Ocultismul ca pseudoreligie și misiunea pastorală de conștientizare a valorilor autentic creștine.

Viața religioasă creștină, manifestată prin credința lăuntrică și prin actele de cult, își pierde valoarea atunci cand omul nu-L mai recunoaște pe Dumnezeu ca stăpân al vieții sale și apelează la practici străine de credința creștină, în scopul rezolvării problemelor din viața cotidiană.

Am ales această temă, în vederea obținerii gradului I in preoție deoarece am considerat că valorile autentice ale ortodoxiei sunt atacate tot mai puternic și mai violent de o serie de practici oculte menite să îndepărteze omul de Dumnezeu. Ca și slujitor al lui Dumnezeu și în virtutea menirii pe care calitatea de preot o are, am considerat ce este de menirea mea de a vorbi despre pericolul pe care aceste practici oculte îl au asupra credincioșilor și în mod expres asupra credincioșilor tineri ce caută fel de fel de stiluri de viață.

În principiu lucrarea va fi structurată pe patru capitole, precedate de o introducere și urmate de o încheiere. Cele patru capitole vor fi:

1. Noțiuni generale ale ocultismului2. Ocultismul și oferta sa de mântuire.3. Valorile creștine comparativ ofertei oculte.4. Rolul preotului în conștientizarea valorilor creștine.

Fiecare capitol va avea de asemenea subcapitole: Capitolul I: a) Scurtă istorie a ocultismului; b)Practici oculte străine de credinţa creştină; c)Şarlatanii de ieri şi de azi.Capitolul II: a)Ocultismul şi oferta sa de mântuire în contextul secularismului modern; b) Pericolul social al ocultismului; c)Evoluţionismul şi ocultismul; d) De ce se simt oamenii atraşi de ocultism;

În capitolul al trei ca şi subcapitole menţionez printre altele: Valorile creştine în creştinism; Rolul tineretului în promovarea valorilor creştine; Valorile creştine versus ofertei oculte. Capitolul patru ca şi subcapitole va cuprinde: Preotul ca propovaduitor al adevărului; Misiunea preotului intr-o lume secularizată; Mijloace şi măsuri de conştientientizare a credincioşilor;

Ca o prezentare generală a lucrării acum, la început pot afirma următoarele:

Ocultismul (de la ocultum = ascuns, secret) sau esoterismul (de la ezotheros = intern, ascuns) este știința care pretinde că ar cunoaște ceea ce este mai presus de experiența obișnuită, adică ceea ce este necunoscut în natură și în sufletul omului. Putința atingerii acestei ținte este dată, după ocultiști, în simțurile noastre hiperfizice sau în al șaselea simț.

Ocultismul ar data, după teoreticieni, chiar de la începutul omenirii, fiind facut cunoscut omului de zeii sau îngerii căzuți. El s-ar fi păstrat și transmis în mod misterios din generație în generație, ascuns sub valul credințelor, titlurilor și simbolurilor vechi, cunoscute numai de cei inițiați. Ceea ce ni s-a păstrat din ocultismul vechi se datorează - zic ocultiștii - lui Hermes Trismeghistos, adică "cel de trei ori prea mare".Se numește astfel deoarece el ar fi întemeietorul religiei, al filozofiei și al științei egiptene. De la el au rămas trei lucrări sau trei cărți ocultiste. Trebuie însă știut ca un Hermes Trismeghistos n-a existat în realitate, ci sub acest nume se

întelege zeul grecesc Hermes, corespunzător lui Tot al egiptenilor, însuși cuprinsul cărților nu este de origine egipteană, ci grecească, si este de dată relativ recentă, datând din veacul III al erei creștine.

Ocultismul este, de altfel, un nume generic pentru o întreagă serie de așa zise științe. În el se cuprind - pe lângă teosofie și spiritism, pe care le cunoaștem deja, și astrologia, fiziognomonia, hiromantia, grafologia, cartomantia, oniromantia și magia. Apoi, aproape fiecare din acestea are mai multe ramificații.

