MAURA SEGER

Ochiul furtunii

ALCRIS

gianniojolys

Capitolul 1

Asistenta [ef` Kay Broderick, comandant al armateiamericane, luase obiceiul s`-[i strecoare \ntr-unul dinbuzunarele uniformei una dintre numeroasele medalii aletat`lui s`u.

Acesta din urm`, medic \n timpul primului r`zboi mondial,le ob]inuse pe câmpurile de lupt`. Acum, cel de-al doilear`zboi mondial f`cea ravagii [i era rândul lui Kay s`-i\ngrijeasc` pe r`ni]i...

De fiecare dat` când avea nevoie s`-[i dea curaj, mângâiaaceast` medalie – pu]in ca pe un talisman.

Parcurse sala spitalului cu privirea. Majoritatea b`rba]ilor\ntin[i pe strâmtele paturi albe erau prea grav r`ni]i ca s`geam`.

"Ce t`cere!" se gândi ea.

giannijollys

|n celelalte zile, zgomotul circula]iei ajungea pân` aici.Dar \n aceast` diminea]`, totul era calm la Manila. Prea calm!Ora[ul p`rea mort...

Totu[i, spitalul \[i continua via]a de parc` nu se \ntâmplanimic. Surorile medicale se duceau [i veneau \n vârfulpicioarelor \ntre rândurile de paturi, ajutate de câ]iva solda]i.

|n plafon, ventilatoarele se \nvârteau \ncet, vânturând unaer jilav care mirosea a eter, antiseptice [i sânge fad.

Aceste mirosuri dezagreabile \i deveniser` atât de familiarelui Kay, \ncât nu le mai remarca. Respir` adânc, crispându-[idegetele pe medalia metalic`.

Cu pu]in timp \n urm`, \nc` mai avea o sut` de asistente \nsubordine. Nu mai r`m`seser` decât o jum`tate de duzin`...

Se apropie de cea care se afla cel mai aproape de ea [i-ispuse câteva cuvinte \n [oapt`.

Tân`ra cl`tin` din cap dup` ce \nghi]ise \n sec. F`r` nici uncuvânt, termin` de cur`]at o plag`, apoi p`r`si sala.

Kay Broderick trebuia s` transmit` acela[i mesaj fiec`reiasistente. Le-ar fi putut reuni pe toate pentru a le anun]a[tirea dintr-o dat`. Dar preferase s` le pun` la curentpersonal, una câte una.

Maggie Lawrence fu cea spre care se \ndrept` dup` aceea.Maggie era aplecat` deasupra unui tân`r soldat acoperit de

pansamente. Era fermec`toare, cu fa]a \n form` de inim`luminat` de imen[i ochi viorii. O [uvi]` de p`r [aten \i sc`pasede sub boneta alb`.

6 MAURA SEGER

Tocmai lua tensiunea bolnavului ei. Când se uit` pe

cadran, o cut` vertical` \i ap`ru pe frunte, \n timp ce

incon[tient \[i mu[c` buza inferioar` pân` aproape de sânge.

Kay Broderick ezit` o secund`. Mesajul pe care i-l aducea

risca s` o traumatizeze mai mult decât pe colegele ei.

Tat`l tinerei era militar de carier` [i Maggie fusese educat`

\n spiritul onoarei [i datoriei.

"Este cea mai bun` asistent` pe care am avut-o la Manila",

\[i spuse Kay. "Se dedic` \n \ntregime carierei sale.

S`-[i p`r`seasc` bolnavii? Ar fi pentru ea o adev`rat`

dezr`d`cinare".

Totu[i, nu exista alternativ`...

– Locotenent Maggie Lawrence! spuse Kay cu voce

sc`zut`.

Surprins` s-o aud` pe asistenta [ef` adresându-i-se cu atâta

formalism, tân`ra o privi cu un aer \ntreb`tor.

– A venit timpul, \i spuse Kay.

Degetele lui Maggie \ncepur` s` tremure sub seringa pe

care o ]inea acum \n mân`. Brusc, \nghe]`, \n ciuda c`ldurii

sufocante care ap`sa peste Manila.

Sperase \ntr-o minune... Dar vai, aceasta nu se produsese!

Trebuia s` plece!

– Termin` ce ai de f`cut, \i ordon` asistenta [ef`.

Maggie umplu seringa cu morfin` [i inject` con]inutul \n

bra]ul tân`rului r`nit. Acesta \i adres` un zâmbet slab.

OCHIUL FURTUNII 7

Reu[i s` zâmbeasc` [i ea. Nu trebuia s` i se observe

tulburarea...

Cu gesturi experte, netezi cear[aful. Apoi puse mâna pe

fruntea fierbinte a bolnavului. Privirea i se \ncruci[` \n acel

moment cu a lui Kay Broderick.

Fa]a acesteia din urm` se \mblânzi.

– Hai, Maggie! murmur` ea. Camionul a[teapt`...

Toate celelalte asistente p`r`siser` deja sala. Lâng` bolnavi

nu r`mâneau decât \ngrijitori: solda]i care r`m`seser`

voluntari la Manila.

"De ce n-am dreptul s` fac [i eu la fel?" se \ntreb` Maggie

cu disperare.

Nu-[i f`cea nici o iluzie \n privin]a sor]ii care-i a[tepta pe

voluntari [i pe r`ni]i. Majoritatea vor fi masacra]i de c`tre

japonezi, odat` ce ace[tia vor pune mâna pe Manila.

Maggie ]inea la via]`. Dar g`sea totu[i c` destinul este

nedrept. Nu era normal ca ea s` plece [i ceilal]i s` fie

abandona]i unei sor]i crude.

Spre deosebire de multe dintre camaradele ei, nu era \n

stare s` se bucure de perspectiva de a sc`pa de o moarte

aproape sigur`.

Dar acolo unde erau trimise, pe insula Corregidor –

stânca, a[a cum o botezaser` solda]ii americani – nevoia de

personal medical se sim]ea cu disperare.

Va fi din nou util` – era singura ei consolare.

8 MAURA SEGER

Cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi, dreapt`, ie[i din sal` f`r` s`se uite \n urm`.

Kay Broderick o urm`ri din ochi, pip`ind nervoas`medalia care devenise umed` sub degetele ei. Apoi, cu unoftat adânc, se a[ez` lâng` r`nitul pe care Maggie tocmai \ll`sase.

Nu mai r`m`sese decât un sac de pânz` kaki pe culoar.Maggie \l lu` [i se \ndrept` c`tre u[`.

Odat` afar`, clipi din ochi, orbit` de soarele intens.Camionul era parcat de cealalt` parte a zidului care

\nconjura gr`dina spitalului. Maggie o t`ie peste peluzele\ng`lbenite. {opârle dormitau nemi[cate pe pietrele\nfierbântate de soare. O briz` umed` f`cea s` fo[neasc`frunzele de jacaranda [i bugainvilea.

Tân`ra \mpinse grilajul care scâr]âi. Deja, motorulcamionului era pornit.

– Repede, Maggie! strig` o voce feminin`.Toate asistentele erau masate \n spatele vehiculului, pe

b`nci de lemn foarte incomode.– Gr`be[te-te! Vrei s` ne faci s` pierdem vaporul?– D`-mi sacul t`u. O s`-l pun lâng` ceilal]i.– {tii c` \ncepeam s` ne facem griji \n leg`tur` cu tine?Prietenele o ajutar` s` se ca]ere pe platform`.– Mul]umesc, murmur` ea.Se a[ez` [i r`mase cu ochii pleca]i, fixându-[i vârfurile

\nc`l]`rilor albe de uniform`.

OCHIUL FURTUNII 9

– Este toat` lumea? \ntreb` [oferul. Se poate pleca?El se str`duia s` vorbeasc` pe un ton vesel, dar era evident

c` \[i ascundea \ngrijorarea.– Este toat` lumea! confirm` una dintre asistente.

Haidem!Vehiculul greu se puse \n mi[care. O capr` s`ri \ntr-o parte

pentru a-l evita. Un praf ro[u se ridic` de sub ro]i de cumprinse pu]in` vitez`.

|n spate, fetele erau proiectate una \ntr-alta \n toatesensurile.

– Ce drum prost!– Este complet desfundat...O tân`r` blond` se \ntoarse spre Maggie.– Cum te sim]i? o \ntreb` ea, nelini[tit`.Maggie se mul]umi s` clatine din cap.– A[ fi vrut s` r`mân, m`rturisi ea cu lacrimi \n ochi.Sheila Kilpatrick \i adres` un zâmbet plin de compasiune.

Ea sosise la Manila \n acela[i timp cu Maggie, cu un an \nurm`. {i amândou` nu \ntârziaser` s` se \mprieteneasc`.

Aveau aceea[i vârst`: dou`zeci [i trei de ani [i aceea[ipasiune pentru profesiunea pe care o iubeau. Mai mult,amândou` fuseser` crescute \n garnizoane militare, fiindc`tat`l Sheilei era [i el ofi]er de carier`.

Fizic, nu sem`nau deloc. Pe cât era de \nalt` [i de zvelt`buna Maggie, pe atât de micu]` [i rotunjoar` era blondaSheila.

10 MAURA SEGER

Cu \nf`]i[area ei de p`pu[`, pl`cea mult. To]i solda]ii, to]i

marinarii o visau pe Sheila.

Dar ea nu le acorda nici o aten]ie, pentru c` era

\ndr`gostit` nebune[te de un tân`r locotenent – Charlie

Fletcher.

Acesta se \mbarcase la bordul vasului de r`zboi, "Arizona".

"Arizona se scufundase cu trei s`pt`mâni \n urm`, \n

momentul atacului japonez de la Pearl Harbor...

Oare f`cea [i el parte dintre numeroasele victime?

Sheila nu primise \nc` ve[ti – nici bune, nici rele. Dar spera

\n continuare. Refuza s` cread` c` Charlie al ei era mort...

{oferul camionului acceler` mai mult.

Tinerele asistente erau acum t`cute. Venise momentul s`

p`r`seasc` Manila, capitala Filipinelor, unde petrecuser` mai

mult de un an. Acum le a[tepta necunoscutul... {i mai \ntâi o

traversare periculoas`. Fiecare vapor reperat \n Marea Chinei

de c`tre avioanele japoneze constituia o ]int`.

Pierdut` \n gânduri, Maggie revedea fa]a grav` a lui Kay

Broderick. Apoi se \ngrijor` \n leg`tur` cu tân`rul r`nit care

fusese adus chiar \n acea diminea]`... Probabil nu va

supravie]ui. Schije de obuz \i traversaser` pieptul [i stomacul.

Tân`ra \[i ridic` fa]a. Camionul \[i continua cursa

printr-un ora[ practic pustiu. Nu se vedea nici un singur

filipinez pe str`zile cu trotuare \nc`rcate de gunoaie.

Câ]iva câini h`mesi]i vagabondau ici [i colo.

OCHIUL FURTUNII 11

Vitrinele magazinelor erau acoperite cu scânduri.

Din când \n când, se vedeau decora]iuni de Cr`ciun.

R`m`seser` ag`]ate la câte o fereastr` sau un balcon, martori

derizorii ai unei s`rb`tori care se termina \n moarte [i

distrugere.

|n cartierele de magherni]e care \nconjurau portul se

vedea ceva mai mult` anima]ie. Neferici]ii care locuiau aici nu

aveau nici mijloacele, nici prezen]a de spirit s` fug` cât mai

era \nc` timp.

Copii goi \n \ntregime, ghemui]i la intrarea colibelor,

priveau camionul trecând. Femeile flec`reau de parc` nu se

\ntâmpla nimic. Ce gândeau ele despre sosirea viitoare a

japonezilor? Poate nimic. Via]a lor nu s-ar fi schimbat deloc...

|n curând, camionul rul` pe un chei cimentat, pentru a se

opri cu o tres`rire \n fa]a unui vapor vechi, "Don Esteban".

Acest vapor era cel care alt`dat` f`cea naveta \ntre insule.

– Privi]i aceast` d`r`p`n`tur` de barc`! exclam` Sheila

\ngrozit`, m`rindu-[i ochii.

Ridic` bra]ele spre cer.

– {i ce o s` facem \n caz de atac aerian? Nu este nici urm`

de arm` la bord...

– O s` vedem, oft` Maggie, s`rind din camion.

Pasagerele se \nghesuiau pe punte. Era clar c` Sheila nu

avea nici un chef s` li se al`ture. Prietena ei \ncerc` s` o

\mb`rb`teze.

12 MAURA SEGER

– Cel pu]in, "Don Esteban", plute[te! Nu se poate spune

acela[i lucru despre alte vapoare.

|ntr-adev`r, era mai ceva decât epavele aflate \ntr-o stare

lamentabil` care se vedeau \n port.

– Hai, vino, Sheila!

– A[teapt`! Trebuie s` g`sesc un mijloc s`-mi expediez

po[ta. Nu i-am scris lui Charlie de o eternitate – trebuie s` fie

\ngrijorat.

La ce bun s`-i demonstreze Sheilei c` serviciile po[tale nu

mai func]ionau? La ce bun s`-i spun` c` Charlie era poate una

din sutele de victime care se aflau la bordul "Arizonei" \n

momentul \n care japonezii scufundaser` vaporul?

– Dac` nu prime[te ve[ti de la mine, o s`-[i \nchipuie c`

mi s-a \ntâmplat ceva... continu` Sheila.

|i \ntinse sacul de spate prietenei sale.

– }ine! Te deranjeaz` s` mi-l duci? Ne \ntâlnim la bord.

Maggie ridic` din umeri.

– Mi-e team` s` nu r`mâi aici! "Don Esteban" va pleca f`r`

tine. Dac` \]i \nchipui c` japonezii o s` se ocupe de scrisorile

tale, \]i faci iluzii!

Maggie z`ri un ofi]er pe cel`lalt chei. Supraveghea

\nc`rcarea unui submarin, privind din timp \n timp, cerul, cu

un aer nelini[tit.

– O s`-i dau scrisorile! exclam` Sheila. Am auzit

spunându-se c` submarinul pleac` \n Australia.

OCHIUL FURTUNII 13

|nainte de a alerga \n direc]ia celuilalt chei, se \ntoarse

c`tre prietena ei.

– {i tu, nu ai scrisori?

Maggie scrisese p`rin]ilor ei, care se aflau \n Statele Unite,

\n Virginia. |[i scoase scrisoarea din buzunar [i i-o \ntinse

Sheilei.

Aceasta din urm` i-o smulse \nainte s-o ia din loc.

|ntinse micul pachet cu plicuri ofi]erului care le lu` zâmbind.

Amândoi \ncepur` s` vorbeasc` plini de anima]ie.

Se auzi sirena vaporului.

– Sheila! o strig` Maggie cu toat` for]a.

Tân`ra se hot`r\ \n cele din urm` s` revin` alergând.

Solda]ii \ncepeau s` desfac` parâmele lui "Don Esteban" când

Sheila [i Maggie s`rir` la bord. Deja vaporul se \ndep`rta de

chei [i ele trebuir` s`-[i ia avânt ca s` sar` pe punte.

Maggie ar fi c`zut dac` un b`rbat nu ar fi prins-o de talie.

– Mul]umesc.

– Pl`cerea a fost de partea mea, glumi el.

Ridic` fa]a spre el [i avu impresia c` se \neac` \n ochii lui

negri. Avea o voce r`gu[it`, cu intona]ii profunde [i blânde

totodat`.

"... Ce musculos este! gândi ea. Ce puternic pare..."

Era un pu[ca[ marin. {i toat` lumea [tia c` \n marin` nu

erau primi]i decât b`rba]i foarte \nal]i, foarte solizi –

adev`rate for]e ale naturii.

14 MAURA SEGER

Colonelul Lawrence, tat`l lui Maggie, nu-i aproba deloc pecei pe care \i numea "capete de lemn". Dup` el, era vorba deadev`rate brute ale reac]iilor imprevizibile, mult mai \n largullor \ntr-o b`taie \ntre be]ivi decât pe un câmp de lupt`.

Tot ce spunea tat`l ei era pentru tân`r` liter` deevanghelie. |n consecin]`, \i dispre]uia pe pu[ca[ii marini...

Celui care o ajutase s`-[i recapete echilibrul \i adres` unsemn glacial din cap. Avusese timp s` observe c` uniforma luiera scor]oas` de noroi. Avea o barb` de mai multe zile [i lipsade somn \i \nro[ise ochii \ncerc`na]i.

Majoritatea militarilor care se aflau la bordul lui "DonEsteban" p`reau la fel de murdari [i de epuiza]i ca el. Cinstit,tân`ra remarcase totu[i c` ar`ta mai bine ca ceilal]i...

Cu p`rul lui negru [i des, nasul drept [i fa]a cu tr`s`turiregulate, nu era lipsit de farmec.

"Trebuie s` fie de origine italian`" \[i spuse Maggie.Ce vârst` avea?"Dou`zeci [i cinci, dou`zeci [i [ase de ani cel mult.

Dar p`rea mai copt decât b`rba]ii de aceast` vârst`..."Era un sergent. Tân`ra, care avea galoane de locotenent, \i

era deci superioar` \n grad. Dintr-o dat`, asta i se p`ruilogic...

|n timp ce \l examina, el f`cea acela[i lucru. Pe buzele luisenzuale ap`ru un zâmbet [i, jenat`, se \ntoarse. Apoi, f`r` amai ad`uga un cuvânt, se duse la Sheila, care g`sise un col] s`se a[eze \n fa]`.

OCHIUL FURTUNII 15

– Ce frumos pu[ca[ marin! exclam` prietena ei.

Maggie \[i \ncre]i sprâncenele, agasat`.

– M-a \mpiedicat s` cad, asta-i tot! Mi-am pierdut echilibrul

s`rind la bord...

– |i placi, este vizibil!

– Nu spune prostii.

– V`d limpede, draga mea! Când un b`rbat se intereseaz`

de o femeie, nu trebuie s` fii vr`jitoare ca s`-]i dai seama!

– Las`-m` s`-]i amintesc c` suntem \n r`zboi, Sheila!

Nu este timp... pentru fleacuri!

Prin ochii tinerei trecu o sclipire mali]ioas`.

– Te \n[eli! Când moartea este prezent` peste tot, un fel

de frenezie de a tr`i \i cuprinde pe cei care r`mân.

Maggie renun]` s` mai discute. Sheila era \ndr`gostit` [i ar

fi vrut ca toat` lumea s` fie! |n mai multe rânduri, \ncercase

s-o \mping` pe prietena ei \n bra]ele militarilor seduc`tori.

Dar asta nu o interesa pe Maggie...

Evit` s`-i spun` o dat` \n plus Sheilei c` dorea s` se

consacre exclusiv sarcinii ei de asistent` medical`.

Nimic altceva nu conta pentru ea!

Oricum, nu era momentul s` viseze la dragoste! Odat` ce

"Don Esteban" se afl` \n plin` mare, \ncepu s` aib` ruliu [i

tangaj \n toate sensurile.

Maggie se a[ez` pe sacul ei [i privi valurile ce se ondulau

la orizont.

16 MAURA SEGER

Sim]indu-se observat`, se \ntoarse spre grupul de pu[ca[i.I-ai fi crezut \ntr-o croazier`... Schimbau ]ig`ri, râzând dintoat` inima.

Anthony Gargano st`tea la câ]iva pa[i de oamenii lui. Era obosit, fl`mând [i cumva descurajat. Al patrulea regimentde pu[ca[i de-abia sosise \n Filipine. Baza lor era tocmaiinstalat` când un bombardament aerian o distrusese,masacrând cu aceast` ocazie o bun` parte din solda]i.

Acest atac se produsese la mai multe ore dup` PearlHabor. De ce generalul Douglas MacArthur nu crezuse decuviin]` s` pun` trupele \n gard`?

"Un general de armat` nu ar trebui s` aib` pu[ca[i marinisub ordinele lui", \[i spuse Anthony pentru a mia oare poate.

{i \n loc s`-i lase pe pu[ca[i s`-[i ia revan[a asupra"Galbenilor", generalul le ordonase s` se replieze peCorregidon! Stânca... Insula unde \nsu[i MacArthur \[i aveacartierul general.

"Iat` un mod de a duce un r`zboi"! gândi Anthony. Am venit aici s` m` bat. Nu s` p`zesc o liot` de ofi]erisuperiori! Ce o s` facem la Corregidon? Nimic! Dac` nu o s`a[tept`m cumva \nt`riri!"

Deodat`, zâmbi. Se gândea c` la Corregidon va avea ocazias-o revad` pe asistenta medical` brun` pe care o ]inuse oclip` \n bra]e.

De obicei, prefera blondele. Blondele micu]e ca prietenaacestei brune cu ochi alba[tri. Ori, cât ai zice pe[te, blondele

OCHIUL FURTUNII 17

micu]e \[i pierduser` tot interesul \n ochii lui. Nu mai jura c`brunetele \nalte, cu ochi vioi [i b`rbia voluntar`....

"|mi place, \[i spuse el. |mi place chiar mult. Din nefericire, nu este reciproc..."

O asistent` dr`gu]` [i proasp`t` ca o floare, nu putea privicu mult` simpatie un pu[ca[ atât de murdar ca el...

"|n plus, nu sunt decât sergent, [i ea este deja locotenent!"I se spusese c` filipinezele erau cele mai seduc`toare, mai

dr`gu]e, mai dulci femei... |n cursul scurtei sale [ederi \naceast` ]ar`, nu avusese timp s` verifice aceste spuse.

"Oricum, sunt sigur c` asistenta brun` le dep`[e[te cumult prea mult..."

Un tân`r caporal \l aten]ion`.– Hei, sergent! Crezi c` vine s` ne escorteze sau s` ne

bombardeze?Anthony ridic` ochii spre cer. Se apropia un avion...

Imediat, Anthony recunoscu emblema Imperiului SoareluiR`sare: un cerc ro[u \ntr-un p`trat alb.

|ncepu s` plou` cu gloan]e pe puntea lui "Don Esteban".– Culca]i-v`, strig` Anthony.Se c`]`r` pân` \n partea dinainte a navei, cu o mitralier` \n mân`.De la primele \mpu[c`turi, Maggie se aruncase cu burta la

p`mânt. Reac]ia ei fusese pur instinctiv`.Tot dintr-o reac]ie instinctiv` vru s` se duc` s` ajute un

civil filipinez care z`cea la câ]iva pa[i de ea. Sângele curgea \nvaluri din gâtul lui deschis.

18 MAURA SEGER

Cu trusa de prim-ajutor \n mân`, se preg`tea s` se ridicecând Anthony, b`nuindu-i inten]ia, s`ri asupra ei ca o fiar`.

Furioas`, ea se zb`tu.– E[ti nebun?– Tu e[ti nebun`! Acel biet individ nu mai are nevoie de

\ngrijirile tale! S` ri[ti moartea pentru a salva un cadavru...Ah! Ce porc`rie!

O protej` cu tot trupul lui. Ea se sim]i dintr-o dat` foartevulnerabil` [i fragil` \n compara]ie cu acest b`rbat \n plin`form` fizic`. O tulburare ciudat` o cuprinse. Cu pre]ul unuiefort imens reu[i s` spun` cu o voce seac`:

– Las`-m`, sergent! Este un ordin!– Foarte bine, doamn`! Imediat, doamn`! Vre]i s` fi]i

omorât`? Este dreptul dumneavoastr`.Se rostogoli pe o parte [i, cu ochii \ngusta]i, fix` avionul

japonez care, dup` ce f`cuse o \ntoarcere mai departe,revenea spre vapor.

Abia avea timp s` se pun` \n pozi]ie cu mitraliera lui...Dintr-un salt, se ridic` [i se sprijini de balustrad`, cu

picioarele \ndep`rtate [i arma \n mân`.Avionul se apropia. El \l ]inti atent, a[teptând ca acesta s`

se afle \n linia de tragere pentru a ap`sa pe tr`gaci.|n picioare \n partea din fa]` a vaporului, se afla astfel

expus gloan]elor inamicului. |ncepu s` trag`."El sau eu", gândi el men]inând mitraliera grea care nu

\nceta s` scuipe gloan]e.

OCHIUL FURTUNII 19

Nu avusese timp s-o a[eze pe suportul ei. |nc`lzit detragerile repetate, metalul devenea arz`tor sub degete.Continu` s` ]inteasc`, metodic.

Brusc, avionul fu atins \n bot. Un nor de fum negru \i ie[idin motor. C`zu \n ap` atât de aproape de "Don Esteban"\ncât puntea acestuia fu \mpro[cat` toat` cu ap`.

Anthony puse la loc mitraliera pe punte [i-[i privi mâinilearse. Deja \n palme i se formau b`[ici.

Toat` lumea \l \nconjur`. Ploua cu felicit`ri [i strig`te debucurie.

– Bravo!– Ce lovitur` de maestru!– |]i dator`m via]a! exclam` un civil plângând.Anthony ridic` din umeri. Tot acest entuziasm \l agasa.

Nu-[i f`cuse decât datoria.Caporalul fu primul care \i observ` starea mâinilor.– Trebuie s` g`sim pe cineva care s` te trateze...– M` ocup eu, f`cu o voce feminin` foarte ferm`.Ea, infirmiera brun` cea dr`gu]`. |l fixa pe Anthony cu un

aer cumva contrariat, regretând v`dit c` \i vorbise atât deaspru pu]in mai devreme.

– Arat`-mi mâinile!El ascult`. Cu blânde]e, ea i le lu` \ntr-ale ei pentru a le

examina.– Te dor?– Deloc, pretinse el.

20 MAURA SEGER

Ea ridic` ochii spre cer.– Oh, voi marinarii! Trebuie ca tot timpul s` v` pretinde]i

supraoameni!El \ncepu s` râd`. Maggie \i sim]i r`suflarea cald` \n p`r [i,

timp de o clip`, \[i ]inu respira]ia.– Cuno[ti mul]i pu[ca[i marini? \ntreb` el.– Destui!Acum, Anthony zâmbea. Din]ii \i sclipeau, foarte albi pe

fa]a bronzat`.– Niciodat` nu vor fi destui marini!Maggie ridic` din umeri. |i era ciud` c` se l`sase tulburat`

de un necunoscut. Chiar [i vocea lui o atingea \n adâncul ei.|ncercând s` nu se gândeasc` decât la munca ei, deschise

un tub de pomad` [i \ntinse un strat sub]ire pe mâiniledistruse. Apoi le bandaj`.

– Trebuie schimbate pansamentele \n fiecare zi, vreme de os`pt`mân`. Dup` aceea po]i l`sa arsurile \n aer liber. Ideal ar fi s` nu atingi nimic pân` nu vor fi complet vindecate...

El o privi cu ironie.– Lenevie total`! rosti el.Expresia lui se schimb`. Acum, \n ochii lui, Maggie citea

admira]ie. F`r` a se gr`bi, o cerceta \n am`nun]ime.Era fermec`toare cu fa]a ei \n form` de inim`, cu tr`s`turi

delicate. Câ]iva pistrui \i pres`rau n`sucul nostim. Ochii mari[i alba[tri \i aminteau lui Anthony de zambilele pe care maic`-sa le planta \n fiecare an.

OCHIUL FURTUNII 21

Ea \[i pierduse boneta când s`rise la bordul vaporului.P`rul i se rev`rsa \n valuri suple [i str`lucitoare pe umeri.

– E[ti frumoas`, murmur` el. Semeni cu Rita Hayworth.Maggie \[i mu[c` buzele. Complimentul \i f`cuse pl`cere...

Dar unde era disciplina?– {tii c` nu ai dreptul s` vorbe[ti pe acest ton ofi]erilor,

remarc` ea.El oft` adânc, cl`tinând din cap cu un aer nedumerit.– {tiu, [tiu... Pentru moment, este mai puternic decât

mine.Maggie se ab]inu s` nu râd`. Apoi redeveni serioas`.– Ai dat dovad` de un curaj extraordinar când te-ai ridicat

\n picioare ca s` tragi asupra inamicului!Anthony ro[i u[or sub bronzul s`u. |[i \ncrunt`

sprâncenele, furios pe sine."Sunt caraghios! gândi el. M` port ca un pu[ti care-[i

pierde capul \n fa]a unei fete dr`gu]e".F`cu un gest de indiferen]`.– Oh, nu a fost nimic! pretinse el.– Ba da! Dumneata...– Nu aveam chef s` mor ast`zi. Asta-i tot! spuse el pe

acela[i ton indiferent.Maggie \i \n]elegea reac]ia. Fusese crescut` printre militari

de carier`. Pentru ace[tia, vitejia era prima dintre calit`]i. O calitate atât de fireasc`, \ncât evitau s` vorbeasc` despre ea...

Cu tact, schimb` subiectul.

22 MAURA SEGER

– Scuz`-m` c` am fost dezagreabil`, adineaori.El o fix` cu ochii \ngusta]i, \ntrebându-se dac` era sincer`

sau nu."Da, este sincer`! \[i spuse el. {i nu-i lipse[te curajul..."Pentru c` \]i trebuie curaj s` sari \n ajutorul unui r`nit

când plou` cu gloan]e... {i [tia la fel de bine ca [i el c` acelbiet om era pierdut; cu toate acestea, \[i riscase via]a pentrua-i aduce un pic de \mb`rb`tare.

– Las`-m` s`-]i dau un sfat, se auzi el spunând.– Ce anume? \ntreb` ea, ne\ncrez`toare.– Fii prudent` pe Corregidon. Locul este periculos [i...– Nu-]i face griji pentru mine, i-o t`ie ea sec.Ochii \i sc`p`rau. Era furioas`. Ah! Tocmai el \i recomanda

pruden]` dup` tot ce f`cuse!– Ce susceptibilitate! o zeflemisi el.– Ascult`...– |]i cer pur [i simplu s` te gânde[ti o clip` \nainte de a

\ntreprinde indiferent ce.De aceast` dat`, era prea mult! Maggie se \ndrept`.– Mi-ai v`zut galoanele? |nseamn` c` am urmat un

antrenament militar adecvat!Anthony izbucni \n râs. |ncercase s`-[i st`pâneasc`

ilaritatea, dar \i fusese imposibil. Aceast` micu]` asistent`medical` era prea nostim` când se pretindea serioas`.

– Scuz`-m`! f`cu el sarcastic. Nu mi-am dat seama c`vorbeam unui veteran!

OCHIUL FURTUNII 23

Veteran! Da, exact a[a se sim]ea Maggie, dup` ultimeles`pt`mâni \ngrozitoare petrecute la Manila.

– Asta te distreaz`, sergent? Experien]a mea este diferit`de a dumitale, \ntr-adev`r. Asta nu \nseamn` c` sunt... unboboc de recrut!

Privirea ei se \ndrept` spre orizont.– Azi-diminea]`, eram la c`p`tâiul unui b`iat de

optsprezece ani, murmur` ea. Poate c` este deja mort... Nu avea decât câteva ore de tr`it.

|[i \ncle[]t` maxilarele.– Cel pu]in nu va c`dea prizonier la japonezi! Ca [i

asistenta mea [ef` care a r`mas la Manila...Vocea i se sparse. Ce sec`tuit` se sim]ea, dintr-o dat`...

Sec`tuit`, speriat` [i mai ales disperat`. Debarcase la Manilaplin` de entuziasm, convins` c` va tr`i marea aventur` a vie]iiei. Nu \ntârziase s` se dezumfle...

Cum s`-]i p`strezi bucuria de a tr`i, v`zând cum zi dup` zi,soseau tineri r`ni]i? De-abia atinseser` vârsta adult` [imoartea le d`dea târcoale.

"R`zboiul... ce groz`vie!" gândi ea. Au \nnebunit oamenii?Fa]a ei expresiv` \i reflecta emo]iile. Emo]ii pe care

Anthony nu le cuno[tea decât prea bine... Nu era \ncercat [iel de astfel de emo]ii?

|i p`rea r`u c` adusese conversa]ia pe acest teren. Nu avusese nici o inten]ie s` râd` de dr`g`la[a asistent`. {i nici s-o fac` s` sufere!

24 MAURA SEGER

Tot ce dorea era s-o protejeze...– Nu te sup`ra, murmur` el. Am vorbit f`r` s` gândesc [i

am gre[it.Zâmbi [i-[i contempl` mâinile bandajate. Acest zâmbet \l

transform` luminându-i fa]a, \ndulcind tr`s`turile aspre...– E[ti o asistent` formidabil`! Deja m` simt mai bine!Dup` o scurt` ezitare, zâmbi [i Maggie.– Sper s` prime[ti o medalie pentru acest act de vitejie,

declar` ea. P`rin]ii dumitale vor fi mândri de fiul lor!El \ntoarse capul, p`rând brusc jenat.– A[ vrea s` nu afle nimic! {i a[a \[i fac destule griji pentru

mine!– {i ai mei la fel... Totu[i, ar trebui s` fie obi[nui]i!– Cum a[a? se mir` el.– Tat`l meu este militar de carier`, explic` ea. A[teapt` cu

ner`bdare trimiterea pe front. Pe moment, este desemnat laMinisterul de R`zboi.

Ad`ug` ca pentru sine:– Tad a trebuit s` \mbrace uniforma [i el....– Tad?– Fratele meu.Anthony \[i ridic` sprâncenele.– Tat`l, fratele [i dumneata \ns`]i? {i mama ce face?

St` acas` ca s` plâng`.– Niciodat` nu se plânge. Nu este nepoat`, fiic`, so]ie [i

mam` de solda]i?

OCHIUL FURTUNII 25

Un zâmbet u[or destinse buzele pline ale lui Maggie.– Spune \ntotdeauna c` \n ziua nun]ii ei, a fost singura

care nu a purtat uniform`.– Venim din familii foarte diferite, remarc` Anthony.– Ai dumitale sunt civili?– {i \nc` cum! Tat`l meu detest` armata. La fel [i mama,

care nu are alt` p`rere decât cea a so]ului ei. Cât despreDominick...

– Dominick?– Fratele meu mai mic. Crede c` [tie totul [i nu ia nimic \n

serios! Poate c` a fost obligat [i el s` \mbrace uniforma. Va dab`t`i de cap superiorilor s`i!

– Asta crezi? Oameni ca tat`l meu \i pun repede la punctpe b`ie]i ca fratele dumitale.

El o privi cu scepticism.– Nu-i a[a de sigur! Nici chiar Simon nu este \n stare s`-l

fac` pe Dominick s` asculte de ra]iune.– Cine este Simon?– So]ul Vitei, sora mea mai mare. Sunt c`s`tori]i deja de

[ase ani [i au doi copii.– Oh, e[ti unchi?– Da. Am patru nepo]i. Doi de la Vita, plus doi de la Lucia!– Lucia? \ntreb` Maggie.– Cea de-a doua sor` a mea, cea care locuie[te la

Chicaqgo.– Ce familie mare!

26 MAURA SEGER

– Asta nu-i totul! Am uitat s`-l citez pe Paulo...– Un alt frate?– Exact. {i Sophia...Maggie \[i m`ri ochii.– |nc` o sor`?– |nc` o sor`, da. Acum cuno[ti toat` familia! Eram [ase

copii acas`...– {i noi, doar doi.– Adaug` la asta o duzin` de unchi, m`tu[i [i veri, plus

bunicii...– Dar nu locui]i to]i \mpreun`!– Tat`l meu a cump`rat o cas` mare \n cartierul Brooklyn

din New York. Treptat, toat` familia a venit s` se stabileasc`\n acela[i cartier, uneori chiar pe aceea[i strad`...

Rev`zu vasta camer` de zi decorat` cu ocazia Cr`ciunului.|n jurul bradului luminat, toat` lumea a[tepta momentul s`intoneze un cântec italian \nainte de a deschide cadourile.

V`zut` de departe, ce ireal` p`rea aceast` scen`,ne\nsemnat`... [i mai ales frivol`!

La optsprezece ani, se angajase la pu[ca[ii marini. |l tentaaventura... Nu avea chef s` r`mân` la New York, s`munceasc`, s` se \nsoare. |nainte de asta voia s` c`l`toreasc`,s` tr`iasc` altfel.

|[i mu[c` buza inferioar`, gândindu-se c` dac` ar fi dus oexisten]` lini[tit`, cea la care visaser` p`rin]ii lui, ar fi fostdeja tat` de familie.

OCHIUL FURTUNII 27

|n loc de asta, se g`sea la dou`zeci [i [ase de ani liber capas`rea cerului. {i tocmai omorâse un japonez... Un du[man,sigur. Dar de asemenea un om care avea probabil p`rin]i,poate o nevast`, poate copii...

|[i trecu mâna peste frunte."Nu trebuie s` te gânde[ti la asta" \[i spuse el. "Este prea

demoralizant".Cu coada ochiului, o observa pe asistenta care st`tea lâng` el.P`rul ei m`t`sos str`lucea \n soare. Avea o gur` c`rnoas`,

mobil`... [i se \ntreb` ce gust aveau s`rut`rile ei.– Cum te cheam`? \ntreb` el f`r` nici un alt preambul.Ea tres`ri, apoi zâmbi. Vorbiser` deschis timp de zece

minute f`r` m`car s` se recomande unul altuia...– Maggie Lawrence.– Anthony Gargano, se prezent` [i el. Sunt \ncântat s` te

cunosc!Ea \ncepu s` râd`.– {i eu la fel!Anthony nu se al`tur` râsului ei [i, surprins`, ridic` ochii

spre el.– Corregidon, murmur` el.Ea nu v`zuse insula apropiindu-se."O adev`rat` fort`rea]`", gândi ea cu inima grea."Stânca" se deta[a pe cer. {tia c` \n interior era str`puns`

de o multitudine de tuneluri care constituiau cele mai siguread`posturi.

28 MAURA SEGER

"Sau cele mai sigure morminte?" se \ntreb` ea, prad` deo-dat` unui presentiment sinistru.

OCHIUL FURTUNII 29

Capitolul 2

– Alege]i-v` cu[etele [i aranja]i-v` lucrurile, ordon`asistenta [ef` noilor sosite.

Ea se prezentase cu cinci minute \nainte. Se numea JaneDavies [i avea grad de c`pitan.

– Odat` instalate, v` voi face turul noului vostru domeniu.Ad`ug` cu un zâmbet:– O s` v` obi[nui]i repede, ve]i vedea! Locul nu este atât

de deprimant precum pare.Maggie se strâmb` u[or. S` te obi[nuie[ti s` tr`ie[ti \ntr-un

tunel conceput pentru stocarea armelor? P`rea destul degreu...

Subteranele lui Corregidon erau invadate de omultitudine de refugia]i filipinezi [i militari. Pentru cine aveaclaustrofobie, era un infern!

F`r` entuziasm, tân`ra o urm` pe Sheila \ntr-un cotlon\ntunecos unde erau aliniate una lâng` alta cu[etele \ngustedestinate asistentelor. Dup` ce-[i aranj` hainele \ntr-un dulapde fier, puse fotografia p`rin]ilor pe o lad` care ]inea loc denoptier`.

Apoi se a[ez` la cap`tul patului [i privi \n jurul ei oftând.– Cel mai greu de suportat va fi c`ldura, prezise ea.

Sunt pe pu]in treizeci [i cinci de grade aici!– Cel pu]in! oft` Sheila. {i ce aerisire proast`...Micul lor col]i[or era \n mod deosebit prost ventilat.

Se sim]ea miros de benzin`, dezinfectant, praf de gudron...Din tavan c`dea un praf fin [i Maggie se \ntreb` dac` sala deopera]ii se afl` \n aceea[i stare.

– Evident, nu este un palat! recunoscu Sheila cu bun`dispozi]ie. Dar ar putea fi [i mai r`u!

"M` \ntreb cum ar putea fi mai r`u!" ar fi dorit s` spun`Maggie.

Reu[i s` tac`. La ce bun s` se vaete? Nu folosea la nimic...Cel pu]in s`-[i p`streze moralul.

– Unde este baia? \ntreb` ea. Exist` doar una?– Cred c` este un du[ \n fund.– Vom fi obligate s` r`mânem \n alb? S` ne \ntre]inem

uniformele, va fi greu...Jean Davis li se al`tur` [i le duse \n biroul ei. Pe perete era

prins` o hart` a insulei. Ea lu` o rigl` [i ar`t` extremitateasudic`.

OCHIUL FURTUNII 31

– Noi suntem aici. Cum pute]i constata, Corregidorreprezint` un punct strategic \n golful Manilei.

– Corregidor, fort`rea]a de nep`truns... murmur` Maggie.– Exact. La ad`post de tunelurile noastre, nu ne temem de

nimic. Mai mult, dispunem de hran` pentru o perioad` de celpu]in [ase luni.

F`cu o pauz` \nainte de a conchide:– |n consecin]`, putem rezista pân` la venirea \nt`ririlor!Aceste discursuri optimiste nu o \n[elar` pe Maggie. {tia c`

armata american`, \n aceast` parte a lumii, era practicdispersat`.

Asistenta [ef` se \ntoarse apoi spre un plan detaliat altunelurilor.

– Iat` spitalul... Prin acest tunel, ave]i acces la exterior.Pute]i ie[i \n timpul orelor de odihn`, doar dac` nu survineun alt ordin. Fi]i foarte prudente afar`. Japonezii survoleaz`insula f`r` \ncetare [i trag \n tot ce mi[c`...

"|ncânt`tor! gândi Maggie. Ce de riscuri pentru a respiraun pic de aer proasp`t!"

– |ntreb`ri? se interes` Jane Davies.Nimeni nu deschise gura.– Foarte bine! rosti ea. Face]i toate parte din urm`toarea

tur` de gard`, peste o jum`tate de or`.Maggie avu impresia c` tr`ie[te \ntr-un adev`rat vârtej \n

orele care urmar`. Mai \ntâi asist` un tân`r chirurg \n sala deopera]ii. Apoi distribui medicamente, schimb` pansamente...

32 MAURA SEGER

F`r` s` fi avut timp s`-[i trag` sufletul, se trezi din nou

chemat` \n sala de opera]ii, unde se aducea mai mul]i r`ni]i

grav.

La sfâr[itul zilei, era atât de obosit` \ncât abia putea s`

mearg`.

Ce departe i se p`rea Manila! {i totu[i, doar \n acea

diminea]` p`r`sisese capitala Filipinelor!

Sheila o trase \n sala de mese. |n meniu era ton la cutie.

– Excelent! o asigur` Sheila. Nu g`se[ti? Hai s` lu`m ceva

mai mult!

– E[ti neobosit`! exclam` Maggie. Cum faci?

– Muncesc mai pu]in ca tine, pur [i simplu. Tu te epuizezi!

Toat` lumea [tie deja c` e[ti cea mai bun` asistent` medical`

de pe Corregidor!

– Pfff!

– Faci prea mult, Maggie. Nu ]i se cere atât.

Tân`ra \[i cobor\ capul. |i venir` lacrimi \n ochi când \[i

aminti de tân`rul soldat care murise pe masa de opera]ie, \n

ciuda \ngrijirilor acordate de echip`.

– Niciodat` nu voi face suficient, murmur` ea.

Se \ndrept`.

– Dac` am merge s` ne plimb`m pe plaj`?

– Nu e[ti prea obosit`?

– Un pic de aer proasp`t mi-ar face bine. }ie nu?

– Bun` idee...

OCHIUL FURTUNII 33

Reu[ir` s` g`seasc` ie[irea, dup` ce se r`t`ciser` de mai

multe ori \n labirintul de tuneluri unde civili [i militari

mergeau \n toate sensurile ca ni[te furnici.

Lumina zilei o orbi pe Maggie. |i trebui un oarecare timp

\nainte de a se obi[nui.

Cu o grimas`, se uit` \n jur. Sârma ghimpat` \nconjura

dunele [i plaja.

– Un adev`rat paradis tropical! ironiz` Sheila. Eu care

vroiam s` fac baie...

– Chiar dac` ai ajunge la primele valuri, ar fi prea

periculos. Aceste ape sunt infestate de rechini!

Sheila izbucni \n râs.

– Rechini! Mul]umesc frumos! Prefer lupii...

– Lupii?

– Nu lipsesc aici! \i ar`t` Sheila pe pu[ca[ii marini care \[i

instalau armele antiaeriene.

Unul dintre ei le z`ri.

– Bun`, frumoasele mele! Acum a]i sosit?

– De unde [tii? se minun` Maggie.

– Nu este greu. Manifesta]i un oarecare interes la tot ce v`

\nconjoar`. Dup` dou`zeci [i patru de ore, v` ve]i fi pierdut

orice curiozitate.

– Probabil, admise ea. Dumneata de cât timp e[ti pe

Corregidor?

– De o s`pt`mân`.

34 MAURA SEGER

Scoase din buzunar un pachet de ]ig`ri americane [i leoferi tinerelor.

– Nu, mul]umesc, nu fumez, spuse Maggie.Sheila nu se l`s` rugat`.– Locui]i \n bar`cile astea? se mir` ea. De ce nu \n tuneluri?– Fiindc` marinarilor le place aerul, dr`gu]a mea.

Vom merge \n tuneluri când ne vor for]a japonezii... {i atunci ne vom bate pân` la ultimul! Marinarii nu dau \napoiniciodat`!

Se apropie caporalul.– Destul cu discursurile! Toat` lumea [tie c` japonezii nu

vor debarca aici! |nt`ririle nu vor \ntârzia s` soseasc`.De s`pt`mâni \ntregi se vorbea despre aceste faimoase

\nt`riri. Maggie \ncepea s` se \ntrebe dac` nu cumva eraprodusul imagina]iei solda]ilor prin[i \n capcana acestui col]al Filipinelor. Atâta sperau s` le soseasc` ajutoare, \ncât luauvisele drept realitate.

Soarele apunea [i marea se colora \n aur [i ro[u. Noaptea nu va \ntârzia s` cad` brusc, ca o draperie care setrage.

F`r` entuziasm, Maggie [i Sheila se hot`râr` s` se duc` \nsubteranul lor.

Meniul micului dejun era compus din ton la cutie [i orez.– Jane Davies ne-a spus c` dispunem de provizii pentru

[ase luni, spuse Sheila cu ironie. A uitat s` precizeze c` nu eradecât ton [i orez!

OCHIUL FURTUNII 35

"Ce regim! gândi Maggie. |n timp, vom prezenta cu toatedeficien]e datorate lipsei de vitamine. {i o s` sl`bim... De asta, nu m-a[ plânge."

|n cursul zilei, circul` zvonul c` amiralul Hart,comandantul for]elor navale, p`r`sise golful Manila pentruAustralia, la bordul submarinului "Shark".

Abandonarea regiunii de c`tre for]ele navale era un semnr`u...

|n acea sear`, nici chiar Maggie [i Sheila nu avur` curajuls` ias`. Dup` o cin` compus` din ton [i orez, se duser` s`asculte radioul.

{tirile erau alarmante. Se a[tepta ca dintr-un moment \ntr-altul japonezii s` pun` st`pânire pe Manila. Care va fiatunci soarta celor care r`m`seser` \n ora[?

Hong Kong c`zuse \n mâinile inamicilor. {i se vorbea \ncontinuare de Pearl Harbor... Cu o voce nesigur`, crainiculd`du lista navelor de r`zboi care fuseser` scufundate.

Maggie \[i \ncle[t` mâinile. Cea mai mare parte a floteiamericane era distrus`. Deci, de unde veneau ajutoarele pecare ei le a[teptau f`r` \ncetare?

"De unde vor veni ajutoarele"? se \ntreba [i Anthony.Lungit pe cu[eta lui \ngust`, \ncerca s` determine pozi]ia.

Viitorul i se p`rea sumbru.Corregidor nu va fi atât de u[or de ap`rat cum se

pretindea. Mai \ntâi, erau prea mul]i civili aici. {i continuau s`vin`... |i puteai \nvinui c` fugeau la apropierea japonezilor?

36 MAURA SEGER

De altfel, ofi]erii erau supranumero[i.

"Sunt cel pu]in doi la un soldat! gândi el scuturând din

cap. Cine o s` fac` treaba?"

Generalul MacArthur se afla \n continuare pe insul`.

Anthony nu se putea \mpiedica s` nu-i admire curajul.

Refuza s` locuiasc` \n tuneluri [i st`tea \ntr-o vil` situat` \n

punctul cel mai expus al "Stâncii".

Japonezii o bombardaser` \n mai multe rânduri, f`r` a

reu[i s-o ating`. {i \n tot acest timp, imperturbabil, generalul

MacArthur \[i puf`ia pipa [i privea avioanele zburând razant

deasupra cocotierilor.

|n unele momente, Anthony se \ntreba dac` MacArthur

nu-[i provoca inten]ionat inamicii...

Dou` zile mai târziu, sun` sirena.

– Haidem! exclam` unul dintre oamenii lui Anthony,

punându-[i casca.

Anthony ridic` privirea [i v`zu mai multe avioane

Mitsubishi apropiindu-se.

Imediat, d`du câteva ordine scurte. Avioanele survolar`

insula. Se auzi un tir intens. Mitralierele pu[ca[ilor ]inteau

bombardierele.

Acestea zburau prea sus pentru a fi atinse.

Mai multe bombe c`zur` peste bar`ci. C`deau ca ni[te case

din c`r]i de joc \n timp ce un fum negru [i gros se ridica spre

cer. Se declan[` un incediu.

OCHIUL FURTUNII 37

Un tân`r soldat s`ri. Era deja pe mormanul pe nisip care-i

ap`ra ad`postul când Anthony \l prinse de centur` [i, brutal,

\l f`cu s` cad` \n spate.

– Nu o s` ne l`s`m uci[i f`r` a riposta, strig` tân`rul

recrut.

– Calm! Dac` faci doi pa[i afar` din tran[ee, vei fi f`cut

praf.

– Dar unii dintr-ai no[tri se afl` \n bar`ci. Trebuie s`-i

salv`m!

Anthony \l privi pe soldat f`r` s` spun` nimic. Era \nc` un

adolescent... Un b`iat de ferm` din Nebraska, de

[aptesprezece ani.

– Trebuie... trebuie s` fie ajuta]i, repet` soldatul.

Un hohot de plâns scutur` umerii lui largi de juc`tor de

base-ball.

– Sunt mor]i, declar` Anthony cu o voce neutr`. Nu mai

putem face nimic pentru ei, acum.

Ochii limpezi ai noului pu[ca[ se umplur` de oroare.

Pentru prima dat` se afla \n fa]a \ngrozitorului adev`r al

r`zboiului. Rolul lui Anthony era s`-l fac` s` \n]eleag` c` nu

era vorba de un joc, din p`cate.

Fa]a i se \mblânzi [i puse mâna pe bra]ul b`iatului.

– |ntoarce-te la postul care ]i s-a desemnat, Johnny. {i nu

mai avea ini]iative...Bombardamentul fu reluat cu [i mai

mult` violen]`.

38 MAURA SEGER

Bombele lansate de avioane s`pau cratere adânci ici [icolo. }â[neau buc`]i de p`mânt [i stânc` amestecate cuschije.

Sarcina lui Anthony [i a oamenilor lui era relativ simpl`.|nc`rcau \ncontinuu cele câteva mitraliere de care dispuneau[i ocheau bombardierele.

Pilo]ii japonezi nu \ntârziar` s`-i repereze. Un obuz c`zudoar la dou`zeci de metri de tran[eea unde se refugiaser`.Anthony se chirci. Schije de obuz \i atinser` casca \n timp cep`mântul se cutremura.

Urmar` alte explozii. Profitând de o acalmie, Anthonyridic` precaut capul [i privi \n jur.

La câ]iva metri de acolo, tân`rul pu[ca[ pe care-l\mpiedicase s` sar` din ad`post, z`cea pe spate, \nsângerat.

– Oh, nu! strig` Anthony printre din]i.C`]`rându-se, se apropie de Johnny. |nc` respira, dar

r`nile \i erau grave. Trebuia dus urgent la spital... Imposibil de a fi \ngrijit aici, mai ales c` pu[ca[ii nudispuneau decât de o trus` de prim-ajutor.

– Caut`-mi un Jeep, ordon` Anthony caporalului.Acesta din urm` se gr`bi s` asculte. |[i ajut` [eful s`-l

transporte pe r`nit \n spatele ma[inii. Ceilal]i pu[ca[i marinipriveau \n t`cere, cu fe]e grave. Fiecare [tia c` ar fi putut fi el\n locul tân`rului recrut...

Anthony se gr`bi c`tre intrarea tunelurilor. Reu[i f`r`probleme, japonezii p`rând s`-[i fi abandonat atacul pe

OCHIUL FURTUNII 39

moment. Dar probabil nu vor \ntârzia s` revin` s` h`r]uiasc`for]ele inamice...

|n subterane domnea un haos indescriptibil. Electricitateafusese t`iat` [i oameni speria]i alergau \n toate sensurile.

Doar câteva l`mpi cu petrol suspendate luminau aceast`scen` de co[mar. Cu stupoare, Anthony \[i d`du seama c`militarii erau la fel de \ngrozi]i ca civilii.

Apoi \n]elese c` pentru majoritatea acestor tineri erabotezul focului...

Luându-l pe Johnny \n bra]e, se \ndrept` spre spital.Aici, domnea ordinea. Un grup electrogen permitea

iluminarea tunelurilor rezervate serviciilor medicale.Anthony \ntinse r`nitul pe o brancard` [i plec` \n c`utarea

unui medic. Ace[tia, ca [i toate asistentele medicale, erau\nc`rca]i de treab`...

Când Anthony reu[i s` atrag` aten]ia unuia dintre ei, primiun r`spuns deloc \ncurajator:

– Omul dumitale va trebui s` a[tepte.– Dac` trebuie s` a[tepte, va muri.Medicul \l privi pe Anthony drept \n ochi. Apoi oft` [i

chem` o asistent` care era aplecat` deasupra unui bolnavacoperit de pansamente.

– Domni[oar` Lawrence! Vezi ce po]i face pentru acelpu[ca[!

Maggie se \ndrept`. |[i \n`bu[i o grimas` de durere, \ntr-atât de tare o durea spatele. Cât despre picioare, abia o

40 MAURA SEGER

mai ]ineau. Tocmai \[i termina serviciul când se produseseatacul. |n loc s` se odihneasc`, ea r`m`sese... O pereche debra]e \n plus nu era prea mult \n momente ca acestea!

