6 secole maitârziu cu toţi vecinii noştri: bulgarii s-au creştinat în anul864, din ordinul ţarului Boris-Mihail; cehii şi moravii,creştinaţi mai mult forţat de către prinţul Vàclav în 935,polonii prin Mieszko I în anul 966, ruşii sub Vladimir celSfânt în 988, maghiarii sub regele Ştefan în anul 1001”.Creştinarea mai timpurie a românilor s-ar datora, dupăMircea Eliade, în primul rând “altoirii” noii credinţe pemonoteismul zalmoxist, apoi limbii neo-latine în careaceasta a fost predicată.

Dl. Ion Rotaru subscrie la teza susţinută de autorul“Istoriei religiilor” şi chiar merge mai departe, detaliind şiexemplificând printr-o serie de exemple (nume şi opere) depredicatori un fel de “pionieri” de necontestat ai literaturiinoastre naţionale.

Primul dintre ei este Ulfila (Urfilas sau Wulfila),episcopul goţilor, despre care se ştie că a predicat la nordde Dunăre, atât printre congenerii lui cât şi printre daco-romani, personalitate care s-ar fi născut prin 310 sau 311şi care mai târziu ar fi fost expulzată la sud de Dunăreîntrucăt goţii se temeau de prea marea şi rapidarăspândire a creştinismului. În 383 murea laConstantinopol si lăsa în urma lui o traducere a “Bibliei” în“strămoaşa limbilor germanice” - de unde şi vastabibliografie despre el. Alţi predicatori, de mai mare ori demai mică importanţă asupra cărora autorul “Istoriei”consideră că este cazul să se oprească, fie doar şi pentrudoar câteva pasaje de comentarii, sunt Auxenţiu deDurostorum, Palladiu de Ratiraria şi Secundian de

Literatura, ca spectacolîn desfăşurare (III)

Singidunum - cu toţii interesanţi prin câteva texte demnede luat în seamă în orice comentariu. Potrivit autorului noii“Istorii literare”, cel mai important dintre scriitorii străromânirămâne Nicetas de Remesiana (338-414). El, predicatorul“făcu sforţări extraordinare spre a-i scoate la lumină şi a-iaduce în rândurile lumii civilizate, creştinându-i pe aceştioameni cu “mentas rigida et inculta”. Nicetas îi converteaprin diferite mijloace, cu cuvântul, cu iconografia, cumuzica”.

Vestitului predicator, care locuia în cetateaRemesiana, la sud de Dunăre, îi sunt atribuite mai multescrieri catihetice, dintre care cu siguranţă îi aparţine ceaintitulată “Libelli instructionis” (cărticele de învăţătură),şase la număr, destinate candidaţilor la botez. Alte opere“De vigilius sevorum servorum” - Despre priveghere, “Depsalmodio bono - Un implicit imn înălţat muzicii, “Dedivertis apellationibus” - Despre diferitele denumiri ale luiHristos, “De agni paschalis victima” - Despre jertfa mieluluipascal) sunt comentate de dl. Ion Rotaru atât sub aspectliterar cât şi lingvistic. De altfel atenţia de care se bucurăîn ortodoxismul de la noi acest predicator este dovedit,între altele, şi prin înscrierea lui în calendarul creştin, subnumele de Nichita Românul, fiind celebrat în ziua de 24iunie. În “Mineiul” din luna septembrie în biserica ortodoxăde la noi se spune că “acest sfânt nu a urmat păgânătateabarbarilor Goţi; şi precum era de neam bogat şi luminat,aşa era şi bun creştin. Deci fiind prins de Atanaric, domnulGoţilor, pentru credinţa în Hristos, foarte muncit au fost şimai pe urmă prin foc s-a săvârşit”.

Deşi nu ne-a lăsat o operă literară în înţelesulclasic al termenului, Nicetas din Remesiana, ca şi IoanCassianus şi Dionisie Exiguus, care i-au urmat, cronologicvorbind, scrierile lui îi oferă comentatorului suficienteargumente pentru a-l circumscrie “scriitorilor străromâni”,sintagmă poate insuficient acoperită, însă justificată ca săzicem aşa global, în textele păstrate existând suficientemărturii pentru a le îndritui prezenţa în hronicul de începutal literaturii.

Cu toate că la o primă vedere operele acestea auun caracter strict ecleziastic, ideile pe care le conţin,maniera de tratare a subiectelor, informaţiile cu caractergeneral consemnate acolo prezintă un interes mai larg,peste graniţele canoanelor impuse de “temele” lor. Un locceva mai aparte îl ocupă Dionisiu cel Mic ( Exiguus) prinpana căruia ne-a parvenit, între altele, şi o descriere aScythiei Minor, zonă în care s-a născut în jurul anului 470,despre care compune fraze pătrunse de multă căldură şidragoste.

Nu încape îndoială că dacă s-ar fi oprit aici, dl. IonRotaru ar fi fost în cele din urmă vulnerabil şi de aceea,primul conştient de asta, d-sa purcede în continuare la opunere în lumină a “Fondului autohton” şi a “Conştiinţeiromanităţii”. Volens-nolens argumentele sunt tot dindomeniul lingvistic (în primul rând!), cu referire la cele cca.150-170 de cuvinte presupuse a fi de origine geto-dacică.Şi autorul reiterează din nou ideea ce străbate ca un firroşu această primă parte a volumului său: “Ceea cetrebuie spus mai apăsat, repetat şi întărit cu toateargumentele ce ne stau la îndemână, este faptul că, prinlimbă, limba pe care o vorbim şi o scriem… suntem unpopor de origine romanică”.

Florentin Popescu

NNOOTTEE DDEE LLEECCTTUURRĂĂ



În “Dropia”, Bănulescu dezvoltămotivul până la hotarul etheric dintre real şiimaginar, - zonă halucinantă de reprezentăripoetice: “Fata pe care o caută omul acestacrezi că este? Şi Paminode care stă cu casapeste izlaz cu streşinile prinse-n cuie de vârfulgardului, crezi că e chiar Paminode?...” ;“Spuneam că sunt lucruri fără să fie”.

Substanţa umană eternă e ca duhullui “Gălan Laliu, Laliu ţambalagiu, / nu mai ede-un an şi-o lună / şi ţambalul tot mai sună. /Cântă-n grâu şi-n iarbă verde, / de văzut nu semai vede”.

Iată şi o însemnare de o acuitateexacerbată a simţurilor, din “Memorialul deamiază” al unei psihopat, din întinsa nuvelă“Masa cu oglinzi”: “Mi-am amintit că am încamera de dormit un şoarece cu care măobişnuisem şi care poate începuse de mult săroadă culorile aruncate pe covorul alb dingeamurile marchizei fără ca să fi ştiut. Poatecă nici covorul nu mai este, au rămas încontinuare culorile să se proiecteze pe fostasuprafaţă a covorului”. Sau: “Vrem săîncărcăm în saci oraşul, să-l ducem altundeva,să-l semănăm în altă parte, ca să răsară dinnou cum trebuie”.

E prezent aici sensul unei ideiblagiene de refacere continuă a lumii ( “săfim, încă o dată / să fim de-o mie de ori/ săfim, să fim!”) – întâlnit chiar din prima nuvelă(şi reluat în mai multe proze): “… degeabazicea Andrei ar fi murit din nou, şi de tot, acincea oară. De unde! L-a văzut ieri cineva, înpădurea de lângă luncile noastre, îşi cârpeacămaşa într-un copac”.

Asemenea oamenilor şi lucrurilor –şi cuvintele îşi au tiparele lor uitate, dartrăitoare în cutele universului.

Refacerea lumii înseamnă, în modfatal, permanetizarea tiparelor – a runelor.

4. În căutarea timpului pierdut

Proust face o rară şi mare tentativă:o încercare de “recuperare a timpului pierdut”.Rupt de amintiri, omul devine o fantomărătăcitoare a propriei fiinţe. Reprimind în sineconvulsiile, avatarurile timpului trecut, elreprimeşte totodată ceva din propria-i moarte.Pentru Heidegger fiecare fiinţă îşi are timpulei originar şi personal. Fiinţa umană nu este întimp ci este timp; născându-se, ea aduceintegral timp cu sine, ca pe o epifanie pe unpermanent contact cu “humusul” timpuluioriginar. Celălalt timp (“public”) e procuratdin timpul primar al fiecărei fiinţe umane, îngeneral. Moartea e, în acest caz, o problemă afiecăruia dintre noi şi nu a întregii umanităţi.Odată cu naşterea omului, se naştenecondiţionat şi propria lui moarte.

Dar moartea trebuie recuperată,precum şi timpul scurs clipă de clipă. Prinbizara încremenire a fantasticelor tărâmuribănulesciene, eroii săi se târăsc monologând,întâlnindu-se şi despărţindu-se, călcând pestemari bucăţi de timp, dispărute în chip

MĂŞTILE TIMPULUI PIERDUT(Nuvelistica lui Ştefan Bănulescu)

Cea dintâi teză de licenţă având ca reper proza lui Ştefan Bănulescu, susţinută laFacultatea de limba şi literatura română a Universităţii din Bucureşti (1968).

UU NN TT EE XX TT RR EE CC UU PP EE RR AA TT

inexplicabil. E un timp interior, metafizic.“Sunt acum, adică lunile aprilie, mai, iunie şiaugust – toate în septembrie. S-a luat timpulde la început să-şi petreacă zilele netrăite.”Într-un astfel de timp lucrurile suntsuspendate. Biografia lor piere,particularitatea lor se dizolvă şi rămâne numaisubstanţa lor. Esenţiale.

Personajele încearcă să-şitransforme amintirile în timp, să-şi procuretimp. E o foame, o spaimă, o lăcomie de timp.Spectacolul selenar în care tot neamul luiPaminode Dănilă fură fânul de la PădureaPietroiului (“coseau toţi, printre sălcii, eraumulţi, în cap cu Paminode, chiar un copil devreo şase ani avea o coasă mică pe măsura luişi ciopârţea iarba”) e o scenă de lăcomiegrotescă, de înfricoşătoare posesie a timpului– şi de o rară percuţie literară (“Dropia”).

Între timpul trecut şi cel prezentexistă o permanentă legătură misterioasă şicuantele ei secrete ce plutesc peste apa fiinţeise cer captate. În spaţiul sufletesc există un alttimp, determinând – aşa cum zice G.Călinescudespre poezia lui Blaga – “o colaborare atrupului cu visul” (somnul) – fiind singuraposibilitate de a te sustrage din “orizontulsolar” şi a reintra în metafizic”.

Simbolul predominant, tulburător şioriginal al dropiei nu înseamnă altceva decâttimpul pierit, a cărui nostalgie insul o ducemai departe în fiinţă. Peregrinările din nuvela“Dropia” se topesc într-un tărâm interior.Oamenii, “care străbăteau noaptea ca şi cumar fi mers dormind”, nu aşteaptă ca la capătulcălătoriei lor să (întâlnească) altceva decât“dropia” sau “porumbel” (oază fascinantăasemenea pădurii de aur din basmeleromâneşti), care luminează ca ziua chiar şidupă ce soarele apune. “Dropia” e simbolulideii care totdeauna îţi scapă.

Victoria – femeie fără identitateprecisă – exclamă la un moment dat: “Petre,omul acesta a venit să prindă vremea dinurmă” (…) a venit “numai să poată vedeadropia” – şi în aceste cuvinte se ascunde totsensul tulburător al prozei lui Bănulescu,dropia fiind clipa de supremă revelaţie, carenu se dezvăluie oricui, a aparentei posibilităţide captare a unui timp fericit, pierdut, a uneişanse irosite:

“Petre, dropia e greu de văzut, nunumai de prins. Omul ăsta de-i zicem Mironvrea să prindă dropia. Nu vrea să-i treacă aniicare-i mai are fără s-o vadă măcar. Dropia nuse poate prinde nici vara, nici toamna, e greuşi de zărit, stă la capăt de mirişte în soare şi însoare nu te poţi uita. Numai iarna pe polei opoţi atinge, când are aripile îngreuiate şi nupoate zbura şi seamănă la mers cu o găină.Greu şi atunci. Rar cineva care să prindă clipapotrivită. De multe ori, când e polei nu-idropie şi când e dropie nu cade polei…“

După cum lesne se observă,Bănulescu pune destinul omului sub puterea adoi timpi: unul al existenţei interioare – timpesenţializat – şi celălalt, al cotidianului, încare se varsă gesturile fiecăruia. Între cei doitimpi omul e furat de jocul fantastic al

m u t a ţ i i l o rtemporale.

P e r s o n a j u lb ă n u l e s c i a n ,traversând zonapropriilor salep r o i e c ţ i it e m p o r a l e ,existenţa sa şi astrămoşilor săi,stând subimperiul visului, eîntr-o permanentăcăutate: un locferit de vârtejurileapei pentruî n g r o p a r e acopilului, dropia, oraşul cu turnuri înecate înimensităţile Bărăganului, un om care nu există– dar singurul care ar deţine nişte informaţiifără de care oamenii din patru zări alepământului n-au linişte etc.

“Iarna” (simbolul apare în titlu:“Iarna bărbaţilor”) e albul, timpul originar,“uitarea” care acoperă, care inundă vremelnicsau definitiv rănile pământului şi ale fiinţei. Etimpul nemaculat de răsfrângerileschimbătoare ale cotidianului, e timpul trecut,în care “bărbaţii” îşi caută puritatea unor trăirioriginare, a unor alte ipostaze; e sfârşita lorrespiraţie la care participă tot cosmosul.

5. Tărâmuri fabuloase – proiecţiiale propriului spirit; blestemul îmbătrânit.

Umbra grea a unui mare blestemîmbătrânit, dar încă terorizant, încovoaievieţile oamenilor una spre alta, dând existenţeilor un sens tragic, colectiv.

Filoanele epice ale nuvelelor seconsumă de obicei după o mare catastrofăumană( inundaţie, secetă, război etc.), careatinge dimensiuni cosmice. E un cataclismcare transgresează straturile sufleteşti dintr-unplan profan în altul, legendar sau mistic – şi deaici derivă tensiunea tragică, dar grandioasă, afiecărei nuvele în parte. E o investigaţie de omare forţă vizionară, pe canalele tainice alemiturilor păgâne, o iniţiere a însuşi cititoruluiîn marile zodiac, în marile arhetipuri,moştenite din vremi ancestrale.

În nostalgia sa după Eden, Şt.Bănulescu investighează miracoluluniversului sedimentat în mituri terestre, maiales în ipostaza lor cu respiraţie folclorică,autohtonă. Scriitorul percepe viaţa ca pe oînşiruire de ritualuri în care fiecare gest relevăo taină fundamentală a ordinei universale –deci şi a lumii omului.

Începutul şi sfârşitul lumii - cu tothiatusul dezastruos dintre ele – îşi găsescpiscuri de împreunare într-o misterioasă şimagică ipoteză: Bănulescu propune, în“Mistreţii erau blânzi”, un tărâm imaginar,amintind de aglomerările geologice care încămai păstrează convulsiile din zilele Facerii, iarpersonajele – nemaiaparţinând istoriei – senasc odată cu geneza acestor privelişti deapocalips.

În acest accident universal,declanşat de o stihie atotstăpânitoare, renascfenomene şi fiinţe cu amintiri pustiitoaredintr-o altă existenţă. Prozatorul acordeazăanume sunete ale unor metempsihoze,declanşate pe spiritele fără trup ale unoroameni desprinşi de ei înşişi, dar tocmai deaceea mai uluiţi de descoperirile pe care le facasupra lor.


Gheorghe Istrate


DDIIAALLOOGGUURRII PPAARRIIZZIIEENNEE

- Ca ziarist,în cronicile literarepe care le-aţi sem-

nat în „Le Monde des Livres”, aţi abordat temacondiţiei scriitorului exilat1, semnalând şi exilulinterior, fenomen cunoscut şi unora dintre scriito-rii României ceauşiste. Aţi sosit în Franţa în 1957,iar primul roman vi s-a publicat ceva mai târziu2,după un debut nuvelistic în paginile revistei„L’Arche”. V-aţi regăsit vreodată în starea de„scriitor exilat” ori „autoexilat”?

Niciodată. Spun niciodată, pentru că, înRomânia nu am scris. Nu a fost în intenţia mea,niciodată, să public orice ar fi în România. Visulmeu era să scriu în franţuzeşte. Lucru foarte greuatunci în ţară, unde nu aveam acces nici la viaţacotidiană franţuzească şi nici la lecturile nece-sare pentru a-mi forma un stil într-adevărfranţuzesc. Nu aveam acces nici la regretatulJulien Gracq, nici la Robbe-Grillet sau la alţi scrii-tori experimentali. Aşa că, odată ajuns înFranţa...

- Vorbiţi-ne despre greutăţile începuturilordvs în Franţa.

Limba îmi era foarte şchioapătă şi a trebuitsă mă bat foarte mult ca să mi-o însuşesc dininterior şi nu din exterior.

- Puteţi să nuanţaţi?Adică, să nu-mi traduc simţămintele din

româneşte în franţuzeşte, ci să am simţămintefranţuzeşti. Să am distanţa şi ironia franţuzeascăîntr-un stil cât mai curgător posibil ca să fiu citit şiînţeles de public. Dar, să revenim la ideea de„exilat”. Omul se naşte şi moare în exil. În pre-zent, mă simt exilat în România, când îmi citesctraducerile în româneşte – excelente de altfel!Toate sunt atât de bune, încât îmi lasă impresiacă au fost chiar scrise în româneşte! Totuşi măsimt exilat astăzi în româneşte, dar şi acasă, înFranţa, când mă întorc la limba franceză. În defi-nitiv, suntem pretutindeni exilaţi!

- În diferite publicaţii pariziene, „Preuves”,„Nouvelles littéraires”, „L’Arche”, „Le Monde”, aţiprezentat scriitori din ţară, traduşi în limba fran-ceză, dar şi scriitori români stabiliţi la Paris. Aţiavut un anume criteriu în selectarea acestora?

Criteriul a fost dat fie de valoarea lor lite-rară, fie de poziţia lor etică faţă de regimurile inu-mane care s-au succedat în România din 1947până în 1989.

- Înţelegeţi prin „valoarea literară a scriito-rilor”, tonul dat de critica literară din ţară?

Nu. „Tonul” dat de audienţa publică, maiales.

- Vi se atribuie demersuri de prezentare ascriitorului Eugen Barbu în presa franceză.

Cu romanul „Groapa”, a cărui traducerenu a avut nici un succes la publicul francez3,Eugen Barbu părea că încearcă o rupere de rea-lismul socialist. Am crezut atunci că Barbu opunerezistenţă la stilul impus de partid. Ulterior, din1972, a devenit un naţionalist înfocat, şovin,

cu:

Edgar Reichmann, scriitor român de expresie franceză„Nu am avut nevoie nici să-mi vând condeiul, nici să-mi denunţ semenii”

Puţin cunoscut publicului larg din România, Edgar Reichmann, „scriitor român de expresie fran-ceză” – după propria-i definiţie, în ciuda celor şapte decenii aşternute pe tâmple, uimeşte încă prin mobilita-tea spirituală în cercurile literare pariziene şi bucureştene. Recent, a avut amabilitatea să mă invite în „tem-plul” domniei-sale, un apartament superb mobilat cu cărţi pe toţi pereţii, aflat în arondismentul X, pe cheiulcanalului Saint-Martin, unul dintre peisajele urbane cele mai romantice ale Parisului, imaginat de Ludovic alXIV, început de Napoleon Bonaparte şi terminat în 1925. Nu departe, „Statuia Republicii”, monumentalăcreaţie a sculptorilor Dalou şi Maurice, tronează din 1833 Piaţa Republicii (fostă „Piaţa Castelului cu Apă”),evocând ecourile sângeroasei Revoluţii franceze (1789) şi principiile Primei Republici (1792), „Libertate,Egalitate, Fraternitate”. Aici, în sanctuarul numeroaselor sale lecturi bilingve, departe de zgomotul străzii şi alistoriei, Edgar Reichmann m-a purtat, timp de şase ceasuri, pe drumul celor 50 de ani de când s-a stabilit laParis. Vă oferim, mai jos, un fragment din zbuciumul şi perseverenţa acestui român care a reuşit să-şicreeze un loc şi un nume în mediul ziaristic şi literar parizian, unele dintre cele mai curtate şi invidiate mediiintelectuale din lume, de numeroşi alţi mânuitori ai condeiului.

1 „A XXV-a întâlnire de la Belgrad. Exilul şiliteratura”, în „Le Monde”, 29 octombrie 1988,reluat în: „O Fereastră către lume”, Piteşti, Ed.„Paralela 45”, 2003, pp. 159-160 (n.n.). 2 1962, Le Dénonciateur/ Denunţătorul, Paris,Editura Buchet-Chastel. Edgar Reichmannavea 33 de ani (n.n.).3 Eugen Barbu, „La Fosse”, traducere deNegruzzi, Paris, Ed. Buchet-Chastel, 1965(n.n.).4 Comentariul integral în articolul „Ecouriantisemite la poalele Carpaţilor”, Le Monde, 7decembrie 1984, reluat în: „O fereastră cătrelume”, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2003, pp. 113-116 (n.n.). 5 Chicago, 1986 (n.n.). 6 Vezi articolul „Un soare înşelător”, în: „LeMonde”, 23 decembrie 1994, reluat în: „Ofereastră către lume”, Piteşti, Ed. „Paralela 45”,2003, pp. 243-245 (n.n.). 7 „Întâlnire la Kronstadt” (1984), „Raşel” (1987),„Nu voi mai merge la Sils Maria” (1995), (n.n.).8 Sintagmă pentru cei care au încercat săsalveze viaţa evreilor prigoniţi în Europa, între1933-1945 (n.n.).

xenofob, exprimându-se în revista „Săptămîna”4,fost organ al Comitetului pentru Cultură şiEducaţie socialistă de la Bucureşti, împotrivaintelectualilor români ce priveau spre vest, darmai ales împotriva evreilor. Unii dintre aceştia, dela sinistrul jurnal „Scînteia”, îl linguşeau şi îlsusţineau, încurajând astfel lunecarea comunis-mului către un comunism de tip naţionalist şixenofob.

- Un alt scriitor căruia i-aţi dedicat maimulte articole, devenit între timp controversat,este Mircea Eliade. Ce i se reproşează?

Apartenenţa la mişcarea legionară, des-pre care s-a aflat după moartea sa5, la deschide-rea arhivelor interbelice. În paginile „Jurnaluluiportughez”, mai ales, apare credinţa lui fanaticăîn victoria celui de al III-lea Reich. ÎnfrângerileAxei la Stalingrad şi El Alamein îi provocau chiardepresii maladive. Venit la Paris, a fost sprijinit deGeorges Dumézil şi alţi istorici ai religiilor şi inte-lectuali fracezi, lăsând impresiade refugiat politic anticomunist.Prieten înainte de război cu MihailSebastian, Eliade, revenit în1942-1943 la Bucureşti, evită să-lîntâlnească. Mircea Eliade şi-aascuns anii de participare lamişcarea Legionară, 1937-1941,minţind autorităţile franceze,mediul academic şi, nu în ultimulrând, autorităţile americane, carei-au îngăduit să-şi construiască laChicago catedra. Dacă ar fi fostcunoscută această perioadă „nocturnă” a exis-tenţei sale6, autorităţile americane nu i-ar fiîngăduit să exercite sacerdoţiul de profesor uni-versitar. Toate aceste hibe nu l-au împiedicat sădevină unul dintre cei mai interesanţi scriitori îndomeniul literaturii fantastice din lume, în stilul luiBorges.

- Braşov apare ca element comun în treidintre romanele dvs.7, ca centrum mundi. Are osemnificaţie aparte acest oraş pentru dvs?

Kronstadt, numit Braşov pe româneştedupă căderea imperiului austro-ungar, iar maitârziu, Oraşul Stalin, a fost o excepţie, legendarăaş spune, a imperiului austro-ungar! Acolo auputut convieţui multe popoare şi multe religii.

- Ce anume v-a determinat să emigraţi în1957?

Am plecat pentru că atmosfera deveniseirespirabilă, comunismul conturat nu avea nici olegătură cu iluziile liceenilor însetaţi de libertate,iar ţara trăia de fapt sub un colonialism feroce şisub călcâiul de fier al imposturii marxist-leniniste.

- De ce aţi ales Franţa?Limba franceză era pentru oamenii ins-

truiţi ai vremii a doua limbă. Apoi, părinţii mei,plecaţi în Franţa din 1951, mă chemau să fimîmpreună. Şi nu în ultimul rând am înţeles că,fiind fiu de burghez, nu aveam nici un viitor.Poate, decât dacă mi-aş fi vândut condeiul uneiputeri pe care o dispreţuiam. Dar nu am avutnevoie nici să-mi vând condeiul, nici să-mi

denunţ semenii. „Denunţul” a fost puterea pecare Securitatea a dat-o unora asupra semenilorlor.

- Este tema din „Denunţătorul”?!Da. Apoi, pierdeam foarte mult timp atunci

cu activităţi secundare, neproductive. Nu puteamsă-mi îmbogăţesc spiritul. Acest lucru nu seputea face în România lui Dej, nici atât a luiCeauşescu. Un impostor. De aceea am plecat la„imperialişti”. Aici am învăţat arta supravieţuirii.

- Care vă sunt prietenii din ţară de care vise face dor?

Sunt prietenii din copilărie, VeronicaBârlădeanu, cunoscută în universul psihologilor,dar şi ca traducătoare. Petru Vaida. MagdaStroe, fostă profesoară şi „Dreaptă întrepopoare”8. O dragoste din copilărie nu se uităniciodată! Sau Madeleine Voicu pentru care, însinagoga inimii mele, 12 lumânărele continuă să

strălucească în aşteptarea uneinunţi în cer, cum ar spune neferi-citul Eliade. Gică Baziliade, prie-tenul de şotii din copilărie.

- Care sunt locurile rămaseîn suflet la o distanţă de 50 de anide când le-aţi părăsit?

Galaţi, pe care nu l-amvăzut din 1945. Unele străzi dinBucureşti, „Polonă”, „Dumbravaroşie”, „Xenopol”, „GrădinaIcoanei”, parcul „Ion Voicu”. Şi,

mai ales, munţii.

- Un gând către cititorii revistei „Oglindaliterară”, la sfârşit de an.

Mult curaj pentru greutăţile care îiaşteaptă, mai ales fericire şi sănătate şi îndeplini-rea tuturor dorinţelor.

Marilena Lică-Maşala


PP OO EE ZZ II EE

François Szabo IOANA TRICĂ

2

Să nu te abaţi din drumSă nu te abaţi de locTe îndepărtezi de Tiznit Spre GrenadaParfumul tău de floare de portocalPe urmele tale.Te urmăreşteAtlas Anti-Atlas SierraNevada viitorul tăuEste la piciorul muntelui.Semeaţă ca piscurile înalteÎnsoriteSurâzătoare caPâraiele şi valeaGrenadeiProaspătă şi tânărăEstefania Mirosind a mentăRădăcinile tale suntFixate între soareVârfuri şi cânt vegetalTu ai ochii pământului tăuŞi pielea de soarePărul răvăşit impetuosÎn cascadăTu ai mâna mineralFraged ca frunza De mentă.Al-AndaluzNu ai uitat lumina din sud.Eu visez la AlbaicinCartier de neuitatVisez iasomiaCu lumina dansândCu palmasAmintire a tamburineiŞi dincoloDe cartier :AlhambraO voce îndepărtatăO voce spre cerSpre lunăSpre leagănLuna leagăn Din viitorSămânţa copilFântâna proaspătăLacrima din obrazObrazul în surâs

Şi surâsul în zoriColţuri din AlbaicinUnghere ale memorieiLabirint de alburiÎn căutarea bucurieiVis şi realitateAmestecându-seAdevăr şi idealPierdutePopor strigându-şiUmilinţaCu curaj Şi seninătate

( din vol. Revendication de la lumière /Revendicarea luminii )

1

Alb al câmpuriloralb al munţilornegru al arborilornegru al păsărilorcând zăpada cadespaţiul întregîşi pierde culorileca să se-mbrace în albrămân doar umbrele negre E inima mea plină de albul de moartesau de umbrele negre de coşmar ?Nu, dacă sunt trist este că dincolo dezăpadace cade nu-ţi mai văd ochiiNu, dacă sunt trist este pentru că în urma zăpezii tăcute eu nu-ţi aud glasul

12

Te port în geanta mea ca pe o chiflăproaspătă şi caldă

iubirea mea e simplăşi niciodată falsă

21

Nu dorm aici umbre din tinemai degrabă lumini, flăcări singureiar eu nu fac decât să trăiesc poate ca să te consolez

Poet, născut la Montpellier ( Franţa ), autor a peste 12 volume de poezie, printrecare Pages d’hiver, Revendication de la lumière, Mes solitudes þi cel mai recent,Syncopes, þi-a propus să trăiască poezia într-o existenţă literară cotidiană în raport culumea.

François Szabo continuă în felul său tradiţia trubadurilor occitani, rostindu-şi ver-surile înainte de a le scrie. Este genul de poet care nu se bate să obţină cronici în revistesau premii literare şi trăieşte poezia aşa cum respiră, cu demnitate şi naturaleţe.

Poet al iubirii, sau mai degrabă al iubirilor, el iubeşte la fel soarele din Tiznit, soa-rele Grenadei şi de oriunde, munţii natali, şi “pământul îndepărtat” Anti-Atlas, viaţa,oamenii, poezia şi pe Estefania “ grădină închisă ” şi femeie a vieţii sale. Partizan al poe-ziei populare , cultivă armonia, simplitatea şi muzicalitatea, lucru rar, din ce în ce mai rarîn poezia noastră de astăzi sofisticată, cerebrală şi atât de sterilă şi rece. Iubirile luiFrançois sunt simple, dar niciodată false. O simplitate pe care noi ne-am străduit s-oignorăm, o sinceritate pe care am alungat-o ca fiind desuetă.

Organizând cicluri de lecturi poliglote ( în franceză, spaniolă, italiană, rusă ) el îşirosteşte poeziile direct în stradă, pentru ca poezia să-şi regăsească - după cum afirmăel – “ locul în cetate şi în inimi “.

Zara

trecea printre arborimoi de luminălegănându-se-n valuride aer

tu – imobilizat într-untimp stinsîi sorbeai mişcările pri-zonierîntr-o uriaşă tăcere

strada unduia şi reflexe de jarlunecau pe pereţii clădirilor.imagini şi

contururi răsfrânteşi trupuri nevăzute se stingeaudrept în zid.

de azi trupul ei doarme-n nisipurişi-un cânt de mawal îi răneştegleznele goale. părul cel negru ca un fum în pământ

în visul unui palmier în flăcăriochiul timpului lunecă

închis

Corul de greieri

spuma unei zile tocite se sparge de stânci

înserarea joacă peste închipuiri străine

o stare de absorbţie molatică o înceţoşare evidentă se leagănăpeste gândurile mele

un golf de zăpadă se deschideîntre pagini

vibraţiile acelei clipes-au stins ca un clopotde seară

şi eu stau cu capul pe masăşi-ascult corul de greieridin grădina cu iarbă înaltă

Sfântul APOY

să ridicăm paginile acestea de focla nivelul vederilor noastreînguste

să ni se răsfrângă pe chipurilumina lor ca o gravură a timpului

peste credinţele însângerate amiazase sfâşie singură

târziu – foarte târziuieşim dintr-un cort greu de noapte

pe lângă noi fără să ne vadă

trece acum timpul şi sfântul APOY


împărţise elevii în slabi, mai înaintaţi, şi maiînaintaţi, “examinându-i des şi notându-i dupăo scară prudentă cu slab, mijlociu, bine”7

Este vorba, prin urmare, nu numai deun învăţământ diferenţiat, aplicat şi în şcoalaactuală, ci şi de o evaluare şi o urmărireconstantă a progresului fiecărui elev, căci îşifăcuse într-un caiet un catalog propriu şiurmărea mişcarea cursului în dublăcontabilitate8.

Evident ca un astfel de învăţământ arfi dus la rezultatele scontate dacă nu ar fipretins cu exigenţa-i arhicunoscută, “căintelectualii în formare ai Institutului Academicsă aibă sfera de cunoştinţe pe care o avea el laaceeaşi vârstă”9.

Dacă în scurta sa carieră profesoralăsuccesul este irelevant, în cea de revizor şcolarel este total.

Toţi cercetătorii sunt unanimi în arecunoaşte că activitatea sa pe acest tărâm “esteo cuprinzătoare dare de seamă asupraînvăţământului primar al noului timp, o analizăspectrală a şcolilor şi pedagogiei, o frescă aînvăţământului românesc de atunci”10.

Să abordăm, pentru început, unaspect ce l-a interesat şi ne interesează, capedagogi, şi pe noi, anume frecvenţa elevilor.Iată ce nota cu amărăciune revizorul referitor lajudeţul Vaslui: “Impresia generală ce mi-amfăcut-o şcoalele rurale din acest judeţ a fost rea.Pretutindenea frecvenţa mică”11. Spre edificarela şcoala din Stânca “ 16 elevi prezenţi din 27înscrişi”, la şcoala din Sediul Mitropoliei” 9elevi prezenţi din 52 înscrişi; la şcoala din Laza!15 elevi din 41 înscrişi”.

Care ar fi cauzele acestei situaţiidezastruoase? Revizorul acuza în primul rândadministraţia locală: “Dacă frecvenţa este mică,cauza e a se căuta numai în netrebniciaadministraţiei comunale, care priveşte şcoala cape un lucru de prisos” (p.12), care “a fostneîngrijitoare faţă de şcoală”, pentru că“reparaţiile localurilor sau nu se fac la vreme,sau de fel, ca lefile învăţătorilor se plătesc latrei luni(p. 41). Însă cauza mai profundă ogăseşte revizorul în sistemul social care a dus lapauperizarea ţărănimii, în virtutea căreia“obligativitatea învăţământului primar e curatăiluzie” (p. 19), orice măsură coercitivă fiindsortită eşecului; “Avertismentele rămân hârtii,amendele o ficţiune, frecventarea şcoalelorpeste putinţă. Dacă însă copiii, constrânşi dedorobanţi, ar veni la şcoală, ei vin desculţi, cucapul gol şi astfel îmbrăcaţi, încât frecventarearegulată a şcolii i-ar costa viaţa (…) Prinurmare cauza relei frecventări nu esteaversiunea poporului nostru contra şcoalei, cisărăcia” (p. 19).