.În continuarea lucrării se va vorbi despre o serie de practice oculte străine de credința creștină:

- astrologia= știința despre influența pe care o au astrele asupra vieții omului; o formă de astrologie este horoscopul.

-fiziognomania= susține ca poate ghici după structura sufletească a omului- hiromantia= ghicitul în mâini-grafologia= studiul raporturilor ce există între scrisul cuiva și caracterul său- oniromantia= interpretarea viselor-magia sau vrajitoria-hipnoza-spiritismul- descânteculCapitolul al doilea, Ocultismul și oferta sa de mântuire, va trata mijloacele prin care

practicile oculte încearcă să îl atragă pe om oferindu-i diferite alternative la viața creștin ortodoxă. Astăzi asistăm din nou la o revenire în forță a ofertei ocultiste, care prezintă chiar un conținut cu mult mai bogat. Acest nou ocultism îi găsește pe mulți dintre semenii noștri într-o situație în care ei își manifestă dezamăgirea atât față de ei înșiși cât și față de lozincile iluminismului secularist. Oferta ocultistă se grevează pe fondul așteptărilor din partea unora a unei schimbări de "paradigmă", a instaurării unui "nou mod de gândire" (cf. New Age). Inclusiv anumite mijloace mass-media se străduiesc să inoculeze această idee a disponibilității lumii de astăzi spre această deschidere, inserând unele exemple în acest sens: mișcarea postmodernă și harismatică, mișcarea New Age și apetitul multora pentru ocultism.

Unul dintre motto-urile generate de către iluminism și care caracterizează modernismul secular este chiar acesta: în perspectivă, religia va fi anihilată de către știință. Adepții unei asemenea convingeri sperau și speră că, astfel, este garantată nu doar libertatea omului față de anumiți factori politici, religioși sau bisericești, ci și fericirea materială și progresul nelimitat. Răspândirea fenomenului ocultist se încadrează și ea în acest proces de "dezmodernizare a conștiinței". În ultimul timp, ocultismul prezintă forme variate și tot mai derutante, de la astrologie până la satanism, de la reactualizarea vechilor tehnici și metode de mantică chineză până la formele agresive noi de mistică hindusă și budistă (de la tehnica Zazen din Zen-ul japonez până la meditația transcedentală sau chiar până la mișcarea "Poporul lui Iisus").

Toate aceste mișcări presupun o anume "întoarcere spre interior", retragerea în propriul sine, "schimbarea sistemului" actual de valori prin schimbarea individului. Este vorba de un fel de "psychoboom", care ar presupune tehnici și forme de terapie în vederea modificării propriei conștiințe. Tehnicile revendicate de New Age se înscriu întocmai pe această linie și reprezintă unul dintre cele mai concludente exemple.

În al treilea capitol al lucrării voi încerca să subliniez care sunt valorile creștine, scoțând în evidență valoarea și rolul acestora în procesul de mântuire . Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el(I Ioan 4.16).�

 Valorile creștine într-o ierarhie sunt pe cea mai înaltă treaptă, deoarece au temeiuri și scopuri transcendente. Ele vin de la Dumnezeu prin Revelatie, fiind mijloacele prin care atingem desăvârșirea în Dumnezeu.

VALORILE CRESTINE:1.CREDINȚA-temelia celor nădăjduite, dovada celor nevăzute.( Evr.11.1).Credința este�� � adeziunea totală și liberă a omului la revelația divină, adeziune izvorâtă din har.  CREDINȚA ORTODOXĂ, este învoirea liberă a sufletului, vederea sufletească a unui lucru nevăzut, statornicia în ceea ce este adevarat, înțelegerea celor nevăzute, potrivită firii. (Sf. Teodoret al Ciprului).   HARUL,CREDINȚA ȘI FAPTELE BUNE, mântuiesc și înalță la Dumnezeu. Există o singură credință adevărată: credința ortodoxă. Noi trebuie sa mărturisim această credință sfântă, în fața oamenilor, prin cuvant și prin faptele noastre.2.SPERANȚA-SĂ O ȚINEM CA O ANCORĂ.( Evr.6.19)� �

   Speranța reprezintă încrederea că v-om ajunge la fericirea veșnică și  nu v-om fi lipsiți de mijloacele necesare mântuirii ( Rom.5.5).