Muncea ca un automat, gândindu-se doar cum s` u[urezesuferin]ele r`ni]ilor care o \nconjurau. Aceast` nebunieuciga[` nu se va mai termina niciodat`?

Dintr-o dat`, \l z`ri pe Anthony. |nm`rmuri v`zându-lacoperit de sânge – sângele tân`rului militar pe care-ltransportase pe bra]e.

– E[ti r`nit? \ntreb` ea cu o voce pierit`.– Nu eu. Unul dintre oamenii mei.Deci, Maggie ]inea pu]in la el? Altfel nu l-ar fi privit cu atâta

\ngrijorare. Aceast` constatare \i f`cu o pl`cere ciudat`.|n mijlocul confuziei generale, brusc nu mai existau decât

ei doi pe lume.– Unul dintre oamenii mei, repet` Anthony. Este acolo, pe

o brancard`....Maggie \l urm`. |ngenunchear` \mpreun` lâng` tân`rul

r`nit. Cu gesturi abile [i totodat` pline de blânde]e, tân`radesf`cu nasturii c`m`[ii lui Johnny.

Are mâini fine, gândi Anthony – cu unghii t`iate scurt. {i nu purta verighet`...

Nu se gândise la asta \nainte. Deci, nu era m`ritat`?Maggie descoperise r`nile. O cut` vertical` \i br`zda

fruntea.– Este grav? \ntreb` Anthony.

OCHIUL FURTUNII 41

– M` tem c` da. Eu nu pot face nimic. Trebuie operatimediat.

Sheila trecu prin fa]a lor, ducând o tav` cu instrumentestr`lucitoare.

– Sheila! o chem` Maggie. Exist` o mas` liber` \n sala deopera]ie?

– Nu. Trei oameni a[teapt` [i cred c` mai aduc [i al]ii.Ca [i doctorul un pic mai devreme, ea declar`:– Trebuie s`-[i a[tepte rândul...Anthony strânse din pumni.– S` a[tepte!|ndreptându-se, veni c`tre Sheila cu un aer amenin]`tor.– |i semnezi condamnarea la moarte! Cine te crezi ca s`...Maggie \l \ntrerupse.– Sst! Sheila nu are nici o vin`... Ea execut` ordinele!– Dar...– Noi oper`m dup` un anume sistem. R`ni]ii care au [anse

mai mari de supravie]uire dac` sunt opera]i f`r` \ntârziere,trec primii. Cei care au suficient` putere s` a[tepte... a[teapt`,din p`cate. |ncerc`m s` salv`m un maximum de oameni. Dar nu putem face minuni.

– Johnny va tr`i dac` este operat! o asigur` Anthony cuputere.

– Este grav r`nit. {i mi-e team` s` nu aib` r`ni interne...– Va tr`i! spuse din nou Anthony. Este un marin!Gândindu-se la to]i cei care pieriser` \n bar`ci, strânse din din]i.

42 MAURA SEGER

– Cel pu]in el s` fie salvat, murmur` el.

Maggie \n]elegea atitudinea lui Anthony. Dar cuno[tea de

asemenea [i limitele serviciului medical...

|[i mu[c` buza inferioar`. |n unele momente, meseria i se

p`rea atât de dur`... Trebuia s` te \nt`re[ti continuu pentru a

face fa]` unor situa]ii \ngrozitoare.

Era o fiin]`, cel despre care discutau. Un adolescent –

aproape un pu[ti care avea capul plin de fisuri. La mii de

kilometri de acolo, p`rin]ii se gândeau la el, se \ngrijorau

pentru el...

– Ce tân`r este, murmur` ea.

Moartea risca s`-l secere \nainte s` fi avut timp s` tr`iasc`.

Nici s` iubeasc`...

– Ascult`, m` duc s` v`d ce pot face, se auzi ea spunând.

R`mâi aici. Revin imediat.

– Mul]umesc, murmur` el.

Timp de o clip`, ea \[i puse mâna peste a lui.

– A[teapt`-m`! f`cu ea \n [oapt`.

Reveni foarte repede.

– Peste zece minute poate intra \n sala de opera]ii.

– Mul]umesc.

Cuvântul i se p`rea s`rac \n compara]ie cu ceea ce sim]ea.

O ajut` pe Maggie s`-l transporte pe pu[ca[ul marin pân` la

u[a s`lii unde al]i r`ni]i a[teptau pe brancarde...

Johnny intr` primul. Dar p`rea [i cel mai grav.

OCHIUL FURTUNII 43

Maggie \l urm` [i peste o jum`tate de or`, veni s`-l cautepe Anthony care r`m`sese la u[`.

– Cred c` este salvat, \i spuse ea simplu.

44 MAURA SEGER

Capitolul 3

Joseph Gargano spunea \ntotdeauna c` era un om f`r` trecut.Sosise \n America \n urm` cu treizeci de ani. |n timpul

acestor treizeci de ani muncise din greu, economisise cur`bdare [i realizase \n cele din urm` o adev`rat` mic` avere.Ceea ce nu-l \mpiedica s` tr`iasc` simplu.

|[i crescuse corect copiii, cultivase gr`dina, respectaselegile bisericii [i constitu]ia american`... Ceea ce nu \l\mpiedica, \n toate duminicile dup`-amiaza, s`-[i \ntâlneasc`cu amicii italieni [i s` joace partide interminabile de c`r]i ac`ror miz` era de câ]iva cen]i.

Admira]ia lui pentru Franklin Roosvelt era total`. Deja votase \n trei rânduri pentru genialul politician.Fotografia pre[edintelui trona la loc de cinste \n camera lui,\nconjurat` de imagini pioase.

Tocmai ajunsese la New York vestea c` al patrulearegiment de pu[ca[i marini se repliase pe Corregidor.

– S` sper`m c` nu vor \ntârzia \nt`ririle! Altfel, Anthony seva afla ca un [oarece prins \n curs`! oft` Joseph.

Scutur` din cap.– Totu[i, Dumnezeu [tie dac` n-ar fi fost mai bine s`-l

conving ca \n loc de a se angaja \n armat` s`-[i g`seasc` oslujb` bun`! Un post de viitor, bine pl`tit... Numai c` el aveaalte idei. Ceea ce voia, era s` \mbrace uniforma [i s` trag` \ntot ce mi[c`.

|[i d`du la o parte farfuria de spaghete. Puiul cu rozmarinpe care nevast`-sa \l reu[ea atât de bine nu-l tenta.

Radioul se auzea \n surdin`. Poate va da un comunicat? |n a[teptare, se difuza pentru a dou`zecea oar` "God blessAmerica". Dumnezeu s` binecuvânteze America...

Era un cântec frumos, dar Joseph se s`turase s`-l totasculte ziua [i noaptea.

|[i \ncle[t` maxilarele. Refuza s` recunoasc` deschis, darAnthony fusese \ntotdeauna preferatul lui. Nutrea pentru elcele mai mari ambi]ii. Dar din p`cate, ambi]iile lui Anthonynu aveau nimic de-a face cu ale sale... Fiul lui nu visa decâtaventuri.

"Un adev`rat cap \nfierbântat! gândi el. Nu a \n]eles pân`acum c` tot ce conta \n via]` era familia? O cas` confortabil`,o nevast` iubitoare, copii f`r` probleme. {i siguran]amaterial`! Ce s`-]i dore[ti mai mult?"

46 MAURA SEGER

Maria Gargano \[i privea so]ul cu o bun`voin]` oarecum\ngrijorat`. Aceast` femeie sl`bu]` [i vioaie, originar` dinnordul Italiei era \nc` dr`gu]` cu p`rul ei des [i auriu, ochiicenu[ii [i pielea de culoarea filde[ului. Dac` pe lâng` so]ul [icopiii ei p`rea foarte firav` fizic, avea \n realitate o s`n`tate [iun moral de o]el.

Era fiica unor b`cani italieni instala]i la New York de la\nceputul secolului. De cum \l v`zuse pe Joseph Gargano,care tocmai debarcase \n America unde avea inten]ia s` fac`avere, [tiuse c` el era b`rbatul vie]ii sale.

Dar ea trebuise s` fac` primii pa[i... Fiindc` niciodat`Joseph nu [i-ar fi \nchipuit c` fiica unor comercian]i prosperis-ar interesa de un imigrant f`r` un dolar \n buzunar!

|[i iubea so]ul la fel ca \n prima zi. O nelini[tea s`-l vad`astfel. Ca Joseph s`-[i piard` pofta de mâncare, \nsemna c`are o mare grij` \n suflet.

Un oftat adânc \i ie[i din piept. {i ea se \ntreba cum se vortermina toate acestea. Anthony va sc`pa?

Era un b`iat descurc`re] [i inteligent, care [tia cum s`rezolve situa]iile cele mai complicate. Dar acolo, nimic nudepindea de el.... Japonezii p`reau c` vor s`-i extermine peamericanii r`t`ci]i \n sudul Pacificului, pân` la ultimul!

Totu[i, \nt`ririle nu puteau s` nu soseasc` foarte repedeacum...

– Totul va trece cu bine, mam`, o asigur` Vita.Simon, so]ul acesteia din urm`, \[i termin` paharul cu vin.

OCHIUL FURTUNII 47

– Da, totul va fi bine! accentu` el. Nu au decât s` sedescurce pentru a se men]ine pe "Stânc`". Peste pu]in`vreme, vapoarele vor fi acolo.

– Vor rezista?– Se spune c` insula Corregidor este o adev`rat` fort`rea]`

de nep`truns!Dominick interveni:– |ncearc` s` vezi partea bun` a lucrurilor, mam`.

Cel pu]in, tu [tii unde este [i ce face.Cu un mic râs, ad`ug`:– Ceea ce nu era \ntotdeauna cazul când se afla acas`!– Acela[i lucru s-ar putea spune [i despre tine! ripost` ea.– Nu pentru mult` vreme.F`cu o pauz` \nainte de a anun]a:– M-am angajat ast`zi la marini.Se l`s` t`cerea. Apoi Joseph lovi cu pumnul \n mas`.– E[ti nebun? Pu[ca[i marini! Ce te-a apucat?– Nu sunt nebun! strig` Dominick. Marinii sunt cei mai

buni. Anthony mi-a spus \ntotdeauna.– Cine [tie? Iat`-l prizonier \ntr-un tunel la cel`lalt cap`t al

lumii! Dac` ]ineai mor]i[ s` te \nrolezi, de ce n-ai ales armata?Ridicând bra]ele spre cer, strig`:– Pu[ca[i marini! Fiii mei sunt ni[te imbecili! Ai chef s`

mori? Tu...– Joseph, nu vorbi de moarte! \l \ntrerupse Maria.Paulo se aplec` spre fratele lui.

48 MAURA SEGER

– Este adev`rat? Te-ai angajat la marini?– Da! r`spunse Dominick.– Formidabil! exclam` Paulo. Poate vom fi \n acela[i

regiment!Joseph \[i \ngust` ochii.– Ce spui tu?– {i eu m-am \nrolat, m`rturisi Paulo. {i tot la marini.

Ca Anthony, ca Dominick...Toate privirile se \ntoarser` c`tre Simon care \n`l]` din

umeri.– Acum, pot m`rturisi [i eu la fel!– O s` devii tot un marin? strig` Joseph.– Nu. M-am \nrolat \n armat`. Nu am f`cut decât s`

devansez apelul. De aici \n dou` sau trei s`pt`mâni, va trebuis` m` prezint sub drapel, de bun`voie sau cu for]a!

Zâmbi.– Le-am spus c` eram buc`tar [i c` mi-ar pl`cea s` lucrez

ca atare! Cu un pic de noroc, voi r`mâne \n spatele frontului!Vita \[i ascunse fa]a \n mâini.– Oh, nu... gemu ea. Nu...– Dac` devansezi apelul, po]i alege, \i explic` so]ul ei.

Gândindu-m` la tine [i la copii, m-am hot`rât s` m` \nrolez.Ace[tia din urm`, care se jucau lini[ti]i \n camera vecin`,

ap`rur` \n acel moment.– Unchiul Anthony o s`-i omoare pe to]i japonezii! strig`

fiul cel mai mare al lui Simon [i al Vitei.

OCHIUL FURTUNII 49

Va fi un erou! Pre[edintele \l va decora [i...

Dominick \l lu` \n bra]e.

– O s` devenim cu to]ii eroi! Japonezii \nc` nu-i cunosc pe

cei din neamul Gargano! Nu [tiu ce-i a[teapt`. Cât despre

nem]i...

Joseph f`cu gestul de a-[i astupa urechile.

– Nu, nu ace[tia! strig` el.

– Trebuie s` recuno[ti c` suntem \n r`zboi pe dou`

fronturi, tat`! remarc` Paulo.

– {tiu, [tiu... Dar pre[edintele le va veni de hac [i

japonezilor [i nem]ilor! Aminti]i-v` ce a spus: "Nu trebuie s`

ne temem de nimic, ci doar de teama \n sine..."

Paulo se cutremur`. Se gândi la fratele lui prizonier al unei

stânci str`b`tut` de tuneluri, la mii de kilometri de New York.

Inima i se strânse. Cu un pic de noroc, \nt`ririle vor veni la

timp. Cu condi]ia s` existe \nt`riri...

Anthony nu mai credea.

"Niciodat` nu vor veni \nt`riri, gândi el. Este o utopie".

Batalionul lui primise ordinul s` se replieze \n fa]a intr`rii

tunelului principal. Trebuia s` apere [i s` \mpiedice orice

debarcare pe plaj`.

Generalul MacArthur credea c` japonezii vor \ncerca un

asalt dinspre mare. Pe moment, se mul]umeau s`

bombardeze insula prin atacuri sporadice, durând uneori

doar câteva minute [i alteori mai multe ore.

50 MAURA SEGER

Oamenii erau obosi]i. Sigur c` mâncau, dar regimul lorprezenta grave caren]e de vitamine. Meniul era \ntotdeaunaacela[i [i ei glumeau:

– Ast`zi vom avea ton la cutie cu orez sau orez cu ton laconserv`?

Cel pu]in tr`iau \n aer liber. Anthony se \ntreba cumrezistau cei care petreceau dou`zeci [i patru de ore dindou`zeci [i patru \n acele subterane sufocante.

Nu era penibil` numai lipsa de aer, ci [i mirosul [izgomotul. Erau atâ]ia oameni \nghesui]i unii \ntr-al]ii...Fiecare centimetru p`trat p`rea ocupat.

Maggie dispunea de o cu[et` [i prin aceasta f`cea partedintre privilegia]i. Anthony [tia totu[i c` nu se odihnea des.Muncea pân` la limita extrem` a puterilor [i el se \ntreba câtva reu[i s` reziste \n aceste condi]ii.

Dac` toat` lumea pierdea \n greutate, ea p`rea s` sl`beasc`mai mult ca ceilal]i.

Anthony se interesase odat` pe lâng` Sheila.– Nu-i nimic surprinz`tor! r`spunsese ea. Face prea mult!

To]i chirurgii o cheam` când fac o opera]ie. Este o asistent`medical` atât de bun`! Este la datorie optsprezece ore pe zi,uneori [i mai mult! Cum vrei s` par` \n plin` form`?

– Trebuie totu[i s` se odihneasc`! Dac` se \mboln`ve[te,nu-i va folosi la nimic... Nu ai putea s-o convingi?

– Ca [i cum ai vorbi la pere]i! Maggie se dedic` \n\ntregime muncii sale [i nimic altceva nu mai conteaz`.

OCHIUL FURTUNII 51

– Datoria... datoria... morm`i Anthony. Frumos, dar...Sheila \i zâmbi.– {i tu \]i faci datoria. Nici tu nu dormi. {i tu...El o \ntrerupse.– Este normal! Eu sunt b`rbat. {i pu[ca[ marin, \n plus.

Bombardamentele repetate perturbau complet via]a marin`.De fiecare dat` când un obuz c`dea \n ap`, la suprafa]a apeiap`reau pe[ti lovi]i, plutind cu bur]ile \n sus.

Anthony lu` obiceiul s` se duc` s`-i pescuiasc`. |ncerca s`uite de rechini.

Regimul alimentar al oamenilor lui se \mbun`t`]i astfel \nmare m`sur`. Hot`r\ s`-i duc` regulat lui Maggie pe[teproasp`t.

Când caporalul \l v`zu alegând o duzin` din cei mai bunipe[ti, \i f`cu cu ochiul.

– Un cadou?{tia precis cui \i erau destina]i acei pe[ti. Cum s` p`strezi

secretul pe "Stânc`", când to]i refugia]ii [i militarii tr`iau unulpeste altul?

– Oh, o s` fac un tur \n tuneluri... r`spunse Anthony cu unaer indiferent. M` \ntreb cum mai merge pe acolo...

– Nimic nu s-a schimbat de ieri!Anthony \i adres` o privire \ntunecat` [i acesta disp`ru.

|n drum, \[i verific` ]inuta, f`r` entuziasm. Un pantalon kaki,pr`fuit... [i nimic altceva! Era atât de cald [i de umed, \ncâtb`rba]ii se obi[nuiser` treptat s` umble cu bustul gol.

52 MAURA SEGER

Anthony \[i trecu mâna prin p`rul des [i prea lung."Dac` m-ar vedea tat`l meu acum, s-ar gr`bi s` m` duc` la

frizer! gândi el {i mi-ar spune s` nu m` plimb pe jum`tate gol..."Ultimul atac japonez avusese loc cu o jum`tate de or` \n

urm`. Noaptea nu va \ntârzia s` se lase [i era probabil c`inamicul va a[tepta pân` a doua zi ca s` revin` s` bombardeze"Stânca".

Asta d`dea oamenilor ocazia s` se destind`.{i Anthony avea inten]ia s` fac` la fel.Se \ndrept` drept spre spital [i o \ntâlni pe Maggie care

ie[ea, moart` de oboseal`, dup` ce f`cuse dou` tureconsecutive de gard`.

Când \l z`ri pe Anthony, zâmbi.– Ia te uit`! Iar ai fost la pescuit?– Bine\n]eles. Nu-i nimic altceva de f`cut pe aici.O examin` \ncruntându-se. I se p`rea c` mai sl`bise \nc`

din ajun.– Cum merge? \ntreb` el.Ea ridic` din umeri.– Mult` munc`. Pentru a schimba...Un c`pitan \[i \ncetini pa[ii \ntâlnindu-i. Imediat Anthony

se \ndrept`.– Am venit s` aflu ve[ti despre Johnny, pretinse el.Regulamentul era foarte strict. Un simplu sergent nu putea

avea rela]ii personale cu o asistent` medical` fiindu-isuperioar` \n grad.

OCHIUL FURTUNII 53

Maggie intr` imediat \n joc.– Johnny este \n plin` form`, sergent. Azi-diminea]`

\ncerca s` m` conving` c` se poate \ntoarce s` se bat`!Scoase un mic râs.– Face mult mai bine, dar nu este \nc` vindecat. Nici nu se

pune problema s`-[i p`r`seasc` patul pe moment!C`pitanul se \ndep`rt`. Anthony avea chef s`-[i bat` joc de

disciplin`, dar p`str` pentru el sarcasmele. Maggie, carefusese educat` \n respectul pentru regulamentele militare,risca s` nu \n]eleag`...

Acum, el venea \n fiecare zi s-o vad`. Aceste scurte vizite \ideveniser` indispensabile.

{i pentru ea, reprezentau o raz` de soare \n obscuritateaperpetu` a tunelurilor.

Se f`ceau trei s`pt`mâni de când tr`ia pe Corregidor.|ncepea s` se \ntrebe dac` mai exista lumea de afar`, \n afaratunelurilor care deveniser` singurul ei orizont.

– Ai citit acest comunicat?– Nu.El desf`cu hârtia pe care i-o \ntinsese. Era vorba despre un

mesaj pe care generalul MacArthur \l f`cea s` circule printretrupe.

"|nt`ririle nu vor \ntârzia s` vin`. Mii de solda]i sunt pedrum, ca [i sute de avioane. Dar este imposibil de fixat datasosirii lor, deoarece vor trebui s` traverseze liniile inamice,ceea ce risc` s`-i \ntârzie.

54 MAURA SEGER

„TRUPELE TREBUIE S~ REZISTE PÅN~ LA VENIREA

|NT~RIRILOR!"

F`r` s` vrea, Anthony era impresionat. De ce MacArthur

\nc` mai credea \n \nt`riri?

– Vor veni, nu-i a[a? \ntreb` Maggie.

– Poate c` da, poate c` nu.

– Nu ne-ar min]i a[a!

El ridic` din umeri.

– Nu [tiu... Ofi]erii care ne conduc vor s` se conving` – [i

s` ne conving` totodat` [i pe noi – c` nimic nu este pierdut.

Cu un oftat, ad`ug`:

– Dar mi-e team` c` aceast` poveste cu \nt`ririle s` nu fie

decât o glum`!

Ea \[i plec` ochii.

– Probabil c` ai dreptate. Cum ar putea s` vin` s` ne ajute

acum? Pare imposibil.

Lui Anthony \i p`ru r`u c` spusese deschis ce gândea.

– Nu te \ngrijora prea tare, f`cu el \ncet. Nu serve[te la

nimic s`-]i faci griji. {i cine [tie? Poate totul se va aranja...

– Cum?

– S`-]i \nchipui c` japonezii renun]` [i se \ntorc acas` la ei.

Amândoi [tiau c` nu trebuia s` contezi pe o astfel de

minune. Dar se pref`cur` c` era posibil...

Anthony \ntinse tinerei pe[tii.

– Sper c` o s` m`nânci câ]iva [i nu o s`-i dai pe to]i!

OCHIUL FURTUNII 55

P`rea atât de fragil` \n fusta ei kaki [i bluz` asortat`! Pe Corregidor, asistentele erau obligate s`-[i lase ]inuta alb`la vestiar.

– Maggie, e[ti atât de slab` c` ar fi suficient` o pal` de vânts` te ridice! spuse el.

Ea schi]` un zâmbet.– Dar [i tu ai pierdut din greutate.Dar el r`m`sese musculos [i solid, iar ea devenea din ce \n

ce mai slab` [i mai palid`.– M`nânci suficient? \ntreb` el.– Firesc. {i m` desf`t cu pe[tii t`i, s` [tii. |i \mpart cu alte

asistente, bine\n]eles! Nu a[ putea mânca singur` \n col]ulmeu, dup` cum b`nuie[ti!

{tia c` el \i pescuia cu pre]ul vie]ii. Dar la ce bun s`-i spun`s` nu-[i ri[te via]a pentru câ]iva pe[ti? |l cuno[tea suficient debine ca s`-i prevad` reac]iile.

– Vrei s` ie[i cinci minute? \i propuse el.– Este prudent?– Nu cred c` bombardamentele vor re\ncepe pân` mâine.

}i-ar face bine pu]in aer curat. Vino s` vezi stelele cu mine!– Poetule! zâmbi ea.Ea \l \nso]i afar`. Deja c`dea crepusculul. La vest, cerul se

colora \n portocaliu [i violet. Deja ap`ruser` câteva stele pefirmament.

Se a[ezar` la ad`postul unui zid din saci de nisip. Anthony \ioferi jum`tatea unei ]ig`ri. Tutunul era ra]ionalizat ca [i restul...

56 MAURA SEGER

Ea ezit`, apoi accept`.– Mul]umesc.Fumând [i contemplând cerul, vorbeau \n [oapt`.– Oamenii t`i \[i p`streaz` \n continuare moralul? se

interes` Maggie.– Da. Acolo unde exist` ac]iune, un marin are \ntotdeauna

un moral bun!Se f`cu t`cere. Cerul se \ntuneca.– Dac` n-am fi fost \n r`zboi, ce ai face \n acest moment?

\ntreb` Anthony.Ea reflect`.– Greu de imaginat... Via]a pe care am dus-o \nainte de a

veni aici mi se pare atât de \ndep`rtat`, de ireal`! Chiar [i laManila, totul era diferit.

Privirea i se pierdu \n gol.– Ofi]erii organizau serate dansante. Ne duceam s` vedem

meciurile de golf de pe terenurile care dominau golful...|nchise ochii.– Primele luni pe care le-am petrecut la Manila sem`nau

mai curând a vacan]`. Apoi, treptat, lucrurile s-au schimbat...Foarte \ncet, ad`ug`:– Mi-e greu s` m` v`d din nou \n Statele Unite – Virginia,

lâng` p`rin]ii mei.– S-ar spune c` tot ceea ce constituia via]a noastr` de

alt`dat` a disp`rut, spuse Anthony. |ncerc s` m` gândesc lamasa de familie, s`-mi rev`d fra]ii [i surorile \n jurul unui vas

OCHIUL FURTUNII 57

cu spaghete cum numai mama [tie s` le fac`... [i nu reu[esc!

Aceast` imagine mi se pare atât de idilic`, \ncât mi-e greu s`

cred c` a existat vreodat`!

– {i eu la fel...

– }i-e dor de familia ta? \ntreb` el.

– Mult. A[ vrea s` le trimit [tiri despre mine, dar este

imposibil de comunicat cu Statele Unite \n acest moment...

– Dac` tat`l t`u este la Ministerul de R`zboi, trebuie s` [tie

unde te afli.

Din nou se instal` t`cerea. Dar era o t`cere plin` de

c`ldur` [i \n]elegere.

"Curios, gândi Maggie. Nu m` simt \n largul meu \n acest

moment decât cu Anthony. Este singurul care are pu]in timp

disponibil..."

Via]a devenea din ce \n ce mai grea \n tuneluri.

Oamenii, la cap`tul nervilor, nu-[i vorbeau decât pentru a

schimba informa]ii indispensabile. Nici cu Sheila Maggie nu

avea timp s` vorbeasc`, fiindc` f`ceau parte din echipe

diferite.

F`r` a reflecta, \[i puse mâna peste cea a lui Anthony.

El avu o u[oar` ezitare \nainte de a-i \ntoarce acest soi de

mângâiere fr`]easc`.

Privirile li se \ntâlnir`. Inima lui Anthony \i s`ri \n piept.

Avea din nou cincisprezece ani [i o ]inea pe Mary Care de

mân` \n timpul recrea]iei.

58 MAURA SEGER

Dup` ce o condusese pe Maggie \n`untru, Anthony ajunsela postul lui. Cu câteva ore mai devreme sosise submarinul"Trout" aducând un stoc de muni]ii suplimentare.

Curios, Anthony se \ndrept` spre port, unde \ntâlni unsergent pe care-l cunoscuse mai demult, \n vremeaantrenamentului.

Acesta scoase o sticl` de whisky.– Te tenteaz`.– Mai \ntrebi...B`u câteva \nghi]ituri.– E[ti la bordul lui "Trout"? se interes` el, \napoind sticla

camaradului s`u.– Da.– De ce nu a]i plecat \nc`?– Lips` de lest. S-a vrut s` se \ncarce ni[te saci cu nisip, dar

ni s-a interzis s`-i atingem.– Evident! exclam` Anthony. Ei ne servesc la ad`postire \n

caz de bombardament. Pentru noi, valoreaz` mai mult caaurul!

– Aur? Ei bine, \nchipuie-]i c` se va \nc`rca aur \n loculmormanelor voastre de nisip! Un lest numai din aur,gânde[te-te un pic.

Anthony se \ntreb` dac` nu b`use prea mult whisky. De obicei, se ]inea bine la alcool, totu[i!

– Ce tot spui acolo?– "Trout" va fi \nc`rcat cu lest de aur.

OCHIUL FURTUNII 59

– Ai b`ut cam mult whisky, b`trâne! Spui prostii.

– Nici gând! Tot aurul tezaurului filipinez a fost adus aici.

{i acum, noi \l ducem \n Australia la bordul lui "Trout".

– Bine, spuse Anthony, nu prea interesat.

D`du camaradului s`u o scrisoare pe adresa p`rin]ilor s`i.

Aceast` scrisoare o ducea de mai multe zile \n buzunar,

a[teptând o ocazie s-o expedieze. Nu con]inea decât câteva

rânduri scrise \n grab`. Suficiente, totu[i, pentru a-i asigura

de soarta lui.

"La data de ast`zi, sunt \nc` \n via]`, gândi el cu o ironie

amar`. Dar ce se va \ntâmpla mâine?"

Era din ce \n ce mai nesigur de soarta refugia]ilor pe

"Stânc`". Dac` "Trout" lua tezaurul filipinez, era un semn

r`u... Asta \nsemna c` autorit`]ile nu credeau deloc \ntr-o

sosire apropiat` a \nt`ririlor [i salvau tot ce se putea.

|n primul rând, se punea aurul \n siguran]`. Apoi va fi

rândul ofi]erilor superiori s` mearg` la ad`post. Cât despre

cei care r`mâneau...

Situa]ia nu se \mbun`t`]i \n cursul s`pt`mânilor care

urmar`. Departe de asta! Anthony \[i supraveghea oamenii,

pândind cel mai mic semn de sl`biciune – u[or de \n]eles dat

fiind date \mprejur`rile, chiar [i pentru marini. Dar ei

r`mâneau mai hot`râ]i ca oricând. Totu[i, nu mai vorbeau

despre \nt`ririle \n drum spre Corregidor.

|n rândurile lor \ncepu s` circule un cântec:

60 MAURA SEGER

"Suntem sacrifica]ii stânciiNu mai avem mam`, nici tat`,Nici prieteni, pe nimeni,Fiindc` toat` lumea ne-a uitat."

Nu puteau rezista la infinit. B`nuiau c` deznod`mântuleste aproape. Un deznod`mânt sumbru...

Anthony, care nu era \n mod deosebit credincios, asist` demai multe ori la mesa pe care o ]inea un preot militar, \ntr-uncol] de tunel transformat \n capel`. Se ducea acolo fiindc`avea nevoie de o oarecare \mb`rb`tare spiritual`, dar [ifiindc` o \ntâlnea pe Maggie.

Dup` oficiere, g`seau mijlocul de a vorbi câteva minute. El continua s`-i aduc` regulat pe[te. Iar ea \i d`dea sfaturimedicale pentru oamenii lui. Majoritatea pu[ca[ilor mariniprezentau \ntr-adev`r tulbur`ri de s`n`tate. Aveau aproapeto]i dezinterie [i unii aveau probleme dermatologice datorate\n principal c`ldurii [i umezelii care domnea \n tran[ee.

Nu abordau subiecte personale. {i niciodat` mâinile nu lise mai \ntâlniser`... Totu[i, amândoi erau con[tien]i de ce arfi putut fi, \n \mprejur`ri diferite.

Din p`cate, era r`zboi. Din p`cate, moartea d`deatârcoale...

|n martie, când se aflau pe "Stânc`" deja de trei luni, aflar`c` MacArthur p`r`sise Corregidor pentru Australia.

OCHIUL FURTUNII 61

|n submarinul care-l ducea luaser` loc un num`r bun deofi]eri superiori.

Generalul Jonathan Wainwright comanda de acum \ncololocul. Era un bun ofi]er, dar nu un geniu militar. Toat` lumea[tia c` era acolo pentru a prezida \nv`lm`[eala de dup`\nfrângere.

O singur` \ntrebare mai r`mânea de pus: când va avea loc?

62 MAURA SEGER

Capitolul 4

Elizabeth Lawrence, a[ezat` pe o canapea tapisat` cum`tase, citea \nc` o scrisoare de la fiica ei:

"Drag` mam`, drag` tat`, drag` Ted,

Sper c` sunte]i cu to]ii s`n`to[i. Aici, totul este bine. Mâine va fi Cr`ciunul, [i m`car o dat` nu suntemsupra\nc`rca]i de munc`. Profit ca s` v` scriu aceast` mic`scrisoare.

Am primit cu bine coletul. Mul]umesc! Mai ales pentrurujul de buze. Nu mai aveam [i aici nu se g`se[te. {i ziarelemi-au f`cut pl`cere."

Maggie trebui s` se opreasc` din scris \n acel moment.Reluase scrisoarea un pic mai târziu, cu un scris u[or tremurat:

"Termin \n grab`. Aduc r`ni]i...V` s`rut pe to]i trei, sperând ca anul care vine s` fie mai

pu]in \ntunecat ca cel care se termin`.Maggie."

Elizabeth puse scrisoarea pe o m`su]` joas`. Sosise \n aceadiminea]`, acoperit` de timbre australiene.

Cu un oftat, l`s` privirea s`-i r`t`ceasc` peste gr`dina carese z`rea prin u[ile de sticl`. Lalelele [i iri[ii erau \n floare. Un pi]igoi s`rea peste peluza bine \ntre]inut`. Apoi zbur`spre s`lciile mari care m`rgineau gr`dina.

– Aceast` scrisoare a fost scris` acum patru luni, oft` ea. {i de atunci au avut loc atâtea evenimente grave!

Ora[ul Bataan, din Filipine, c`zuse \n mâinile japonezilorcu câteva s`pt`mâni \n urm`. Dou`sprezece mii de americani[i [aizeci [i patru de mii de filipinezi trebuiser` s` se predea.

|n curând, va fi rândul lui Corregidor...Se auzi un zgomot de motor de ma[in`. Colonelul Wilson

Lawrence se \napoiase... Elizabeth se ridic` [i merse \n\ntâmpinarea so]ului ei.

Maggie era plecat`... Ted zbura la bordul portavionului"Hornet". Casa p`rea uneori pustie acestei mame de familiecare-[i consacrase atâ]ia ani educ`rii celor doi copii.

{i \n curând, va fi probabil rândul so]ului ei s` plece!Wilson \[i f`cu intrarea \n salon. |[i purta uniforma cu

elegan]` [i pu]in` ridigitate militar`. Avea deja patruzeci [i

64 MAURA SEGER

nou` de ani, dar p`rea mult mai tân`r decât oamenii deafaceri de aceea[i vârst`, pe care-i \nfrunta uneori peterenurile de golf.

– Am \ntârziat, draga mea. Scuz`-m`... Dar reuniunea adurat mai mult decât era prev`zut.

– Trebuie s` fii obosit. Vrei s` te odihne[ti pu]in \nainte decin`?

– Nu este cazul...O s`rut` tandru pe so]ia sa, mângâindu-i p`rul brun \n

care ap`ruser` deja fire albe. O iubea la fel de mult ca \n ziuacând se c`s`toriser`, acum mai mult de un sfert de secol...

– O scrisoare de la Maggie! \i \ntinse Elizabeth misiva pecare o primise chiar \n acea diminea]`.

Zâmbetul colonelului disp`ru. Dintr-o dat`, i se f`cufric`... Ce r`u \i p`rea c`-[i \ncurajase fiica s` devin` asistent`medical` \n Armat`. Credea atunci c` va fi pentru ea oexperien]` pasionant`. Era departe de a b`nui c` o va vedeala cel`lalt cap`t al p`mântului!

Acum, se afla pe Corregidor. {i japonezii \ncercuiau"Stânca"... |ntr-una din urm`toarele zile, fort`rea]a va c`dea\n mâinile du[manilor. {i probabil va fi moartea pentru ceicare rezistau de luni de zile cu atâta curaj.

"Sacrifica]ii de pe Corregidor..." gândi el cu am`r`ciune.Se pusese problema \ntr-un timp oarecare s` trimit`

\nt`riri trupelor \ncercuite de japonezi. Apoi, ministrul der`zboi hot`râse s` dea prioritate frontului european.

OCHIUL FURTUNII 65

Era logic. Dar dramatic pentru un tat` de familie a c`ruifiic` urma s` se afle printre victime.

– Nu cite[ti scrisoarea de la Maggie? se mir` Elizabeth.– Ba da, bine\n]eles...Parcurse cele câteva rânduri scrise de o mân` ferm`.

Doar ultimul paragraf fusese scris de o mân` care tremura.|ncerca s` citeasc` printre rânduri, \ntrebându-se cum

suporta fiica lui experien]a dramatic` pe care o tr`ia.Apoi \i d`du scrisoarea so]iei.– Am impresia c` ieri \nc` Maggie locuia cu noi...Privirea lui se a]inti asupra fotografiei \n ram` care trona

pe [emineu. Fusese f`cut` la vremea când Maggie nu avea nicio grij`... doar s` se distreze [i s` profite de via]`. Ce dr`gu]`era cu fusta ei ecosez, plisat`, [i cu puloverul \mpodobit cuun [irag de perle! Zâmbea [i soarele f`cea s`-i str`luceasc`p`rul! P`rea atât de plin` de via]`!

"Ce face \n acest moment? gândi colonelul. Prizoniera tunelurilor de pe Corregidor..."

***

Palid`, sl`bit`, \nvins`, Maggie st`tea la c`p`tâiul unuisoldat care murea. De treizeci [i [ase de ore, acum, era lacap`tul puterilor...

66 MAURA SEGER

Sfâr[itul nu va \ntârzia. Japonezii bombardau f`r` \ncetare"Stânca". Exploziile zguduiau continuu subteranele [i oploaie de moloz [i praf c`dea peste paturile bolnavilor.

|n fiecare clip`, se aduceau noi r`ni]i. Maggie se temea\ntotdeauna s` nu-l vad` pe Anthony z`când pe brancard`.

|[i \nghi]i saliva [i \nchise o clip` ochii, f`r` a \nceta s` ]in`mâna soldatului pentru a-i controla pulsul. B`t`ile erau dince \n ce mai slabe, [i dintr-o dat` \ncetar`.

Maggie se ridic` [i-i acoperi fa]a cu cear[aful aspru. Cel pu]in, nu suferise... Când \l aduse era deja \n com` [i nu-[i rec`p`tase cuno[tin]a.

Tân`ra \i not` numele, gradul, num`rul de identificare [iora mor]ii. Apoi ceru unuia dintre solda]ii care secondauasistentele s` duc` trupul.

De-abia se eliber` patul c` un alt r`nit fu adus \n loc.Ea se aplec` deasupra lui cu ochii ro[ii de oboseal`.Se apropie Sheila.– Ar trebui s` te odihne[ti, Maggie.– Nu. Nu a[ putea dormi...{i Sheila p`rea epuizat`. Sl`bise \ngrozitor. Frumosul ei

p`r blond p`rea gri, \ntr-atât \[i pierduse str`lucirea.Maggie g`si puterea s` glumeasc`.– Tocmai tu \mi faci moral`! Cu fa]a pe care o ai...Sheila \[i strânse mâinile.– Ah! Ce n-a[ da pentru o baie! Inchipuie-]i o cad` plin` cu

ap` cald`, spumoas`...

OCHIUL FURTUNII 67

– |nchipuie-]i un pat cu cear[afuri curate... f`cu Maggieintrând \n joc.

– O friptur` enorm` [i o salat` proasp`t`...– O \nghe]at`!– O pr`jitur` cu ciocolat` cum [tie s` fac` mama mea...|ncepur` s` râd`.– Suntem ni[te proaste! conchise Maggie. Avem amândou`

silueta de invidiat a unui manechin [i vis`m s` ne umf`m cucalorii!

– Pu]in \mi pas` de siluet`! Dac` \ntr-o zi voi putea mâncadup` pofta inimii, nu m` voi ab]ine, crede-m`!

– Nici eu, m`rturisi Maggie.Dar vor avea vreodat` ocazia s` m`nânce bine?

Se \ndoiau... Cu o s`pt`mân` \n urm`, treizeci de infirmiereplecaser` la bordul a dou` submarine. Dar nici Sheila, niciMaggie nu fuseser` alese... Era prea mult` nevoie de ele pe"Stânc`!"

– Cele mai bune r`mân, le spusese Jane Davies, asistenta[ef`.

Era un compliment, \ntr-adev`r. Dar asta \nsemna [i c`cele mai bune erau destinate s` moar` \n timpul asaltuluifinal. Asalt care nu va \ntârzia probabil.

Maggie [i Sheila \ncredin]aser` celor care plecau scrisoridestinate familiilor lor.

Maggie \i \n[tiin]a pe ai s`i c` nu mai avea nici o speran]`.Totu[i, nu le vorbea despre moarte...

68 MAURA SEGER

"Precis japonezii m` vor lua prizonier`, la scrisese ea. Deci nu v` voi revedea pân` la sfâr[itul r`zboiului".

Pentru nimic \n lume nu ar fi vrut s-o \nsp`imânte pemaic`-sa povestindu-i atrocit`]ile la care se dedau japoneziiasupra prizonierilor lor. Mai ales prizoniere... Circulaupove[ti \nsp`imânt`toare...

Asta depindea de regimente. Unele \[i tratau ostaticii cuumanitate: \i hr`neau corect [i-i \ngrijeau, dac` era cazul.

O singur` speran]` r`mânea supravie]uitorilor de peCorregidor. S` fie f`cu]i prizonieri \n condi]ii convenabile...

Ghemuit \n col]ul unei tran[ee, Anthony dormea. Luase obiceiul s` a]ipeasc`, atunci când putea, câteva minute.Dintr-un nimic, se trezea. Imediat se \ndrepta, imediat intra\n alert`.

O barb` de o s`pt`mân` \i \nnegrea b`rbia. Era cu bustulgol, ca de obicei. Umerii [i pectoralii r`mâneau musculo[i,dar coastele i se reliefau.

Estima s` fi pierdut \n jur de cincisprezece kilograme.Dac` mai sl`bea, \[i pierdea puterile. Pe moment, reflexele \ir`m`seser` bune [i for]a nu p`rea s` i se fi diminuat.

Dormind, \[i strângea pu[ca la piept. Vroia s` moar`luptând. Niciodat` nu se va l`sa s` cad` prizonier.

|n jurul lui, pe rând, oamenii lui f`ceau de gard`. Fuseser` mai multe cazuri de dezertare \n rândurileamericane [i \n armata filipinez`. Dar nici unul dintre pu[ca[iimarini ai sergentului Gargano nu dezertase.

OCHIUL FURTUNII 69

{tia c`, la fel ca [i el, se vor lupta pân` la sfâr[it.

Erau b`rba]i hot`râ]i, antrena]i [i posedând un sim] \nalt al

onoarei [i datoriei.

Anthony continua s` doarm`. Visa... |n somn, o vedea pe

Maggie alergând pe o plaj`. Ea se \ntoarse [i-i \ntinse bra]ele.

Vru s-o \mbr`]i[eze, dar mâinile lui nu \ntâlnir` decât

vidul. Atunci, deschise ochii.

Brusc, se \ndrept`.

– To]i la ad`post, strig` el.

Oamenii se trântir` pe p`mânt. O bomb` explod` la mic`

distan]`, f`când s` se cutremure totul. Fum [i buc`]i de stânc`

se ridicau \n aer. Ici [i colo c`zur` alte bombe. Apoi \ncepu s`

plou` cu gloan]e. Japonezii atacau din nou...

Acestui bombardament intens \i urm` un calm relativ.

Nici unul dintre oamenii lui Anthony nu fusese atins.

Dar ceilal]i avuseser` mai pu]in noroc. Deja solda]i cu t`rgi

\nc`rcate se \ndreptau spre spitalul arhiplin.

Maggie [i Sheila \[i acordaser` câteva clipe de odihn`.

Mo]`iau, a[ezate pe o banc` atunci când fur` aduse noile

victime.

Jane Davies se apropie de Maggie [i o scutur` \ncet.

Când tân`ra deschise ochii, \i \ntinse o cea[c` de cafea.

Un adev`rat lux devenit din ce \n ce mai rar pe "Stânc`!"

Asistenta [ef` \i zâmbi tinerei. Ca [i toate celelalte, sl`bise.

Dar indiferent de \mprejur`ri, p`stra un calm suveran.

70 MAURA SEGER

– |n ultimul timp nu prea am avut ocazia s` vorbim, spuseaceasta \n [oapt`. Dar ]ineam s`-]i spun c` \]i apreciezdevotamentul, Maggie.

Maggie ro[i.– Dar este... este firesc.– E[ti o asistent` deosebit de dotat`, mai ales \n sala de

opera]ii. Armata noastr` are nevoie de femei ca tine! Ar fip`cat s` te pierdem...

Surprins` de acest discurs, Maggie nu g`si nimic s`r`spund`. Acum o cuno[tea suficient pe Jane Davies ca s` [tiec` nu se lansa \ntr-o astfel de conversa]ie f`r` motiv.

Asistenta [ef` se uit` \n jurul ei, apoi, coborându-[i maimult vocea, declar`:

– Submarinul "Starfish" va pleca peste optsprezece orespre Australia. Vei fi la bord!

Maggie deschise gura, apoi o \nchise. Se \ntreba dac` nuviseaz`...

– O... o s` p`r`sesc Corregidor? se auzi ea \ntrebând cu ovoce tremur`toare.

– Cu câteva dintre colegele tale. Foarte pu]ine, fiindc`sunt pu]ine locuri pe "Starfish".

– Va veni [i Sheila?Jane Davies scutur` negativ din cap.– Sheila este o asistent` excelent`. Dar nu o asistent` ie[it`

din comun ca tine.– Veni]i [i dumneavoastr` \n Australia? mai \ntreb` Maggie.

OCHIUL FURTUNII 71

Aceast` \ntrebare o mir` vizibil pe interlocutoarea sa.– Eu? Bine\n]eles c` nu. R`mân aici, cu asistentele mele [i

r`ni]ii.Kay Broderick procedase la fel la Manila. Era acum rândul

Janei Davies s` se sacrifice. Fiindc` pentru ele, conducerea\nsemna mai \ntâi responsabilitate.

– Du-te s` te odihne[ti acum, \i ordon` asistenta [ef`. Vei mai face un tur de gard` \nainte de plecare.

Maggie ascult`. Cinci minute mai târziu era \ntins` pepatul ei. Dar nu reu[ea s` doarm`...

Sheila nu \ntârzie s` i se al`ture. Amândou` r`maser`t`cute lung` vreme. Maggie se hot`r\ prima s` vorbeasc`.

– E[ti la curent? \ntreb` ea simplu.– Da, r`spunse Sheila.Ea zâmbi cu curaj.– |mi pare bine pentru tine!Maggie scoase un suspin \n`bu[it.– Nu este drept! exclam` ea.– Ba da! E[ti cea mai bun` asistent`. Ar fi o prostie s` fii

l`sat` aici.{i b`tându-i mâna cu afec]iune, ad`ug`:– Va trebui s` continui s` munce[ti din greu! |n timp ce

eu, odat` prizonier`, voi fi \n vacan]`! |nchipuie-]i! Vacan]` \ntr-un paradis tropical! Ce vis!

– Oh, Sheila... suspin` Maggie.– Hai, lini[te! Vei vedea, ne vom revedea!

72 MAURA SEGER

F`cu o pauz`.

– Pot s`-]i cer un serviciu?

– Bine\n]eles!

|ntinse prietenei ei un mic pachet de scrisori.

– Pentru Charlie...

Acum, Maggie plângea \n hohote. Sheila o \mbr`]i[`

\nainte de a pleca din nou \n direc]ia spitalului.

Pe 3 mai 1942, Maggie era gata. |[i pusese \n rucsac cele

câteva haine \n stare bun` care \i mai r`m`seser` [i scrisorile

Sheilei.

Charlie, logodnicul acesteia din urm`, putuse s`-i trimit`

recent ve[ti. Supravie]uise naufragiului vasului "Arizona", la

Pearl Harbor, [i se afla acum la bordul lui "Nashville".

Cu câteva asistente care fuseser` desemnate de c`tre Jane

Davies [i patru sau cinci ofi]eri, Maggie a[tepta pe chei barca

destinat` s`-i duc` la bordul submarinului.

Cu inima grea, se \ntoarse s` contemple "Stânca".

Petrecuse patru luni \n subteranele de pe Corregidor!

Patru luni interminabile... Patru luni care i se p`ruser` mai

lungi ca anii!

Când sosise, era \nc` o tân`r` lipsit` de griji.

Pleca incredibil de maturizat`, dup` ce se lovise zilnic de

suferin]` [i moarte.

I se strânse inima.

|l va p`r`si pe Anthony, [i mai ales asta i se p`rea dur.

OCHIUL FURTUNII 73

Nu-l v`zuse de mai multe zile [i-i trimisese un bile]el scurtanun]ându-l de plecare.

Anthony strecur` \n buzunar bile]elul pe care i-l d`duse unpu[ca[ care fusese s`-[i panseze rana la spital.

Dintr-o dat`, \l chem` pe caporal.– |]i \ncredin]ez comanda. Sunt obligat s` merg \n port...Nici nu ascult` r`spunsul pu[ca[ului. Deja, \nainta spre

chei.Maggie era poate plecat`... Dar trebuia neap`rat s` \ncerce

s-o vad`. S`-i spun` ce sim]ea fa]` de ea, c`...Când ajunse pe chei, gâfâia. |n port domnea o agita]ie

intens`. Oamenii se strigau, se lansau ordine, ma[ini de terenmergeau \n toate direc]iile...

Deodat`, o z`ri pe Maggie. Ea \l v`zu \n acela[i moment [ialerg` spre el. F`r` s` se mai gândeasc`, \i deschise bra]ele [iea se arunc` la pieptul lui.

O strânse cu disperare.– Mi-era team` c` sosesc prea târziu! murmur` el.– Nu vreau s` te p`r`sesc! strig` ea \ntr-un hohot de plâns.

Nu, nu vreau...El \[i \nt`ri strângerea.– Trebuie s` pleci! Trebuie s` tr`ie[ti!Ea \ncepu s` plâng` [i mai tare. Lacrimile \i curgeau [iroaie

pe obrajii palizi. R`mâneau \mbr`]i[a]i, ag`]ându-se unul decel`lalt de parc` nu le era dat s` se mai vad` vreodat`. Ceea ce din p`cate era cazul...

74 MAURA SEGER

– Gargano! Chiar tu e[ti?Cu un morm`it nemul]umit, Anthony ridic` fa]a.

|l recunoscu pe unul dintre camarazii de alt`dat`.– Ferguson...{i, cu un mic râs:– Deci, tot \n armat`? |nc` n-ai ajuns \n fa]a cur]ii mar]iale?– {i tu, se pare c` la pu[ca[ii marini!Anthony \ncepu s` fac` prezent`rile.– Mac Ferguson, radio-navigant de prim` mân`!

{i mincinos de \nalt` clas`! Maggie, s` nu crezi nimic din ceeace \]i spune!

|ntorcându-se c`tre camaradul lui, ad`ug`:– Maggie Lawrence pleac` la bordul lui "Starfish".

}i-o \ncredin]ez!Tân`ra se preg`tea s` protesteze. Vroia s` spun` c` n-are

nevoie de protec]ie când sun` sirena anun]ând un nou atacaerian.

Anthony o trase pe marginea cheiului. Se aruncar`amândoi la p`mânt [i el o acoperi cu trupul lui. Un avionjaponez trecu pe deasupra cheiului, mitraliind tot ce mi[ca.

Reveni spre port de trei ori, apoi plec`.Anthony se ridic` [i o ajut` pe Maggie s` se pun` pe

picioare.– Oh! strig` ea.La câ]iva pa[i de acolo z`cea Mac Ferguson, radio-navigant

de prima clas`... Alerg` [i \ngenunche lâng` el.

OCHIUL FURTUNII 75

Inima nu-i mai b`tea...Cu ochii m`ri]i, Anthony contempla scena.

|ntâlnea moartea \n fiecare zi, dar nu reu[ea s` seobi[nuiasc`.

– Absurditatea r`zboiului, morm`i el.Maggie opri un marinar [i-i ceru s` mearg` s` anun]e

comandantului lui "Starfish" moartea unuia dintre membriiechipajului.

Câteva secunde mai târziu, comandantul sosea la fa]alocului.

Ordon` s` se ridice corpul lui Mac Ferguson. Acesta va fiaruncat \n mare conform ceremonialului \n vigoare.

Apoi, cu bra]ele \ncruci[ate, morm`i:– {i cum o s` ajung \n Australia f`r` operatorul meu de

radio?Privirea lui c`zu asupra lui Anthony.– Dar pe dumneata te cunosc!– Domnule comandant, eu...– E[ti Gargano, \mi aduc bine aminte de dumneata!

Ai \nv`]at radio \n acela[i timp cu Ferguson!– Da.Anthony cl`tin` din cap.– Bietul Ferguson...– Un excelent radio-navigant... spuse comandantul.

Ce p`cat c`...Se \ntrerupse [i oft`.

76 MAURA SEGER

– Cum o s` ajung \n Australia? repet` el cu jum`tate devoce.

Brusc, se \ntoarse spre Anthony.– Dar [i dumneata e[ti operator radio!– Am \nv`]at asta, da, comandante. Dar au trecut mai mul]i

ani. Acum sunt pu[ca[ marin [i...– F`r` discursuri! Urc`-te \n barc`!– Ce?– M-ai auzit! Niciodat` nu voi reu[i s` ajung \n Australia

f`r` radio-navigator. Japonezii l-au omorât pe al meu, amnevoie de un \nlocuitor la bordul lui "Starfish". Dumneata!

– Comandante, acum sunt pu[ca[ marin! insista Anthony.– Pu]in \mi pas`! Pleci spre Australia! Hai! Repede, la

bordul lui "Starfish"!Maggie \[i \ncle[t` mâinile una pe cealalt`. Moartea unui

om reprezenta o [ans` de supravie]uire pentru Anthony! |n aceast` dram` vedea mâna destinului.

– {i oamenii mei? \ntreb` Anthony. Crede]i c` o s`-iabandonez?

– E[ti noul meu radio-navigator. Este un ordin.Executarea!

OCHIUL FURTUNII 77

Mai 1942 – Iulie 1942

Australia

Capitolul 5

– Ia loc, domni[oar`, te rog, spuse ofi]erul. M` ocup

imediat de hârtiile dumitale.

Maggie se a[ez` pe un scaun \n fa]a biroului. Cu dosul

mâinii \[i netezi bumbacul imaculat al noii sale uniforme,

privind \n jurul ei.

Se afla la Brisbane, \n Australia, gata s`-[i reia munca.

"Starfish" sosise cu o s`pt`mân` \n urm` [i imediat

supravie]uitorii de pe Corregidor fuseser` pu[i sub

supraveghere medical`. To]i erau \ntr-o stare de oboseal`

extrem` [i prezentau caren]e fiziologice datorit` unei

alimenta]ii lipsit` de vitaminele esen]iale.