Finalitatea învăţământului românescel o vede în pregătirea viitoarei generaţii deţărani, ţărănimea fiind în concepţia sa singuraclasă productivă la acea vreme: “Noi n-avem oindustrie pe care s-o schimbăm cu grâne şi cuaur străin, n-avem manufacturi care să fiecăutate de alte ţări, n-avem alte clase pozitivedecât pe ţăran. El produce cerealele noastre şiîn schimbul acestora noi cumpărăm de toate,de la chibrit până la galoanele de pe chipiulgeneralului”. (p. 85).

De aici aserţiunea sa pentru unînvăţământ general obligatoriu, care să schimbecalitativ soarta ţăranului: “Va să zică ţăranul

Întâlnirea lui Eminescu cuproblemele învăţământului s-a produs în douămomente distinctive ale biografiei sale:

1) atunci când, proaspăt sosit în ţarăde la studii, ocupă, pe lângă postul de directoral Bibliotecii Centrale din Iaşi, şi pe acela deprofesor suplinitor la Institutul Academicieşean, la disciplinele logică ( titular Xenopol)şi de limba germană (titular S. Bodnarescu);

2) când în urma unor maşinaţiuni deculise este înlocuit la conducerea BiblioteciiCentrale şi numit, drept compensaţie, de cătreministrul Instrucţiei publice, Titu Maiorescu, carevizor şcolar al judeţelor Iaşi şi Vaslui,revizorat care se întinde pe durata unui anaproape ( 1 iulie 1875 - 4 iunie 1976 );

I s-ar face o mare nedreptate poetuluidacă s-ar considera că un simplu faptconjunctural, anume accederea la funcţiile deprofesor şi revizor (şi acelea provizorii), ar fifost de natură să-l implice cu atâta acuitate însondarea unui domeniu extrem de vast, precumînvăţământul, implicare ce trezeşte accenteadmirative lui G. Călinescu: “Cu totscepticismul în privinţa noii slujbe, Eminescuse aşeza la lucru cu o străşnicie aşa de lipsită dediletantism, cu atâta clarviziune pedagogică şisocială şi spirit administrativ, încât acest omreprezintă pe o suprafaţă mică, în istoriaînvăţământului rural înainte de Haret, cel mairidicat nivel al conştiinţei naţionale”1.

Explicaţia acestei totale angajări nutrebuie căutată departe: ea rezidă în structuraintimă a personalităţii sale complexe. Secunoaşte, desigur, că geniul său creator s-aextins nu numai pe coordonate orizontale,cuprinzând varii domenii precum artele,ştiinţele, filozofia, mitologia, ci şi pe verticală,adică în profunzime, astfel încât se poate afirmafără greş că în tot ce a făcut în scurta sa viaţă,Eminescu ne apare ca o personalitatecuprinzătoare, profundă, de o uimitoarecompetenţă, într-un cuvânt, o personalitatetotală2.

Reiterând perioada profesoratuluiieşean, ne-am întreba ce anume din activitateasa pedagogică ar trezi interesul cercetătoruluiactual?

Dacă s-ar lua de bună nota din“Jurnalul” lui Maiorescu, care îl catalogase, înurma unei accidentale insurgenţe şcolăreşti,drept “bun revizor şcolar, rău profesor,idealist” 3 - nimic deosebit.

Dacă însă s-ar lua în consideraremodul cu totul original în care îşi organizaserăcolectivul de elevi în vederea atingeriiobiectivului fundamental, acela de “a scoatedin elevii săi germanişti desăvârşiţi”4, în iluziacă şi “tinerii ciraci urmăreau în chip sincer săînveţe limba germană”5, atunci imagineaaceasta de “rău profesor, idealist”, n-ar trebuideloc omologată. Pentru că Eminescu practicaîn cadrul sistemului de învăţământ colectiv peclase, fundamentat încă de Comenius, oindividualizare pe grupe neomogene, dupăaptitudinile elevilor, ceea ce este cu totulremarcabil.

Astfel profesorul “împărţea peşcolari în serii, după aptitudini, dând la fiecareserie sau chiar individ altceva de pregătit”6,unora citirea curentă, altora traducerea curentă,iar unei a treia serii memorarea câtorva strofe.

În clasa a 11-a superioară îşi

nostru de astăzi,ca să nu se stingă,trebuie înlocuitprintr-un altfel deom, trebuie ca fiu-său să fie altfel deom, trebuie caacesta cu acelaşinumăr de puteri săproducă mai multşi în acestea toatetrebuie să le-nveţeîn şcoală. Dacăinstrucţia va figenerală, putemspera că ţăranulviitor va şti să-şicaute de interese mult mai bine decât cel deastăzi”. (p. 86)În vederea atingerii acestui scop apreciază cape un fapt pozitiv crearea “şcoalelor rurale”:“Până-acum o singură instituţie ni s-a părutcreată cu dezinteresare pentru poporul rural şiaceasta-i şcoala rurală” (86)

Antrenat în disputa acerbă stârnită înziarele vremii în jurul prevalării unui anumit tipde învăţământ “clasic” sau “real”, ceea ce s-arnumi astăzi un liceu “uman” sau unul “real”,Eminescu se pronunţa pentru dreptul laexistenţă al ambelor tipuri, fiecare avândscopul său bine definit: “Scopul practic alînvăţământului real e câştigul, o aplicare acunoştinţelor pentru a câştiga. Scopulînvăţământului clasic nu e acesta” (189).Dimpotrivă “studiile clasice cresc spiritul şicaracterul tinerimii. Ceea ce câştigă cineva prinele, dacă sunt bine predate, este aptitudinea dea înţelege lesne, de-a coordona repede orice altămaterie a cunoştinţei omeneşti” (p. 200)

Totuşi se opune tranşant“amestecului de sfere”, ceea ce s-ar concretizaastăzi în aşa numitul liceu de cultură generală:“Ceea ce nu ne convine, aşadar, în maniera de-a vedea a organului guvernamental esteconfundarea acestor sfere deosebite, esteamestecul învăţământului clasic cu cel real.Sferele trebuiesc despărţite odată pentrutotdeauna, precum se desparte facultatea demedicină de cea de drept. Desigur trebuiescîmpuţinate liceele, desigur trebuiesc şcoli reale:dar numai nu confuzie şi amestec între sfere cutotul deosebite ale activităţii intelegenţei” (p.189)

EE SS EE UU

Ion Micheci

ACTUALITATEA IDEILOR PEDAGOGICE EMINESCIENE

1 G. Călinescu -“Viaţa lui Eminescu“, Ed. “Junimea”,Iaşi, 1977, p. 224.2 Din “Cuvânt înainte“ de M. Bordeianu, la vol.“Mihai Eminescu“, “Scrieri pedagogice“, ed.“Junimea”, Iaşi, 1977, p. VII. 3 M. Gafiţa - “Faţa ascunsă a lunii“, Ed. CarteaRomânească, p. 195.4 G. Călinescu - Op. cit., p. 2195 Ibidem, p. 2196 Ibidem, p. 2197 Ibidem, p. 2198 Ibidem, p. 2199 M. Gafiţa - Op. cit., p. 19510 M. Bordeianu - “Cuvint înainte” - Op. cit. p. VIII. 11 M. Eminescu - “Scrieri pedagogice“, Ed.“Junimea”, Iaşi, 1977, p. 17. Nota: Toate citatele dinacest volum se vor consemna prin paginaţia respec-tivă.



29 decembrie, vineri

De la Paris, prin radio, aflu căfilosoful Cioran exulta de ce fac acumromânii, o clipă i se păreau îndeplinitearzătoarele-i dorinţe de afirmare a naţieiîn lume, exprimate în Schimbarea la faţă.Curând însă fu dezamăgit şi se scufundădin nou în apele negre ale pesimismuluisău. Ce s-a întâmplat şi ce se vede acumşi aici, ar fi fiind rezultatul negocierii de laMalta, între cei doi mari (preşedinţii SUAşi URSS), cel care pusese totul la calefiind Gorbaciov, într-o decisivă întâlnire, laBucureşti, cu Ceauşescu fiind foartehotărât să nu cedeze puterea, cum i secerea. Din glasnosti-ul gorbaciovist setrag, îmi dau seama, şi căderea ziduluiBerlinului, şi schimbările politice dinPolonia, din Ungaria, până şi din Bulgaria.Dar noi, românii, o făcurăm lată de tot,„revoluţia” pavoazată u ceva sânge, cumulte răcnete de Huooo!, cu Jos!, maiales cu o grămadă de rafale de mitraliere,de tunuri etc, 60000 de morţi? Hm!, parcăn-aş prea crede. Pun aici „Comunicatul”cu capetele de acuzare de la procesul luiCeauşescu, tăiat cu foarfeca din presă,spre cunoştinţa celor care ştiu un pic destilistică, meşteşugul citirii printre rânduria limbii zisă de lemn, încă nedispărută,expresie împrumutată din lumea teatrului,prin referire la actorii care nu-şi stăpânescbine rolurile:

COMUNICAT

Luni, 25 decembrie 1989, a avutloc procesul lui Nicolae Ceauşescu şi alElenei Ceauşescu în faţa TribunaluluiMilitar Extraordinar.

Capetele de acuzare au fost:1.Genocid – peste 60000 de

victime.2.Subminarea puterii de stat prin

organizarea de acţiuni armate împotrivapoporului şi a puterii de stat.

3.Infracţiunea de distrugere abunurilor obşteşti, prin distrugerea şiavarierea unor clădiri, explozii în oraşeetc.

4.Subminarea economieinaţionale.

5.Încercarea de a fugi din ţară pe

baza unor fonduri de peste 1 miliard dedolari depuse la bănci străine.

Pentru aceste crime gravesăvârşite împotriva poporului român şi aRomâniei, INCULPAŢII NICOLAECEAUŞESCU ŞI ELENA CEAUŞESCUAU FOST CONDAMNAŢI LA MOARTE şiconfiscarea averii.

Sentinţa a rămas definitivă şi a fostexecutată.

Ion Iliescu, preşedintele F.S.N.(Frontul Salvării Naţionale) a proclamatde îndată pe primul post TV: „Începând cuaceastă dată se desfiinţează pentrutotdeauna pedeapsa cu moartea înRomânia”. Cam prea categorică şipromptă, intempestivă, o asemeneadeclaraţie-decret, venită imediat dupăîmpuşcarea dictatorilor. Aceasta esteimpresia cu care am rămas.

La facultate, iarăşi, cum ne estefirea… birocratică, formă fără fond decând ne ştim. Ne apucăm de făcut diferite„comitete”, alegând, într-un fel de şedinţăde sindicat (partidul a dispărut, carnetelede membri au fost arse, azvârlite înveceuri, unul zice că l-a… mâncat, dar„sindicatul”, sireacul, ruda săracă,amărâtă a… Partidului, a rămas,chipurile). Alegem pe „protestatarul” Al.Melian, pe „persecutatul” regimului N.Manolescu, pe un alt „cvasiprotestatar”(cu romanul său intitulat abstrus,Calpuzanii, cu întâmplări istorice de pevremea lui Nicolae Vodă Mavrogheni,fanariotul de jalnică memorie) SilviuAngelescu, pe Mihai Marta, cu aerul lui devictimă veşnică, pe Mihaela MancaşZamfir, să fie şi o femeie, pe EugenSimion… Să facă ce? Îţi pui mâinile încap. „Să facă totul!” (iar expresielemnoasă!). S-o luăm de la început, de lacapitalism, de la burghezie şi de la rege?Nu se înţelege nimic. Focuri de arme setrag încă, mai în fiecare noapte. A început,în fine, să ningă şi în această iarnă,abundent chiar, cam „moale”, camfleşcăit, acoperind, aparent mai mult,gunoaiele şi dărâmăturile. Au început săapară străini, nişte reporteri italieni nefilmează în timpul şedinţei. Curios, totuşi,de mâncare se găseşte, chiar cumva

destulă, salamul cu soia, argumentulpolitic al lui Petre Roman, mi se pare, acam dispărut, în favoarea unor mezelurimai de calitate. De unde, cum şi cine le-orfi scos? Pachetul de „Kent”, simboluloccidentului fericit, costă acum numai 21de lei, mai jos decât „Carpaţii” fără filtru.

30 decembrie, sâmbătă

Dimineaţa, stau pe la „coji”(adică „cozi”, care nu lipsesc nici acum)ceilalţi ai casei iubind prea tare somnulmatinal: cumpăr brânză telemea,frământată însă, şvaiţer veritabil,detergent, ceai… „A NINS GROZAV”,vorba lui Bacovia. Calm, cu fulgi grei şiînceţi, continuu, începând de pe la miezulnopţii. S-a făcut de ½ metru pe trotuare, şicontinuă să ningă. Am dat la omăt, de pecopertină, de pe lângă pereţi, până lapoartă, pe scara exterioară şi pe terasă.Astă noapte nu s-a mai tras. E primanoapte fără pocnete.

31 decembrie, duminică

Dimineaţă, negăsind pâine prinjurul nostru, fac ocolul cartierului înecat înzăpadă, până în Dorobanţi, unde găsesc.Toate geamurile caselor de vizavi deTeleviziune sunt sparte. Nu pricep de ces-a făcut asta, arse unele, bombardate,ciuruite de gloanţe, fumegânde încă, peici şi colo, fără locatarii fugiţi cine ştieunde. Tot aşa pe strada Pangrati, cuocolirea locuinţei ambasadorului englez.Televiziunea dă impresia că a fostasediată, cu mitraliere grele, cu tunuriuşoare, de pe tancuri, cu grenade, pereţiisunt ciuruiţi, se spune că „asediaţii” semai află înăuntru, aşteptând ajutoare. Deunde şi de ce ? Ce fel de… ajutoare?Carele blindate staţionează acum,liniştite, prin preajmă. În timp ce scriu aici,ascult slujba de la Patriarhie şi corectezpaginile de la volumul I despre…„străromâni”. Azi m-am apucat săcontopesc studiul la străromâni (incluzândşi pe geto-daci, în fugă) cu începutulIstoriei mele din ediţia a doua, adâncrefăcută.

II NN EE DD II TT


REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE1989 VĂZUTĂ DE MINE

Ion Rotaru

(Transcrierea notelor zilnice, după agende, dintre 15 decembrie 1989-15 ianuarie 1990)

Urmare din numarul 71


Memoria universuluidin noi

Să dibui în rădăcina firuluide iarbă sensul statorniciei, alprinderii şi împerecherii cu prafulcosmic, nu-i lucru simplu. Să deviiuna cu foşnetul trestiilor în lanulunduios al nemărginirii apelor şi săte laşi învins de misteruladâncurilor până la descompunerede dragul începutului altorînţelesuri, iar e lucru ne laîndemâna oricui. Aşa îmi închipui,citind plăcut surprins şi uimit foarte, cartea filosofului ăstuiacăuzaş, care este Lucian Gruia, “CULORILE NELINIŞTII”Editura Eminescu, 1997. Prozator egal doar cu sine însuşiîn demersul teoriei şi practicii, bun cunoscător al uneiimagistici ce sare cu mult din tiparele scrisului neutru,Lucian Gruia îmbină elemente, altfel de nealăturat, într-un

mod unitar ce stabileşte cum nu sepoate mai fericit subiectul unei cărţide excepţie. “CULORILENELINIŞTII” e un poem cosmic, (deşiprozatorul se fereşte ca de foc sărecunoască asta) un fel de asediu allimitelor spiritului şi al încercăriisaltului în nelinişti pe cont propriu,reuşind astfel să dea culoare şiparfum întoarcerii din pribegii inclusivfilosofice, într-un tărâm pe cât deuman, pe atât de îngăduielnic-primitor. E genul prozei, de care,dacă nu ţii aproape, ai toate şansele

să scapi din minte frâiele înţelegerii mesajului. Din paletainginereşte alcătuită a culturii filosofice de care LucianGruia se face “vinovat”, îl extragem pe românul MihaiDrăgănescu, cu “Ortofizica” lui, adjuvant indispensabil înstrădania îndărătnic experimentală a lui Lucian Gruia de asurprinde memoria fiinţei şi a materiei, cu convingerea căabeceul determinărilor noastre contemporane acolo arputea fi, de nu s-ar interpune “noemele” în ecuaţie,misterul bănuit chiar dincolo de puterea imaginarului.Înapoi la sentiment şi legendă, în fotografia paradisului cene conţine, peste care universul oglindeşte cu departebănuielnic fiinţa, încărcându-ne cu nelinişti născătoare denoi încercări. Astfel, într-o lectură conjunctural inversă acărţilor semnate de Lucian Gruia, şi citite de noi pânăacum, aşezăm “CULORILE NELINIŞTII” drept reper deindiscutabilă valoare, atât scriitoricească precum şitematică, pe umbra etern rotitoare a marelui arborecosmic, care este coloana lui Brâncuş. Fiindcă, înpreajma verticalului, nimeni şi nimic nu e osândit sărămână veşnic în genunchi. Întrebaţi-l pe Marele Pescar.Ori, chiar pe Lucian Gruia, citindu-l aşa cum trebuie şimerită.

NN OO TT EE DD EE LL EE CC TT UU RR ĂĂ

Mihai Antonescu

Lucian Gruia:

CULORILE NELINIŞTII,Editura Eminescu, 1997 BEATRICE KIESELEFF: Ultimele norme de

pronunţare şi de scriere a cuvintelor din limbaromână, stabilite de Academia Română conformDOOM şi Gramatica limbii române din anul 2005

Bucureşti, Editura Elis, 2007.

În comparaţie cu ediţia din 1982 (reeditare în 1990) aDicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române,noua ediţie aduce multe modificări, considerate de mulţispecialişti drept concesii aduse prostului gust, exprimăriineîngrijite şi kitschului, iar de autoare încercări de a ţine pasul cuevoluţia limbii, în special cu împrumuturile neologice.

Autoarea broşurii “Ultimele norme…“ s-a distinsprintr-o susţinută activitate ştiinţifică în domeniu şi ca jurnalistăpreocupată de exprimare (rubrică în săptămânalul “Timpulliber”), de cultură şi educaţie. A mai publicat “Îndreptar ortografic,ortoepic şi de punctuaţie al limbiiromâne”, dicţionare de sinonime şi deomonime, antologii de proverbe,zicători şi ghicitori în mai multe ediţii,“Crăciunul – Tradiţii, legende, colindepe portativ”, un aşteptat dicţionar decultură, o carte de artă culinară ş.a.

Cele două direcţiiimportante care fac din lucrare ocarte indispensabilă elevilor şistudenţilor (apreciaţi din acest an laexamene în funcţie de respectareanoilor reguli), dar şi publicului dornicsă se instruiască, să fie “la zi” cuexprimarea, sunt: 1. scriereacuvintelor compuse şi 2. asimilareaneologismelor – majoritatea, în mod firesc provenite din engleză,limba cea mai răspândită azi.

În “Cuvânt înainte”, autoarea afirmă, cu îndreptăţire,utilitatea lucrării în primul rând pentru elevi, cu directă referire laDOOM 2005 şi la noua “Gramatică a limbii române”, ambeleelaborate sub egida Academiei Române. Urmează prezentareasuccintă a principalelor probleme gramaticale noi: scriereacompuselor, scrierea cu majuscule, despărţirea în silabe acuvintelor şi a abrevierilor. În continuare, lista de cuvinte, de la“abatesă” până la “zvidui”, cuprinde o selecţie a noutăţilor dinvoluminosul DOOM 2005, care este greu de mânuit şiincomparabil mai scump. Consider că lucrarea este foarte utilăcelor care cunosc regulile generale şi neologismele intrate înlimba română, neapărat elevilor de liceu, care au studiatgramatica şi vocabularul în clasele gimnaziale.

Voi menţiona cuvinte care se scriu la fel începând dinanul 2005: bună-cuviinţă, bună-credinţă, est-european, rea-voinţă, hardware, etui, floare-domnească, mass-media, happy-end, floarea-reginei, wallkie-talkie, wattmetru.

Altele sunt înregistrate ca noutăţi, explicaţia noiiortografii fiind ori “sudarea” unor compuse simţite ca unităţilexicale, ori asimilarea neologismelor deloc sau puţin întâlniteacum zece-douăzeci de ani: acquis, eurodolar, call-girl, cool,copywriter, hacienda, reggae, weekend, watt-oră, alaltăieri-dimineaţă, alaltăieri după-amiază, TAB, Te Deum, TBC, tonă-deadweight, ubicuu, deltaplan, deja-vu, eu continui, cornflakes,naţional-ţărănesc, niciunul, neocomunism, neoliberal, marker,Moş-Ajun, mozzarella, meşter-strică, musca-hoiturilor, maşină-capcană, Biedermeiter, biker, BBC, BCA, hard disk, ikebana, ia-mă-mamă, IMM, in-quatro, ISBN, macho, primă-doamnă, prime-time, traco-dac, time-aut, tiramisu, blocstart, digest (rezumat),DJ, Domnia Ta, empatie, science-fiction, staff, trend (tendinţă),xeroxa, Yin-yang, yeoman, yard, yesman, sit, site, skate,skateboard, self-made-man, second-hand, sex-appeal, sound-blaster, soft, standby /stand-by, ADN, harismă / charismă,glasnost, Gestapo, gulag, standing, showroom ş.a.

Beatrice Kieseleff a sintetizat noile norme într-o lucrarede mici dimensiuni, dar de mare utilitate.

Corneliu Vasile

LUMEA CĂRŢILOR


FF UU LL GG UU RR AA ŢŢ II II

Braţele timpului. Meditaţie

“- Mai la spate, mai la spate ! Hai,dom’le odată, că n-am timp de dumneata !Ei, drăcie !”

“- Mami, am ajuns? ”“- Nu încă!”“- N-am ajuns??? De ce n-am ajuns?

Eu veau să ajung !”“- Răbdare, mai este foarte puţin”“- Ce înseamnă răbdaie? Ma doare

picioaieie, vreau să ajung…”

“- Domnul să vă ajute, sănătate şinoroc la dumneavoastră şi la copiiidumneavoastră. Cât vă lasă inima. Suntbolnav şi necăjit, aoleuuuu, şi amărâtîîîî !”

“- Să zic că peste faza că suntnesimţită pot trece, dar de ce nu a spusadevărul? Ceva nu e în regulă cu ea. Căcică de ce nu i-am dat tema la info... Să măscutească, fată !”

Urmează staţia Piaţa Unirii. Vă dorimcălătorie plăcută ! Ding-dang.

Ecranul electronic se mâzgăleşte culitere înroşite care alcătuiesc, pe rând,nume de staţii, legături, şi ora exactă lafinalul şirului.

Mirosuri. Izuri. Damfuri. Răsuflări.De fiecare dată otravă pentru nasuri cusimţ olfactiv dezvoltat. Trist. Nespus detrist.

Am văzut la mai toate tarabeleîmbâcsite de pe trotuare săpunuri. Dintrecele mai ieftine. Apă ? Există, doar că maie nevoie de o doză de efort să o descoperi.Fără alte comentarii inutile legate desubiect, care nu vor schimba nimic dealtfel, mă opresc aici, fără a ocoli o vorbăbătrânească care face referire scurt şi laobiect la ceea ce este lenea. Cucoanalene... de Bucureşti.

Tablou dezolant.

Bilete capsate la capete ori la mijlocse târăsc ca râmele pe podeaua îmbâcsităde tălpi, care se calcă unele pe altele pebombeu. Se ripostează pe tonuri vulgare,arţăgoase, deseori într-o ploaie de salivă,ai cărei picuri ajung până în capătul celălaltal autobuzului. Se vorbeşte la telefon, serupe dintr-o pâine pe furiş, se uită guracascată pe geam, la siluete şi clădiri, sevorbeşte, se bârfeşte, se tace, se ascultă,niciodată, însă, cu bunavoinţă. Clar, nu serespiră. E imposibil.

Degetele se încleştează cu putere debara de metal portocalie. Portocalie? Îşicaută loc sigur în alte amprente proaspete,de o zi, sau mai vechi, de mai multe zile,

poate chiar săptămâni. Alteori, la fiecaresmucitura brutală a roţilor se anuleazăunele pe altele în căderea palmelor pebarele reci. Călătorii anonimi privesc unii înochii altora cu disperarea de a-şi găsi încelălalt sprijin. Ce fel de sprijin? Nici ei nuştiu. Sunt derutaţi, asemenea unor hienecărora li s-a furat prada din gheare şi aurămas cu balele în aer, de poftă.

Flămânzi. Goi. Pe dinafară şi pedinăuntru. Cu priviri reci, turbat de negre.Şi totuşi, atât de singuri.

Fardurile. Măşti inconfundabile,costisitoare sau de tarabă. Acoperă feţeobosite, vlăguite, încercănate, fărăculoare. Doar paloare. Ascund subgreutatea lor vulgară pleoape ce privescspre pământ de îndată ce sunt scrutate deo privire mai puternică, fixistă. Niciodată nuştii ce poate ascunde oglinda unor irişistrăini ! Ridurile îşi împart pielea dupăbunul plac, lăsând în urma lor şanţuri,asemenea tractoarelor cu plug primăvara.

Vocea robot anunţă staţiile fără greş.La semnalul acesteia oamenii sepregătesc de coborâre, alţii coboară,teleghidaţi parcă de o mână dibace,posesoare a unei telecomenzi.

Cutia de conserve pe roţi renunţă lasardele în timp. Fiecare poartă în mâiniînnegrite de muncă sacoşe cu pâini albe,sticle de suc sau apă minerală. S-aîntunecat de-a binelea. Probabil că în ochiiacoperiţi cu ochelari de soare aiadolescentului din faţa mea s-a făcutdemult noapte...În mintea lui, oare cum ofi ?

Uşile se deschid pentru ultima dată.O singură staţie până la capăt de linie şi,gata, evadez.

Un bătrân înalt îşi caută furişat locdosit. Are în braţe un ceas de perete, ocutie din lemn vechi, ros de carii, cucadranul mare, perfect rotund şi îngălbenitpe margini. Îl ţine la piept, asemenea unuicopil care nu lasă sub nici o formă dinmânuţele rotofee jucăria preferată. Îşi ţinecapul întins peste ceas, ca un cocostârc.Ochii, lăsaţi la voia întâmplării, rătăcesc pejos, cât mai jos, niciodată sus, pe chipuri.Parcă caută disperaţi gânduri bune defrământat, amintiri. Obrazul omului, spălatde zile, 60, sau chiar mai bine, este atât decrispat într-o durere revoltător de profundăîncât cu greu îţi poţi da seama dacă fata luia cunoscut vreodată zâmbetul.

Tăcere, se sparg cioburi !

Doar huruit de maşină. Tic-tac, tic-tac. Încredibil, ceasul

moşului ne numără clipele, fără că măcarsă putem face ceva. Ne privim pe subcozile ochilor unii pe alţii, treziţi ca din

beţie, conştienţi că nu suntem decâtsimple umbre umblătoare.

Trecerea dincolo pare atât deaproape, iminentă chiar. Unii se foiesc pescaun a nerăbdare, îşi lungesc gâturile pegeam să vadă dacă mai e mult până ladestinaţie. Alţii, aruncă priviri mânioasecutiei de lemn care ticăie, ticăie şi iarăşiticăie fără încetare. În capetele noastresunetele cad cu greutate de plumb, cuecou prelung, metalic şi ascuţit, care taiecu precizie de măcelar în neuronii vlăguiţide atâtea spasme. E mai rău că în torturacu picătura chinezească.

Moşneagul albit pe creştet parecuprins de vraja sunetului şi îşi apropieorologiul de piept cu dragoste protectoare.E icoana perfectă a maicii grijulii cupruncul la sân.

Poate că numără amintiri dintinereţe, pe axa inversă a timpului. Poatecă e preocupat de faptul că nu mai arevreme de zăbovit. Poate că trebuie săplece în curând şi îi este greu să renunţe lalume şi ale ei, de aceea se plimbă printrenoi, oamenii, fără să renunţe totuşi la ceas- sfetnicul care îi dă măsura valorii timpuluiomenesc şi semnul final care îlatenţionează când trebuie să plece încălătoria cea mare. Uşile de sticlă sedeschid automat. Iese cu capul descoperitîn lăptucii negri ai nopţii. În gestul săunecugetat de a evada într-o Nirvana doar alui îşi scapă ceasul pe trotuar, de laînălţimea celor aproximativ 1.80 ai săi. Caşi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, paşii îlcufundă şi mai mult în beznă. Corpul i sedezintegrează ca un fum, mai intâi în grimetalizat, apoi într-un gri închis, spremaroniu, până la negru. Ce scurta e caleapentru a ajunge omul nopţii. Asta săpreceadă oare marea călătorie ?

Cioburile de pe asfalt, cele dincadran, s-au topit odată cu silueta. La fel şirama de lemn. Au rămas doar limbileceasului şi zgomotul de tic-tac. La fel depătrunzător. Doar că acele se rotesc însens invers acelor normale...Cui îi va venirândul să poarte ceasul în braţe ca pe unodor necruţător?

Înainte de a urca în 313. Dezamăgire

Două mâini aşteptând. Cubătrâneţea scobită în fiecare por, cuînţelepciunea şi neputinţa vârstei care leîndeamnă să stea liniştite, inerte, pebastoane. Două chipuri, la fel de vlăguiteca mâinile. Pălării, de culori diferite, adusepână pe frunte, deasupra ochelarilor ieftini,cu rame mari. O singură bancă.

Bătrâneii-fraţi aşteaptă şi parcă nuaşteaptă să vină autobuzul să-i ducă ca pe

Gânduri deşirate într-o toamnă (de) capitalăRaluca Brodner


OO PP II NN II II

Un Amic, mai demult directorperformant de unitate socialistă, îşideschide în capitalism o prăvălie cu detoate, o face modernă, civilizată,prosperă. Apoi se întinde, trage un locălaşde patiserie – cofetărie, sclipitor şi ofabrică – laborator pentru prăjituri şicozonaci. Îl văd după vreo doi ani deavânt, îl întreb ce mai născoceşte şi dacămai are energie să alerge de colo pânăcolo în toată ţara, numai de dragul de adeveni un mare capitalist bogat. Poatesponsorizează şi cultura?!

- Sunt la pământ! spune Amicul,abia mai gâfâi, iar falimentul e la uşă!

- Cum aşa? – aşa e organizat.Să zicem că iau brânză cu 10 lei şi o vândcu 12 lei: rezultatul e nul, nu câştig nimic,căci banii se duc pe taxe şi impozite,întrucât, mă cunoşti, la mine totul decurgecinstit, cu acte legale. Rivalul meufraudează fiscul. Ia brânza tot cu 10 lei şio vinde tot cu 12, dar câştigă 2 lei laafacere. Statul nu încasează, evidentnimic. Şi cum am nu un rival, ci mai mulţi,toţi mi-o iau înainte, prin necinste, iar eurămân mofluz. Am datorii uriaşe, uneoriîmi vine să-mi pun ştreangul. A fi legal înRomânia e azi nerentabil. Frauda,corupţia mă îngroapă, păcat de muncă,de osteneală, de idei. Să fur statul, să fiunecinstit, îmi este moralmenteimposibil. În schimb dacă îl ascult, măruinează.

Aş fi pus la îndoială aceastăconcluzie groaznică, dacă în perindareacu maşina pe care am făcut-o prin ţară n-aş fi văzut cam 60 % din pământurinelucrate. De ce, de lene? Nu, ci dinpricina nerentabilităţii. Cheltuielile deproducţie ale agriculturii nu se răsfrâng înpreţ, vorbesc în special de miculagricultor, acela fără mijloace. Pareorganizat ca el să nu-şi recuperezebanii. Şi atunci renunţă, vinde. Oricândse găsesc companii becalistice carecumpără cu toptanul, pe ruinaagricultorului mic şi mediu, aşteptând săvândă marelui capitalist, de obicei străin.Câştigă gras străinul, câştigă interme-

diarul, ţăranul bate din buze. Dacă maiare şi o secetă sau o inundaţie, eterminat, ca Amicul. Pe această mină,becaliştii intermediari îşi fac palate şidau pomeni, spre admiraţia prostimii fărăcap; iar ţara trece, cu acte în regulă, substăpânire străină.

Dar oare în micul comerţ nu seîntâmplă lucruri asemănătoare, adică nuse închid şi falimentează sute de mii defirme în faţa coloşilor străini, a super-marketurilor performante aparţinând unorcompanii trans-naţionale? Cine sărivalizeze cu ele, construind o clasămedie românească oarecumperformantă? Rolul românului, izbit denerentabilitate, rămâne să intermedieze şisă revândă produsul străin, să facă importpentru beneficiul patronilor şi pe spinareaconsumatorilor, fraţii săi. Unde e joculpieţii, când trusturile străine pot să secarteleze şi să-şi impună diktatul pepiaţa aşa-zis „liberă”. Şi pot să secarteleze şi intermediarii, şi o şi fac,bătându-şi joc de producătorii autohtoni şide clienţii consumatori. Nu era dictaturaeconomică a lui Ceauşescu mai asprădecât dictatura trusturilor cartelate,predicţia lui Marx se confirmă!

Dar oare industria, industrianoastră în multe performantă, n-a fostsilită să se ne-rentabilizeze cu feluritetertipuri, cu taxe, impozite, boicoturi,dobânzi, cu un arsenal de mijloace care s-o scoată mereu debitoare? Nu s-au închisporţile la o sumă din marile noastreîntreprinderi, dându-se afară oameni cughiotura, încurajându-se prădarea şicăpuşarea lor, împingându-le cudinadinsul la falimente, pentru caamatorul străin şi intermediarul său românsă şi le adjudece pe nimic, după ce aucăpătuit şi o liotă de înalţi funcţionarivenali cu nume româneşti? De unde s-auboierit atâţia baroni peste noapte dinMarele Ordin al Şmecheriei, patronat decei mai de seamă şefi politici, nu„ticăloşiţi”, ci ticăloşi din pornire? Dinorganizarea nerenta-bilităţii, pentru aieftini şi a da (acapara) de pomană!