3.IUBIREA-DUMNEZEU ESTE IUBIRE(I In.4.8).� � � Iubirea este virtutea prin care se realizează cea mai deplină legătură cu Dumnezeu și prin Dumneze, cu întreaga creație( Gal.5.14; Mt.22.37-40; I Cor.13.1-12).

4.DREPTATEA-legătura creștinilor cu Dumnezeu, cu semenii și a omului cu sine însuși, cerându-se împlinirea datoriilor față de toți(Evr.1.8; Mt.6.33).

5.LIBERTATEA-hotărârea voinței noastre, atât pentru a face sau nu o faptă. (In.8.32).6.PACEA-împăcarea omului cu Dumnezeu, cu aproapele, cu sine însuși. E vorba de

pacea lui Hristos (In.14.27), pacea lui Dumnezeu (Rom.5.1) și cu oamenii (Rom.12.18; Evr.12.14; Mt.5.9).

7.SFINȚENIA-este starea de curățire spre care trebuie să tindă orice creștin( In.19.5; I Ptr.1.15-16).

Ultimul capitol al lucrării va trata problema legată de rolul pe care îl are preotul în promovarea valorilor creștine, lupta pe care credincioșii trebuie să o ducă cu amăgitorii acestei lumi.

Bătrânul Paisie spunea că Hristos, dincolo de șirul nesfârsit al zguduitoarelor minuni pe care le-a săvârsit, a lăsat înadins anumite lucruri nelimpezite până la capăt în Evanghelie, spre a-i da în acest mod omului posibilitatea de a-și dovedi buna dispozitie, astfel încât credința sa să nu izvorască din constrângere (spre exemplu, din multimea unor dovezi zdrobitoare), ci să fie rodul bunei sale intenții. În acest fel, credința devine și o lucrare proprie a omului, vrednică de laudă și de răsplată din partea lui Dumnezeu.

De-a lungul întregii istorii, Diavolul face uz de aceeasi veche capcană, autoîndumnezeirea, pentru a reitera astfel marea cădere a omului. Ce îi făgăduiesc fiecărei persoane în parte învătăturile orientale inspirate nemijlocit de către Diavol si îngerii săi? Exact acelasi lucru prin care Diavolul îi înselase pe Adam si Eva în Rai: „Vei deveni Dumnezeu!“. In ce fel? Prin exercitiile yoga, prin tehnicile de meditatie, prin ceremoniile si jertfele aduse demonilor. Este tocmai ceea ce a dorit Diavolul însusi: să devină Dumnezeu. Si voi pune tronul meu mai presus de tronul Celui Preaînalt, si voi fi asemenea Lui, a gândit arhanghelul Lucifer, si a căzut cu înfricosătoare cădere, devenind Diavol. Din arhanghel prealuminos, care răspândea pretutindeni în jur dumnezeiasca lumină necreată, a devenit demon preaîntunecat. Cu această boală spirituală se va strădui până la sfârsitul veacurilor să-l contamineze si pe om. Diavolul si îngerii săi căzuti nu-si află în nimic altceva mai multă satisfactie decât în a fi socotiti dumnezei,

si a fi adorati ca atare. Prin insuflarea directă a teoriilor religioase orientale, demonii urmăresc asadar să-l antreneze pe om într-o dublă cădere: aceea de a-i venera pe ei, si aceea de a se venera pe sine însusi, în locul lui Dumnezeu.