Abia la câteva ore de la plecarea lor, "Stânca" fusesecapturat` de c`tre japonezi... Generalul Wainwright,\n]elegând c` lupta devenise imposibil`, ridicase drapelul alb,\nsemnând capitularea.

Maggie \[i rec`p`tase for]ele, dar r`mânea foarte slab`. Ar fi trebuit un oarecare timp pentru a reveni la kilogramelepe care le pierduse.

Deja totu[i, ochii \i erau mai vioi, mersul mai sigur [i \nobraji c`p`tase un pic de culoare.

Noaptea dormea, dar somnul \i era populat de co[maruri.|n visuri le revedea f`r` \ncetare pe Sheila, Kay Broderick,Jane Davies [i pe toate acelea pe care le l`sase \n urm` laManila, ca [i pe Corregidor.

Reu[ise s`-l revad` pe Anthony \n mai multe rânduri.|mpreun`, cutreieraser` str`zile din Brisbane discutândsubiecte de ordin general. Printr-un acord tacit, evitau s`-[ireaminteasc` momentele teribile pe care le tr`iser` pe"Stânc`". Acele amintiri dramatice erau \nc` prea apropiate cas` le poat` evoca f`r` a-[i deschide r`nile emo]ionale care nuse cicatrizaser`.

Chiar [i la Brisbane, totul le amintea de r`zboi...Auistralienii tr`iau \n stare permanent` de alert`. |n fiecareclip` se temeau de un atac japonez.

– Domni[oar`?Tres`ri. Ofi]erul care se ocupa de cazul ei \i \ntinse o foaie

de hârtie parafat`.

OCHIUL FURTUNII 79

– Sunte]i repartizat` la Spitalul Militar din Brisbane. Ve]i r`spunde de blocul operator [i serviciile adiacente.

El f`cu o pauz`, \nainte de a ad`uga:– Acum, c`pitane, trebuie s` merge]i s` v` prezenta]i la...– C`pitan? repet` Maggie. Este o gre[eal`! Nu sunt decât

locotenent...Ofi]erul verific` hârtiile, apoi ridic` din umeri.– Iat`-v` de aici \nainte c`pitan.– Dar...– Un oarecare c`pitan Davies a cerut s` fi]i ridicat` \n rang.

Felicit`ri!Ochii lui Maggie se m`rir`. Deci, Jane Davies se gândise s`

se ocupe de galoanelei ei! |n plus fa]` de ce avea de f`cut...Tinerei nu-i venea s`-[i cread` urechilor.

|n tunelurile de pe Corregidor, sub bombardamenterepetate, asistenta [ef` nu uita c` via]a continua...

Când Maggie ie[i afar`, sub lumina orbitoare a soarelui,nu-[i revenise \nc` din surprindere.

Cu un gest al mâinii, \ndep`rt` mu[tele care bâzâiau \njurul ei.

"C`pitan? gândi ea. Eu? {i doar la dou`zeci [i trei de ani?Pare imposibil... S` ajungi la un asemenea grad \n atât descurt timp!"

|[i aminti c` taic`-s`u spunea c` promov`rile puteau fifoarte rapide \n timp de r`zboi.

"Avea dreptate!" conchise ea.

80 MAURA SEGER

Se afla totu[i \n fa]a unei probleme delicate. Va avea \nsubordine asistente mai \n vârst` [i mai experimentate ca ea.Cum vor reac]iona aflând c` vor trebui s` asculte de oasistent` [ef` atât de tân`r`? Va exista riscul s` apar` fric]iuni!

Absorbit` de gânduri, travers` strada. Jeepul care \i fusesepus la dispozi]ie se afla parcat pe cealalt` parte.

– Maggie!Cine o striga? Aceast` voce \i era familiar`...– Maggie!Un b`rbat \n vârst` venea drept spre ea. Un colonel \n

uniform` impecabil`... Nu-i fu greu s`-l recunoasc` pe RustyOsborne, unul dintre cei mai buni prieteni ai tat`lui s`u.

– Colonelul Osborne! exclam` ea. Ce surpriz`!– Surpriza este mare [i pentru mine. Ai crescut [i te-ai

f`cut mai frumoas`, domni[oar` de când nu te-am mai v`zut.Nu eram sigur c` e[ti tu, apoi mi-am spus c` nu sunt dou`femei \n lume cu acest mers inimitabil: mama ta [i cu tine!

Ea \i zâmbi, bucuroas` s`-l vad`. Cu ]easta cheal` [i fa]aro[ie, nu era deosebit de seduc`tor, dar avea o inim` de aur.

– Ce mai faci colonele?– Oh, foarte bine! |n continuare foarte bine... {i tu, micu]a

mea? Ai ve[ti de la p`rin]ii t`i?– De câteva luni, nu...El se opri [i o privi perplex.Maggie ezit`. |nc` nu spusese nim`nui despre

\ngrozitoarele ei experien]e pe "Stânc`".

OCHIUL FURTUNII 81

Dar colonelul era un om \n]eleg`tor [i plin de tact [i-idatora o explica]ie...

– Eram pe Coreegidor, spuse ea simplu.El p`li.– Dumnezeule! exclam` el. Ar fi trebuit s` b`nuiesc...

E[ti atât de slab`, atât de palid`...Maggie reu[i s` zâmbeasc` [i s` spun` pe un ton glume]:– Dac` medicii care m-au \ndopat cu vitamine de la sosirea

mea la Brisbane te-ar auzi, ar fi dezam`gi]i! |nchipuie-]i c`erau foarte mândri c` m-au pus atât de rapid pe picioare...

– De cât timp e[ti \n Australia?– De mai pu]in de o s`pt`mân`. Am sosit la bordul lui

"Starfish".– |n consecin]`, faci parte din ultimul grup evacuat,

conchise el.{i, cl`tinând din cap:– E[ti la curent cu ce s-a petrecut acolo?– {tiu c` "Stânca" a c`zut \n mâinile inamicului. Nu am alte

detalii.– Vino cu mine la club. Vom bea un pahar \n lini[te...Apoi se \ncrunt`.– |n starea ta, nu trebuie s` stai prea mult \n soare!Ea \n]elese c` Osborne vroia s`-i vorbeasc`. {i deja se

gândea c` era purt`tor de ve[ti proaste...|n curând, erau instala]i la o mas` de acaju, sub o verand`

care d`dea spre port.

82 MAURA SEGER

|n plafon se \nvârtea un ventilator aducând o am`gire der`coare.

– Mai devreme sau mai târziu vei afla, biata mea Maggieoft` ofi]erul. Mai bine s` fiu eu cel care te pune la curent!

Cl`tin` din cap cu gravitate.– Deci, [tii deja c` japonezii s-au f`cut st`pâni pe

Corregidor. Imediat i-au f`cut prizonieri pe solda]ii americani[i i-au trimis pe mare la Bataan. Odat` ajun[i acolo, a trebuits` mearg` pe jos spre lag`re...

– Pe jos? Dar erau cu to]ii foarte sl`bi]i! S`-i oblige s`mearg` sub acel soare tropical este... este...

Se \ntrerupse, c`utând cuvântul potrivit.– {tiu! zise colonelul. Dar japonezii trebuie s` fi

improvizat \n grab`. Nu se a[teptau s` g`seasc` atâta lume pe"Stânc`".

– Mi se pare c` ar fi trebuit s` estimeze num`rul militarilorla post.

– Sigur. Dar [tii la fel de bine ca [i mine c` inamicii no[triau un sim] foarte special al onoarei. Dup` ei, capitularea esteatât de dezonorant`, \ncât prefer` s` se sinucid`. |[i imaginauc` oamenii no[tri o s` fac` la fel! Sunt sigur c` acum uniiregret` c` nu au recurs la aceast` metod`.

Maggie \[i puse jos paharul cu ceai rece. Care fusese soartaSheilei? Cea a Janei Davies?

|nghi]i \n sec.– Ce... ce li s-a \ntâmplat asistentelor medicale?

OCHIUL FURTUNII 83

– Au fost deja duse \n lag`r de civili. Dup` rarele informa]ii

care s-au strecurat, nu ar fi fost r`u tratate. Se pare c`... nu a

fost comis` nici o atrocitate.

– Cum se va termina asta? murmur` ea.

– Se pare c` vântul se \ntoarce \n favoarea noastr`.

Nu prea curând! Americanii tocmai au ob]inut o important`

victorie aeronaval` \n Marea de Coral.

– Da, [tiu...

– Plec \napoi la Washington peste dou` zile. Vrei s`-mi dai

scrisori pentru p`rin]ii t`i?

– Oh da, te rog! Trebuie s` fie \ngrijora]i \n privin]a mea!

– Du-te \n holul clubului ca s` scrii \n lini[te. O s` g`se[ti

hârtie, cerneal` [i plicuri.

Nu trebui s` i se repete de dou` ori. Colonelul pleca spre

Statele Unite cu avionul. |n consecin]`, p`rin]ii vor primi

scrisoarea ei \n câteva zile!

Se gr`bi s` redacteze o pagin` \ntreag` cu ve[ti lini[titoare.

Apoi, f`r` a mai reciti ceea ce scrisese, se duse s` dea

colonelului misiva.

– |]i datorez mul]umiri! spuse ea.

– Nu ai pentru ce. {i acum, mica mea Maggie, s`-mi faci

pl`cerea s` te supraalimentezi [i s` te odihne[ti la maximum.

Când m` voi \ntoarce la Brisbane, vreau s` te v`d gras` [i roz

ca o purcic`.

Ea izbucni \n râs.

84 MAURA SEGER

– Ce mai compara]ie! Pentru dumneata, idealul feminineste deci o purcic`?

Colonelul se al`tur` râsului ei."Ah, ce bine este s` râzi!" gândi Maggie, c`reia nu i se mai

\ntâmplase a[a ceva de mult` vreme.|[i lu` la revedere de la prietenul tat`lui ei. Apoi plecar`

fiecare \n alt` direc]ie. Brusc, se \ntoarse [i-l ajunse \n fug`.– Colonele! Am uitat un am`nunt \n scrisoarea mea.El se opri.– Da?– Spune p`rin]ilor mei c` acum sunt c`pitan.– Nu voi uita s` le precizez! Conteaz` pe mine! Tat`l t`u

va fi mândru de tine, Maggie!La câ]iva kilometri de acolo, Anthony, care \ncerca s` se

reintegreze la pu[ca[ii marini, \ntâlnea dificult`]i.C`pitanul c`ruia \i fusese expus cazul, nu se ar`ta deloc

cooperant.– Ai f`cut treab` bun` la bordul lui "Starfish".

Comandantul vrea s` te p`streze la bord ca radio-navigator, se\nc`p`]ân` el.

– Dar sunt pu[ca[ marin, domnule c`pitan!– Te-ai format ca operator radio.– {i apoi, am optat pentru pu[ca[i!C`pitanul plesc`i iritat din limb`.– |n acest caz, va trebui s` a[tep]i sosirea primei divizii de

pu[ca[i. Ei sunt pe drum [i ar trebui s` soseasc` \n Noua

OCHIUL FURTUNII 85

Zeeland` la jum`tatea lui iunie. Vei fi repartizat acestuiregiment.

Asta nu-l entuziasm` deloc pe Anthony. Prima divizievenea direct din Statele Unite. Oamenii care o compuneau nuf`cuser` niciodat` fa]` inamicului.

"To]i boboci! gândi el cu dispre]. De-abia dac` vor fi \nstare s`-[i \ncheie bocancii".

Se gândi la oamenii pe care-i l`sase pe Corregidor [i \njur`\n sine. Se sim]ea vinovat c` \i abandonase \ntr-un momentcrucial. Nu era deloc vina lui: nu ascultase de ordine? Totu[i, \i era necaz... [i probabil \i va p`rea r`u \ntotdeauna!

Se \ntreba adesea cum ar fi reu[it s` tr`iasc` având aceast`greutate pe con[tiin]`, f`r` sprijinul lui Maggie.

|n ciuda regulamentelor, aceasta se aranja s`-l vad` cât maides posibil. La acest gând, schi]` un zâmbet.

Era curajoas`, Maggie a lui... {i sub aparen]a ei lustruit`, \nfond era o rebel`! O rebel` ca [i el!

Zâmbetul i se l`rgi. Avusese noroc chiar \n ziua \n care o\ntâlnise. |[i amintea de parc` ar fi fost ieri. Cu un salt u[or,ea s`rise la bordul lui "Don Esteban", vaporul care o preg`teas` p`r`seasc` Manila pentru Corregidor...

{i acum, ocupa atât de mult loc \n gândurile lui! Nu seputea \mpiedica s` n-o compare cu toate femeile pe care le\ntâlnea. Dar, de fiecare dat`, ea era cu mult mai sus.

Totu[i, australiencele erau dr`gu]e, cu rochiile lor de var`,colorate [i alura s`n`toas`, sportiv`.

86 MAURA SEGER

Dar nu ajungeau nici m`car la c`lcâiul lui Maggie.Ceea ce sim]ea fa]` de ea era foarte nou pentru el.

Nicicând vreo femeie nu reu[ise s`-l atrag` atât de profund.Peste o jum`tate de or` urma s-o vad`! La acest gând,

inima \i b`tu mai tare.Când, pu]in mai târziu o z`ri pe Maggie venind c`tre el, se

sim]i ciudat de tulburat. Ea \[i l`sase uniforma [i purta \n aceasear` o fust` din bumbac albastru [i o bluz` alb` cu mâneciscurte. Deja, pielea ei c`p`tase o culoare de piersic` [i p`rul\i redevenise str`lucitor.

O examin` \n timp ce se apropia [i avu impresia c` seschimbase... Se ]inea mai dreapt` [i p`rea s` aib` mai mult`\ncredere \n sine.

Strada era foarte animat` \n acest sfâr[it de dup`-amiaz`.Civili [i militari se \nghesuiau \n toate p`r]ile. Mul]i b`rba]i ourm`reau pe Maggie cu privirea [i Anthony se sim]i prad`unui sentiment de mândrie amestecat cu un instinct mult maipu]in onorabil: cel al geloziei.

Acum, Maggie era foarte aproape de el. Ochii ei erau cani[te violete scânteietoare [i obrajii \mbujora]i.

El ghici brusc motivul noii ei atitudini.– Ai primit noua ta repartizare!Ea cl`tin` din cap afirmativ.– Corect! Sunt asistent` [ef` la Spitalul Militar din

Brisbane.– Bravo!

OCHIUL FURTUNII 87

Un zâmbet lumin` fa]a dr`g`la[` a tinerei.

– {i \nchipuie[te-]i! M-au f`cut c`pitan!

– Bravo! repet` Anthony.

Era fericit pentru ea... [i nefericit pentru el ca [i pentru

amândoi. Fiindc` pr`pastia care-i separa se m`rea [i mai mult.

O lu` de bra] [i o trase spre o strad` lateral`, un pic mai

lini[tit`.

Mergând, Maggie se uita pe furi[ la \nso]itorul ei. {i el

luase \n greutate. Starea s`n`t`]ii lui se ameliorase net. {i ce

seduc`tor devenise \n noua lui uniform` proasp`t c`lcat`!

Genul de om al p`durii, b`rbos, cu bustul gol, \mbr`cat

\ntotdeauna cu pantaloni kaki uza]i, acoperi]i de noroi,

f`cuse loc unui pu[ca[ marin cu umeri la]i [i aer mar]ial, dup`

care se \ntorceau toate fetele...

Remarc` faptul c` p`rea extraordinar de serios. O cut`

vertical` \i bara fruntea [i maxilarele r`mâneau crispate.

Era sup`rat din cauza promov`rii sale? Trebuia neap`rat s`

afle...

– Anthony... noul meu post... bâigui ea stângace. Asta nu

trebuie s` schimbe nimic \ntre noi.

El se opri [i se \ntoarse spre ea. A]intindu-[i privirea drept

\n ochii ei, spuse:

– Erai deja ofi]er!

St`teau \n fa]a unei vitrine. Sticla le reflecta imaginile.

Alegându-[i cuvintele cu grij`, Maggie rosti:

88 MAURA SEGER

– Am sfidat deja regulamentele militare [i continu`m s` le

sfid`m. Via]a este prea scurt` [i a noastr` prea amenin]at` ca

s` ne \mpiedic`m de astfel de convenien]e.

|nghi]i \n sec.

– Senti... sentimentele pe care le avem unul fa]` de cel`lalt

nu au nimic de-a face cu armata, continu` ea. |n consecin]`,

nu v`d de ce am \nceta s` ne vedem.

Anthony cl`tin` gânditor din cap.

– Gândesc exact ca tine. Dar al]ii risc` s` aib` reac]ii

diferite.

– {tiu. Este motivul pentru care trebuie s` fim discre]i.

El o lu` de mân`. |n vitrina care le ]inea loc de oglind`, \[i

zâmbir` cu timiditate.

– Accep]i s` petreci seara cu mine? \ntreb` Anthony.

Discret, bine\n]eles...

Ea \i adres` un nou zâmbet \n semn de acceptare.

Apoi plecar` mân` \n mân`, fiindc` strada era pustie.

Când ajunser` la bulevard, se separar` [i merser` unul lâng`

altul f`r` s` se ating`.

– }i-ar pl`cea s` mergi la cinema? propuse Anthony. Se d`

un film de Hitchock! "Rebecca..."

– Oh, vroiam s`-l v`d la Manila, dar am p`r`sit ora[ul

\nainte de data la care era programat s` apar` pe ecrane.

Cinematograful era \n]esat. Alte perechi c`utau umbra

complice, era evident...

OCHIUL FURTUNII 89

Anthony profit` pentru a lua din nou mâna lui Maggie

\ntr-a sa. Ea i-o l`s`.

– Ador filmele lui Hitchock, spuse el. Ai v`zut "Omul care

[tia prea mult?"

Ea scoase un râs u[or ca un clopo]el de cristal.

– Da. Dar "Rebecca" este cu totul alt gen! Nu sunt sigur`

c`-l vei aprecia.

– De ce?

– Este vorba despre un film de dragoste.

– E[ti sigur`?

– Am citit cartea, \l \n[tiin]` ea.

Anthony ridic` din umeri.

– Ei bine, cu atât mai r`u! Sper s` nu fie prea plicticos!

Lui Maggie \i veni din nou s` râd`. Era a[a de nostim când

\[i lua acest aer resemnat...

Se trase cortina, descoperind ecranul. Maggie nu \ntârzie

s` fie complet prins` de povestea pasionant` a acestei tinere

femei c`s`torit` cu un b`rbat impenetrabil. Lâng` ea, Anthony

era [i el captivat...

Când ie[ir` din cinematograf dup` ce cuvântul "Sfâr[it" se

\nscrise pe ecran, era aproape noapte. Ora[ul p`rea mai

animat ca niciodat`.

– Mergem s` mânc`m? propuse Anthony. {tiu un

restaurant simpatic...

– Mor de foame!

90 MAURA SEGER

– Atunci, "Digger Sam's" este locul care \]i trebuie. Dar teprevin: nu este vorba de un restaurant rafinat unde chelneriiroiesc \n jurul t`u...

– M` iei drept o snoab`? glumi ea.Imediat, ea aprecie ambian]a de la "Digger Sam's", un

restaurant cumsecade sem`nând cu un pub englezesc.Clien]ii erau \n majoritate militari sau pu[ca[i \nso]i]i decuceririle lor.

Se vedeau acolo simpli solda]i de mâna a doua, ca [igrada]i. Evident, "Digger Sam's" era pe placul armatei.

O chelneri]` \i conduse la o mas` liber`. Maggie se a[ez`\n fa]a lui Anthony.

– Ei? \ntreb` ea. Ce p`rere ai despre film?La o mas` vecin`, o blond` incendiar` \l sorbea pe

Anthony din ochi. Maggie constat` cu satisfac]ie c` el nicim`car nu o remarcase...

– Mi-a pl`cut mult! o asigur` el. {i totu[i, crede-m`, nu m-am dus niciodat` s` v`d filme de dragoste! Dac` o s` g`sesccartea, nu voi sc`pa s-o citesc!

|ncepur` s` discute despre filmul pe care \l v`zuser`.Chelneri]a le aduse dou` halbe de bere, apoi langust` lagr`tar [i un co[ plin cu chifle rumene.

– Mm! f`cu Maggie, pofticioas`. Languste! Ce festin!– |n seara aceasta este s`rb`toare, hot`r\ Anthony.

OCHIUL FURTUNII 91

Capitolul 6

Anthony \[i \n`bu[i un oftat contemplându-[i imaginea \noglinda de deasupra lavaboului.

– Am o fa]` \ngrozitoare! murmur` el.La ochi avea cearc`ne. Nu \nceta s` se \ncrunte [i la gur`

avea cute de am`r`ciune.– Nu mai pot... spuse el cu jum`tate de voce.Cu cât o vedea mai mult pe Maggie, cu atât \i sporea

sentimentul de frustrare.O trata cu atâta grij` de parc` ar fi fost o p`pu[` de

por]elan. Dar \n unele momente, voia s-o strâng` s-o\n`bu[e... Totu[i, nu trebuia niciodat` s` uite c` nu sem`nacu nimic fetelor cu care ie[ea la New York.

Tat`l lui nu-i repetase adesea c` se g`seau dou` feluri defemei pe lume?

Joseph Gargano avea tendin]a s` simplifice totul. Pentru el, totul era alb sau negru.

– Exist` femei serioase, repeta el. Cele cu care te \nsori, camama [i surorile tale. {i celelalte, cele cu care te distrezi.

– Prefer a doua categorie, ripostase o dat` Dominick, careglumea la orice. Fiindc` mie \mi place s` m` distrez...

F`r` \ndoial`, Maggie f`cea parte din prima categorie. Or, Anthony evitase pân` \n prezent cu grij` acest gen defemei, fiindc` se temea s` se fixeze. Asta nu-l tenta. Unei vie]ide familie organizate \i prefera libertatea...

S-ar putea schimba?Strânse pumnii. |n unele momente, o dorea pe Maggie

\ntr-un asemenea grad, \ncât \i venea s` urle.|nchise ochii, amintindu-[i primul lor s`rut. {i un geam`t

\i sc`p` printre din]ii strân[i.|n acea sear` s-au dus s` vad` un film: "La r`scruce de

vânturi" cu Laurence Olivier. Apoi cinaser` la "Digger Sam's".– Ce ai spune de o plimbare pe plaj`? sugerase dup` aceea

Anthony.Discul auriu al lunii pline lumina peisajul cu o str`lucire

blând`. Mân` \n mân`, mergeau \ncet pe nisip. Maggie purta orochie alb` cu o croial` foarte simpl` [i p`rul \i mirosea a violete.

Ce departe li se p`rea r`zboiul \n acel moment!Totu[i, nu se puteau apropia de ap`. Garduri de sârm`

ghimpat` interziceau accesul. {i un pic mai departe, sevedeau panouri anun]ând: "Pericol – Mine".

OCHIUL FURTUNII 93

– Tr`im \ntr-un mod atât de nesigur! oft` Maggie.– Da. Când m` gândesc la via]a pe care o duceam la New

York... Mi se p`rea c` totul mi se cuvenea!– {i mie.Privirile lor li se \ntâlniser`. Inima lui Maggie b`tea atât de

tare, \ncât avea impresia c` se aude la kilometri \mprejur...– Mâine, po]i muri, murmurase ea cu o voce abia auzit`.

Mâine, pot muri [i eu... Mâine, toate visurile noastre se potspulbera.

F`r` s` se mai gândeasc`, Anthony o tr`sese spre el.– Maggie... Oh, scumpa mea! {tii c` m` \nnebune[ti?|[i spori strângerea.– E[ti atât de dulce, de pur`... Nu-]i fie fric` de mine!

Niciodat` nu-]i voi face r`u.Ea \ntredeschise buzele. Pentru a-i r`spunde? Sau pentru

a-l provoca s-o s`rute? El nu-[i puse aceast` \ntrebare [i os`rut` cu pasiune.

Când ridic` fa]a, el gâfâia. Maggie \l privea cu ochii m`ri]i.Cu buzele umflate de s`rut`rile lui, p`rea s`-l invite s` mearg`mai departe...

Dac` ar fi dat curs celor ce sim]ea, Anthony ar fi \ntins-o penisip, ar fi dezbr`cat-o, ar...

|[i d`du seama c` era pe cale s`-i desfac` nasturii de larochie. Brusc, se d`du \napoi ca [i cum [i-ar fi ars degetele.

– |mi pierd capul... bâigui el. Oh! Maggie... Nu trebuie!Nu, nu...

94 MAURA SEGER

Ea se strânse lâng` el.– Anthony.El reu[i s` se ab]in`. Asta nu-i era caracteristic, totu[i!

El, donjuanul din Brooklyn, cum reu[ea s` fie atât de cumintecu o fat` frumoas` \n bra]e?

– Anthony! repet` Maggie \ncordându-[i bra]ele \n jurulgâtului lui.

Ea i se oferea, era clar. {i el o dorea la nebunie... Dar nuse putea s` mearg` pân` la cap`t [i s`-[i potoleasc` foameapentru ea.

– Maggie, dragostea mea, meri]i mai mult decât o\mbr`]i[are rapid` pe o plaj` unde risc`m s` fim surprin[i \nfiecare clip`. Te rog, nu m` mai tenta! Ajut`-m` s` rezist!

Cu obrajii ro[ii, se \ndep`rt` u[or de el.– Ai dreptate, murmur` ea.El \i depuse o s`rutare pe vârful nasului.– E[ti perfect`, dragostea mea! {i ceea ce ni se \ntâmpl` e

minunat.Anthony continua s`-[i scruteze imaginea \n oglind`.

Scutur` din cap cu un aer nedumerit.– Bietul meu b`iat... Este frumos s` respec]i femeile!

Dar dac` vei continua astfel s`-]i negi dorin]ele cele maiimperioase ale trupului, o s` te sminte[ti complet!

|n acea sear`, Maggie era de gard` la spital. Cât despre el,trebuia s`-[i \ntâlneasc` ni[te prieteni australieni. Pu[ca[i marini ca [i el...

OCHIUL FURTUNII 95

Foarte repede, devenise popular printre ei. |n mai multerânduri, ie[iser` \mpreun` \n barurile din Brisbane. Pu[ca[ii americani [i pu[ca[ii australieni aveau acela[i spiritcinic [i ireveren]ios. Se \n]elegeau de minune – mai ales cândera vorba s`-i bârfeasc` pe ofi]eri.

Anthony li se al`tur` pe mica plaj` situat` la mic` distan]`de cazarma lor. Avea obiceiul s` se adune ca s` joace c`r]i [is` bea whisky.

Imediat i se \ntinse o sticl` care circula din mân` \n mân`.B`u dou` \nghi]ituri de alcool \nainte de a se trânti pe nisip.

– Ce mai e nou? \ntreb` el.– Nimic, r`spunse Jake, un soldat \nalt cu p`rul ro[u, [i

ridic` din umeri. Se a[teapt` s` plec`m de la o zi la alta. Dar presupun c` vom afla despre plecare \n ultimul minut.Cât despre destina]ie...

|[i l`s` fraza \n suspensie.– Nu este prea pl`cut s` fii l`sat astfel \n incertitudine,

remarc` Anthony.– Suntem \n r`zboi! conchise Jake cu filozofie. Ofi]erii fac

pe marii strategi [i noi, pionii de [ah, nu avem nici un cuvântde spus. Nu po]i nici m`car s`-]i alegi locul unde vei fi ucis!De necrezut, nu?

Se \ncrunt`.– MacArthur al nostru are chef s` se duc` s` se bat` \n

Noua Guinee...– Am auzit vorbindu-se despre asta, spuse Anthony.

96 MAURA SEGER

– Nu mi-ar pl`cea deloc! exclam` Jake. S` te lup]i acolo?

|n mun]ii [i jungla aceea?

– Infernul verde... murmur` Anthony.

Partida de c`r]i era terminat`. Câ[tig`torul \[i puse \n

buzunare câteva monede pe care juc`torii le puseser` pe

nisip.

– Dac` am face un tur pe la Madame Rosa? propuse el.

– Bun` idee!

– A trecut mult timp de când nu am fost acolo, spuse un

pu[ca[, b`tând c`r]ile.

– De ce? \ntreb` Anthony.

– Este prea scump! Rosa are cele mai dr`gu]e fete din

Brisbane!

– Dar \[i merit` pre]ul.

– Hai! hot`r\ Jake.

Se \ntoarse c`tre Anthony.

– Vii cu noi?

El ezit`. Poate c` era o bun` idee, \n fond? Dac` o vizit` la

Madame Rosa reu[ea s`-i elibereze tensiunile interioare,

merita osteneala...

|n unele momente, \[i spunea c` o s` explodeze sau o s`

\nnebuneasc`, atât de tare o dorea pe Maggie. Zi [i noapte...

Practic dou`zeci [i patru de ore din dou`zeci [i patru!

Dar fa]` de ea, nu era prea cinstit s` mearg` la Madame

Rosa...

OCHIUL FURTUNII 97

Respinse acest argument cu o ridicare din umeri. Ea nu vaafla niciodat`... {i apoi, era vorba de satisfacerea unei nevoipur fizice. Sentimentele nu aveau nimic de-a face cu asta.

Dintr-un salt, se ridic` [i-[i scutur` nisipul de pe pantaloni.– Mergem?Madame Rosa \i \ntâmpin` aproape matern`:– Iat`-i pe frumo[ii mei pu[ca[i! A]i venit s` le vede]i pe

"fetele mele"?Era o femeie de cincizeci de ani [i forme opulente.

Cu rochia ei de m`tase de un roz electric, port]igaretul,machiajul ]ip`tor [i p`rul prea blond, era de recunoscutdintr-o mie.

Ea \i introduse \ntr-un salon ro[u [i auriu ai c`rui pere]ierau decora]i cu tablouri reprezentând nimfe urm`rite desatiri. La bar erau numero[i militari.

Atrac]ia locului nu era b`utura, bine\n]eles, ci fetele carepurtau neglijeuri sugestive, l`sând pu]in loc imagina]iei.

O blond` micu]`, toat` numai rotunjimi apetisante, nu\ntârzie s` se aga]e de bra]ul lui Anthony.

– M` numesc Claudette, spuse ea b`tând din gene. {tii c`\mi placi? Am avut \ntotdeauna o sl`biciune pentru mariniiamericani...

|l trase la bar.– Ce vrei s` bei? \ntreb` ea.– Un whisky. {i tu?– {ampanie...

98 MAURA SEGER

Cupa pe care o chelneri]` o plas` \n fa]a Claudettei nu

con]inea probabil decât ap` gazoas` colorat`. Anthony nu era

fraier!

F`r` grab`, \[i detalia vecina. |i pl`cuser` \ntotdeauna

femeile de acest gen: micu]e, rotunjoare, f`r` probleme...

"Cel pu]in pân` am cunoscut-o pe Maggie!" gândi el.

– De mult timp te afli la Brisbane, pu[ca[ule? \ntreb`

Claudette.

– Da, de destul timp, r`spunse el f`r` s` se compromit`.

Nu mai avea nici un chef s` vorbeasc` despre experien]ele

lui trecute.

Mâna lui se mi[c` pe bra]ul Claudettei. Avea pielea neted`

[i moale... Dar nu a[a de neted` [i de pl`cut` ca a lui Maggie.

|njur` printre din]i [i Claudette \l privi cu stupoare.

– Nu-]i plac? \ntreb` ea. Nu sunt genul t`u?

– Nu este vorba despre asta, pisicu]o... M` gândeam la

altceva.

Ea \i adres` un surâs provocator.

– O s` te fac s` ui]i totul, o s` vezi!

Oferta era tentant`. De cât timp nu mai avusese o femeie?

Nu \n Filipine, nu pe Corregidor, nu \nc` la Brisbane...

Un b`rbat tân`r [i constituit normal nu putea ]ine la infinit un

astfel de regim!

{i apoi, exista Maggie... Maggie care \l tenta atât de tare [i

pe care vroia s-o respecte...

OCHIUL FURTUNII 99

– {tii, este rar ca un client s`-mi plac` a[a de mult ca tine,

murmur` Claudette.

Ea \nc` nu-[i atinsese paharul. Ridicându-se, vru s`-l

pofteasc` pe Anthony.

– Vii?

El zâmbi.

– Unde?

– A[ vrea s`-]i ar`t camera mea...

Alung` imaginea lui Maggie care \l obseda [i o urm` pe

Claudette pe scara acoperit` cu un covor gros, ro[u.

Ea merse de-a lungul unui culoar luminat difuz. {i aici,

totul era ro[u [i auriu. Anthony mergea la câ]iva pa[i \n urma

Claudettei care ondula din [olduri. Silueta ei se ghicea f`r`

greutate prin transparen]a neglijeului negru garnisit cu

dantel`.

Camera ei era impecabil`. Madame Rosa \[i supraveghea

casa [i persoanele \ndeaproape! Nimic de mirare c` se bucura

de o reputa]ie a[a de bun` la Brisbane!

Claudette \nchise u[a [i, imediat, l`s` s`-i cad` neglijeul la

picioare. Complet goal`, se arunc` pe pat.

– Hei, pu[ca[ule?

Anthony r`mânea de lemn. Cu stupoare [i \ngrijorare,

descoperea c` este neputincios \n fa]a acestei fete dr`gu]e

care-l invita s` i se al`ture.

Claudette recurse la o gr`mad` de artificii. |n zadar...

100 MAURA SEGER

"Noroc c` ceilal]i nu m` pot vedea!" gândi Anthony\nciudat [i furios totodat` pe sine.

Ce i se \ntâmpla?– Nu [tiu ce am, murmur` el confuz.Ea \l lini[ti cu blânde]e.– "Pene" de acest fel se \ntâmpl` tuturor, s` [tii! Ai nevoie

s` te destinzi. Las`-m` s` te masez.|l oblig` s` se \ntind` pe spate [i-i fric]ion` umerii.– |]i face bine, nu?Acum, Anthony avea mai ales chef s` doarm`. Se \ndrept`.– Cu atât mai r`u... morm`i el.O pl`ti generos, \n ciuda protestelor ei.– Nu este cazul, fiindc`...El o \ntrerupse.– Te-am f`cut s` pierzi timpul. Spune-mi, se poate ie[i prin

spate? N-a[ vrea s` mai trec prin salon.– O s`-]i ar`t drumul.Anthony vroia s` evite s`-i \ntâlneasc` pe Jack [i pe ceilal]i.

Nu se sim]ea \n form` s` flec`reasc` [i s` glumeasc` vesel cuei \n acea sear`.

Claudette \i deschise o u[` dând spre o str`du]`. Apoi seridic` \n vârful picioarelor s`-l s`rute.

– Revino când vrei. |mi placi, \]i repet! {i mai ales, nu lua\n seam` un e[ec trec`tor. Asta nu-i nimic! Chiar nimic!

Anthony se \ndep`rt` \n noapte.Nimic! Chiar nimic!

OCHIUL FURTUNII 101

Cuvintele Claudettei \i reveneau \n minte \n fiecare clip`.F`r` a reu[i totu[i s`-l lini[teasc`.

Se \ndrept` spre plaj` [i se lungi pe nisip."Am o problem`, gândi el. O mare problem`..."Totu[i, \[i rec`p`tase for]ele la Brisbane. Mult` odihn` [i o

alimenta]ie s`n`toas` f`cuser` din el un alt om. Atunci de cer`m`sese de ghea]` \n fa]a Claudettei?

|l cuprinse frica. Devenise impotent?|[i \ncruci[` mâinile la ceaf`.– Nu te speria! murmur` el. Claudette a \ncercat s` te

lini[teasc`. Ea ar trebui s` [tie mai bine ca oricine...|i veni \n minte imaginea lui Maggie. {i dorin]a \i reveni,

a]â]`toare, aproape insuportabil`.|i sc`p` un geam`t. Nu [tia dac` s` râd` sau s` plâng`.

Impotent? El? Sigur c` nu... Dar \n acel moment, o singur`femeie din lume era \n stare s`-i trezeasc` dorin]a. O singur`femeie din lume conta pentru el.

Garda lui Maggie era terminat`. Deja, zorii albeauferestrele spitalului. D`du indica]ii asistentei care trebuia s-o\nlocuiasc` [i se duse acas`.

|i fusese acordat un mic bungalou \n gr`dina spitalului. Ca asistent` [ef`, avea dreptul la unele privilegii. Aceast` locuin]` de serviciu f`cea parte din privilegiilerangului.

Dup` ce f`cu un du[, \[i puse c`ma[a de noapte [i se urc`\n pat.

102 MAURA SEGER

Dar nu reu[i s` adoarm`... Se gândea la tân`rul pu[ca[

care fusese adus la \nceputul serii. Se b`tuse pentru o femeie

[i primise mai multe lovituri de cu]it. |n ciuda r`nilor, va

supravie]ui. Totu[i, când \l v`zuse pe targ`, plin de sânge,

Maggie \l crezuse pierdut...

– Ce obosit` sunt, spuse ea cu jum`tate de voce, dându-[i

capul pe spate. Am impresia c` am o sut` de ani, cel pu]in!

Domnea t`cerea. Dis-de-diminea]`, totul era atât de calm...

Dar peste pu]in timp, via]a \[i va relua cursul. Se vor auzi mai

\ntâi tr`surile trase de cai care aduceau \n ora[ lapte proasp`t

[i produse de ferm`.

|n dep`rtare, r`sun` sirena unui vapor.

"Unde pleac`?" se \ntreb` Maggie.

Aerul era c`ldu]. Ast`zi se va face [i mai cald. Maggie se

\ntoarse. Apoi se ridic` [i se duse s` pun` ap` la \nc`lzit \n

buc`t`rioara ei minuscul`.

|n curând, se rea[ez` \n pat cu o cea[c` de ceai.

Unii pretindeau c` ceaiul \i \mpiedic` s` doarm`, dar mama

lui Maggie nu \mp`rt`[ea aceste convingeri.

Elizabeth Lawrence era de origine englez`. Dup` ea, ceaiul

reprezenta remediul ideal pentru toate relele.

Sprijinit` de pern`, Maggie \[i sorbea ceaiul reflectând.

Inima [i sim]irile i se \ndreptau spre Anthony. Dar o

educa]ie strict` o \mpiedica s` mearg` pân` la cap`tul

dorin]elor sale.

OCHIUL FURTUNII 103

|ntr-o zi, avusese o discu]ie sincer` cu Sheila. Aceasta dinurm` \i m`rturisise c` i se d`rui lui Charlie.

– {i... nu ai regrete? \ntrebase Maggie un pic timid`.– Absolut deloc! Dimpotriv`! Singurul meu regret este c`

nu m` aflu prea des cu el!Maggie nu era o mironosi]`. Totu[i, dezv`luirile Sheilei o

tulburaser` \ntr-un fel. Ele nu concordau deloc cu ceea ce o\nv`]ase maic`-sa...

– O fat` serioas` a[teapt` noaptea nun]ii! declaraseElizabeth Lawrence \n mai multe rânduri, ca pentru a \ntip`ribine aceste precepte \n mintea fiicei sale.

– Dar dac` iube[ti un b`rbat [i o s` te c`s`tore[ti cu el, dece s` a[tep]i?

– Dac` te ar`]i prea u[uratic`, nu vei fi respectat`.Dup` o t`cere, ea ad`ugase:– Vezi, mica mea Maggie, b`rbatul cu care te vei c`s`tori

trebuie s` fie convins c` \i vei fi fidel`. Dac` i te d`ruie[ti laprima solicitare, va avea dubii... [i poate se va c`s`tori cu alta.

– Dar nu este drept, mam`! Dac` un b`rbat dezvirgineaz`o fat`, trebuie s-o ia de nevast`!

– Femeile trebuie s` fie respectate, insistase ElizabethLawrence.

America dinainte de r`zboi era foarte primitiv`. Maggie \[iamintea \ntotdeauna povestea trist` a uneia dintre fetele dinvecini. Aceasta ie[ea \n mod regulat cu a[a-zisul "prieten" [iprobabil mersese prea departe...

104 MAURA SEGER

|ntr-o zi, p`rin]ii ei o expediaser` la o m`tu[`, la cel`laltcap`t al ]inutului. Avea doar paisprezece ani [i revenisepalid`, trist`, complet deprimat`.

Maggie remarcase atunci c` toat` lumea o evita ca pe oleproas`. Era exclus` de la petrecerile [i serile dansante care\i reunea pe to]i tinerii de aceea[i vârst`. Dimpotriv`, b`iatulcare era resaponsabil de dram` era \n continuare primit pestetot.

Nu era drept, tr`sese concluzia Maggie. De ce s`-i por]ipic` fetei [i s`-l ier]i pe b`iat?

Dac` o femeie nu se comporta dup` tabuurile \n vigoare,era singura de blamat?

Anii trecuser`. Atitudinea lui Maggie nu se schimbase. Ea considera c` un b`rbat [i o femeie trebuie s` \mpart`responsabilit`]ile a ceea ce se numea \nc` "o gre[eal`".

Punându-[i cana goal` pe noptier`, se \ntinse c`scând.Era epuizat`, dar \i era greu s` adoarm` dup` ce muncise

toat` noaptea. Orele pe care le petrecea la spital o acaparau.N-avea o clip` s` r`sufle [i i se \ntâmpla adesea s` r`mân` maimult timp lâng` bolnavi decât prevedeau orele de serviciu.

Un zâmbet \i ap`ru pe buze. |l revedea pe Anthony peplaj`, cu pu]in \nainte de a o lua \n bra]e.

|nchise ochii. Niciodat` un b`rbat nu o tulburase atât deintens ca el. |l dorea cu toat` puterea, cu toat` senzualitateaei. O senzualitate pe care nu [i-o cuno[tea [i pe care el [tiuses-o trezeasc` \n ea.

OCHIUL FURTUNII 105

De ce o respingea \ntotdeauna, când ea era gata, pentru el,s` sfideze toate tabuurile? |n vreme de r`zboi, nimic nu era cade obicei.

O teribil` poft` de via]` \i cuprindea pe cei care v`zuser`moartea de aproape [i care cuno[teau precaritatea vie]ii.

Pentru c` o respecta, Anthony se st`pânea s` nu mearg`pân` la cap`t?

{tia c` o dorea la fel de mult cât \l dorea [i ea.– De ce ne chinuim astfel unul pe altul? se \ntreb` ea.Nu \nceta s` se tot r`suceasc` \n pat.– S` oblig un b`rbat de vârsta lui la castitate? Este o

nebunie... murmur` ea. Risc` s` mearg` s` caute \n alt` parteceea ce eu sunt gata s`-i ofer.

{i, \ncruntându-se:– Asta este pur` ipocrizie! Aceste reguli! Atâtea reguli...

Nu mai pot suporta!

106 MAURA SEGER

Capitolul 7

– Oh, ce elegan]`! exclam` Anthony.Maggie purta o rochie din m`tase albastr`, croit` ca o

tunic` englezeasc`, având guler \nalt [i o fust` strâmt` [icr`pat` \ntr-o parte.

P`rul, legat \ntr-un coc, \i descoperea ceafa delicat`. Sub un nor de pudr`, obrajii \i erau foarte roz.

Se c`]`r` \n Jeepul la volanul c`ruia st`tea Anthony. Acesta \nchise cartea pe care o citea a[teptând: un romanpoli]ist de Dashiell Hammet.

– Ce frumoas` e[ti, Maggie, murmur` el emo]ionat.Ea \[i flutur` genele. Ochii \i str`luceau.– Mul]umesc...Lu` loc pe scaunul pasagerului. Cr`p`tura fustei se

deschise mai mult, descoperind foarte sus piciorul aurit de

soare. Din pur reflex, se preg`tea s` trag` de tiv, dar dup` o

clip` de ezitare, nu f`cu nimic.

Anthony \[i ]inu r`suflarea.

"Este... este pur` provocare! gândi el cu stupoare. Ce i se

\ntâmpl` lui Maggie a mea atât de pudic`? nu o recunosc...

Cu voce tare, r`gu[it, \ntreb`:

– O rochie nou`?

– Da. Am fost azi-diminea]` prin magazine...

El puse cheia \n contact [i motorul \ncepu s` mearg`.

– |]i vine foarte bine, o asigur` el. Dar ce mult te schimb`!

– M-am s`turat s` tot fiu \n alb [i kaki. Am f`cut o mic`

nebunie...

Pentru a-[i masca stânjeneala, \ncepu s` flec`reasc` \n

grab`.

– Sunt atâtea magazine aici! Mi-am cump`rat [i alt`

rochie...

– Da?

– Din m`tase ro[ie, brodat` cu p`uni. Dar nu [tiu dac` voi

\ndr`zni s-o port!

– De ce?

– Fiindc` ]es`tura este aproape transparent`.

Anthony \[i \ncle[t` mâinile pe volan.

– Maggie! rosti el pe un ton de repro[.

– |n fond, continu` ea pe un ton neglijent, este mai bine.

O s`-mi fie mai pu]in cald!

108 MAURA SEGER

Anthony conducea \ncet. Avea brusc impresia c` se sufoc`.Dar nu din cauza c`ldurii...

Un claxon se auzi \n spatele lor. Un alt Jeep \i urm`rea.Ap`ru capul unui soldat. Se aplec` peste portier`, vizibilfurios.

– Ai inten]ia s` prinzi r`d`cini aici? strig` el.Anthony \[i \ncre]i sprâncenele [i ap`s` pe accelerator.

Ma[ina f`cu un salt \nainte. Maggie se ]inu de margineascaunului. Abia când ajunser` \n afara ora[ului, ea \ntreb`:

– Unde mergem?El ezit`. Un prieten \i oferise pentru sear` utilizarea

bungaloului pe care \l avea pe plaj`. Era atât de tentant, \ncâtAnthony acceptase imediat.

S` se afle singur cu Maggie \ntr-o cas` izolat`, ce vis!– Un prieten mi-a \mprumutat bungaloul lui. Vrei s` mergi

s`-l vizitezi?Cum Maggie r`mânea t`cut`, el se gr`bi s` adauge:– Dac` aceast` idee nu te tenteaz`, de ce s` nu mergem s`

cin`m la "Digger Sam's", ca de obicei?Maggie se \ntoarse spre el. Ochii ei mari [i alba[tri

scânteiau.– Prefer s` v`d bungaloul prietenului t`u.Anthony \[i \ncle[t` maxilarele. Se temea s` nu-[i piard`

complet controlul. Mai ales c` Maggie era atât de sexy \naceast` rochie mulat` din m`tase!

– Unde este casa? se interes` ea.

OCHIUL FURTUNII 109

– Aproape de plaj`.– Oh! Minunat...F`cur` restul traseului \n t`cere. Maggie b`tu din palme

când z`ri bungaloul alb care domina plaja pustie.Soarele apunea [i marea p`rea pres`rat` cu pipete de aur.Anthony puse cheia \n broasc` [i tân`ra scoase un mic râs nervos.– Este un pic ca [i cum ne-am \ntoarce acas` la noi!|n`untru, pere]ii erau vopsi]i simplu \n alb. Pe parchetul

din lemn, câteva covoare d`deau o not` de culoare. Dou` canapele adânci erau a[ezate fa]` \n fa]`.

– Ce cas` confortabil`! exclam` Maggie. Te sim]i imediat\n largul t`u.

Ea f`cu câ]iva pa[i \n camera de zi. Cu gâtul uscat, Anthonyo privea.

– Ce... ce a[ putea s`-]i ofer? bâigui el. Un pahar cu vin?– De ce nu?El se duse s` caute \n ma[in` sticla pe care se gândise s-o

aduc`. Apoi trecu \n buc`t`rie pentru a c`uta un tirbu[on.Când reveni, Maggie deschise u[a din sticl` care d`dea pe

teras`.– Vino s` vezi... murmur` ea.El i se al`tur`.– Luna... mai spuse ea.Un disc palid [i argintiu ap`rea pe cerul care se \ntindea

treptat. Câteva stele scânteiau. La orizont, marea se colora \nmov [i auriu.

110 MAURA SEGER

Maggie lu` paharul pe care Anthony i-l \ntindea. Se sprijini de pieptul lui musculos [i privi luna.

Anthony avea gâtul uscat [i inima \i b`tea nebune[te. B`u o gur` de vin. |n minte \i veneau mii de gânduricontradictorii...

Nu vroia s` profite de situa]ie. Nu ar fi bine! Tot ceea cedorea, era s` vorbeasc` \n lini[te cu Maggie, s` fac` un bilan]al sentimentelor lor...

– Nu... nu cred c` am avut dreptate s` venim aici.Ea nu r`spunse imediat. Când vorbi, vorbi plin` de

siguran]`:– Nu sunt de p`rerea ta.{i ad`ug` cu un zâmbet:– Suntem aici [i aici r`mânem!|nchise ochii [i se rezem` [i mai mult de el.– A[teptam aceast` clip` de mult` vreme! murmur` ea.Lui Anthony nu-i venea s`-[i cread` urechilor. Probabil c`

imagina]ia \i juca feste!Maggie inspir` adânc.– Am reflectat, Anthony. M-am gândit mult... {i sunt gata s`...Se \ntrerupse. Nu era \n stare s`-[i termine fraza."Oh, nu poate \n]elege u[or?" se \ntreb` ea.– Ai reflectat? murmur` Anthony. Asupra c`rui subiect?Era chiar atât de prost? Ridic` fa]a spre el [i observ` c` abia

respira. Ochii str`luceau pe fa]a \ncordat`. Ba da, \n]elesesebine! Dar nu \ndr`znea s` cread` c` i se oferea atât de firesc...

OCHIUL FURTUNII 111

Maggie zâmbi. Un zâmbet plin de promisiuni ap`ru pebuzele ei pline.

– Am reflectat asupra subiectului nostru. La subiectulamândurora, preciz` ea.

Ea nu b`use nici un pahar de vin, dar o cuprinsese o be]ieciudat`.

– Anthony, e[ti prea cuminte! spuse ea râzând.El \[i \ncre]i sprâncenele.– Eu? Ah, dac` ai [ti...– |]i sunt foarte recunosc`toare c` mi-ai l`sat timp s`... s`

m` obi[nuiesc cu aceast` idee. |mi dau seama c` pentru tinea trebuit s` fie foarte greu. |n unele momente, f`r` s`-mi dauseama, f`ceam pe provocatoarea...

Anthony o prinse de umeri.– Maggie, rosti el cu gravitate, n-a[ vrea ca pe urm` s`

regre]i ceva...– Niciodat` nu voi avea regrete, \l asigur` ea. Simt c` avem

dreptate, c` avem dreptul! Bine\n]eles, toate acestea nu suntconforme cu normele tradi]ionale. Dar este r`zboi. Nimic numai este ca \nainte. Toate valorile s-au r`sturnat.

M`tasea rochiei sale era r`coroas` când o trase spre el.– Maggie... murmur` el.|i mângâie bra]ele.– Oh, Maggie! repet`.Luna lumina scena cu o lumin` ireal`. Se reflecta \n marea

care p`rea legat` de cer printr-o panglic` de argint lichid.

112 MAURA SEGER

Aerul mirosea a parfum de flori [i plante aromatice. O briz`cald` f`cea s` fo[neasc` frunzele.

Pe terasa bungaloului, un b`rbat [i o femeie, \nnebuni]i dedorin]`, se \mbr`]i[au cu pasiune.

Mâinile lui Anthony r`t`ceau pe trupul lui Maggie caregemea de pl`cere sub aceste mângâieri din ce \n ce maiprecise, din ce \n ce mai intime...

Ea se arcui spre el, oferindu-i-se \n \ntregime.– Maggie, e[ti sigur`? \ntreb` el cu o voce r`gu[it`.

Vrei... vrei? Vrei cu adev`rat?– Da, f`cu ea simplu.Frem`t`.– Da! repet` mai tare.Nu era nevoie de mai mult pentru el. |l cople[i un

sentiment de triumf. O strânse la piept cu toat` puterea. Era \ncercat de o dorin]` imens`, dar [i de o tandre]enem`rginit`.

Cu blânde]e, o duse \n bra]e [i o \ntinse pe una dincanapelele camerei de zi. Vroia ca totul s` fie perfect pentruMaggie... Orele care urmau trebuia s-o marcheze pentrutotdeauna. La fel cum va fi [i el marcat...

Ochii li se \ntâlnir`. |n ei se citea aceea[i pasiune, aceea[idorin]`, aceea[i grab` febril`...

Acum, cu blânde]e, Anthony o ajut` pe Maggie s`-[idescheie numero[ii nasturi care-i \nchideau rochia.

– S` nu-]i fie team`, scumpa mea!

OCHIUL FURTUNII 113

– Nu mi-e team`, r`spunse ea zâmbind.Ce vulnerabil` era! El visa s-o protejeze zi [i noapte...Un pic timid`, ea \i \napoia mângâierile. Degetele \i

tremurau u[or [i inima \i b`tea nebune[te.– Oh, Maggie! strig` Anthony cu o voce surd`.O \nl`n]ui cu pasiune. Cu ochii \nchi[i se strânse \n el,

atent` la senza]iile noi care o \ncercau. Nu mai era sânge ceeace \i curgea prin vene, ci foc...

– E[ti atât de frumoas`! Chiar mai frumoas` decât \n viselemele...

Buzele lui s`rutar` gâtul tinerei [i \ncet, coborâr` spresâni.

Din nou, ea se arcui spre el cu un geam`t. Dorin]a ei se\nte]ea. O dorin]` aproape primitiv` venit` din neguravremurilor.

Uitate, recomand`rile mamei ei. Uitate [i constrângerileunei educa]ii stricte. Toate barierele c`zuser`.

Cu gesturi pe care graba le f`cea ne\ndemânatice, Anthony\ncepu s` se dezbrace. F`r` fals` jen`, Maggie \l ajut`...

Cu r`suflarea t`iat`, \l contempl`. Sub pielea bronzat`,mu[chii \i jucau. Ce viril p`rea, [i solid! O adev`rat` statuie dearian...