Organizarea nerentabilităţiiAproape toateîntreprinderilen o a s t r eaducătoare debani, de mulţi,mulţi bani, suntacum în mânac o m p a n i i l o rstrăine, care aupus la punct,poate auinspirat acests i s t e m ,susţinându-l şicu greutatea lorinternaţională(politică, militară) de netrecut, Troculpolitic a funcţionat exact; noi am ruinatSidexul, dl. Blair l-a atribuit. „Cineva” şi-apus mai mult decât termopane în aceastăafacere, ca şi în alte sute şi mii de afaceri.Acum şi le pune Altcineva, cu alte mătuşi,rude sau amante. Şi le pun mulţi, făcânddin nerentabilitate o stihie.

Recunosc că aceste companiistrăine sunt mai civilizate, că ele auîndreptat, înălţat, îmbunătăţit procedurile,dând exemple de modernitate europeană.Ele iau cu lingura mare, legală şi cochetă,acolo unde şmecheroşii noştri se băteauşi stropeau cu linguriţele, molfăind peapucate. Domnii care scumpeau curentulelectric de la Turceni şi Rovinari fără săfacă nimic mi se par mai şoacăţi decâtstrăinul care îşi organizează exemplarserviciile şi aduce o notă de abundenţă şibun gust.. Deocamdată aceşti maricapitalişti îşi împart echitabil spaţiulromânesc, mai au loc unii de alţii; până înziua când îşi vor întinde şi ei curse denerentabilitate, ca să salte pe cadavre şifalimente, după dictatura capitalismuluiliberal. Că mulţi din ei spală banii,gangsteresc, stau cu revolverul în mână?Nu cumva aşa s-au făcut marile hoteluri,localuri, stabilimente, Las Vegas-uri? Nucumva viitorul e al Mafiilor de multeculori?

Amice drag, nu te spânzura, maistai să vezi! Mai ai puţină răbdare! Nucrapă numai guzganii, ci şi elefanţii, noi săfim sănătoşi! Intermediază, trişează,abuzează, şi vei trăi!

restul. Par mai degrabă suferinzi desingurătate decît de o boală grea. În staţiegăsesc fel de fel de oameni, nu maicontează ce fel, oameni să fie, să le spunăo vorbă când le este îngăduit, să-iprivească măcar. Aşa parcă le trece timpulmai repede sau se furişează ei pe lângătimp, cine mai ştie. Important e că duc denas singurătatea.

Unul dintre ei, cu o idee mai tânărdecât celălalt, e mai agil, scrutează oricemişcare în jurul său. Celălalt e blând.Poartă capul asemenea unui om umil şi îşisprijină mâna pe baston, la nivelul bărbiei.

Ochii mici se lasă alungiţi spre nas degreutatea cutelor din jurul gurii, unite într-ogropiţă adâncă, exact în mijlocul bărbiei.

Banca bunicilor miroase a bătrâneţe.A haine vechi. A pantofi de demult - bătaiede joc a vremurilor. A sărăcie şideznădejde. Deşi mai scumpe, parfumurilecelorlalţi sunt mult mai slabe ca intensitate.Nu putem ascunde nicicum ceea cesuntem cu adevărat sau, dacă reuşim, ofacem stângaci, artificial...

Irişii bătrâni privesc a lehamite şiplictis, ca şi cum n-ar vedea maşinileluxoase ale stabilor bucuresteni, care trec

în viteză pe trecerea de pietoni, chiar prinfaţa agenţilor de circulaţie, care nu au nicio putere asupră-le. Contravenienţii sunt dela putere. Puterea cui? Nu cumva tot anoastră, a oamenilor simpli, care umblamcât e ziua de mare cu maţele ghiorăindfără să ştim că ne-am putea astupa gurilecu pâine dacă ne-am propune să nu maifim măcar pentru o secundă laşi ?

Spovedanie: dincolo de toate, pe zice trece sunt şi mai mută de tristeţe că nuîmi poate urla sufletul de fericire înăuntrultău.

Paul Everac


AcasaPe pridvorLumina cade linE vara tirziu, sfirsit de augustSi daliile au inflorit la poartaPrunele s-au copt in gradinaSi ramurile nucului atirna grele pe lingagarduriFemeile se string pe la drumSi povestescIsi pun furca la briuSi firul suruie usorFreamata Sopteste

Numai pe mineNu ma trage inima sa ma duc linga eleDimpotriva,Imi inchid ochiiImpaienjeniti de atita cititImi destind umeriiImi reazam spatele obosit De peretele varuit de curind

Si pridvorul Ma invaluie Ma imbratiseaza cu blindeteCa bunica atunci cind ma ducea la auto-buz La sfirsit de vacantaLa patru dimineata pe viforSi-si deschidea sumanulStringindu-ma linga ea

Peste ani pridvorul a ramasCu tacerea lui albastraIntelepciunea de acasaLinistea seninaSi daliile de la poarta nu s-au mai ofilitSi chiar cind a venit toamnaLa New York,Imi destind umeriiAcoperindu-ma cu salul imaginar Al buniciiPe un pridvor strain de departeDin alta toamna

Să scriu în româneşteNu am scris in romanesteDe ani de zileDe la douazeci si trei de aniPoate doar in scrisori

Dar in restCuvintele s-au rostogolit in englezaGrele ca atunci cind vine valea cu milSi malurile se largescViitura ia pina si bolovaniiIa pina si puntea Si oamenii nu mai trec de pe un mal pealtulPentru un timp Pina apele se lasa din nou

Tot la fel Nu am mai scris in romaneste de ani dezileSi vorbele altora au venitCa o viltoarePloile altoraDe pe alte meleaguri Au trecut prin albia sufletului meu

Numai azi ma trezescSi gustTacerea de pietreSusurul dragAl vailor de-acasaPiraiele unde prindeam pastravi cu minaCautindu-i pe linga malSi printre radacini

Numai azi caut cuvintele de-acasa

Cum prindeam pastravi cu tineCu apa pina la briu

Numai azi vreau sa trec inapoiPrin viltoareUnde s-au rupt puntileUnde au venit apeleSa-mi amintescSunetul limpedeAl limbii de-acasa

CerceiMi-a facut gauri de cercei la urechi untiganEra o zi calda de varaStateam la poarta cu sora meaSi-un tigan cu o mustata frumoasa a tre-cut pe drum

Nu stiu citi ani aveamNu mai mult de patruDar stiu ca eu am chemat-o pe mama lapoartaCa trece un om cu cercei

Si au iesit si mama si tata la poartaTata era inalt si subtire ca bradulSi au ris ca nu stam noi

Numai ca tiganul mi-a citit in ochi Si a scos niste cutii cu cerceiAgatati in sir ca niste fluturi la insectarSi eu m-am amagitM-am incintat

Si-am inceput sa-mi alegAtingind cerceii usor Ca pe niste aripi de fluturiCu teama sa nu le iau SlipiciulCulorileSideful

Si nici nu stiu Cum a fostN-am simtit nimicStiu doar ca omul statea in picoareSi s-a aplecat sa ma intrebePe care ii vreauSi eu i-am atins usor cu degeteleSi-am zis“Pe astia”

Stiu doar ca tata radea mindru Ca am statSi nu am simtit nimicSi nici nu m-a durutO tineam intr-unaIn timp ce alergam cu mamaDupa sora mea prin gradinaEa era mai mareSi mai sperioasaSi n-a stat

Si numai mie mi-a dat Tiganul cerceiSi desi azi stiuCa tata i-o fi dat banii dupa aceea omului,Si azi mi-aduc aminteDe cerceii rotunziDe miinile omului usoareCum mi-a facut gauriCu codita de la cercelDelicatSi eu nici n-am simtitNici n-am plinsNumai m-am uitat cum Mama si tata rideauSi nu le venea nici lor sa creada Iar tiganul hitru ridea si el Pe sub mustataFacind cu ochiul si zicind“V-am spus euCa asta o sa stea”

PP OO EE ZZ II EE

PLÂNG SĂLCII…

Acolo… neschimbate, în solitudinevibrândLa ceasul bântuirii tardivelor regrete, În gândurile mele, sălciile plâng Când nimbul de amurg, îmbrăţişat denoapteÎşi consuma finalul în ochii tăi abisIar noi, eliberăm inconştiente şoapteDespuiaţi de Eros, şi-aruncaţi în vis.

Plâng sălcii, a pustiu şi vânt,Pe malul ruginit de-atâta toamnăAl tărâmului de dor şi necuvântUnde tăinuiam – cândva – iubirea meaprofană;Cosiţă neagră, cu sâni pârguiţi derotunjime,În apa pân-la brâu, mi te lipeai de trupSub despletite sălcii, ce ascundeau delume,Tandreţea şi fiorii de încleştat sărut.

De ce nu uit?De ce şi-acum, ce-a fost de multE iar prezent, visându-ţi chipul?De unde tot acest tumultÎntoarce gândurilor timpul?Plâng sălcii sub norii plumburiiÎn undele lacustre oglindite,Şi parcă din adâncuri, te-aşteaptă să viiPăcatul meu trupesc, ispita mea fierbinte.

PRESENTIMENT

În ritm spiralat Crengi peste Lună Aşezară clipele Multor nopţi, ce au lăsatÎn urmă anotimpurile.

Declinul, regula condiţiei de final, Mă vrea singur şi fără adăpostCu domiciliul flotant, pe orice trotuar,Prin ireversibilitate la ceea ce am fost.

Tetrahedron şi spirit- două punţi -În mine s-au unit Virtuţi:Dar viaţa, nu se dă în reluareŞi mă tot pierd, şi mă tot duc,Din simfonii de viori şi resemnare,Mi-am făcut patul să mă culc.

Cristian NeaguLucia Cherciu


JJUURRNNAALL NNEECCOONNVVEENNŢŢIIOONNAALL

Povestea despre Cavalerii Templieris-a zamlisit in timp , dar la inceput , simpluei nu erau altceva decat fanatici calugarirazboinici, cavaleri mistici invesmantati inrobe albe cu crucea rosie pe piept, care voravea un rol important in cruciadele de pePamantul Sfant , murid cu miile pentruCristos…Prima informatie istorica despretemplieri apartine istoricului francez ,Guillaume de Tyre, care a scris intre 1175 si1185 , perioada de apogeu a cruciadelor ,cand armatele occidentale cucerisera deja

Pamantul Sfant si infintasera Regatul Ierusalimului. Tyre scrie ca OrdinulCavalerilor Saraci ai lui Cristos si ai Templului lui Solomon a fost fondatla 1118. Fondatorul Hugues de Payen , nobil din Champagne , s-a prezen-tat din propie initiativa , impreuna cu opt camarazi , la palatal luiBaudouin I, regele Iersusalimului . cu obiectivul declarat : “sa se ocupe desiguranta drumurilor si in special a pelerinilor in drum spre Tara Sfanta,pe cat le permit puterile” Baudouin i-a primit bine , ca si patriarhulIerusalimului – liderul religios al noului regat si emisarul special al Papeisi le-a alocat o intreaga aripa a palatului. Apartamentele , se spune ca erauconstruite pe ruinele fostului templu al lui Solomon si de aici vine sinumele Ordinului. Timp de noua ani , cei noua membri ai ordinului , inciuda juramantului de saracie nu s-au jenat sa ocupe locuintele luxoasesi nu au acceptat pe nimeni in plus.

Curios este faptul ca Fulk de Chartres , istoricul regal oficialangajat al regelui nu face absolut nici-o referire la Hugues de Payen , latovarasii sai si nici la templieri , o “liniste furtunoasa “ acopera primii anide activitate ai Ordinului

Totusi, zece ani mai tarziu templierii erau cunoscuti pe tot intinsulEuropei vestice. In ianuarie 1128 a fost convocat Conciliul Clerical laTroyes , prezidat de Sfantul Bernard si datorita virtutilor crestineCavalerilor li s-a recunoscut oficial Ordinul militar-religios , iar luiHugues de Payen titlul de Mare Maestru.. Templierii , soldati misticiaveau sa combine disciplina austera monhala cu fanatismul jurand sara-cie, castitate si ascultare

Obligati sa-si taie parul si ne avand voie sa-si rada barbile seditingeau de majoritatea barbatilor din acel timp care nu purtau delocbarba . Toti membrii ordinului erau obligati sa poarte vesminte albe pestearmura si mantale de aceiasi culoare. Era interzis pentru orcine altcinevain afara de Cavalerii lui Cristos sa poarte haine sau mantale albe. In1139 Papa Inocent al II-lea emite o bula papala , in care se decreta caTemplierii nu vor asculta de nici o autoritate, fie seculara sau ecleziastica, in afara de insusi Papa ?!..

Ordinul s-a extins cu repeziciune , chiar daca persoana admisa inordin , trebuia sa semneze ca renunta la toate proprietatile materiale. Desicavalerii se supuneau juramantului de saracie , Ordinal detinea bogatii detot felul si vaste proprietati in Franta Anglia , Italia ,Germania , Scotia ,Flandra , Spania , Portugalia , Ungaria si Tara Sfanta..

In 1146 templierii au adoptat celebra cruce rosie “ la croix pattee” Curajul nebunesc combinat cu o doza de mare nechibzuinta le-au

creat reputatia de luptatori neifricati. In ciuda unei arogante iesita din comun , templierii era extrem de

disciplinati si alcatuiau cea mai importanta forta armata din lume la aceavreme.

Interesele templierilor depaseau sferele politica , militara si diplo-matica , actionau ca arbitri la orice nivel politic si regii le dadeauascultare . In1252 regele Henric al III-lea a indraznit sa- i apostrfeze : “Voi templierii..aveti atatea libertati si privilegii incat posesiunile voastreenorme va fac sa fiti aroganti si sfidatori. ..Ce a fost dat cu nechibzuintatrebuie luat cu prudenta , ce a fost acordat cu nechibzuinta trebue retrascu chibzuinta”… Maestrul Ordinului i-a raspuns : “Ce spui tu , Rege…Atata timp cat faci dreptate vei domni. Daca incerci ceva rusinos , nuvei mai fi rege”

Tot templierii au creat si fondat institutia bancara moderna ,imprumutand bani cu dobanzi destul de mici la diversi monarhi , audevenit practice bancherii tuturor regatelor din Europa si ai potentatilormusulmani . Mai mult ca sigur ca templierii sunt inventatorii cecului asa

Jurnal de bibliotecă

Matei RomeoPitulan

(continuare în numărul viitor)

cum il cunoastem noi astazi. Templierii detineau monopol asupracelor mai avansate tehnici isi insuseau tot ceea ce era mai performantde la armurieri, pielari , pietrari, arhitecti militari si ingineri.. Aucontribuit la desvoltarea masuratorilor , a navigatiei , la intocmireahartilor si la constructia de drumuri. Aveau proprile lor porturi ,santiere navale si o flota comerciala si militara , care au folosit print-re primele busola magnetica.. Ordinul detinea proprile spitale , pro-pri medici si chirurgi care foloseau pentru tratarea ranilor extracte demucegai , formula primitiva a antibiotcelor de azi.

In timp ce Templul din Europa devinea tot mai bogat , puter-nic si delasator si templierii deveneau tot mai prosperi si notorii , sit-uatia din Tara Sfanta se deteriora din zi in zi.

In 1185 regele Boudouin a IV-lea al Ierusalimului moare.Marele Maestru Gerard de Ridefort actioneaza dubios in ceartadinastica , provoaca ostilitati si in iulie 1187 intr-o actiune militarapripita si prost conceputa , fortele crestine sunt anihilate siIerusalimul este recucerit de Sarazini. Ultimul bastion Acre cade inmainile musulmanilor in mai 1291 , dupa o batalie apocaliptica ,zidurile cetatii s-au prabusit ingropand laolalta pe atacatori si pe tem-plieri….. Templierii isi stabilesc noul cartier general in Cipru , darodata cu pierderea Tarii Sfinte se pierdea orice motiv pentru a cuntin-ua actiunile si membrii Ordinului ocupa poziti strategice in toate tar-ile din Europa , unde ei detineau vaste si manoase teritorii.

Inca de la fondarea ordinului templierii au avut bune relatii cucatarii , mai ales in Languedoc din Franta . In timpul CruciadeiAlbigensiene , templierii au avut o pozitie neutra , mai mult MareleMaestru a afirmat clar pozitia Ordinului : “ nu exista de fapt decat osingura cruciada - cea impotriva sarazinilor”

Datorita contactelor cu culturile islamica si iudaica , templie-rii aveau deja cunostinte si concepte straine gandirii catolice. Aumentinut in continuare relatii apropiate cu comunitatile evreiesti, cugrupuri influente din lumea financiara si cu diversi invatati.

Din 1306 Filip al IV-lea al Frantei – Filip cel Frumos- decidesa scape de templierii aflati pe teritoriul Frantei. Erau aroganti si nesu-pusi . Ostasi lor , eficienti si bine antrenati erau o forta militara multmai puternica decat cea aflata in slujba regelui. Filip avea insa simotive personale impotriva templierilor : le datora bani , fuseserefuzat ferm in tentativa sa de-a fi admis in randurile ordinului, darmai important decat orice era faptul ca regele jinduia la imensa averea Templului..

Erezia devenea , astfel , o scuza foarte convenabila . Dar pen-tru aceasta Filip avea nevoie sa-l atraga de partea sa pe Papa , caruiatemplierii ii jurasera credinta si ascultare. In 1305 Filip reusisealegerea candidatului sau , arhiepiscopul de Bordeaux , in calitate dePontif cu numele de Clement al V-lea.. Indatorat regelui , Papa nuputea sa-i refuze dorinta de suprimare a Cavalerilor TemplieriRegele a redactat o lista si inarmat cu capetele de acuzare a pututtrece la masuri concrete. Lovitura a fost eficienta si mortala . In zoriizilei de 13 octombrie 1307 toti templierii din Franta trebuiau prinsisi arestati , preceptorile puse sub sechestru regal si toate bunurileconfiscate. Desi au fost luati prin surprindere , regele nu a reusit sapuna mana pe celebra “comoara a templierilor” Fie ca templieriiau fost preveniti , fie ca au presimtit ceva , se spune ca templierii arfi fugit din Paris cu o noapte inaintea arestarilor si ar fi transportatcomoara cu carutele pana la baza lor navala de la La Rochelle ,comoara incarcata apoi in optsprezece corabii de care nu s-a mai auzitniciodata In Franta templierii au fost tratati fara pic de mila , arsipe rug , torturati si inchisi pe viata . Marele Maestru , Jacques deMolay si Geoffroi de Charnay, preceptorul de Normandia , au fost arsipe rug la foc domol…Era luna martie a anului 1314 . Se spune cainainte de-a muri , de Molay i-a blestemat pe persecutorii sai – PapaClement al V-lea si regale Filip cel Frumos – sa ii urmeze in lumeade dincolo si sa de-a socoteala in fata lui Dumnezeu pentru faptelelor in cel putin un an. La nici o luna , in aprilie 1314 Papa Clement alV-lea murea din cauza unei crize de dizenterie , iar regele Filip mureala sfarsitul anului , din cause ce nu au fost elucidate nici pana astazi.



Pentru amândoi scrisoarea, ca atare, nu poate aveadecât efectul „unei bune dispoziţii” care „precum se întâmplăobişnuit în comunicările epistolare, cad uşor pradă uitării”. Într-un fel, explică cu ceea ce-i scrisese Marin Simionescu-Râmniceanu despre „sănătos şi nesănătos în viaţă şi artă”, părerisimilare pe care le aprobă „ncondiţionat”, dar regretă că oasemenea temă n-o puteau dezbate în intimitatea lor spirituală:„Păcat numai că nu putem vorbi despre asta, căci vorbireadesleagă limba spiritului şi multe lucruri care mai înainte păreauceţoase se luminează şi devin realitate palpabilă”.

Interesant pentru orizontul cultural al lui MarinSimionescu-Râmniceanu este şi finalul scrisorii, în care VasilePârvan îi comunică ceea ce-i trimite la Paris: tablourile Papei şicardinalului Rampalla cu specificaţia „unul «Fericiţi sunt ceisăraci cu duhul»” , celălalt „Mâhnirea unui spirit ceresc carerătăceşte printre oameni”, un articol despre expoziţia pictoruluiMarees, aprecierile berlineze „despre dizertaţia mea”, o broşurăa lui Bodnărescu, urmând să primească şi cărţile lui Bauer şiShakespeare21.

Revenind, în scrisoarea din 16 martie 1907, asuprapictorului Marees, Vasile Pârvan ne oferă încă un crâmpei dinconcepţia istoricului de artă Marin Simionescu-Râmniceanu: „Înce priveşte Marees, deosebirea noastră de vederi rezultă dincontrastul prăpăstios al concepţiei noastre despre artă: tu ziciîntreaga artă este imperfecţiune (ş.a.) şi eu zic tocmai contrariul.De altfel, în ce priveşte pe Marees, nu ştiu dacă îţi mai aduciaminte de vizita noastră în Galeria Naţională, când tu aproape ţi-ai pierdut răbdarea voind să mă faci să văd, într-un tablou neclaral lui Marees, o faţă acolo unde eu nu puteam vedea decât uncoif, tu aveai dreptate, dar pentru că ştiai deja că acolo e faţă nuun coif, eu atunci vedeam întâi tabloul şi mă lăsam în voia ochilorcare nu puteau vedea altceva”22.

Nevoia de comunicare spirituală greva atât de multasupra existenţei celor doi prieteni încât Vasile Pârvan îşi extindetematica discuţiilor asupra conţinutului propriului lor epistolar:„Cusurul pe care-l găseşti corespondenţei noastre de a fi demulte ori pedantă, din nenorocire nu e singurul, alte dăţi i-ai găsittu, şi i-am găsit şi eu o mulţime altele. În astă seară, însă, voinda-ţi răspunde la scrisoarea din 19… găsesc că cel mai marecusur al corespondenţei e că e colosal de incomodă.”

Şi se explică: „Eşti, de pildă, trupeşte rău dispus… că ţis-au strâmbat toate oasele stând în bibliotecă la făcut fişe dintr-un volum de alea de ridicat cu macaraua… Totuşi, spiritual, eştivioi şi, iarăşi să zicem, în cazul nostru, întinzându-te pe canapea,ori la pământ, în cea mai orizontală poziţie, ai fi în stare să întorcilumea pe dos cu paradoxele şi ideile ce-ţi vin aproape, nepoftiteîn cap. Pas acum de scrie, dacă poţi!”

O temă ca „imperfecţiunea în artă”, despre care-iscrisese Marin Simionescu-Râmniceanu, nu putea fi elucidatăprin corespondenţă: „Ce priveşte însă, în general, desăvârşireasau nedesăvârşirea în artă, ca atare, tu, Tată ceresc, amânăaceastă discuţie pentru când ne vom întâlni. Prin scris, aceastaar deveni totuşi plictisitoare”23.

Că prietenia lor atinsese încă din tinereţe pragulidentificării o probează scrisoarea din 19 aprilie 1909, când VasilePârvan reacţionează prompt la un moment de precaritate asănătăţii lui Marin Simionescu-Râmniceanu, transmiţându-i,alături de recomandări, ceva din optimismul său: „Indispoziţia tafizică îţi adu ce gânduri mai negre decât se cade să aibă un omtânăr şi, slavă Domnului, încă destul de voinic ca tine. Prinurmare, dacă nu-ţi prieşte aerul Parisului, du-te în Bretania, lamare, cum aveai încă mai demult în gând, iar la toamnă,respectiv la iarnă, du-te la Fiesale ori cât mă priveşte (aşa aşface şi eu!) la Sorrento ori la Salerno. Şi, înainte de toate, nu maiboci ca o muiere! Atâta ipochondrie nu e cuviincioasă pentrucineva care vrea să-şi facă el viaţa iar nu să şi-o lase făcută dealţii.”

Şi, păşind pe planul creativităţii, îl îndeamnă să mai deaceva la „Luceafărul” pentru că „ochii care nu se văd, se uită. Şi,dacă te şterg ăia de pe copertă, atunci pierzi orice contact cu

publicul şi, cum şi aşa tu îl dispreţuieşti,atunci în adevăr n-ai mai scrie nimic!”24

Cu o uşoară şi inofensivăironie, după o săptămână, îi răspundeşi frământărilor lui conceptual-artistice:„În scrisoarea ta din urmă, scrie VasilePârvan, ai aerul unui amant supărat peiubită că nu-l iubeşte destul de tare: eşti chiar atât de sigur că artae o nenorocire pentru omenire? Considerând lucrurile mia liniştitşi mai rece decât faci tu în scrisoarea din urmă (unde, într-un loc,chiar tu singur vorbeşti de otravă), eu nu pot vedea în artă decâtsingura posibilitate de a trăi frumuseţile vieţii şi ale naturii”25.

Consideraţiile estetice aşternute pe hârtie de MarinSimionescu-Râmniceanu despre opera lui Richard Strauss„Elektra”, - sunt identice cu ale lui Vasile Pârvan. Rândurileacestuia confirmă încă odată, dacă mai era nevoie, unicitateaprieteniei lor până la identificarea spirituală: „Entuziasmul cu careîmi scrii de Elektra, mi-a făcut aşa mare bucurie, ca şi cum aşi ficompus bucata. Judecata ta mai în amănunte se aseamănă, deasemenea, cu felul cum am simţit eu şi, ocazional, ţi-am scris.Deci, pe lângă plăcerea emoţiei estetice şi mulţumirea pentrunoul control al afinităţilor elective ce ne leagă şi ideal-intelectual”26.

Identificarea lor spirituală cuprindea, ca o componentăesenţială, disputa şi acceptarea ideilor şi concepţiilor fiecăruia.Un exemplu, istoria şi modul cum o priveau şi-i înţelegeaumersul şi sensul. Scrisoarea din 6 iunie 1909 este semnificativăîn acest sens.

Cum Marin Simionescu se aştepta la o altă imagine şievaluare a personalităţii lui Marc Aureliu în lucrarea lui VasilePârvan, acesta îi scrie: „mi-e teamă că o să fii deziluzionat cetind– după prefaţă – şi lucrarea însăşi. Ce ai vrea tu să ai a fost dejafăcut de Renan”. Şi mai departe: „Eu văd datoria istoriei într-unfel asemănător celei a artei: istoricul nu trebuie nici sămoralizeze, nici să filozofeze [idee utilizată de Marin Simionescu-Râmniceanu în scrisorile sale – n.n. ], ci să expuie clar şi înînlănţuire logică faptele”27.

După o săptămână revine asupra chestiunii şi,cunoscându-i concepţia despre istorie, Vasile Pârvan adaugă:„Discuţia asupra istoriei e greu s-o continuăm în scris. În vorbăam fi nu numai mai comozi, dar poate şi mai puţin intransigenţi”28.

În iulie 1909, Marin Simionescu-Râmniceanu se afla laFocşani. Omului mai puţin practic, fără înclinaţii administrativ–organizatorice într-ale agriculturii, situaţia moşiei îi crease oanume stare psihică destăinuită şi prietenului său, Vasile Pârvan,venit şi crescut în lumea satului, îl îmbărbătează: „Aşezarea ta laţară nu e nici pe departe aşa de tragică precum neplăcereaînceputului te face s-o crezi. Greu îţi va fi cel mult un an, până cete-i face cunoscut cu oamenii şi împrejurările şi până ce ţi-i găsiun om în care să ai nădejde, pe urmă toate merg de la sine.”

Cunoscându-şi prea bine prietenul, Vasile Pârvan vedeşi partea bună a lucrurilor, cu efectele benefice asupracărturarului Marin Simionescu-Râmniceanu: „Odihna spiritualăde un an nu-ţi poate fi însă decât cu folos, liniştindu-te,«clasicizându-te». Pe urmă, când vei reîncepe a lucra, sunt sigurcă te vei simţi ca renăscut”.

Acum îi reaminteşte un vis al lor care ne dă posibilitateasă intuim dimensiunea spirituală şi umană a prieteniei lor,conştientizată, dorită asemenea uneia intrată deja în istoriaculturii europene: „Cu atât neexplicabilă mi se pare însă «lipsata de nădejde», cu cât doară amândoi pusesem la cale, ca unscop «sublim», să ne aşezăm la ţară şi … să reînnoim peGhoethe-Schiller [aluzie la prietenia celebră a celor doi scriitorigermani, consumată în bună parte la Weimar, în mijlocul naturii –n.n.]. Ai uitat deja acele planuri pe care le făceam cu aşaentuziasm şi nu puţin romantic? Eu nu le-am uitat şi nu le voiuita!! „29.

VASILE PÂRVAN ŞI MARIN SIMIONESCU- RÂMNICEANU, O MARE PRIETENIEREFLECTATĂ ÎN CORESPONDENŢĂ

Dumitru Huţanu




CCOONNVVOORRBBIIRRII PPAARRIISSIIEENNEE

Una dintre temele careimpresioneazä prin grandoarea sa,în cadrul Sezonului Culturaldesfăşurat la Sevran, este“Cunoaşterea lumii”, temă careoferă sevranezilor posibilitatea de a

se întâlni cu cele mai deosebite si mai spectaculoaseregiuni ale Terrei.

În programul sezonului 2007-2008, aläturi dedocumentariile Alaska, India, Malta, Egypt si Mexic, SpatiulFrancois Mauriac a gäzduit miercuri, 17 octombrie,documentarul realizat si comentat de Pierre Dutrievoz siintitulat “Istorie si pasiune pe acoperisul lumii”.

Pierre Dutrievoz, alpinist si realizator, se dăruieultimei frontiere, aceea a Everestului: teritoriu al vidului si aloxigenului rar. Este o aventură imaginabilă a sufletului pecare protagonistul o trăieşte împreunä cu sotia lui, Lucile, siîn urma cäreia, Pierre Dutrievoz realizeazä un film subforma unui carnet de cälätorie. Pästrând traditia recitalurilormarilor exploratori, filmul säu interactioneazä imagini,picturi, fotografii, extracte de corespondentä. Imaginile decinema captează momentele de fericire, de descurajare,frigul, frica până dincolo de fricä trezitä de furtunile cele maiextreme si märetia, somptuozitatea peisajelor. Picturilecreează imaginea unor pante vertiginoase, fotografiile alb-negru oferă portrete insolite ale poporului sherpa, muncitorsi fervent, stăpân al văii Khumbu. Extrasele decorespondentă scrise de Lucile pe durata întregului voyagea învăluit creând impresia unui cotidian exceptional undeincertitudinea era permenentä.

Reporter: Cine sunteti dvs. domnule PierreDutrievoz?

Pierre Dutrievoz: Numele meu este PierreDutrievoz care se traduce:” cele trei voci “, eu suntplastician la Scoala de artä din Zurick, ghid de munti înnaltisi realizator de cinema.

Reporter: Astäzi am vizionat un documentarextraordinar constituit din imagini care vorbesc deîndârjirea de a cuceri Everestul dar tocmai acest melangede imagini mi-a creat ideea unei dorinte de a cuceri arta.Ati adunat artele, nu mai stiu câte la numär, ati deschissufletul vostru si cu artele în suflet ati urcat pe AcoperisulLumii. Ati cucerit Everestul sau Everestul va cucerit sufletulcu toate artele în el...este ceea ce am vizionat astäzi... Ceam vizionat astäzi, domnule Pierre Dutrievoz?

Pierre Dutrivoz: Ascensiunea pe Everest stä labaza documentarului si ati descoperit esenta, ati rezumatexcelent ceea ce am vrut sä reliefez...

Reporter: ...este mai mult decât un vis surprins, unvis al ascensiunii...

Pierre Dutrievoz: Este o misiune care angajeazä,atât pe plan fizic dar si pe plan mental...La început amplecat ptr. a crea pe linia cuceririi, trasând cu pasii nostridrumul ascensiunii am dezvoltat arta. De aceea am plecatîn aceastä aventurä acompaniati de un cameraman, unpictor, un poet, un om de stiintä, un desinator, un fotografca ptr. marile aventuri ale marilor descoperitori. Toti acestioameni care sunt personaje ale filmului si-au creat proprialor istorie, poveste pe baza aceleasi aventuri, ceea cecreazä un lucru vast. Ceea ce lega toti participantii laaventurä, punctul nostru comun era faptul cä toti eramalpinisti la bazä. Am plecat spre aceastä aventurä cu

INTERVIUCU PIERREDUTRIEVOZ

dorinta de a realiza un documentar sub forma unui carnetde cälätorie, dar odatä intrat în universul fotografiei alb-negru realizat cu poporul sherpa, al carnalului si al picturii,totul se metamorfozeazä si oamenii devin personaje alefilmului, se identifică astfel cu personajele dar si cu ei înşişi,ceea ce reprezenta si ideea mea de început ca realizatorde film. Picturile devin extravagante si totul devineextravagant când suntem la 8000 de metri, nu mai avemrepere. Cred cä prin intermediul picturilor am vrut sädestabilizez atenţia spectatorului, deoarece el nu mai ştieunde este, percepe diferit personajele picturii...suntempoate cel mai aproape de ceea ce noi numim realitate cândne afläm la mii de metri altitudine. Eu vä vorbesc de 15 anide muncä în dorinta de a asambla pictura, filmul si muntele.

Reporter: Sunteti artistul complet...Pierre Dutrievoz: Pot afirma despre mine cä mä

pästrez în diferite straturi ale Media, cä dezvolt si cä utilizezaceste forme în dorinta de a povesti o aventurä. Ca sicreator dezvolt ideea dar mai ales îi dau forma. Si în cazulmeu forma vizualä.

Reporter: Ca artist aveti un alt mod de a privilumea?