Cine le mai poate veni în ajutor celor înselati de Satana într-o asemenea măsură? Numai Acela Care S-a făcut om pentru a-i mântui pe cei zdrobiti cu inima, Acela Care S-a pogorât pe pământ ca să afle oaia ceapierdută(y. Luca 15, 4), Acela Care a venit nu ca să judece, ci ca să-l mântuiască pe om (v. Ioan 12, 47), Acela Care ne-a iubit atât de mult, încât a primit să Se răstignească pentru noi, Preabunul si Atotputernicul Hristos Dumnezeu. El Se revelează pe Sine omului într-o relatie vie, personală, în interiorul Bisericii pe care El însusi a întemeiat-o spre a exista până la sfârsitul veacurilor. Pentru ca omul să-si improprieze această revelatie, trebuie să intre în staulul duhovnicesc al Bisericii. Aici îl va întâlni pe Singurul Dumnezeu Adevărat, pe care îl va cunoaste prin experienta nemijlocită a comuniunii personale. Felul de vietuire al omului este cel care determină profunzimile acestei comuniuni. Când omul îsi armonizează modul de viată cu voia lui Dumnezeu, cu poruncile lui Hristos, atunci începe să se asemene cu Dumnezeu, să devină Dumnezeu prin har si părtas al celor mai adânci taine ale vietii.

Ne putem pune întrebarea: Ce rost mai are a promova valorile creştine astăzi? Apostolii le-au propovăduit într-o lume păgână, închinătoare la idoli, la zei. Dar azi, când nu există om care să nu fi auzit deHristos, când - cu darul lui Dumnezeu -trăim într-o ţară ai cărei locuitori sunt aproape toţi creştini, ce rost mai are acest apostolat? Cui îi vorbim noi de Hristos dacă toţi se numesc creştini? Poate că aceste nedumeriri ar fi îndreptăţite dacă nu am avea ochi să ne uităm la creştinii care ne înconjoară. Să ne uităm la creştinii care ucid, să-i auzim pe creştinii care înjură de cele mai sfiunte lucruri, ne uităm la creştinii care comercializează droguri, materiale pornografice, arme etc. Toate acestea ne arată faptul că cei care vor reuşi să recreştineze pe cei din jurul lor prin valorile promovate de ei, vor fi mai mari decât cei dintâi mărturisitori, datorită faptului că, dacă aceia sufereau de la nişte păgâni închinători la idoli, cei de astăzi suferă de la cei de o credinţă cu ei, de la cei care se mărturisesc a fi creştini. Şi ce poate fi mai trist decât acest lucru? Toţi au auzit de valori creştine dar foarte puţini sunt cei care vor să le şi urmeze. Aici se vede marea înţelepciune a adevăratului creştin - să-i ajute pe cei din jurul lor să le şi practice. Şi aceasta vor reuşi numai prin exemplul lor. Şi de se va întoarce un singur om la credinţa lucrătoare, doar un om, datorită lui, să nu uite că mare se va chema în împărăţia lui Dumnezeu.

Ca și bibliografie mă voi folosi de următoarele lucrări:

1.   Dominique Camus, Puteri şi practici vrăjitoreşti. Anchetă asupra practicilor actuale de vrăjitorie, Polirom, 2003

2. Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, translated by Tatiana Mochi, Humanitas, 2000

3. Ocultismul de Colin Wilson editura Pro-Editura 2008

4. Tainele ocultismului metode practice pentru dezvoltarea forţelor oculte ale omului, Alexandra Moşneaga Editura Orfeu 2000 ,anul 2008.

5. Magia ceremonială- Filozofia ocultă sau magia, cartea III, de Henry Cornelius Agrippa von Nettesheim, Ed Herald 2010.

6. Ocultism superstiție și vrajitorie, E. Zimmermann, Ed. Lumina Lumii Korntal, 1989.

7. Identitatea creștină și valorile Europei de astăzi, de wilhelm Danca, Ed. Sapientia 2007.

8. Manual de religie ortodoxă, clasa a X a , Editura Dacia Educațional 2002.9. Marii inițiați ai Indiei și părintele Paisie, de Dyonysios Farasiotis Ed. Equmenita

2005.10. Catehismul ortodox.11. Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Ed. Deisis 2001.12. Pr. Virgil Gheorghiu, Cum am vrut să mă fac sfânt, Ed. Deisis,