– Anthony! murmur` ea \ntinzându-i bra]ele.El o atrase c`tre el. Pentru prima oar` ea \i sim]i c`ldura

c`rnii lâng` propria sa carne. Imediat, consuma]i de aceea[idorin]` intens`, nu fur` decât unul. Dup` o clip` de durere

114 MAURA SEGER

rapid`, Maggie se cufund` \ntr-o lume f`cut` doar dinvoluptate. O lume de pl`cere intens`...

|mpreun`, atinser` extazul. Un extaz \mp`rt`[it care-i l`sape amândoi fermeca]i.

OCHIUL FURTUNII 115

Iulie 1942 – Decembrie 1942

Infernul verde

Capitolul 8

"Ce repede se poate schimba totul!" gândi Maggie cu

am`r`ciune.

Cu dou`zeci [i patru de ore \n urm`, plutea \n euforie [i

fericire. {i brusc, toate visurile ei, toate speran]ele se g`seau

reduse la zero.

|nchise ochii, \ncercând s` re]in` lacrimile. Umerii \i erau

scutura]i de suspine. Nu mai fusese \n via]a ei atât de

disperat`.

Anthony plecase.

|n bra]ele lui, vreme de câteva ore, uitase tot restul:

r`zboiul care continua s` distrug` lumea. {i primejdiile ei...

Se iubiser` \nainte de a adormi \nl`n]ui]i. Apoi, se treziser`

pentru a se iubi din nou...

|n zori, nu dormeau. Erau pe teras`, s` vad` r`s`ritul de

soare. {i dup` aceea f`cuser` din nou dragoste...

Aveau impresia c` nu o s` se sature niciodat` unul de cel`lalt.

Maggie nu se mai recuno[tea. Cum de se putea comporta

atât de firesc? |i disp`ruser` inhibi]iile... Nu era decât o

femeie \ndr`gostit` care se d`ruia singurului b`rbat care

conta pentru ea.

Se ridic` [i se plimb` \ncoace [i \ncolo, de la u[` la

fereastr`, de la fereastr` la u[`, \n micul ei bungalou, \ntr-un

du-te-vino ne\ncetat, ca un animal \n cu[c`.

Anthony plecase.

Aceste cuvinte \i r`sunau ne\ncetat \n cap, ca un

insuportabil tam-tam.

|n gr`dina spitalului se auzi ]ip`tul unei p`s`ri. |[i astup`

urechile. Brusc, \i venea s` urle.

Anthony plecase.

Când ajunseser` la Brisbane, pe Anthony \l a[tepta un

mesaj. Trebuia s` ia imediat leg`tura cu superiorii lui.

Permisia de patruzeci [i opt de ore pe care o avea \i era

suprimat`.

Furios, \njurase printre din]i.

– {i eu care speram c` am putea s` mergem s` cin`m la

"Digger Sam's".

OCHIUL FURTUNII 117

– Vom merge mâine sear`, \i spusese Maggie. |mi termingarda la orele optsprezece.

– M` duc imediat s` v`d despre ce este vorba. Voi c`uta s`-]i dau un semn de via]` cât mai repede posibil, promiseseel \nainte s` se despart`.

Nu-l rev`zuse. Primise doar un mesaj rapid transmisprintr-un australian.

Anthony trebuise s` se \mbarce pentru Noua Zeeland`,unde sosea prima divizie de pu[ca[i marini.

Se trânti pe pat. Acum, lacrimile \i curgeau f`r` re]inere. La ce bun s`-[i interzic` plânsul? Nu era de lemn! Ci dinsânge, din carne... Era o femeie \ndr`gostit`, pasionat`.Anthony o f`cuse s` se cunoasc` pe sine.

Din nefericire... Anthony plecase!Deschise scrisoarea pe care o primise \n ajun. O scrisoare

de la maic`-sa.

"Draga mea Maggie,Tat`l t`u [i cu mine am fost atât de ferici]i s` primim

ve[tile tale [i s` afl`m c` ai sc`pat din infernul de peCorregidor!

Colonelul Rusty Osborne a venit s` ne vad` [i ne-a spusdespre promovarea ta. Bravo! Suntem foarte, foarte mândride tine, s` [tii!

Aici, totul este bine. Merii din livad` gem de fructe \n acestan. |]i aminte[ti de vremea când te c`]`rai \n copaci?

118 MAURA SEGER

Trebuie c` ai tr`it ore dificile. Dar nu uita c` soarelestr`luce[te \ntotdeauna dup` trecerea norilor negri.

Te s`rut cu mult drag, draga mea Maggie. {i gânde[te-te latine.

Mama ta."

|n josul scrisorii, tat`l ei ad`ugase câteva cuvinte:"Pisicu]a mea, [i eu m` gândesc mult la tine. Doresc din

tot sufletul s` fim din nou \mpreun`.Te s`rut, tata."

Maggie puse scrisoarea jos. Obrajii \i erau uzi. Era epuizat`[i ar fi vrut s` doarm`, dar nu reu[ea. |n curând se va face ziu`[i trebuia s` se \ntoarc` la spital unde o a[tepta o zi grea.

|n gât i se form` un nod. Se gândea la p`rin]ii ei, la casamare [i \nsorit`, la gr`dina plin` de flori. Petrecuse atâ]ia ani\n acel refugiu plin de tandre]e [i zâmbete. Atunci, nu [tia ceo a[tepta.

|nchise ochii [i oft`.Via]a era atât de dur`, atât de dificil`... Exista o f`râm` de

speran]` ca \ntr-o zi s` poat` s` iubeasc` f`r` a se ascunde? S` poat` uita momentele \ngrozitoare pe care le tr`ise?

***

OCHIUL FURTUNII 119

Anthony se aplec` peste balustrada navei de r`zboi [i-[i

l`s` privirea s` r`t`ceasc` peste valurile \nspumate. Ca [i cei

câ]iva zeci de b`rba]i care se aflau pe punte cu el, se sim]ea

vag prad` r`ului de mare.

Sandvi[urile pe care le mâncaser` drept mic dejun nu-i

c`zuser` prea bine. {i marea era atât de agitat`...

Mai multe nave de r`zboi se ]ineau la oarecare distan]` de

]`rmurile insulei Guadanacal. Se a[tepta s` fie dat ordinul de

debarcare...

Plajele erau precis minate. {i avioanele japoneze nu

\ncetau s` h`r]uiasc` vapoarele. |n fiecare clip`, trebuia s` te

\ntinzi pe punte pentru a \ncerca s` scapi de focul abundent

al inamicului.

– Crezi c` vom a[tepta mult timp? \ntreb` un tân`r pu[ca[

pe Anthony.

El \[i plec` privirea asupra lui. Era \nc` un adolescent, cu

o fa]` palid`, luminat` de ochi mari, nelini[ti]i.

– Fiecare clip` poate aduce ceva, r`spunse el.

{i, ridicând din umeri:

– Aici, avem r`u de mare. Dar pe p`mânt risc`m s` avem

probleme!

De-abia t`cu [i ordinele \ncepur` s` plou`, prin

megafoane.

– Debarca]i imediat! Regrupa]i-v` oamenii [i preg`ti]i-v`!

Anthony se \ndrept`.

120 MAURA SEGER

– |n picioare, b`ie]i! O s` debarc`m pe aceast` plaj`, nemarc`m perimetrul [i st`m acolo pân` la noi ordine.

Rapid, \[i inspect` cele trei duzini de oameni pe care leavea sub comanda lui.

"Ce tineri sunt!" gândi el, consternat. "Nu au mai mult deoptsprezece ani..."

Nu [tiau nimic despre r`zboi, lupte... despre moartea carelovea orbe[te printre rânduri.

– Mai ales, nu face]i pe eroii! spuse el. F`r` acte de bravur`necugetate! Face]i ce vi se spune, f`r` s` lua]i ini]iative sau s`pune]i \ntreb`ri. S-a \n]eles?

– |n]eles...{tia foarte bine c` \n adâncul inimii fiec`ruia exista un vis

de glorie... |n \mprejur`ri normale, era foarte bine.Dar acest r`zboi devenea imprevizibil. Ace[ti tineri recru]i

nu [tiau tot ce-i a[teapt`. Soseau plini de entuziasm dup` otraversare interminabil` \ntrerupt` doar de o escal` \ninsulele Fiji. R`ul de mare, o alimenta]ie bogat` \n vitamine [ibrusca schimbare de temperatur` fuseser` motive maiputernice. Nu erau obi[nui]i cu tropicele. Mul]i pierduser` \ngreutate. Mu[chii li se topiser` [i se cl`tinau când trebuia s`-[i transporte echipamentul.

Cu stâng`cie, s`rir` \n barca lung` care trebuia s`-i duc` la]`rm.

Ambarca]iunea nu \ntârzie s` e[ueze pe o plaj` de nisip albm`rginit` de cocotieri. Un decor de vis din alte timpuri...

OCHIUL FURTUNII 121

Urmându-l pe Anthony, intrar` \n apa care le ajungea pân`la genunchi.

– Repede! ordon` el.Cu ochii str`lucind de exaltare, \l urmar`. To]i aveau mai

mult sau mai pu]in impresia c` evolueaz` \ntr-un film.Din p`cate, totu[i, pericolul era real... |n orice clip`

avioanele japoneze puteau s` apar` [i s` trag` asupra ]inteloru[oare.

Anthony \[i mu[c` buzele. Avia]ia inamic` era de temut, cusiguran]`. Dar pericolul putea veni [i de pe p`mânt... |n aceast` jungl` deas`, existau trupe japoneze la pând`?Orice era posibil...

F`r` s` fie deranja]i o singur` dat`, \[i marcar` teritoriul.Dac` Anthony [i cei doi sau trei veterani ca el r`mâneauprecau]i, tinerii pu[ca[i manifestau un entuziasm f`r` limite.

Ac]iunea li se p`ruse incredibil de u[oar`. |[i d`deaughionturi, bucurându-se cu voce tare.

– Japonezilor le este fric` de noi, este foarte simplu!– Nu \ndr`znesc s` se arate!– R`zboiul este practic terminat pe acest front!– De Cr`ciun, suntem acas`!Anthony interveni.– Nu visa]i prea mult! Nimic nu este câ[tigat \nc`.– Dac` japonezii erau aici, ne-ar fi \mpiedicat s` debarc`m.

Poate c` pun la cale un atac \n felul lor, bomb`ni Anthony.|i v`zuse \n Filipine. {tia c` nu abandoneaz` a[a de u[or partida.

122 MAURA SEGER

Venir` alte ordine. Pu[ca[ii trebuia acum s` mearg` peMount Austen, o colin` situat` \n sudul terenului de avia]iepe care japonezii \l creaser` recent. Dac` americanii voiau s`st`pâneasc` insula, trebuia mai \ntâi s` asedieze acel teren deavia]ie.

O pornir` la drum. Inamicul era \n continuare invizibil...Dar se ridicar` alte probleme. Mai precis, h`r]ile nu erauexacte. Dup` indica]iile lor, pista de aterizare se afla la circatrei kilometri de plaj`. |n realitate, era situat` la mai mult de[ase kilometri! De altfel, oamenii nu puteau avansa repede.Jungla se dovedea practic de nep`truns. |n fiecare clip`trebuia t`iate lianele groase care barau trecerea.

"Infernul verde! gândi Anthony. Suntem \n plin infern!"Chiar [i \n plin` zi nu se vedea la trei metri, vegeta]ia

acoperind lumina. O t`cere stranie ap`sa. O t`cere aproapeireal`... Din când \n când, se auzea un strig`t de pas`re [i defiecare dat` Anthony se \ntreba dac` nu era vorba de un semnde recunoa[tere schimbat de inamici.

C`ldura era sufocant`. Oamenii nu \ntârziar` s` devin` uzide transpira]ie. Mirosul vegeta]iei putrede li se urca \n n`ri.Tres`reau când observau fo[nituri \ngrijor`toare \n tufi[uri.{erpi? Animale s`lbatice?

Sau inamicul se preg`tea s`-i masacreze...Anthony nu \nceta s` \njure printre din]i. Ofi]erii ar fi

trebuit s` se gândeasc` de dou` ori \nainte de a-i trimite \nacest infern!

OCHIUL FURTUNII 123

Noaptea nu \ntârzie s` cad`. Se aflau \nc` foarte departede terenul de avia]ie, dar trebuia s` fac` pauz`.

}ân]arii care se ar`taser` relativ discre]i \n timpul zilei, seab`tur` asupra lor \ntr-un adev`rat nor gros. Epuiza]i, oamenii nu aveau nici m`car for]a s`-i alunge.

Ei se pr`v`liser` unii lâng` al]ii. Nu se schimb` nici uncuvânt. Din când \n când, se auzea o \mpu[c`tur` \ndep`rtare. Nu erau singuri \n jungl`. Toate trupele caredebarcaser` pe plaj` mergeau \n direc]ia terenului deaterizare. Unii solda]i tr`geau aiurea...

Oamenii lui Anthony nu f`cuser` nici m`car o dat` uz dearmele lor. Ei \i f`cuse s`-[i schimbe p`rerea cu câteva cuvintebine sim]ite:

– Nu vreau s` aud nici o \mpu[c`tur` inutil`, declarase el.Doar cei c`rora le este fric` [i de umbra lor trag f`r` motiv!

Oft`. Sudoarea \i curgea sub casc`. }ân]arii \l chinuiau [ipicioarele \i erau umflate de umiditate [i mar[ for]at. Dar nuvroia s`-[i scoat` ghetele, de team` de a nu le mai putea\nc`l]a a doua zi diminea]a.

"Ah, paradisurile tropicale!" \[i spuse el cu o ironie plin`de cinism.

Se lungi pe p`mânt, \ncercând s`-[i g`seasc` somnul carenu venea.

Deci, fratele s`u Dominick devenise [i el pu[ca[! Fusese pu]in surprins s`-l \ntâlneasc` \n Noua Zeeland`, undefuseser` adunate toate trupele.

124 MAURA SEGER

Doar hazardul i-a f`cut s` se afle fa]` \n fa]`. Ar fi pututfoarte bine s` nu se vad`...

– Tu? exclamase Anthony cu stupoare. Devenit pu[ca[marin?

– Da, eu.Primele clipe de surprindere trecute, Anthony ceruse ve[ti

despre ai s`i.– To]i sunt bine acas`, \l \n[tiin]` fratele lui.El cl`tin` din cap.– Dar \]i \nchipui cât erau de \ngrijora]i [tiindu-te pe

Corregidor. Când au primit scrisoarea ta de la Brisbane s-aubucurat tare, crede-m`!

O cut` vertical` ap`ru pe fruntea lui Dominick.– M` \ntreb cum se va termina totul, morm`i el.– Ai devenit pesimist?– |n unele \mprejur`ri \]i pierzi optimismul!– Dominick! Ce ]i se \ntâmpl`? Hai, spune-mi! Nu face pe

misteriosul!– La San Diego am v`zut ceva care nu mi-a pl`cut.– Ce anume? se interes` Anthony.{i, cu un zâmbet:– O fat` a refuzat s` te s`rute? glumi el.Fa]a lui Dominick r`mânea grav`.– I-am v`zut pe americani strângându-i pe japonezi pentru

a-i expedia \n lag`re.– Nu este nimic de mirare! Suntem \n r`zboi cu japonezii!

OCHIUL FURTUNII 125

– Dar, dar aceia nu erau japonezi veritabili!

– Ce vrei s` spui?

– Este vorba de cet`]eni americani care tr`iesc \n ]ara

noastr` de numero[i ani. Poate s-au [i n`scut \n America!

Nervos, \[i frânse mâinile.

– |n]elegi? Emigran]i ca tata, ca p`rin]ii mamei... ca to]i

americanii, de fapt. America a devenit ]ara lor, muncesc, \[i

pl`tesc impozitele... {i brusc, iat` c` sunt trata]i ca ni[te

criminali!

– Precis exagerezi, Dominick! Niciodat` pre[edintele nu ar

permite...

– |]i spun ce am v`zut! \l \ntrerupse fratele lui. Cu proprii

mei ochi!

Privi al`turi. |l revedea pe tân`rul japonez de vârsta lui pe

care poli]i[tii \l obligaser` s` urce \ntr-un camion. }inea o

feti]` \n bra]e [i se str`duia s-o lini[teasc`. Vorbea \n englez`...

o englez` absolut perfect` [i purta un tricou imprimat cu sigla

universit`]ii din California.

Aceast` scen` \l mi[case profund. Fie, japonezii deveniser`

du[manii americanilor... Dar cei care hot`râser` s` devin`

cet`]eni ai Statelor Unite trebuia s` fie considera]i ca atare.

– Gânde[te-te un pic, \i spuse el lui Anthony. Tata este

n`scut \n Italia [i noi suntem \n r`zboi cu aceast` ]ar`.

|nchipuie-]i c` este [i el expediat \ntr-un lag`r!

– Nu este posibil!

126 MAURA SEGER

– Asta li se \ntâmpl` americanilor de origine japonez`. De ce nu americanilor de origine german`? De ce...

– Ascult`, oamenii au fost traumatiza]i dup` dezastrul dela Pearl Harbor. Au intrat \n panic` [i...

Dominick \l \ntrerupse.– |n leg`tur` cu acest subiect, vreau s`-]i pun o \ntrebare!– Ce?Dominick ezit` o clip`.– Intri \n panic` \n timpul luptelor? \ntreb` el \n cele din

urm`. Cum este?Anthony reu[i s` zâmbeasc`.– Nu te \ngrijora dinainte. Odat` b`t`lia \nceput`, n-ai

timp s`-]i fie fric`.– Crezi?– Te asigur. Nu gânde[ti nici o clip`! Ac]ionezi pur [i simplu.Dominick r`mase t`cut câteva clipe. Apoi, aproape timid,

\ntreb`:– {i ]ie? }i-a fost fric` deja?Anthony izbucni \n râs.– }i-am spus c` nu ai timp!Fa]a lui redeveni serioas`.– Nu \n cursul bombardamentelor te cuprinde teama, ci \n

momentele de acalmie. Te temi de ce se va \ntâmpla...– Atunci, ce faci?– Nimic. A[tep]i. Speri c` urm`torul obuz va c`dea

al`turi...

OCHIUL FURTUNII 127

A doua zi diminea]`, urmar` alte ordine. Ofi]erii carecomandau ofensiva \[i d`duser` seama pân` la urm` c` junglar`mânea de nep`truns.

|[i modificaser` deci planurile. Toate trupele trebuia s` se\ndrepte spre vest. De acolo vor ataca aeroportul.

Solda]ii terminar` ra]iile de mâncare pe care letransportau. Apoi \[i reluar` drumul. Anthony era cel careconsulta busola. Oamenii r`mâneau masa]i \n spatele lui.Deja, entuziasmul din ajun se spulberase. C`ldura, ]ân]arii [ioboseala fuseser` motivul.

De-abia parcurseser` câteva sute de metri c` o mi[careu[oar` atrase aten]ia lui Anthony.

– Alert`! strig` el.Oamenii se regrupar`, imaginându-[i c` venise ora primei

lupte...Ap`rur` [ase japonezi. {ase oameni zdren]`ro[i, vizibil

teroriza]i care ]ineau mâinile \n aer pentru a-[i dovediinten]iile pacifiste.

Unul dintre ei agita o bucat` de pânz` alb` – simboluniversal al capitul`rii. Dar Anthony r`mânea ne\ncrez`tor. {i dac` era vorba de o capcan`?

Japonezii nu erau oameni care s` se predea! |i cuno[teaacum suficient ca s` [tie.

– Acoperi]i-m`! ordon` el scurt pu[ca[ilor s`i.Cu pu[ca \n mân`, \naint` spre cei [ase oameni. |n spatele

lui, mica sa trup` se preg`tea s` trag` \n caz de nevoie.

128 MAURA SEGER

Zgomotul tr`gacelor r`sun` ciudat \n t`cerea din jur.Prudent, Anthony se apropie de cei [ase b`rba]i. Cu ochii

holba]i, ace[tia \l priveau tremurând de febr` [i fric`, lacap`tul puterilor.

Anthony \i ceru caporalului s`u s` mearg` \napoi [i s`caute un interpret. Apoi f`cu celor [ase oameni semn s` sea[eze, p`strându-[i mâinile \n sus.

"Ce mici [i pl`pânzi sunt!" se minun` el \n sinea lui.Pu[ca[ii venir` s`-i examineze. Le era greu s`-[i ascund`

surprinderea. Contra acestor oameni atât de pr`p`di]i erautrimi[i s` lupte?

– Pitici! conchise unul dintre ei cu dispre].– Nu \n]eleg, murmur` un altul. Se spune c` japonezii

sunt cei mai duri oameni [i primii pe care-i v`d au aerul unorfemeiu[ti pe cale s` le[ine!

Acum, Anthony era aproape sigur c` nu exista nici ocapcan`. Dar nu reu[ea s`-[i explice prezen]a acestor oameni\n jungl`.

– Da, femeiu[ti! accentu` un al treilea.}inti unul dintre prizonieri. V`zând ]eava armei \ndreptat`

asupra lui, omul \ncepu s` tremure din toate \ncheieturile,\mpreunându-[i mâinile cu un aer implorator.

Pu[ca[ul izbucni \n râs. Ceilal]i se al`turar` râsului lui.– Destul! \i \ntrerupse Anthony cu severitate.Se interpuse \ntre oamenii lui [i japonezi. De ce f`cea asta?

Nu [tia...

OCHIUL FURTUNII 129

Din cauza a ceea ce \i povestise Dominick? Sau pentru c`nu mai putea s` vad` oamenii omorându-se \ntre ei? |n oricecaz, era foarte hot`rât s`-i \mpiedice pe pu[ca[i s` se distrezepe seama prizonierilor.

Oamenii lui nu-i \n]elegeau atitudinea. Cel care vrusese s`trag` \n japonez \[i exprim` primul surprinderea.

– Au f`cut destul r`u alor no[tri! Ne putem r`zbuna! Din moment ce avem \n mân` câ]iva, s`-i facem s` pl`teasc`pentru ceilal]i.

– Nici vorb`, le-o t`ie Anthony cu o voce dur`. Ar trebui s`cunoa[te]i regulamentele privitoare la prizonieri! Vor fiurmate cu sfin]enie.

Bomb`nind, solda]ii f`cur` stânga-mprejur.– Dac` ave]i nevoie de ac]iune, duce]i-v` s` v` uita]i dup`

col] [i \ntorce]i-v` s`-mi spune]i ce se vede! Hai! Mai repede!F`r` entuziasm, cei trei oameni se executar`.

Ceilal]i pu[ca[i profitar` de aceast` pauz` for]at` ca s` se a[eze.– Mai bine s` ne odihnim a[teptând evenimentele, declar`

unul dintre ei.Anthony r`mase \n picioare, mereu \n alert`. Cei [ase

japonezi \l pândeau. Era clar, ceea ce tocmai se petrecuse lesc`pa... Se a[teptau s` fie masacra]i [i nu \n]elegeau c` unamerican le luase ap`rarea.

Caporalul se \ntoarse, \nso]it de un interpret. Acesta \iinterog` pe prizonieri, apoi dup` un schimb rapid de\ntreb`ri [i r`spunsuri, se \ntoarse c`tre Anthony.

130 MAURA SEGER

– Sunt muncitori care lucrau pe terenul de avia]ie, explic`el. Când a \nceput bombardamentul au fugit \n jungl`... Nu sunt \narma]i [i nu au hran`.

Anthony reflect` o clip`. Ce s` fac` acum cu cei [aseoameni?

– Comandantul Callahan a spus c` prizonierii trebuiegrupa]i lâng` plaj`, spuse caporalul. Au fost desemna]ioameni s`-i p`zeasc`, pân` când vor fi transporta]i cu o nav`\ntr-un lag`r de prizonieri din Australia.

Anthony \[i \ns`rcin` doi dintre oameni s`-i conduc` pejaponezi pân` la plaj`. Apoi reuni restul micii sale trupe.

– Nu v` face]i o idee gre[it` despre inamic. Un soldatjaponez nu seam`n` cu nimic bie]ilor tipi pe care i-a]i v`zut!

Ridic` din umeri.– Dup` p`rerea mea, nu ve]i \ntârzia s` \n]elege]i!Era convins c` inamicul urma s` atace dintr-un moment

\ntr-altul. Se \n[ela: restul zilei trecu \n cel mai mare calm.|[i reluar` mar[ul [i, la sfâr[itul zilei, le ap`ru \n zare

terenul de aterizare. Acesta p`rea abandonat. Alte trupeamericane \l cercetaser` deja. Oamenii \[i \mp`r]ir`, dreptamintiri, ]igarete japoneze, boluri de orez din por]elan [ibe]i[oare.

Opera]ia se desf`[ura aproape foarte bine... O singur`problem` se ridic`: oamenii \[i terminaser` ultimele ra]iialimentare pe care le transportau \n fundul sacilor. Cei dinspate nu-i aprovizionaser`... Trebuia s` se mul]umeasc` s`

OCHIUL FURTUNII 131

fiarb` orezul l`sat de japonezi. Dar din p`cate, acest orez era

plin de viermi... Dar oamenilor le era foame.

Anthony \ncerc` s`-i fac` s` râd`.

– Bine c` nu este vineri! le spuse el. Eu sunt catolic [i

religia mea \mi interzice s` m`nânc carne \n acea zi...

Imagina]i-v` un pic! A[ fi fost obligat s` scot unul câte unul

viermii din gamela mea!

Pu]in mai târziu, lungit \n tran[eea pe care oamenii o

s`paser` dup` ce mâncaser`, se \ntreba cum vor reu[i s`

reziste f`r` o hran` mai bun`. Doar câ]iva saci de orez

r`mâneau... Dup` verificare, se l`murise c` [i ace[tia erau

plini de viermi.

De ce cei din spate nu-i aprovizionau?

Explica]ia era simpl`: oamenii care f`ceau aprovizionarea

nu erau suficient de numero[i. De altfel, toate vapoarele

fuseser` rechizi]ionate pentru transportul trupelor. Nu se

punea problema s` \ncarce unul cu hran`.

Anthony tocmai se cufunda \ntr-un somn f`r` vise când o

explozie violent` \l trezi tres`rind.

Se \ndrept` [i privi \n jurul lui, \ntrebându-se unde

c`zuser` bombele. Nu \ntârzie s` \n]eleag` ce se \ntâmpla:

japonezii \i l`saser` pe americani s` invadeze insula,

a[teptând momentul s`-[i concentreze atacul asupra flotei.

Acum, bombardau cruci[`toarele [i distrug`toarele care se

aflau ancorate \n golf.

132 MAURA SEGER

Neputincios, Anthony asista la distrugerea flotei

americane. Ce puteau face oamenii refugia]i \n tran[ee

\mpotriva unui astfel de atac?

Când Anthony \l v`zu pe c`pitanul Beauregard Whistler

\ndreptându-se spre el, \[i \n`bu[i o \njur`tur`. Ce idee bizar`

\ncol]ea \n mintea c`pitanului? Nimeni nu \n]elegea cum

putuse Whistler s`-[i câ[tige tresele. Toat` lumea \l considera

un idiot de prima clas`, ale c`rui ini]iative se dovedeau \n

mod sigur nefericite.

Sosise pe front doar de câteva luni. Fusese suficient ca s` i

se pun` eticheta. |n toat` armata se [u[otea c` nu era decât

un dobitoc care \[i b`tea joc de vie]ile oamenilor.

Foarte congestionat, c`pitanul Beauregard Whistler s`ri \n

tran[ee lâng` Anthony.

– Dar ce faci, Gargano?

– Ce vre]i s` fac? bomb`ni Anthony.

B`t`lia continua cu furie.

– Trebuie s` atac`m! strig` Whistler. Acum ori niciodat`!

Anthony inspir` profund. Str`duindu-se s` r`mân` calm,

\ntreb`:

– Ce s` atac`m, c`pitane?

– Inamicul, fire[te! Japonezii nu se a[teapt` la un asalt!

|ncearc` s` ne distrug` flota! S` profit`m pentru a-i ataca!

Ah! Nu e[ti un strateg grozav, Gargano! Te-ai fi putut gândi

singur la ceea ce \]i spun!

OCHIUL FURTUNII 133

– Nu [tim nici m`car unde se afl` inamicul, c`pitane. |nc` nu am reu[it s`-l localiz`m.

– Este foarte aproape! O [tiu!– C`pitane...– Hai, gr`be[te-te! Strânge]i oamenii! Atac`m!Tân`rul pu[ca[ care, la câ]iva pa[i de acolo, ascultase

aceast` conversa]ie, \l privi pe Anthony cu ochii mira]i. Nu avea decât [aptesprezece ani [i venea de la o ferm` dinKentucky. Nu [tia nimic despre r`zboi [i \n cursul scurtei salevie]i nu omorâse probabil decât iepuri [i prepeli]e.

Totu[i, \n ciuda lipsei sale de experien]`, \[i d`dea seamade incon[tien]a c`pitanului Whistler.

Anthony \ncerca s`-l fac` pe c`pitanul Whistler s`ra]ioneze.

– C`pitane, oamenii mei sunt epuiza]i. Au nevoie deodihn`. Nu este momentul s`-i lans`m \ntr-o aventur` carerisc` s` se termine r`u.

– Te-am auzit bine, Gargano?Whistler \[i \ngust` ochii. Nu-i pl`cuse niciodat` acest

sergent prea sigur pe sine. |ntotdeauna \l b`nuise c` este la[sub aparen]a plin` de morg`. Acum, era convins!

– Spune-mi, Gargano, am auzit bine? repet` el.– C`pitane... \ncepu Anthony cu lehamite.Whistler nu-i l`s` timp s spun` mai mult.– {tii cui vorbe[ti, Gargano? spuse el cu \nfumurare.Anthony oft`. Chiar nu avea nevoie de asta!

134 MAURA SEGER

De ce trebuia s` se afle sub comanda celui mai prost ofi]erdin toat` armata american`?

|ncerca s` se st`pâneasc`, dar r`bdarea lui avea limite.– Ce-mi ordona]i s` fac exact, c`pitane?– Vreau s`-]i strângi oamenii, s`-i c`uta]i pe japonezi [i

s`-i extermina]i pân` la ultimul. Este clar, nu?|[i \ncruci[` bra]ele.– Hai, Gargano! Ai de gând s` nu-mi execu]i ordinele?Anthony r`mase t`cut vreme de câteva clipe. Se gândea.

Dac` refuza s` asculte, Whistler se va aranja desigur s`-ltrimit` \n fa]a Cur]ii mar]iale. {i-ar pierde tresele [i probabilar fi trimis la \nchisoare.

Dar pe de alt` parte, dac` asculta, risca s`-[i trimit`oamenii la masacru. Japonezii aveau cu siguran]` observatorir`spândi]i \n toat` jungla. Pozi]iile americane erau preciscunoscute. Inamicul a[tepta ca pu[ca[ii s` profite debombardament pentru a risca o p`trundere. Asta ar \nsemnas` te arunci \ntr-o capcan` cu capul \nainte...

"Nu trebuie s` fii un mare strateg pentru a \n]elege! gândiAnthony. Chiar [i un copil ar fi \n stare s` priceap`... Trebuie s` te nume[ti Whistler, ca s` fii atât de \ngust la minte!"

– Gargano!– Regret, c`pitane. Nu vreau s`-mi lansez oamenii \ntr-o

chestie periculoas`.Whistler \l privi f`r` un cuvânt. Se f`cuse ro[u ca focul [i

p`rea gata s` fac` apoplexie.

OCHIUL FURTUNII 135

– Indisciplinatule, scuip` el printre din]i. O s` vezi tu pe

dracu! O s` te fac s` regre]i ziua \n care te-ai n`scut!

– Sunt sigur! spuse Anthony cu o insolen]` calculat`.

Dar pe moment, a]i face bine s` v` \ntinde]i pe burt` lâng`

mine \n tran[ee. Tr`g`torii japonezi sunt \mpr`[tia]i peste tot.

Ave]i chef s` primi]i un glonte r`t`cit?

– Nu e[ti decât un la[, Gargano! }i-e fric` de umbra ta?

– Nu, c`pitane. Dar nu am nici o inten]ie de a servi drept

]int` inamicului!

– Toat` lumea [tie c` japonezii au vederea proast`

– Da? Prima noutate... \l ironiz` Anthony.

– Du-te dracului, Gargano! url` Whistler cu furie.

Apoi se \ndrept`.

– O s` mai auzi vorbindu-se de mine! Cariera ta militar`...

s-a terminat!

– C`pitane, veni]i \n tran[ee. Acum nu o s` mai ajunge]i la

pozi]ia dumneavoastr` [i...

– Scute[te-m` de sfaturile tale, la[ule!

Cu aceste cuvinte, Whistler \[i lu` t`lp`[i]a. Tân`rul pu[ca[

ascultase stupefiat acest schimb de cuvinte pu]in amabil.

– O s` v` duc` \n fa]a Cur]ii mar]iale! strig` el.

– Foarte posibil, oft` Anthony.

Se culc` pe marginea tran[eei, cu pu[ca \n mân` pentru a

acoperi retragerea c`pitanului, eventual. Whistler se afla deja

la o sut` de metri de acolo când r`sun` o \mpu[c`tur`.

136 MAURA SEGER

C`pitanul fu proiectat \n aer unde p`ru c` r`mânesuspendat \nainte de a c`dea la p`mânt ca o marionet`dezarticulat`.

Anthony \njur`. Trase \n direc]ia de unde venise \mpu[c`tura.Trimise mai multe gloan]e spre tr`g`torul invizibil.

– L-a]i \nv`]at minte! exclam` pu[ca[ul.Japonezul care-l omorâse pe c`pitanul Whistler cu un

glon] \n cap, c`dea din \naltul cocotierului unde st`tea lapând`.

OCHIUL FURTUNII 137

Capitolul 9

Maggie \[i consult` ceasul [i observ` c` se apropia ora

[tirilor.

P`r`si sala de gard`. Dou` tinere asistente o urm`rir` din

ochi \nainte de a schimba o privire complice. Remarcaser` c`

Maggie se interesa mai mult ca oricine de ceea ce se \ntâmpla

la Guadalcanal...

|nainte de a intra \n c`m`ru]a unde se afla postul de radio,

tân`ra ezit`.

"Mai bine m-a[ duce s` fac un tur pe afar`, sau s`-mi iau o

cafea" \[i spuse ea.

|[i mu[c` buza inferioar`. Se temea de ora informa]iilor.

Lupte teribile f`ceau pr`p`d la Guadalcanal...

{i Anthony se afla acolo!

Japonezii reu[iser` s` scufunde mai multe vapoare alealia]ilor... "Quincy", "Vincennes" [i "Astoria" din parteaamerican`. {i cruci[`torul australian " Canberra".

Atacul avusese loc \n timpul nop]ii [i când se ridicaser`zorii, se putuse constata \ntinderea dezastrului. Sute desupravie]uitori se refugiaser` \n b`rcile de salvare, ag`]ându-se de scânduri, colace de salvare... m` rog, de tot ceputea pluti. Mul]i dintre ei erau r`ni]i sau ar[i grav. Sângele atr`sese rechinii...

"Ce oroare!" gândi Maggie, \nfiorându-se.Cele câteva nave de r`zboi neatinse, p`r`sind pe insula

Guadalcanal oamenii pe care-i debarcaser` \n ajun, plecaser`spre Noua Zeeland`. Ofi]erii superiori se temeau de un nouatac inamic [i erau speria]i s`-[i vad` restul flotei urmândsoarta lui "Quincy", "Vincennes", "Astoria" [i "Canberra".

Deci au sacrificat câteva trupe de pu[ca[i... {i, ca laCorregidor, Anthony se afla de aceast` dat` \n rândulviitoarelor victime. Doar dac` nu pierise deja?

Maggie se cutremur`. Nu mai exista nici o speran]` caAnthony s` se afle o a doua oar` salvat \n mod miraculos!Dac` mai era \nc` \n via]`, se afla prins \n capcan`, ca to]i ceide la Guadalcanal.

Dar de aceast` dat`, fuseser` prev`zute \nt`riri. Se aflauchiar pe drum... Totu[i, vor ajunge la timp? Japonezii vorprofita \n mod sigur de acest moment de r`gaz pentru adecima trupele pierdute \n jungl`.

OCHIUL FURTUNII 139

Cu capul \n mâini, Maggie ascult` informa]iile cureligiozitate. De aceast` dat`, abia se vorbea despreGuadalcanal.

"Este semn r`u!" \[i spuse ea.

***

Anthony \[i puse jos be]i[oarele [i se rezem` de trunchiulunui palmier cu un zâmbet satisf`cut. Pentru prima oar` dup`mai multe zile, mâncase pe s`turate!

Oamenii lui reu[iser` s` pun` mâna pe un stoc de proviziidestinate ofi]erilor japonezi. Dac` solda]ii [i lucr`toriiImperiului Soarelui R`sare se mul]umeau cu orez plin deviermi, ofi]erii aveau dreptul la conserve de vit`.

– Excelent! murmur` Anthony. Chiar dac` aceast` carneera asezonat` cu alge... |ntr-adev`r, japonezii au o concep]ieciudat` despre gastronomie!

Mica lui trup` avusese norocul s` descopere aceast`rezerv` de cutii de conserve. Ceilal]i pu[ca[i refugia]i peinsul` trebuia s` se mul]umeasc` doar cu orez, fructes`lbatice [i ceea ce vânau. Exista vânat \n jungl`, dar pu[ca[iinu erau deloc antrena]i s` vâneze \n infernul verde...

Dizenteria f`cea ravagii printre oameni [i cei câ]iva medicimilitari care debarcaser` cu ei nu duceau lips` de munc`.

140 MAURA SEGER

F`r` \ncetare, d`deau solda]ilor acelea[i recomand`ri.– Igien`! Igien` \nainte de toate!– U[or de spus, ripostau pu[ca[ii care nu aveau la

dispozi]ie decât firicele de ap` clocit`.Nu \ndr`zneau s` mearg` pe plaj`, de teama de a nu fi

repera]i de inamic. Cel pu]in, \n jungl` se sim]eau la ad`post.Lipsa de activitate \i ap`sa. Fuseser` antrena]i s` lupte, nu

s` stea sub câte un palmier a[teptând s` treac` timpul.Trupele se regrupaser` sub ordinul comandantului

Callahan. Un tân`r locotenent veni \ntr-o diminea]` s`-l cautepe Anthony.

– C`pitanul Callahan vrea s` cur`]`m tot ]`rmul de vest, \l\n[tiin]` el. Dup` trecerea noastr`, nu mai trebuie s` r`mân`un singur japonez acolo!

– Bine, locotenente! r`spunse Anthony.Acest ordin era rezonabil. Cu un pic de noroc, puteau lua

inamicul prin surprindere...La sfâr[itul dimine]ii, mai multe plutoane traversar`

Matanikau. Se \ndreptar` apoi spre colibele de paie undecerceta[ii lor \i reperaser` pe japonezi.

De-abia se apropiar` solda]ii americani de sat, c` inamicii]â[nir` cu baionete la arme \n rânduri de câte doisprezece.F`r` nici o ezitare, cu acela[i pas hot`rât veneau drept spreamericani.

Din piepturi le ie[i un strig`t:– Banzai!

OCHIUL FURTUNII 141

Anthony avu impresia c` \i \nghea]` sângele \n vine.

Era prima oar` când auzea acest cuvânt, care va deveni trist

de celebru.

Primul rând se ab`tu sub armele americanilor.

Linia a doua \[i continua mersul f`r` cel mai mic semn de

debandad`. Ap`ru un al treilea rând.

– Banzai!

Inamicii mergeau la moarte f`r` cea mai mic` ezitare.

{i armele perfec]ionate ale americanilor \i doborau rând pe

rând...

– Banzai!

C`zu [i ultimul rând de japonezi. Palizi, oamenii lui

Anthony contemplau carnagiul. Nu \n]elegeau...

Ca solda]i, [tiau c` moartea \i va surprinde \n fiecare clip`.

Dar s`-i vezi pe acei oameni mergând deliberat spre ]evile

pu[tilor ca [i cum ar fi mers la sinucidere, asta \i dep`[ea

complet.

– Au curaj, coment` un tân`r pu[ca[ cu o voce nesigur`.

– Dar nu prea mult` minte, ad`ug` un altul.

{i \ntorcându-se spre Anthony.

– Ce crede]i despre asta?

– Bushido.

– Ce?

– Bushido, repet` Anthony. Este un cuvânt japonez

aproape intraductibil... S-ar spune: "onoarea r`zboinicului".

142 MAURA SEGER

Scoase din buzunar un pachet pre]ios de Lucky Strike.Dup` ce aprinse o ]igar`, inspir` adând fumul, sco]ându-l pen`ri.

– Când eram pe "Stânc`", auzisem pove[ti de genul acesta.Pentru japonezi, cea mai mare glorie este s` mori pentru\mp`rat, cu arma \n mân`.

– Este sinucidere!– Orientalii nu judec` dup` acelea[i criterii ca noi.

Mentalitatea lor este pu]in diferit`...{i, cl`tinând din cap:– Dar sunt solda]i excelen]i, extrem de bine antrena]i...– O s` le venim noi de hac!Anthony oft`.– Sper. Dar asta va lua timp.Caporalul se strâmb` u[or.– Poate nu ne vom \ntoarce de Cr`ciun \n Statele Unite...Se \ntinse.– Mi-ar pl`cea cel pu]in s` ne \ntoarcem \n Noua Zeeland`!

Sunt fete foarte dr`gu]e acolo...– Ah! O fat` dr`gu]` la bra], o sticl` de whisky \n mân` [i

un cartu[ de ]ig`ri \n buzunare... oft` un tân`r pu[ca[. Ce vis!Izbucnir` râsete. Anthony nu mai asculta. |n]elegea perfect

c` oamenii lui aveau chef s` se destind` dup` clipele detensiune extrem` pe care tocmai le tr`iser`.

El nu avea decât un scop \n via]`: s` supravie]uiasc` [i s` orevad` pe Maggie.

OCHIUL FURTUNII 143

|[i f`cea datoria, dar nu-i pl`cea s` omoare. |i f`cea grea]`s` aib` un om \n b`taia pu[tii [i s` fie obligat s` apese petr`gaci.

"Numai s` se termine \ntr-o zi toate astea! gândea el. S` \nceteze acest carnagiu..."

Dou` zile mai târziu, i se aduse un mesaj de lacomandantul Callahan. L`sându-i caporalului comanda miciitrupe, se \ndrept` spre cartierul general unde era convocat.

Callahan se afla sub un cort \n apropiere de terenul deavia]ie. O santinel` p`zea intrarea. Ofi]erii plecau [i veneau.Aici, era impresia de ordine [i organizare. Anthony fu imediatimpresionat favorabil.

Se prezent` [i santinela \l introduse la ofi]erul \ns`rcinatcu trupele p`r`site la Guadalcanal.

De cel pu]in o s`pt`mân`, Anthony nu se r`sese.Pantalonii [i c`ma[a erau acoperite de noroi [i praf, dar se]inea foarte drept.

Dup` ce salut` milit`re[te, a[tept`. Callahan ridic` ochiispre el. Anthony avu impresia c` este str`puns de ochii lui deun albastru de cristal.

Callahan nu avea decât dou`zeci [i nou` de ani, darresponsabilitatea [i grijile \i ad`ugaser` cel pu]in zece ani \nplus.

– Deci, dumneata e[ti Gargano? \ntreb` el.– Da, comandante. Sergent Anthony Gargano, pu[ca[

marin al armatei americane.

144 MAURA SEGER

– Nu mai e[ti.– Eu... eu... se bâlbâi Anthony.– C`pitanul \ns`rcinat cu divizia noastr` a fost recent

omorât, nu?– |ntr-adev`r, comandante.– Whistler, nu-i a[a? |ntrebând, Callahan \[i trecu o mân`

peste frunte.Rânji u[or.– Japonezii \[i aleg uneori ]intele cu inteligen]`!

Ne-au f`cut un mare serviciu...Acest comentariu cinic \l \nm`rmuri pe Anthony.

Ce? Callahan se bucura de moartea lui Whistler?– Dumneata e[ti acela care \l vei \nlocui pe c`pitanul

Whistler, declar` ofi]erul.– Dar... comandante...– Da?– Nu sunt decât sergent. Nu pot prelua postul lui Whistler!– E[ti locotenent \ncepând de ast`zi.Locotenent? El?– Comandante, cum a[ putea ob]ine dintr-o dat` gradul de

locotenent când nu sunt decât sergent? Eu...– Promovare pe câmpul de lupt`, locotenente, \l

\ntrerupse Callahan.– S` te treze[ti de la gradul de sergent la cel de locotenent,

f`r` a trece prin grade inferioare, mi se pare...– Ai de gând s` \ncetezi cu discu]ia, locotenente?

OCHIUL FURTUNII 145

Anthony citi amuzament \n ochii limpezi ai lui Callahan.– Comandante, nu sunt f`cut s` fiu ofi]er! insist` el.– De acum \nainte e[ti locotenent, nimeni nu-]i cere

p`rerea.Anthony mai protest` \nc`:– Dar nu cunosc nimic despre strategie! Nu [tiu s`

comand! Nu...Callahan se ridic` [i se \ntinse. Um`rul \i era acoperit de

un pansament [i se strâmb` \ntinzându-[i bra]ul r`nit.– Ascult`, b`iatule, consider c` [tii suficient de mult!

Ai reu[it s`-]i men]ii oamenii \n form` bun`, \n ciudacondi]iilor lamentabile \n care tr`im aici. Ai \ndeplinit toatemisiunile ce ]i-au fost \ncredin]ate [i trupa voastr` a\nregistrat cele mai pu]ine victime.

|[i \ncruci[` bra]ele.– Iat` ce numesc eu s` [tii s` comanzi! Cât despre

strategie...Zâmbi \nainte de a spune:– O posezi din instinct, strategia! Acum, discu]ia este

terminat`. E[ti liber, locotenente!Cinci minute mai târziu, Anthony se afla afar`, sub soarele

tropical orbitor. Cu trese de locotenent prinse pe epole]i...Soarta avea ironiile ei! El care \ntotdeauna \i dispre]uise pe

ofi]eri, devenise unul!Bomb`nind, ajunse la tab`r`. Caporalul \l z`ri [i veni \n

\ntâmpinarea lui.

146 MAURA SEGER

– Credeam... \ncepu el.

Se \ntrerupse brusc – tocmai remarcase noile trese ale

[efului s`u.

– Lo... locotenente?

Anthony ridic` ochii spre cer. Apoi ridic` din umeri.

– Promovare pe câmpul de lupt`. Nu \nseamn` nimic!

– {i \nc` cum, locotenente! Cel pu]in este o adev`rat`

promovare. O promovare meritat`!

F`r` entuziasm, Anthony se duse s` viziteze micile trupe

care de aici \nainte se g`seau sub ordinele lui. Apoi \[i acord`

cinci minute de odihn`.

Lungit la picioarele unui manglier, cu bra]ele \ncruci[ate

la ceaf`, trebuia s` admit` c` aceast` promovare \l aranja!

Pr`pastia care \l separa de Maggie se redusese considerabil.

Dac` avea norocul s` se \ntoarc` \n Australia \ntr-o zi, el [i cu

Maggie nu ar mai avea nevoie s` se \ntâlneasc` pe ascuns.

– Totu[i, murmur` el. Ce caraghioslâc de r`zboi!

***

Maggie \ntinse chirurgului pensa pe care i-o ceruse.

Apoi \ncepu s` opreasc` sângele care se scurgea din incizia

f`cut` de bisturiu.

OCHIUL FURTUNII 147

Atmosfera era sufocant` \n sala de opera]ii. Dar tân`ra nud`dea aten]ie. Acum era obi[nuit` cu c`ldura. {i apoi era preaobosit` c` s`-i mai pese de aceast` nepl`cere!

Era \n picioare din zori. De dou`sprezece ore muncea f`r`oprire...

Se aduceau \ncontinuu r`ni]i la spital. Trebuia \ngriji]i,pansa]i, anestezia]i... La câte opera]ii asistase ast`zi? N-ar fifost \n stare s` spun`.

Chirurgul scoase cu \ndemânare fragmentele de obuz care\l r`niser` pe tân`rul soldat. Asistentul s`u \ncepu imediat s`coas` incizia.

Chirurgul se \ntoarse spre Maggiew.– Acum, al cui este rândul? \ntreb` el.Ea se aplec` deasupra brancardei pe care era \ntins un

r`nit incon[tient.Gargano... citi ea.I se p`ru c` o cuprinde ame]eala. Cuvintele \i jucau \n fa]a

ochilor.Garagano Dominick, U.S. pu[ca[, Nr.0743987, grupa

sanguin` O pozitiv.Nu era Anthony cel care se afla \naintea ei, ci Dominick,

fratele mai mic al b`rbatului pe care \l iubea. Dup` fi[a\ntocmit` \n grab`, suferea de o grav` ran` abdominal`.

Imediat, ceru infirmierilor s` transporte r`nitul pe masade opera]ie. Chirurgul \l examin` [i se \ncrunt`.

– Nu este timp de pierdut, murmur` el.

148 MAURA SEGER

Opera]ia dur` aproape o or`. Trebui s` i se fac` o

transfuzie. Dar chirurgul p`rea optimist.

– Cred c` va sc`pa, asigur` el, \ndep`rtându-[i m`nu[ile.

Ceilal]i r`ni]i fuseser` \ndrepta]i spre sala al`turat` [i,

minune, nu mai a[tepta nimeni! Profitând de acest r`gaz,

Maggie se a[ez` lâng` patul unde se afla Dominick, la cap`tul

unui salon lung.

– M` ocup eu de el, \i spuse ea asistentei de serviciu.

Aceasta nu protest`: era \nc`rcat` peste poate. |n fiecare

pat gemea un r`nit... Trebuia ref`cute pansamentele, dat

medicamente, \mb`rb`ta]i cei deprima]i. Nu se mai sfâr[ea

niciodat`!

Maggie supraveghea cu regularitate pulsul lui Dominick.

Dup` aceast` opera]ie lung` [i starea de sl`biciune a

tân`rului, era mult mai pesimist` decât chirurgul.

Pu]in câte pu]in, respira]ia lui Dominick deveni mai pu]in

greoaie. Maggie \ncepu s` cread` c` chirurgul avusese

dreptate când spusese c` Dominick va sc`pa... Da, exista

speran]`!

Nu se hot`ra s` plece de la c`p`tâiul lui. Vroia s` fie acolo

când va deschide ochii.

El ridic` pleoapele pu]in dup` miezul nop]ii. Era evident

c` habar n-avea de locul unde se afla. Cu un aer n`uc,

contempl` plafonul, apoi fa]a lui Maggie care se apleca

deasupra lui.

OCHIUL FURTUNII 149

Treptat, imaginea deveni mai clar`. V`zu ni[te ochi mari [ialba[tri cu gene interminabile, un n`suc nostim, o gur` cubuze pline, roz, fire[te...

Din piept \i ie[i un oftat adânc.– Am ajuns \n cer? murmur` el cu o voce [optit`.Mai tare, \ntreb`:– E[ti un \nger?Se \ncrunt`.– Nu, nu e[ti un \nger. E[ti o femeie adev`rat`... Deci, nu

sunt mort? Dar unde sunt? {i cine e[ti tu?Maggie zâmbi.– O asistent`.– Ah...– Ai fost r`nit [i ai fost adus la Spitalul Militar din

Brisbane, Australia.– R`nit? Eu?– Suficient de grav. Dar te vei \ns`n`to[i!– Pfff...Reflect`. Era limpede c` nu-[i putea aduna ideile.– |n Australia, ai spus? Ce fac \n Australia?– Ai fost adus la bordul unui vapor. Dup` b`t`lia de la

Guadalcanal, au fost adu[i aici numero[i r`ni]i.|n timp ce vorbea, \l examina. Sem`na mult cu Anthony...

Dar era mai tân`r. Dup` câ]iva ani, va sem`na [i mai mult cufratele lui.

Dominick \[i alung` o strâmb`tur` de durere.

150 MAURA SEGER

– Anthony... murmur` el.Maggie \[i \ncle[t` mâinile.– Ce... ce spui? \ntreb` ea.– Anthony, fratele meu... Se afl` la Guadalcanal. Ar trebui

s` [tie unde sunt eu.– Greu de comunicat cu Guadalcanal, spuse Maggie cu

am`r`ciune.– {tiu... Dar se poate \ncerca, nu? |l cheam` Anthony

Gargano, este sergent...Se \ntrerupse.– Sergent! Ce spun eu? Este locotenent acum. Cel pu]in

a[a s-a zvonit.Râse u[or.– Au! M` doare când râd...– Calm! Nu te obosi...Dominick \nchise ochii.– Oh, a circulat zvonul... c` a fost promovat... locotenent...

Bietul Anthony! El care \i detest` pe ofi]eri... ca [i mine...|[i ridic` pleoapele.– Nu considera aceast` remarc` pentru dumneata,

dr`gu]ule c`pitan... Doar... pe ofi]erii de sex masculin, fratelemeu [i cu mine... \i detest`m.

– Nu vorbi atâta, o s` te obose[ti!Pe buzele lui ap`ru un zâmbet. Chiar era posibil

\ntr-adev`r ca Anthony s` fi fost avansat? Trebuia s` fie de fapt\ngrozit, el care nutrea o ur` adânc` pentru ofi]erii superiori!

OCHIUL FURTUNII 151

– Voi face tot posibilul s` transmit un mesaj fratelui t`u,promise ea.

– Mul]umesc...Dominick nu \ntârzie s` adoarm`. Tr`s`turile lui crispate

se destinser`, \n timp ce respira]ia devenea regulat`.Maggie r`mase \nc` un timp la c`p`tâiul lui. Cu inima

plin` de recuno[tin]`, \l contempla mul]umind cerului c` nuera Anthony cel care se afla acolo.

***

|ncruntat, Anthony studia atent o hart`. Apoi, \ngrijorat,privi \n jur.

|ntunericul era total."|n fond, este mai bine! gândi el. Astfel, oamenii mei nu

pot vedea cât sunt de \ngrijorat".Erau \ncercui]i de japonezi care \i h`r]uiau cu focuri de

mitraliere. Cât timp vor rezista \n aceste condi]ii?Dac` japonezii puneau iar mâna pe terenul de avia]ie, ar fi

pierdu]i. Nu le r`mânea decât s` a[tepte s` fie masacra]i unulcâte unul. Nici o trup` de \nt`riri nu sosise \nc`... Pu[ca[ii seaflau complet \n voia sor]ii pe insul`.

|n timpul primului asalt inamic, Anthony primise un glon]\n um`r. Medicul reu[ise s`-l extrag`.