Pierre Dutrievoz: De a privi, este adevärat, de aobserva dar mai ales de a memoriza...Memorizarea este unpunct important. Si cred cä sensibilitatea artistului apasä,faptul de a observa, de a memoriza îl face diferit, poatetrist. Avem toatä viata la dispozitie ptr. a acumula imagini,emotii, intentii, ptr. a observa, si pe mäsurä ce îmbätrânimdevenim mai bogati. Sunt trei faze ale creatorului :primafazä cea a tineretii când învätäm tehnica, întelegem lumeaîn maniera tehnicä, dacä mä pot exprima asa, creatorul seva construi tehnic, este apoi cea de-a doua fazä, poatedefinitivä, unde totul devine puternic interior, este momentulunei vieti interioare pe care o vom dezvolta, si momentulcreativ de explozie, si cea de atreia fazä la care am intentiade a accede cât mai repede, este momentul când oferim înprocesul de creatie...Filmul vizionat în aceastä searädemonstreazä cea de a treia fazä cât, ca si creator, eu ofer.Ofer un film cu forme generoase pe care publicul lecapteazä, unde arta prinde chipul ei, eu merg înîntâmpinarea ei cu imagini simple în derularea istoriei si eaîncärcatä de aceeasi simplicitate. Este un moment extremde interesant în toatä aceastä simplicitate a istoriei: initialnoi plecäm simplu într-o expeditie, sä urcäm pe Everest,plecäm cu o ideee bine construitä mental, dar apare la unmoment dat o primä incertitudine, ceea ce am construit laînceput este dominat de incertitudine ca apoi întâmplärile,episoadele sä se succeadă într-o altä manierä decât ceagânditä initial...Si aici publicul este pierdut aproape definitiv,el nu reuseste sä înteleagä de ce dupä o asemeneaavalanşä se pleacä iar în încercarea de a cuceri, un omnormal s-ar fi oprit, nu ar mai fi gäsit ratiunea de a reluaaventura.

Reporter: Ptr. cititori care poate nu au vizionat acestfilm magnific as vrea sä îmi prmiteti sä mentionez cä la unmoment dat dupä “o noapte de moarte”, când oricesperantä de a supravietui la 6000 de metri eraspulberatä, cu certitudinea cä vântul a sters toate urmelecare vä puteau conduce la cel de al treilea punct de oprireorganizat de echipä, ati reusit sä vä rupeti mortii, munteluisi v-ati orientat, Dumnezeu stie cum, pe drumul cel bun, atifost salvati!

Pierre Dutrievoz: Este adevärat, un om normal s-arfi oprit aici, dar noi am continuat ptr. probabil credem, nustiu în ce, dar credem...Aceste forme sunt extrem dehränitoare, ele vor da forma scenariului. Când depäsimceva inträm într-un domeniu aproape ocult si care estefascinant.

Reporter: Debordati de energie dar în acelasi timpsunteti foarte calm. De unde ati învätat?

Pierre Dutrievoz: Este fundamental sä fii calm. Esteo lectie pe care mi-au däruit-o spatiile infinite, nemärginite,imensitätile naturii: Everestul, Desertul, Polul-Nord!

Roxana Branişte


ISTORIA MEDICINEI ŞI MEDICII ILUŞTRI LAASIRIACII DIN EPOCILE OMEYYADĂ ŞI ABBASIDĂ


OO RR II EE NN TT -- EE XX CC EE LL SS II OO RR

Siriacii au servit medicina în epocaarabă prin practică, traduceri, scriere şiînvăţământ. Majoritatea lor erau filozofi şimedici deopotrivă, întrucât studiile lor demedicină nu erau separate de studiilefilozofice. Creativitatea lor este integrată încivilizaţia arabă, de vreme ce au apărut încadrul statului arab, i-au vorbit limba, au avuto viaţă îmbelşugată şi au beneficiat desprijinul său spiritual şi material, fiind medicide palat, iar majoritatea lucrărilor lor au fost înlimba arabă.

Siriacii traduceau cărţile greceşti înlimba lor siriacă, după care le traduceauulterior din siriacă în arabă. În acest fel, audevenit o verigă de legătură între culturaelenistică şi cultura arabă, cultura elenisticăajungând la gândirea arabă prin intermediulsiriacilor şi a limbii siriace.

Centrele ştiinţifice ale medicilor siriaci

JUNDISHAPUR :Jundishapur a fost un oraş în

Kuzistan, din Al-Ahwaz, pe locul căruia seaflă în prezent oraşul Shahabad, în partea desud-vest a Iranului. A fost întemeiat de regelesasanid Shapur I, care s-a căsătorit cu fiicaîmpăratului bizantin Aurelianus şi căreia i-aconstruit acest oraş, dându-le medicilor care îlînsoţiseră un loc pentru construirea unei şcolişi a unui spital. In acest fel, medicina greacă aajuns în ţinutul persan. Chosroes Anushirvan(531 – 579 d.Chr.) s-a preocupat de oraşulJundishapur şi universitatea acestuia, ajutândla extinderea ştiinţelor medicinii. Deasemenea, el a dispus să se întocmească untratat despre otrăvuri, care a cuprins treizecide volume şi care a fost tradusă apoi de cătrearabi în limba lor.

Şcoala de medicină de laJundishapur ajunsese în culmea gloriei sale,când arabii au cucerit ţinutul persan (în anul19 d.Hegira – 642 d.Chr.) în timpul califuluiOmar Ibn Al-Khattab. În ea se întâlniserăcivilizaţia Greciei cu civilizaţiile Orientului,datorită învăţaţilor siriaci, care au făcut din eaun centru marcant între centrele ştiinţifice alestatului islamic. Limba ştiinţei dinJundishapur era greaca, alături de limbilepersană, siriacă şi arabă, iar şcoala dinJundishapur avea unul din cele mai marispitale din epoca Islamului de acum treisecole.

Siriacii au avut o contribuţiedeosebită în Jundishapur şi un larg renume,motiv pentru care califii musulmani apelau laei pentru tratament şi traduceri.

RAHA :Raha (Edessa), în prezent Urfa, a

fost cea mai veche aşezare a creştinilor siriaci.În Raha exista o şcoală medicală, căreia i s-auadăugat două spitale. Ea avea, de asemenea, o

Riad Awwad

şcoală şi terenuri pentru cultivarea plantelormedicinale, conform normei fixate de sasanizila fondarea spitalului din Jundishapur.

HARRAN :Harran este situat pe unul din

afluenţii estici ai Eufratului în Siria, iarlocuitorii săi provin din siriacii pagâni care s-au pretins sabieni în ascuns, pentru a ficonsideraţi de musulmani ca făcând parte din“ oamenii cărţii”. Cunoştinţele alexandrimuluielenic au fost transferate în Harran şi Antiohia,din cauza ruperii legăturii cu romaniibizantini, iar din acest motiv sirienii dinHarran şi Antiohia au continuat să protejezepatrimoniul bizantin, să-l dezvolte şi să-ltransmită la Bagdad. Harran, împreună cucelelalte oraşe siriene importante, erau centreştiinţifice în care se făceau studii ştiinţifice,filozofice şi religioase – bisericeşti, iar lavenirea musulmanilor, şi-au păstrat prestigiulşi importanţa ştiinţifică, întrucât cuceritorii nuştiau limbile greacă şi latină, cunoscute demulţi dintre urmaşii siriacilor creştini şipăgâni (sabieni). Din acest motiv, arabii s-aubazat la început pe traducerile făcute pentru eide către siriaci, al căror stil era de a traducecărţile greceşti în limba lor siriacă, pentru a leretraduce apoi din siriacă în arabă. În acest fel,ei au devenit cea mai importantă verigă delegătură între cultura elenistică şi civilizaţiaarabă.

HIRA :Hira (Hirta, în siriacă – “colonie,

tabără”), situată la 5 kilometri sud de Kufa, afost un centru de civilizaţie în epocalahmizilor, fiind capitala lor. În Hira locuiau,alături de arabi, nabateeni (aceştia fiindlocuitorii vechiului Irak), iranieni şi romanibizantini. Ei erau de diverse religii,zoroastrim, creştinism, iudaism şi sabeanism.Hira a fost locul de întâlnire a vechilorcivilizaţii, iar locuitorii ei vorbeau în generallimba arabă şi scriau în siriacă, datorităpreponderenţei creştinismului. Ei foloseaugrafia nabateeană, cunoscută apoi subdenumirea de grafia kufică după cucerireaislamică, mai ales după întemeierea oraşuluiKufa în apropierea sa. Numai că bisericile ei şimânăstirile din vecinătate au devenit o sursăpentru exploratorii cunoaşterii dintre istoriciiarabi, deoarece aceştia aveau posibilitatea de acumpăra manuscrisele, de a le studia împreunăcu atenţie şi de a le reproduce. În Irakul ocupatde iranienii sasanizi existaseră, cu puţin timpînainte de venirea arabilor musulmanicuceritori, condiţii obiective şi subiective carepermiteau creştinilor să-şi desfăşoareactivitatea cu mai multă libertate, consecinţă a

relaţiilor sociale şi a toleranţei autorităţiiiraniene zoroastriene – nemisionare – ceea cea creat condiţii mai bune pentru practicarea decătre nestorienii siriaci, comunitatea cea maiagreată şi mai favorizată de către autoritateasasanidă, a tuturor activităţilor lor religioase şiculturale, chiar dacă acestea erau, în general,lipsite de profunzime şi de dimensiuni reduse.

BASRA :Basra (Bastra) a fost, înainte de

islam, concurenta Hirei, în calitatea sa decapitală a ghassanizilor, duşmani ai lahmizilorguvernanţi ai Hirei. Basra, chiar dacă nu erasingura capitală a ghassanizilor, avearenumele, poziţia şi civilizaţia sa, cu care şi-adepăşit concurenta, întrucât ghassanizii eraumai legaţi de bizantini, mai ales după ce şi-auabandonat idolii şi s-au creştinat, urmare avecinătăţii şi a subordonării lor faţă debizantini. Basra a fost, de asemenea, un centrual reţelei de drumuri construite de romani,deoarece fusese în vechime piaţă comercialănabateeană, din care plecau caravanele întoate direcţiile.

Ghassanizii au adoptat civilizaţia şiapropierea de bizantini până s-au creştinat(Biserica siriană apuseană – siriacă) şi şi-auînsuşit aramaica drept a doua limbă alături dearabă.

Creştinii din oraşele ghassanide aumoştenit în epoca islamică experienţele şicunoştinţele predecesorilor lor, beneficiind decunoaşterea limbilor aramaică, arabă, siriacăşi greacă în traduceri, motiv pentru care serecurgea la ei în această privinţă.

EPOCA OMEYYADĂ

Omeyyazii au fost preocupaţi detraducerea ştiinţelor vechi din greacă, persanăşi indiană în limba arabă. Ei au găsit în şcolilesiriene şi profesorii siriaci din aceste şcoliceea ce era necesar pentru a-şi atingescopurile, iar aceştia le-au oferit în schimbdevotament şi loialitate. Siriacii aveau întrecele două fluvii şi ţinutul învecinat numeroaseşcoli, care au fost sprijinite de omeyyazi.Dintre ei s-a remarcat în epoca omeyyadăYaqub Ar-Rahawi. Siriacii traduceau în limbaarabă ştiinţele greceşti, precum logica,medicina şi ştiinţele naturii. Şcolile siriacecontinuat să aibă porţile deschise în statulomeyyad, aşa cum au fost în statul bizantin.Limba siriacă a păstrat unele cărţi greceşti alcăror original s-a pierdut. Traducerile realizatede siriaci în perioada lor timpurie au fostaproximativ traduceri literale, aceştiaeliberându-se apoi în perioada târzie de stilulliteral al traducerilor. Siriacii nu s-au limitatnumai la traduceri din greacă, ci au tradus şidin limba pahlavi (persană).


Desrobitorii

N e - a mî n j g h e b a tdiviziile. Le-ampus pe piciorîncetul cu încetul,

încât, la începutul acţiunii în munţii Apuseni,să avem pe front diviziile VI, VII infanterie, I,II vânători, II cavalerie şi cu oarecarebunăvoinţă Consiliul Dirigent ne-a mai pus ladispoziţie şi o divizie ardeleană.

Divizia VII era concentrată pemunţii cu a VI şi alta în rezervă, iar pentrusud, două divizii vânători.

Acţiunea, aşa zisă de mănunchi saulovitură de ciocan era din vreme pregătită.Planul era făcut. Trebuia pusă numai mâna pebuton.

Acţiunea noastră constă la începutsă rupem frontul duşman în munţi şi să punemîn derută pe vrăjmaş ca, apoi, uşor , să-i dămpeste cap.

Armata inamică era împărţită îndouă: armata roşie (bolşevicii) şi secuime,care lupta pentru patrie, fără să adere labolşevism.

Aşteptăm, deci, numai momentul. În adevăr, ungurii nici n-au mai

aşteptat decizia conferinţei care nu mai sosea,ci au luat-o ei înainte atacându-ne viguros laZalău în scopul de-a ne distruge şi a reocupadin nou capitala Regatului nostru. (Am găsitscris în ordinele lor de războiul “Bucureştii”,ca ţintă a operaţiilor lor, ca să arate cât sunt deviteji).

Atunci, armata şi conducătoriinoştri, fără a mai aştepta vreun ordin de laParis, dar cu hotărârea guvernului şi aRegelui, se azvârle cu toată furia asupraungurilor şi secuilor şi îşi revarsă setearăzbunării pe care istoria de-a atâta vreme oaştepta.

Şi totuşi, soldaţii noştri fără haine,desculţi, cu ciomege în loc de puşti, fărăcartuşe, cu frânghii în loc de centurioanepornesc în vâltoare morţii, în infernul de focal inamicului în zecile sale de mii demitraliere, în zgomotul de iad al tururilor salegrele, al grenadelor, sparg sârmele ghimpate şise izbesc de soldaţii vrăjmaşului care eraubine echipaţi, chipeşi la trup, însă fricoşi caiepurii.

În ziua de 16 Aprilie 1909,dimineaţa la orele 315, s-a început atacul petoată linia şi după lupte îndârjite, inamicul afost dislocat din poziţia sa principală de luptăşi constrâns la retragere.

Toate coloanele de atac, fărăexcepţiune, şi-au atins obiectivele lor, în searade 16.

Lupte mai îndârjite au avut loc laTecsö, Sein Varalia, Eladad (vest Zalău) şiCsucsea (Ciucea), defileul Crişului-Repede.

În zilele următoare, înaintareaarmatei române din Transilvania s-a efectuatfără întrerupere, aşa încât, în ziua de 20aprilie, coloanele de atac au atins linia Tisa-Ujlag, Satmar, Careii-Mari, Elerst, Beiuş.

În ziua de 21 aprilie s-a ocupat

Oradea-Mare.Vitejii noştri românaşi, fără să ştie

decât de chemarea lor eroică de secole, ajunga doua zi de contra-ofensivă la 22 aprilie, laNord Tisa, centru Ciucea, la sud-Haţeg, şiastfel, de la Maramureş-Sighet până la Devape o întindere de mai bine de 200 k.m., amvăzut această armată de desculţi impunânddreptatea cauzei româneşti nu numai ungurilorfugiţi în debandadă, ci între Tisa şi Dunăre, nuavea nimeni chemarea să decidă dreptatea şihotarele românismului, decât românii însişi.

În faţa spectrului morţii, inamiculnu s-a mai putut opri. A treia zi de luptăaprigă, Munţii Bihorului au căzut în stăpânireanoastră.

Satmarul, Careii-Mari, Oradea-Mare, deschid largi porţile lor acelor pe carede atâtea veacuri îi aşteptau.

Leşurile ungureşti la Ciucea auumplut şoseaua c-au trebuit două zile până săse cureţe şi a face astfel drum liber avântuluinemaipomenit al acelora care, cu ori ce preţ,îşi căutau acum răzbunarea meritată.

S-au bătut românii noştri şi în ziuaÎnvierii.

În ziua Învierii Mântuitorului nostrupoporul românesc de dincolo de “linia dedemarcaţie” era cu totul mântuit de teroareainamică şi eliberat pentru vecie de sub jugulunguresc.

Cu toate că întreg şesul Ungariei seprefăcuse într-o mare de apă din cauza ploilortorenţial, totuşi, înaintarea bravelor noastretrupe n-a încetat un moment.

La nord, detaşamentul generaluluiMarcel Olteanu a ocupat Berecszas, Divizia IIcavalerie, după luptele crâncene de laGörtelek, a ocupat Mate-Szalka şi a înaintatspre Nireghyhaza şi Csap spre a pune mâna pecomunicaţiile ce duceau spare Galiţia de undele puteau veni ajutoare inamicilor noştri.

În ziua de 23 aprilie s-a ocupatDebretzinul după o luptă vie la Vamos Perscs(Vamoş Perci), în care forţele ungare au fostcomplet bătute.

Operaţiile spre Tisa au urmat pânăla 1 Mai, când s-a ocupat Nyreghihaza şiîntreg malul stâng al Tisei.

La 2 mai grupul de nord a trecutTisa la Tokay şi a pus stăpânire pe aceastălocalitate.

După lupte care au durat abia douăsăptămâni, armata ungară era completzdrobită şi aruncată dincolo de Tisa.

Luptele au fost grele. În majoritateacazurilor armata noastră a procedat prinmanevră, datorită faptului că aveau divizia decavalerie şi trupele “antrenate” la marşuri şiinstrucţie, fiindcă tot timpul iernii făcuserăinstrucţie. Altă bună măsură luată decomandamente e că niciodată trupa n-a fostlăsată în contact cu populaţia spre a fi ferită demolipsirea bolşevismului.

Prin manevre de învăluire diviziasecuilor a fost constrânsă a se preda şi, tot aşa,am capturat şi celelalte unităţi bolşevice.Restul l-am aruncat uşor peste Tisa.


Radu Cosmin

II SS TT OO RR II EEDupă ce armata română a ajuns la

Tisa, fiindcă tot ne gândeam c-am fi siliţi sămergem mai departe… comandamentulsuperior a pus în sector, pe Tisa trupe ardelenetinere, care trecuseră prin revoluţie, săsupravegheze.

Porţile Budapestei erau deschise şinumai consideraţiuni politice au oprit la Tisaînaintarea triumfală a armatei române sprecapitala Ungariei.

Ardealul era dezrobit!

EPOPEEA UNEI DIVIZII(culeasă la comandamentul

diviziei II vânători)

La 1 noiembrie 1918 ne găseam laBrăila. De-acolo am fost concentraţi la Sibiuşi am ocupat pe linia de demarcaţie, un sectorpe valea Crişului Alb de jos de la Brad, valeaMureşului la Zam, până în jos Banat (munţiiBihorului), toată frontiera Banatului până înCarpaţi.

În acest timp am avut multe acţiunispre valea Crişului Alb, respingând bandele debolşevici ce veneau să ne atace şi Reg. 9vânători s-a distins mai mult în aceste lupte.Au fost lupte la Baia de Criş la Büyrtin,AL.Vah, Za. Lupte, mai mult hărţuieli.

Veneau cu trenul blindat începândsă tragă cu tunurile contra trupelor noastreaşezate în poziţie. Se formau micidetaşamente care începeau atacuri, dându-sejos din trenul blindat. Imediat ce observaufocul trupelor şi artileriei noastre se urcau întren şi fugeau.

În ziua de 16 Aprilie când s-ahotărât trecerea liniei de demarcaţie Divizia IIVânători a atacat pe valea Crişului Alb, laGura-Honţului şi Csucsea (Ciucea), Talacs(Talaci), Vidra, cu toate regimentele devânători şi divizioanele de artilerie cu, în plus,regimentele de infanterie şi bateria de artilerie“Beiuş” Reg. 2 V, 3 V, 9 V, 10 V, Reg. 24 art.Divizionul I din 29 / 4 Obuziere şi secţia deauto-tunuri (maior Vârgolici) şi un escadron 2Divizionar de cavalerie.

Atacul a început la ora 5 dimineaţa,după un violent bombardament a 8 baterii deartilerie.

Fapte eroice. Au venit regimentecare la 5 dimineaţa au căzut în spatele lor.Iuţeala, ordinul de operaţii erau aşa conceputeca să cadă şi de front, în flanc şi în spateleinamicului (operaţii făcute de general Dabija,ca şef de Stat-major Lt.-col. Bălăcescu).Trupele s-au scurs toată noaptea. Atacul s-aprodus simultan asupra tuturor forţelorinamice ce ocupau aceste poziţii. Acest atacfulgerător a făcut pe inamic să reziste cuînverşunare câteva ceasuri, iar când a văzut căe complet înconjurat, a fugit în cea mai maredebandadă lăsând peste 150 de morţi, 5 tunurişi nenumărate mitraliere, arme, muniţii. Aci,toată lumea a avut glorie. De la comandant debrigadă până la soldat, toată lumea era la luptăcu arma, cu inima, cu tot. Şi colonel şi general,toţi pe front. Manevră foarte frumoasă a făcut2 Vânători.

Detaşamentul coloneluluiRasoviceanu a avut o luptă frumoasă laCriscior.

Inamicul era hotărât să reziste.La Ciuci (Caucs) după o rezistenţă

dârză, în urma viguroaselor noastre atacuri,cedând, ungurii fugeau în debandadă, desculţi,cu capul gol.



Nici în Parada dascălilor accentul nucade pe tramă, ci pe portretistică. Aşa cum aremarcat întreaga critică literară, romanul nueste decât o galerie de portrete luate din medi-ul liceului „Vasile Alecsandri” din Galaţi, undeAnton Holban a predat limba franceză între1928 şi 1931. Simţul observaţiei este mai acutîn acest roman decât în Romanul lui Mirel. Cao măsură de precauţie, Anton Holban seexplică în faţa cititorilor. La începutul romanu-lui el se adresează în special foştilor colegi debreaslă care nu trebuie să se recunoască print-re personaje. Afirmaţiile din cuvânt înaintesunt dezminţite însă prin corespondenţa scri-itorului către Ion Argintescu şi Eugen Popa,profesori în Galaţi sau către Octav Şuluţiu, dincare descoperim adevărata sursă de inspiraţie –liceul „Vasile Alacsandri” din Galaţi. În plus,pe un volum dăruit doamnei Florica Codreanu,scriitorul a adăugat între paranteze subtitlul:„Souvenirs de Galatz”. Tot datorită lui IonArgintescu există şi câteva dintre cheileromanului. Profesorul a identificat personajeleprintre dascălii liceului „Vasile Alecsandri”,dar nu contează atât această transferare în real-itate, căci nu corespunde dezideratelor litera-turii. Însuşi scriitorul spunea: „Nu mă intere-sează dacă i-am prins bine [...] Important este:siluetele lor au viaţă pentru cineva care nu-icunoaşte?” (Manuscriptum, 1976, nr. 23, anulVII, pag. 155)

Tot dintr-o mărturisire făcută luiEugen Popa aflăm substratul sufletesc situat labaza acestei opere: „Parada dascălilor a ieşittocmai din dezamăgirea, descoperind că totulnu se potriveşte cu idealul meu şi poate şi dinnaivitatea de a voi să schimb ceva.”(Manuscriptum, 1976, nr. 23, anul VII, pag.156). Într-adevăr Anton Holban se simţea sin-gur între confraţii limitaţi, cu interese şi ambiţiimărunte. Poate de aceea apare foarte puţin capersonaj în roman. El este naratorul omniscientsau personajul reflector care nu se implică înacţiune, ci redă ceea ce vede şi ştie. Ca profe-sor de vocaţie şi om al cuvântului nu putea sănu pună pe tapet atitudinile care contravinmenirii unui dascăl, iar ca intelectual cu gustuleducat, are la îndemână ironia.Incipitul descrie succint şcoala unde se va des-făşura acţiunea şi de unde sunt extrase person-ajele – „Liceul târgului... o clădire gălbuie cudouă etaje. În faţă, câteva straturi cu floricele”.Folosirea substantivului „târg” are rolul de a neintroduce într-o atmosferă provincială.Naratorul nu zăboveşte prea mult laprezentarea instituţiei şi introduce imediat înscenă personajele. Primul este subdirectorul –d-l Boiu „cu faţa de Hindenburg paşnic, cupicioarele larg despicate, pe care-şi balanseazătrupul, şi cu un beţişor în mână, parcă păzeşteflorile pentru eternitate.” Încă de pe acum seevidenţiază tonul ironic, iar comparaţia cuomul politic, şef al statului major al armatei şipreşedinte al Germaniei stârneşte râsul şi neaminteşte de celebrul AgamemnonDandanache. Scriitorul notează unele detalii pecare le consideră importante şi ştim că Anton

profesoridoar prin circumstanţă şi nu prin vocaţie.Inevitabil, ei sunt şi un rezultat al mediului încare îşi desfăşoară activitatea. Atmosfera esteamorţită, paralizată. Dinamismul, stimulareaactivităţii intelectuale sau creativitatea nu seaflă printre obiectivele dascălilor.

Prin prezentarea unor realităţi încare cultura este înlocuită cu diletantismul, iardreptatea cu tot felul de convenţii compromiţă-toare, dimensiunea comică a romanului poatefi percepută în mod tragic. Conversaţiile dincancelarie demonstrează incultura dascălilorsau lipsa înţelegerii noilor tendinţe artisticeclasificate, cu obstinaţie, drept nonvalori.Valéry şi Claudel nu contează pe lângă Hugo şiVoltaire, Debussy „e vax”, iar profesorul dedesen n-a auzit de Matisse. Dacă Franţa e în„decădere artistică” şi la noi e la fel. „Unde eveselul Alecsandri?” exclamă Lungeanu, pro-fesor de română. Hortensia Papadat-Bengescu,nu place, Arghezi – „numai porcării”, iar IonBarbu este necunoscut. O dovadă de semidoc-tism o constituie şi conferinţele de la AteneulCentral. Discursurile redate şi comentate iron-ic stârnesc râsul. Holban a ales să prezinte oparte reprezentativă pentru întreg – şcoala casimbol al întregii societăţi. O singură dată înroman îşi extinde critica pe care o face lanivelul întregii societăţi: „în ţara aceasta, încare nu-i nici o dreptate, în care tembelismulne face să suportăm pe orice caraghios ajuns înlocuri importante...”

Ca personaj în roman, Anton Holbantrăieşte cele mai dificile şi delicate momentecând se confruntă cu nemulţumirile elevilorcare înţeleg mecanismele şcolii. Instituţia carear trebui să-i formeze într-un sens pozitiv, să leconstruiască un caracter fumos şi nobil, le răs-toarnă pas cu pas toate credinţele pure şi nevi-novate. Dirigintele asistă la o denaturare asufletului micuţilor elevi, la deziluzionarea lorprofundă. Entuziasmul din clasa întâi disparetreptat după constatările zilnice ale elevilor:dascăli care nu sunt destul de pregătiţi sau cerlecţia învăţată pe de rost, alţii vin plictisiţi laore, pun nota de trecere din oficiu sau sepretează la orice intervenţie. Autorul-personajse detaşează de colegii săi prin cultură, dar şiprin felul cum înţelege să fie profesor. La fel caşi Caragiale, Holban este în această operă unscriitor obiectiv, în sensul privirii spre ceilalţişi prin capacitatea de a crea viaţă, dar nu poatefi indiferent.

EE SS EE UU

Oana Draia

Holban este un maestru al amănuntului semni-ficativ, în special atunci când alcătuieşteportrete. Comparaţiile la care recurge scriitorulstârnesc râsul, dar sunt şi o dovadă a omuluicultivat. Când gâştele liceului scapă printrestraturile de flori „domnul Boiu, asemeni luiParis, fiul buclucaş al lui Priam, cu beţişorullui nelipsit, le conduce domol, şi „hai, hai”,paternel, şi „ga, ga” filial, cu toţii se îndreaptăspre coteţ”. Un loc special între profesori îl aremacedoneanul Ion Dicea. Aspectul fizicimpozant era în contradicţie cu firea sa ezitan-tă. Modest şi de obicei tăcut, aprinzându-sefoarte rar, era un om cultivat, cunoscând toatelimbile slave, franceza, italiana, germana,turca şi cu precădere dialectul său macedoneanşi un pasionat de poezia populară. Chiar dacăeste apreciat pentru calităţile sale, din portretulsău nu dispare dimensiunea comică.

În relatarea discuţiilor din cancelariese remarcă tendinţa de evocare scenică. Încli-naţia spre teatralitate, în sensul folosirii unormijloace specifice genului dramatic, este evi-dentă. Intervenţiile dascălilor au caracterulunor replici, cu numele celor care iau cuvântulantepus, iar detaliile despre fiecare vorbitorsunt puse între paranteze asemeni indicaţiilorscenice. Personajele sunt introduse printr-oscurtă prezentare. Caracterizările făcute auceva din farmecul umorului lui Ion Creangă şidin satira lui I. L. Caragiale. Ele trădează olatură mai puţin întâlnită la scriitorul AntonHolban – firea voioasă, dar şi simţul ironiei.Un personaj care pare desprins din proza luiCreangă, amintindu-ne de popa Duhu, estedascălul de religie: „Două picioare dolofane,mereu despărţite ca să încapă o burtăprezentabilă, ornată cu un lanţ de aur.Deasupra, o bărbiţă rotundă: în întregime faţabisericească, părintele Bartolomeu.” Fără pre-ocupări specifice menirii sale, bine aranjat însocietate, făcându-şi mereu mici aranjamenteşi răspunzând calm la proteste: „N-o să schim-bi d-ta lumea”. Pe lângă dimensiunea ironică,de Caragiale (cu Inspecţiunea sa) ne aminteştedescrierea scurtă, dar savuroasă, a examinăriiunui elev pentru admiterea în clasa a patra decătre comisia „gravă” a şcolii.

O altă sursă de comic veritabil estecancelaria doamnelor profesoare. „Câtevacucoane vorbăreţe, agitate, în general bătrâneşi încă domnişoare” diversifică fauna locului.Dăscăliţele se dovedesc a fi un stâlp de bază înmenţinerea moralităţii tinerelor caractere pecare au datoria să le formeze. Sunt surprinsedezbătând cazuri grave petrecute în şcoală: oelevă îşi tăiase părul, iar alta fusese văzută pestradă în compania unui tânăr. Inacceptabileleabateri de la comportamentul admis erau unan-im recunoscute, „controverse erau numaiasupra pedepsei care trebuia aplicată, căci pro-fesoarele erau de acord să pedepsească pevinovate exemplar”.

Aceste personaje întregesc lumearomanului lui Anton Holban. Cu ambiţiimărunte sau orgolii nemăsurate, amici saurivali, limitaţi sau sentenţioşi, mai toţi sunt

Etapa realist-obiectivă aunui scriitor subiectiv



Nu e prima dată când remarcămlaborioasa activitate a acestei instituţii, cu acţiunisubstanţiale, de anvergură zonală (unele) şinaţională, cu deosebire de când se află subconducerea competentă şi eficientă adomnişoarei Teodora Fântânaru: are ambiţie,tenacitate, spirit organizatoric, are idei, putere demuncă, face totul cu pasiune şi pricepere, simteşi răspunde optim marilor momente. În cazul defaţă, s-a dovedit cu adevărat fastă colaborarea cuBiblioteca Municipală „B.B.Haşdeu” dinChişinău şi cu cele două personalităţi deexcepţie: acad. Mihai Cimpoi şi prof. univ. dr.Ioan Adam, cel ce s-a aplecat cu devoţiune timpde patru decenii asupra operei lui DuiliuZamfirescu. La acestea se adaugă diligenţa şispiritul creativ de mare rigoare al bibliotecarilor / bibliografilor de pe ambelemaluri ale Prutului: Gabriel Funica, Florentina Jagâte, Liliana Cristea,Nicoleta Fodolică, Margareta Tătăruş, Mihaela Savin, Angelica Paragină,Veronica Crăciun, Sevastinca Pârvu, Corina Aiacoboaie, coordonaţi deTeodora Fântânaru, Nicoleta Oprişan şi Angela Timuş. Rezultatul acesteitrude comune este UN DIPTIC DUILIU ZAMFIRESCU, cu un capitoldedicat bibliografiei acestuia, sub tutela încercatului zamfirescolog, IoanAdam, şi un eseu, «Duiliu Zamfirescu între natură şi idee» (o reluare atextului publicat în 2002 la Ed. Zedax din Focşani) ce poartă prestigioasasemnătură a lui Mihai Cimpoi. Excepţionala realizare a celor două instituţii,ce-şi împart în mod egal meritele, este dedicată comemorării a 85 de ani de lamoartea poetului, prozatorului şi diplomatului Duiliu Zamfirescu.

Corpusul bibliografic alcătuit astfel, ne asigură prof. univ. IoanAdam, «e un pod de cuvinte aşternut între Ieri şi Azi, între cei care au fost şicei ce vor fi…». Tabloul cronologic reţine (aici) doar principalele fapte aleomului şi ale scriitorului pentru a facilita intrarea eventualului neofit înuniversul operei şi în hăţişul referinţelor istorico-literare. Într-o primăsecvenţă sunt prezentate volumele îngrijite de Mihai Gafiţa, cu descriereadetaliată a conţinuturilor, ediţie critică preluată, după 1980, de Ioan Adam şiGeorgeta Adam, iar mai târziu (vol. 7 şi 8) de către Al. Săndulescu. Mai avemsurpriza să constatăm că „Viaţa la ţară” a cunoscut nu mai puţin de 27 deediţii, că două romane ale acestuia au printre „îngrijitori” critici din Vranceaşi că una din poeziile lui Duiliu Zamfirescu «Barza», a apărut în antologia luiLaurenţiu Ulici, «O mie şi una de poezii româneşti » (1997).

La capitolul Studii monografice dedicate personalităţii lui DuiliuZamfirescu enumerăm pe aceiaşi merituoşi editori – Ion Adam, M.Gafiţa, Al.Săndulescu, dar şi pe G.C.Nicolescu, autorii de departe – celor mai valoroasestudii şi eseuri pe tema indicată. Surprinde, la fel de flatant, numărulsemnificativ de vrânceni care au contribuit, cu succes, la creşterea calitativăa exegezei zamfirescene: Virgil Huzum, Cezar Cherciu, Ioan D. Denciu,Horia Dumitrescu, D. Huţanu, Florin Muscalu, Florin Paraschiv, ValeriuAnghel, semn că Vrancea, măcar în acest caz, ştie să-şi respecte şi să-şicultive valorile.

Dens, mereu la obiect, persuasiv, cel mai adesea, se dovedeşte a fiMihai Cimpoi, convins că părintele Comăneştenilor «concepe Ideea şi Viaţanu ca proces, ci ca momente unice ideale». În lumina unei atari demonstraţii,„Viaţa la ţară” este un roman solar, al naturii genuine, pe când „Lydda” arfi un roman «al interrelaţiei complexe Natură/Idee» De aici posibilitatea uneinoi şi aprige dispute a înţeleptului cu lumea, la capătul căreia resemnareastoică (Filip A.) se retrage în faţa naturii impetuoase reprezentate aici deLydda şi, parţial, de Mircea M. Roman biografic, dacă avem în vederebiografia interioară a autorului, „roman al odiseei (sale) intelectuale”, romande idei morale, şi – de ce nu?! – roman al vieţii ce câştigă în faţa uneiintelectualităţi ascetice şi rigide.

Închei, exprimându-mi – fără rezerve – entuziasmul în faţa acesteifapte culturale, pentru care merită felicitaţi, cu prisosinţă toţi cei care aucontribuit la alcătuirea acestui volum comemorativ, dar – în primul rândiniţiatorii acestui proiect cultural.

Ludicul reflexiv transpune liric o experienţă sublimatămetaforic şi simbolic la poetul Gheorghe Grigurcu. Cuvinte-giuvaere, cuvinte înăuntrul altor cuvinte favorizează întemeiereainterogaţiilor de natură cognitivă în aceste – contemplaţii – ce „sedefoliază în serii de imagini” – cum spunea Ion Negoiţescu, iaraceastă „despletire” ne dezvăluie intrinsec o disciplină riguroasă,un lirism concentrat, un stil de poezie filozofică de o neasemuităautenticitate.

„Unde să ies la care colţ destradă / să descopăr semnul dispreţuitoral infinitului? / Ce floare să desenez peaceastă hârtie / care ţipă cu voce atât detare? / Ce zi s-aşez în călimară / ca şicând n-aş mai avea nimic de scris? / Cuisă-i vorbesc? / Cui să-i explic / că încămai exist?” (Unde să ies). În afaraprospeţimii de imagini poetice, notadistinctivă şi persistentă este laitmotivul„Spinului” devenit într-un poem aforistic,paradigmă semantică.

„Spinul e teoria trandafirului, fragila corabie / ce-lpoartă prin lume”. / Spinul e credinţa în lucrurile trecute, /trandafirul în cele viitoare. / Nu-i îngădui trandafirului s-adoarmă-n orgoliul spinului său./ Spinul ghiceşte caseleînăuntrul cărora se află un izvor curat./ Trandafirul îl soarbe. /Spinul aşteaptă mereu câte-un oaspete. / Trandafirul fuge de lumeca un eremit”. (Un spin şi-un trandafir) Simbolul trandafiruluil-a cultivat poetul Gheorghe Grigurcu (născut la 16 aprilie 1936)chiar de la debut: „Un trandafir învaţă matematica” (1968).Autoobservaţia vădit acută a eului poetic în actul scrierii,asumarea unui registru sincopat şi laconic, sugerează afinităţi cu„jocul secund” în manieră barbiană. Cauza ar fi vibraţiile dininteriorul cuvintelor, al sintagmelor pe care le produce versulspontan în unitatea lui tonală, în dicţiunea limpede, sobră şipicturală, înrudindu-se cu aerul visător, nostalgic, meditativ şicontemplativ al … autorului. „Şi acum mărgineşte-te: fii tânăr şisuplu / dacă-ţi face plăcere / dormi citeşte, ronţăie nuci / măsoarăinfinitul cu uneltele tale / de iluzionist amator / priveşte stradadistrat ori atent / urmăreşte femeile noroasa lor coafură / gleznelelor bine întinse cum fulgerul / întoarce-te dacă vrei şi la viseletale volubile / diluate cu multă cerneală / fă absolut tot ce vrei /dar pentru Dumnezeu / mărgineşte-te”. (Şi acum)


Victor Sterom

Mircea Dinutz

Gheorghe Grigurcu:

Contemplaţii,editura Cartea

Românească, Bucureşti(prezentare: ŞtefanAugustin Doinaş)

„Asemenea lui Rimbaud care, în imaginea unui pod, nuurmărea arcul lui material, consistent, ci epura ascunsă aformelor geometrice subiacente, Gheorghe Grigurcu nu selasă atras de varietatea concretă a amănuntului, afragmentului, ci iscodeşte minuţiozitatea afectuoasă,urmărind nu corporalitatea lumii, ci familiarizarea cu viaţaei secretă, intimă”. (Ştefan Aug. Doinaş ).

Biblioteca judeţeană „DuiliuZamfirescu” Focşani.

Încă o izbândă!!


Teatru poetic românesc la Paris cuIon Caramitru şi Johnny Răducanu

TT EE AA TT RR UU

Renumite şi unice, serile de poezie şi muzică oferite în fiecare marţi defostul Teatru „Molière” din Paris, sub numele contemporan de „La Maison de laPoésie/Casa Poeziei”, sunt frecventate săptămânal de „tout le Paris”, cum ar spunefrancezii, adică de peste 120 de parizieni îndrăgostiţi de teatrul poetic. Seara demarţi 11 decembrie a.c., unică şi ea datorită repertoriului românesc, dar mai alesdinamismului actualei directoare a Institutului Cultural Român din Paris, MagdaCârneci, care a adus faţă în faţă, la o întâlnire cu poezia şi jazz-ul românesc, unpublic franco-român şi doi artişti îndrăgiţi nu doar în ţară: Johnny Răducanu şi IonCaramitru. Sub titlul „Dialoguri şi fantezii în jazz”, Ion Caramitru a recitat şi cântatîn limba română, acompaniat la pian de celebrul Johnny Răducanu, fragmente dinpoemele lui Nichita Stănescu, Tudor Arghezi, Ana Blandiana, Miron RaduParaschivescu, Dan Verona şi Lucian Avramescu. Alegerea fragmentelor, scenariulşi regia acestei „biografii muzicale în versuri” a poeziei moderne româneşti suntsemnate de Ion Caramitru, director al Teatrului Naţional din Bucureşti şi fostministru al Culturii. Publicul, atent, aplaudând sau râzând, a apreciat versurilerecitate de actor, cele mai „gustate” fiind aluziile la conducătorii fostului regimtotalitar şi poeţii de „curte”, ori versurile lui T. Arghezi. Maestrul Johnny Răducanu― despre care vecinul meu de scaun, plecat de 60 de ani din ţară şi devenit cronicarpentru mai multe reviste din Franţa, Belgia şi Canada, aplecându-se spre mine, mi-a şoptit fascinat, uitând de codurile tăcerii într-o sală de spectacol, „nu înţeleg cecântă, dar uite, cu mâinile lui ne vorbeşte, ne spune ceva. Merită să fie invitat în2008 la Festivalul international de jazz din Canada” ― la rândul său, a primitnenumărate aplauze, dublate când şi când, de o voce feminină ce acoperea sala:„Bravo, Johnny! Bravo!”. La sfârşitul spectacolului, acceptând bisarea, JohnnyRăducanu l-a salutat pe celebrul pianist şi dirijor Teodor Cosma, prezent în sală înciuda celor 96 de ani, dedicându-i, împreună cu Ion Caramitru, versurile luiArghezi pe ritm de jazz. Emoţia resimţită de public, la auzul numelui lui TeodorCosma, s-a prelungit la ieşirea din sală, în pragul uşii. Dorinţa a două spectatoarede a face fotografii cu dl. Cosma, a blocat un timp retragerea celorlalţi. Dar toţi amaşteptat, cu veneraţie, finalul momentului „souvenir”. Cele două femei, poateartiste, aveau tot dreptul să imortalizeze clipa alături de celebrul T. Cosma. In acestrăstimp, vecinul meu de spectacol, cronicarul franco-român, mă întreabă dacă îlcunosc pe Caramitru. Prudentă, tac. Si atunci, mai bine informat, îmi explică: „Stii,în decembrie’89, era un necunoscut. A fost cules de pe stradă ca să declamemulţimii, pentru că se voia o altă voce decât aceea a crainicilor prea bine ştiuţi depoporul răzvrătit, de altfel, arestaţi”. Gândul m-a purtat, fără să vreau, la un joc dincopilărie, telefonul fără fir, şi spre ceea ce îmi mai amintesc din acel decembrie’89, însângerat, în Bucureşti. Atunci, ca şi acum, l-am ascultat de la o oarecaredistanţă pe Ion Caramitru. Atunci, ca şi acum, era un decembrie blând. Dar, cui îimai pasă de ce a fost în urmă cu 18 ani acasă?! Ies în pasajul „Molière”, respiradânc aerul parisian din al treilea arondismentşi mă bucur că tot ce văd în jurul meu e real:teatru jucat la „Molière” pe ritm de jazz şiversuri româneşti.

„La Maison de la poésie”, Paris- scurt istoric -

Creată de Jacques Chirac, dupa o ideeaparţinând lui Pierre Seghers, între 1983 si1995 a funcţionat pe Terasa Forumului Halelor.In anul 1995, la iniţiativa direcţiei„Monumente istorice”, prin voinţa primărieiParisului şi insistenţele lui Michel de Maulne,casa de poezie a fost mutată în clădirea fostuluiTeatru „Molière”, clădire istorică, celebră,veche de peste 200 de ani. Din martie 2006este condusă de Claude Guerre.

Teatrul „Molière”- scurt istoric -

Teatrul „Molière” reprezintă singuraclădire cu destinaţie dramatică ce a supravietuit timpului, din puzderia de lăcaşurice au apărut în Paris, în urma decretului din 13 ianuarie 1791, ce încuraja oricecetăţean să zidească un teatru revoluţiei. Fondatorul său, Jean-Francois Boursault-Malherbe, l-a deschis în iunie 1791, prima reprezentaţie având loc în octombrie alaceluiaşi an. Director, cu intermitenţe, al teatrului, al cărui nume s-a tot schimbatîn primii 15 ani, J.F. Boursault l-a numit în1806 „Variétés étrangères”, promovândun repertoriu internaţional. Din 1836 teatrul a fost abandonat. In prezent, după 150de ani de uitare, clădirea a fost restaurată de arhitecţii J.F. Jambry şi D. Milojevic.Stilul italienesc al secolului XVIII, adaptat sfârşitului de secol XX, reprezintămetamorfoza unui trecut atât de mult preţuit de francezi.

Paradoxala afir-maţie sartriană din „Cu uşileînchise” reflectă concepţiadramaturgului asupra li-bertăţii umane. J. P. Sartreclasează imaginea clasică ainfernului (cu ţepi şi cazanecu smoală) în favoareaobsedantei prezenţe aAltuia. Prezenţa Altuia esteînţeleasă ca fiind fatalitateacare determină siluirea lib-ertăţii şi autenticităţiiCeluilalt. În miticul infernsartrian, oglindirea proprieifiinţe stă sub semnulimposibilităţii; la care seadaugă conştiinţa corporal-ităţii, devenită imposibilăfără oglindirea în imaginea Altuia. Folosindu-se deslăbiciunea Estellei pentru propia ei imagine fru-moasă, Ines se oferă să preia locul oglinzii: „S-audacă aş închide ochii şi aş refuza să te privesc, ce-aiface cu toată frumuseţea ta? Nu-ţi fie frică trebuie săte privesc, ochii mei vor rămâne larg deschişi”.Situaţia de fiinţă privită conduce implicit la denatu-rarea libertăţii şi facticităţii fiinţei mele; întrucâtoglindirea prin ochii Celuilalt este inautentică şiînşelătoare. Rezultă că relaţia originală cu Celălalteste percepută de dramaturgul filozof ca fiind negaţiainteriorităţi propriei mele fiinţe. De aceea chiar şiprezenţa tăcută a Celuilalt se instituie ca fiind o agre-siune: „Tăcerea dumitale îmi ţipă în urechi. Poţi să-ţicoşi buzele, poţi să-ţi tai limba, parcă asta o să teîmpiedice să mai exişti... sunetele îmi parvin mânjitepentru că le-ai auzit pe parcurs”

Între Eu şi Altul există „un neant de separaţieontologică”, întrucât relaţia cu Altul se instituie pur şisimplu. Iar raportul meu cu Altul este un raport cotidi-an, întrucât sunt privit în fiecare clipă de Altul. În viz-iunea sartriană a privi înseamnă a sesiza o altă privireşi „a lua la cunoştinţă de faptul de a fi privit”. În con-secinţă privirea Altuia atentează la libertatea şi feri-cirea mea. Aşa cum sublinea Sartre în „Fiinţa şi nean-tul”: „Respectul libertăţii Altuia este un cuvânt zadar-nic. Chiar dacă noi putem să proiectăm respectareaacestei libertăţi, fiecare atitudine pe care o luăm faţăde Altul va fi un viol al acestei libertăţi pe care noipretindem a o respecta”. Din această perspectivăpăcatul originar constă în apariţia mea într-o lume încare Altul există deja. Tragismul raportului meu cuAltul rezidă din conflictul ireconciliabil dintre cele douălibertăţii.

Decorul infernului sartrian este un salon stil„second and empire” în care nu există nici uşi nici fer-estre, nici oglinzi şi nici întuneric. Infernul înseamnăviaţă fără înterupere sub semnul agresiunii Celuilaltîntr-o veşnică şi chinuitoare lumină. „Cu ochiideschişi. Pentru eternitate. Va fi mereu amiază înochii mei” strigă speriat Garcin. În infern nu mai existătimp şi nici clipitul binefăcător al pleoapelor: „noi cli-peam din pleoape. O clipită, aşa se chema asta...ochiul se umezeşte, lumea dispare. Nu poţi să-ţiînchipui ce efect răcoritor are. Patru mii de repausuriîntro oră. Patru mii de mici evaziuni”. Lumina eternăeste asociată cu o nefirească şi chinuitoare căldură;aceasta simbolizând de fapt focul iadului. În acelaşitimp, chinul condamnaţilor este amplificat şi de faptulcă personajele se torturează circular, asumându-şiprin rotaţie rolul de victimă şi călău. În timpul în careun personaj îşi relatează povestea infernală, celelaltedouă îndeplinesc pe rând rolul anchetatorului şi alcălăului. În acest demers sinistru nu există nici îngă-duinţă şi nici milă, întrucât aici chiar şi lacrimile suntde prisos. Încercarea cuplului Estelle – Garcin de a sesalva prin iubire este sortită eşecului, întrucât infer-nala privire a Inesei îi va urmării pe vecie: „Ţineţiminte, sunt aici şi vă privesc. Nu vă voi slăbi din ochi,Garcin: va trebui să o săruţi sub privirea mea... Iubiţi-vă, iubiţi-vă!”

„Infernul înseamnăceilalţi”

Marilena Lică-Masala

Suto Andras


Paul Spirescu Claudia Voiculescu

Visul poetului nebunNebun cum sunt, în fiecare noaptemă rătăcesc prin limpezişuri depădure, mă cert cu rugii care mai au mureşi muşc din sfârcuri care mai dau lapte

de-atâta dor nestins de primăvarăzăpezile mii se topesc în oasedau foc la flori, la păsări şi la caseşi focul chiar pe mine mă-mpresoară

Asmut secundele din fiecare orăşi timpul chiar pe mine mă devoră!

Visul hoţilor de caiDormind în fân, dup-o beţie cruntă, cu stelele din ceruri căzute printre ei.hoţii de cai visează că-s la nuntăşi visul lor de taină împrăştie scântei

e-o nuntă de mânji albi şi cai cărunţi, de cai sălbatici tropăind prin stepeşi nechezatul lor dărâmă munţiiîn căutarea nechezatului de iepe

de-atâta alb hoţii de cai viseazăsă sunt la nunta cailor nuntaşişi râd şi chefuiesc şi se distreazăşi stelele li se topesc sub paşi

coboară parcă Dumnezeu din Raiiar caii, vai şi caii, se-ndeamnă săvisezeo nuntă ca-n poveşti de hoţi de caişi-un hoţ de cai care să-i înşeueze!

Visul poetului ratatPoet nebun, fără de gard şi poartăpe tine nici chiar Dracul nu te iartă,nici stelele din ceruri nu-ţi mai cântă, nici Dumnezeu nu te binecuvântă, nici loc de rugăciune nici mireasă,

nu-ţi oblojeşte rănile sonoreşi-asmute câini turbaţi să te devore, nu-ţi plăsmuieşte nici Altar nici Cruce, nici prin vâltoarea lumii nu te duce,

nu vrea să verse lacrimi pentru tine şi rumeguş îţi toarnă în retine, poet nebun, poet fără ruşine!?

Vis tainicMă sting cu fiecare poeziepe care-o scot din beznă la iveală, care mai bine de-o veşniciemă bântuie, mă minte şi mă-nşeală

îi pipăi tandruslovele nebune,le şlefuiesc cudalta mea de-argintşi noaptea când eceas de rugăciuneo mângâi, odezmierd şi o alint

o învelesc cu pletele-mi stelares-o apăr de vântoase şi de ger, în toiul nopţii suflu-n lumânaresă-i fie zborul liniştit spre cer

mă sting în fiecare poeziecare, din veac, pe mine ea mă scrie!!!

Vis de octombrie Pe-acest tărâm de iască şi pustiude câteva milenii n-a mai căzutzăpadăşi în amurgul toamnei, etern şisângeriusecurea stă pe ceafa mea să cadă

mi-aş face vânt să evadez în lunădar fructele-i sunt acre şi necoapteşi stelele-au fugit spre miazănoapteşi cerul are gust de mătrăgună

călăul stă încremenit în aşteptaresecurea-i este gata ridicatăaşteaptă doar un semn discret de-ncurajareşi semnul nu mai vine niciodată

îmi curg pe lângă tâmple nori de fumşi trupul meu se-nveşmântează cuargilăe ca şi cum sunt mort deja, e ca şicum călăului de moartea mea i-e silă!

Vis de februarieÎn iarna asta doar pe jumătatezăpezile din sânge mi se topesc dedorşi de atâta grea singurătatecad îngerii în trupurile lor

cu colţi de lup din ziduri muşcă ploaiavântul dansează somnoros prin caseşi Dumnezeu şi-a părăsit hodaiasă se-odihnească sfânt la noi în case

ceru-i pustiu şi stelele-s de iascăprin nori de scrum luceferii danseazăiar noi tot aşteptăm să se-mplineascăvisul acesta care ne visează!

PP OO EE ZZ II EE

INNOPTARE CALCINATA

Se facea ca vineo caravana lascara

Si din ea cobora ,ca din ceturi ,straine

Nici nu stiu ceanotimp era :toamna sau vara

Dar inflorise-ntaina , in valuri ,glicina .

Dupa ea cobora un alai tacut decurteni

Picura moarte-mprejur dintr-un timpdestramat :Am vrut sa fug cu umbra de ochii

lor vicleniSangele meu ma tinea strans de-

acel loc blestemat

Straina mi-aducea dintr-o cetate tris-teti Carora le stiam inocenta macinata ,Parca - si lepada masca barbarelor

peceti De pe fata ei de innoptare calcinata

…

Doar eu in straiele de-otravuriintelepte Nu stiam sa-nving norul nauc si frigulstrain Si-aduceam pe un taler jumatatiledrepte O, ca sa treaca tot ea , peste praguri, mai lin …

SA TRECEM PUNTI…lui…Matei Romeo Pitulan

Frate de vis Cin ` te-a ucis :Suliti de-argint ,Versul absint ?

Ce secere - In trecere - Vine cu spin - Sarpe venin –Si te scrie C-o pustie ?Care poarta Taind soarta O imparte-n Margini sparte ?

Vin c-o floare Zvonitoare ..Din petale-ţi Fac sandale De-ai vrea sa mergi Cenusi sa stergi Zi si noapte –n Cercul sapte…

Apa vie - Nu-i tarzie –Eu ti-o aduc Pe foi de nuc ;Ea incheaga Viata-ntreaga ..Iar tu sa-n viiOre tarziiPe-o secere Petrecere ….

Frate de spin Ti-aduc un crin…Ispita-n val Crapa pocal La nuntire - N-o sa mire –Din parinti Coboara sfintiTacuti , cuminti ;Ne-or da arginti Sa trecem punti La alte nunti .


AA EE SS OO TT EE RR II CC AA EE

În faţă‘i întunericul, falsitatea şimoartea dar arca ‘n care trecem cu fiecaretreaptă dezvăluie lumină, nemuritoareaviaţă şi cuvântul prin care creatorul recom-

pensează strădania, speranţa, umilinţa şi adevărul. În clopotele noastre e-o lume mai presus de-aceasta, în care feri-

cirea (cine-o ştie) e stăpână. Urcăm, dar toţi venim din clopotul neferi-cirii, aici, prin porul de fântână.

Şi câtă armonie !7“

Alegoria este o manipulare a simbolurilor. La început ea a fostverbală, lingvistică. Ritualurile religioase începând cu tragedia şi come-dia greacă erau alegorii8. Simbolismul creştin este înscris în piesele demoralitate ale Evului Mediu în care conflictele opun viciile virtuţilor. Îndrama renascentistă Shakespeare a scris numeroase alegorii printre careThe Winter’s Tale. Comedia de moravuri îi cuprinde pe Wilde, Shaw,Pirandello iar mai recent realistul Ibsen şi suprarealişii teatrului absurd,Ionesco, Genet şi Beckett. Cinematografia şi televiziunea dezvoltămetodele ce nu puteau fi realizate în detaliu de teatru. Tehnicile de mon-taj digital continuă azi fabula lui Esop în desene animate şi drama luiShakespeare în filmele de ficţiune.

Dintr’ un alt unghi, ceea ce discutasem în alte capitole sedemonstrează a întări opinia noastră că arta picturală, sculpturală şi arhi-tecturală vine din timpuri imemoriale să simbolizeze, prin arcuri şicoloane glorie, putere şi victorie dar şi prin cruce, peşte, miel -credinţăşi veneraţie. Emblemele care combină un motto cu pictura simbolicăeste o alegorie vizuală capabilă să împlinească tradiţia. Dar ea poate săîmbrace şi forme pur matematice. Cum am mai amintit simbolismulnumeric este foarte vechi sub deumirea de numerologie. Cel muzicaldescoperit în lucrările lui Johann Sebastian Bach prezintă forme de ale-gorie, apropiată ca imagerie viziunii religioase, corelând aspectele fiz-ice ale armoniei bazate pe număr cu efectul sublim şi metafizic emoţion-al realizat la ascultători. Extensia finală apare din combinaţia specta-colului, dramei, dansului şi muzicii în operă, la marii muzicieni, careculminează la Wolfgang Amadeus Mozart şi Richard Wagner. Ciclulinelului (ca şi alte cicluri ale inelului mai recente) este o completă

Liviu Pendefunda

Interpretarea alegorică a miturilorprin parabole, fabule şi alegorii

mitografie şi alegorie, cuvintele şi muzica constituind două nivele deînţelegere şi împreună o emblemă muzicală numită de Wagner laitmo-tiv. Universul, cosmosul este de altfel reprezentat alegoric încă dinGrecia antică, având o amplitudine simbolică majoră în VechiulTestament ca un sistem dual pământ-cosmos encodat într’ un mesaj rit-ual, sistem de alegorii cu cauzalitate magică îmbrăcată de sfera ocultă afarmecelor, talismanelor, cuvintelor şi ritualurilor magice. Ficţiunilealegorice, caracteristice şi cadrului science-fiction au personaje elabo-rate mental în adevărate drame psihologice. Romanele în care misticis-mul erotic conduce o căutare eroică a perfecţiunii morale sunt cele carerelevă pregnant un climat simbolic.Caracterul cosmic şi demonic algândirii alegorice a fost reprezentat mai ales în Evul Mediu când poeţiişi preoţii totodată au creat principiul unităţii cosmice în transcedentali-tatea bazei materiale spre un scop spiritual. Pornind tocmai de la înţe-lesurile literal, moral şi spiritual, interpretarea textelor biblice s’ a con-centrat mai mult pe cel literal. Apogeul este aşa cum am mai amintit îninterpretarea anagogică a apocalipsei lui Ioan. Dar în majoritatea tex-telor sunt două trepte de interpretare, literală şi spirituală, adaosulnumerologiei conducând la o multitudine de extensii alegorice.

În timpul Renaşterii sunt reluate legendele regelui Arthur deBoiardo, Ariosto şi Tasso, păstrând modelul creştin dar adâncindînţelegerea umană cu extindere universală spre revenirea la tradiţia alecărei graniţe nu existau în protoistorie. Hamlet al lui Shakespeare şifilosofia rosicrucianului Rene Decartes nu sunt departe de Dr. Faustus alui Goethe şi Thomas Mann. În perioada barocă alegoria păcatului şi amorţii este reprezentată de John Milton în Paradisul pierdut, urmat deT.S.Eliot în Patru Quartete. Marile minţi iluminate, John Dryden şiAlexander Pope erau maeştri ai satirei. Marii poeţi Willam Wortsworth,Samuel Taylor Coleridge, William Blake, Novalis, Percy ByssheShelley, Lord Byron, Friedreich Holderlin, Alexander Puşkin, IonHeliade Rădulescu, Victor Hugo au o meditaţie simbolică şi vizionarăcare îmbogăţesc hermeneutica lumii, mai toţi fiind iniţiaţi francmasonişi erudiţi ai antropologiei universale. Alegoria, cea care reprezintăforma cea mai spiritualistă de exprimare artistică a înflorit şi prinoperele lui Emile Zola, Charles Dickens, Edgar Allan poe, Lev Tolstoi,Fiodor Dostoievski, Nicolai Gogol, Anton Cehov, Henrz James,Herman Melville, D.H.Lawrence.

(urmare din numărul 72)

Crăciun fericit! Sărbători fericite!

Megszületett…a gyertyafényben az arcátlátom…tekintetében a betlehemi jászolt,Jeruzsálemet, majd a Golgotát,az üres sírt, győzelmét a halálon,amiért megszületetett ma megint,miképpen Tegnap akképpenHolnap is

hiszem, hogy érted és értem,értünk,kettőezer hetedszer, most újra…Hallelúja, hallelúja, HALLELÚJA!

S-a născut…în lumină luminari îi văd fată…în privirea lui ieslea Bethleemului,Ierusalimul, apoi Golgota,mormântul gol, victoria în moarte,pentru că s-a născut azi din nou,precum Ieri aşa şi Mâine

cred că pentru tine şi pentrumine, pentru noi,din nou, pentru a doua mii şapteaoara…Aleluja, aleluja, ALELUJA!

Gaál Áron


EESSEEUU

Concepţia Samkhiei, după careefectul se află potenţial în cauză (statuie înblocul inform de marmură) – nu mulţumeagânditorul budist, pentru că obiectele,neavând o substanţă propriu-zisă, fiindagregate energetice şi momentane, nu potproduce alte obiecte. Efectul – adicărealitatea aşa cum ne apare nouă –neavînd o existenţă proprie, evident că şiceea ce se numeşte cauză generatoare eo iluzie. Conceptul de cauzalitate a fostaşadar înlocuit în budism prinpratitisamutpada , ceea ce s-ar puteatraduce prin relaţie dependentă,functionelle Abhangigkeit. Când unmoment apare – o stare sufletească sauun obiect material – el apare în strictăcoordonare cu alte momente. Nu e produs, nu e generat de momentele precedente,ci e în funcţie de ele, depinde de ele princondiţiile samprayogahetu şi sahabhu. Nupoate fi vorba de cauzalitate, ci de asmin,sati , idam, bhavati ,,dacă e acesta, apareacela”. E vorba de coordonarea momente-lor, nu de cauzaţie efectivă, pentru că alttext, mahayanic, spune limpede: « e coor-donat, nu e real produs » . Iar ultima for-mulă, urmând disoluţia conceptului decauzalitate, e aceasta: « o entitate nu seridică de sine (cauza materialis) , nu dinceva strein (cauza eficiens) , nu dincombinarea amândorura” (trad.Stcherbatzky, din Madhyamioka Karika, I,1. (…) În mult lăudata operă a luiStcherbatzky s-au strecurat câtevaobscurităţi, de cari ne vor feri ajutoruldezinteresat al maeştrilor noştri indieni.

Rezumând, principalele contribuţiifilosofice ale budismului sunt: 1) înlocuireasufletului substrat animic prin fluviulstărilor psihice; 2) înlocuirea materiei prinëclats momentans care aduce după sineeliminarea categoriilor de substanţă ,atribut şi mişcare (substanţa e o expresieverbală, nu e o realitate; calitatea nu eatributivă, ci efectivă, fără suport, aşadarnu mai e calitate, mişcarea e imposibilă,neexistând continuitate, ci momente); 3)legea celor douăsprezece cauze; 4)înlocuirea conceptului de cauzalitate cucel de relativitate, prin pratisamutpada,concept la care a ajuns şi ştiinţaeuropeană. Nenumărate altele suntcontribuţiile speculaţiilor budiste în etică,logică, teoriile cunoştinţei şi metafizice.Teoria cunoştinţei, aşa cum se află înDignaga şi Dharmakntti , e o pildă deriguros şi excelent exprimat idealism, carea influenţat, direct sau indirect, întreagalogică indiană. Iar concepţia Nirvanei,împrumutată yogei, a fost amplificată,sublimată, purificată, identificându-seaceastă stare a Iluminatului cu o specialăcondiţie umană, dincolo de cunoaştere, oexperienţă mistică a Absolutului.

Prin germenele răspândit înpolemicile budiste a înflorit, după sec. al V-lea d. Chr. acea admirabilă literaturăfilosofică indiană.. Fără a pomeni degeniala reformă religioasă, de implicaţiilesociale, etice, mistice – contribuţiafilosofiei budiste e fără pereche în India şi,

dacă ar fi cercetată de gânditori, iar nu deorientalişti-filologi, s-ar dovedi de efectivajutor în experienţa filosofică a oricăruicontemporan.

Am fost nevoiţi să evităm, pentrudificultăţi tehnice, alte rezultate alespeculaţiei indiene: doctrina sunetului(sabba) şi filosofia limbajului; doctrinasunetului şi metafizica actului, în filosofiatantrică; critica silogismului; senzaţia brutăşi cunoaşterea sintetică (samtânagatam);teoria atomilor şi a energiei universale;disoluţia conceptului de evoluţie, etc. , etc.Iar una din marile noastre stânjeneli efaptul că nu putem recomanda prea multecărţi asupra acestor probleme, deşinumărul publicaţiilor orientaliste europenee considerabil. Majoritatea literaturii criticee complet lipsită de înţelegere şi pregătirefilosofică.” (Mircea Eliade, Yoga.Problematica filosofiei indiene Ed.Mariana, Craiova, 1991, pp. 50-55).

Filosofia Samkhya

„ Filosofia aforismelor lui Kapila şi acomentatorilor săi clasici prezintă unsistem complet maturizat, de unindiscutabil caracter dualist-realist, netopus atât idealismului monist al luiSankara, cât şi criticismului realist al şcoliibudiste. Probabil că obârşia filosofieiSamkhya a fost aceeaşi speculaţieupanişadică, de unde au derivat atâteacurente vedantine. Momentul istoricgenerator se pare că a fost reacţiuneaîmpotriva tendinţelor tot mai accentuate deidealism metafizic - care, ulterior vordomina filosofia indiană – ca şi împotrivaatitudinii mistice devoţionale, ce începeasă capete predominanţă. Emancipată deriguroasa dialectică monistă, ca şi deefuziunile sau ritualele meditative,gnostice, ezoterice, gândirea pe care amnumi-o ortho - samkhya se îndreaptă cătrecunoaşterea lumii exterioare, către analizastărilor mentale şi stabilirea diferenţelorfaţă de suflet. Kapila, mistic fondator al„sistemului” Samkhya, a sistematizat,fireşte, în acord cu propriul luitemperament metafizic – acest materialflotant, brut şi incert, de reflecţii asuprasubstanţei cosmosului, problemei dureriiexistenţei şi esenţei sufletului. Ni s-aupăstrat prea puţine mărturii asupraSamkhyiei pre-clasice, precum şi asupradiferenţelor sale de sistemul definitiv.Sumar, s-ar putea spune că aceaSamkhya primitivă poseda un caracterteist, care e complet absent în şcoalaclasică, asemănându-se în aceastăprivinţă cu Yoga. Ca să rezumăm dintr-unînceput această problemă, care eadiacentă preliminariilor de faţă – Yoga şiSamkhya constituiesc, fundamental,acelaşi sistem filosofic, cu singuradeosebire că Yoga admite existenţa unuiDumnezeu (Ishwara) care ajută liberareacelor ce-şi fixează meditaţia în El; în timpce Samkhya e strict ateistă şi află cheia

PROBLEMATICA FILOSOFIEIINDIENE LA MIRCEA ELIADE

e m a n c i p ă r i inumai înreflexie, într-unspecific procesc o g n o s c i t i v .A m â n d o u ăsistemele însăafirmă realitateaLumii şi as u f l e t e l o r ,concepând unviolent dualismce implică, într-un anumit sens,pluralismul.

Ev i t ândorice exprimareistorică, de altfel, datele sunt iremediabilobscure înainte de Ishwara Krishnaprecum şi elementele polemice(îndeosebi antivedentiste şi antibudiste)sau minuţiozităţi tehnice, vom încerca săexpunem ideile centrale şi să degajămcontribuţia filosofiei Samkhya înspiritualitatea indiană, întemeindu-nenumai pe bibliografia sanscrită.

(…) Pentru a ataca problemaSamkhyei dintr-un unghi filosofic şi cu unochi nou, spaţiul de care dispunem e insu-ficient. De aceea, ne-am mulţumit săadâncim câteva motive, privindu-le aşacum sunt privite de către samkhyaşti – dinpunctul de vedere metafizic, gnoseologicşi eschatologic. Gândirea indiană, deşiperfect consistentă şi justificată, are omorfologie dificil de exprimat în cadreapusene. Cu atât mai mult cu cât n-a evi-tat repetarea câtorva idei curente şisuperficiale, încercând o descifrare nouă.

Orice filosofie spiritualistă presu-pune, postulează sau probează existenţaunui principiu transcendent, incongruentcu experienţa fizică şi psihică – sufletul.Prezenţa acestei entităţi (atman, jiva,purusha) e implicată pretutindeni în filoso-fia indiană, cu excepţia budiştilor şi mate-rialiştilor. Fiecare sistem însă caută să-idovedească prin mijloace proprii existenţaşi să-i examineze esenţa. Pentru Nyaya,sufletul e o entitate fără calităţi, absolută,inconştientă. Vedantinii, dimpotrivă, defi-nesc atman ca saccidananda (sat – esse;cât-conştiinţă; ananda- fericire) şi soco-tesc sufletul realitatea unică, universală şieternă, în dramatică împletire cu mirajulvremelnic al creaţiunii (maya). Samkhyaneagă sufletului orice atribut şi oricerelaţie, acordându-i numai esse şi aceacunoaştere metafizică a contemplării desine. Toate sistemele, însă, conjugădurerea existenţei cu ignoranţa sufletului– şi caută liberarea de durere în revelaţiaadevăratei naturi a sufletului, într-ocunoaştere metafizică. În acest sens,există o unitate structurală a filosofieiindiene”. (Yoga , Introducere în filosofiaSamkhya, pp. 57-58).