152 MAURA SEGER

– Acum, \ntinde-te [i odihne[te-te! \i spuse el.– Vre]i s` râde]i?– Locotenente, ai nevoie de odihn`! Nu...– M` voi odihni alt` dat`. Doar n-o s`-mi las oamenii

\ntr-un astfel de moment.Un pu[ca[ veni târâ[.– Locotenente, firele au fost t`iate. Nu mai putem

comunica la cartierul general al comandantului Callahan!Anthony \njur`. Asta \nsemna pierirea lor... Cum s` anun]e

acum barajele de artilerie? Japonezii care-[i puneau f`r`\ncetare la prob` mijloacele de ap`rare, nu vor \ntârzia s`\n]eleag` ce se petrecea. {i vor porni asaltul terenului deavia]ie.

– Trimite]i rachete luminoase ordon` el. Vreau s` v`d cese \ntâmpl`.

Cinci minute mai târziu, izbucni un adev`rat foc de artificiipe cerul \ntunecat. Rachetele ro[ii [i galbene luminau jungla.

Anthony \[i potrivi binoclul. La mic` distan]`, se agitauni[te umbre. Japonezii erau atât de aproape c` ai fi putut s`-iinterpelezi...

Le era [i lor fric`?Poate nu... Atitudinea lor \n fa]a mor]ii era atât de ciudat`.

Pentru o minte american`, un astfel de comportamentr`mânea imposibil de \n]eles.

– Crede]i c` o s` atace, locotenente? \ntreb` caporalul.– Ar fi idio]i dac` nu ar \ncerca!

OCHIUL FURTUNII 153

Reflect` o clip` \nainte de a da un ordin.

– P`stra]i-v` muni]iile. Fiecare glon] trebuie s` serveasc`...

Cu un ton neutru, ad`ug`:

– Baionetele la pu[c`. Risc`m s` ajungem la lupt` corp la

corp...

Caporalul se \ng`lbeni. Apoi cl`tin` din cap [i \ncepu s`

transmit` ordinul. Din fericire, liniile de comunica]ie dintre

diversele trupe nu fuseser` \nc` t`iate. Anthony \nc` putea

lua leg`tura cu fiecare sec]iune aflându-se sub comanda sa.

Trecu o jum`tate de or` f`r` mari schimb`ri. Apoi umbrele

\ncepur` s` se apropie tiptil. Anthony se \n`spri. Ceea ce

urma s` vin` va fi \ngrozitor, b`nuia el...

Cum vor reac]iona oamenii lui?

|n valuri succesive, japonezii n`v`lir` asupra lor \n rânduri

strânse.

– Bonzai!

Strig`tul \nfrico[`tor r`suna, \n timp ce se n`pusteau

asupra americanilor care-i \ntâmpinau cu foc continuu.

Fu un adev`rat carnaj. O m`cel`rire... Luptele, a[a cum

prev`zuse Anthony, ajunser` corp la corp. Cu]ite [i baionete

deveniser` ro[ii... Era sânge peste tot.

|n zori, lupta se sfâr[i. Din lips` de combatan]i...

Anthony ie[i din tran[eea lui [i privi cu oroare câmpul de

b`t`lie. Mor]i, mor]i cât vedeai cu ochii. Americani [i japonezi

\nsângera]i z`ceau peste tot...

154 MAURA SEGER

giannijolys

Cu efort, reu[i s` fac` doar câ]iva pa[i. Primise o lovitur`de baionet` \n coaps` [i rana \i sângera \nc`.

Era foarte palid [i ochii lui febrili p`reau imen[i pe fa]a luilivid`.

"{i o astfel de hecatomb` se nume[te victorie? se \ntreb` elrevoltat. Prostia uman` nu are limite? De ce s` te omori unulpe altul astfel. De ce?"

Da, b`t`lia de la Guadacanal se termina printr-o victorieamerican`. |n ciuda lui Pearl Harbor, Battan [i Coreegidor,alia]ii dovedeau c` japonezii nu erau invincibili.

Extenuat de lipsa de somn, pierderea de sânge [i febr`,Anthony \nchise ochii.

De pe buzele uscate, ie[i un nume:– Maggie...

OCHIUL FURTUNII 155

Ianuarie 1943 – Octombrie 1943Australia

Capitolul 10

– Drag` tat`, drag` mam`, to]i cei dragi... Suntem foartebine trata]i \n Australia. Sunt mult mai bine [i sper ca \ncurând s` m` \ntorc s` m` bat iar...

– Tsst, tsst! f`cu Maggie scuturând din cap.Dominick \[i \ntrerupse dictarea [i zâmbi.– Nu e[ti de acord?– Ba da...Ea \[i ]inea stiloul \n suspans.– Ce mai ai de zis \nc`?Zâmbetul lui Dominick se l`rgi.– E[ti cam gr`bit`!– Nu, dar...

– De ce e[ti atât de gr`bit`? \nsist` el. Nu e[ti de serviciuacum.

F`cu o mic` strâmb`tur`.– {i eu, care n-am nimic special de f`cut... Doar nu \n

aceste ]oale m-a[ putea duce la plimbare \n ora[!F`r` entuziasm, \[i privi \n am`nun]ime ]inuta: o pijama [i

un halat. Uniforma purtat` de majoritatea solda]ilorconvalescen]i care se odihneau la soare sub verandaspitalului.

– Ai scris o singur` dat` p`rin]ilor de la sosirea laBrisbane, \i reaminti Maggie. Au trecut deja dou` luni!

– Da...– Un avion pleac` disear` \n Statele Unite. Nu vrei ca

scrisoarea s` plece cu el?– Ba da, domni[oar`!Izbucni \n râs. Maggie \l privi cu severitate [i amuzamentul

tân`rului spori.– E[ti a[a de dr`gu]`! |n unele momente, uit c` e[ti atât de

sever`. O mân` de fier \ntr-o m`nu[` de catifea...Maggie se \ncrunt`.– Nu e[ti \ndrituit s` vorbe[ti pe acest ton ofi]erilor, spuse

ea.{tia c` astfel de vorbe \l l`sau pe Dominick complet rece.

Ca [i pe fratele lui, ierarhia nu-l impresiona.Fa]a tân`rului pu[ca[ marin redevenise deja serioas`,

aproape grav`.

OCHIUL FURTUNII 157

– Apropo de ofi]eri, \mi pun multe \ntreb`ri \n leg`tur` cuAnthony.

"{i eu!" gândi Maggie strângându-[i mâinile.Nu-i spusese lui Dominick c`-l cuno[tea pe fratele s`u mai

mare. De ce? Nu [tia motivul reticen]ei ei. |i era team` cumva s`pomeneasc` de un om care poate nu mai figura printre cei vii?

Anthony se afla oare printre cei care sc`paser` infernuluiverde [i gloan]elor japoneze? Sau f`cea parte dintre victimelenenum`rate ale luptelor \ngrozitoare, care, timp de zile\ntregi, devastaser` insula?

Asta, Maggie ca [i Dominick, nu vor \ntârzia s` afle. Vase der`zboi \i readuceau pe supravie]uitorii de la Guadalcanal.Peste pu]in timp, vor debarca la Brisbane...

– Nu-]i face prea multe griji, Dominick, reu[i ea s` spun`.|n curând \]i vei revedea fratele...

|nghi]i \n sec. M`car de-ar fi adev`rat.Dominick fix` un punct \n dep`rtare.– Nu-mi pot imagina c` i s-ar fi \ntâmplat ceva. Este atât de

puternic, atât de solid! S-ar spune indestructibil...F`cu o pauz`.– Totu[i... \ncepu el \ncruntându-se.Din nou se \ntrerupse. Maggie reu[i s`-i zâmbeasc`

lini[titor.– P`rin]ii vo[tri trebuie s`-[i spun` acela[i lucru, zise ea.

Asta nu-i \mpiedic` s` se nelini[teasc` din cauza fratelui t`u...[i pentru tine! Te [tiu r`nit [i se \ntreab` ce-i cu tine.

158 MAURA SEGER

Dominick ridic` bra]ele spre cer.– Am \n]eles! Deci, s` ne \ntoarcem la aceast` scrisoare...

Ce a[ putea s` le mai povestesc?Prin ochii lui trecu o sclipire.– Ah, am o idee! E[ti gata?– Da, d`-i drumul!– Am \ntâlnit o fat` foarte dr`gu]`, dict` el. Dar nu am

dreptul s`-i spun cât este de frumoas` fiindc` este ofi]er. Se nume[te Maggie Lawrence, are ochi mari, alba[tri, gropi]e[i eu...

– Dominick!– Dictez prea rapid? \ntreb` el, f`când pe nevinovatul.– Precis ai lucruri mai interesante de povestit!– Ca, de exemplu?– Vorbe[te despre tine. Spune ce faci, d`-le ve[ti despre

s`n`tatea ta...– Le-am spus deja c` sunt mai bine!Maggie puse tocul jos [i-[i \ncruci[` bra]ele.– E[ti imposibil!– Adev`rat! {i Anthony spunea mereu asta...Imitându-[i fratele, rosti:– Dominick, e[ti imposibil! Dominick e[ti absolut

imposibil!– Este [i p`rerea mea.Ea \[i relu` stiloul.– {i scrisoarea?

OCHIUL FURTUNII 159

– Dumneata e[ti imposibil`! exclam` el râzând.– Dominick...– S-a \n]eles, m` fac serios. O s` explic de ce nu pot scrie

\nc`... {i s` povestesc cum \mi petrec zilele aici!O jum`tate de or` mai târziu, Maggie puse scrisoarea \n

sacul curierului destinat s` ajung` \n Statele Unite pe caleaerian`.

Cel pu]in, familia Gargano va fi lini[tit` asupra st`rii des`n`tate a fiului lor mai mic!

Ca majoritatea solda]ilor r`ni]i, Dominick minimalizasegravitatea st`rii lui, pretinzând c` doar lenea \l \mpiedica s`scrie...

{i apoi, este atât de pl`cut s` dictezi unei asistente-secretare dr`gu]e, ad`ugase el \n gând.

Scrisoarea \i sem`na: ironic`, plin` de umor [i \n acela[itimp curajoas`. Anthony ar fi scris \n mod sigur acela[i gen demisiv`...

Maggie oft`. Nu \nceta s` se gândeasc` la Anthony. Zi [inoapte... [i chiar dac` reu[ea s` adoarm`, el venea s`-ibântuie visurile.

"Nu este bine s` petrec atâta timp lâng` Dominick, gândiea. |mi aminte[te prea mult de fratele lui mai mare."

|[i mu[c` buza inferioar`, \ntrebându-se ce gândeaAnthony despre ea. O uitase? Maic`-sa \i spusese adesea c`b`rba]ii \[i pierd orice interes fa]` de cea pe care pretindeauc` o iubesc, odat` ce ob]inuser` de la ea ceea ce doreau...

160 MAURA SEGER

Cea pe care pretindeau c` o iubesc...

Dar Anthony nu-i vorbise niciodat` despre dragoste!

***

Anthony contempla portul Brisbane f`r` s`-l vad` cu

adev`rat.

Pe chei domnea o intens` activitate. Toat` aceast` agita]ie

\l obosea. Atâtea vapoare, atâtea macarale, atâtea jeepuri [i

camioane...

"|ntoarcerea la civiliza]ie!" gândi el cu am`r`ciune umbrit`

de ne\ncredere.

|n ciuda atâtor nenorociri, supravie]uise... Dar câ]i al]ii

r`m`seser` la Guadalcanal! Câ]i al]ii au pierit...

Cei care se aflau cu el la bordul vaporului sem`nau cu

ni[te fantome. Slabi, jig`ri]i, cu ochii \nc` plini de groz`viile

pe care le v`zuser`, nu erau decât umbrele a ceea ce fuseser`.

Peste pu]in timp, Anthony \[i va revedea fratele. {i pe

Maggie....

Comunica]iile cu Guadalcanal fuseser` \n sfâr[it restabilite

[i pu[ca[ii marini care r`m`seser` rup]i de lume putuser`

primi ve[ti. Astfel aflase Anthony c` fratele s`u se afla la

spitalul din Brisbane.

OCHIUL FURTUNII 161

Deschise scrisoarea trimis` de Maggie. O cuno[tea pedinafar`... O desf`cuse [i \ndoise de atâtea ori \ncât era pepunctul s` se fac` buc`]ele. O citea de mai multe ori pe zi, cuinima b`tându-i.

"Drag` Anthony,Este deja foarte târziu, totul este calm la spital [i profit

s`-]i scriu câteva cuvinte.Sunt a[ezat` la fereastr`... Ce senin` este noaptea! {i ce de

stele c`z`toare... |mi pun dorin]e. |]i pare proste[te s`-]i puio dorin]` când vezi o stea c`z`toare?

Dominick merge din ce \n ce mai bine. Viseaz` s` se\ntoarc` pe front, dar este \nc` prea devreme!

Ce s`-]i spun altceva? Ghice[te ce a[ vrea s`-]i scriu. Dar vai, nu \ndr`znesc... {tii la fel de bine ca [i mine c` po[taeste cenzurat`.

S` te apere Dumnezeu, Anthony!Maggie".El \ncerca s` citeasc` printre rânduri. Oare Maggie regreta

ce se \ntâmplase \ntre ei?– Locotenente, \i spuse unul dintre oamenii lui, s-ar spune

c` ni se preg`te[te o primire de onoare!Anthony privi cheiul. A[tepta un \ntreg grup de reporteri.– Presa! se mir` el.Jurnali[tii [i fotografii nu se ocupau pe moment de

nava-spital care \[i f`cea intrarea \n port, ci de ofi]erul care

162 MAURA SEGER

cobora dintr-o ma[in` militar` pe care fâlfâia drapelulamerican... [i patru stele!

– Generalul MacArthur! murmur` Anthony.Generalul MacArthur venea \n persoan` s`-i \ntâmpine!

P`rea de necrezut...Nava acost` [i, \ncet, valul de supravie]uitori \ncepu s`

coboare pasarela. Ziari[tii [i fotografii, care n`v`liser` \n fa]alor, avur` un moment de recul.

– Adev`rate cadavre ambulante! rezum` unul dintre ei.Oamenii, care erau numai piele [i oase, tremurau de febr`.

Dar cum ar fi putut fi altfel dup` cele pe care le tr`iser`?Luptele, pericolele din jungl`, ]ân]arii purt`tori de malarie,apa clocit` [i hrana proast`?

Ignorând aparatele foto, Anthony \[i urc` trupele \ncamionul care \i a[tepta. Un ziarist mai \ntreprinz`tor ca al]iise apropie de el.

– Locotenente... v` pot cere s`-mi consacra]i câtevaminute?

Anthony \l m`sur` din cap pân` \n picioare."Un civil!" gândi el cu dispre].Un civil \mbr`cat ca un militar de operet`, cu o c`ma[`

kaki proasp`t c`lcat` sub care se vedea stomacul luiproeminent.

Privirea lui Anthony se opri pe catarama de argint acurelei, apoi asupra pantofilor lustrui]i, \nainte de a urcapân` la fa]`.

OCHIUL FURTUNII 163

"O fa]` inteligent`, remarc` el aproape cu regret. A sim]it

o poveste bun` [i o s`-mi fie greu s` m` descotorosesc de el".

– Dou` minute, locotenente! insist` ziaristul.

– De ce? bomb`ni Anthony f`r` amabilitate.

Trebuia mai mult pentru a-[i descuraja interlocutorul.

– Haley, de la "New York Times", se prezent` el.

Cititorii ziarului meu ar vrea s` [tie ce s-a \ntâmplat la

Guadalcanal.

– |i intereseaz`? \ntreb` Anthony cu scepticism. M` \ntreb

de ce!

– Pentru c` mul]i dintre ei sunt implica]i \n evenimente.

Unii au fii care au fost trimi[i la Guadalcanal. Pentru al]ii un

frate, un so]...

Haley profit` de avantaj.

– Spune-mi, locotenente, cum a fost? Nu prea vesel, se

pare! Este suficient s` v` v`d pe dumneavoastr` [i oamenii

dumneavoastr`, ca s` \n]eleg c` nu a fost prea grozav!

Anthony râse sec.

– Nu, \ntr-adev`r.

Acestui ziarist nu-i lipsea curajul. Trebuia s` ai ceva,

pentru a-i spune unui pu[ca[ marin c` nu arat` bine...

– Ne \ntoarcem \n stare proast`, recunoscu Anthony.

Dar am câ[tigat b`t`lia, nu? Ceea ce are importan]`, nu?

Despre pierderile de oameni, la ce bun s` vorbim?

– Da, a]i câ[tigat b`t`lia, repet` Haley. Cu ce pre]?

164 MAURA SEGER

– Asta a costat sute de mor]i [i sute de r`ni]i. Acum exist`

sânge pe fiecare centimetru p`trat al insulei. Sânge american,

ca [i sânge japonez...

– Luptele sunt cele care i-au sl`bit pe oamenii

dumneavoastr`?

– |n parte. Dar nici condi]iile \n care am tr`it nu i-au

aranjat! Jungla – infernul verde – uneori mi se pare mai

periculoas` chiar decât japonezii! Adaug` la asta lipsa de

hran`...

– Lipsa de hran`?

– Nu eram aproviziona]i. Aprovizionarea cu alimente

lipsea, ca [i muni]iile.

Ridic` din umeri [i ad`ug` cu cinism:

– Cititorii ziarului trebuie s` se bucure dublu când vor afla

c` am câ[tigat b`t`lia \n aceste condi]ii!

Ziaristul rezist` tenta]iei de a-[i deschide carnetul [i a lua

noti]e. Se temea s` nu-[i reduc` interlocutorul la t`cere...

Ori, el mirosea aici un reportaj interesant. De genul celor

care ap`reau pe prima pagin`...

– Nu a]i avut alimente?

– Nimic! Când am descoperit câ]iva saci cu orez plin de

viermi abandona]i de japonezi, imagina]i-v` bucuria!

– Sunte]i locotenentul... Gargano, cred? De unde veni]i?

Din New York?

– Da, din Brooklyn mai precis.

OCHIUL FURTUNII 165

Haley zâmbi. Un detaliu de acest gen va ad`uga o not`aproape sentimental` reportajului s`u. "Un copil alBrooklynului, locotenentul Gargano, ne m`rturi..."

Ziaristul \[i relu` aparatul foto.– O clip`, locotenente, v` rog, nu mi[ca]i...Anthony abia remarc` faptul c` obiectivul \l mitralie \n mai

multe rânduri. Se urc` [i el \n camion [i d`du semnalul deplecare.

Deja \l uitase pe trimisul lui "New York Times".Maggie... |n fine, o va reg`si! Dac` reu[ise s`

supravie]uiasc` \n ciuda tuturor groz`viilor, era mai alesfiindc` se gândea la ea. Vroia s` se \ntoarc` la Brisbane...pentru a o revedea!

Totu[i, când medicii militari vruseser` s`-l evacueze \nprimul lot de r`ni]i, el refuzase. Vroia s` r`mân` cu oameniis`i pân` la cap`t.

Fusese deci unul dintre ultimii care p`r`siseGuadalcanal... Chiar dac` asta \ntârzia clipa când ar fi strâns-o pe Maggie \n bra]e.

Ora[ul i se p`ru mai animat decât atunci când \l p`r`sise.Se ridicaser` cam peste tot noi cl`diri din prefabricate,destinate s` ad`posteasc` serviciile administrative ale armatei.

"De-abia recunosc drumul" \[i spuse el cu cinism.Camioanele [i jeepurile rulau \n toate p`r]ile. Majoritatea

ma[inilor particulare disp`ruser`. |n schimb, se vedea unnum`r incalculabil de bicicli[ti.

166 MAURA SEGER

Când Anthony ajunse \n cele din urm` la spital, era

epuizat...

Urc` cu greu sc`rile. Din fericire, \n interior era mai

r`coare... [i dup` zgomotul str`zii, ce calm!

Site de sârm` \mpiedicau s` intre insectele \n s`lile mari

unde se \nvârteau ventilatoarele. Anthony se apropie de

biroul recep]iei.

Femeia \n vârst` care era \ns`rcinat` s` primeasc`

vizitatorii, \l privi cu un aer \ntreb`tor.

– Cred c` fratele meu este aici, doamn`.

Pu[ca[ul Dominick Gargano.

– O clip`...

Frunz`ri un registru, apoi cl`tin` din cap.

– Exact. Sala B, la etajul al doilea.

– Mul]umesc!

Anthony urc` sc`rile [i g`si f`r` greutate sala indicat`.

Cu un oftat de u[urare constat` c` r`ni]ii, aici, nu p`reau grav

atin[i. |n majoritate p`reau \n convalescen]`.

Unii erau \n picioare, \n halat. Se plimbau [i flec`reau cu

camarazii lor.

O tân`r` asistent` se apropie de el.

– C`uta]i pe cineva, locotenete?

– Da. Fratele meu, pu[ca[ul marin Dominick Gargano.

– Ah! Dominick? |l g`si]i \n fundul s`lii la stânga.

Cu un gest al mâinii, \i indic` patul lui Dominick.

OCHIUL FURTUNII 167

Imediat, Anthony \[i recunoscu fratele – chiar dac` acesta

st`tea cu spatele.

Dominick era a[ezat pe pat [i discuta cu vecinul.

|mpreun`, izbucnir` \n râs.

Anthony \[i trecu mâna peste frunte. I se p`rea c` i se

ridicase o greutate de pe suflet... Nu numai c` fratele lui era

\n afara pericolului, dar p`rea aproape \ns`n`to[it! Altfel, nu

ar fi râs din toat` inima!

Se apropie \ncet. Acum vocea fratelui s`u \i ajungea la

urechi:

– Atunci i-am spus comandantului c` se \n[al` profund!

Niciodat` un pu[ca[ marin nu...

– Aten]ie!

Un r`nit \l prevenea pe Dominick de sosirea unui ofi]er.

Oamenii care se puteau ridica luar` pozi]ia de drep]i.

Foarte jenat, Anthony morm`i:

– Pe loc repaus!

Dominick se \ntoarse c`tre el [i ochii i se m`rir`.

– Anthony... tu e[ti?

– Cine vrei s` fie? bomb`ni el drept r`spuns. Mo[ Cr`ciun?

Dominick se ridic` [i-l \mbr`]i[`.

– Anthony!

Apoi, la adresa celorlal]i, spuse cu mândrie:

– Este fratele meu!

Se d`du \napoi cu un pas.

168 MAURA SEGER

– Iat`-te locotenent! Auzisem spunându-se, dar credeamc` \ntre timp ]i-au luat tresele...

Râse or]at.– Abia ai venit? Dumnezeule, abia te-am recunoscut!

E[ti \ntr-un hal.... palid, \nsp`imânt`tor de slab...– Ce mai primire!– Stai jos, Anthony.|l prezent` pe fratele lui camarazilor s`i. Ace[tia, care [tiau

de unde vine locotenentul, mureau de curiozitate. Dar nu-ipuser` \ntreb`ri. |n]elegeau c` cei doi fra]i doreau s` fiesinguri...

– |]i m`rturisesc c` \mi f`ceam sânge r`u \n privin]a ta...rosti Dominick. Aici, nu se [tia nimic! Doar c` la Guanalcanalpierderile au fost teribile...

Anthony cl`tin` din cap.– Am sc`pat, dup` cum po]i constata. Dar ]ie ce ]i s-a

\ntâmplat? Nu ai fost destul de prudent, nu?Dominick d`du din umeri.– Am primit câteva schije, asta-i tot. Nimic prea grav! Ar fi

trebuit s` m` duc la regimentul meu deja de mai multes`pt`mâni – m` simt \n plin` form`! Dar odat` ce medicii punmâna pe tine, nu vor s` te mai lase s` pleci!

Anthony zâmbi.– Ei au dreptate. Nu trebuie s`-]i supraestimezi puterile...

Serios, cum te sim]i?– Minunat, \]i spun! |n orice caz, mai bine ca tine!

OCHIUL FURTUNII 169

Dominick \[i examin` fratele cu nelini[te. Pome]ii luiAnthony se reliefau sub ochii \ncerc`na]i. Gulerul c`m`[ii \idevenise prea larg [i uniforma atârna pe el.

– Anthony... e[ti bolnav? \ntreb` mezinul un pic timid.– Nu.– Atunci...– Nu [tii c` suntem \n r`zboi? {i avem amândoi norocul c`

am r`mas \ntregi... pân` \n prezent!– {tiu, dar...– Dar ce? \ntreb` Anthony cu iritare.Detesta s` vorbeasc` despre el \nsu[i. {i mai ales despre

s`n`tatea sa.Se f`cu t`cere. Anthony fu primul care o rupse.– A fost dur, recunoscu el. A[ min]i dac` ]i-a[ spune

contrariul... Dar s-a terminat. S` nu mai vorbim!Dominick \nghi]i \n sec. Fratele lui n-avea nevoie s` se

lanseze \n descrieri interminabile... Unele t`ceri erau maigr`itoare decât discursurile lungi.

– Cum este aici? \ntreb` Anthony cu un ton pe care reu[is`-l fac` lipsit de gravitate.

– Deloc r`u! Asistente dr`gu]e, cum po]i constata. Mai alesuna...

– E[ti \ndr`gostit! glumi Anthony.– Nu chiar. Dar trebuie s`-]i spun c`-mi place. F`r` ea, nu

[tiu ce m-a[ fi f`cut...|[i lu` o expresie vinovat`.

170 MAURA SEGER

– Pu]in dup` sosirea mea la spital, am f`cut o criz`nervoas`. Vroiam neap`rat s` m` \ntorc pe front, sus]ineamsus [i tare c` eram vindecat... Medicii erau gata s` m` trimit`la "izolare", ca s` m` calmez. Din fericire, Maggie a [tiut s` m`fac` s`-mi vin \n fire.

– Ma... Maggie? se bâlbâi Anthony.– Maggie Lawrence. C`pitan Maggie Lawrence, dac` vrei!– E[ti... \ndr`gostit de ea?– Nu chiar! |mi dau seama c` nu este genul meu de

femeie. Dac` i-a[ face o declara]ie, mi-ar râde \n nas...Dimpotriv`, mi se pare c` ar trebui s` ]i se potriveasc` ]ie! V-a[ vedea foarte bine \mpreun`, pe amândoi... Este absolutnecesar s-o cuno[ti!

Anthony nu mai [tia ce s` spun`... O adev`rat` ironie asor]ii. Din jen`, evit` s`-i dea explica]ii fratelui s`u.

Pentru a câ[tiga timp, morm`i:– Nu [tiu cât timp voi r`mâne la Brisbane...F`r` a-l privi pe Dominick, ad`ug`:– {i Maggie a ta este probabil m`ritat`! Sau logodit`...{i-o \nchipui pe Maggie \n bra]ele altuia [i gândul i se p`ru

de nesuportat.Dominick cl`tin` din cap.– M`ritat`? Nu. Dar logodit`, este posibil... Uneori mi se

pare foarte departe [i nu m-ar mira s` se gândeasc` atunci laun b`iat...

Zâmbi.

OCHIUL FURTUNII 171

– Dar atâta timp cât nu are inel pe deget, ai [anse!Dar, dup` Dominick, Maggie se gândea la cineva... La el?

Sau la un altul? Trebuia neap`rat s` [tie.– Toate acestea sunt supozi]ii, morm`i el.

Supozi]ii absolut gratuite! Deoarece cred c` Maggie Lawrencenu ]i-a f`cut confiden]e.

– Nu, recunoscu Lawrence.Râse pu]in.– Dac` ai cunoa[te-o, ai \n]elege imediat c` nu este genul

s` se \ncredin]eze primului venit! Dup` p`rerea mea esteinteresat` de un pu[ca[ din Guadalcanal... De fiecare dat`când se difuzau [tiri despre insul`, uita tot restul!

– Un pu[ca[ marin din Guadalcanal? exclam` Anthony care\ncepea s` se lini[teasc`. |mi sugerezi s-o seduc pe iubita unuicamarad?

Dominick ridic` din umeri.– Se spune c` \n dragoste, ca [i \n r`zboi, totul este

permis!– {i dac` nu-i plac?– Tot ce este posibil. Totu[i, adesea v-am \nchipuit

\mpreun`. A]i face o pereche frumoas`! Trebuie neap`rat s`face]i cuno[tin]` amândoi!

Ridic` privirea [i-i d`du un cot fratelui s`u.– Când vorbe[ti de lup... Uite-o. Prive[te, bruneta cea dr`gu]`...|ncet, Anthony se \ntoarse. Femeia care-i bântuise visurile,

zi [i noapte \[i f`cea intrarea \n sala B.

172 MAURA SEGER

"N-a luat multe kilograme de la Corregidor!" \[i zise el.Fu primul gând care \i veni \n minte. Maggie p`rea

incredibil de vulnerabil` [i el sim]i un nod \n gât.Ce dreapt` se ]inea! P`rea atât de mândr`, de sigur` de ea

\n uniforma impecabil`... O [uvi]` de p`r, sc`pat` de subbonet`, str`lucea ca m`tasea. Ochii mari [i alba[tri sclipeaupe fa]a u[or bronzat`.

Ea d`du câteva instruc]iuni unei asistente. Anthony profit`pentru a o studia cu l`comie. Oh, ce frumoas` era, Maggie alui... Mai frumoas` decât \n amintirile lui.

Se \ntoarse [i \nghi]i \n sec. |ncerca disperat s`-[i reiacontrolul asupra sa. F`r` prea mult succes...

Era foarte sub]ire, da, dar cu rotunjimi acolo undetrebuia... |nchise ochii, visând s-o ]in` \n bra]e, s-o mângâie,s-o...

– Anthony! se mir` Dominick.Cu ochii m`ri]i, \[i privea fratele f`r` s` \n]eleag`.

Acesta din urm` p`rea prad` unei emo]ii f`r` limite.Maggie, care terminase de dat instruc]iuni asistentei, se

\ntoarse c`tre Dominick, zâmbind. Merse câ]iva pa[i [i,z`rindu-l pe Anthony, \ncremeni brusc.

Dintr-o dat`, era foarte palid`. Se cl`tin` u[or [i-[i \ncle[t`mâinile pe dosarele medicale pe care le ducea, atât de tare\ncât \ncheieturile i se albir`.

F`r` s` clipeasc`, \l privea pe Anthony. {i se \ntreba dac`nu viseaz`.

OCHIUL FURTUNII 173

Stupefiat, Dominick observa scena. Privirea \i mergea de laAnthony la Maggie... Ace[tia din urm`, uitând tot ce-i\nconjura, p`reau s` fie singuri pe lume.

Un val de bucurie o cople[ise pe Maggie când \l recunoscupe Anthony. Deci, se \ntorsese! Era viu!

Bucuria \i mai sc`zu când v`zu \n ce hal se afla. Niciodat` nu-l v`zuse atât de slab, atât de palid, atât de vizibilepuizat.

Totu[i, \n ochii ei, r`mânea b`rbatul cel mai seduc`tor dinlume.

Anthony o sorbea din ochi. Ceea ce citi \n ochii ei deculoarea lev`n]ichii \l tulbur`. Nu, nu regreta nimic, a[a cumse temuse...

|ncet, se ridic` [i se \ndrept` spre ea. Acum, era con[tientc` era urm`rit de zeci de ochi curio[i: solda]i r`ni]i, asistente[i infirmiere.

Curând, sosi \n dreptul lui Maggie, care nu se mi[ca. P`rea transformat` \n statuie...

El \i \ntinse mâna foarte ceremonios [i, cu jum`tate devoce, \i declar`:

– Ce dor mi-a fost de tine, Maggie!

174 MAURA SEGER

Capitolul 11

Maggie \[i termin` serviciul pe la orele optsprezece \n aceasear`. Anthony venise s-o a[tepte \n holul spitalului.

– Mânc`m \mpreun`? propuse el.Ea \i zâmbi.– La "Digger Sam's", bine\n]eles!O chelneri]` \i recunoscu [i-i conduse la o mas` relativ

izolat`.– Nimic nu s-a schimbat aici! se mir` Anthony.– |ntr-adev`r, este la fel de mult` lume ca \nainte!Amândoi se sim]eau stingheri]i. Nu avuseser` \nc` timp s`

se reg`seasc` realmente. Cele câteva cuvinte pe care leschimbaser` \n sala B, sub privirile tuturor acelor curio[i,fuseser` groaznic de banale.

{i asta continua...

– Munca la spital \]i place \n continuare? \ntreb` Anthony.Chelneri]a puse dou` halbe de bere pe mas` [i lu`

comanda. Apoi disp`ru.– Da, munca mea \mi place \n continuare, r`spunse ea.

Am multe de f`cut, dar am timp s` fac totul! Nu este ca peCorregidor, unde... unde trebuia s` faci o alegere.

Vocea \i tremur`.– S` dea Domnul s` dureze! oft` Anthony.Ea \[i mu[c` buza inferioar`.– Travers`m o perioad` de calm relativ, remarc` ea.– Dominick pretinde c` vom r`mâne o vreme \n Australia.

Este vorba de antrenamente \n vederea unei noi opera]iimilitare. Dac` ar fi adev`rat, ce noroc. Imagineaz`-]i... câtevaluni la Brisbane.

Ea \l privi drept \n ochi. Foarte \ncet – atât de \ncet \ncâtel abia o auzi, \ntreb`:

– A fost cu adev`rat dur?El se \ncord`.– Inutil s` mai vorbim. Acum s-a terminat...La fel ca Dominick, \n]elese din frânturi de cuvinte.

Dar era r`nit` fiindc` nu considera util s`-i povesteasc` tot cesuferise. Asta m`rea distan]a dintre ei...

– Nu vreau s` fiu indiscret`, murmur` ea.Anthony se \ncrunt`.– Nu este vorba despre asta! Ai [i tu necazuri, Maggie.

Nu vreau s` le adaug [i pe ale mele.

176 MAURA SEGER

– De ce s` nu le \mp`r]im?Chelneri]a le aduse friptur` \nso]it` de piureu,

\mpiedicându-l pe Anthony s` r`spund`. |ncepur` s`m`nânce \n t`cere.

Carnea era excelent`, dar Anthony abia era atent lacon]inutul farfuriei sale. Se \ntreba care erau sentimentele luiMaggie fa]` de el. |i p`rea atât de rece, atât de \ndep`rtat`.

"{i trebuie s` recunosc c` n-am nimic dintr-un Don Juan \nacest moment" gândi el.

Strânse din din]i.– N-ai nevoie s`-mi plângi de mil`! se auzi el spunând.Ea se \ndrept`.– Nu-]i plâng de mil`! exclam` ea. Cel pu]in e[ti viu!

{i \ntreg! Al]ii au avut mai pu]in noroc...Un oftat de u[urare ie[i din pieptul lui Anthony. |[i puse

mâna peste cea a lui Maggie.– Te reg`sesc! murmur` el. Cu franche]ea, vioiciunea ta...Maggie reu[i s` zâmbeasc`. |n realitate, fusese dureros

impresionat` v`zând \n ce stare revenea Anthony. Probabil fusese r`nit: mergea cu o rigiditate neobi[nuit` [iavea precis nevoie de \ngrijiri.

Dar nu era momentul s`-i vorbeasc` despre asta... Cu niciun pre] nu trebuia ca el s`-[i imagineze c` avea mil` de el. Era prea orgolios ca s`-i accepte comp`timirea.

Conversa]ia era acum mai destins`. Maggie vorbea despreDominick.

OCHIUL FURTUNII 177

– Fratele t`u este uneori dificil! Dar poate fi adus lara]iune...

Zâmbi.– {tii de cine \mi amintea? De tine.– Ce? strig` Anthony, pref`cându-se jignit. Dar fratele meu

este \nc` un pu[ti!Maggie scutur` din cap.– Nu! Nu mai exist` pu[ti pe front. Gloan]ele [i bombele

\i fac s` se maturizeze repede.Anthony cl`tin` din cap. Fa]a i se \ntunec`. Se gândea la

to]i tinerii pu[ca[i pe care trebuise s`-i \ngroape laGuadalcanal...

Se \ndrept` [i-[i \n`bu[i un strig`t de durere mi[cându-[iu[or piciorul.

Maggie \l v`zu p`lind. |l privi cu un aer \ntreb`tor.– Anthony?Jenat, el ridic` din umeri.– Oh, \mb`trânesc... pretinse el. Jungla era atât de umed`

\ncât trebuie s` fi f`cut reumatism.Vru s`-[i ia halba de bere, dar nu putu, \ntr-atât \i tremura

mâna.– Anthony! se nelini[ti Maggie. Te-a v`zut un doctor?– De ce a[ fi avut nevoie s` m` vad` un doctor? bomb`ni

el. Eu...– Ascult`, nu-mi spune pove[ti i-o t`ie ea. Sunt asistent`

medical` [i-mi dau seama c` suferi! Ai fost r`nit?

178 MAURA SEGER

– Oh, o poveste veche...Maggie consider` mai \n]elept s` nu insiste. Va avea ocazia

mai apoi, s` verifice dac` Anthony \i spunea sau nu adev`rul.– |n Statele Unite, oamenii nu-[i dau seama ce se \ntâmpl`,

rosti ea. Am primit o scrisoare de la mama mea. |mi spune c`prietenele ei se plâng c` nu g`sesc stofe suficient de dr`gu]eca s`-[i fac` rochii noi!

– Dar este \ngrozitor! ironiz` Anthony.– Nu-i a[a? f`cu ea pe acela[i ton. {i se pare c` tat`l meu a

fost cât pe ce s` se bat` cu un vecin. Acesta din urm`cump`rase benzin` de pe pia]a neagr` [i se l`uda. Când taic`-meu i-a spus c` este nevoie de benzin` pe front, ela r`spuns c` pu]in \i pas`!

– Habar n-au ce se petrece aici [i \n Europa. Este atât dedeparte... Continu` s`-[i duc` mica lor existen]` lini[tit` f`r`s` aib` habar de dramele pe care le tr`iesc al]ii. Po]i s`-i\nvinuie[ti? Sunt ne[tiutori, asta-i tot!

Maggie se \ncrunt`.– Crezi c` japonezii vor ataca Australia? Se vorbe[te despre

aceast` eventualitate...– Nu cred. Dup` \nfrângerea de la Guadalcanal, se vor

gândi de dou` ori \nainte de a se lansa \ntr-o alt` aventur`!– Guadalcanal... murmur` Maggie. Majoritatea [tirilor erau

cenzurate. Nimeni nu a [tiut cu adev`rat ce se petrecea acolo.– Nu a fost o partid` de pl`cere, crede-m`, spuse el cu

am`r`ciune.

OCHIUL FURTUNII 179

El era din ce \n ce mai palid. Maggie se temea s` nu-l vad`le[inând.

"Ar trebui s` fie la spital! gândi ea. Dar la ce bun s`-ivorbesc despre asta? N-ar vrea s` aud`".

– Ar trebui s` plec`m, suger` ea.Platir` nota. Anthony se ridic` greu de pe scaun.– Unde e[ti cazat? \ntreb` ea.|l lu` de mân` [i, f`r` ca el s`-[i dea seama, \i verific`

pulsul. B`tea neregulat, slab...La u[a restaurantului, el se \mpiedic` [i ar fi c`zut dac`

n-ar fi fost rezemat de um`rul lui Maggie care reu[i s` suporteaceast` greutate nea[teptat`.

– Nu sunt \nc` obi[nuit cu p`mântul, pretinse el. Mi separe c` sunt \nc` la bordul navei! Traversarea a fostinterminabil`.

– Unde stai? \l \ntreb` ea din nou.– La cazarma de lâng` port...– La peste doi kilometri de aici! exclam` ea.– M` conduci acas`? suger` ea. Am un bungalou \n gr`dina

spitalului. Este foarte aproape.Când ajunser` la u[`, Anthony gâfâia. Respira]ia \i devenise

[uier`toare [i nu mai era palid, ci cenu[iu.Tremura \n a[a hal, \ncât din]ii \i cl`n]`neau.– Mul]umesc... mul]umesc c` ai cinat cu mine, Maggie.

Te-a[ putea vedea mâine? reu[i el s` \ntrebe.– Da, sigur. Ascult`...

180 MAURA SEGER

Se \ntrerupse, gândindu-se cum s`-l conving` s` se uite laea. Nu vroia s`-l lase s` plece \n aceast` stare!

Avea nevoie de \ngrijire, era clar. Dar blestemata lui demândrie \l \mpiedica s` recunoasc`.

– Anthony, vrei s`-mi faci un serviciu?– |n limita posibilului, bine\n]eles.– Aici, ne temem mereu de spioni japonezi. Vrei s` arunci

o privire \n`untru [i s` te asiguri c` nu e nimeni?El râse u[or.– Ah! Femeile!Ea aprinse lumina [i Anthony inspect` minusculul

bungalou.– Nici un japonez aici! conchise el. Po]i dormi lini[tit`.– Anthony, nu pleca! \l implor` ea. Mi-e fric` singur`!

Mai ales noaptea...El \[i \n`l]` sprâncenele.– Chiar? De ce nu ceri altei asistente s` locuiasc` \mpreun`

cu tine?Ea se \nro[i.– Fiindc`... fiindc` sunt asistent` [ef`. Dac` a[ m`rturisi c`

mi-e fric` de \ntuneric, n-a[ p`rea prea serioas`. Nu trebuie s`dau exemplu?

El se uit` \n jur. Dup` atâtea nop]i nepl`cute \n tran[eeles`pate \n mijlocul "infernului verde", ce primitoare p`reauaceste dou` c`m`ru]e!

– Nu te deranjeaz` s` r`mâi? \ntreb` ea.

OCHIUL FURTUNII 181

– Dac` \]i pot face un serviciu...

|[i limpezi vocea.

– Nu are de ce s`-]i fie team` de mine, Maggie. Am fost

desp`r]i]i un timp [i... [i nu sunt a[a de naiv s` cred c` m-ai

a[teptat, c`... totul mi se cuvine, c`...

Se \ntrerupse, din ce \n ce mai \ncurcat. Când \ncerca s` se

explice, se \ncurca [i mai tare...

Dar Maggie nu-l mai asculta. Preg`tea un a[ternut pe

canapeaua camerei de zi.

Anthony era atât de obosit, \ncât se pr`bu[i imediat.

|ntr-o clip`, dormea dus...

Maggie \l privi câteva clipe. Apoi, \n vârful picioarelor, se

duse \n camera ei [i-[i puse c`ma[a de noapte.

Se lungi pe pat, dar nu reu[i s` adoarm`. Cu urechile

ciulite, asculta cele mai mici sunete provenind din camera de

zi. Anthony p`rea s` doarm` lini[tit.

Maggie adormi \n cele din urm`, ca s` fie trezit` tres`rind

de un geam`t. Imediat, alerg` spre Anthony. Acesta se agita

\ntre cear[afurile mototolite, prad` vizibil unui co[mar

\ngrozitor.

– Uite-i c` vin! urla el. Oh, nu, nu... Nu am adev`ra]i

solda]i aici! Doar ]ânci...

Ridic` bra]ele, strângând convulsiv mâinile peste o arm`

imaginar`.

– Sunt atât de numero[i! Trebuie s` le ]inem piept...

182 MAURA SEGER

Deschise ochii mari. Dar, f`r` \ndoial`, nu vedea nimic.

Visa \n continuare...

– Baionetele la pu[ti! ordon` el. S` ne ap`r`m pân` la

ultima suflare.

Se ridic` brusc \n [ezut. Cu obrajii [iroind de lacrimi,

Maggie \l lu` \n bra]e.

Deci, toate pove[tile care se [u[oteau apropo de

Guadalcanal erau adev`rate... Oamenii trebuiser` s` lupte

corp la corp cu japonezii. Luptele se terminaser` prin

m`cel`rire la baionet`.

Se cutremur`.

"Ce oroare! gândi ea. Nu este deloc de mirare c`

supravie]uitorii au acum co[maruri teribile".

|ncerc` s`-l trezeasc`.

– Anthony! \l strig` ea. Anthony!

El o privi cu stupoare.

– Maggie? Oh, iart`-m`...

– Aveai un vis urât. Scoal`-te, vreau s`-]i aranjez patul.

El ascult`. Incapabil s` se ]in` pe picioare, se cl`tin`.

– Sunt mort de oboseal`... murmur` el.

– Pân` când \]i fac patul, \ntinde-te \n patul meu.

– Nu!

– Termin` cu discu]iile! E[ti \ntr-o stare de sl`biciune

incredibil`. A[ putea s` te dobor cu un bobârnac! Aici, eu

comand! Ai \n]eles?

OCHIUL FURTUNII 183

Vorbea cu atâta autoritate, \ncât el nu mai protest`. Cu greu, f`cu câ]iva pa[i. Ea trebui s`-l sus]in` fiindc` secl`tina, tremurând tot de febr` [i de epuizare. Se trânti pepat, tr`gând-o pe Maggie care, cu ochii \nchi[i se ghemuilâng` el.

Visase atât de mult aceast` clip`...Dar Anthony era bolnav. |naintea femeii \ndr`gostite se

afla asistenta medical`. Dup` ce se asigur` c` draperiile erautrase, aprinse veioza.

– Oh! f`cu ea.O ran` prost cicatrizat` se afla pe um`rul lui Anthony.– Nici m`car nu te-au pansat! exclam` ea. {i se infecteaz`...Se \ncrunt`.– De ce n-ai fost \ngrijit cum trebuie?– Am fost \ngrijit la... Guadalcanal. Dar... doctorul de bord

s-a.... S-a ocupat de asta...– {i nu te-a putut expedia \n spatele frontului, cu r`ni]ii?– Nu am vrut s` plec.– Ce prostie! Nu te joci astfel cu s`n`tatea ta...Ea \ncepu s` bomb`ne printre din]ii strân[i. Anthony nu

\n]elegea ce spune, dar acest ordin \i ajunse clar la urechi:– Scoate-]i pantalonii!– Ce?– Ai \n]eles bine. Am impresia c` e[ti r`nit [i la picior.

Vreau s` v`d.– Piciorul meu este foarte bine.

184 MAURA SEGER

Maggie se \ndrept` [i-[i \ncruci[` bra]ele.– Gargano, vorbesc foarte serios. }i se ofer` dou`

alternative: ori te \ngrijesc aici, ori te expediez la spital. Ce alegi?

Stupefiat, Anthony o privea pe dulcea sa Maggietransformat` \n asistent`-scorpie.

– |n]eleg acum de ce ]i s-a dat gradul de c`pitan, bâigui el.Data viitoare, vei ajunge general! Ascult`, Maggie, nu... nueste grav. Nu face o dram` din nimic. Când o s` m` \ntorc lacazarm`, o s` m` duc la infirmerie [i...

– Nici vorb`! Dac` \]i \nchipui c` te voi l`sa s` pleci \nstarea aceasta, \]i faci iluzii! Las`-m` s`-]i v`d rana!

F`r` a-i a[tepta r`spunsul, \ncepu s`-i deschid` cureaua dela pantaloni. Prea extenuat pentru a se lupta, Anthony o l`s`s-o fac`.

Maggie petrecea o bun` parte din zi \ngrijind solda]i r`ni]i.|i trata matern, ca pe ni[te copii sau asexua]i. Nici m`car osingur` dat` nu fusese jenat`...

Ori, \n aceast` noapte, dezbr`cându-l pe Anthony, sesim]ea teribil de tulburat`...

Emo]ia ei nu dur` prea mult. Descoperea rana pe care obaionet` japonez` i-o provocase lui Anthony. Aceasta nu eramai bine cicatrizat` ca rana de la um`r, [i la fel de infectat`.

– Dumnezeule! exclam` ea. {i totu[i, reu[e[ti s` mergi? Cu asta?

– Nu este grav.

OCHIUL FURTUNII 185

– Sunt asistent` medical`, dragul meu! {i am o oarecare

experien]` privind r`nile, ia aminte! Am v`zut mii. De la

prima vedere \mi dau seama ce este serios [i ce nu!

O cople[ea furia. De ce medicii militari nu-l \ngrijiser` mai

bine pe Anthony? De ce \l l`saser` s` continue s` lupte?

– Te rog, Maggie, spuse el cu o voce obosit`.

Nu dramatiza o mic` zgârietur`... Uite, este cicatrizat`

aproape \n \ntregime.

– {i infec]ia?

– Oh, o tamponez din când \n când cu sulfamid`...

– Dar trebuie cur`]at totul! Tu...

– O s` m` ocup, acum când sunt \napoi \n Australia.

Nu am nevoie s` m` duc la spital pentru atâta lucru.

Perplex`, Maggie se a[ez` pe marginea patului.

– Ce ai contra spitalului?

– Nimic. Când eram la Guadalcanal, ]ineam s` r`mân cu

oamenii mei. {i aici la fel! S` [tii c` ei au nevoie de mine.

Sunt \ntr-o stare de sl`biciune [i de nervozitate greu de

descris. Dac` sunt \nchis \n spital, nu voi fi \n stare s` le aduc

\mb`rb`tarea de care au nevoie.

Maggie reflect` o clip`.

– |n]eleg punctul t`u de vedere, recunoscu ea. Nu o s` cer

spitalizarea ta... Dar te voi \ngriji eu. S-a \n]eles?

El ezit`. Propunerea lui Maggie \l tenta, cu siguran]`.

Dar dac` s-ar afla prea des lâng` ea, risca s`-[i piard` capul...

186 MAURA SEGER

– Nu este solu]ia ideal`, morm`i el, sunt cazat departe de

aici. Pentru tine, nu ar fi comod [i...

– O s` locuie[ti aici, hot`r\ ea.

– Ce... ce spui?

– Ai auzit bine.

– Dar...

– Nu se pune problema s` merg s` te \ngrijesc la cazarm`,

Anthony. Nu am timp s` fac curse de mai multe ori pe zi \ntre

spital [i port. Pansamentele tale trebuie schimbate la trei sau

patru ore.

– Dar...

– Putem foarte bine locui amândoi \n acest bungalou.

– Maggie, eu...

– Nu protesta, altfel te duc la spital, \l amenin]` ea.

– Dar `sta este [antaj...

– Nume[te-l cum vrei. O s`-]i fac mai \ntâi o injec]ie

calmant`. |nainte de toate, trebuie s` te odihne[ti!

Ea \[i lu` trusa de prim-ajutor. Anthony f`cu o mic`

grimas` când ea lu` seringa.

– Se pare c` nu am de ales...

– Nu, nu ai de ales!

|i zâmbi.

– Dac` m` la[i s` te \ngrijesc, te vei pune pe picioare

foarte repede.

Efectul injec]iei nu \ntârzie s` se simt`.

OCHIUL FURTUNII 187

De cum adormi Anthony, Maggie \ncepu s`-i cure]e r`nile,

s` le badijoneze cu antiseptic [i \n cele din urm` s` le

panseze.

Odat` aceast` treab` terminat`, nu avea chef s` se duc` s`

doarm` \n camera de zi... Prefera s` se \ntind` lâng` Anthony.

|ncet, se lungi lâng` el, având grij` s` nu-l deranjeze.

Trupurile lor se atinser` pu]in [i aceast` proximitate o

umplea de o lini[te pl`cut`. Cu un u[or zâmbet pe buze,

adormi.

Un pic \nainte de zori, Anthony se trezi. Sedativele \l

f`cuser` s` doarm` bu[tean, dar efectul lor se risipea rapid.

Cu uimire, constat` c` Maggie dormea, cuib`rit` lâng` el.

"Visez!" gândi el.

|nchise ochii, dar când \i deschise, trebui s` admit` c`

prezen]a lui Maggie lâng` el era foarte real`!

P`rul ei brun \i acoperea um`rul \n valuri m`t`soase [i, \n

somn, \[i pusese bra]ul peste pieptul lui \ntr-un gest aproape

posesiv...

Cu vârful ar`t`torului, Anthony \i mângâie obrazul.

Un obraz de catifea, c`ldu]... Cu un zâmbet plin de tandre]e

ea se lipi [i mai mult de el.

"Ce trebuie s` fac?" se \ntreb` Anthony.

Nu \ndr`znea s` se mi[te, de team` s` n-o trezeasc`. Dar se

temea c` nu se poate st`pâni dac` r`mânea mai mult \n

aceast` pozi]ie.

188 MAURA SEGER

"Ciudat! \[i spuse el. Pe un câmp de lupt`, [tiu imediat cedecizie s` iau. Cu Maggie, sunt complet dezorientat..."

Cuprinse din nou cu bra]ele trupul tinerei. Ea purta oc`ma[` de noapte din bumbac sub]ire sub care era goal`...

Cu o blânde]e nem`rginit`, \ncepu s`-i mângâie spatele. O privea cu aten]ie, de team` s` n-o trezeasc`.

Maggie \[i ]inea respira]ia. Nu mai dormea, dar instinctul \ispunea s` se prefac` \n continuare c` doarme. Obrazul \i erapus pe pieptul lui Anthony [i-i auzea b`t`ile inimii...

Continu` s` se prefac` adormit` [i Anthony \[i relu`mângâierile. Era atât de pl`cut s`-[i lase mâinile s` r`t`ceasc`pe spatele [i umerii lui Maggie...

Oft`.Imediat, Maggie \[i ridic` fa]a.– Anthony? E[ti bine?– Da, sunt bine. Dormi...|n loc de asta, ea se strânse \n el, \nc` [i mai mult.– Dormi, Maggie! insist` el.Cu vârful degetelor, ea \i mângâie pieptul.– S-ar spune c` nu mai ai febr`... murmur` ea.

Ce r`coroas` este pielea ta...Totu[i, el ardea \n interior! Nu de febr`, ci de dorin]`.– Maggie, noi nu ar trebui...– De ce nu?– Am apar]inut deja unul altuia. Nu este un motiv pentru...

pentru...

OCHIUL FURTUNII 189

Ea se ridic` \n capul oaselor.– Anthony, cred c` ar fi timpul s` punem lucrurile la punct

o dat` pentru totdeauna! Nu regret nimic... Dimpotriv`, suntmândr` de ce s-a petrecut \ntre noi.

– Trebuie s` te protejez...– {i pentru ce?– Pentru c` eu sunt b`rbatul, bine\n]eles!Ea se sprijini de pern`. Scoase un râs u[or.– Se pare c` nu ai o p`rere prea bun` despre femei! spuse

ea.– Nu spune prostii!– M` consideri o feti]` incapabil` s` se descurce \n via]`!

Nu este cazul.– O [tiu bine. Asta nu-i \mpiedic` pe b`rba]i s` aib` datoria

s` le protejeze pe femei. Nu... nu s` profite de ele.Un pic iritat`, ea se ridic` din nou.– Ascult`, toate acestea sunt foarte frumoase, dar suntem

adul]i! Adul]i suficient de mari ca s` se comporte cum auchef! {i eu, [tiu ce vreau...

– Tu... tu [tii...El se \ntrerupse, nefiind \n stare s` spun` mai mult.

Maggie \l surprindea \ntotdeauna.Se aplec` deasupra lui [i p`rul \i c`zu peste pieptul lui.

El frem`t`.– Maggie...– {tii c` suntem \n r`zboi? \ntreb` ea.

190 MAURA SEGER

– Posibil. To]i acei solda]i care trag asupra ta...– Periculos, nu-i a[a?– Foarte periculos, admise el.– Atunci, nu este momentul s` pierdem timpul. |n]elegi ce

vreau s` spun?– Cred.Ea zâmbi [i-[i puse buzele pe gâtul lui.– Anthony, e[ti un b`iat foarte bine.– Ah?– Nu face pe surprinsul. Sunt sigur c` mult` lume ]i-a spus

acest lucru!– Nimeni, \n afara mamei mele...– {i profesorii t`i?– Oh! Ei pretindeau c` sunt imposibil...Se \ncord`.– Maggie.Ea tocmai \[i scotea c`ma[a de noapte. |n cursul orelor

când apar]inuser` unul celuilalt, Maggie \l l`sase pe Anthonys` preia toate ini]iativele. Acum, sim]ea c` este rândul ei s`-idevanseze dorin]ele.

Pentru Anthony, era vorba de o nou` experien]`. |ntotdeauna el avusese rolul tradi]ional de asaltator. Nu b`rbatul trebuia s` fie agresorul?

Nu trecu mult pân` s` recunoasc` faptul c` era pl`cut s`fie uneori inversate rolurile.

Sub mâmgâierile lui Maggie, gemea de pl`cere.

OCHIUL FURTUNII 191

– Scumpa mea... murmur` el strângând-o.– Vreau s` fiu a ta, spuse ea simplu.– Maggie! Oh, Maggie...Arcuit` spre el, se oferea. Ochii lor se \ntâlnir`. Se citea

aceea[i pasiune, aceea[i fervoare, aceea[i dorin]`.– Anthony?Câteva clipe mai târziu, ea se cufunda \ntr-un val imens.

Un val de pl`cere care m`tura totul \n trecere...De pe buzele ei sc`p` un vaiet surd. Un vaiet care se

transform` \n ]ip`t.– Anthony! oft` ea \n culmea extazului.Curând, c`zu la loc, cu ochii \nchi[i [i respira]ia gâfâitoare.Anthony se ridic` \ntr-un cot [i o contempl` cu o tandre]e

amestecat` cu uimire. Ceea ce se petrecuse \ntre ei dep`[ealimita posesiunii fizice. Nu \n]elegea.

– Maggie?– Da?– A fost... minunat.Ea \[i ridic` pleoapele.– Da, a fost minunat, recunoscu ea cu o voce obosit`.Un pic timid` \l \ntreb`:– A[a este des?El scutur` din cap.– Crezi sau nu, dar este prima oar` când ating un astfel de

paroxism.Oft`.

192 MAURA SEGER

– Am impresia c`... renasc!{i foarte \ncet, dintr-o r`suflare, m`rturisi:– Te iubesc, Maggie.– {i eu te iubesc, Anthony.

OCHIUL FURTUNII 193

Capitolul 12

– Totul pare c` merge mai bine! declar` Dominick

\nso]indu-[i fratele sub veranda spitalului. Ai o min` mai

bun`! Aproape la fel de bun` ca a mea.

Anthony zâmbi. Um`rul [i piciorul \i erau practic

vindecate, gra]ie \ngrijirilor lui Maggie. Timp de s`pt`mâni [i

s`pt`mâni, \i pansase r`nile cu regularitate. Niciodat` o

asistent` medical` nu se ar`tase atât de devotat`.

– {i tu, Dominick?

– Eu, merge! O s` ies \n curând de aici!

– Nu?

– Din fericire! Ai idee cum este s` obligi pe unul ca mine

s` stea doar \n camer`? strig` Dominick.

El cl`tin` din cap.

– Dac` va trebui s` mai stau o s`pt`mân` \n plus, voi

\nnebuni. Oh, de-abia a[tept s`-mi reg`sesc regimentul!

– Nu te bucura prea repede. Odat` ajuns la antrenament,

ri[ti s`-]i regre]i patul de la spital!

– M-ar mira. Crezi c` m` distrez aici?

|[i frec` mâinile.

– |mi trebuie un pic de ac]iune!

{i, f`cându-i complice cu ochiul fratelui s`u mai mare,

ad`ug`:

– {i nu numai pe câmpul de lupt`! |ncepe s` m` apese

via]a de celibat for]at. Dac` a[ g`si o australianc` dr`gu]`...

– Fere[te-te! Australienii \ncep s` revin` din Africa de

Nord. S-ar putea s` nu aprecieze concuren]a.

Dominick ridic` din umeri.

– Un pic de concuren]` nu a f`cut niciodat` r`u.

{i, \ncruntându-se:

– Ai ve[ti de la prietenul t`u Jake?

Pu[ca[ul marin fusese trimis \n Noua Guinee. Acum, de

luni \ntregi se lupta \n infernul verde. {i acolo pierderile

fuseser` numeroase. Anthony se \ntreba adesea dac`

prietenul s`u supravie]uise.

|naintea plec`rii, Jake organizare o mare petrecere la

Madame Rosa. Anthony refuzase invita]ia [i camarazii

australieni nu insistaser`. Ei \l v`zuser` \n mai multe rânduri

cu Maggie [i \n]eleseser` c` era ceva serios...

OCHIUL FURTUNII 195

Cei doi fra]i mai flec`rir` un timp. Apoi, Anthony se uit` laceas [i se ridic`.

– Trebuie s` plec: Callahan vrea s` m` vad`.Dominick izbucni \n râs.– Aten]ie! |]i aminte[ti ce s-a \ntâmplat la ultima

\ntrevedere cu el?Anthony f`cu o mic` grimas`. Când Callahan \l convocase

la Guadalcanal, fusese pentru a-i anun]a promovarea... De aceast` dat` era pu]in probabil s`-i mai adauge trese!

Comandantul ocupa un birou situat \n cl`direa caread`postea cartierul general al lui MacArthur.

– Comandantul Callahan m` a[teapt`, spuse el santinelei.– Comandantul Callahan este \n [edin]`, locotenente.

Pute]i a[tepta aici?|l introduse \ntr-o camer` mic` unde se aflau dou` rânduri

de scaune de lemn. Pe o mas` joas` era un vraf de revistevechi. Anthony \ncepu s` le r`sfoiasc` una dup` alta.

Callahan nu \ntârzie s` apar`.– Ah! Gargano... Vrei s` m` urmezi?|l duse \n biroul lui.– A[az`-te!{i el se a[ez` pe un fotoliu confortabil, rotitor. Se \ntinse

[i, americ`ne[te, puse picioarele pe masa de lucru.P`rea \ngrijorat.– Tocmai am petrecut o or` \n compania generalului

MacArthur \n persoan`! Nu era prea satisf`cut...

196 MAURA SEGER

– Ah?Anthony se sim]ea \n largul lui \n compania lui Callahan.

Nu se cuno[teau deloc, dar se simpatizau.– De ce se plânge? se interes` el.Callahan oft`. Deschise un dosar [i \ntinse un ziar

vizitatorului s`u.– De asta, r`spunse el scurt.Era vorba despre un exemplar din "New York Times".

|n prima pagin`, figura un titlu mare:LUPTELE DE LA GUADALCANALCu litere mai mici, Anthony citi sub titlu: "prin trimisul

nostru special John Haley".– Haley? f`cu Anthony.C`ut` \n memorie.– L-am v`zut pe acel ziarist! Am schimbat câteva vorbe la

\ntoarcerea mea la Brisbane! \[i aminti el.– Da? Cite[te ce scrie!Anthony ascult` [i tres`ri când \[i v`zu numele tip`rit.– De exemplu... morm`i el.Haley vorbea despre el \n termeni ditirambici: "unul din

cei mai curajo[i dintre ofi]erii no[tri. |n ciuda tuturorobstacolelor, a reu[it s` conduc` trupele la victorie!"

– Nu este posibil! exclam` Anthony.– {i nu ai terminat! spuse Callahan. Continu`!Haley descria apoi priva]iunile pe care le suferiser`

miitarii.

OCHIUL FURTUNII 197

Pu[ca[ii se g`siser` pe insul` f`r` nici un fel deaprovizionare:

"Câ]iva saci de orez plini de viermi au constituit unadev`rat festin pentru ace[ti oameni \nfometa]i. Când amdebarcat la Brisbane \]i f`cea r`u s`-i vezi – nu erau decâtpiele [i os [i tremurau de febr`. Paludismul \i \nvinsese pe ceicare sc`paser` de gloan]ele [i baionetele japoneze..."

Ziarul nu preciza de unde avea informa]iile, dar fotografialui Anthony figura la loc de cinste \n mijlocul articolului...

– De-abia i-am vorbit! exclam` el. Ce nevoie a avut s` scrietoate acestea?

– Este meseria lui. Odat` ce pune mâna pe o povestebun`, s` nu crezi c` o va ]ine pentru el!

Anthony cl`tin` din cap.– M` mir c` cenzura a l`sat s` treac` asta!– {i eu. MacArthur este furios. Astfel de dezv`luiri nu-i

\mbun`t`]esc imaginea.– Asta a spus?– Nu de o manier` a[a direct`. S-a mul]umit s` vorbeasc`

despre moralul trupelor [i despre cel al familiilor...Un zâmbet destinse fa]a crispat` a lui Callahan.– Mi-a f`cut dou` sau trei sugestii \n privin]a sor]ii

pu[ca[ului care a f`cut astfel de revela]ii...– Bine\n]eles, murmur` Anthony.O s` i se ia tresele. {i, cu surprindere, constat` c` asta \l

durea... Se obi[nuise cu gradul lui de locotenent [i cu noile

198 MAURA SEGER

responsabilit`]i pe care le purta pe umeri. S` redevin`

sergent? Sau poate pur [i simplu soldat? Nu-l tenta deloc.

– Presupun c` o s` m` degrada]i? \ntreb` el.

– M-am gândit. Dar nu ar fi drept. Un general al armatei nu

nume[te ofi]erii la pu[ca[ii marini. {i nici nu-i degradeaz`!

Pân` \n prezent, ai f`cut treab` bun`. Sper c` vei continua.

– Va fi greu, dac` am devenit oaia neagr` a lui MacArthur!

– Am g`sit mijlocul de a trece peste obstacol. Din fericire,

\nainte s` se pun` problema, pusesem deja câteva jaloane!

Anthony \l privi \ncre]indu-[i sprâncenele. Callahan se

ridic` [i c`ut` prin sertare.

– Ah, iat` ce c`utam...

|i \ntinse lui Anthony un document cu aspect foarte oficial.

– Ai primit crucea marinei de r`zboi americane!

– Dar...

– {i cu asta o promovare: de aici \nainte, iat`-te c`pitan!

Anthony tres`ri, de parc` l-ar fi \n]epat o viespe.

Nevenindu-i s` cread`, f`cu ochii mari.

– Ce? Crucea marinei de r`zboi americane? {i trese de

c`pitan? Glumi]i, comandante!

– Deloc! La Guadalcanal ai oprit \naintarea japonez`,

trupele noastre au putut datorit` acestui fapt s` p`streze

terenul de avia]ie. |n acel moment te-am propus pentru cruce

[i promovare. Chiar ]i-am spus!

– Nu mi-a]i spus nimic!

OCHIUL FURTUNII 199

– Ba da! Te aduceau \n spatele frontului pe o targ`. Erai r`nit la um`r [i primise[i o lovitur` serioas` de baionet`\n coaps`...

Zâmbi.– M`rturisesc c` nu prea m` ascultai. Nu te gândeai decât

s` te \ntorci cu oamenii dumitale!Anthony \[i trecu mâna peste frunte cu un aer n`ucit.

|[i amintea foarte vag de vizita lui Callahan... Acesta \i spuneac` f`cuse dovada unui curaj extraordinar.

Ridic` din umeri.– Asculta]i, nu mi-am f`cut decât datoria! Nu trebuie s` fiu

luat drept un erou...– |n ace[ti termeni i te-am descris lui MacArthur!– Comandante...– L-am f`cut s` \n]eleag` c` degradând eroul din

Guadalcanal, nu va reu[i decât s` creeze agita]ie \n rândurilepu[ca[ilor marini.

– F`cându-m` c`pitan [i dându-mi o medalie, m` face]iaproape de neatins.

– Aproape.Callahan ridic` mâna.– {i nu uita, c`pitane! Poimâine este prev`zut un dineu \n

cinstea câtorva ofi]eri proasp`t promova]i. Faci parte dintreinvita]i, desigur.

– Acest gen de ceremonie nu...Callahan nu-i l`s` timp s` spun` mai mult.

200 MAURA SEGER

– Suficient Gargano! \l \ntrerupse el sec. |n cursul acestuidineu ]i se va pune medalia pe piept. S` fii prezent – este unordin!

– Bine, comandante.Callahan se ridic`.– Vei vedea, nu va fi prea penibil. Odat` discursurile

terminate, vei mânca bine.Zâmbi.– Po]i veni \nso]it. Va fi acolo chiar [i doamna MacArthur,

iar majoritatea ofi]erilor vor veni cu so]iile, logodnicele... saupur [i simplu cu iubitele lor.

***

– Un dineu? repet` Maggie f`r` a-i veni s` cread`. Un adev`rat dineu elegant?

Tocmai \l reg`sea pe Anthony \n bungaloul spitalului pecare acum \l \mp`r]eau amândoi. Dup` ce o \n[tiin]ase depromovarea lui, noul c`pitan o invitase s`-l \nso]easc` laceremonia de decernare a medaliilor.

– Un dineu elegant? \ntreb` din nou Maggie.– Cred c` o rochie lung` ar fi indicat` pentru acest gen de

\mprejur`ri.– Dar n-am nimic mai de soi.

OCHIUL FURTUNII 201

Anthony izbucni \n râs.– Sunt sigur c` te vei descurca s` g`se[ti ceva elegant!O trase spre el.– {i vei fi cea mai frumoas`!– Anthony...El schi]` câ]iva pa[i de dans.– Datorit` \ngrijirilor tale, voi fi \n stare s` fac o figur`

bun` pe ringul de dans! Cine ar fi crezut asta \n ziua când amdebarcat de la Guadalcanal? E[ti \ntr-adev`r o asistent` f`r`pereche!

– {tiu! Mi se repet` mereu.– Cine?– Solda]ii pe care-i \ngrijesc. Nu \nceteaz` s` m` laude...– Grozav!– Anthony? E[ti cumva gelos?– Ca un tigru!O \mbr`]i[` cu pasiune. Maggie \i \ntinse buzele [i uit` tot

restul... Chiar [i noua problem` care [i-o punea: unde [i cums` g`seasc` o rochie lung`?

De fapt, solu]ia se dovedi mult mai simpl` decât [i-o\nchipuia. Când vorbi asistentelor la o pauz` de cafea, ele \is`rir` \n ajutor.

– |]i pot \mprumuta m`nu[i din piele de c`prioar`! \ispuse Lucy Iacobs, o mic` ro[cat` din New York, \ntotdeaunabine dispus`.

– {i eu cerceii mei cu perle! propuse Carrie Ludlow.

202 MAURA SEGER

Lu` cuvântul o a treia:

– Avem \n spital dou` asistente australience, care \nainte

de r`zboi lucrau \ntr-un salon de coafur`. Vor fi \ncântat` s`

te coafeze, Maggie.

– Dar trebuie s` g`sim [i pantofi! spuse Lucy.

– {i po[et` de sear`!

– Ciorapi de m`tase...

– Parfum!

Maggie \ncepu s` râd`.

– Este vorba doar de un dineu!

– Mergi \n compania acelui pu[ca[ care vine adesea s` te

caute la spital? se interes` o tân`r` asistent` mai curioas` ca

celelalte.

Maggie se \nro[i u[or.

– Da, recunoscu ea. Este vorba de locotenentul Gargano.

A fost promovat c`pitan.

Ad`ug` cu mândrie:

– Va primi crucea marinei de r`zboi! Cu ocazia acestei

ceremonii, trebuie s` m` pun la patru ace!

Coment` cu voce joas`:

– Ceea ce nu este u[or, dat fiind condi]iile \n care tr`im!

– O ceremonie de acordare de medalie! f`cu Lucy

cl`tinând din cap. Trebuie s` fii foarte, foarte frumoas`!

Carrie \[i frec` mâinile.

– Nu-]i face griji, Maggie. O s` ne ocup`m noi de toate!

OCHIUL FURTUNII 203

Tân`ra [tia c` putea avea \ncredere \n ele – toate

asistentele, f`r` nici o excep]ie, o adorau pe cea pe care o

numeau cu afec]iune: "C`pitanul Maggie".

Anthony trebuia s` se fi dus s`-[i caute noua uniform`.

Maggie putu deci s` se preg`teasc` pe \ndelete pentru serat`.

F`cu mai \ntâi o baie interminabil`, parfumat` cu ulei de

iasomie. Având grij` s` nu-[i ude coafura pe care dou`

infirmiere australiene i-o f`cuser` mai devreme – un coc

minunat. Era suficient de bronzat` ca s` renun]e la machiaj

[i-[i trecu doar pu]in ruj peste buze.

Apoi \ncepu s` se \mbrace. Mai \ntâi ciorapii.

Pre]io[ii ciorapi de m`tase, calitate de dinainte de r`zboi, care

d`deau picioarelor ei lungi o linie impecabil`. |[i puse apoi

sandalele negre cu tocuri \nalte.

O tân`r` asistent` descoperise \n camera din spate a unui

croitor o rochie de tafta de culoarea safirului. Sub o bustier`

f`r` bretele se porneau metri [i metri de volane fo[nitoare...

– Nu pot purta acest sutien cu asta, murmur` tân`ra.

{i ridicând din umeri:

– Cu atât mai r`u!

|nvârtindu-se, f`cu o reveren]` \n fa]a oglinzii.

Uimit`, \ncremeni. Abia dac` se recuno[tea.

De luni \ntregi nu purta decât uniforma. Aceast` rochie

lung` o transforma total.

– Se... sem`n cu o prin]es` din pove[tile cu zâne!

204 MAURA SEGER

Cu ochii m`ri]i, nu se mai s`tura s`-[i priveasc` imaginea.

Bustiera f`cea ca talia s`-i par` [i mai fin`, iar volanele se

\nvârteau \n jurul gleznelor, fo[nind...

Niciodat` nu se sim]ise atât de feminin`. De-abia a[tepta

s`-l vad` pe Anthony sosind.

Reac]ia acestuia dep`[i orice a[tept`ri. Deschise gura, o

\nchise, o deschise din nou.

– Ai amu]it? \l \ntreb` ea \n zeflemea.

– Ma... Maggie... Chiar tu e[ti?

Ea se roti.

– Ce rochie minunat`, nu-i a[a? N-am mai purtat ceva

asem`n`tor de când... de când...

Ea reflect` o clip`.

– La drept vorbind, n-am avut ceva atât de dr`gu] niciodat`

\n via]a mea! |]i place?

– ~`... da.

El zâmbi [i, dup` ce-[i limpezi vocea:

– Tu, mai ales, e[ti frumoas` Maggie!

Apoi, \ncruntându-se:

– Ce decolteu! Nu este pu]in cam exagerat?

– Nu!

– Nu las` prea mult loc imagina]iei!

– Anthony! Nu... nu-]i place rochia mea?

Fa]a delicat` a tinerei se \nnegur`.

– Ba da! o asigur` el. Semeni cu o... zân`.

OCHIUL FURTUNII 205

Nu era \ncântat la perspectiva de a vedea al]i ochipunându-se pe sânii pe jum`tate descoperi]i ai lui Maggie.Dar nu avea curajul s-o \nvinuiasc`. P`rea atât de fericit`...

Oare de ce se temea? Toat` lumea va vedea c` Maggie eracu el. Nimeni nu-[i va permite s`-[i ia nasul la purtare cuprietena unui pu[ca[. C`pitan, acum! Decorat, \n plus! Un erou, spusese Callahan...

– Oh! exclam` el. Ai reu[it s` m` vr`je[ti atât de tare \ncâtuitam s`-]i ofer asta...

|i \ntinse o cutiu]` lunguia]`.– Uite cu ce s`-]i ascunzi acest decolteu \ndr`zne]!Maggie deschise cutia [i descoperi o orhidee.– Ce frumoas` este! Vrei s` mi-o fixezi pe rochie, Anthony,

te rog?El se execut`.– Aici? \ntreb` el. |n scobitura sânilor?– Nu, drag`, florile se poart` la talie.– P`cat.Cinci minute mai târziu, p`r`seau bungaloul mân` \n

mân`. Pe cerul f`r` nori str`lucea luna plin`.Maggie scoase un mic oftat fericit. Avea impresia c` este o

"debutant`" mergând la primul ei bal.– P`cat c` jeepul t`u nu este o calea[c`! exclam` ea

râzând.Ceremonia de decernare a medaliilor trebuia s` se ]in` la

Grand Hotel din Brisbane. De cum intr` \n hol, Maggie fu

206 MAURA SEGER

\ncântat` c` nu-l ascultase pe Anthony s`-[i ascund`decolteul. Majoritatea femeilor care-i \nso]eau pe militaripurtau rochii lungi, la fel de \ndr`zne]e ca a sa – dac` nu [imai [i!

Mai mul]i ofi]eri \l recunoscur` pe Anthony [i-l felicitar`.Foarte dreapt` lâng` el, Maggie asculta atent`. Ce mândr` erade b`rbatul pe care \l iubea!

|l observa cu coada ochiului. Era mai seduc`tor caniciodat` \n noua lui uniform` perfect croit`. Cu p`rul lui des[i negru, tenul bronzat [i ochi scânteietori, avea un farmecnebun. Un farmec foarte viril, care nu le l`sa insensibile pefemeile prezente...

Dar Anthony nu remarca nimic din toate acestea. Ceea ce\l deranja era aten]ia al c`rei obiect era Maggie. De fiecaredat` când un b`rbat \[i oprea privirea asupra tinerei, strângeadin pumni.

Când un colonel \l felicit` f`r` s-o sl`beasc` pe Maggie dinochi, izbucni:

– Data viitoare, colonele, va trebui s` veni]i cu noi!– Cum... cum asta?– Urm`toarea dat` când vom lua o insul`! Nu v` tenteaz`

un pic de ac]iune?– Sigur, b`iatul meu, sigur! Dar trebuie ca cineva s`

organizeze totul \n spate...– Ca s` nu uite s` aprovizioneze trupele, ca la

Guadalcanal?

OCHIUL FURTUNII 207

Maggie se \ncord`. |i adres` ofi]erului un zâmbet larg, apoi\l trase pe Anthony.

– S` \ncerc`m s`-l g`sim pe comandantul Callahan, spuseea. Nu uita c` mânc`m la masa lui...

La adresa gradatului care nu [tia s` r`spund` exploziei luiAnthony, ea ad`ug`:

– Scuza]i-ne, colonele. Ne a[teapt` comandantulCalahan... Am fost \ncânta]i s` schimb`m câteva vorbe cudumneavoastr`.

Când r`mase singur` cu Anthony, zâmbetul \i disp`ru.– E[ti nebun? Ai deja destule griji. Ce nevoie aveai s`-l

provoci pe acel biet om?– Nu avea decât s` nu te priveasc` a[a! |ncep s` m` satur

s`-i v`d pe to]i ace[ti tipi care te poftesc, cu limba atârnând...– Nu cumva este comandantul Callahan cel pe care \l v`d

acolo?– Inutil s` schimbi subiectul, Maggie!|[i \ncruci[` bra]ele.– Pe cuvântul meu, \]i place s` te joci cu farmecele tale.Tân`ra se \ndrept` direct spre Callahan [i-i \ntinse mâna.– Bun` seara, comandante. Am avut ocazia s` v` v`d de

mai multe ori la spital, dar n-au fost f`cute prezent`ri \n toat`regula.

Zâmbi.– M` numesc Maggie Lawrence.Ofi]erul \i strânse mâna cu c`ldur`.

208 MAURA SEGER

– Ei bine! Iat` ce ne ascundea Gargano! Toat` lumeaspune c` are mare noroc. Acest zvon a ajuns pân` la popotaofi]erilor.

Maggie continua s` zâmbeasc`. James Callahan \i fusesesimpatic de la bun \nceput. Sub aparen]a pu]in grosolan`,b`nuia o personalitate foarte subtil`.

O tân`r` ro[cat` se afla lâng` el. Purta o rochie din m`tasecrem care \i venea ca o a doua piele.

– Delia Follett, spuse James. Este... ``... una dintreprietenele mele.

Delia se lipi de James. Genele lungi fâlfâir` pestemagnificii ei ochi verzi.

– De ce nu spui "prietena mea" pur [i simplu, James?murmur` ea.

El râse u[or.– Delia nu ]ine cont de principii. Spune ce gânde[te...– De ce nu? spuse ea râzând la rândul ei. Via]a este prea

scurt` pentru a-]i \nvârti limba \n gur` de [apte ori \nainte dea vorbi, cum m` \nv`]a pe vremuri bunica mea...

Ridicând ochii spre James, \ntreb`:– Dac` am merge s` bem un pic de [ampanie? Se pare c`

avem destul` [ampanie adev`rat`! Repede la bufet, \nainte caceilal]i s` goleasc` toate sticlele!

– Bun` idee, aprob` Maggie.Delia era simpatic`, la fel ca James.– Mor de sete, declar` ea. Am avut o zi extenuant` azi la spital.

OCHIUL FURTUNII 209

– E[ti asistent` medical`? \ntreb` Delia.{i la r`spunsul afirmativ al tinerei, ea explic`:– Fac parte din trupa de music-hall \ns`rcinat` s` distreze

solda]ii. D`m mai multe spectacole \n fiecare s`pt`mân`...– Oh! E[ti...– Nici cânt`rea]`, nici dansatoare, o \ntrerupse ea.

Cânt fals [i nu sunt \n stare s`-mi amintesc un pas de dans.Povestesc monologuri... [i am micul meu succes!

|n fa]a unei cupe de [ampanie, le spuse noilor s`i prietenicâteva anecdote amuzante. Avea un antren enorm, multumor.

"James [i cu ea se completeaz` de minune" gândi Maggie.|n mul]ime se produse o agita]ie: soseau generalul

MacArthur [i so]ia lui. Celebrul ofi]er \[i s`rb`torise recentcea de-a [aizeci [i treia aniversare, dar i-ai fi dat cu u[urin]` cudou`zeci de ani mai pu]in, având o \nf`]i[are supl` [i sportiv`.Ochii \i str`luceau vioi pe fa]` abia ridat`.

Imediat \ncepur` discursurile. Maggie \[i \n`bu[i unc`scat. James [i Anthony ascultau f`r` ca pe fa]a lor s` seciteasc` ceva.

Când fu rândul generalului MacArthur s` ia cuvântul,Maggie \[i re]inu un oftat. Asta n-o s` se mai termine o dat`?Delia \i f`cu cu ochiul [i amândou` fur` cât pe ce s`izbucneasc` \n râs.

Dar spre marea surprindere a lui Maggie, discursulgeneralului fu mai pu]in plictisitor decât credea. {i foarte scurt!

210 MAURA SEGER

Aplauzele se oprir`. Clipa acord`rii medaliilor sosise...Când fu strigat, Anthony, el urc` la rândul lui pe estrad`.

Chiar generalul MacArthur \i \nfipse la piept crucea marineide r`zboi americane. Apoi, orchestra \ncepu s` cânte imnulna]ional.

Mi[cat` pân` la lacrimi, Maggie \[i strânse mâinile cuputere. Anthony nu \ntârzie s` i se al`ture.

– Ce comedie! murmur` el. M-am sim]it chiar ridicol peacel soi de scen`!

|nal]` din umeri.– Exact ca la \mp`r]irea premiilor! Numai c` nu mai sunt

copil!Delia izbucni \n râs [i-[i ridic` paharul de [ampanie.– Pentru noul nostru medaliat! lans` ea.Se deschiser` draperiile care separau salonul de partea

unde erau aranjate mesele. Generalul MacArthur lu` locprimul la masa central`, apoi se a[ez` toat` lumea.

Era un dineu dansant. Orchestra cânta f`r` s` se opreasc`[i, nemaiputându-se ab]ine, Anthony se ridic` [i-i \ntinsemâna lui Maggie. Ea nu se l`s` rugat`! {i ea visa s` se lasedus` de ritmul muzicii \n bra]ele lui Anthony.

El o \nl`n]ui pentru un slow languros. Ea se l`s` la pieptullui, cu ochii \nchi[i.

– Este prima oar` când dans`m \mpreun`, murmur` ea.Serata nu se prelungi. Generalul Mac Arthur plec` pu]in

dup` terminarea dineului. Anthony [i Maggie dansau \n

OCHIUL FURTUNII 211

continuare când aceasta din urm` remarc` faptul c` James [iDelia disp`ruser` [i ei.

– {i dac` ne-am \ntoarce... acas`? suger` Anthony.– Bun` idee.Abia ajuns \n jeep, Anthony \[i desf`cu cravata [i-o azvârli

pe scaunul din spate.– Uf! strig` el. S-a terminat! |n fine!– Ascult`, am petrecut o sear` excelent`, protest` ea.– Adev`rat...– Comandantul Callahan este foarte simpatic [i o plac

mult pe Delia!– Par s` se \n]eleag` bine amândoi. Cu atât mai bine

pentru el!– De ce?– Se pare c` s-a \nsurat cu o adev`rat` nimfoman`, dublat`

de o be]iv`, ca s` fie tacâmul complet!– Oh! Este c`s`torit? exclam` Maggie, deja \ntristat` pen-

tru Delia.– Divor]at, o corect` Anthony. De mai mul]i ani. Dar exist`

o problem`: copilul! El st` cu mama lui, ceea ce este departede a fi ideal. Callahan vrea s` ob]in` tutela, dar pe moment,cui s`-l \ncredin]eze?

– Ce dram`! Este \ngrozitor...– Da, este \ngrozitor. Deoarece Callahan este un om bun!Dup` o clip` de gândire, ad`ug`:– Chiar dac` m-a f`cut c`pitan!

212 MAURA SEGER

Maggie izbucni \n râs:

– Chiar dac` a insistat s` asi[ti la ceremonia de decernare

a medaliilor! spuse ea tachinându-l.

– Nu-mi mai spune! Te asigur c` de aici \ncolo m` voi

aranja s` nu mai câ[tig!

Maggie deveni imediat serioas`.

– S` mai câ[tigi medalii [i trese? murmur` ea. Sper din

toat` inima s` nu mai ai ocazia!

Anthony \ncetini jeepul. |ncet, \[i puse mâna peste cea a

lui Maggie.

– F`r` pesimism! Pân` acum am avut amândoi noroc.

– Pân` \n prezent, da..

Vocea i se frânse. Brusc, era \n pragul lacrimilor.

Anthony nu \ntârzie s` parcheze ma[ina \n fa]a

bungaloului. Odat` ajuns singur cu Maggie \n interior, o lu`

\n bra]e.

– Scumpa mea, nu fi trist`... {tiu, tr`im un r`zboi teribil!

Nimeni nu [tie ce se va \ntâmpla mâine.

Ea se ghemui lâng` el.

– Nu, nimeni nu [tie! spuse ea foarte \ncet.

– Dar pe moment, suntem \mpreun`. Nu este cel mai

important?

Ea cl`tin` din cap.

– Atâtea cupluri se afl` separate, este adev`rat! recunoscu

ea.

OCHIUL FURTUNII 213

Atâtea femei se tem s` deschid` u[a de groaz` s` nu vad`\n prag mesagerul venit s` le \n[tiin]eze c` so]ul saulogodnicul lor a fost ucis pe front...

– Cel pu]in ele se afl` \n siguran]` \n America! Ceea ce nuse poate spune despre tine...

Ea ridic` fa]a spre el.– Ce?El oft`.– A[ prefera s` fii mai pu]in expus`!– Sunt cadru medical! M` duc acolo unde este nevoie de mine!– Nu e[ti suficient de prudent`.– Nici tu.Zâmbi.– De altfel, pentru asta ai fost decorat.– Pentru mine este complet diferit! Sunt b`rbat...– {tiu! râse ea. {i eu sunt femeie. Am o misiune de

\ndeplinit aici, la fel ca [i tine.– Te-ai putea \ntoarce \n Statele Unite. Exist` [i acolo

spitale militare...Ea \l privi stupefiat`.– Regre]i c` sunt aici?– Nu, bine\n]eles c` nu! exclam` el strângând-o mai tare.

Ceea ce vreau s` spun...Se \ntrerupse. La ce bun s` prelungeasc` aceast` discu]ie?

Riscau, atât unul cât [i altul, s` fie trimi[i din nou pe front...dac` se va \ntâmpla asta, vor trebui s` fac` fa]`.

214 MAURA SEGER

– S` nu ne gândim la ziua de mâine, iubita mea, [opti \np`rul ei. S` ne gândim la clipa prezent`.

|ncepu s` desfac` acele din p`rul strâns \n coc. Imediat,[uvi]ele m`t`soase c`zur` pe umerii ei.

– Maggie...Ea \i \ntinse buzele. El o strânse cu pasiune, iar Maggie se

lipi de el cu ochii \nchi[i, oferindu-i-se \n \ntregime.El \[i \n`l]` capul [i o contempl` cu ardoare.– Iubita mea, seara aceasta a fost o tortur`! To]i acei

b`rba]i care te sorbeau din ochi.– Ah, erai gelos! exclam` ea. Ei bine, [i eu!– Tu?– Da! Toate acele femei care te priveau... Nu te preface c`

nu ai observat!– Nu aveam ochi decât pentru tine, scumpa mea.– Te iubesc...Frem`t` toat`.– {i vreau s` fiu a ta! spuse ea cu o voce foarte joas`.El o ridic` f`r` pic de efort.– Un pu[ca[ marin nu se sustrage niciodat` de la datorie!

o asigur` el, ducând-o \n camer`.– O lungi \ncet pe pat, [i cu \ndemânare, \ncepu s-o

dezbrace.– Ce frumoas` e[ti! murmur` el r`gu[it.Ea \i \ntinse bra]ele [i \n curând devenir` un singur trup.

OCHIUL FURTUNII 215

Capitolul 13

– Totul pare s` mearg` minunat pentru Maggie...Elizabeth Lawrence ridic` fa]a, p`r`sind o clip` lectura

scrisorii fiicei sale, pe care tocmai o primise.– Spune c` australienii sunt \ntr-adev`r foarte simpatici.

{i-a f`cut numero[i prieteni [i se simte la Brisbane ca acas`!– Cu atât mai bine, murmur` colonelul Lawrence.El st`tea \n fa]a ferestrei. Pe iarba \ng`lbenit` a peluzei,

ultimele urme de z`pad` nu se topiser` \nc`.Factorul po[tal le adusese \n aceast` diminea]`, \n plus

fa]` de scrisoarea lui Maggie, o scurt` misiv` de la Tad. Acesta, care se afla la bordul portavionului "Hornet",supravie]uise naufragiului care f`cuse atâtea victime. Acum, se afla \n Noua Guinee.

Brusc, Wilson se \ntoarse.

– Maggie mai vorbe[te de acel "cap de lemn?"– Vrei s` spui Anthony? Da, \i men]ioneaz` numele o dat`

sau de dou` ori... De ce spui \ntotdeauna "cap de lemn" \n locde pu[ca[ marin?

– Pentru c` to]i pu[ca[ii sunt "capete de lemn"!– Chiar tu spui c` se bat ca ni[te lei!– Nu este un motiv ca fiica mea s` ias` cu unul dintre ei!

Cum \l cheam`?– Anthony...– Numele de familie! Gorgonzola sau ceva de genul acesta?– Gorgonzola este o brânz`, Wilson! O brânz` excelent`,

de altfel... Prietenul lui Maggie se nume[te Gargano.– Un italian.– Un italian de origine american`, \l corect` Elizabeth.Wilson oft` adânc [i-[i reaprinse pipa.– Ah! De ce nu mai are opt ani? Era a[a de simplu, la

vremea aceea...Elizabeth se ridic` [i puse mâna pe um`rul so]ului s`u.– Pare fericit`. Nu asta-i principalul? \ntreb` ea \ncet.– Ba da, fire[te...Scutur` din cap.– Dar un pu[ca[ marin!{i, \ncruntându-se:– Sper c` nu este ceva serios!– Am impresia c` da!El ridic` din umeri.

OCHIUL FURTUNII 217

– O idil` de adolescen]i.So]ia sa râse u[or.– Maggie are aproape dou`zeci [i cinci de ani, Wilson!

Nu mai este o adolescent`!– Dar este prea tân`r` pentru a se gândi la c`s`torie! se

\nc`p`]ân` colonelul.F`r` a r`spunde, Elizabeth puse scrisoarea pe o m`su]`

[i-[i relu` treaba de croitorie: o fust` din lân` fin` c`reia \iscurta tivul. Cu restric]ii de orice fel, se sim]ea obligat` s`-[imodernizeze ea \ns`[i garderoba.

Muzica difuzat` la radioul din buc`t`rie ajunse pân` la ei.– "Vocea..." murmur` ea."Vocea"... Astfel era numit un tân`r cânt`re] foarte sl`bu]

al c`rui renume cre[tea de la o zi la alta: Frank Sinatra.Elizabeth rezist` dorin]ei de a-i reaminti so]ului ei c` ea

era deja m`ritat` [i mam` de familie la vârsta de dou`zeci [icinci de ani. La ce bun s` isce o discu]ie?

***

– Hai, un pic de calm!Anthony se sim]ea obligat s`-[i admonesteze mezinul.

Dominick primise pân` la urm` permisiunea de a p`r`sispitalul. |n zilele urm`toare, va ajunge \n Statele Unite.

218 MAURA SEGER

– Ce idee s` m` repatrieze! se v`ic`ri el. A[ fi \n stare s`mut mun]i din loc – niciodat` nu m-am sim]it a[a de \n form`.

– Aminte[te-]i ce ]i-a spus Maggie.– Da, c`pitane! \l zeflemisi Dominick.Luându-[i un aer comic virtuos, recit`:– |ncearc` s` dormi la maximum, odihne[te-te, m`nânc`

bine, nu bea prea mult...P`r`siser` gr`dina spitalului [i se \ndreptau c`tre ora[.

Soarele era \n \naltul cerului de un albastru intens.Camioanele [i jeepurile rulau \ntr-un nor de praf.

– Toate astea \mi fac sete! declar` Dominick. |mi dai obere?

– Cu pl`cere.P`trunser` \ntr-un bar \ntunecos [i r`coros. Cu excep]ia a

patru sau cinci solda]i cu coatele pe bar, locul era gol.Anthony [i fratele lui se instalar` la o mas` [i d`dur`

comanda chelnerului. Apoi, se instaur` t`cerea. Dominick fuprimul care o rupse.

– Ce mai e nou?– Totul merge bine... Oamenii au recuperat [i lustruit noul

material pe care l-au primit recent. Un material bun! preciz`Anthony. Modern [i \n bun` stare. Nici o leg`tur` cu ce aveamla Guadalcanal.

– {i noii pu[ca[i?– Tineri care nu [tiu mai mult decât tine [i camarazii t`i

când a]i debarcat...

OCHIUL FURTUNII 219

– Nu fac multe parale?Cei doi fra]i izbucnir` \n râs. |n acel moment, chelnerul

reveni cu dou` beri [i o farfurie cu alune.Berea era cald`... Americanii \nc` nu reu[iser` s`-i

conving` pe australieni de superioritatea berii reci.– Ie[i foarte des cu Maggie, a[a mi se pare, remarc`

Dominick pe un ton neutru.Fa]a lui Anthony se lumin`. O revedea pe Maggie, a[a cum

o ]inuse \n bra]e, chiar \n noaptea aceea.– Da, destul de des, recunoscu el.– Aveam dreptate! triumf` Dominick. {tiam c` era]i f`cu]i

s` v` \n]elege]i!– Ai avut [i tu dreptate o dat`, admise fratele lui mai mare.– Via]a este prea scurt` pentru a ]i-o petrece singur, f`cu

Dominick cu un aer convins.– Cândva ie[eai cu o fat`. Cred c` Stella...Ochii lui Dominick scânteiar`.– Stella! Ah, ce fat`! Toat` lumea se \ntorcea dup` ea!

O siluet` s` bage \n p`cat [i un sfânt...– Te gândeai s` te \nsori, nu? Mi se pare c` mi-ai scris \n

acest sens...– Mi-a trecut aceast` idee prin cap.Dominick ron]`i câteva alune.– {i? \ntreb` fratele lui.– Nu o iubeam cu adev`rat. Dup` câ]iva ani de c`s`torie –

sau chiar câteva luni – m-ar fi cuprins plictiseala.

220 MAURA SEGER

F`cu o grimas` jenat`.– {i apoi, nu m` puteam \mpiedica s` n-o compar cu

maic`-sa... Aceasta cânt`rea cel pu]in o sut` de kilograme! {i Stella avea tendin]a s` se \ngra[e.

– E[ti prea tân`r ca s` te \nsori, decret` Anthony.Dominick nu se sup`r`. Reflect` câteva clipe \nainte de a

r`spunde cu grij`:– Acest argument nu ]ine, dat` fiind epoca \n care tr`im.

R`zboiul a dat totul peste cap...– S` te c`s`tore[ti este frumos. Dar s` r`mâi c`s`torit este

cu totul altceva!|n bar intr` un grup de solda]i. Izbucnir` un val de voci [i

râsete. De-abia intrar` c` [i plecar`. Sala \[i reg`si atmosferaei lini[tit`.

– Corespondez destul de regulat cu Stella, spuseDominick. {i m` mir` c` nu mi-a trimis \nc` o scrisoare deruptur`...

Pe fruntea lui Anthony ap`ru o cut`.– Trei dintre oamenii mei au primit deja...– Oh! {i cum au luat-o?– Foarte r`u, pentru unul dintre ei. Ceilal]i doi au fost mai

curând u[ura]i.– Normal... R`zboiul \l schimb` pe un b`rbat. {i presupun

c` femeile r`mase \n Statele Unite se schimb` [i ele.Condi]iile de via]` nu sunt acelea[i acolo.

Dominick \[i termin` berea dintr-o \nghi]itur`.

OCHIUL FURTUNII 221

– Tu, Anthony, nu te-ai gândit niciodat` la c`s`torie?

\ntreb` el.

– Câteodat`.

– Un pic mai des decât \nainte \n ultimul timp, nu?

– Poate... Dar nu te duce s` spui asta pe toate drumurile!

Dominick izbucni \n râs.

– Voi fi un model de discre]ie. Dar dac` va avea loc

c`s`toria, a[ vrea s` fiu prezent!

– Mai \ntâi ai de f`cut o c`l`torie...

Dominick \[i lu` o mutr` demn` de mil`.

– Eu care m` gândeam s` v`d Tokyo \nainte de \ntoarcerea

la New York.

***

– Joseph! Vino repede!

Gâfâind, Maria se gr`bi s`-[i \ntâmpine so]ul.

Flutura scrisoarea pe care tocmai o primise.

– Se \ntoarce Dominick!

– Se \ntoarce Dominick? repet` so]ul ei cu ne\ncredere.

Este \n Australia [i nu v`d de ce...

– Are o permisie lung`! Revine acas`!

|n ochii ei str`luceau lacrimi.

222 MAURA SEGER

– Oh, Joseph, este minunat! Gânde[te-te pu]in! O s`-lrevedem pe Dominick!

|i \ntinse scrisoarea. Joseph Gargano \[i scoase ochelarii [i\ncepu s` citeasc`:

"Drag` mam`, drag` tat`, dragilor,Când ve]i primi aceast` scrisoare, eu voi fi deja pe drum.

De-abia a[tept s` umblu \ncoace [i \ncolo pe pavajul dinBrooklyn, crede]i-m`!

Nu uita s` pui spaghetele la cuptor, mam`! A trecut multtimp de când n-am mai mâncat mâncare italieneasc` bun`.

Tat`, anun]` \ntoarcerea mea tuturor prietenilor din ga[c`.Abia a[tept s` fac o partid` de fotbal..."

Lui Joseph i se strânse gâtul. {tia c` permisiile sunt rare.Dominick avusese mult noroc!

So]ia i se aplec` deasupra um`rului.– Nu mi-am terminat lectura. Vorbe[te despre Anthony?– A[teapt`... Las`-m` s` citesc.

"Anthony trebuie s` r`mân` \n Australia. Are o gr`mad` def`cut de când a devenit c`pitan."

|ncre]indu-[i sprâncenele, Joseph coment`:– C`pitan? Anthony este acum c`pitan? Dominick trebuie

s` se fi \n[elat...Citi câteva rânduri \n plus [i cl`tin` din cap.

OCHIUL FURTUNII 223

– Chiar a[a este! Anthony este acum c`pitan. A primit

crucea marinei de r`zboi! Chiar generalul MacArthur l-a

decorat \n timpul unei mari ceremonii!

Maria \[i \mpreun` mâinile.

– Ce mândr` sunt de fiul meu! Mai \ntâi poza lui \n ziar...

Dintr-o dat`, fa]a i se \nnegur`.

– M` \ntreb ce a f`cut pentru a ob]ine acele trese [i crucea!

Precis [i-a riscat via]a... Este \n stare!

– Se pare c` totul a trecut cu bine! A[teapt`... nu am

terminat. Dominick vorbe[te despre o fat`...

Plesni din limb`, iritat.

– Nu reu[esc s` citesc. Ce a scris aici? Acest paragraf...

Maria se aplec` peste scrisoare.

– Se nume[te Martha... Nu, Maggie! Este o asistent`

medical` [i Anthony este \ndr`gostit de ea.

– Ce? D`-mi mie scrisoarea!

Cercet` [i el misiva.

– A t`iat cu o linie! Po]i reu[i s` vezi ce se afl` sub

mâzg`litur`?

– Anthony se gânde[te serios s-o ia de nevast`...

– Cum se nume[te ea?

– Martha. Nu, Maggie Lawrence.

– Lawrence? repet` Joseph. De unde or veni ace[ti

Lawrence?

– Este un nume foarte american.

224 MAURA SEGER

– A[a s-ar spune. Ce nevoie are s` fie interesat de o Maggie

Lawrence? Sunt atâtea fete de imigran]i italieni \n cartier!

Joseph \[i \ncruci[` bra]ele.

– Ce nevoie are s` se amorezeze de o asistent`! {i mai

mult, \n plin r`zboi!

{i, ridicând din umeri:

– Poate nu este decât o mic` aventur` f`r` urmare...

– Anthony este \ndr`gostit, \i reaminti so]ia lui.

Dominick \n persoan` ne spune!

– A avut mare noroc s` g`seasc` un b`iat ca fiul meu,

aceast` Maggie.

***

Maggie deschise scrisoarea [i \ncepu s` citeasc`:

"Drag` Maggie, drag` Anthony

Mai bine v` scriu la amândoi, fiindc` sunte]i tot timpul

\mpreun`! A[a, nu am de scris decât o singur` scrisoare...

{ti]i c` n-am prea avut-o cu scrisul!"

Maggie se \ntrerupse [i izbucni \n râs.

– Chiar a[a este! exclam` ea.

OCHIUL FURTUNII 225

Ea plecase pe plaj` cu Anthony. Curierul sosise tocmai \nmomentul când plecau [i doar acum desf`ceau plicul.

Dunele erau acoperite cu sârm` ghimpat` [i panouri detoate soiurile: "Pericol", "Aten]ie"... Dar ei erau atât deobi[nui]i, \ncât nu le mai d`deau nici o aten]ie. Totul f`ceaparte acum din peisaj...

Maggie \[i continu` lectura:

"A fost cu adev`rat bine s`-mi rev`d familia! Dac` erai [i tuacas`, Anthony, fericirea tatei [i a mamei ar fi fost complet`.Mie \mi place ca tu s` fii departe – pot curta astfel toate feteledin New York f`r` a m` teme c` m` vor da la o parte pentrua \ntoarce capul dup` tine..."

– Ce Don Juan! exclam` Anthony.– Ca [i fratele lui mai mare, glumi Maggie.– Ce mai spune?

"Efectele r`zboiului se simt pân` aici. Mamei \i este greus`-[i preg`teasc` bucatele cu cartel`! Trebuie cartele pentrutoate: carne, unt, zah`r... Dar se descurc` [i eu m` r`sf`] cubazzagnia, spaghetti [i alte bun`t`]i... Deja am luat cel pu]in[ase kilograme!

Aici, to]i sunt bine. Simon a fost decorat de englezi – asalvat via]a unui ofi]er britanic. Cât despre Paulo, vrea s` se\nsoare..."

226 MAURA SEGERgiannijollys

– Paulo vrea s` se \nsoare! repet` Anthony surprins.– Ce g`se[ti a[a surprinz`tor?– Fetele \l intimidau \ntotdeauna!– Ca s` vezi! Nu seam`n` cu tine?– Maggie, m` intimidezi!– Eu?– Uneori...Ea \l privi printre gene, provocatoare f`r` s`-[i dea seama.

El o cuprinse de talie.– Acum am chef s` ne \ntoarcem \n bungalou! Pu]in \mi

pas` de plaj`, mare, soare...– C`pitane Gargano, e[ti un nes`tul.

***

James Callahan \[i trecu mâna peste frunte cu un gestobosit. {i el primise po[ta... O scrisoare de la avocatul lui. Dar ve[tile nu erau dintre cele mai bune.

Omul legii \ncercase s` ob]in` tutela pentru micul Mattew.Din p`cate, mama copilului f`cuse s` e[ueze aceast`tentativ`...

"Pentru a ajunge la un rezultat, scria avocatul, ar trebuiconvins judec`torul de iresponsabilitatea fosteidumneavoastr` so]ii".

OCHIUL FURTUNII 227

"Nu ar trebui s` fie atât de greu! gândi James. Dac`, m`car

a[ fi acolo".

Era destul de complicat s` rezolvi o astfel de afacere de la

distan]`! Mai ales \n timp de r`zboi, fiindc` nu se putea conta

pe regularitatea comunica]iilor.

James strânse din pumni. Visa s`-[i apere fiul, s` se ocupe

de el... Când izbucnise r`zboiul, Mattew abia \ncepea s`

mearg`. Maic`-sa nu era \n stare s`-l educe corect. {i nimeni

nu se putea ocupa pe moment... Nici bunici, nici unchi sau

m`tu[i...

"{i dac` a[ cere o permisie, s` merg s` v`d la fa]a locului?"

se gândi el.

Oft` din r`runchi.

"De ce am f`cut prostia s` m` \nsor cu Charlotte? se

\ntreb` el. M-am l`sat orbit... Nu mi-am dat seama c` era o

sl`biciune. Acum, ea [i-a g`sit refugiul \n alcool. Mattew nu

poate tr`i cu o astfel de mam`!"

Petrecuse o noapte alb`. Aceste ve[ti proaste ajunser` s`-l

cople[easc`. Reu[i \n cele din urm` s` adoarm`. C`zu \ntr-un

somn greu, cu scrisoarea avocatului \n mân`.

A[a \l g`si Anthony pu]in mai târziu. Nu fu nevoie s`

citeasc` scrisoarea pe care o primise James ca s` \n]eleag` ce

se \ntâmpl`. |n cursul s`pt`mânilor precedente, cei doi

b`rba]i se legaser` unul de cel`lalt [i nu mai aveau secrete

unul fa]` de altul.

228 MAURA SEGER

"Ce pot face? \[i spuse Anthony, perplex. Nimic, dinp`cate... Cel pu]in s`-l las s` se odihneasc`".

***

Abia la sfâr[itul zilei de spital, g`si Maggie timp s` deschid`scrisoarea pe care o primise mai devreme.

"Toat` lumea este bine, \i spunea tat`l s`u. Mama, Tad,care ne scrie regulat – [i eu la fel.

|n ultima scrisoare, m` \ntrebai dac` a[ putea afla ceva \nleg`tur` cu Sheila Kilpatrick. Se pare c` este prizonier` \ntr-un lag`r aproape de Manila. Cât despre logodnicul ei,Charlie Fletcher, ar fi \n continuare la bordul lui Nashville."

Tat`l ei continua s`-i dea ve[ti despre unii [i al]ii."Rusty Osborne este mort," citi ea.Tres`ri [i cu ochii m`ri]i, relu` acest rând."A fost ucis la \nceputul lui mai. Se afla la bordul unui

avion, \n drum spre Australia. Ce-am putea noi spune? Doar c` este genul de moarte pe care [i l-ar fi dorit.

Se face târziu. Dac` vreau ca scrisoarea s` plece azi,trebuie s-o trimit imediat.

Fii prudent`, mica mea Maggie. Gânde[te-te la p`rin]ii t`icare te iubesc.

Tat`l t`u"

OCHIUL FURTUNII 229

Maggie \[i mu[c` buza inferioar`, privind ]int` \n gol.

Rusty Osborne murise! Colonelul Osborne care p`rea

\ntotdeauna plin de via]` [i antren.