„ (…) Sufletul fiind tocmai opusulsubstanţei materiale (prakriti) – einteligent nonproductiv, neataşat decategoriile înţelegerii sau activităţii, etc.Astfel indus, sufletul implică o entitateeternă, paralelă cu eternitatea prakriti ,dar având o absolută şi suficientăindependenţă (Vachassati, ibid. şi VijnanaBhikshu la Samkhya Sutra I , 66 ).


Alexandra Diaconu


MM EE MM OO RR II AA SS UU GG AA TT II VV EE II

„BUTONI PREŢIOŞI, AC DE CRAVATĂ…”ÎNTÂLNIRI DE LECTURĂ NOIEMBRIE

Mai mult sub semnul preţiozităţii, noiembrie a fost timpulmarilor evenimente actoriceşti. Actorii Teatrului mr. Gheorghe Pastiane-au răsfăţat, însoţindu-ne cu recitări (şi muzică),oferind o seară depoezie din creaţia autohtonă. Astfel, poeţi ca Ştefania Oproescu,Constantin Ghiniţă, Paul Spirescu, Constanţa Cornilă, Toma Barbăroşie,Sofia Ganea, Ionel Marin, Carmina Corbeanu au avut bucuria de a-şiauzi poeziile recitate profesional, înnobilându-le valoric prinreprezentaţie scenică. Aplauze pentru poeţi şi actori.Cât privesc creaţiile scrise, prozatorul Gheorghiţă Mocanu a citit un altfragment din romanul în lucru „DOCTORUL Z.”; Ştefania Oproescu uneseu, ca răspuns la mai recentele evenimente întâmplate românilor dinItalia, intitulat „Răsărit de pământ cu D’Anunzzio”; Gabriel Funica acitit editorialul numărului următor al revistei ”Semnele timpului”; iarConstanţa Cornilă o serie de poezii, printre care amintim:De-atâta zbor;Într-o zi;Călătorie; Scrisoare către o necunoscută;Lasă timpul. Ar fisuficient dacă a,m spune că, eseul Ştefaniei a ridicat” pretenţia” uneirubrici permanente. Poeta are disponibilităţile necesare, pe lângă un realtalent scenic al unei astfel de provocări. „Explicaţia” artistică a unui

banal eveniment „furat” din cotidian este mai mult decât necesar, esteeducativ şi pacifist,aşa cum este eseul Ştefaniei, textul cuprinzândenunţuri valorice, nu vulgul, ori tendinţele belicoase ale implicaţilor, aşacum obişnuiesc jurnaliştii. Ceva asemănător a cuprins şi editorialul luiGabriel. Deşi, tonul şi sarcasmul, ironia şi umorul sunt dozate atât derafinat, insesizabil ironic, tandru-ironic,încât nu putem decât sărecunoaştem şi să punctăm darul şi harul condeierului de mareiscusinţă scriitoricească. Poeziile Constanţei Cornilă, în aceeaşi manierăca cele din ultimele şase-şapte luni demonstrează maturitate, decantareestetică, detaşare. Într-un cuvânt, poeta Constanţa Cornilă consecventăharului său, şterge poemelor sale dramul de inocenţă, conferindu-legreutatea maturităţii depline lângă sensibilitate şi fragilitate, calităţispecific feminine(?!).Noiembrie, rămâi cu bine! Ne-ai oferit ocaziidemne de o ţinută „la patru ace”, adăugând la temelia edificiului nostruo cărămidă de rezistenţă. Poate, una demnă de un TEMPLU…de ce nu,al IUBIRII …?... cu invitaţie, sau fără invitaţie…”TEMPLUL IUBIRII”al prozatorului Gheorghe Andrei Neagu şi-a deschis larg porţile, poftiţi,poftiţi-l!

c)VREI…

Vrei ca delicatele tale mâini să-şipăstreze supleţea, fineţea, gingăşia. Vrei, canimic pe lumea asta, să nu le altereze culoarea,mesajul, dansului lor. Înmănuşate sau nu,transmit cuminţenia şi impertinenţaprovocatoare atunci când primesc şidăruiesc…flori, bomboane fine de ciocolată,mângâieri. Mai ales mângâieri. Mâiniletale…Condiţionat, frământă săptămânal, oribisăptămânal două kilograme de făină. Aluat depâine, fraged, gogoşi ori cozonac, orice., numaisă transpiri supunându-ţi mâinile unui efortsusţinut. Toate articulaţiile vor fi antrenate într-un exerciţiu continuu, fiind cuprinse de călduradulce a culorilor amestecate Fiecare falangă vasimţi dezmierdarea aromelor, alintul miezuluifierbinte, moliciunea drojdiei efervescentecuprinsă de tremurul fermentului ei.Mecarpienele vor cânta o muzică binecuvântată,antrenate în jocul palmelor tale Braţele,antebraţele vor cânta, vor dansa acelaşi ritm, cuo alunecare mai atenuată, un ritm în prelungire,unduirea întregului, balerină …balerine pentrucă sunt două!.Dosul mâinilor tale se va opri ,sărutând aluatul. Din când în când, îţitamponezi fruntea într-un gest de supremădăruire. Ori, poate numai pentru un moment deodihnă. Numai Mâinile tale, aripi angelice,Mâinile tale, lovituri blestemate, mâinile talevalsează împreună cu aluatul , modelându-ldupă bunul lor plac.…Mâinile tale niciunde, oripretutindeni. Mâinile tale…Aluatul se pliază,face balonaşe, se umflă, creşte,creşte…părăseşte vasul.! Se revarsă, părăsindmasa…casa…oraşul… ţara, continentul.Lumea… Se strecoară într-o altă lume, o lumecealaltă, ori poate chiar în lumea lui Serelaxează, ca o plăcintă. Nu se opreşte, nu ştiedacă trebuie să se oprească. Se lăţeşte,lungeşte…. Rulează...Cuprinde totul întremarginile sale şi, devine o plăcintă uriaşă pecare mâinile tale nu o mai cuprinde, n-are cums-o mai cuprindă, cum să o pună la copt. Oplăcintă uriaşă şi necoaptă. O plăcintă imensă.Şi mâinile tale, devin neputincioase. Fiecare

deget se străduie, fiecare articulaţie,fiecare…dar mâinile, mâinile şi plăcinta sestrivesc nepăsătoare. Fiecare falangă, fiecarefalangă se frânge, scânceşte, fiecare falangă înparte. Mai vrei….chiar?...mai vrei să modeleziTu, PÂINEA!?...Trupul tău născător…

d) …VIŞINUL ÎNSÂNGERAT?

O cameră…Ce spun eu, cameră!.Oîncăpere, mai curând pustie, rece, duşmănoasă.Încăpere, în care tu şi copilul tău veţi locuideocamdată. Te înspăimântă însingurarea Nupentru tine. Tu, nu mai ai ce pierde, ce păţi..Pentru el. Fiul tău abia născut, scânceştesfâşietor. De câteva ore, zile ,lipsit de laptelematern, între scutece ostile,cere povestea. Încele câteva seri, seri în care laptele refuză să-lhrănească, povestea e singura hrană ce-i aducesomnul. Odihna. Liniştea. Iar povestea, pe careel o cere cu disperarea sughiţului, o ştii de lamama ta. Iar mama ta, de la mama ei; iar bunicata,de la bunica bunicilor voştri. Din moşi-strămoşi. Sau moaşe-strămoaşe. Ori babe-străbabe...Plouă rece. Nu s-a oprit de câtevazile. Stropii grei bat în geamul jegos, iarşiroaiele lasă dâre, prin care pătrunde luminaargintie a lunii. O nesăbuinţă să crezi că într-oasemenea noapte se pot petrece întâmplăriromantice. Dacă asculţi numai vântul….muzicalui…Crengile bătrânului vişin, străbătute defuria vântului se tânguie jalnic. Se confundă cuscâncetele pruncului tău şi, chiar ţie îţi este greusă disociezi. Auzi voci, vorbe, rugăminţi:” Lasă-mă, lasă-mă să intru” - cere vocea cu ochemare aproape umană. Îţi cuprinzi protectorpruncul în braţe şi, temătoare, începi povestea:“se spun că, odinioară casa şi curtea şi vişinulau aparţinut unei familiii, taaare-taarebogată…” Nu-ţi continui povestea. Vrăjită,părăseşti încăperea. Ieşi în curte, în stropii marişi grei şi reci care te biciuiesc nemilos. Subtălpile tale desculţe, nămolul lipăie cu unzgomot cleios, dezgustător. Înaintezi orbeşte,cauţi. În lumina lunii,vişinul şi crengile luicenuşii se arcuiesc ca nişte braţe. Cerşescflorile, rodul. Fascinată, asculţi rumoarea

magică ce dilatătimpul, vreme,oamenii. Asculţişi aştepţi.Deodată, per a m u r i l edesfrunzite seivesc fructe mari,rubinii, cărnoase.Fascinată, laşi larădăcina pomului pruncul, de parcă ai fiacceptat un schimb fără cuvinte. Întinzi mâiniledupă ochii acei strălucitori, însângeraţi carecheamă:”Vino, atinge-mă, culege-mă”.Mâinilesmulg lacome, sfărâmând. Carnea strivită afructelor se strecoare printre degete. Se prelingepe încheietura pumnului, sub manşetapardesiului, sub piele, până când sângelefructului întâlneşte sângele tău. Sucul fructelorcurge prin venele tale, curge ca otrava,cerândtributul. Braţele tale înlănţuie prima creangă,aşa cum ai fi înlănţuit gâtul iubitului Te ridici,urmezi calea fructelor ce se ascund de tine. Urcimai sus şi mai sus. Fructele aleargă din creangăîn creangă, până la vârf. Încă un pas. Le implorisă ţi se dăruie, să nu mai fugă ...Scâncetul fiuluitău una cu şuierul vântului. Crengile trosnesc, serup una câte una. Aluneci înspăimântată, ca într-o fugă, spre rădăcină pomului. Dar pomul,crengile sunt mai perfide ca tine. Jocul lor tetransformă într-un fruct mai mare. Ploaia rece ţi-a îngheţat încheieturile. Mâinile şi picioarele nuvor să mai asculte. Trunchiul pomului, trupultău, fructe strivite, aceeaşi sângerare. Într-oîncercare disperată, cauţi sprijin. Cordonulpardesiului tău, cordon ombilical, suspendatprintre crengi, te-a luat prizonieră. Priveştiîngrozită. Neputincioasă. Fiul tău, la rădăcinapomului, tribut nopţii. Ploii. Tribut vişinului.Poveştii. Flămând,duce la gură mâna, pe carepicurase sucul fructelor strivite. Sau poate, sevatrunchiului…ori poate câţiva stropi din laptelematern. Cine ştie. Uşa camerei se trânteşte cuzgomot Vişinul îmbrăţişat de tine, păşeştemândru spre …păşeşte mândru, spre….printre…păşeşte! Spre?… împărăţiaînsângerării.

Mariana Vârtosu


CCOOMMEENNTTAARRIIII......CCOOMMEENNTTAATTEE

Pentru că uneori public în spaţiul ce-mieste acordat de revistă catrene şiepigrame, cei din preajmă mă considerăcu multă bunăvoinţă un om vesel. Laonestele întâlniri săptămânale măprivesc cu simpatie, cu îngăduinţă, măascultă cu nedisimulată eleganţă, ca maiapoi să treacă cu suavitate, la opiniile,părerile şi observaţiile oamenilorserioşi. Atitudinea aceasta nu-micreează tocmai o stare de confort, dar lasolicitarea sinceră, prietenească a unuiadin cei care contează, am început să măgândesc serios ce aş putea alcătui înmaximum o pagină, pentru a putea sămă situez măcar uneori în rândurile celorserioşi. Şi cum cei mai apreciaţi suntcomentatorii fie ei de literatură, politică,

artă, de istorie sau actualitate, iar comentariile sunt urmărite cugura căscată în pagini de ziare, pe ecrane de televiziune, înrevistele de cultură, în volume cu multe pagini ce adună articolelerăspândite timp de doi - trei ani prin diverse publicaţii, mi-am zis săîncerc. Datul cu părerea este la români o instituţie destul deprestigioasă şi de răspândită.

De cele mai multe ori comentariile, care în intenţia celorce le promovează, ar trebui să ducă la adevăr şi la frumuseţe, nusunt nici adevărate, nici frumoase.

Dar şi acestea pot fi la rândul lor comentate. Asta voiîncerca să fac în această rubrică ce mi s-a oferit cu generozitate.Nu vreau să mă dau drept expert, că nu sunt şi nici nu vreau să-misară revoltaţi la jugulară “creatorii”.

Personalitatea şi nobleţea comentării comentariilorconstau în impunerea unei puteri morale de control public al vieţiicare doreşte să afirme o ideologie a bunului simţ.

Pregăteam această rubrică pentru primul număr alrevistei pe anul 2008 când mi-a fost dat să citesc un comentariurăutăcios despre o întâmplare cu mare încărcătură emoţională,sentimentală, umană la urma urmei. Un articol nesemnat dinsăptămânalul local “Ziarul tău” interpretează un gest de marenobleţe sufletească, inedit, al scriitorului Gheorghe Neagu care s-apetrecut cu ocazia lansării postume a volumului de poezii “Lajumătatea drumului spre iad“ de Dumitru Pricop. Mărturisesc cănu am crezut şi nici acum nu sunt convins că autorul comentariuluiar fi unul şi acelaşi cu semnatarul ultimului articol de pe pagină,întrucât tonul acestuia este suburban, rău intenţionat, mizerabil, plinde diatribe în care se invocă “inchiziţia”, “nazişti”, “comunişti”.

Autorul recunoaşte că nu a fost prezent când s-aîntâmplat “gestul grotesc” al scriitorului Gheorghe Neagu de a“împărţi“ pagini din cartea poetului, dar toate cele pe care lecomentează, le ştie de la diriguitorul culturii mioritice, Puiu Siriu. Unmod de a ridica şmecheria la rang de “iscusinţă”, este ceva cepoate aduce foloase, dar cu siguranţă, nu respect. Procedeulacesta al opiniilor spontane şi nesemnate are ceva vechime la noişi pare a fi la îndemâna autorului din timpurile pe care credeamiremediabil dispărute. Lipsa de caracter nu exclude inteligenţa darnici nu o presupune. Cât este de uşor la noi, să împroşti cu noroiorice depăşeşte propria condiţie. Şi dacă totuşi autorul articoluluieste cel pe care-l bănuim n-ar fi pentru prima dată când îi este maiuşor să pună piedici decât să păşească demn.

Nihilist de profesie care se zbate şi într-o emisiune TV sămarginalizeze valorile autentice în faţa cărora nu poate străluci prinsuperficialitate şi aroganţă şi pe care le ignoră pentru a evitaridicolul, chiar şi atunci când i se comandă un anumit interviu şicând în ochi îi luceşte vulgaritatea şi suficienţa . “Nu poţi cerecalului triluri şi nici privighetorii copite”, o sintagmă ce-i vine ca omănuşă.

Dar câinii latră, caravana trece. Gestul autoruluiGheorghe Neagu, va rămâne ca unul de suflet şi inedit pentruoamenii de cultură care contează în Vrancea. Paginile desprinse şinicidecum rupte şi reîntoarse în volum cu semnătura celor ce le-aucitit la manifestare, care l-au respectat şi îndrăgit pe Dumitru Pricop,au refăcut o carte care va dăinui în biblioteca familiei.

“Regatele oamenilor pier, regatul cărţilor rămâne”, scriaconsolator cu veacuri în urmă Uluk Beg pe peretele observatoruluisău din Samarkard.

P.S. Poate ar fi fost necesar un drept la replică în acelaşisăptămânal, dar scriitorul Gheorghe Neagu a considerat că oricâtde dificil ar fi, la violenţă şi intoleranţă trebuie răspuns cu mai multăinteligenţă şi în faţa asaltului barbariei, puţină demnitate nu strică. Îidau dreptate!

Deturnarea unui gest

Aşteptăm nerăbdători semne de dincolo, dar ele vin rar şimai mult pe cale onirică. Graniţa dintre lumi este aşa de bineferecată, că nu poate fi penetrată decât într-un sens, unul fărăîntoarcere. Povestea feciorului de împărat care trece cu lejeritatedintr-o lume în alta şi dă seama de ceea ce întâlneşte în ele n-arenimic de-a face cu lumea adevărurilor noastre fugoase. Numai unpoet sau un sfânt poate accesa raţiunea divină şi poate înţelegeambrozia duhovnicească a „Plângerilor lui Ieremia”.

Dumitru Pricop a fost (mă-ncearcă un oftat la scriereaacestui perfect-compus) şi el unul dintre poeţii ce s-a hrănit cupâine sfinţită. Dobândise ceva din cuvioşenia sfântului retras înpeştera Lomului, deşi nu arăta niciodată. Se-mpăcase cuDumnezeu şi cu destinul ce i-a fost hărăzit şi nu se maiînspăimânta de moarte, ba chiar o înţelegea ca intrare într-o altăviaţă. Rămăsese cu suflet de prunc şi se-nfiora de tainelenepătrunsului. Nu se mai sinchisea de taină şi de iminenţa morţii,ba chiar ajunsese să cocheteze cu ea.

Nimeni nu a murit niciodatăRidicolul semn viu al omuluiÎnchinat altui omDin disperare A plecat unul spre altulÎntr-o nedemnă rugăciune

(p. 21)A avut Dumitru Pricop premoniţia morţii? Da, dac-ar fi să

admitem mărturia editorului C. Marafet căruia i-a predatmanuscrisul cu rugămintea de a nu-l introduce în lucru decât dupămoartea lui. Aşa se explică faptul c-a fost pus în circulaţie acum, laşaizeci de zile după trecerea hotarului şi toţi cei ce ne-am adunatla Casa Armatei din Focşani pentru a prăznui evenimentul, i-amsimţit fâlfâitul duhului veghindu-ne cu inocenţă silfidă.

Placheta postumă „Nemona” (Editura Rafet, Rm. Sărat,2007) glisează pe această premoniţie, a sfârşitului apropiat.Nicăieri, în volumele sale antume, poetul nu cochetase aşa destăruitor cu ideea morţii, cum o face în aceste versuri lăsateposterităţii. O ignorase, o hutuchise, o dezavuase şi-o batjocorise,dar n-a luat-o niciodată în serios. N-ar fi putut, tocmai ei, care seştia decupat din cremenea muntelui, să ia în serios şi să creditezesemnele ce le primea dintr-un „dincolo” ipotetic. Dar semnele erauevidente căci Mitică Pricop nu se mândrea cu o sănătate de fier.Dispreţuită şi zeflemisită de poet, moartea lucra, totuşi, cutenacitate şi hărnicie. Când Mitică Pricop a conştientizat cădoamna în negru nu prea e dispusă la şotii, era deja prea târziu.Nu-i mai rămânea decât s-o livreze exerciţiului poetic, s-onemurească odată cu sfâşierile propriului destin.

Volumul postum „Nemona” este o mărturie a acestorfrisonări interioare pe care nu le exterioriza niciodată.

Murim în munţi mai tineri ca ninsoareaAşa ne cresc prin carne poemele de dorNe adăpostim sub umbra săgeţii otrăviteCu valurile-n suflet… spre a fugi uşor…

Îţi aminteşti Nemona? Eram mai sfinţi ca ploaiaO secetă prin vârstă ne înălţa statuiRâdeam, visam, păcătuiam albastruCum numai cerul poate în marea noapte-a lui

Dansam un joc sălbatic, cu fulgere de iadUn joc nebun, Nemona, de dincolo de gânduriDupă aceea, putea ceaţa să nascăUn continent spre care pluteşti în patru scânduriDin nefericire, continentul negru, dornic şi el de frăgezimi

poetice, l-a înghiţit hulpav şi năprasnic, ca o răzbunare la toatepersiflările lui băşcălioase.

Plec. Peste visele meleO femeie îşi leapădă haineleMi-a murit umbra. Vreau să mă joc.

(p. 18)Ce păcat că jocul a sfârşit tragic, că femeia ce şi-a lepădat

hainele te-a dus pe un drum tenebros şi fără întoarcere, că nu eradecât o zăludă ce-ndrăgise munţii, „dar n-a citit din ei decât o filă”(p. 38).

Cel iubit de zei moare tânăr, spune un vers din Menandru.Şi pentru că trebuia să se împlinească destinul nenoroculuiromânesc, te-a chemat şi pe tine, înainte de a-ţi redacta ultima filă.Ne-ai dăruit în schimb aceste postume să le citim ca pe nişteepitafuri.

POSTUMITATEA LUIDUMITRU PRICOP

Ionel Necula

Sava Francu


EE VV EE NN II MM EE NN TT

Prezenţa poetului ieşean NichitaDanilov (născut la 4 aprilie 1952 în satulClimăuţi, comuna Muşeniţa, judeţulSuceava) în peisajul liric românesc nu – ţine– întrutotul de generaţia sa. Doar uneleaccente cât de cât ludice, întâlnite mai alesîn volumele de început: Fântâni carteziene– 1980 sau Câmp Negru 1982, ar puteasugera apropierea. Criticul literar EugenSimion îl consideră mai aproape dePhilippide şi de romantici, adept al marilorteme spunând că el întoarce poezia tânărăîn miturile Poeziei şi implicit la temele eieterne. Îl regăsim, în fine, într-o viziuneromantic-expresionistă… lirismul acesta euşor auster, metaforic, obsedat deapocalipse şi de proliferarea saureverberaţia semnelor profetice.

Aşadar, poezia marca NichitaDanilov dezvăluie o preocupare secundăpentru simbolistica şi parabola decunoaştere creştină. Radu G. Ţeposu îlsintetiza ca pe – omul dintre puţinii noştripoeţi cu vibraţie metafizică adevărată, aflatmereu în disputa dintre trăire şi cunoaştere.Fantezia e la el o formă a viziunii, iar ineditulimagisticii, un mod de a traduce crizainteriorităţii.

Aş putea completa – portretul – lirical lui Danilov spunând că el îl continuă întimp şi îl completează fericit ca – viziune – peDaniel Turcea, un alt poet de esenţe mistice.Însă, Nichita Danilov păstrează elementeleexpresioniste ale – golului existenţial – şi aleviziunilor crepusculare, încercând săgăsească punctul de sprijin al unui echilibru

Nichita Danilov: Ecoul umbrelor atenuate într-o imagine spiritualizată.Victor Sterom

„Între parabolă şi notaţie, între confesiune şi oracol, între descripţieşi profeţie, Nichita Danilov se mişcă nonşalant, unind angoasa cu

graţia, cotidianul cu himericul şi ironia cu o certă ispită de magician.El practică, într-un fel de armonie a exasperărilor, discursuri ce ar

trebui să se excludă unul pe altul ori măcar să se denunţe caincompatibile”. (Al. Cistelecan) pe coperta a patra a volumului de

poeme: Centura de Castitate, Editura Cartea Românească,Bucureşti, 2007).

necesar deopotrivă pentru poezie şi pentruautor.

Centura de castitate pare a fi –dacă nu chiar este – ecoul unor urmeatenuate într-o imagine spiritualizată, înspatele căreia înfloresc asceza, parabola oriparadigma mântuitoare, calmulevanescenţei.

„De la fereastra părului tău / măaplec peste / cea mai înaltă margine / atuturor lumilor… Groapă adâncă / dinadâncul cel mai adânc / din care urcă / îngericu capul de lemn / pe treptele strălucind delumină… / Şi cortina de purpură a înzestrării/ se lasă peste oraşul / în care un Dumnezeuorb / leagă trecătorii la ochi / cu urne decenuşă…” ( De la fereastră – p. 22).

Două impresii se accentuează pemăsura pătrunderii în universul liricdanilovian: aceea că te afli în faţa unei operecomplexe şi aceea că, oricât ai relevadespre ea, ceva rămâne intraductibil şinespus. Singura posibilitate ar fi aceea afixării unui unghi din care să priveşti – opera;un asemenea unghi ar fi cel al spirituluiîntemeietor care-i guvernează creaţia. Acestspirit inefabil ar putea pleca de la oreconsiderare a sintagmei aşezată subformă de titlu nu atât în plan tematic, cât înplanul expresiei artistice.

„În timp ce nisipul / se scurgetimpul / din clepsidră ţine un discurs: / el ecălăul, judecătorul şi victima / precum şimulţimea nerăbdătoare / să audă din gura /condamnatului / ultimul cuvânt. /

Condamnatul e însă mut / şi în locul lui călăul/ sărută crucea asfinţitului / care se răsfrânge/ pe buzele sale arse de sete; / cuvântuliertare se rostogoleşte / pe străziînchizându-şi / şi deschizându-şi branhiile /asemenea unui peşte / aruncat de flux saureflux pe uscat. / Da, suntem aici, fărăscăpare…” (Crucea asfinţitului – p. 75).

Cuvântul capătă valenţe, virtute şivaloare semantică. Logosul pare a fi investitcu puteri demiurgice în poezia lui Danilov.Traversarea cuvintelor sublimate ideatic prinmaterie către sursa sau zona iniţială sepoate numi chiar poezie. Astfel spus,cuvântul rămâne axul existenţial, acestaînnobilându-se constructiv pentru a fi supus,apoi, unui – proces – de sacralizare. Vorbalui Nichita Stănescu – „Dacă materia aretimp, cuvântul are eternitate”. Să-lparafrazăm: materia este simultană cusecunda iar cuvântul este simultan cu totul.

Adaug în încheierea notei mele delectură, faptul că Nichita Danilov posedă –structural – cultul şi deliciile cuvântului rar,perfect ales credibil încorporat textual întruslujirea ideii poetice.

„Bătrâna măicuţă Fevronia / careîn tinereţile ei / liniştite nu îndrăznise / nicimăcar în timpul somnului / să se atingă deun trup / fie el de bărbat / de copil, de bătrânsau femeie, / ci visase doar / angheli,arhangheli / heruvină şi serafimi ce plutesc înînaltul cerului, / trecând de cea de-a treiatreaptă a tinereţii /în fiecare an când / sesfârşea Postul Mare / în ultima zi aSăptămânii Patimilor / îşi pilea cu migalăunghiile / zugrăvind pe fiecare din ele câteun chip de apostol / astfel încât împreunând/ mâinile una de cealaltă / în timpul rugăciunii/ încerca să reconstituie Cina cea de Taină:/ atunci lângă fiecare al cincilea deget / îicreştea la fiecare mână / un al şaselea, / iaruneori, în timpul slujbei de Înviere / ladreapta, / sau la stânga, apărea şi un alşaptelea /strălucitor, viu / îndreptat înspre cede-al nouălea / dar nu şi ultimul, cer…”(Fevronia – p. 32).

Ziua României la Institutul Cultural Român din ParisMarilena Lică-Maşala

Ziua naţională a fost sărbătorită, la Paris, de celedouă instituţii ce ne reprezintă ţara, la date diferite. Astfel,vineri 5 decembrie, la intrarea principală în clădireaAmbasadei României, numeroşii invitaţi au stat la „coadă”în stradă, mai mult de o jumătate de oră, pentru a-şi pre-zenta omagiile Excelenţei sale, domnul ambasador TeodorBaconsky, iar miercuri 12 decembrie, mai mult de 100 depersoane au răspuns invitaţiei doamnei Magda Cârneci,directoarea Institutului Cultural Român. Gazdele şi organi-zatorii acestei ultime seri festive româneşti au pregătitoaspeţilor două surprize. Prima a fost vizitarea uneiexpoziţii ce a reunit lucrări stilizate, cu teme inspirate dintradiţia ţăranilor români (ţesături, sculptură în lemn) saureligioase. Lucrările poartă semnătura unor artişti plasticica Marian Zidaru, Corina Petculescu, Liviu Russu, VictoriaZidaru, Şerbana Drăgoescu, Mircea Roman, Ariana

Nicodim, Daniel Stanciu, Nicolae Moldovan. În timp ce pri-veam trei lucrări cu formă de putinei, un domn se apropiede mine şi mă întreabă, cu subtilă ironie: „De fapt cesărbătoriţi voi la 1 decembrie?”. Surprinsă, răspundşcolăreşte: „Marea Unire din 1918!”. „Bine, dar Basarabia epierdută şi nu e sigur că o veţi recupera curând”, insistăpartenerul meu ad-hoc de taifas. Spre norocul meu, ideeadoamnei Cârneci de a ne adresa câteva cuvinte în jurulunui pahar şi unei felii de cozonac, m-a salvat de obligaţiade a improviza un răspuns. Cu a doua surpriză, colinde înjurul bradului împodobit de Crăciun, interpretate de copii,seara românească s-a încheiat. Mi-am luat rămas bun dela gazde şi am fugit spre metrou, încercând să fug şi deîntrebarea incomodului interlocutor: ce sărbătorim de faptla 1 decembrie?!


MMOOZZAAIICC

DREPTUL DEAUTOR ASUPRA

CREAŢIILORINTELECTUALE

Revista „Mişcarea literarã” şi-a sãrbãtorit cinci anide existenţã în data de 26 noiembrie 2007. Manifestareas-a desfãşurat în cadrul Saloanelor „Liviu Rebreanu”, laBistriţa , cu sprijinul Uniunii Scriitorilor, al ConsiliuluiLocal al Municipiului Bistriţa, al Centrului Judeţeanpentru Culturã Bistriţa-Nãsãud, al Casei de Culturã aSindicatelor Bistriţa, al Fundaţiei Societatea de ConcerteBistriţa, al Casei Corpului Didactic, al Liceului de MuzicãBistriţa şi al revistei „Mişcarea Literarã”.

Luni, 26 noiembrie, sub genericul „Timp şi lecturã”,au avut loc întâlniri literare cu elevii şi profesorii de laColegiul Naţional „Andrei Mureşanu” şi de la ColegiulNaţional „Liviu Rebreanu”, invitaţii iubitorilor de literaturãfiind Nicolae Breban, Alex ştefãnescu, Aura Christi,Olimpiu Nuşfelean, Ovidiu Nimigean, Ioan Pintea, ElenaM. Câmpan. În aceeaşi zi, la Liceul de Muzicã din Bistriţaa avut loc o incitantã dezbatere, axatã pe urmãtoareatemã: „Literatura românã în context european. De ce nuare succes literatura românã în strãinãtate?” Dezbatereala care au participat Nicolae Breban, Alex Ştefãnescu,Ion Simuţ, Cassian Maria Spiridon, Aura Christi, RaduMareş, Valeriu Stancu, Gheorghe Schwartz, NicolaeCreţu, Grigore Traian Pop, Ion Moise, Andrei Moldovan,Virgil Raţiu, Aurel Podaru, Constantin Stãnescu, DanielaSitar Tãut ş.a., a fost moderatã de amfitrionii OlimpiuNuşfelean, director al revistei „Mişcarea literarã”, şi IoanPintea, redactor-şef al acestei prestigioase reviste. Lasfârşitul acestui colocviu, Aura Christi a lansat cãrţilerecent apãrute la Editura Ideea Europeanã. În searaaceleiaşi zile, la Biserica Catolicã din Str. GheorgheŞincai, revista „Mişcarea literarã” a decernat urmãtoarelepremii:

Premiul Opera Omnia – Nicolae BrebanPremiul pentru ediţia criticã Liviu Rebreanu,

pentru cercetarea şi promovarea operei rebreniene –Niculae Gheran

Premiul pentru criticã şi istorie literarã, pentruIstoria literaturii române contemporane – Alex ştefãnescu

Premiul pentru criticã literarã – Ion SimuţPremiul pentru poezie – Ovidiu NimigeanPremiul pentru prozã – Radu MareşPremiul pentru eseu – Cassian Maria SpiridonPremiul pentru promovare culturalã – Aurel

Podaru

La Muzeul „Cuibul Visurilor” din Maieru, s-ausãrbãtorit 50 de ani de la înfiinţarea acestei instituţii, alcãrei iniţiator şi slujitor este profesorul Sever Ursa. Totaici, la Maieru , au fost discutate în cadrul şantieruluiEditorial Liviu Rebreanu câteva volume aflate în lucrusau editate recent, ca, de pildã, Cu Liviu Rebreanu şinu numai, Neamul Rebrenilor, Liviu Rebreanu vãzutde el însuşi, Liviu Rebreanu: „Intime” (volum decorespondenţã familialã), Scrisori cãtre LiviuRebreanu. Şantierul editorial este coordonat de NiculaeGheran.

În aceeaşi zi s-au acordat Premiile ConcursuluiNaţional de Prozã „Liviu Rebreanu”. Premiul UniuniiScriitorilor pentru Prozã i-a revenit lui GheorgheSchwartz.

În ultima zi a Saloanelor „Liviu Rebreanu”, laColegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, a avutloc Colocviul „Liviu Rebreanu la el acasã”, moderat deNiculae Gheran şi profesoara Mihaela Iacob.

Gheorghe Mocanu

„Mişcarea literară” –cinci ani de existenţă

Încălcarea drepturilor de autor recunoscute şi prote-jate de lege atrage răspunderea civilă, contravenţională saupenală, după caz. Titularii acestor drepturi pot solicitainstanţelor de judecată sau altor organisme competente,recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acesto-ra şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru reparareaprejudiciului cauzat. Aceleaşi solicitări pot fi formulate înnumele şi pentru titularii de drepturi de către organismele degestiune, de către asociaţiile de combatere a pirateriei sau decătre persoanele autorizate să utilizeze drepturile protejate.Când o acţiune a fost pornită de titular, persoanele autorizatesă utilizeze drepturile pot să intervină în proces, solicitândrecuperarea prejudiciului ce le-a fost cauzat.

La stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia înconsiderare consecinţele economice negative, în specialcâştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptui-tor, precum şi daunele morale cauzate titularului dreptului.Despăgubirile pot fi: acordarea de bani reprezentând triplulsumelor care ar fi fost legal acordate pentru tipul de utilizarece a făcut obiectul faptei încălcate.