Cu din]ii strân[i, \[i l`s` privirea s` r`t`ceasc` peste

[irurile de paturi albe. Oamenii afla]i acolo se vor vindeca

to]i. Grav r`ni]i \n majoritate, de acum \nainte erau salva]i.

Pentru câ]i al]ii care pieriser` \n jungl`!

|n fiecare zi, la spital erau adu[i noi r`ni]i. Când nu erau

atin[i de schije, tremurau de febr`. Dizenteria [i malaria

f`ceau ravagii.

Atâtea familii, primiser` deja teribila telegram` \ncepând

invariabil cu aceste cuvinte: "Comandantul [ef al For]elor

Armate v` anun]` cu regret c`...

Un fiu c`zuse. Un frate, un so], un logodnic. Sau chiar un

tat`...

Maggie trecea zilnic pe lâng` moarte. Dar nu reu[ea s` se

obi[nuiasc`.

Oft` adânc.

– Acest r`zboi... pentru ce? se \ntreba ea. A \nnebunit

lumea?

O clip`, \nchise ochii. Ce n-ar fi dat s` vad` lupta

sfâr[indu-se. Pentru a duce o via]` simpl`, aproape banal`...

Ce-[i dorea \n fond? Nu mare lucru... O cas` lini[tit`, un so]

care se \ntorcea acas` \n fiecare sear`, copii...

Copii cu ochi negri [i...

230 MAURA SEGER

Tres`ri. Reveria ei lu` o form` precis`! Deoarece \n rolulso]ului [i-l imaginase pe Anthony. {i copiii visurilor ei erauimaginea b`rbatului pe care-l iubea.

"Revino pe p`mânt, fat`! se cert` ea. Nu este timpulcastelelor \n Spania..."

***

Cu un zâmbet amuzat, Anthony reciti biletul trimis de tat`ls`u:

"Cum este Maggie a ta? \ntreba el. Oricum, b`iete, nu tegr`bi! N-ai niciodat` interes s` iei decizii care-]i angajeaz`via]a \ntr-o clipit`."

Zâmbetul lui Anthony se l`rgi."Tata a uitat deja c` s-a c`s`torit cu mama la câteva luni de

când a cunoscut-o? gândi el. Nu mi se pare c` s-au \n[elat...Par mereu atât de ferici]i \mpreun`".

James Callahan i se al`tur` la intrarea \n baz`.– Ve[ti bune de la cel`lalt cap`t al lumii? se interes` el.– Excelente. Tata m` sf`tuie[te s` nu gr`besc nimic...James ridic` sprâncenele [i, cu ironie:– Iat` un sfat de dat unui pu[ca[ marin! Noi ceilal]i suntem

ni[te n`v`litori!– Nu vorbea despre b`t`lie.

OCHIUL FURTUNII 231

James \n]elese imediat.– Ah, \n]eleg... |n acest caz, are dreptate. Nu trebuie s-o iei

prea repede. Dar Maggie este o femeie extraordinar`!Privirea lui Anthony se \nsenin`.– Da? Chiar a[a?– Da, chiar a[a! \l asigur` Callahan.Anthony nu insist`. |l cuno[tea suficient de bine pe

comandant ca s` [tie c` acesta, zgârcit \n complimente, nuvorbea niciodat` f`r` sens.

– Ia te uit`! exclam` James. Când vorbe[ti de lup...|n fa]a intr`rii parca un jeep. Maggie era la volan [i Delia

se afla pe scaunul pasagerului. Ambele femei veneau s`-ig`seasc` pe James [i Anthony: to]i patru trebuia s` petreac`seara \mpreun`.

Contrastul dintre cele nou-sosite era remarcabil. Maggie, bruneta zvelt` [i rezervat`... [i Delia, ro[cata durdulie[i exuberant`... Asta nu le \mpiedica s` se \n]eleag` deminune.

Anthony se apropie [i o s`rut` u[or pe obraz pe Maggie.– O zi bun`, draga mea?– Foarte bun`. Dar tu?Ea zâmbea. Dar ochii \i erau \ncerc`na]i [i era epuizat`.

Cu mai pu]in de o or` \n urm`, un tân`r pilot murise pe masade opera]ie...

Se gândise atunci la fratele ei, Tad, la fel ca acel tân`r pilot deavioane u[oare de vân`toare. De-abia se ab]inuse s` nu plâng`...

232 MAURA SEGER

Anthony o examin` vreme de câteva clipe f`r` s` spun` uncuvânt. Apoi o lu` de umeri [i o trase \nspre el.

Ea \nchise ochii.– Tu \n]elegi totul, murmur` ea.Delia vorbea cu antren, s`rind de la un subiect la altul.

{i ea \n]elesese c` atmosfera era tensionat` [i se str`duia s`aduc` un zâmbet pe buzele prietenei sale.

Curând, plecar` to]i patru spre centrul ora[ului. Trecând pe lâng` port, Maggie observ` c` domnea o activitatefebril`. Vapoarele acostate de-a lungul cheiului p`reau mainumeroase ca oricând.

"Se preg`te[te ceva" gândi ea.|[i p`str` reflec]iile pentru sine. Probabil c` James [i

Anthony gândeau [i ei la fel. {i se p`rea c` [i Delia! Fiindc` de[i flec`rea cu voio[ie, prea pu]ine detalii \i sc`pau.

James prelu` volanul [i Delia se a[ez` lâng` el. Anthony [iMaggie se aflau deci \n spate. Ea se sprijini de um`rul lui cuochii \nchi[i. Briza f`cea s`-i zboare p`rul.

Brusc, \[i ridic` pleoapele [i-l contempl` pe Anthony cunelini[te. Ce puternic p`rea... Aproape invulnerabil.

Dar [i colonelul Rusty Osborne p`rea invulnerabil. {i eramort. La fel [i tân`rul pilot care-[i d`duse ultima suflare laspital...

"Destinul este orb!" gândi ea.Care va fi viitoarea sa victim`?

OCHIUL FURTUNII 233

Octombrie 1943 – Iunie 1944Ploaia

Capitolul 14

Soneria telefonului \l trezi pe James Callahan \n plin`noapte. Desprinzându-se din bra]ele Deliei, ridic` plasa de]ân]ari pentru a r`spunde la telefon.

– Alo?– Comandantul Callahan? se interes` o voce masculin` la

cel`lalt cap`t al firului.– Cine vre]i s` fie? morm`i el.– Aici locotenentul Evans, comandante.

Generalul Rupertus vrea s` v` vad` imediat.– Imediat?James \[i consult` ceasul pe care-l pusese pe noptier`.

Nu era surprins de acest telefon...

|n realitate, \l a[tepta de mai multe zile.

– Este ora patru diminea]`, Evans! D`-mi timp s` m`

\mbrac.

– Bine, comandante. Anun] sosirea dumneavoastr`

generalului.

Delia \ntredeschise ochii. Deja, James era \n picioare dup`

ce \nchisese telefonul.

– Cine a sunat? \ntreb` ea somnoroas`.

– Nu-i nimic. Dormi...

El se \mbr`c` rapid. Delia se a[ez` \n pat. P`rul ei

somptuos \i c`dea peste umerii goi. Ridic` cear[aful pân` la

b`rbie.

– James! Pleci?

– Da. Ascult`... nu [tiu când m` voi \ntoarce.

Ea se \ncrunt`, f`când un efort vizibil pentru a \n]elege.

– James, dar...

El oft`.

– {tiai la fel de bine ca [i mine c` nu voi r`mâne la

nesfâr[it la Brisbane.

Se aplec` [i depuse un s`rut pe buzele pline ale tinerei.

– O s`-mi fie dor de tine...

Ea \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui.

– {i mie o s`-mi fie dor de tine, murmur` ea. Fii prudent!

Vocea i se frânse. James reu[i s` zâmbeasc`.

– Nu-]i face griji pentru mine!

OCHIUL FURTUNII 235

Se \ndrept`. Clipa era plin` de emo]ie [i amândoi aveau

prea mult` decen]` ca s` fac` parad` de sentimentele lor.

|n ochii Deliei str`luceau lacrimi. Blând, James \i mângâie

obrazul.

– Pe... curând.

Ea \[i \ntoarse capul.

– Pe curând...

El plec` f`r` alt` demonstra]ie. Cu ochii larg deschi[i,

Delia fixa u[or u[a pe care el disp`rea.

O s`-l mai vad`?

La câ]iva kilometri de acolo, \ntr-unul din bungalourile

construite \n mijlocul gr`dinii spitalului, Anthony [i Maggie

dormeau unul \n bra]ele celuilalt.

}ip`tul monoton [i strident al pesc`ru[ilor se auzea f`r`

\ncetare. |n fiecare noapte \[i \ncepeau concertul care nu

\nceta decât \n zori.

Se auzi o b`taie la u[`. Maggie, care dormea, s`ri repede

din pat. Imediat fu \n stare de alarm`... |ntr-atât era de

obi[nuit` s` fie deranjat` la orice or` din zi [i noapte.

Cum ap`rea un caz dificil la spital, pe ea o doreau chirurgii

lâng` ei.

Dup` ce-[i puse un capot, se \ndrept` spre u[`.

|n prag era un tân`r caporal.

– ~`... scuza]i-m`, doamn`. C`pitanul Gargano este aici?

– Da. O clip`, v` rog.

236 MAURA SEGER

Nu sim]ea nici o jen`. Rela]ia ei cu Anthony nu mai era unsecret... Dimpotriv`, era mândr`. |n aceste vremuri tulburi,sub amenin]area constant` a r`zboiului, se n`[teau atâteapove[ti de dragoste \ntre acei b`rba]i [i femei pe carehazardul luptelor \i reunise...

Anthony ap`ru. |[i tr`sese ni[te pantaloni, dar era cubustul gol. |[i trecu mâna prin p`rul zburlit.

– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` el.– Comandantul Callahan v` cheam`, c`pitane.Maggie sim]i cum i se strânge stomacul. Momentul de care

se temea sosise... Sim]ea c` este aproape. O activitateneobi[nuit` domnea de o zi sau dou` \n port, \n cazarme [i \ntoate bazele militare din ora[.

– Las`-mi dou` minute s` m` preg`tesc, f`cu Anthony.– V` a[tept \n jeep, c`pitane.El disp`ru. Imediat, Anthony o trase pe Maggie la pieptul

s`u. Mângâindu-i p`rul cu blânde]e, murmur`:– Statul major a hot`rât c` un pic de exerci]iu nu ne-ar

prinde r`u.– Un pic de exerci]iu! repet` Maggie cu gâtul strâns.– Da, pur [i simplu antrenament \n jungl`.O strânse mai tare.– Sper s` fiu \napoi de Cr`ciun!Cu ochii \nchi[i, Maggie se ghemui la pieptul lui. Deci, se

terminase deja... Va \ncepe din nou a[teptarea. La aceast`perspectiv`, \i venea s` urle de disperare.

OCHIUL FURTUNII 237

|n mai pu]in de cinci minute, Anthony \[i f`cuse valiza.Puse deasupra hainelor \mp`turite cu grij` o carte pe care i-od`ruise Maggie. Era vorba despre o lucrare privind pu[ca[iimarini [i comportamentul lor \n timpul primului r`zboimondial.

– Iau [i fotografia ta... spuse el \ncet.Era o poz` pe care o f`cuse chiar el pe plaja unde el [i

Maggie petrecuser` atâtea ore lipsite de griji.– Te iubesc, \i m`rturisi el. S` nu ui]i, scumpa mea...– Niciodat` nu voi uita.Ea inspir` adânc.– Anthony... fii prudent, te implor!– Da, dragostea mea.– Te voi a[tepta...Vreme de o clip`, buzele lor se \mpreunar`. Apoi, Anthony

se \ndrept` spre jeep. Ea r`mase \n pragul bungaloului. Inima \i b`tea cu putere [i \i era greu s`-[i re]in` lacrimile.

Ochii lor se \ntâlnir` o ultim` oar`. Deja, motorulvehiculului zumz`ia. Maggie reu[i s` ridice mâna \ntr-un gestde adio. Anthony f`cu la fel. Câteva secunde mai târziu, jeepuldisp`rea la cotitura aleii.

***

238 MAURA SEGER

Vapoarele se \ndreptau spre Noua Guinee. Dar trupele nu

vor face probabil decât o scurt` escal` \nainte de a pleca la

asaltul insulelor vecine.

Japonezii se p`rea c` se a[teapt` la atac. Luptele vor fi

foarte dure. Anthony nu-[i f`cea nici un fel de iluzii \n aceast`

privin]`.

Dar de aceast` dat`, va avea sub comanda lui pu[ca[i

antrena]i. Mul]i veterani. Nu tineri recru]i ca la Guadalcanal...

{i for]ele aeriene vor fi acolo pentru a-i sus]ine.

|n momentul debarc`rii, se apropie de el un soldat tân`r

[i, un pic timid, \ntreb`:

– Cât timp crede]i c` vom r`mâne aici, c`pitane?

Anthony \[i duse mâna strea[in` la ochi. Vaporul mergea [i

se cl`tina pe valuri. Mirosul fetid al junglei ajungea deja la

n`rile militarilor, \nainte chiar de a fi pus piciorul pe

p`mânt...

– Greu de spus, morm`i el. Cu pu]in noroc, nu prea

mult...

|n realitate, se sim]ea \nc` o dat` prins \n capcan`.

Exact ca la Guadalcanal...

"Jungla este la fel peste tot" gândi el. "|nc` un p`mânt

neospitalier..."

|ncruntat, examin` infernul verde cu care se g`sea a doua

oar` confruntat. Lianele se \n[irau de la cocotieri la bananieri.

Ferigi gigantice cre[teau \n toate sensurile.

OCHIUL FURTUNII 239

Sub colibele de paie cu acoperi[uri ]uguiate ale unui satp`r`sit se instalaser` statul major, intenden]a [i serviciile des`n`tate.

Sezonul ploilor era \n toi. Totu[i, o raz` de soare ap`ruse\n momentul debarc`rii trupelor. Apoi \ncepu potopul,udându-i pe solda]i pân` la piele.

Apa f`cea ca materialul [i ve[tmintele s` atârne mai greu.Fiecare pas cerea un efort. Trebuia s`-]i smulgi t`lpilebocancilor din acel noroi vâscos [i lipicios \n care oamenii se\nfundau pân` la glezne.

Nu se vedea la zece metri. Torentele de ploaie tropical`formau o adev`rat` perdea opac` [i cenu[ie. Aerul era denep`truns. Emana o duhoare grea de vegeta]ie \n descompunere,umiditate, mucegai... |n toate p`r]ile zburau insecte.

– Din nou infernul verde, declar` James Callahan.|n compania lui Anthony, el se \ndrepta spre cortul

destinat ofi]erilor.– Când o s` m` \ntorc \n America, cred c` o s` m` instalez

\n de[ert...– Bun` idee. Nimic \n afar` de nisip... Nisip uscat sub un

cer senin!– Anthony! Ia te uit`!El se \ntoarse [i ochii i se m`rir`.– Jake! Jake Dylan! Nu m` a[teptam s` te g`sesc aici!Pu[ca[ul australian cu care se cunoscuse la Brisbane \i

strânse mâna cu c`ldur`.

240 MAURA SEGER

– Ai venit aici \ntr-o excursie? \ntreb` acesta cu ironie. Te previn c` nu este nostim \n toate zilele...

Stupefiat, Anthony \[i examin` prietenul. Solidul australian pierduse pe pu]in cincisprezece kilogramefa]` de ultima dat` când \l v`zuse. Pe fa]a lui cenu[ie,scânteiau ochi febrili.

Avea o sticl` de whisky \n mân`. B`u un gât, apoi \i \ntinsesticla lui Anthony care nu avu inima s`-l refuze.

– E[ti bolnav, Jake? murmur` el. Crezi c` alcoolul esterecomandat \n starea ta?

Australianul ridic` din umeri.– A trecut mult timp de când n-am avut o sticl` bun` de

whisky Unul dintre pu[ca[ii t`i mi-a dat-o.Examin` eticheta.– Doisprezece ani vechime! Nu-i r`u...– Noi avem alcool mai bun ca \n Statele Unite! Se pare c`

alcoolul este contraf`cut. Fratele meu Dominick a revenitdintr-o permisie... La New York este foarte greu s` g`se[ti osticl` bun`.

|[i mu[c` buza inferioar`. Dominick probabil se g`sea [i el\n infernul verde... Dar unde? |ntr-unul din acele corturi,poate... Unul din acele sute de corturi sub care pu[ca[iimarini c`utau un ad`post precar.

– Bie]ii civili americani! ironiz` Jake. Deci, nici nu mai auwhisky de calitate?

Anthony mai lu` o \nghi]itur` de alcool.

OCHIUL FURTUNII 241

– Nu m-a[ sup`ra s` devin iar civil. Chiar dac` ar trebui s`m` mul]umesc cu alcool contraf`cut... M`rturisesc c` junglanu m` atrage.

Ploaia continua s` cad`. Ea ]ârâia peste pânza corturilor [ifrunzele cocotierilor vecini.

– For]ele aeriene americane fac treab` bun` \n regiune,declar` Jake luând iar`[i sticla.

Anthony cl`tin` din cap [i, ca pentru sine:– M` \ntreb dac` fratele lui Maggie se afl` aici...– Cine este Maggie? \ntreb` Jake curios.– P`i... o prieten`.James izbucni \n râs.– O prieten` foarte drag`, preciz` el.Anthony ro[i u[or sub bronzul fe]ei.– Pe când nunta? se interes` Jake.– Nu [tiu nimic. Nu am vorbit niciodat` despre asta...James \ntoarse capul.– Uneori te treze[ti foarte repede cu la]ul de gât! spuse el

cu am`r`ciune. Dup` aceea, po]i doar s` regre]i...– Este adev`rat! zise Jake! Nu am reu[it \nc` s` \n]eleg cum

\ntr-o bun` zi, m-am aflat \n fa]a primarului. A trebuit s` m`angajez la bine [i la r`u....

Izbucni \n râs.– Din fericire, c`s`toria nu a durat! Nevast`-mea m-a

schimbat pentru un colonel... [i am divor]at la fel de repedecum m-am \nsurat!

242 MAURA SEGER

Anthony \l studie cu mirare.– Nu pari deloc traumatizat!– Pentru nimic \n lume. L-a[ fi \mbr`]i[at pe succesorul

meu.Râse din toat` inima.– Oricum, a doua c`s`torie nu a durat mai mult de un an.

Scumpa mea fost` so]ie a divor]at din nou. De aceast` dat`am auzit spunându-se c` a prins \n mreje un general.

– Te invidiez, spuse James. C`s`toria mea nu a fostnostim` [i nici divor]ul care a urmat. Trebuie s` pl`tesc osum` mare fostei neveste care are tutela fiului nostru...

Oft`.– Rupturile sunt uneori dramatice. Mai ales când exist`

copii...– Dar exist` c`s`torii reu[ite! exclam` Anthony cu

vehemen]`. Cea a p`rin]ilor mei, de exemplu... Dac` m`c`s`toresc, vreau s` fie pe via]`!

James Callahan \nghi]i la rândul lui o gur` de whisky.– Fiul meu va \mplini patru ani. A[ vrea s` tr`iasc` \ntr-o

lume mai bun`. F`r` r`zboaie, f`r` violen]e...Anthony \[i plec` ochii. {i el visa la un viitor roz. Dac` va

avea copii, refuza s`-i vad` confrunta]i cu experien]e de genulcelor pe care le tr`ia el acum.

"Copii..." gândi el.Nu mai asculta conversa]ia. |[i imagina b`ie]ii [i fetele pe

care i le-ar da Maggie, dac` se \nsura.

OCHIUL FURTUNII 243

|l cuprinse disperarea. Cum se putea gândi la viitor – un

viitor vesel [i plin de promisiuni – când moartea te pândea \n

fiecare clip`?

***

Maggie se a[ez` \n fa]a biroului ei [i \ncepu s` le scrie

p`rin]ilor, ca \n fiecare s`pt`mân`.

"Drag` tat`, drag` mam`,

Sper c` scrisoarea mea va ajunge \nainte de Cr`ciun.

Aici, totul este relativ calm... dar de un calm care anun]`

furtuna!

Anthony a fost trimis \n Noua Guinee de mai multe

s`pt`mâni. Dup` scrisorile lui, totul merge bine.

Mi-a scris [i Tad. Nici un fel de probleme nici \n partea lui.

Cel pu]in pe moment!

Roase vârful stiloului \nainte de a-[i continua misiva:

Cred c` armata american` preg`te[te o ofensiv` vast`.

M`car de s-ar termina acest r`zboi. De-abia a[tept s` v` rev`d

[i s` reg`sesc Statele Unite. Dar mi-e greu s`-mi imaginez via]a

\n timp de pace. Vom fi obi[nui]i numai cu r`zboi?"

244 MAURA SEGER

***

Elizabeth Lawrence \[i sprijini fruntea de fereastra salonului.

O vrabie ciugulea firimiturile care-i fuseser` aruncate \n

z`pad`. |n spatele ei, pomul de Cr`ciun scânteia cu mii de

lumini care se reflectau \n geam.

Oft`. La drept vorbind, \mpodobise acest brad f`r` cel mai

mic entuziasm. Pur [i simplu pentru a-i face pl`cere so]ului ei

care primise mobilizarea \n Pacific. La \nceputul lui ianuarie,

va pleca [i el...

Se va g`si singur` \n aceast` cas` mare. F`r` so], f`r`

copii...

"Va fi pentru mine ocazia s` consacru de aici \nainte mai

mult timp pentru Crucea Ro[ie" \[i spuse ea.

De fapt, mergea acolo \n fiecare zi, ca voluntar`. {i ea ]inea

s` participe la acest r`zboi interminabil \n m`sura

posibilit`]ilor sale.

|n ultima sa scrisoare, Maggie vorbea de o probabil`

"ofensiv` american`" \mpotriva japonezilor. De aceea so]ul ei

trebuia s` se duc` [i el acolo?

Din nou oft`. Vrabia lu` o ultim` firimitur` \nainte de a

zbura. Deja se l`sa noaptea...

OCHIUL FURTUNII 245

Joseph [i Maria Gargano participar` la mesa de la miezulnop]ii la biserica Sfântul Ignatio, \mpreun` cu Vita [i copiiiacesteia.

Se \ntoarser` acas` pe jos, oprindu-se din când \n când s`vorbeasc` [i cu vecinii.

Cerul \ntunecat era noros, dar nu era chiar frig. |nainte dea se \ntoarce, cump`rar` un ziar de la chio[cul din col]ul str`zii.

Dup` ce a]â]` focul \n c`min [i lumin` pomul de Cr`ciun,Joseph Gargano puse un disc la fonograf. Din pâlnia acestuiase auzi vocea lui Bing Crosby. Cânta o colind` de Cr`ciun...

– A venit momentul s` deschidem cadourile, hot`r\ Mariaar`tând pachetele care se \ngr`m`deau sub brad.

Dup` ce \l ascultase pe Bing Crosby cântând de patru oriacela[i cântec, Joseph declar` c` era deja prea târziu.

– M` duc s` m` culc!Era pe cale s` citeasc` "Times" \n pat când veni so]ia lui.– Care sunt ultimele [tiri despre r`zboi? \ntreb` ea

ag`]ându-[i cu grij` rochia de lân` neagr` \n dulap.– Pre[edintele l-a numit pe generalul Eisenhower \n

fruntea trupelor americane masate \n Europa.– Generalul Eisenhower?– Prive[te: este fotografiat pe prima pagin` a lui "Times".Maria se aplec` deasupra um`rului so]ului s`u.– Pare simpatic.– Este un bun militar! o asigur` Joseph.El \ntoarse o pagin`.

246 MAURA SEGER

– Avia]ia noastr` a bombardat Berlinul...– Pilo]ii ar trebui s`-[i lase toate bombele asupra lui Hitler!Ea \[i \ncruci[` bra]ele.– Se spune ceva despre Italia?– A[teapt`... Ah da! |ncearc` \n continuare s` preia Ortona.

Au descoperit un cimitir german foarte aproape de acolo. Cu mai mult de o sut` de noi morminte...

Maria scutur` din cap.– Bie]ii b`ie]i!– Nem]ii sunt du[mani, Maria!– {tiu. Asta nu m` \mpiedic` s` le plâng familiile! Ca toat`

lumea, au p`rin]i, logodnice, so]ii [i copii...Joseph \[i ridic` sprâncenele.– Cine a \nceput r`zboiul? Nu cumva ai uitat?– Oamenii politici: Hitler, Mussolini... Bie]ii solda]i care

sunt trimi[i pe front nu \mp`rt`[esc \n mod obligatoriu ideilelor. Dar trebuie s` se supun`!

De câte ori nu discutaser` ei aceast` chestiune... Joseph sear`ta mai pu]in tolerant [i \n]eleg`tor ca so]ia lui. Dup` el,doar b`trânii, femeile [i copiii na]iunilor du[mane meritau s`le plâng` de mil`.

|i \ntinse bra]ele.– S` nu ne mai gândim la r`zboi! Vino, Maria...O lucire pe care ea i-o cuno[tea bine sclipea \n ochii lui.– Joseph Gargano! exclam` ea, f`când pe [ocata. E[ti a[a

de nepotolit?– Niciodat` nu m` voi s`tura de tine, Maria. Niciodat`...

OCHIUL FURTUNII 247

Capitolul 15

Ultimele note ale unei colinde de Cr`ciun se stinser`."Cine a avut ideea s` cânte?" se \ntreb` Anthony.Solda]ii se preg`teau de b`t`lie. |n rândurile lor domnea o

ambian]` pu]in potrivit` cu cântecele de blânde]e [i pace.Era ziua de Cr`ciun. Zorile se ridicaser` deja. Oamenii se

\ndreptau spre o plaj` situat` la câ]iva kilometri est de CapGloucester. {i japonezii [tiau c` ei se apropiau.

Radio Tokyo d`duse acela[i mesaj pe toate lungimile deund`: "jungla urma s` devin` ro[ie. Ro[ie de sângelem`celarilor de la Guadalcanal".

Auzind asta, Anthony se mul]umi s` ridice din umeri [ipu[ca[ii vroiau s` se \ncaiere...

Dup` un mar[ lung prin jungl`, trebuia s` se \mbarce. Din fericire, marea era calm`!

Oamenii nu sufereau prea tare de r`u de mare."S-au s`turat deja de malarie, dizenterie [i acele boli

tropicale ciudate pe care medicii no[tri nu [tiu cum s` le\ngrijeasc`" gândi Anthony.

Se aplec` asupra h`r]ii, studiind-o cu aten]ie."Po]i s` te \ncrezi"? se nelini[ti el.Evita s`-[i \mp`rt`[easc` necazurile oamenilor s`i. Dar \[i

amintea de experien]a din Guadalcanal. H`r]ile pe care leavuseser` atunci erau dintre cele mai fanteziste...

"Acestea vor fi mai bune?" se \ntreb` el cu ne\ncredere.– Ce este acolo, dup` p`rerea dumneavoastr`, c`pitane?

\ntreb` un tân`r locotenent.Ar`t` cu degetul \n direc]ia unei \ntinderi acoperite cu

ha[uri, situat` \n spatele plajei unde nu vor \ntârzia s`debarce.

– Poate mla[tini?– Vom vedea atunci...– Da, vom afla destul de curând! oft` Anthony.Dup` indica]iile date de cerceta[i, aceast` zon` nu era

practic ap`rat`. Poate deoarece condi]iile geograficereprezentau cel mai bun baraj?

Evit` s` \mp`rt`[easc` temerile locotenen]ilor s`i. La cebun s`-i \ngrijoreze dinainte?

Zona ha[urat` se dovedi a fi o mla[tin` pestilen]ial`. Primii oameni care se aventurar` se \nfundar` pân` la brâu\ntr-un noroi puturos.

OCHIUL FURTUNII 249

Anthony l`s` s`-i scape un [ir de \njur`turi printre din]iistrân[i.

Pentru ca totul s` fie complet, vehiculele cu [enile se\mpotmolir`, arunc`toarele de fl`c`ri refuzau s` func]ionezedin cauza umidit`]ii ca [i toate automatele Bazooka.

Pu[ca[ii puteau utiliza doar grenadele [i pistoaleleautomate. Le trebuir` ore \ntregi pentru a-[i asiguraperimetrul. Dar cel pu]in erau aproviziona]i convenabil cuhran`, ap` potabil` [i muni]ii.

"Este un pic mai bine ca la Guadalcanal!" se gândi Anthonycu o am`r`ciune umbrit` de ironie.

Ridic` ochii spre cer. Acesta devenise cenu[iu, aproapenegru. |ncepea vântul. |n curând, sufl` cu o violen]`groaznic`, \ndoind trunchiurile flexibile ale cocotierilor.

|ncruntându-se, studie cerul. Nelini[tea lui sporea. |[i amintea c` v`zuse un taifun \n China, cu câ]iva ani \n urm`.|ncepuse exact \n acela[i fel...

"Nu lua \n tragic o pal` de vânt, \[i spuse el. E[ti obosit [i\]i \nchipui imediat ce este mai r`u..."

|[i mânc` ra]ia, apoi se lungi [i reu[i s` adoarm`.Nu pentru mult timp! De-abia se l`sase noaptea c` vântul

\[i dubl` violen]a. Anthony arunc` o privire afar` din tran[eeape care oamenii o s`paser` mai devreme.

Rafalele se succedau cu o asemenea for]` \ncât trebuia s`-[i ]in` casca strâns cu ambele mâini ca s` nu i-o zboarevântul. Furtuna f`cea ravagii.

250 MAURA SEGER

Apoi, asupra mla[tinii se ab`tur` torente de ap`.

Tornada dur` toat` noaptea. Când se f`cu ziu`, oamenii

erau uzi leoarc`. Tremurau [i cl`n]`neau din din]i.

O singur` consolare \n acest infern – japonezii nu

\ndr`zneau s` atace. Ei a[teptau pentru asta condi]ii

meteorologice mai propice.

James Callahan veni la Anthony dis-de-diminea]`.

Uniforma \i era ]eap`n` din cauza noroiului [i p`rea s` nu se

fi ras de câteva zile.

– Nu e prea amuzant, nu? spuse el sobru.

Nu era omul discursurilor lungi. A[ezându-se lâng`

Anthony \n fundul tran[eei ude, accept` cana de cafea pe care

i-o aduse un pu[ca[.

– {i iat` ploaia care \ncepe iar`[i! oft` el.

Anthony cl`tin` din cap.

– Jake ne-a spus bine c` nu este nostim pe aici...

M`rturisesc c` nu m` a[teptam ca oamenii mei s` stea \n astfel

de condi]ii!

{i, ridicând din umeri:

– Dar nu avem ce face, nu-i a[a? Ordinele sunt ordine...

Ce mai e nou?

– Pe moment, totul se desf`[oar` suficient de bine.

Cel de-al dou`zeci [i treilea segment de infanterie a suferit un

atac japonez.

Strânse buzele:

OCHIUL FURTUNII 251

– Bonzai... Câ]i oameni au pierit, dar americanii au r`mas

st`pânii câmpului de b`taie. Necazul este c` tancurile sunt

\n]epenite \n noroi.

– {i Target Hill?

Era unul dintre obiectivele trupelor americane.

– Am pus mâna pe el.

– R`mâne s` lu`m aeroportul..

– Exact. Dar dup` Guadalcanal, [tii cum se procedeaz`...

– Nu cred c` va fi atât de simplu. Japonezii nu au

\ncredere. La Guadalcanal, au comis o gre[eal` de a-[i fi

abandonat terenul de avia]ie. M-ar mira s` fac` la fel [i aici!

|n cursul dimine]ii, Anthony [i oamenii lui \ncercuir`

aeroportul. |ncet, \ncepur` s` se apropie [i tancurile.

Avioanele bombardau cl`dirile [i, f`r` dificultate, Anthony

ajunse st`pânul locurilor.

Pu[ca[ii f`cur` câ]iva prizonieri. Unul dintre ei fu

descoperit de c`tre Anthony \ntr-o groap`. Se afla \ngropat \n

grohoti[. Doar capul i se vedea. Incapabil s` fac` vreo

mi[care, \[i rotea ochii \ngrozi]i \n toate sensurile.

El nu putea nici s` fug`, nici s`-[i fac` harakiri, cum \i cerea

onoarea...

Americanii \l scoaser`. P`rea absolut terorizat [i când i se

oferi mâncare [i ]ig`ri, teama lui fu \nlocuit` de stupefac]ie.

Deci, urma s` tr`iasc`? Nu se a[tepta s` fie cru]at, era

evident.

252 MAURA SEGER

Se aduse un interpret [i, f`r` a se l`sa rugat, prizonierul

spuse tot ce [tia despre inten]iile generalului Matsuda.

– Nu este posibil! exclam` Anthony când interpretul \i

dezv`lui revela]iile japonezului. Ne poveste[te orice ca s` ne

induc` \n eroare!

– Spune adev`rul, spuse interpretul.

– De ce toate aceste informa]ii? F`r` ca m`car s` fie

amenin]at, f`r`...

– Nu i s-a spus niciodat` cum s` se comporte dac` este

capturat.

– Dar...

– Când pierd o b`t`lie, dac` japonezii nu reu[esc s` fug`,

sunt obliga]i s` se sinucid` pentru a nu c`dea \n mâinile

du[manului. Nimeni nu i-a spus acestui om: "Dac` e[ti f`cut

prizonier, nu dezv`lui nimic!"

Ridic` din umeri.

– Simplul bun-sim] i-ar fi putut comanda s` tac`. Dar el nu

credea c` posed` informa]ii interesante.

– Ce gre[eal`!

– Da, ce gre[eal`....

***

OCHIUL FURTUNII 253

Maggie afl` [tirile ie[ind din sala de opera]ii unde fusese

operat un soldat r`nit \n piept.

– Pu[ca[ii marini au luat aeroportul! \i spuse Lucy Jacobs.

– Oh... f`cu ea.

Nu \ndr`zni s` cear` alte preciz`ri.

– Ne-a parvenit deja lista victimelor, ad`ug` tân`ra

asistent`. Dar numele c`pitanului Gargano nu figureaz`...

Maggie cl`tin` din cap. I se strânse gâtul [i nu mai era \n

stare s` scoat` nici un cuvânt.

– Este o list` lung`, spuse Lucy cu triste]e.

Un pic mai târziu, Maggie se duse s-o consulte ea \ns`[i.

Numele lui Anthony nu figura printre victimele ultimei

b`t`lii, \ntr-adev`r... nici cel al lui Dominick.

Cei doi fra]i avuseser` noroc \nc` o dat`.

"Dar data viitoare?" se \ntreb` ea cu groaz`.

Travers` unul din saloanele spitalului. Toate paturile erau

ocupate... |n fiecare zi, vapoarele aduceau noi r`ni]i.

Majoritatea erau \ntr-o stare de s`n`tate deplorabil`.

Bolile tropicale \i sl`beau \ngrozitor. Suportau greu c`ldura [i

pierduser` to]i din greutate.

R`zboiul f`cea ravagii printre oameni. Dintre cei care erau

\ntin[i \n aceste paturi albe, câ]i vor r`mâne orbi? Câ]i [i-au

pierdut un bra] sau un picior? Câ]i vor trebui de aici \ncolo s`

fac` fa]` unei vie]i de infirm?

"Ur`sc r`zboiul" gândi Maggie.

254 MAURA SEGER

Asistentele decoraser` pere]ii saloanelor. Ce derizorii

p`reau aceste ghirlande ro[ii [i aurii care erau ag`]ate

deasupra paturilor unde sufereau victimele acestei nebunii

uciga[e care a]â]a na]iunile unele contra altora!

|n ziua de Cr`ciun, asistentele cântaser` colinde \n fiecare

salon. Maggie ar fi vrut s` le spun` s` tac`. Dac` [i-ar fi

ascultat sim]`mintele, [i-ar fi astupat urechile.

Nu era \n stare s`-[i uneasc` vocea cu a lor. Se gândea la

p`rin]ii ei care se aflau atât de departe. La fratele s`u, poate

atât de aproape acum, dar pe care nu avusese ocazia s`-l vad`.

Se temea mereu s` nu fie adus la spital, grav r`nit, poate

muribund... [i la fel [i Dominick. {i poate Anthony...

Anthony... Cât de mult suferea s` fie desp`r]it` astfel de el.

O oglind` \i reflecta imaginea. Aceea a unei femei cu fa]`

nelini[tit`, cu ochi mari, \ngrijora]i.

"Numai s` nu clachez!" gândi ea.

Era ideea ei fix`. Nervii \i erau \ncorda]i la maximum [i se

sim]ea sfâr[it`.

***

Anthony termin` scrisoarea pe care o scria p`rin]ilor unui

pu[ca[ marin mort pe câmpul de lupt`.

OCHIUL FURTUNII 255

|[i reciti misiva oftând, apoi semn` [i o d`du unui caporalcare se \ns`rcin` s-o expedieze.

De fiecare dat`, \l mâhnea s` trebuiasc` s` redacteze astfelde scrisori... Considera asta ca datoria lui cea mai penibil`.Totu[i, cu rare excep]ii, el scria \ntotdeauna acela[i lucru.

Pu[ca[ul \[i servise patria cu devotament. Camarazii \lapreciau [i a murit f`r` s` sufere. Niciodat` nu descriateribilele agonii pe care unii le tr`iser`. La ce bun? Scrisoarea lui aducea deja destul` durere.

Cu capul plecat [i fa]a \ngrijorat`, f`cu apoi un tur printretran[ee. {tia c` \l poate g`si pe fratele lui de cealalt` parte abazei.

Nu \ntârzie s`-l descopere. Dominick p`rea s` profite devia]`, \n ciuda condi]iilor dure pentru majoritatea camarazilors`i.

El ag`]ase un hamac \ntre doi cocotieri [i se leg`na, cu ocutie de bere \n mân`, contemplând cerul pentru o dat` f`r`nori.

Anthony nu se putu \mpiedica s` nu râd`.– Un pu[ca[ marin pe front! exclam` el.Dominick \ntredeschise un ochi.– E[ti cumva invidios?Zâmbi.– Merge, Anthony?– Da. Ai cumva o bere din \ntâmplare?– Bine\n]eles.

256 MAURA SEGER

Dominick pescui o a doua cutie de bere japonez` dintr-ob`ltoac`.

– O bere pentru c`pitan! strig` el \n gura mare. Una!Anthony o deschise [i b`u o \nghi]itur`.– Nu este rea... recunoscu el.– Nimic a face cu berea noastr` american` bun`.Un câine veni s` miroas` cizmele lui Anthony. Era un

animal slab cu o privire rug`toare. |l mângâie. Câinele se\ndep`rt` apoi la repezeal`.

– |n Germania, se pare c` se g`se[te o bere foarte bun`,zise Dominick.

– Poate c` Simon o va gusta...– Bietul Simon! El care spera s` r`mân` lini[tit \n spatele

frontului. Nu se a[tepta s` fie expediat \n Europa! Luptele facravagii acolo...

– Ar fi trebuit s` vin` aici: este a[a de mult` lini[te! \lironiz` Anthony.

Câinele se \ntorsese. Dominick deschise o conserv` decarne de vit` [i i-o d`du. El nu se l`s` rugat [i devor`con]inutul din câteva h`p`ituri.

– Cât timp o s` r`mânem \n aceast` mla[tin` \mpu]it`?\ntreb` Dominick. Ai vreo idee?

– Nici cea mai mic`.– M` \ntreb de ce nu atac`m Rabaul.Zeci de mii de japonezi se refugiaser` \n acel port al

arhipelagului Bismark. F`cuser` o adev`rat` fort`rea]` [i

OCHIUL FURTUNII 257

Anthony \nsu[i se \ntrebase adesea de ce americanii nuatacau.

– M-am uitat pe hart` ieri, declar` el. {i mi-am dat seamac` Rabaul este total \ncercuit. La ce bun s` lu`m ora[ul dac`este deja neutralizat?

Dominick \i arunc` o privire surprins`.– Trebuie s` punem mâna pe el, hai...– Nu cu for]a. M`rturisesc c` nu sunt un fan al lui

MacArthur, dar recunosc c` strategia sa este excelent` \n acestcaz!

Dominick \[i azvârli cutia de bere \n apa st`tut` a b`ltoaceiapropiate.

– Bie]ii japonezi! Sunt acolo pe cale de a a[tepta asaltulfinal... {i moartea, oricum, fie prin armele americane, fie prinharakiri... Trebuie s` se \ntrebe de ce nu sosim!

– Dup` p`rerea mea, MacArthur nu va ordona niciodat`atacul lui Rabaul. Ca s` evite un m`cel! Japonezii prin[i \ncapcan` la Rabaul nu pot face nimic...

Dominick cl`tin` din cap.– Nu-i r`u ca ra]ionament...Anthony \[i consult` ceasul. Trebuia s`-l \ntâlneasc` pe

James Callahan peste o jum`tate de or`.– |n realitate, nu cred c` ne vom eterniza aici, spuse el

fratelui s`u. Nu vom \ntârzia s` revedem Noua Guinee.Dominick \[i ridic` ochii spre cer.– Noua Guinee! Ce vis! strig` el cu o voce plin` de sarcasm.

258 MAURA SEGER

Anthony izbucni \n râs [i, r`sucindu-se pe c`lcâie, se\ndrept` spre corturile statului major.

Nici el nu ]inea deloc s` se \ntoarc` \n Noua Guinee. Tot ce dorea era s` fie trimis \n Australia. La Brisbane, maiprecis...

***

Maggie \[i f`cea valiza. |[i ceruse transferul la PortMoresby, \n Noua Guinee [i tocmai \l ob]inuse pân` la urm`.

Nu uit` s`-[i ia \n bagaje mai multe pachete de scrisorilegate cu panglici. Cele ale p`rin]ilor, cele ale fratelui s`uTad, [i mai ales cele ale lui Anthony...

Ultima scrisoare pe care o primise de la tat`l ei fuseseexpediat` de la Pearl Harbor. Din motive de securitate, nu-id`dea nici un detaliu privind misiunea sa. |l b`nuia c`ac]ioneaz` ca agent de leg`tur` \ntre generalul MacArthur [iamiralul Nimitz.

Cât despre Tad, nu p`rea la fel de vesel ca de obicei... El care \i trimitea surorii sale scrisori pline de detaliiamuzante, p`rea foarte sumbru acum!

Unul dintre tinerii pilo]i care fusese adus pe o targ` laspitalul din Brisbane \l cuno[tea pe Tad. Vorbise desprecamaradul lui cu antuziasm.

OCHIUL FURTUNII 259

– Un as! r`spunse el. Un veritabil as al avia]iei. Japonezii au pus pre] pe capul lui, dar nu-l vor prindeniciodat`!

Maggie era foarte mândr` s` aud` atâtea laude desprefratele ei. Dar [i foarte nelini[tit`... Cât se mai \n[ela dac` secredea invulnerabil! Nimeni nu era – asta \nv`]ase dup` olung` experien]`.

|n Noua Guinee va avea probabil ocazia s`-l vad`. {i peAnthony de asemenea...

Lucy, Jane [i Carrie, cele trei asistente medicale care]inuser` s-o urmeze erau la bordul aceluia[i vapor.

– Ni s-a vorbit atât de r`u despre Noua Guinee! exclam`Carrie. Dar este un paradis...

Tocmai debarcau. Dup` port se \ntindeau kilometri deplaje de nisip m`rginite de cocotieri.

Port Moresby, un mic or`[el cu str`zile aliniate, p`reafoarte curat [i primitor. {i spitalul militar era ]inut impecabil.

Fusese construit recent pe piloni, \ntr-un teren camml`[tinos. Câteodat` se z`rea lumina printre [ipcileplan[eului... Dar nu era decât un am`nunt! Asistentele, carecunoscuser` condi]ii [i mai rele, nu se formalizau pentru atâtde pu]in. La drept vorbind, se a[teptaser` s` g`seasc` spitalul\ntr-o stare lamentabil`.

Confortul relativ al locuin]ei lor le \ncânt`. Dispuneau depaturi pliante din pânz` [i noptiere me[terite din cutii demuni]ii, la fel ca dulapurile.

260 MAURA SEGER

Sigur, nu era un palat! Dar nu le lipseau plasele de ]ân]ari[i un covor ]esut manual decora podeaua sp`lat` bine cu ap`.

Maggie zâmbi.– Am impresia c` au depus mult efort pentru a ne primi.– Ca [i cum nu am merita! exclam` Jane râzând.Nu \ntârziar` s` se pun` la treab`. Era relativ pu]in de

f`cut. Dac` generalul MacArthur luase decizia de a atacaRabaul, vor fi repede cople[ite de munc`! Din fericire, nu eracazul – cel pu]in pe moment.

Maggie \[i g`si timp \n zilele urm`toare s` mearg` la plaj`.Vroia s` se bronzeze pu]in... La fel ca Lucy, Jane [i Carrie, aveatenul galben din cauza comprimatelor de Atrabine pe care lelua zilnic ca preventiv \mpotriva malariei.

Uniforma asistentelor fusese special conceput` pentru a leferi de ]ân]ari. Ele purtau la Port Moresby o bluz` cu mânecilungi, cu guler \nchis, pantaloni [i cizme \nalte. }ân]ariirezistau la tot! Chiar la DDT, acel nou produs miraculos...

Salaria]ii spitalului plantaser` o mic` gr`din` de legumelâng` spital. Lui Maggie \i f`cea pl`cere s` smulg` buruienilecare cre[teau printre rândurile de fasole, salat` sau castrave]i.Era \ncântat` s` m`nânce \n fine legume proaspete. F`r` aceast` gr`din`, nu ai fi g`sit la Port Moresby decât cutiide conserve sau pachete de hran` dehidratat`.

Maggie travers` holul spitalului cu un pas vioi. |[i alung`un zâmbet amuzat v`zând un grup de asistente \n jurul unuipilot de r`zboi \n uniform`.

OCHIUL FURTUNII 261

Acel b`iat \nalt [i blond avea mult succes. De obicei,b`rba]ii le \nconjurau pe fete. Ei se aflau \n mare num`r aici,\n timp ce erau atât de pu]ine femei... Trebuie c` pilotul eradeosebit de seduc`tor ca asistentele s` se intereseze atâta deel!

Brusc, Maggie \n]epeni.Tad...Visa! Acel Don Juan nu putea fi fratele ei... Cu patru ani \n

urm`, Tad era \nc` un adolescent timid [i prea slab... S-ar putea s` fi devenit acest gigant musculos cu alur` viril`?P`rea imposibil.

– Tad? murmur` ea.El se \ntoarse. Nici el nu o recunoscu imediat. |i trebuir`

câteva secunde \nainte de a se precipita c`tre ea.– Maggie!O lu` \n bra]e [i o ridic` f`r` efort, strângând-o cu o astfel

de for]` \ncât ea scoase un mic ]ip`t.– Oh! Tad! exclam` ea.O puse pe p`mânt.– Dar ai crescut! se mir` ea.– {i tu... ripost` el râzând.Prima clip` de emo]ie trecut`, ea \l bombard` cu \ntreb`ri.– De unde vii? O s` r`mâi mai mult? Putem cina disear`?|[i duse mâna la inim`.– Oh, am atâtea lucruri s`-]i spun! {i tu la fel, precis...

Trebuie s`-mi poveste[ti tot ce ai f`cut!

262 MAURA SEGER

– |ncet, \ncet...El zâmbi.– Primo, vin de la Cap Gloucester...Prin ochi \i trecu o lic`rire.– Dar \nainte de toate, ar trebui s` m` prezin]i acestor

asistente dr`gu]e...Micul grup care-l \nconjura pe Tad cu câteva minute \n

urm` se d`duse \napoi discret. Maggie b`nuia f`r` prea maregreutate ce gândeau prietenele ei... Erau geloase, pur [isimplu! Geloase fiindc` asistenta lor [ef` atr`gea aten]iamilitarilor cei mai seduc`tori. Mai \ntâi Anthony, acum Tad...

– Lucy, Jane, Carrie.... [i celelalte! Veni]i! Trebuie s` face]icuno[tin]` cu fratele meu!

– Fratele t`u!– Oh! Ce surpriz`!Se duser` s` cineze to]i \mpreun` \n sala de mese rezervat`

personalului. Meniul nu era foarte elaborat: cartofideshidrata]i, cotlete de porc [i piersici \n sirop. Totul stropitcu limonad` preparat` din praf...

Maggie nu \nceta s`-[i priveasc` fratele. De-abia \lrecuno[tea! Ce mult se schimbase de câ]iva ani!

Dup` mas`, Tad \[i ]inea sora de umeri. Adesea, ea ridicaochii spre el zâmbind.

Nu v`zu \n umbr`, doar la câ]iva pa[i de acolo, un b`rbatde talie \nalt` cu p`r brunet [i ochi \ntuneca]i... Un b`rbatcare strângea din pumni cu o violen]` neobi[nuit`.

OCHIUL FURTUNII 263

Capitolul 16

Dintr-o privire, Tad \[i d`du seama de situa]ie. L`sând-o pe

Maggie, se \ndrept` spre Anthony cu un pas alert, cu mâna

\ntins`.

– E[ti Anthony?

F`r` a-i l`sa acestuia timp s` r`spund`, ad`ug`:

– Sunt atât de fericit s` te cunosc! Sora mea tocmai \mi

vorbea despre dumneata.

Sora lui.

Anthony se \ncrunt`. Nu [tia ce s` mai cread`...

– Tad Lawrence, se prezent` tân`rul pilot.

Anthony era acum ro[u ca focul. |ncet \[i descle[t` pumnii.

Se sim]ea caraghios... Fusese aproape s` comit` o crim`.

{i asta, Tad o [tia...

Cei doi b`rba]i \[i strânser` mâinile \n cele din urm`,m`surându-se din priviri.

Asem`narea dintre Maggie [i fratele ei nu te frapa imediat.Totu[i, aveau aceia[i ochi, aceea[i vivacitate a mi[c`rii, acela[izâmbet...

Anthony l`s` s`-i scape un oftat de u[urare. Deci, acesttân`r pilot nu era un Don Juan c`ruia Maggie nu [tiuse s`-ireziste, cum crezuse el mai \ntâi.

|n sinea lui, Tad tr`sese deja câteva concluzii \n privin]ab`rbatului care p`rea s` ocupe atâta loc \n inima surorii sale.

"Un dur, acest Gargano!" gândi el.|[i \n`bu[i un zâmbet. Nu prea [i-o \nchipuia pe Maggie

\ndr`gostindu-se de un nevolnic...Prima clip` de surprindere trecut`, Maggie se arunc` \n

bra]ele lui Anthony. El o \nl`n]ui [i \nchise ochii.Atât de des, \n infernul verde, visase la momentul reg`sirii.

Ultimele zile fuseser` \n mod deosebit dure. Americanii \ivânaser` pe japonezi pân` \n pânzele albe. Acel faimosharakiri...

– Maggie, dac` ai [ti ce dor mi-a fost de tine! murmur` el.Inhal` parfumul ei atât de cunoscut. S`pun [i violete...– Oh, Maggie...– {i mie mi-a fost dor de tine, m`rturisi ea. Teribil!Ea se d`du un pas \napoi pentru a-l examina mai bine.

Trebuie c` alergase s-o caute, abia debarcat... Uniforma luibo]it` era p`tat` de noroi [i praf.

OCHIUL FURTUNII 265

Avea o barb` de trei zile [i ce \nfunda]i \i p`rea ochii pefa]a tras`!

O scutur` un suspin.– Anthony! Te-ai \ntors! E[ti viu!|l uitaser` pe Tad, care tu[i discret pentru a le aminti

prezen]a lui.– Trebuie s` plec, Maggie, spuse el surorii sale. Pe curând!{i, strângând din nou mâna lui Anthony:– Pe curând, c`pitane!Dup` plecarea lui, Anthony o lu` din nou \n bra]e pe

Maggie.– Deci, ]i-ai reg`sit fratele! Trebuie s` fii foarte fericit`...Ea zâmbi cu \nduio[are.– Ce a mai crescut \n patru ani!Anthony \ncepu s` râd`.– |]i ba]i joc de mine? \ntreb` ea, deja \n defensiv`.– Nici gând, scumpa mea! Te \n]eleg a[a de bine... {tii c`

am avut exact aceea[i reac]ie când l-am rev`zut pe Dominick?O strânse gata s-o sufoce.– De ce pari nelini[tit`? Totul este bine... Ne-am reunit \n

fine, [i...– |mi fac griji pentru Tad. Tr`ie[te atât de periculos...– Pentru c` este pilot?– Un pilot excep]ional. Japonezii au pus pre] pe capul

lui...– Fratele t`u ]i-a spus asta?

266 MAURA SEGER

– Nu. El nu se laud` c` ar fi un as al avia]iei! {i nu vrea s`m` \ngrijoreze spunându-mi c` vân`torii japonezi sunt peurmele lui de fiecare dat` când iese. Un pilot din escadronullui m-a pus la curent.

Anthony ar fi vrut s-o lini[teasc` pretinzând c` acesta dinurm` exagerase pericolele \ntâmpinate de Tad. Dar [tia binec` nu era cazul...

– Ascult`, pân` \n prezent, Tad a reu[it s` scape dejaponezi. Asta dovede[te c` este foarte puternic! O s` vezi,norocul \l va urma pân` la cap`t!

Maggie \[i [terse ochii. |i p`rea r`u pentru aceste lacriminea[teptate. {i asta, tocmai \n clipa când \l reg`sea peAnthony!

Atât de des \[i imaginase acest moment! Ori, totul sepetrecea diferit...

Mai \ntâi, nu era machiat`. P`rul ei avea nevoie de o bun`sp`lare [i ar fi trebuit s`-[i schimbe uniforma deja de maimulte ore!

|n fine, \n loc s` vorbeasc` despre dragoste, iat` c` sev`ic`rea de soarta lui Tad.

Mu[cându-[i buzele, ea arunc` o privire \n direc]ia cl`diriirezervat` asistentelor medicale.

– A[ vrea s` te pot invita la mine acas`. Din p`cate...O santinel` f`cea de gard` \n fa]a spitalului. Anthony râse,

u[or ironic.– {tii cum numesc solda]ii asistentele din Port Moresby?