În cazul în care există suspiciuni cu privire la încălca-rea unor drepturi protejate de lege, persoanele îndreptăţitepot cere instanţei de judecată să dispună deîndată luareaunor măsuri pentru a preveni producerea unor pagube, prininterzicerea, cu titlu provizoriu, ca încălcările prezumateaduse acestui drept să continue sau pentru a condiţionacontinuarea lor de constituirea unor garanţii de natură să asi-gure despăgubirea solicitantului. Dacă paguba s-a produsdeja, se vor dispune măsuri pentru repararea ei, mergândpână la blocarea conturilor bancare, indisponibilizarea debunuri etc.

Guvernul României, prin Oficiul Român al Dreptuluide Autor sprijină elaborarea, de către asociaţiile şi orga-nizaţiile profesionale, a codurilor de conduită la nivel comuni-tar, destinate să contribuie la asigurarea respectării drepturi-lor de autor, în special în ce priveşte utilizarea codurilor cepermit identificarea titularului, aplicate pe discuri optice. Deasemenea, Guvernul României sprijină transmiterea cătreComisia Europeană a proiectelor codurilor de conduită lanivel naţional sau comunitar şi a evaluărilor referitoare la apli-carea acestora.


PP OO EE ZZ II EE

Ciclul libertăţii

Încearcă să te auzivorbind la ivărul nopţii.Scuipă în soare să simţi puterea luiDin cel mai căldurosrefuzDe a ne avea aproape Depărtează-te încet.Fără zgomotSă te adăposteşti în iarbă.Gâdel-o. Uită-te cum se înclinăSub mângâierile taleMigrează spre apusŞi aruncă-te în răsăritde pe stâncăMuşcă libertateaOricum vei fi o constatarepentru ceilalţi.

Jazz

Prizonieri ai misteruluiDin venele meleFă-o acum. Sau pregăteşte-un sandvici…Cum vrei tu;Mă scald în culoriUnde exploziveCompun oraşul.Dăruieşte-mi-l …Să pot arunca Spre înălţimi, în ochii tăi creţiŞi-n noaptea oricumUnde mii de coroane înflorescŞi prind aripi pe mineAcolo greutatea ceruluiCântă în acorduri de jazz.

***

O trompetă beată îţi zgâlţâie cârlionţii.Priveşti în şoaptăuniversul în ritm de cancanBuzele roşii semideschisefac parte din şcoala succesuluiDesfrânată priviretoacă masculul. Se-ntruchipează poveşti se-adună briliantele.

Dulcele timp

E târziu e noapteadorm cu Elena în suflet.Îmi cresc aripi şi zbor, deasupra casei mele.Elena îmbrăcată în alb,alerga, alerga…zadarnic,mă înălţam tot maisus.Elena plângeaam obosit,aripile mi-au căzut,peste trupul dulce, al Elenei…

Te simt mereu

Drumul meucaldă răsuflare a inimiilăsată de lumina-ţi pură.

Drumul meuecoul sufletuluicând urcă treptele aspre ale vieţii.

Iubire neînfrânată

Dincolo de Terra, Începe marea călătorie.Planeta albastră e Doar o staţie în Zborul spre nemărginire…Chipul ei încrustat,În toate celulele, Trăieşte prin noi, Iubirea neînfrânată, Omul…

Cerşetor de lumină

Sunt un biet, Cerşetor de luminăCe anevoios e, drumul dragostei.E greu să descifrezi,Graiul florilor, Pulsul stelelor, al clipei…Întunericulsă nu oprească,zborul inimii prin anotimpurile fiinţei, din curcubee…

RUGĂAm risipit în văzduh cenuşaunui bob de speranţăAprind candela fericirii,îngenunchează timpul în faţaunei dorinţeşi rog pietrele să opreascărâurile lacrimilor,Îmi adun mâinile firave şi rogcerul să-şi deschidă palma sufletului, iarpasul melancoliei să pătrundă lăuntrul, să admire nevăzutul,şi să vrea să rămână acolo!Rog sunetul să mângâie buzele tăcerii, rog umbra să nu-mi înghită umbra-mi!Rog un fir de iarbă să se-nalţe, ca din el să-mi împletesc cununa-nţelepciunii. Ridic a mia rugăminte…o pun să guste din paharul inocenţei, o aşez pe braţul liniştii şi o privesc…Apoi, plec ochiul meu trândavşi-aştept s-aud un cântec … lin.

TOAMNAŢi-ai uitat pata privirii pe frunzele cerului.galbenul zilei de ieri sfărâmă în pumnu-i verdele unei nimfe,roşul buzelor a fost învelit în arămiul munţilor de greşeli.clipeşte în mine pulsaţia portocaliuluirăsturnată de tăcerea negării.imaginaţia rozuluise leagănă pe antonimul albului,cărămiziul genei,se apleacă peste violetul atingerii frigului.contrastul îndepărtării se scufundă în uni-ul apropierii,iar palidul versului se-ntreabă

DI, KE, ZO*E prima zi din calendarul sunetuluiIar, aripa versului meu şi nota vocii talestau tolănite pe raza unui unghiA doua zi a şters-o privirea taSupărată, cu un suflu ti-am strivit negrul păruluiA treia zi, după o răfuială a buzelor,am împărţit treiul în două.Ţi-am legat zâmbetul de sprânceana ceruluia patra zi!Am luat uleiul scurs din seva limbii,şi a cincea zi ti-am pornit motorul sufletului.Înotând în faina semnelor muzicaleale unei simfoniimimam cifra a şasei ziCoborând din blocul dezmierdărilor,ne jucam în ziua şaptelui din stomacul unei flori.A opta zi făceam cu o patinăschiţele unei viori la care să cânţio serenadă balamalei uşii unui viscare se împlinea a noua zi.A zecea zi mâncam domol un toastşi tu… tu ai început să solfegiezi a unsprezeceazi!Nemernicule! A douasprezecea zi, ai mâncat toate zilele până la treizeci şi unu.şi toate notele gamei iubirii noastre.Iar eu… eu zac flamândă într-un colţ al sufletuluica o icoană scorojită!

*note muzicale psaltice

Natalia Cebanu Marin Ionel Ana Ioana Cătănoiu


TT EE AA TT RR UU

Viaţa e plină debizarerii : dacă acum 30 deani mi-ar fi spus cineva căvoi ajunge ieşean, i-aş fi rîsîn nas (eram bucureştean,şi pe-atunci, credeam că afi capitalist e ceva ; azi, amaltă părere!).

Dacă acum 20 de animi-ar fi spus cineva că voifi profesor universitar, aş fizîmbit, sceptic (eram unex-student nepromiţător, şinu concepeam că ajung înviaţa universitară, mai îmtîifiindcă nu eram membruPCR).

Dacă acum 10 ani mi-ar fi pronosticat cineva voiajunge la a 4-a căsnicie, aş fi ridicat, mirat, dinsprîncene (nu eram dornic de căsnicii, ci mai mult deaventuri erotice).

Dacă acum 10 ani mi s-ar fi explicat că voi staîn...Tecuci, cel puţin 60 de dimineţi, şi în Dej, alte 35,aş fi hohotit, spasmodic (ce-avea drumul meu spreTimişoara, sau Iaşi, cu Tecuciul şi Dejiul?).

Şi totuşi, s-au întîmplat, toate astea...Viaţa arelogica ei, aparte. Hm!

¤Şi fiindcă am pomenit de viaţa universitară : dacă

acum 36 de ani, cînd am dat şi eu la facultatea deteatru din Capitală, mi-ar fi spus cineva că vor ajungecîndva, la secţia Actorie fete, să candideze doar 1,5candidate pe loc (atunci era 160 pe un loc!), aş fiplecat în ... Lumea Logicii.

Ei bine, ca să ne mai amuzăm oleacă, vreau săpovestesc una din orele mele recente, atipice, avute laUniversitatea la care predau, cu o studentă ; studentae simpatică şi are o calitate rară – vine la cursuri. Orae relaxată. O dau pe teorie şi o-ntreb ce piesă-i place:Domnişoara Nastasia – îmi zice, spre surpriza meaplăcută. Zic : cu cine seamănă Nastasia, ca aspiraţii?Nu ştie.

O-ntreb : ai auzit de Trei surori? Cică, da. Zic :unde vroia să fugă Nastasia? Nu ştie. E şi timidă, decio scuz. Îi zic că Nastasia vroia în Popa Nan, iar surorilelui Cehov...”În Popa Nan!”- opinează studenta meapreferată.

Eu mor de rîs şi de plîns, deoarece eroinele luiAnton Pavlovicoi vroiau, dragele de el, „La Moscova!”(nu „La Popa Nan”)... Nu contează, tot aspiraţienefericită e...

Apoi o întreb pe simpatica convivă, de ce un criticdin epoca interbelică a spus că piesa luiG.M.Zamfirescu miroase a „drojdie şi obială”? Fata nuştia ce-i aia obială, dar despre drojdie credea că elegată de...bere! I-am explicat contextul ; a înţeles,fiindcă e deşteaptă ( dar nu documentată, ce vreţi!).

Tot cu studenta mea minunată discutam despreBaltagul, după Sadoveanu. Îi povesteam că a fostjucată, la Iaşi, de-o bună actriţă. „Am văzut-o!” – sarediscipola. „N-aveai cum – devin eu prozaic – fiindcăspectacolul are 20 de ani. Cît tine!” – replic, maliţios .Studenta se bosumflă : ei i se pare degradant să aiNUMAI 20 de ani ; eu aş da toată mica mea avere(adică, cele 1500 de volume din bibliotecă) ca să maiAM 20 de ani...

În fine, ora noastră insolită mai cuprinde ohasmodie : îi spun fetei să imagineze o secvenţăextra-scenică, la Steaua fără nume, după ce setermină piesa. Ea chiţcăie amuzată : „Am mai făcutuna, înainte de a începe comedia!”. E vorba de raţadespre care se vorbeşte la gară ; raţa călcată de tren.Ei bine, minunata mea unică-studentă, crede că elevaZamfirescu a aruncat-o pe şine, ca să opreascăODATĂ trenul acela, şi în gara ei...Ideea motivată.

A doua premiera a actualei stagiuni este o indrazneatasi reusita – din multe puncte de vedere – “broderie”regizorala dar,mai cu seama,actoriceasca pe textulclasic “Hangita” al scriitorului italian Carlo Goldoni.

Din nou Goldoni? Vor ricana unii. Da! Din nou! Pentruca scriitorul este suculent,plin de haz,totodata acid si,nuin ultimul rand, foarte actual.

Si, pentru ca dumneavoastra, spectatorii, meritati!Meritati un spectacol tineresc, interesant si plin deinvataminte.

Este al treilea succes Goldoni al colectivului TeatruluiMunicipal”Mr.Gh.Pastia”.Primul a fost “Sluga la doistapani” (stagiunea 2000-2001), a urmat “Badaranii”

(stagiunea 2006-2007), iar acum “Hangita”-devenita o certitudine a stagiunii 2007-2008.

Carlo Goldoni era convins ca“teatrul a fost nascocit sa indrepte viciile”.Pe cele de acum peste trei sute de anicare,iata,s-au mostenit,in mare partepana astazi.Casatoriile “aranjate” fara catinerii-actantii principali-sa fie in cunostintade cauza, lacomia, filistinismul, goanadupa avere, dupa titluri, dupa afaceriprofitabile,zgarcenia,uratenia sufleteascain balanta cu inteligenta,bunul simt,caredejoaca pana si cele mai “acerbe”conspiratii, sunt teme predilectesanctionate aspru de autor. Piesele sale,aduse la cerintele secolului XXI,sunt si azi la fel de proaspete si actuale.

Mirandolina,o hangita frumoasa si inteligenta careia bunul sau tata iilasase mostenire nu numai hanul ci si chelnerul,pe istetul Fabnrizio,fata de care nuera total indiferenta, infrange cerbicia unui celibatar convins, cavalerul deRipafratta, aducandu-l aproape de disperare cu siretenia sa.

Stercurandu-se cu abilitate printre propunerile altor doi pretendenti,marchizul de Forlipopoli si contele de Alba Fiorita, hangita il va face fericit peFabrizio, convinsa ca numai acesta o iubeste cu adevarat.

Tendinta montarilor moderne pune tot mai mult accentual pe rolulactorului,renuntandu-se,cel mai adesea,la decorurile greoaie, sufocante atat pentruactor cat si pentru firul normal de desfasurare a actiunii. Deci: actorul, nu decorulface piesa! Acest lucru e indeosebi de remarcat la noua montare a piesei,in regiaGinei Lazar careia ii apartin,deopotriva,scenografia si ilustratia muzicala.

Iar aici actorii, tineri in majoritate, se intrec pe ei-insisi. 0Lasand deoparteo usoara stridenta in unele momente ale actritei Dalia Gabor (Mirandolina),

explicabile, de altfel, prin emotiile traite, de iertat, prinsustinerea cu aplomb si talent a intregii partituri delocsimpla,ceilalti actori au o nebuna placere ajocului.”De zile mari” cum spunea undeva un criticteatral, Adrian Radulescu (marchizul de Forlipopoli)si Vlad Corbeanu (Fabrizio), pe rol si de apreciatBogdan Durlicioiu (contele di Alba Fiorita) si CosminNedelcu (cavalerul di Ripafratta), toti reusind unspectacol unic in care “dansul” decorului devine ocomponenta esentiala.

Am lasat spre sfarsit aparitia deosebita sirasplatita cu aplauze sustinute si binemeritate a celordoua actrite: Ruxandra Sireteanu (Ortensia) siAlexandra Timofte(Dejanira) care, cu experienta sitalent dezvolta,intr-un stil propriu,planul secund al

actiunii echilibrand-o si dandu-i o finalitate,de asemenea moderna:nu uita cineesti,nu-ti iesi din propria piele.E minunat ce realizeaza in scena cele douacolaboratoare ale institutiei noastre.

* * *Concluzionand, putem spune ca

am pornit cu dreptul in noua stagiune.Dupa premiera piesei “Cateva palmefalse”(regia Ioan Albu) la care autorul,PaulEverac a fost prezent,iata ca nouapremiera “Hangita” pune, speram intr-olumina pozitiva activitatea si straduintacolectivului Teatrului Municipal “Mr. Gh.Pastia”, de a fi pe placul unui public pecare il dorim mereu alaturi si tot maiexigent.

Bogdan Ulmu

Georgeta Vioreanu

CU VOIA LUI GOLDONI Jurnal teatral dinoctombrie


EE VV EE NN II MM EE NN TT

La cea de-a XXXVI ediţie „Salonul Literar Dragosloveni” a ridicatoraşul de reşedinţă - Focşani - larangul de capitală culturală, fie doar şinumai pentru două zile şi jumătate.Astfel, Direcţia pentru Cultură, Culte şiPatrimoniu Cultural Naţional Vrancea,Fundaţia Culturală „Mioriţa”, UniuneaScriitorilor din România şi Revista„Cultura” organizatorii evenimentului,în calitate de gazde au primit oaspeţidin Bucureşti, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş,Satu Mare, Piatra Neamţ, Bacău,Ploieşti, Buzău

Directorul Direcţiei pentru Culte,Cultură şi Patrimoniu, dl. Puiu Siru aîncercat o identificare a ambelorpărţi:cea a invitaţilor şi gazdelor. Ne-am salutat reciproc, Dan MirceaCipariu, Iolanda Malamen, IoanaCrăciunescu, Cornelia Maria Savu,Magda Ursache, Constantin Stan,Gheorghiţă Istrate, Liviu Ioan Stoiciu,Petre Ciompoeşu, Nichita Danilov,Stan Brebenel, Nicolae Băciuţ,Bogdan Creţu, Horia Gârbea, CasianMaria Spiridon, George Vulturescu,Valeriu Stan, Cristian Simionescu et.comp. - de o parte şi, au răspuns,Gheorghe Neagu, Florin Paraschiv,Ioan Dumitru Denciu, Mircea Dinutz,Janiana Vadislav, Adrian Botez, PaulSpirescu, Constantin Ghiniţă, ŞtefaniaOproescu, Virgil Panait, ConstanţaCornilă, Gheorghe Mocanu, AnamariaCornilă, Marcela Blaga, Ionel Marin,Ion Culiţă Uşurelu, Ion Panait, GabrielFunica, Gheorghe Suchoverschi,Sava Francu, Marin Moscu, RodicaSoreanu, Ion Micheci, ConstantinDuşcă, Mariana Vicky Vârtosu,etc(scuze celor pe care i-am omis) şi,cum era normal, prietenii condeierilor,prof. Gheorghe Zaharia, Ionel Boc,prof. Costică Neagu şi alţii au salutatcordial ambele părţi. Surprizamomentului dl. Varujan Vosganian încalitate de scriitor, fireşte, a sosit încea de-a doua parte a zilei, cea alansărilor de carte. Din parteaoficialităţilor, tăcere deplină. Nocomment!Cele două momente dereculegere, unul dedicat poetulDumitru Pricop, celălalt lui MariusTupan, au „deschis” colocviile. Temadin acest an, parcă scoasă din jobenulmagicianului, ar putea impune un altreilea moment de reculegere( înopinia unora): ”CINE MAI ARENEVOIE DE JURNALISMCULTURAL”?- a fost întrebarea-temă,la care au răspuns, şi, şi-au răspunsinvitaţi şi gazde deopotrivă. Avemnevoie de jurnalism cultural, ca de aer-indiferent dacă a fost, e sau (nu) va fiplătit. Jurnalişti precum NichitaDanilov aduc multă bucurie cititorilor

lor şi, nu greşesc dacă recunosc şiamintesc un jurnalist culturalremarcabil (localnic) în persoanaVirginiei Paraschiv, care, din păcate,nu mai onorează nicio publicaţielocală( din câte ştiu). Pentru că,articolul jurnalistului cultural trebuie săaibă un anume discurs, un anumestandard. Jurnalistul cultural trebuie săaibă propria cultură, memoria numelorşi nu numai!!!Mai mult sau mai puţinpaşnic, dialogul între scriitori n-arezolvat aproape nimic. S-a cărat ceva„apă cu ciurul”, cum ar spune prof.Florin Paraschiv. În cea de-a douaparte a zilei, iată, stimata adunare areparte de „acţiune”. Lansările de carte,fiind de două feluri, provinciale şimetropolitane stârnesc furii. Orgoliirănite recurg la ameniţări. Bietele cărţimolestate fizic, neprezentateprimordial, aşa cum s-ar fi cuvenitconform scării valorice, acceptăresemnate să fie buşite, trântite,ameniţate cu …Mă rog. Dintre autoriilocali, întâiul are DREPT şi dreptate capoet ce nu mai poate replica:DUMITRU PRICOP. Cartea şi albumulsunt prezentate de prof. MirceaDinutz. Despre „Nemona sau lajumătatea drumului spre iad”, cartealui Dumitru Pricop, s-au exprimatAdrian Botez, Gheorghe Zaharia,care, prin discursul său totdeaunainteresant, cuvintele omagiale ,cuvinte ce se cuveneau, au fost frântede la jumătate deeee! Graba distinşiloroaspeţi. ”Atâtea cărţi, atâtea cărţi!!!, laprovincialii ăştia care… care…Avemnoi, cărţi de prezentat. Noi!Metropolitanii, intelectualii adevăraţi,noi . . noi…noi…”Sigur, nu s-au rostitaceste cuvinte, au fost insinuate degesturi nereprimate. Culmea! AdrianBotez cu ditamai cartea, pe care oprezintă tot Mircea Dinutz; MirceaDinutz cu altă ditamai cartea , unelogiu adus altui poet local, FlorinMuscalu, dus în lumea drepţilor, şi!. .. şi…cum?! Tot Mircea Dinutz!!!!”Termină don’le cu listaimperfecţiunilor, ceva de bine n-ai dezis?!”. Mi-a fost ruşine pentrumomentul stânjenitor. Mircea Dinutz,ca şi prof. Gheorghe Zaharia, ca şiprof. Florin Paraschiv (şi-or mai fimăcar cinci-şase pe măsură) puteaudemonstra că sunt intelectuali! Şi încă,europeni. Dar, cine i-a lăsat săvorbească?! Şi, la ce bun, dacă FlorinParaschiv, încercând să-şi prezintepropria carte, cu un subiect absolutincitant – despre euthanasie - i s-asugerat fără nicio subtilitate, să-şiexperimenteze subiectul pe propria-ipiele?! Nu m-ar fi mirat să aud şiaplauze. Sunt în dilemă: care să fie

oare intelectualitatea de provincie că,din câte ştiu evenimentul a adunatlumea bună, elita ţării într-ale scrisului,iar gazdele nu prea au avutoportunitatea exprimării. Să fie oareatitudinea o formă de exprimare?! Eoare un handicap să ştii să fii gazdăbună, primitoare?!Seamănă aceastacu umilinţa ?! În fine, evenimentul„salvat de clopoţel” – sosireascriitorului Varujan Vosganian, care şi-a prezentat cartea „Armeni de seamă”în destule cuvinte, dacă ar fi sămăsurăm proporţional cu răbdareaconcitadinilor domniei sale.Momentele de recitare, cel al dneiIoana Crăciunescu şi al poetului LiviuIoan Stoiciu au reechilibrat oarecumtentativa de naufragiu. Armonia astabilit-o discursul captivant, absolutla subiect, rostit decent şi modest,fluent şi coerent de prefaţatorul uneiAntologii de poezie, de criticulBogdan Creţu, (oamenii mari suntnativ-modeşti, nu?). Referindu-se laAntologia celor cinci poeţi nealiniaţi(Nichita Danilov, Ioan Mureşan, LiviuIoan Stoici, Ioan Es. Pop, Traian. T.Coşovei), Dl. Bogdan Creţu prindiscursul său a captivat atenţia,reducând murmurul până la tăcere -egalându-l, poate, pe cel referitor laromanul Iolandei Malamen „Antoniu şiKawabata”. Cea de-a treia zi a incluspelerinajul la Dragosloveni, la CasaMemorială Alexandru Vlahuţă”. Aici aufost decernate premii. Unul deExcelenţă, acordat prozatorului FănuşNeagu( excelent mesajul scriitorului,citit de poetul Gheorghiţă Istrate, pecare, sperăm să-l citim în revita „Albpe Negru”);premiul Opera Omniaacordat dlui Romul Munteanu; pentrujurnalism cultural, premiul s-a acordatdnei Cornelia Maria Savu. Doiprovinciali au fost premiaţi pentrumemorialistică dl. AlexandruCucereanu, iar pentru poezie, dl. IonPanait. Oare, de ce se mai întâlnescscriitorii?!Chiar aşa, de ce?Pentruu…o mică bârfă?. . . n-aşcrede, nu!De dragul prieteniilor dealtădată? hm…poate. Nostalgii,orgolii, frustrări, pierdere de timp, oripoate…numai pentru”una mică”?!Dar,mon cher, cu veleitarii, cum rămâne,ei, cu cine votează?!Sau… am trecutla uninominal?! Mulţumimorganizatorilor, în mod specialDirecţiei pentru Culte, Cultură şiPatrimoniu. Mulţumim şiîmpricinaţilor, vinovaţilor, cârcotaşilor,tuturora, dar mai ales neimplicaţilor.Oricum, putea fi considerată o Ediţiereuşită, dacă…?!

SALONUL LITERAR DRAGOSLOVENISau

„PROVINCIALISM METROPOLITAN”

Mariana Vicky Vârtosu


OOGGLLIINNDDAA RREETTRROOVVIIZZOOAARREE

Au existat de-a lungul timpuluidiverse meserii, care din varii motive,odată cu trecerea trimpului sau cumodernizarea unor profesii au începutsă devină amintire şi apoi, încet,încet,ciudate curiozităţi, ca în final să treacăîn cimitirul uitării. Nu le-aş numi aicinumai din motivul simplu că sunt multprea multe şi cu siguranţă că nenu-mind-o aş nedreptăţi una din ele. Dar,totuşi, despre una din meserii aş vrea

să vorbesc. Adesea, de ziua dedicateă acestei meserii mi-ampropus să scriu câteva rânduri şi, nu ştiu din ce cauză n-amfăcut-o. De ce? Cine ar putea oare să dea un răspuns?

M-am decis să scriu despre această meserie acum cânddespre aceasta îmi aminteşte doar briza de aromă de cer-neală, vuietul maşinilor de imprimat, ticăitul claviaturii de lalinotip sau truda îngândurată a zeţarilor pe regal.Dar mai alesdialogurile spumoase dintre bătrânii tipografi şi bătrânii gaze-tari cei care făceau o grupare aparte, grupare unde cu greuputeai pătrunde m-au fascinat.

În fiecare tipografie, şi am avut fericirea să cunosc binecâteva tipografii din România (Tipografia din Iaşi, cu celedouă sedii, Tipografia Arta Grafică, Monitorul Oficial,Tipografia de la Casa Scânteii, actuala Adevărul şi Chibrit,toate din Bucureşti) exista o asemenea grupare de care măataşam din curiozitate şi din dorinţa de a învăţa din taineleacestei meserii. Am întâlnit acolo, în halele lungi, încărcatede atâta suflet şi sensibilitate o mulţime de oameni deosebiţi.

În comportamentul profesional păreau nişte medici aisufletului, călcând atent să nu cumva să supere, prin pre-zenţă, pacienţii.

Au existat tipografi celebri şi tipografi anonimi dar toţi aufost drapaţi de un suflet mare, sfinţit cu duh divin.

În faţa lor erai, parcă, forţat să-ţi scoţi pălăria. Gest reflex.Nobleţea lor te obliga. În acea lume a Bătrânului Tipograf,tărâmul mistic s-a transformat în mit. Locul tipografilor l-auocupat, cu voie sau fără voie, calculatoarele. Textele editateacum şi-au pierdut din farmec. Mirosulde cerneală, emoţia parcurgerii unuişpalt,greutatea plumbului din formatelede carte sau de ziar, au dispărut. Arămas doar amintirea. Duhul sfânt lucraintens asupra acestui trinom: autor- tipo-graf- cititor. {i din această aşezare sepoate vedea că tipograful era lintul din-tre autor şi cititor pentru că adesea tipo-graful era primul cititor al autorului,erachiar sufletul textului, al mesajului ceurma să fie trimis în lume. Bibliotecile depeste 50, 100, 1000 de ani nu vor maiavea nici manuscrise şi nici şpalturi cucorecturi. Va lipsi de pe rafturile lorviaţa, va lipsi truda pentru realizareacărţilor. Nu vor avea viaţă pentru cătărâmul Bătrânului Tipograf va fi devenitdemult mit şi apoi uitare.

Adio Bătrânule Tipograf. În ce tărâmne vom mai revedea oare ? Ne vom mairegăsi să punem la cale un nou semn decarte ?

“Himera literaturii pe vremea terorii sidupa aceea” este rezultatul colaborarii a doiscriitori care s-au cunoscut tarziu si s-au apreciatreciproc. Intrebarile initiale au fost puse de IonLazu, intr-un document pilot, sub forma uneiscrisori amicale. Asa a luat nastere ideea unordialoguri epistolare. Structura cartii si titlurileprincipalelor capitole au fost propuse de IonMurgeanu, Pe parcurs, in expansiunea textului, s-au ivit diferentele specifice sau chiar optiuni dife-rite, carora autorii le-au facut fata prin solutiiamiabile. Ceea ce i se ofera aici cititorului, intr-un prim volum, este un “ roman al literaturii con-temporane” si al unei generatii care au invinsteroarea comunista, nu numai prin supravietuire,ci mai ales prin refuzul de a colabora. Maior elonginquo reverentia (lat. “ departarea sporesteprestigiul”). AUTORII

Himera literaturii pe vre-mea terorii şi dupa aceea

Emilian Marcu

Semn de carte U.S.R.Filiala Alba Iulia

În zilele de 10 Şi 11 decemrie 2007, ComitetulDirector al Uniunii Scriitorilor a ţinut Şedinţa sa lunară înfiliala Alba-Hunedoara Şi s-a întîlnit cu membrii acestei filialenoi a USR. Membrii Comitetul Director au fost întîmpinaţi dedomnii Aurel Pantea, preşedintele filialei Alba-Hunedoara ŞiIon Dumitrel, preşedintele Consiliului Judeţean Alba,susţinător al filialei şi promotor al înfiinţării sale. Şedinţacomitetului a avut loc la sediul recent inaugurat al filialei înprezenţa membrilor USR din Alba Iulia şi Deva, a fostcondusă de preşedintele Uniunii, dl. Nicolae Manolescu Şi afost urmată de o conferinţă de presă foare animată la careau participat peste 30 de reprezentanţi ai presei şiteleviziunilor locale. Comitetul Director a dezbătutproblemele curente ale Uniunii. S-a hotărît colectareapropunerilor din filale pentru modificări ale statutului USR,continuarea programului să ne cunoaştem scriitorii", inclusiva componentei legate de fixarea plăcilor memoriale în cîtmai multe oraşe. S-a hotărît ca lecturile publice plătite peanul 2008 să fie stabilite de filialele şi secţiile USR în numărde una la 20 membri, fiind la nevoie divizibile. Comitetulrecomadă filialelor o atenţie sporită în privinţa urmăririiimpactului public real al acestor lecturi Şi aprobarea cererilorîn funcţie de preliminarea acestuia. Cererile se primescaşadar la preşedinţii de filiale (secţii). Comitetul a analizatstadiul contactelor USR cu uniuni similare din Europa şifestivaluri internaţionale, fiind în derulare o extindere aacestor contacte. Dl. Nicolae Manolescu a răspunsîntrebărilor membrilor filalelor şi a luat act de sugestiile lor,inclusiv de intenţia de a iniţia, cu sprijinul ConsiliuluiJudeţean Alba, a unei manifestări literare anuale în oraşulAlba Iulia.

Miercuri 12 decembrie 2007 a avut loc şedinţaConsiliului USR care a avut ca principal scop prezentareaexecuţiei bugetare a USR pe primele nouă luni ale anului2007 Şi a bugetului estimat pentru 2008. Şdinţa a fostprezidată de dl. Nicolae Manolescu, preşedintele USR, iarprezentarea bugetului a fost făcută de dl. VarujanVosganian, vicepreşedinte. S-a analizat situaţiaschimburilor culturale externe, a ajutoarelor sociale şi aproiectelor culturale. Se reaminteşte membrilor USR căpentru proiecte culturale pe semestrul I al anului 2008,cererile se primesc pînă la 31 decembrie 2007, iar pentrupremiile USR şi ASB volumele se pot depune la sediileacestor instituţii.


TT EE AA TT RR UU

Gheorghe Mocanu este fără îndoială, unul dintreprozatorii talentaţi ai generaţiei care „scrie cu creangă debrad şi limpezeşte cuvintele cu păstrăvi de fag”, după cummetaforic glosează Fănuş Neagu în referinţe critice, la cartea depovestiri „Pe uliţa vântului” ed. Andrew 2007. În cele 14 povestiri,desfăşurate pe 116 pag. , Gheorghe Mocanu, născut şi copilărit înmediul rural ştie să-şi risipească darurile sale cu francheţe şi bunsimţ şi „să-şi cultive talentul său nativ” după cum remarca prof. dr.Ion Rotaru. Piesele de rezistenţă ale acestei cărţulii de povestiri,scrisă cu har şi multă imaginaţie, sunt fără îndoială „Nemernicia luiStavăr” şi „Pe uliţa vântului”, unde plăcerea de a nara a prozatoru-lui se transmite şi cititorului. În prima, autorul reuşeşte ca dintr-oîntâmplare obişnuită petrecută pe drumul către târg şi înapoi acasă,şi un personaj pe nume Marin Stavăr, de altfel gospodar chibzuit şibine intenţionat, să dea literaturii o povestire dramatică şi captivan-tă, iar dintre câinoşenia şi nemernicia inimii unui personaj cuvântă-tor ca Stavăr şi cerbicia necuvântătoarei căţele Laica, unde nu-idecât un pas spre tragismul care-ţi amărăşte sufletul, cititorului nu-i rămâne decât zgura laturii inumane a acestui personaj pe carememoria îl va reţine. În cea de-a doua, povestire-parabolă a morţii,autorul ne dezvăluie o lume arhaică, păstrătoare de tradiţii,moravuri şi superstiţii, zugrăvind o umanitate elementară, instinctu-ală şi pitorească, într-un timbru mai grav, dar nativ. Ca şi naturacare participă şi ea la trăirile elementare ale personajelor,dragostea şi încreştinarea prozatorului au o vădită funcţie poetizan-tă în spaţiul imaginar al acestui prozator. Remarci la acest prozatordarul de a nara fluent, fără canoane şi îngrădiri ale construcţieiepice, scriitura unui muntean care se amuză pe seama unor întâm-plări cu tâlc moldovenesc, ceva între I. Creangă şi I. Druţă; ca în (Oîntâmplare... „de poveste”) relatând păţania unui gospodar ce-şiadusese de la târg o scroafă, cu gândul întâi şi întâi la cele de-alegurii. De aici şi până la visul de a se pune şi el pe căpătuială peseama scroafei, nu-i decât un pas, iar întâmplarea care urmeazăare un final într-adevăr de poveste... auzită parcă din gura bunicu-lui care-şi inventa ad-hoc poveştile -vezi povestirea (Bunicul „Încur-că-lume”). Aici, moş Toader, „un prieten al bunicului” are de făcut undrum la târg în oborul de la Focşani, şi la această afacere „seprinde” şi bunicul şugubăţ „încurcă-lume” ca un veritabil NechiforCoţcariu din o cu totul altă poveste. Somat de moş Toader a douazi dis-de-dimineaţă la poartă, să-şi ţină cuvântul, bunicul şugubăţrenunţă (de parcă s-ar fi luat în serios cândva) şi găseşte el unmotiv pe măsura poveştilor lui inventate: „-Nu mă lasă femeia!”- faptce-l lasă interzis pe moş Toader, iar cititorului îi stârneşte un surâscomplice, că de, părtaş e şi el la această păcăleală. Dificultateasurvine la Gheorghe Mocanu, când trebuie să facă faţă exigenţelorprozei: întrigă, psihologie, construcţie epică etc... Astfel „Călătoria”şi „Haiduc” ori „Blestemul”, nu urmăresc să analizeze stări deconştiinţă sau drame morale mai în profunzime, autorul mulţumin-du-se să experimenteze „vioiciunea limbajului şi plasticitatea imag-inii” după cum remarcă şi Gheorghe Neagu în referinţe critice.Autorului, îi convin faptele petrecute de demult, când părăseştespaţiul său imaginar, luând în serios caracterul magic şi mitologic alsatului ca în „Pomana cu lăutari” şi „Aprig la mânie”. Nu-i exclus sădescoperim în aceste câteva povestiri, lumea viitorului său roman,care va trage din aceste povestiri tot ce este mai autentic, pentru căindiscutabil, Ioan Dumitru Denciu ( tot în referinţe critice), găseştecă :“Gheorghe Mocanu manifestă înainte de toate un remarcabil tal-ent de povestitor”, la care subscriem glosând pe umărul regal al luiFănuş Neagu.

Gheorghe Mocanu:„Pe uliţa vântului”

Un poet cu poartadeschisă

Puţini ştiu că autorul acestor gânduri desprepoezia lui Riad, cel care încearcă să vi-l prezinte pe RiadAwwad şi cartea sa de poezie intitulată „Călătorulnourilor” apărută la ed. Dacoromână TDC-2007 , s-a

născut pe meleaguri dobrogene, într-un sat cu turci şi tătari şiclasa a I-a a urmat-o în limba turcă. Prilej cu care, am intrat încasele lor şi primul salut de o frumuseţe extraordinară auzit la eia fost: AS – SALAMU alay-kum (rostit mai uzual: salam a‘lekum)adică: pacea asupra voastră! Şi în casele lor am văzut prima oarăceea ce ei numesc cartea limpede şi sfântă – Coranul şiRubayatele lui Omar Khayyam poetulla care ţineau foarte mult. RiadAwwad, sirian prin naştere, scrie directîn limba română chiar dacă nu ostăpâneşte la perfecţie, dar suntemvizaţi de lectorul care-i prefaţeazăcartea, d-l Cosmin Dragomir, că avemde-„a face cu un autor extrem de mor-alizator, uneori aforistic sau tinzândspre genul scurt al proverbelor orizicalelor românesc-pământene, careau fost bălăcărite de efervescenţa bal-canică...” şi că „poezia de faţă estedoar o incursiune în trecutul nostruuitat” etc... Riad Awwad este un poetcare-şi scrie poezia, ascunzând sen-sul printr-un limbaj simbolic şi lasă şialtora poarta deschisă a gândului:„dacă poţi să dai/cărţile mele/gurii hul-pave a focului/din şemineu/atunci/eu îţi las/poarta deschisă”.Poemul: „cine nu are credinţa/e ca un orb care face focul/ca sa îilumineze camera/numai că orbul nu vede lumina/dar se poatearde” te trimete la sura cu nr.35 din Coran, Surat Fatir (Creatorul)şi la versetele: (19. Nu sunt deopotrivă cel orb cu cel care vede.20. Nici întunecimea cu lumina. 21. Nici umbra cu dogoarea.) încare tâlcul acestor haikuri poematice la Riad, sugerează direcţiaîn care versetele Coranului cel sfânt, ale unei cărţi limpezi de alt-fel, pune în planul temei centrale, omul şi fericirea lui. Multe gân-duri ale poetului Riad sunt reminescenţe omarkhayyene. Într-unpoem, în care el îşi propune să vorbească „cu oameni de tot felul”dar care „şi-ar vinde mama, tatăl, sora, fratele, copilul/zâmbetul şisufletul/ pentru bani” nu ai cum să nu întrezăreşti în imnulneputinţei rostit către Domnul său, cum, asemeni poetului dinvechime, cel de azi îşi picură şi el sângele sub înţepătura poemu-lui pe care l-a gândit. Şcoala platoniană îndreptată spre inter-pretarea universului prin lanţul cauzal al trăirilor în plan spiritual,risipite într-un lanţ al existenţei umane, această „regină a miraju-lui lumii...” după Riad Awwad, împărtăşeşte la acest poet, un ade-văr surprins în coordonatele reale de percepţie în spaţiu şi timp;şi reinterpretat într-un cadru atemporal susţinut de limbajul sim-bolismului enigmatic. Unele constatări poematice din acest micvolumaş, poate simplifica înţelegerea epitafului pe care acestpopor l-a cioplit pe crucea mormintelor celor dragi. Riad Awwadnu este străin de felul în care se rânduiesc „toate rânduielileînţelepţilor” întâlniţi în Coranul cel sfânt „motiv pentru care amcâştigat frumoasa poezie” – după cum mărturiseşte într-un poem;altele (constatări n.n) sunt la limita aforismului, dar firescul spusaltfel, poate deveni poezie. Cuvântul AD-DAR „casa” – după cummărturisea Omar Khayyam- este şi aici o prescurtare a expresieiDar-al-Fana „casa vieţii trecătoare” adică: lumea aceasta. Ex.: „eute pot iubi dacă tu /o să faci să uit de casa mea”. Riad Awwad arearta de a contempla totul: „cel care trece zilnic pe la poarta sufle-tului” – cu un alt vers – o face cu gândul de a-ţi „lăsa un mesaj desperanţă” aşa cum te învaţă Coranul, Surat 7. Al-A’Raf (îl vom tra-duce prin „creste de ziduri”) versetul 2. „şi să nu fie în inima ta nicio nelinişte din pricina ei - a mesajului transmis n.n.-, pentru ca tusă previi prin ea”. Ex: „asta e tot ce mi-am dorit/să pun mâna peurma mea/şi să lipesc/umbra mea/cu infinitul” pentru că „sufletulmeu liber/se întinde peste toată această lume”. Alte poeme suntla prima vedere observaţii seci, în care realitatea observaţiei estecorectă, sinceră, cu fast rostită. Noi am învăţat în poezie săatribuim metaforei ceva din trăirea mioritică a fiinţei noastre; RiadAwwad transmite ceea ce noi în propria limbă nu vrem săînţelegem, dar îţi lasă poarta deschisă...

Tudor Cicu


AA NN TT II TT EE RR OO -- 11 99 00 00

Ce timpuri mai anormale ca celeprezente în istoria omenirii? Apologiaurei e în floare; praful s’a ales depropovăduirea frăţiei între popoare. «Urae un sentiment nobil, când serveşte ocauză mare», scrie şi subscrie înaplauzele tutulor un academician francezdeviza lui Ignaţiu de Loyola “Scopulscuză mijloacele” a revenit iar la modă.Nu mai departe decât săptămâna trecută,iată ce citesc într’o gazetă de seară, chiarde-a noastră: “Sunt delicte, sunt chiarcrime, inspirate de sentimente nobile şigeneroase, pe cari, dacă textul rece allegii le condamnă, inima omului leabsolvă şi le aprobă”.

Lombroso, tot în carteapomenită mai adineaori, arată cu statisticicum în timpul războaelor, se naşte un felde epidemie isterico-morală propagatoarede crime politice, - a ajuns popularădescrierea lui Maxime Du Camp asupraororilor comise în timpul comunei dinParis, când mulţimea devenităinconştientă vărsa sânge încontinuu;Barbaste a explicat-o de mult: “Vedereasângelui naşte pofta de-a vărsa altul” şiFlaubert a descris magistral “mulţimeaadunată la început din curiozitate,înfierbântată de frazele unui orator, alecărui cuvinte deşi nu le aude, le ascultăinvoluntar, săvârşind apoi acte decruzime de care nu-şi dă seama”.

Şi când faptele sunt aşa, cândcriminali, cu voe sau fără voe – uniiatacând, alţii în legitimă apărare – auajuns azi aproape toţi cetăţenii Europei,pentru un gest involuntar să fiestigmatizat cu pecetia infamei numaiRedjeb?

Domnilor juraţi, nu luaţi înconsideraţie observaţia judicioasă adomnului procuror general că Redjeb acomis un act de laşitate. El ştia că-şijertfeşte tinereţea şi poate viaţa, şi totuşis’a sacrificat. “Trebuia să se lupte brav caun soldat” s’a mai însinuat. Ce-iminciuna aceasta a cavalerismuluirăzboiului? Azi s’au dus vremilelegendare ale luptelor de-odinioară. Toatăstrategia modernă constă în a lovi laiuţeală, până nu se pregăteşte adversarul,în a lovi unde e mai slab pe furiş şi înîntuneric, dacă se poate. Vrei să-i ştii maidinainte poziţiile şi forţele, şi te urci înaeroplan, vrei să nu te vadă, şi te piteşti însubmarin, te ascunzi la adăpost în tranşee,şi ca să fii ferit de gloanţe, îl pândeşti laperiscop, după ce l-ai împroşcat cu oduşe de acid sulfuric, aruncată de la oprudentă distanţă… Aşa e războiul de azi;

Radu D. Rosetti

APĂRAREA UNUI CRIMINAL (IV)

când o porneşti voiniceşte la asalt, terenule curăţat, mergi cam la sigur…

Nu vreau să zic prin asta căactele de eroism au scăzut, dar ele şi-auschimbat caracterul.

La urma urmei, să nu fimipocriţi: Dacă un român ar urmări pe Tisa,primul ministru al Ungariei, când acestas’ar duce la Împăratul Germaniei pentrua-l convinge să pornească cu oasteacontra României, şi dacă acest românîntr’un moment de indignare, spre a-şiscăpa ţara de urgia hoardelor barbare arrăpune viaţa maghiarului intrigant, s’argăsi român să jure că “asasinul” trebuetrimis la ocnă? Dacă nu, - în faţaîmprejurărilor arătate, nu trebue judecatcu altă măsură Redjeb.

Pentru a cere o condamnare nu ejustificată nici frica de a nemulţumiAnglia, căci, în definitiv, Liga Balcanicănu era o ligă oficială, şi fraţii Buxton nulucrau în numele guvernului englez;aţâţau pe riscul lor, şi nu putea fi tras larăspundere cabinetul din Londra, dupăcum nu putem noi face responsabil peBriand de clevetirile lui Clemenceau…

Ori cum am pune chestiunea,Hassan Tahsin Redjeb trebue achitat. Darpresupunând că printre d-voastră,domnilor juraţi, sunt rigorişti cari cred cătotuşi o pedeapsă cât de mică, trebueştedată, ca exemplu, aţi mai da aceastăcorecţiune dacă aţi şti că ministrulcorecţiunii care-l aşteaptă pe nenorocitulde pe banca acuzării este de 5 ani derecluziune? Zic, dacă aţi şti, fiindcă legeamă opreşte să discut pedeapsa… Dar dacălegea nu-mi îngăduie să vorbesc dequantumul ei, nu este nici un articol caresă interzică apărării a vă arăta că în codulnostru penal nu există pedepse specialepentru crime politice, ca în alte ţări, ciacuzaţilor condamnaţi li se aplicăpedepsele de drept comun – şi atunci îmiplace să cred că aflând inichitatea aceasta,că un omorâtor de idei trebue să tae sareîn fundul ocnei la un loc cu un tâlharordinar, nu se va găsi unul printre d-voastră care la grozava întrebare: Estevinovat? Să răspundă senin: Da.

V’am spus că cel mai severpenalist al nostru e d-nu profesorTanoviceanu. Însăşi d-sa recunoaşte căacuzaţilor politici ar trebui, când li se dăcircumstanţe atenuante, făcându-seaplicarea articolului 60, să li se acordedetenţiunea în locul recluziunii. Pânăcând dreptele d-sale păreri vor fiîmpărtăşite şi de lege, nu mă îndoesc căştiţi ce aveţi de făcut…

Când judeci un asemeneaproces, când ţi-ai luat greaua sarcină să fiijudecător peste oameni, trebue să

analizezi cum s’a zis, “ansamblul lumeiinterioare a persoanei care a comis actul,în toate condiţiile exterioare careînconjoară acest act”. Ce sunt aceşticriminali politici? Martiri aiconvingerilor, idealişti cari aspiră la olume mai bună, nebuni sublimi cari demulte ori îşi sacrifică viaţa, nu pentru unscop meschin personal, ci din altruism…- şi atunci, ascultaţi pe La Bruyère “Ainsique la vertu, le crime a ses degrés”.

Il est, il est des crimesOu les coeurs les plus

magnanimesPar les malheurs des temps se

laissent entrainnerQue la vertu répare, et qu’il faut

pardonnera mai adăugat Voltaire. Et qu’il fautpardonner . – Şi cari trebuesc ertate. Cinepoate să erte în justiţie decât juraţii?Mândru în fanatismul lui, şi conştient dece-a făcut, - poate fericit că jertfa lui săse prelungească, din iubire către patrie –Redjeb nu imploră mila d-voastră. Dar euca apărător al lui, care ştiu că aţi jurat să-l judecaţi fără ură şi fără părtinire, cândmă uit la frumuseţea, la puterea, lainteligenţa şi la tinereţea lui ameninţată înmomentul acesta solemn să se stingăferecată în fiarele ocnei, pot să măadresez inimei d-voastră, aducându-miaminte că sânteţi juraţi români, şi istoriaromânilor e plină de exemple de îndurare.

Din fericire, fraţii Buxton auscăpat; cavaleri, ei cei d’întâi au ertat, şiscena când s’au dus la Văcăreşti şi l-aumângâiat pe rătăcit strângându-i mâna,este exemplul cel mai eloquent de ce suntîn stare să facă oamenii superiori în faţaunei greşeli explicabile. Inteligere,indulgere.

E noapte târziu, onorată Curte şidomnilor juraţi, şi convingerea d-voastrătrebue să fie făcută. Nu voiu mai abuza derăbdarea d-voastră, dar fiindcă ori cepledoarie trebue să aibă o peroraţie,pentru că n’am vorbit “ca la juraţi”, ci înfraze cât se poate de simple, - în loc deperoraţie voiu sfârşi cu o mărturisire.Sunt luni de zile de când, tot gândindu-mă cum aş termina mai patetic pledoariapentru achitarea lui Redjeb, m’ampomenit într’o Duminică, în strana uneimânăstiri, adânc emoţionat la partea dinrugăciunea Tatăl nostru, pe care am auzit-o şi am rostit-o totuşi de mii de ori:

“Şi ne iartă nouă greşalelenoastre precum şi noi ertăm greşalelegreşiţilor noştri”.

Pe nesimţite, mi se strecură însuflet argumentul îndurării, mult căutat:A greşit omul acesta pe care-l judecaţi, şicare se închină Dumnezeului lui prin altprofet, care îndeamnă la ură contraghiaurilor – pe când creştinismulpropovăduieşte ertarea.

Faceţi ca prin verdictul d-voastră, bunătatea crucii, să învingăîntr’odată cruzimea semilunii.




niciodată şi era înconjurat de mulţime,“ceasul” sosind, a fost smuls chiar dinlăcaşul sfânt, sub privirile neputincioaseale consătenilor şi purtat prin văzduhpână, zbătându-se în ghearele acestorduhuri, a reuşit să citească din cartescăpând astfel pe fundul unei prăpăstii.Cu cartea în mână şi dezorientat faţă delocul unde se afla abandonat, a pornitsă iasă deasupra, în lume. În contin-uare, basmul se întâlneşte cu viziunealui Ezechiel, dar mă opresc aici, pentrua sublinia prin cele relatate mai susimportanţa unei cărţi de talia“Dicţionarului” lui Petru Poantă, careeste “jalon”diriguitor şi “salvator” pentrucei care vor avea nevoie să studiezefenomenul poeziei în Cluj.

Din lucrare se desprind câteva structuri efervescentecare au existat şi coexistat de-a lungul anilor, începând cu poeţi ceau asaltat proletcultismul, după care urmează grupul de la“Steaua” care a luptat împotriva dogmatismului. Printre aceştiasunt A.E. Baconski, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Aurel Rău,Petre Soica. Prin 1967 - 1968 începe o altă mişcare literară, ca osupapă de refulare, cu accepţia organelor abilitate, mult mairedutabilă, care va transforma Clujul, pentru aproximativ douădecenii, într-o sursă fecundă de talente.

După 1990 în Cluj apare un puternic grup de poeţi înjurul societăţii Societăţii Culturale “Zalmoxis”.

În radicalismul care se naşte la Cluj, după 1990, renaşteo poezie de tip avangardist, dar care nu se mai raportează numaila limbaj. Noua grupare de poeţi a căror lideri sunt Adrian MihaiBumb şi Ionuţ Ţene au un demers “tipic postmodernist, atât prinprivilegierea subiectului, cât şi prin atitudinea faţă de tradiţie”.Ionuţ Ţene, prin poezia sa, crează ca un “element de expresie lit-erară“, cum precizează N. Manolescu citându-l pe M. Riffaterre,adică “poezia are o gramatică proprie neidentică cu a limbiicomune”.

Nu este o întoarcere la “dicteul” automat, ci este un fel dedemers neo-plastician, de “descoperire” a unei “limbi” poeticenesocializate. Cei mai reprezentativi tineri poeţi clujeni sunt:Adrian Mihai Bumb, Ionuţ Ţene, Flavia Teoc, Dorin Crişan, VictorŢarină, Ioan Pavel Azap etc.

“Dicţionarul” se constituie într-un important obiect destudiu şi el este rolul unei inteligenţe critice aplicate la obiect şi alunei discipline de studiu riguroasă.

„Ascultam respiraţia planetei în somn / şi teama eilatentă cum urca în mine. / Eram trează ca o lanternă aprinsă-nîntuneric. / Flori de fosfor îmi luminau spaime. / Trupul meu întins,/ desprimăvărat / aştepta liniştea. / Dar gândurile în craniul meuroiau / ca într-un stup fierbinte. / Încet, dar sigur, mă împresura /flămândă, haita de cuvinte”. (Trandafir de cuvinte). Dinîncleştarea dintre concept şi imaginea poetică, textul citat capătăo înfăţişare oarecum striată, întru împlinirea fiziologică a realului.

Este aici un mod de a se cunoaşte pe sine în raport deexpresia unui moment lăuntric ori a unui ecou simbolizat,traducând raporturile dintre fiinţă şi forţele supraumane.

Evocarea contururilor din imediata apropiere, convoacăîn interiorul expresiei poetice, meditaţia, notaţia fragmentară – darnu sincopată – cum şi metafora de o elocventă sugestie.

„Am să te-alung din creierul meu, am să te expediez. / Îţivoi face bagajele şi-ţi voi spune să pleci / într-o zi de toamnă cuvânt şi frunze uscate, / cu ploile reci. / Am să te uit, am să măvindec subit, / am să şterg cu buretele anii întregi. / Ai să mă rogi,ai să plângi, / ai să-ncepi să-nţelegi. / Am să uit că te-am inventat,/ că ţi-am dat viaţă, şi suflet, şi sânge, / deşi ştiam că-n tine suntbanchize de gheaţă / pe care stă pustiul şi plânge. / Da, am să te-alung din creierul meu, / am să te expediez. / Îţi voi face bagajeleşi-ţi voi spune să pleci / într-o zi de toamnă, cu vânt şi frunzeuscate, / cu ploile reci”. (pag. 55)

În registrul ponderal alcomunicării directe, iluminarea ontică seproduce când Nastasia Maniu izbuteşte sărealizeze într-un monolog-dialogatatitudinea în faţa propriei fiinţei şi în faţaunei realităţi extrem de dure şi triste.

Acest lirism conţine de fapt o retrospectivă şi chiar voinţade identificare a poetei care priveşte reflexiv momentele-cheie dinviaţa ei interioară. În mod paradoxal, renunţarea la convenţii esteînsoţită de o nostalgie a convenţiilor.

„Pe maidan Cerul era aglomerat, era înţesat de noi, /ăştia mai mici, boschetarii lumii de-apoi, / cei care-am fost bogaţiîn nevoi, / atât aici, în lumea văzută, / cât şi acolo, în ceanevăzută, / pentru că, după cum bine se ştie, fiecare se mută /dintr-o lume în alta cu ceea ce are, / nu în valută, / ci pe suflet. /Or, noi nu avem nimic pe conştiinţă. / Eram săraci cu duhul, săracilipiţi văzduhului. / De aceea eram liberi ca pasărea cerului, / defapt, eram un fel de fluturi mari, nemaivăzuţi, / împodobiţi cu vorbecolorate. / În secret, Dumnezeu ne iubea, dar nu ne-o arăta pefaţă, / ca să nu ni se urce la cap / şi să ne credem a fi ceea ce defapt şi eram: / un fel de îngeri bastarzi, aduşi în propria Luiogradă”. (Îngeri bastarzi)

De doi ani de zile Primăria clujeană, în cadrul Festivaluluide poezie “Orfeu”, a editat “Caietul cu poeţi”, substanţiale antologiicare nu sunt altceva decât seismografe sensibile a stării poezieidin Cetate.

Pornind de la această iniţiativă, criticul literar PetruPoantă s-a înhămat, în decurs de un an de zile, la munca unuiinstitut de cercetare şi a scris “Dicţionarul de poeţi”- Clujul contem-poran - în care “pentru prima dată sunt cuprinşi într-un singurvolum poeţii al căror destin literar se leagă de Clujul contempo-ran”. Lucrarea stabileşte “configurarea unei panorame, cumijloacele istoriei şi criticii literare, asupra unui spaţiu poetic pre-cis delimitat cronologic: de la al doilea război mondial până înprezent”.

“Dicţionarul” cuprinde 128 de poeţi, fiind o lucrare în carespiritul critic îşi spune cuvântul, însă, fiind un volum de autor,acesta este, vrând-nevrând, atins de subiectivitate, stare recunos-cută de autor în “Argument”.

Lucrarea, amplă, cu un aparat informativ bine pus lapunct, cuprinde poeţi născuţi în Cluj, stabiliţi aici, plecaţi, dar auactivat aici o perioadă semnificativă, sau născuţi în altă parte, sta-biliţi în prezent în urbea de pe Someş, sau sunt plecaţi, însă petimpul şederii au publicat mai multe cărţi.

“Caseta” fiecărui autor este structurată în două părţi: cha-peau-ul conţine informaţii biografice, bibliografia operei şibiografia intelectuală. Partea a doua este “Articolul critic” a căruidimensiune constituie un criteriu relativ de valorizare şi nu singu-rul, după cum subliniază însuşi autorul în “Argument”.

Citind acest “Dicţionar” mi-am adus aminte de un basmdin culegerea lui Petre Ispirescu, din 1872, în care ne vorbeştedespre un copil care “cu cartea în mână născut”, ca dar de Sus, alunei familii nevoiaşe, cuprinsă de bătrâneţe şi singurătate, care n-a pregetat cu rugăciuni în credinţă întru Dumnezeu. Dar... pelângă cele bune, ursitoarea mijlocie, spre încercare, îi urseştecopilului ca, la doisprezece ani (simbolică cifră!) să fie răpit deduhurile rele. Şi el, deşi citea din cartea de care nu se despărţise

Al. Florin Ţene

- Clujul contemporan- Petru Poantă: “Dicţionar de poeţi”, Editura Fundaţia Culturală “Forum”,

Cluj-Napoca, 1998

Victor Sterom

Nastasia Maniu:Nimic despre dragostea dintre un poem şi o telenovelă,

Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti


Unui grafoman

Te ascunzi să nu te ştim Sub un laş pseudonimDar şi dacă te semnaiTot anonim rămâneai.

Lui G.P.(epigramist)

Pe cititori să-i preţuieşti Poante proaste să nu spuiSă nu încerci să-i păcăleştiCă şi-aşa … nu ai destui.

Aceluiaşi

De când a scos primul volumDe epigrame şi catrene

� Mulţumim tuturor colaboratorilor şi cititorilor care ne-au adresaturări de bine şi ne-au aminit că am intrat în al VII-lea an de apariţie. Iatăde ce ne-am hotărât să organizăm peste două numere o sărbătoare încare vom publica toate mesajele pe care le vom primi la redacţie.� Nu ştiu de ce Rodipet nu mai face abonamente prin Poşta Română.Iată de ce vă rugăm să vă abonaţi direct la Rodipet, chiar dacă pe anultrecut n-am văzut nici un ban de la domniile lor.� Tuturor un sincer şi călduros La mulţi ani !

• EPIGRAME • EPIGRAME •

Poştalionul cu peniţePoştalionul cu peniţe

În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană,unele elemente tradiţionale ale mediului sătesc şi ale sufletuluiţăranului sunt în pericol de a cunoaşte mutaţii sau vor dispărea.În scopul menţinerii, măcar în memoria creaţiilor artistice aacestui izvor de trăiri autentice , colectivul de redacţie al revistei“Dor de Dor” condus de scriitorul Marin Toma, Cenaclul “VasileSav” din Cluj-Napoca, condus de scriitorul şi criticul de artăAl.Florin Ţene din cadrul Centrului de zi pentru vârstnici nr.2,Primăria clujeană, coordonator Maria Bobină ,LIGASCRIITORILOR şi Asociaţia Judeţeană a Artiştilor Plastici (AAP)Cluj, preşedinte Octavian Popescu (pictor), organizeazăConcursul Naţional de poezie, proză, epigramă, pictură şifotografie artistică, cu generoasa temă”UNIVERSUL SATULUIROMÂNESC”. La acest concurs pot participa creatori dinîntreaga ţară, indiferent de vârstă, membrii şi nemembrii unorUniuni de creaaţie. Comisia de jurizare, formată din critici literarişi de artă, poeţi, scriitori, artişti de imagine, va acorda pentrufiecare secţiune câte trei premii. Premiul I, II şi III. Premiileconstau în “Diplome”, bani şi publicarea în revista “Dor de Dor”,iar picturile şi fotografiile premiate vor face obiectul unei expoziţiiorganizată la “Polul cultural” în cursul lunii mai, la Cluj-Napoca.La vernisajul acestei expoziţii vor fi citite poeziile şi epigramelepremiate de către actori clujeni. Concurenţii vor trimite 5 poezii,5 epigrame sau 2 proze scurte, însoţite de un motto care se vorregăsi alături de nume şi adresă într-un plic. Artiştii fotografi vortrimite 5 lucrări având dimensiunea de 20x 30 cm, iar pictorii vortrimite un singur tablou reprezentativ, însoţit de un plic ce vaconţine numele şi adresa autorului. Lucrările pentru concurs sevor expedia până la 15 martie 2008, la adresa:AL.FLORINŢENE, Str. ION MEŞTER, Nr.3, bloc G, sc.VI, Ap.54, Cluj-Napoca, Cod 400650. Informaţii la telefon: 0264/421209;0740/281789 ÎNTRE ORELE:17,00-21,00 SAU LA ADRESAREDACŢIEI: Revista “DOR de DOR” localitatea Dor Marunt,judeţul Călăraşi, Cod.917055, telefon 0242/644032 (MarinToma), inclusiv rezultatul concursului, se va publica în presalocală şi în revista “Dor de Dor” din luna mai, 2008.

Comisia de organizare.

Gheorghe Andrei Neagu

VV AA RR II AA

Doar însoţit merge pe drumSă nu se-aleagă şi cu …semne.

Dorinţa“Oglinzii Literare”

Am şi eu ceva de spusDe Anul Nou, dorinţa mea: Să ne ţină “Cel de Sus”Că Primăria nu mai vrea.

Unui poet “obosit”

Îi spun mereu prieteneşteŞi îl văd profund mirat: - Talentul nu îţi prisoseşteŞi ce-ai avut… ai consumat.

Sava Francu

Sub egida LIGII SCRIITORILOR din Romania

CONCURSUL NAŢIONAL DEPOEZIE, PROZĂ, EPIGRAMĂ,

PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIEARTISTICĂ “DOR de DOR”,

EDIŢIA III-a, CLUJ-2008


Contemporanul, nr. 11, 2007: După ce enumeră temeleeterne ale romanului, Nicolae Breban – „În spiritulnietzschean” îi linişteşte pe cei sceptici ori cu spiritul sterilpur şi simplu, care au tras pripit concluzia că „totul a fostspus: nu, nu este adevărat, nimic nu a fost spus în sensulcă adevărul nostru, al oamenilor de azi, trebuie să-lformulăm şi să-l exprimăm noi; iar temele nu sunt decât„axele” eterne în jurul cărora se pot „înfăşura” expresiasentimentelor ce ne animă”.

Numărul de faţă se rotunjeşte frumos cu: IrinaPetraş – „Romancierul poet”; Nicolae Balotă – „GrădinileFinzi-Contini”; Lucia Dărămuş – „Poetica terţului ascuns”;Magda Ursache – „Oale (sparte), steaguri şi flaşnete”; IonelNecula – „Cioran. Dialog epistolar cu Lucian Blaga”;

Aura Cristi în „Planeta Israel” publică inclusivfragmente din cărţi apărute sau în curs de apariţie laEditura Ideea Europeană, reportaje, fotografii, menite sătrateze temele abordate pe parcursul unor turnee realizateîn această ţară. Porto Franco, nr. 10, 11, 12, 2007: Revista se deschide cuEveniment: Academicianul Mihai Cimpoi – Doctor HonorisCausa al Universităţii Danubius – Galaţi. Acad. EugenSimion spune: Mihai Cimpoi este un reputat critic literar şi„stâlp” al vieţii culturale din Basarabia. Un basarab„ţeapăn”(în sens nichitian), clădit din materiale tari şiabundente, caracter dârz şi cumpănit, cu o umoare egală,în fine, un om pregătit după cum lasă impresia – să ducăbătăliile sale până la capăt şi să le câştige.

Sterian Vicol în Scrisori netrimise îl pipăie pe MihaiCimpoi cu privirea mai întâi, apoi îl atinge cu dreapta dândnoroc bărbăteşte şi chiar îmbrăţişându-l, pentru ca în finalsă-l salute ca pe un Preot al literelor româneşti.

Îi trimitem şi noi, redacţia revistei Oglinda literarăun gând bun din inimă şi suflet, acum la împlinirea vârsteide 65 de ani.LA MULŢI ANI, MAESTRE, MIHAI CIMPOI !Argeş, nr. 11, 2007:Revistă lunară decultură ce apare subegida ConsiliuluiLocal şi al PrimărieiPiteşti, editată de Centrul Cultural Piteşti. Numărul denoiembrie se deschide cu un titlu mare: „Paul Goma: „…după 30 ani de absenţă din ţară, după 37 ani de absenţădin literatura română” . Jean Dumitraşcu zugrăveşte încâteva rânduri stadiul netrebniciei româneşti când vinevorba de integrarea (cuvânt magic, la modă) port-drapeluluiromânismului, Paul Goma, în istoria şi cultura noastră deazi. Jean Dumitraşcu a ţinut să redea un fragment dinbalada Mioriţa, sensibilizându-ne pe noi, vrâncenii,aducând aminte cititorilor: „Am ţinut să redau aici dinMioriţa noastră cea spre fiinţă pentru că de regulă ţinemminte doar primele două versuri şi, mai ales, fiindcă ar

trebui să ne înclinăm perpetuu în faţa înţelepciunii noastrepopulare. Inutil de precizat cine-i baciul nostru moldovan…În conţinutul revistei se poate citi: „Paul Goma în dialog cuFlori Stănescu”Ateneu, nr. 9, 2007: Iată orevistă de cultură care nu sedeschide neapărat culitearatură ! În primele pagini citim: „Festivalul „Enescu” –Orfeul Moldav” – „RITORNA VINCER”, articol semnat deBogdan Niţă, ce ne poartă în lumea melomanilor, fără însăa trece cu vederea evenimentul neplăcut din anul acesta:stingerea din viaţă a marelui Luciano Pavaroti. Apoi: „Alzecelea Hop” – Mangalia, 1-4 septembrie, 2007 – a X-aediţie a Galei Tânărului actor. Semnează Ana Macovei careîncheie cu optimism: „Numai cuvinte de bine despreorganizatorii Galei şi despre gazde, unde este un primar,domnul Zamfir Iorguş, cu spirit gospodăresc şi suflet mare.N-ar fi deloc rău să fie concurat şi de alţi edili din ţară caresă susţină la fel de generos, actul de cultură”Viaţa de pretutindeni, nr. 1-7 (24-30), 2007: „Revistă decultură, istorie şi performanţă a românilor de pretutindeni şia prietenilor lor” Aşa scrie pe prima pagină a acesteireviste-fenomen din cealaltă parte a ţării – ARAD.

Întâmpinăm cu admiraţie cuvintele celui care esteartizanul fenomenului cultural „Viaţa de pretutindeni”,directorul publicaţiei, SABIN BODEA:„Revista noastră, naşterea ei, a devenit un drum de bunaugur …Am pornit de la 12 pagini şi am ajuns, iată, la 124de pagini. Acest rezultat pozitiv are la bază câţiva factori şianume: consecvenţa noastră, spiritul cărturarului ArturSilvestri în ancorarea pe o distribuţie internaţională şi ocolaborare pe măsură, atitudinea firmelor de a fi alături denoi, în frunte cu prof. univ. dr. Aurel Ardelean, rectorul Univ.de Vest „Vasile Goldiş” Arad. Să nu uităm sentimentul deadeziune la fenomenul „Viaţa de pretutindeni” a sutelor decolaboratori din ţară şi străinătate. Ce ne-am putea dori ?Sănătate şi limpezime în ideile care ţin trează aceastărevistă-almanah”

Dacă tot suntem în prag de an nou, urăm şi noi:Viaţă lungă „Vieţii de pretutindeni” !Astra, nr. 12,noiembrie, 2007:Revistă editată deConsiliul JudeţeanBraşov – directorDoru Munteanu. Am citit cu interes adnotările lui TituPopescu –„Presa şi revistele de cultură ale exiluluiromânesc. Cea mai fidelă oglindă a exilului este presa pecare o generează, ea rămâne cea mai concludentămărturie a fenomenului exilului românesc”. Un numărinteresant şi incitant totodată, dacă veţi citi opiniileconducătorilor principalelor reviste de cultură din ţară,prezenţi la provocarea revistei ASTRA, în zilele de 8-9noiembrie, 2007 la Braşov.

Dacă până mai ieri se ura condeierilor de anulnou: Creion ascuţit ! Stilou plin ! Cerneală în peniţă !Iată că a venit vremea, onorabili scriitori, să vă urămpentru anul ce vine:

„CALCULATOARE NEVIRUSATE !”„La mulţi ani !”

...cu Gheorghe Mocanu

RR EE VV II SS TT AA RR EE VV II SS TT EE LL OO RR

oglinda73

Documents