OCHIUL FURTUNII 267

– Habar n-am...– C`lug`ri]ele...Maggie pufni \n râs.– Foarte bine zis! exclam` ea. Regulamentele sunt

draconice aici...Anthony oft`.– Cu atât mai r`u! Se pare c` abstinen]a este salutar`...– Abstinenta este salutar`! repet` Maggie cu indignare.

Grozav! A[ vrea s` [tiu cine a spus o astfel de prostie!El o contempl` cu ardoare. Buzele ei pline erau roz de la

natur` [i ochii ei mari de culoarea lev`n]ichii sclipeau pe fa]aei \ncânt`toare.

– Oh, Maggie... oft` el. Probabil un sfânt a pretins asta! Dar eu nu sunt un sfânt!

O trase sub un cocotier [i o s`rut` cu pasiune. Cu ochii\nchi[i, ea \i \napoie s`rutul la fel de fierbinte.

Când se \ndep`rtar` \n cele din urm` unul de cel`lalt,tremurau de dorin]`.

– Maggie, când ne vom putea vedea? Ai multe de f`cut aici?Ea scutur` din cap.– Pe moment, sunt departe de a fi cople[it` de treab`.

Dar tu?– Nu este prev`zut nimic special. |n afar` de un

antrenament, revizia armelor... Bref, rutina! Voi fi cusiguran]` liber o bun` parte a zilei.

Oft`.

268 MAURA SEGER

– Vom putea fi \mpreun`. Asta este principalul! Cu vârfulindexului, \i urm`ri buzele senzuale.

– {i dac` este imposibil s` ne refugiem \ntr-un col]i[orunde s` fim singuri... cu atât mai r`u! Vom a[tepta vremurimai bune...

Strânse din din]i.– Va fi foarte greu!

***

De la plecarea so]ului ei pe front, Elizabeth Lawrenceducea o existen]` foarte obi[nuit`.

|n fiecare diminea]`, se ducea la Crucea Ro[ie. Mânca apoicu un grup de so]ii de ofi]eri. Apoi mergea s` sus]in` moralultinerilor solda]i, care peste pu]in timp urmau s` fie trimi[i \nEuropa, unde generalul Eisenhover avea inten]ia s` duc` ovast` ofensiv`.

Când ajunse acas` \n acea sear`, g`si o scrisoare de la so]ulei. Acesta din urm` \i scria cu regularitate, dar doar câtevarânduri. Scrisorile nu erau expediate din acela[i loc [i nud`dea detalii despre via]a pe care o ducea.

Elizabeth se instal` \n biroul ei [i \ncepu s` redacteze omisiv` lung` destinat` lui Wilson. Apoi le scrise lui Tad [i luiMaggie.

OCHIUL FURTUNII 269

Dup` o cin` u[oar`, se a[ez` \n pat. Dar somnul refuza s`

vin`... Se cufund` \n lectura unui roman. La miezul nop]ii,

citea.

***

Joseph Gargano se trezi tres`rind. D`du la o parte

cuverturile [i se a[ez` pe pat, trecându-[i mâna peste frunte.

"Am avut un co[mar," gândi el.

|ncerc` s` se uite prin \ntuneric. |n zadar...

"Ce a fost cu visul acesta urât?" se \ntreb` el.

Dar nu reu[ea s`-[i aminteasc`.

Cu maximum de precau]ie, pentru a nu-[i trezi so]ia,

cobor\ din pat. {i, \n vârful picioarelor, se \ndrept` spre

buc`t`rie.

Noaptea era c`ldu]`. O briz` u[oar` ridica perdelele

ferestrelor \ntredeschise.

Joseph \[i puse un pahar cu lapte [i se a[ez`. Mânat de un

impuls brusc, \ntoarse butonul aparatului de radio. Reu[i s`

g`seasc` un post care difuza muzic` lent`, pe care-l puse \n

surdin` pentru a nu deranja pe nimeni.

Era pe punctul de a-[i umple din nou paharul când muzica

se \ntrerupse brusc pentru un buletin de [tiri.

270 MAURA SEGER

– |n aceast` clip` ne-a parvenit un comunicat, f`cuspicherul cu o voce surescitat`. Alia]ii, sub comandageneralului Eisenhower \ncep debarcarea pe coastelefranceze.

Joseph se a[ez` cu greutate. Ridic` ochii spre pendula dinperete. Era ora trei [i jum`tate diminea]a. Dar \n Fran]a eradeja ziu`...

|nchise ochii. |n dep`rtare, \ncepu s` sune un clopot. |i r`spunse un altul. Apoi un al treilea...

Un zâmbet destinse buzele lui Joseph. Sus, nevast`-sa,trezit` de vacarm, se plimba \ncoace [i \ncolo.

– M` duc s` m` \mbrac, hot`r\ Joseph. O s` ies. Nu estemomentul s` r`mâi \nchis \n cas` \ntr-o noapte ca aceasta!

***

– Dumnezeule atotputernic, spuse pastorul, ap`r`-ne fii [ifra]ii. Ap`r`-i pe cei care se lupt` pe t`râmuri \ndep`rtate. D`-le suficient` for]` pentru a rezista du[manului...

Maggie \[i plec` fa]a. Mica biseric`, ce fusese construit`foarte aproape de spital, nu era suficient de \nc`p`toare, \nacea diminea]`, pentru a-i primi pe to]i fidelii.

Alia]ii tocmai debarcaser` \n Fran]a... Vestea ajunsese \nNoua Guinee \n cursul dup`-amiezii, când Maggie [i Anthony

OCHIUL FURTUNII 271

se l`sau bronza]i de un soare tropical pe o plaj` de nisipnegru.

Beat de bucurie, un pu[ca[ marin traversase plaja \n fug`,strigând vestea \n gura mare s` se aud` peste tot.

|ncremeni]i, Maggie [i Anthony se uitar` unul la cel`lalt.– Va fi sfâr[itul r`zboiului? \ntrebase tân`ra pe un ton

ezitant.Nu-i venea s` cread`.Mai târziu, mân` \n mân`, vorbir` despre viitor.– M` voi \ntoarce la New York, decise Anthony.O privi pe Maggie cu coada ochiului.– Cuno[ti cartierul meu?– Brooklyn? Nu. Dar am auzit adesea vorbindu-se despre el.– Este un loc formidabil.Ea \i zâmbi cu timiditate.– Sunt... sunt sigur`.|n gât i se puse un nod. Deci, Anthony voia s-o fac` s`-i

cunoasc` [i cartierul lui. Poate chiar [i casa lui? Poate [i pep`rin]ii s`i?

Pân` \n prezent, aceea[i pudoare \i \mpiedicase s` fac`proiecte de viitor. Dar nu venise clipa, acum când zvonuriledespre pace se f`ceau \n fine auzite?

– Nu [tiu dac` mi-ar pl`cea s`-mi petrec toat` via]a \ntr-unora[ mare, continu` Anthony.

Pe frunte \i ap`ru o cut`.– Cred c` a[ prefera s` locuiesc la periferie.

272 MAURA SEGER

|nchise ochii.– |mi imaginez o frumoas` cas` modern` \n mijlocul unei

gr`dini.|[i limpezi vocea.– Co... ``... copiii sunt mai ferici]i dac` au o gr`din`.– Adev`rat! \l asigur` Maggie cu c`ldur`.Privirea \i fugi.– Visul t`u trebuie s` fie cel al tuturor care au participat la

acest r`zboi interminabil, murmur` ea. O gr`din`, o cas`,copii... Pacea! Bucurii foarte simple...

– Da, bucurii foarte simple, spuse el ca un ecou.Se l`s` o t`cere \ndelung`.– Maggie... ``... \ncepu Anthony.– Da?– Dup` r`zboi o s` lucrezi \n continuare ca asistent`

medical`?Ea se gândi o clip`.– Dac` o s` am copii, m` voi opri s` mai lucrez,

bine\n]eles. Dar \mi place munca mea. Odat` ce copiii mei vorfi crescut, am inten]ia s` reiau drumul spitalului!

Vorbise cu franche]ea ei obi[nuit`. Anthony cl`tin` din capzâmbind.

– {i tu? \l \ntreb` ea. Care \]i sunt proiectele?– Mi se ofer` mai multe posibilit`]i, r`spunse el. Dar am

totu[i o preferin]` net`...– Spune-o...

OCHIUL FURTUNII 273

– Am fost \ntotdeauna pasionat de radio.– Ah... f`cu ea, foarte dezam`git`.Se a[tepta ca el s` fac` planuri de viitor pentru amândoi.

{i el vorbea despre obiectivele lui profesionale!– Viitorul, continu` el f`r` a-i remarca decep]ia, este

televiziunea!– Televiziunea? repet` ea.{i, cl`tinând din cap:– Ah, da! Am auzit vorbindu-se vag... Crezi c` aceast`

inven]ie are un oarecare viitor?– Sunt convins! strig` el cu entuziasm. {i sper s` fiu

printre primii care comercializeaz` aceast` idee. O s` vezi,Maggie, voi face avere!

Ea zâmbi.– Mult noroc...Pasionat de subiectul lui, Anthony continu` cu \nfl`c`rare:– Am deja ceva capital. Sunt sigur c` tat`l meu ar vrea s`

participe financiar la aceast` \ntreprindere. {i am reu[it s`-lconving pe James.

– James?– James Callahan, fire[te! Odat` \napoi \n America, ne vom

asocia pentru a pune pe picioare o afacere!Maggie \[i \n`l]` sprâncenele.– Ai organizat deja totul?– Viitorul este al \ntreprinz`torilor!– Nu te [tiam atât de ambi]ios...

274 MAURA SEGER

– Sunt, scumpa mea.O \nl`n]ui.– Mai ales pentru tine, draga mea...Nu spuse mai mult. Dar deja Maggie era lini[tit`. Anthony

nu concepea viitorul f`r` ea. Era tot ce vroia s` [tie!Un pic mai târziu \n cursul zilei, Maggie [i Anthony \l

\ntâlnir` pe James, care-i invitase la o cafea.– Vin de la cartierul general, \i \n[tiin]` el.– Ce mai e nou? se interes` imediat Anthony.– Ne-au parvenit câteva ve[ti. Trupele noastre au debarcat

\n mas` pe p`mântul francez. Nem]ii nu vor putea rezista!– {i noi ce o s` facem aici? \ntreb` Anthony. S` invad`m

Japonia? Trebuie s` se termine pe toate fronturile!– Japonezii nu se vor preda niciodat`, oft` James.

M` \ntreb cum se vor \ntoarce lucrurile...|[i examin` vârful unghiilor cu un aer \ngrijorat.– De-abia a[tept s` m` \ntorc \n Statele Unite...– Ca s` punem pe picioare viitoarea noastr` afacere de

televiziune? \ntreb` Anthony.– Da, bine\n]eles. {i mai ales pentru a ob]ine tutela fiului

meu. O dat` ce voi fi acolo, nu-mi va fi deloc greu s`-mivalorific drepturile.

Maggie \[i d`du p`rul pe spate cu un gest al mâinii care-iera familiar.

– Noi nu o s` r`mânem probabil mult timp \n NouaGuinee, spuse ea.

OCHIUL FURTUNII 275

James ridic` ochii spre cer.– Tocmai mi-am ob]inut repartizarea...– Da? f`cu Anthony.– De acum \nainte, sunt plasat direct sub ordinele

generalului MacArthur!Anthony izbucni \n râs.– Tu care \l adori pe general! Amuzant...– Foarte nostim, da, spuse James pe un ton sec.{i \ntorcându-se c`tre Maggie, ad`ug`:– Cât despre voi, este probabil c` o s` v` \ntoarce]i curând

\n Filipine. Acolo vor fi mutate curând majoritateainfirmierelor.

Ea se str`dui s` zâmbeasc`.– {tiu c` nu sunt aici decât cu titlu temporar...– Vom avea ocazia s` ne vedem \n Filipine, mai spuse

James. Nu voi \ntârzia s` merg [i eu acolo.– |n acest caz, interveni Anthony, pot s`-]i cer s` veghezi

asupra lui Maggie? Cel pu]in, dac` este transferat` acolo?– Nu am nevoie s` se vegheze asupra mea! protest` ea cu

t`rie.– Am o idee mai bun`, declar` James, care p`rea s` se

distreze mult. Gargano, te tenteaz` Filipinele?– Dac` Maggie merge [i ea... \ncepu el.S`ri \n picioare.– Oh, nu! Nu-mi spune c`...James Callahan izbucni \n râs.

276 MAURA SEGER

– Am nevoie de un adjunct. De un om \n care pot aveatoat` \ncrederea. Tu, Gargano!

Anthony \[i puse mâinile \n [olduri [i, cu indignare:– Eu? Cu tine... [i MacArthur? Niciodat`! Nu, James, nu-mi

po]i face asta.– S-a f`cut deja.

OCHIUL FURTUNII 277

Martie 1945 – August 1945

|ntoarcerea

Capitolul 17

|n picioare pe puntea navei-spital, Maggie contempla

golful Manilei.

Pu]in mai târziu, vaporul mersese de-a lungul lui

Corregidor. Sau mai exact ce mai r`m`sese...

Bombardamentele modificaser` complet aspectul

"Stâncii". Dar pavilionul american flutura \n continuare pe

punctul cel mai \nalt al insulei [i c`pitanul navei ordonase un

fluier de siren` lung când treceau pe lâng`.

Maggie se \ntoarse atunci ca s`-[i ascund` lacrimile.

Corregidor... Petrecuse atâta timp \n tunelurile "Stâncii"!

L`sase atâtea amintiri \n acest loc acum r`scolit de obuze...

Pe furi[, \[i [terse ochii. Recuno[tea cheiul unde – cu multtimp \n urm`, a[a i se p`rea – se \mbarcase \mpreun` cuSheila la bordul lui "Don Esteban".

Prietena ei vroia neap`rat s` expedieze po[t` pentruCharlie, logodnicul ei. Din cauza asta, amândou` fuseser` câtpe ce s` piard` vaporul.

|n momentul \n care s`rea la bord, un b`rbat o prinsese detalie pentru a o ajuta s`-[i men]in` echilibrul. Un b`rbat cup`r de abanos [i ochi negri ca smoala.

Anthony...Ce tân`r` era atunci!"O adolescent`!" gândi ea cu dispre]. "Aproape o

pu[toaic`".Anii trecuser`. |ncerc`rile teribile prin care trecuse \i

d`duser` o maturitate excep]ional`.Pu]in mai devreme, studiase liste interminabile de nume:

acele ale prizonierilor americani recent elibera]i.Din p`cate, numele Sheilei nu figura. Dar Maggie refuza

s`-[i piard` speran]a. Spera din toat` inima ca prietena ei s`fie \nc` \n via]`.

Vaporul sosi la chei. Maggie le adun` pe asistente.– O s` debarc`m, le spuse ea. Lua]i-v` fiecare bagajul de

mân`. Restul va urma...Le a[tepta un camion. Veni s` ia loc [i un grup de medici.

Maggie schimb` câteva cuvinte cu ei [i se mir` s` vad` atâ]iaspeciali[ti. Obstetricieni, pediatri...

OCHIUL FURTUNII 279

Se p`rea c` autorit`]ile militare aveau [i alte planuri \nafar` de \ngrijirea r`ni]ilor.

Camionul hurduc`ia pe str`zile \n stare proast`, ridicândun nor de praf. Când se apropiar` de periferiile Manilei, \ninterior se f`cu t`cere.

Ora[ul fusese distrus \n \ntregime. Nu r`m`sese \npicioare nici o piatr`. Japonezii r`seser` totul.

Maggie, singura din tot camionul care cunoscuse Manila\nainte de r`zboi, nu ar fi fost deloc \n stare s` spun` unde seafla. De acum \nainte era imposibil s` te orientezi \n acestora[ care nu mai era decât un câmp de ruine.

{i totu[i, tr`iau \n continuare oameni aici! Din când \ncând se z`rea câte o umbr` fugitiv` – cea a unui b`rbat, a uneifemei sau a unui copil. Filipinezii din Manila cru]a]i dejaponezi.

Câte unii, \mpingând un c`rucior sau o roab` pe care se\ngr`m`deau mizerabilele lor bunuri, se \ndreptau sprelag`rele de refugia]i.

Dintr-o dat`, Maggie recunoscu o cl`dire r`mas` intact` caprin minune. {coala Saint-Thomas...

Camionul p`trunse \n curte [i se opri. Toat` lumea cobor\.Maggie clipi din ochi, soarele fiind foarte intens.

Schijele de obuze [i gloan]ele s`paser` \n pere]i omultitudine de g`uri de toate m`rimile. Dar cl`direa ]inuse!{i va ]ine probabil \nc` mult timp, \n ciuda cr`p`turiloradânci care ap`reau ici [i colo.

280 MAURA SEGER

Maggie \nghi]i \n sec v`zând mai multe rânduri de cruci

albe.

Se \nfior`.

"Ce t`cere!" gândi ea cu inima strâns`.

Nici o pas`re nu cânta. Nici o frunz` nu mi[ca. {i nimeni

nu \ndr`znea s` ridice vocea...

Se deschise o u[` [i ap`ru o femeie urmat` de alte câteva.

Toate erau incredibil de slabe. Prima, cu p`rul ei gri [i fa]a

cadavreic`, i se p`rea vag familiar` lui Maggie. Cu efort,

aceasta din urm` se oblig` s` pronun]e fraza de rutin`:

– C`pitane Lawrence. Sunt \ns`rcinat` s` v` numesc \n

acest port, comandant...

F`cu o pauz` \nainte de a ad`uga cu o voce pi]ig`iat`:

– Comandant Kay Broderick!

Un zâmbet \nsufle]i expresia femeii cu p`rul sur.

– Maggie Lawrence! exclam` ea.

Maggie se \ntoarse spre asistente.

– Instala]i-v` f`r` a pierde timpul. Pân` la noi ordine,

sunte]i de serviciu dou`sprezece ore.

Nimeni nu protest`. Cu ochii m`ri]i, tinerele fete care

tocmai debarcaser`, priveau pe aceste femei care suportaser`

aproape trei ani de captivitate primind ra]ii de \nfometare,

amenin]ate f`r` \ncetare de umbra mor]ii.

|n ciuda a toate, ele supravie]uiser`. |n ciuda a toate, \[i

p`straser` mândria.

OCHIUL FURTUNII 281

Kay Broderick o conduse pe Maggie \ntr-un birou

s`r`c`cios mobilat.

– Ce s-a \ntâmplat cu Jane Davies? \ntreb` imediat tân`ra.

– A fost r`pus` de malarie. A trecut un an de atunci...

Maggie \[i cobor\ fa]a, \n]elegând c` de acum \nainte

trebuia s` le numere pe degete pe supravie]uitoarele de la

Manila [i Corregidor.

– {i Sheila? \ntreb` ea cu jum`tate de voce.

Sheila Kilpatrick?

– Este aici. Nu ai recunoscut-o?

– Nu...

– M` duc s` o caut, hot`r\ Kay Broderick.

Disp`ru [i reveni peste câteva minute \nso]it` de Sheila.

O Sheila de nerecunoscut... Dac` sl`bise mult la Corregidor,

acum nu mai era decât umbra ei. {i totu[i, ochii \i r`mâneau

str`lucitori [i plini de via]`.

Cu lacrimi \n ochi, Maggie f`cu un pas \nainte [i \ntinse

bra]ele prietenei sale.

– }i-am spus c` o s` ne revedem, spuse Sheila cu o voce

tremur`toare.

Puse ar`t`torul pe galoanele lui Maggie.

– Iat`-te c`pitan! Felicit`ri!

– {i eu te felicit, Sheila. Toate asistentele f`cute prizoniere

la Manila [i Corregidor vor fi avansate \n grad.

Apoi zâmbi.

282 MAURA SEGER

– Era s` uit... Am o veste mare pentru tine! Charlie nu va\ntârzia s` soseasc` la Manila. Se g`se[te la bordul lui"Nashville".

Sheila \[i \mpreun` mâinile.– Charlie tr`ie[te!Peste fa]` \i trecu o umbr`.– Nu pot s`-l v`d! strig` ea brusc.Maggie o privi uluit`.– De ce? o \ntreb` ea.Prietena ei suspin`.– Prive[te-m`! Sunt un... schelet umbl`tor! Ar trebui luni

de zile ca s`-mi revin. Dac` m` vede a[a, Charlie...– El te iube[te, doar!– Cine [tie dac` m` mai iube[te! Am stat atâta timp f`r`

ve[ti unul de la cel`lalt. |l credeam mort [i el, probabil, nucredea s` m` mai vad` vie...

Continua s` plâng`.– Fie, m` iubea! Când eram dr`gu]` [i s`n`toas`.

Dar acum...Maggie \[i mu[c` buza inferioar`. Cum s`-i redea Sheilei

un pic de \ncredere \n ea?Cu un aer \ngrijorat, se \ntoarse spre fereastr`. Un ofi]er

traversa curtea cu pas gr`bit. Lui Maggie nu-i trebui nicim`car o frac]iune de secund` pentru a-l cunoa[te.

– Charlie te iube[te \n continuare, Sheila! Iat`-l... "Nashville"de-abia a acostat [i Charlie se afl` deja aici. Pentru tine!

OCHIUL FURTUNII 283

***

Munca nu lipsea la [coala Saint-Thomas, transformat` \nspital improvizat.

Patru mii de prizonieri fuseser` elibera]i. Solda]i americani, dar [i civili constituiau popula]ia str`in` aFilipinelor – cei care nu putuser` sc`pa la timp \nainte desosirea japonezilor.

To]i ace[ti prizonieri trebuia trata]i medical. Sufereau detulbur`ri grave de malnutri]ie [i erau devasta]i de boliletropicale.

Refugia]ii filipinezi nu \ntârziar` s` vin` s` se prezinte lapor]ile spitalului. Popula]ia civil` suferise la fel de mult \ntimpul ocupa]iei japoneze. Fiecare zi \[i aducea cortegiul deneferici]i \n stare de plâns.

Maggie, care nu avea ve[ti de la Anthony, se \ngrijora dince \n ce mai mult \n privin]a lui. Pân` \n prezent, el reu[ise s`treac` prin toate \ncerc`rile f`r` prea mult` greutate. {i dac`acest noroc chior \l p`r`sea?

– Domni[oara Lawrence? Sunte]i chemat` jos.– Vin.Inima i se opri \n loc când \l z`ri pe Anthony \n holul

spitalului improvizat. Se opri u[or \nainte de a se azvârli \nbra]ele lui.

284 MAURA SEGER

– Oh! |mi f`ceam atâtea griji pentru tine! exclam` ea.– Suntem sosi]i de mai multe zile la Manila [i n-am putut

pân` azi s`-mi g`sesc timp pentru a veni la spital.Zâmbi.– Este enorm de f`cut... |i ajut`m pe civili s` redea pu]in`

via]` ora[ului lor.– Ai ve[ti despre Dominick?El cl`tin` afirmativ din cap.– A participat la teribilele b`t`lii de la Okinawa.– Oh... f`cu doar Maggie.{tia c` lupte sângeroase f`ceau ravagii pe aceast` insul`

care reprezenta o miz` important` pentru japonezi, ca [ipentru americani. Dac` ace[tia din urm` reu[eau s` devin`st`pâni, nu le-ar fi fost prea greu s` invadeze Japonia.

– {i tu, scumpa mea, ai ve[ti de la fratele t`u?– {i el era la Okinowa. Ceea ce el g`se[te mai penibil \n

acest r`zboi este s` trebuiasc` s` bombardeze ora[e. De ce s`te iei de civili?

Anthony \[i \nt`ri strângerea.– Nu te gândi la asta, scumpa mea. La ce bun? Ce putem

noi schimba? Nu suntem decât ni[te pioni \n acest joc crud.Ea se \nfior`.– Ur`sc r`zboiul!– Maggie, a[ vrea s`-]i vorbesc serios.Ceva \n tonul vocii lui o alarm` pe tân`ra femeie.

Imediat \ngrijorat`, ridic` ochii spre el.

OCHIUL FURTUNII 285giannijollys

– Da? murmur` ea.– M-am gândit \n ultimul timp [i... ``... [i...– {i ce?Se \ntreba unde vroia el s` ajung`. De unde atâtea re]ineri?

Nu era deloc \n firea lui!– Cred c` o s` r`mânem un timp la Manila, declar` el

dintr-o r`suflare.– Asta-i [i p`rerea mea.– Atunci... ```... vrei s` te m`ri]i cu mine?Ea aproape tres`ri. Se a[tepta atât de pu]in la o astfel de

propunere. Inima i se umfl` de emo]ie. Dintr-o dat`, eraextrem de fericit`. {i \n acela[i timp amuzat`... Felul \n careAnthony o cerea \n c`s`torie nu avea nimic romantic!

Dar \i era greu s` [i-l \nchipuie cu m`nu[i albe, ungenunchi la p`mânt [i mâna pe inim`...

– Anthony... \ncepu ea cu o voce nesigur`.Se \ntrerupse. Se l`s` o t`cere ap`s`toare.– Nu... nu vrei? \ntreb` el.Expresia i se schimbase. Se d`du \napoi cu un pas.– Ba da, vreau, bine\n]eles! exclam` ea.|[i puse capul \n scobitura um`rului lui Anthony.– S` devin so]ia ta.... nu am o dorin]` mai drag`!– Oh, scumpa mea... f`cu el emo]ionat.– Când vrei s` ne c`s`torim? Las`-m` s` m` gândesc.

Mai \ntâi trebuie s` reunim toate documentele administrative,s` g`sim o biseric`, un preot, s` invit`m câ]iva prieteni...

286 MAURA SEGER

El se gândi o clip`.– {i apoi, ]i-ar trebui o rochie!Cl`tinând din cap, conchise:– S` zicem peste o s`pt`mân`?– O s`pt`mân`, repet` ea. Sheila va fi \napoi \n acel

moment.– }i-ai reg`sit prietena?Anthony \[i amintea bine de Sheila. Nu fusese ea la

Corregidor \n acela[i timp cu Maggie?– Sigur c` da. Tocmai s-a c`s`torit cu Charlie al ei!

Au plecat amândoi s` petreac` opt zile de calm...– Un voiaj de nunt`? \ntreb` Anthony râzând.– Pe cuvântul meu, da! |ntr-un sat de vis pe care ororile

r`zboiului l-au ocolit ca prin minune. |n acest moment,trebuie c` se plimb` de-a lungul unei plaje str`juite decocotieri. De vis!

– De vis... f`cu Anthony ca un ecou.|n ochii lui Maggie se aprinse o scânteie.– {i \ntr-o s`pt`mân`, tat`l meu va fi aici! Am primit

azi-diminea]` o scrisoare \n care \mi anun]` imediata luisosire! Va putea s` m` conduc` la altar!

Lui Anthony \i fu greu s`-[i ascund` lipsa de entuziasm.– Tat`l t`u? Co... colonelul?– Colonelul, da! preciz` Maggie râzând.– Ce veste bun`! Trebuie s` fii mul]umit`... spuse Anthony

cu un aer demn de mil`.

OCHIUL FURTUNII 287

Maggie \ncepu s` râd` mai tare.– }i-e fric` s` faci cuno[tin]` cu tat`l meu?– Mie? Fric`? exclam` Anthony, atins \n orgoliu.{i, luând o atitudine mândr`:– Un pu[ca[ marin nu are team` de nimic, categoric!

{i precis, nu de un colonel!Reg`sindu-[i sim]ul umorului caracteristic, spuse:– Probabil o s`-mi mul]umeasc`!– S`-]i mul]umeasc`? Nu-mi dau seama ce...– Pentru c` \l descotorosesc de o povar` numit` Maggie.– Oh!Niciodat` asistentele care trecur` \n acea zi prin hol nu

\n]eleser` de ce c`pitanul lor se arunca plin de mânie asupraunui pu[ca[ marin. Un ofi]er care râdea cu gura pân` la urechi.

***

Dup` ce b`tuse de dou` ori, ordonan]a p`trunse \n biroulunde se afla tat`l lui Maggie.

– Domnule colonel, fiica dumneavoastr` [i c`pitanulGargano tocmai au sosit.

Wilson \[i ridic` fa]a [i \nchise dosarul pe care \l studia.– Bine. Vin.El se ridic` [i ie[i \n lungul culoar animat.

288 MAURA SEGER

|n toate sensurile veneau [i plecau militari cu un aer aferat.Grada]i [i negrada]i alergau ca o adev`rat` armat` de furnici.

Wilson Lawrence o z`ri aproape imediat pe fiica lui."Cinci ani!" gândi colonelul. "Iat`, deja cinci ani de când

n-am mai v`zut-o..."|[i \ncle[t` maxilarele. Când, \mpreun` cu so]ia sa

Elizabeth, o condusese pe Maggie la bordul vaporului caretrebuia s-o duc` \n Filipine, era departe de a se gândi c`desp`r]irea lor va fi atât de lung`!

Maggie avea dou`zeci [i doi de ani la vremea aceea. Era ofat` tân`r` plin` de via]`, \ncântat` s`-[i fac` primul ei voiaj,\ncântat` s` plece \n aventur`.

"Ciudat` aventur`... \[i spuse el cu am`r`ciune. Biata Maggie! Tot ce a tr`it, tot ce a suferit..."

Cum se mai schimbase! Asta se observa de la prima vedere.|n cinci ani, din dr`gu]` devenise frumoas`. Foarte frumoas`.

Tân`ra fat` se transformase \ntr-o femeie str`lucitoare carep`rea luminat` din interior.

Ochii ei mari [i alba[tri scânteiar` când \i ridic` spreb`rbatul care se afla lâng` ea.

Wilson Lawrence se \ncrunt`. Deci, era vorba despre acelGargano... Tad \i scrisese despre acest b`rbat. Un b`iat foartebine, dup` fiul s`u...

Colonelul prefera s`-[i rezerve p`rerea. Se pricepea laoameni. Acest "cap de lemn" era demn de Maggie a lui? Asta r`mânea de v`zut!

OCHIUL FURTUNII 289

Cu ne\ncredere, \l examin` pe pu[ca[ul care st`tea cu

spatele la el. Cel pu]in era \nalt [i bine cl`dit. Maggie abia \i

ajungea la umeri. Umeri la]i, musculo[i...

Oftând, f`cu un pas \nainte [i-[i limpezi vocea.

– Maggie...

Ea se r`suci imediat pe c`lcâie.

– Tat`!

Se arunc` \n bra]ele lui. Emo]ia fu motivul pentru care

colonelului i se umezir` ochii. Dar asta nu dur`.

– Te-ai schimbat, mica mea Maggie, murmur` el.

Ultima oar` când te-am v`zut, erai \nc` o feti]`...

– O feti]`! protest` ea. Aveam deja dou`zeci [i doi de ani,

tat`!

– O feti]` de dou`zeci [i doi de ani! se \nc`p`]ân` el.

Anthony, care r`m`sese discret \n spate, se hot`r\ s` se

apropie.

– Tu, tat`, nu te-ai schimbat! \l asigur` tân`ra femeie.

Nu era \ntru totul adev`rat. Cu triste]e, notase câteva

riduri noi pe fa]a sever` a tat`lui s`u.

– Trebuie s` ]i-l prezint pe Anthony Gargano, tat`.

Cei doi b`rba]i \[i strânser` mâinile.

– Sunt fericit s` v` cunosc, domnule colonel, declar`

Anthony cu c`ldur`.

Wilson \l studie câteva minute f`r` a spune un cuvânt.

Apoi un zâmbet \i lumin` fa]a.

290 MAURA SEGER

– {i eu la fel, Gargano. Din vremea de când Maggie vorbea

despre tine \n scrisorile ei! Veni]i deci \n biroul meu

amândoi... Pe aici!

Anthony nu se l`s` rugat. Niciodat` n-ar fi crezut c` s-ar

\n]elege cu viitorul s`u socru. Cu pl`cere [i u[urare, \[i d`du

seama c` Wilson Lawrence era foarte simpatic.

"Simpatic [i inteligent!" gândi el. Maggie are cui sem`na...

Cum s` abordeze subiectul? Asta i se p`rea dintr-o dat`

foarte greu...

Colonelul Lawrence \[i \ncruci[` picioarele, dup` ce luase

loc \n spatele biroului s`u.

– Foarte bine... f`cu el. Pe când nunta?

Toate frazele pe care Anthony le preg`tise [i pe care nu

\ndr`znea s` le pronun]e se g`sir` dintr-o dat` f`r` obiect.

"Dac` a[ fi putut b`nui c` va fi atât de simplu! \[i spuse el.

Ah, ce idiot am fost! Am petrecut o noapte alb`

recapitulându-mi toate argumentele..."

Era atât de convins c` tat`l lui Maggie va ridica nenum`rate

obiec]ii \mpotriva acestei c`s`torii...

Cu un zâmbet, Anthony lu` mâna lui Maggie.

– |n dou` zile, domnule colonel. Dac` nu vede]i vreun

inconvenient....

Maggie r`mânea t`cut`. Tat`l ei \i arunc` o privire

surprins`. Alt`dat`, Maggie era o adev`rat` mori[c`!

Trebuia s` te rogi de ea s` tac`... Se schimbase foarte tare!

OCHIUL FURTUNII 291

Se p`rea c` nu vorbe[te decât dac` se dovedea necesar.

Terminate, flec`relile nesfâr[ite!

– Peste dou` zile? repet` el cu o voce neutr`. Tu e[ti de

acord, Maggie?

Ea zâmbi.

– {i \nc` cum! Mai mult, consider c` am mult noroc.

– Ah, da?

– Ai sosit la timp pentru a m` conduce la altar, tat`!

Wilson se ridic`.

– Foarte bine, copiii mei! Spune]i-mi unde [i când?

Zâmbi la rândul lui.

– Mama ta ar fi preferat cu siguran]` o nunt` frumoas`.

Dar, date fiind \mprejur`rile, cred c` o ceremonie mare ar fi

caraghioas`...

Oft`.

– La r`zboi, ca la r`zboi, nu-i a[a?

***

Cele patruzeci [i opt de ore care \i desp`r]eau pe tineri de

ziua c`s`toriei trecur` \ntr-o vitez` nebun`.

Anthony alerga \n toat` p`r]ile, complet dep`[it. James

Callahan râdea de el:

292 MAURA SEGER

– Tu care r`mâi atât de calm \n momentul atacurilor

japoneze cele mai periculoase – Bonzai! – te g`sesc prea

nervos pentru o simpl` c`s`torie.

– O simpl` c`s`torie! exclam` Anthony, [ocat. Dar este

vorba despre un angajament pe via]`!

James \[i ridic` sprâncenele.

– Bine\n]eles... f`cu el cu am`r`ciune.

Foarte repede, \[i reg`si zâmbetul.

– Pentru voi doi va fi precis pe via]`! declar` el cu t`rie.

Maggie este o femeie extraordinar`. Ai mult noroc, Gargano!

– {tiu...

Privirea \i evad`. Nu vedea ce \l \nconjura, ci pe Maggie.

O Maggie str`lucitoare, a c`rei frumuse]e nu va disp`rea cu

timpul. |ntotdeauna va p`stra acest soi de flac`r` interioar`.

O v`zuse confruntându-se cu cele mai groaznice orori ale

r`zboiului, \n \mprejur`ri când toate m`[tile c`deau.

Dar reu[ise s` r`mân` calm` [i senin`.

"O voi iubi \ntotdeauna, gândi el. Chiar dac` m` va

decep]iona".

{tia bine, \n sinea lui, c` Maggie nu va ajunge niciodat`

s`-l decep]ioneze.

|n ajunul nun]ii, prietenii lui Anthony \l târâr` \ntr-un bar

recent deschis pentru "a-[i \ngropa via]a de celibatar".

James Callahan era [i el acolo, bine\n]eles. El reu[ise chiar

s`-l fac` s` vin` [i pe colonelul Lawrence.

OCHIUL FURTUNII 293

Seara nu se prelungi prea târziu. |n curând, Anthony \[ireg`si cu[eta lui strâmt` de holtei.

|n tot acest timp, Maggie dormea profund... Pe noptiera eierau puse dou` statuete de jad pe care i le oferise Sheila.Aceste sculpturi str`vechi simbolizau dragostea etern`...

Asistentele strânseser` bani pentru a-i face un cadou – unneglijeu \ncânt`tor numai m`tase [i dantel`. Când deschisesepachetul, r`m`sese cu gura c`scat`...

Cea mai mare problem` fusese s` g`seasc` o rochie demireas` convenabil`.

Toate micile magazine care existau alt`dat` la Maniladisp`ruser`. Nu se g`sea absolut nimic \n ora[.

Din \ntâmplare, o filipinez` c`reia \i \ngrijea ultimuln`scut o auzi vorbind despre dificult`]ile ei.

– Te pot ajuta! exclam` ea imediat. Vrei s`-]i \mprumutrochia mea de mireas`? Este o toalet` str`veche, care aapar]inut str`bunicii mele. Sper c` fiicele mele nu vor \nc`lcatradi]ia! Dar mai trebuie a[teptat câ]iva ani pân` vor atingevârsta de m`riti[. Dac` rochia \]i place [i \]i vine, ]i-o voi\ncredin]a cu mare pl`cere!

– Dar este vorba de o amintire de familie! protest` Maggie.Nu vreau ca...

– Pentru mine, ar fi o mare onoare! o asigur` tân`rafemeie.

|n acea zi, ea aduse o rochie minunat` din m`tase alb` datândde la sfâr[itul secolului trecut. O adev`rat` pies` de muzeu....

294 MAURA SEGER

|n diminea]a m`re]ei zile, Maggie, \n pijama, \[i admirarochia de mireas`.

"Niciodat` n-a[ fi putut g`si o toalet` a[a de frumoas` \nStatele Unite!" \[i spuse ea. Chiar c`utând ani de zile...

Se duse s` fac` un du[. Apoi se \nf`[ur` \ntr-un vechi halatde baie [i se \ntinse lene[`. A[a o g`si Sheila pu]in mai târziu.

– Nici machiat`, nici coafat`! exclam` prietena ei râzând.– Tocmai m-am sculat... Am dormit bu[tean!– Ai noroc! Eu nu am reu[it s` \nchid un ochi \n noaptea

dinaintea nun]ii mele.– {i totu[i, erai foarte dr`gu]` când ai sosit la biseric`!Fericirea, mai bun` decât toate medicamentele din lume,

reu[ise s-o transforme pe Sheila \n câteva s`pt`mâni. Ochii \isclipeau, obrajii \i redeveniser` roz, [i dac` nu ajunsese \nc`la o greutate onorabil`, nu mai avea nimic \n comun cuprizoniera livid` [i desc`rnat` care ap`ruse \n ochii increduliai lui Maggie, \n ziua sosirii ei la Manila.

– }i-am adus un termos de cafea! declar` Sheiladeschizându-[i saco[a.

– Ce idee bun`!– Vei vedea, totul se va petrece cu bine! Vei fi \ncânt`toare

\n aceast` rochie str`veche...– Crezi? \ntreb` Maggie.Pân` \n prezent, reu[ise s` r`mân` calm`. {i brusc, o

cuprinse nelini[tea.– Relaxeaz`-te! \i ordon` Sheila.

OCHIUL FURTUNII 295

– U[or de zis! Crezi c` te m`ri]i \n fiecare zi?– Ascult`, te m`ri]i cu un b`rbat excep]ional...– Este adev`rat... |l iubesc! Dac` ai [ti cât de mult \l iubesc!Sheila râse, \nduio[at`.– Las`-m` s` te coafez. Vrei?– Sigur c` da. E[ti a[a de expert`...Prietena ei \i f`cu un coc de bucle prins cu agrafe de os.

P`rul ei, tras astfel spre spate, \i degaja ovalul pur al fe]ei.– Ce p`rere ai? spuse Sheila \mpingând-o \n fa]a oglinzii.– Bravo!– Acum, o s` te machiez.– Foarte u[or! Nu vreau s` sem`n cu o sorcov`.– Ai \ncredere \n mine.Un nor de pudr`, o umbr` de rimel [i pu]in ruj de culoare

corai fur` suficiente s` re\mprosp`teze str`lucirea natural` atinerei femei.

– Acum, te po]i \mbr`ca, hot`r\ Sheila. Dar aten]ie lamachiaj [i la coc! N-a[ vrea s-o iau de la cap`t!

– Nu-]i face griji! râse Maggie.Se \nchise \n baie pentru a-[i pune portjartierul din

dantel` asortat cu chilo]ii [i sutienul. Apoi \[i \nc`l]` ciorapiide m`tase – cei pe care \i purtase \n ziua când Anthonyprimise crucea marinei de r`zboi [i pe care nu mai avuseseocazia s`-i pun` de atunci.

|ntre timp, Sheila mai d`du cu fierul de c`lcat peste rochiade mireas`.

296 MAURA SEGER

Când prietena ei ie[i din baie, o ajut` s` \mbrace pre]ioasatoalet`.

– Ce frumoas` e[ti! exclam` Sheila, uluit`.– Nu m` recunosc, murmur` Maggie privindu-[i imaginea

\n oglind`.Râse, emo]ionat`.– Când erai mic`, te gândeai la ziua nun]ii? \ntreb` ea.– Sigur c` da! o asigur` Sheila. |n clas` era unul dintre

subiectele noastre favorite de conversa]ie.– {i la mine la [coal` la fel! B`rbatul visurilor noastre era

\ntotdeauna \nalt, brunet [i foarte frumos...– Avea o ma[in` mare [i mul]i bani...– Mai târziu, când am hot`rât s` m` fac asistent` medical`,

F`t-Frumos era cu siguran]` chirurg...Sheila izbucni \n râs.– Anthony al t`u este \nalt, brunet [i foarte frumos!

recapitul` ea num`rând pe degete. Fie, nu este chirurg, darcred c` a ales s` se lanseze \ntr-o \ntreprindere ce va avea unmare viitor.

– Televiziunea este de viitor? \ntreb` Maggie cu un aer\ndoielnic.

{i, ridicând din umeri:– Oh, vom vedea!Revenindu-[i din visele de copil`, ad`ug`:– Dup` c`s`torie, am vrea s` ne instal`m \ntr-o cas`

confortabil` \nconjurat` de peluze.

OCHIUL FURTUNII 297

{i s` avem patru copii! Doi b`ie]i [i dou` fete!– |]i vei avea casa ta dr`gu]`, o asigur` Sheila. Cât despre copii...B`tu din gene cu un aer fals nevinovat.– Am \ncredere \n amândoi \n aceast` privin]`.Maggie se mul]umi s` zâmbeasc`.– Sper s` devin na[` odat` ce se va termina acest r`zboi!

mai spuse Sheila.– {i eu!Maggie \nghi]i \n sec. Era ner`bd`toare s` fie \n cele din

urm` singur` cu Anthony. |n cursul ultimelor luni, nuavuseser` nici un moment de intimitate...

Ceremonia religioas` trebuia s` aib` loc \ntr-una din rarelecapele care nu fusese distrus`. Era \n \ntregime decorat` cucrini albi [i orhidee.

Când Maggie \naint` pe aleea central` la bra]ul tat`lui s`u,o cuprinse o emo]ie ciudat`. Inima \i b`tea nebune[te...

Mica biseric` era plin`. Maggie [i Anthony aveau mul]iprieteni... Trimiseser` numeroase invita]ii [i cei care nuprimiser`, auzind vorbindu-se despre nunt`, ]inuser` cu to]iis` asiste.

Unul dintre pu[ca[ii aflat sub comanda lui Anthony era laarmonium. |n via]a civil` era muzician profesionist... Sub degetele lui r`sunar` primele note ale mar[ului nup]ial.

De cum se g`si lâng` Anthony \n fa]a altarului, Maggie \[ireg`si calmul obi[nuit. Acum nu era \ncercat` decât desentimente de bucurie, senin`tate [i plenitudine.

298 MAURA SEGER

Când ie[i din capel`, la bra]ul b`rbatului care deveniseso]ul ei, radia de fericire.

|n fa]a sc`rilor erau aliniate dou` [iruri de pu[ca[i marini.Ei prezentau armele...

Anthony lu` mâna lui Maggie. Ochii lor se \ntâlnir`... Nu schimbar` nici un cuvânt, dar privirile lor erau suficientde elocvente.

OCHIUL FURTUNII 299

giannijollys

Capitolul 18

Era sfâr[itul dup`-amiezii când Elizabeth Lawrence primitelegrama prin care so]ul ei \i anun]a c`s`toria lui Maggie cuAnthony.

Ceremonia se desf`[urase \n ajun, dar mesajul f`cusepeste patruzeci [i opt de ore ca s` ajung` la destina]ie.

Când factorul po[tal \i \ntinsese hârtia albastr`, Elizabethsim]ise c`-i \nghea]` sângele \n vene. Func]ionarul o privi cucompasiune. Avea – din p`cate – obiceiul de a aducetelegrame de pe front. Telegrame aducând ve[ti rele.

Elizabeth, cu mâini tremur`toare, reu[i s` deschid` plicul.Rândurile dansau \n fa]a ochilor ei.

– Oh! f`cu ea doar.Nu [tia dac` s` râd` sau s` plâng`.– Doamn`? \ntreb` po[ta[ul cu un aer \ngrijorat.

giannijollys

Ea \i zâmbi.– Totul este \n regul`... bâigui ea. Totul este foarte, foarte bine.– Ah bine! exclam` el luându-[i bicicleta.Elizabeth se \ntoarse \n salon. {tirea c`s`toriei fiicei sale \i

venea \n momentul când toat` America era \n doliu: Frank Roosevelt tocmai murise. La pre[eden]ia Statelor Uniteurma s`-i succead` Harry Truman.

Imediat, Elizabeth se instal` la biroul ei. Nu vroia s` \ntârzienici o clip` pentru a ura tinerilor c`s`tori]i toat` fericirea.

Apoi \ncepu s`-i scrie so]ului ei. Acesta din urm` trebuie s`fi aprobat deplic alegerea lui Maggie ca s` accepte s-oconduc` la altar la o ceremonie hot`rât` \n grab`.

"{i de ce nu? gândi ea. Se iubesc, se cunosc de mul]i ani.Au tr`it \mpreun` \ncerc`ri dure... De ce ar mai fi a[teptatacum pentru a deveni so] [i so]ie?"

La New York, Joseph Gargano \nvârti butonul de la radio.De ore \ntregi de acum, asculta [tirile.

Nu-i venea s` cread` \n moartea Pre[edintelui. Cum, Franklin Rossvelt nu mai exist` \n aceast` lume? P`rea neverosimil...

Omul care [tiuse s` conduc` America atât de plin dehot`râre \n timpul anilor sumbri ai Marii Crize, apoi \n cei air`zboiului disp`ruse? Se stinsese u[or \n somn?

– Nu este posibil! morm`i el.Maria \[i privi so]ul [i-[i \ncre]i sprâncenele.– Joseph, n-ai mâncat nimic toat` ziua.

OCHIUL FURTUNII 301

Tocmai amesteca \ntr-o crati]` plin` cu sos de ro[ii aromatcu ierburi.

– Ia cel pu]in o bucat` de pâine! insist` ea.Dar el nu p`rea s-o aud`.– Nu este posibil! repet` el scuturând din cap. Ne-a p`r`sit

Dumnezeu?|[i lu` capul \n mâini.– }], ]], f`cu Maria, din ce \n ce mai nelini[tit`.{tia c` so]ul ei purta o adev`rat` considera]ie lui Franklin

Roosevelt. Dar niciodat` nu ar fi presupus c` dispari]iaPre[edintelui \l va lovi a[a de tare!

P`r`sindu-[i oalele, se apropie de el [i-l lu` \n bra]e.Leg`nându-l ca [i cum ar fi leg`nat un copil, \i murmur`:

– Nu-]i face griji, Joseph. }ara noastr` o s` ias` din aceast`situa]ie dificil`.

– |ncep s` m` \ndoiesc, oft` el. Am suferit atâtea pierderi...Gânde[te-te la acele sute de mii de tineri care dorm de acum\nainte \n p`mânt str`in. {i pentru a ajunge la ce rezultat?Suntem \n continuare \n r`zboi. Pacea nu o s` vin` niciodat`?

– Cine [tie? Se poate produce o minune...– O minune! repet` el cu ironie. Mai crezi \nc` \n minuni, tu?Clopotele tuturor bisericilor din vecin`tate se auzir`

b`tând a mort. Roosevelt era mort. Pentru America sedeschidea o alt` era.

Anthony [i Maggie aflar` vestea a doua zi dup` nunta lor.Ni[te prieteni le \mprumutaser` un bungalou pe plaj`.

302 MAURA SEGER

Se instalaser` \n ajun [i toat` noaptea se iubiser`.Dis-de-diminea]`, Anthony ]inuse s` asculte [tirile.– Nu se [tie niciodat`... murmurase el \nvârtind butonul

de la radio.Maggie se cuib`ri lâng` el.– Dac` trebuia s` te \ntorci pe front, ar fi venit deja s` te caute!Lui Anthony \i era greu s` g`seasc` un post care s` emit`

clar. D`du peste un post japonez care transmitea [tirile \nlimba englez`. De obicei, nu asculta informa]iile date dejaponezi. Ace[tia se str`duiau s` distrug` moralul trupeloramericane cu actualit`]i deformate.

De aceast` dat`, \ns`, el nu schimb` imediat postul.Se traducea discursul amiralului Kantaro Suzuki:"Trebuie s` recunosc", spunea acesta din urm`, c`

"Pre[edintele Roosevelt era un om de mare valoare. |n]eleg durerea americanilor..."

Se \n`l]` o muzic` funebr`. Anthony se \ntoarse c`tre Maggie.– Ai auzit?Foarte palid`, ea cl`tin` afirmativ din cap.– Poate este vorba de o informa]ie fals`? murmur` ea.– De aceast` dat`, nu cred.Maggie se \ncrunt`.– Dac` Roosevelt era mort cu adev`rat, japonezii s-ar

bucura, desigur! exclam` ea.– Nu este sigur! Ei sunt oameni cu reac]ii imprevizibile.

Au tradi]ia onoarei [i datoriei... [i sunt \ntotdeauna politico[i!

OCHIUL FURTUNII 303

Strânse din din]i. R`zboiul \nc` mai continua... Ororile dinace[ti ultimi ani nu erau suficiente pentru a calma nebuniaoamenilor? Cu câteva s`pt`mâni \n urm`, alia]iibombardaser` Tokyo. Se spunea c` peste o sut` de mii decivili au pierit \n ora[ul \n fl`c`ri.

"Oare trebuie s` distrugem complet Japonia pentru aajunge la pace?" se \ntreb` el.

– Este \ngrozitor, suspin` Maggie. Dac` nu este vorba de oglum` proast` a japonezilor, ce o s` se \ntâmple cu noi?

Anthony se ridic` [i o lu` \n bra]e.– Nu plânge, te rog.Maggie nu era singura care v`rsa lacrimi pentru dispari]ia

Pre[edintelui. |n Statele Unite toat` lumea \l plângea pemarele om care f`cuse atâtea pentru patria lui.

Funeraliile, desf`[urate la Washington, fur` urmate dereculegerea a mii [i mii de americani.

Corpul defunctului Pre[edinte trebuia s` fie apoi \ngropat\n Hyde Park, la New York.

Joseph ]inu s`-[i duc` nepo]ii la gara unde urma s` vin`trenul mortuar.

– Iat`-l pe Pre[edinte! le spuse el.– Unde?Copiii v`zur` doar de departe un sicriu acoperit cu

drapelul american. Solda]i opreau mul]imea t`cut`.– Unde este? \ntreb` micu]a Philomena.– Sub drapel, \i explic` fratele ei cu un aer important.

304 MAURA SEGER

– Când o s` fi]i mari, o s` povesti]i copiilor vo[tri, le spuseJoseph luându-i de mân`. S-a \n]eles?

– Da.– Lawrence, te cheam` colonelul.Tad avu un gest iritat. De-abia aterizase dup` o misiune

deosebit de lung`. Escortase bombardierele care, ore \ntregi,aruncaser` bombe asupra ora[elor japoneze.

Acum, visa un pic de odihn` [i o mas` cald`. Se pare c` nutrebuia s` conteze pe asta.

"Ce via]`!" gândi el.|l stima [i-l respecta pe colonelul Reeves. Acesta nu era

\ntru totul responsabil de ordinele pe care le transmitea. Ca [i Tad, ca majoritatea altor pilo]i, ofi]erul superior ses`turase poate de acest r`zboi care nu se mai sfâr[ea.

F`r` pic de entuziasm, Tad se \ndrept` c`tre cartierulgenetral. Ce vroia colonelul de la el? S`-l trimit` s` efectuezeo alt` misiune?

"S` bombardeze f`r` \ncetare ora[e. S` fac` s` piar`nevinova]i. Este prea nedrept! Mai ales prea stupid..." gândi Tad.

Dezbr`cându-se de vesta de piele, se \ndrept` c`tre biroulcolonelului Reeves. O santinel` \l introduse imediat.

Colonelul ridic` privirea, de cum intr` tân`rul pilot \n\nc`pere.

– Ei, Lawrence? \ntreb` el. Totul a mers bine?– Da, colonele. Nici o problem`.– Perfect...

OCHIUL FURTUNII 305

Tad a[tept`.– |ncearc` s` te odihne[ti \n noaptea aceasta.

Mâine diminea]`, vei escorta \nc` un bombardier.Tad se \ncrunt`.– Credeam c` nici un bombardier nu era prev`zut pentru mâine!– Va pleca un avion.– Un singur avion? se mir` Tad.– Va lansa o singur` bomb`.De aceast` dat`, Tad nu mai \n]elegea.– Un singur avion? O singur` bomb`? repet` el f`r` s` cread`.– Chiar a[a, i-o t`ie colonelul. Vei avea planul de zbor

\nainte de plecare.Tad nu protest`. Ordinele erau ordine, chiar dac` acestea

p`reau de ne\n]eles.Reeves deschise un sertar.– A[teapt`...Lu` o pereche de ochelari protectori cu lentile groase,

montate \n cauciuc.– Vei pune asta \nainte de a se arunca bomba.Tad \i lu`.– Bine, colonele, doar spuse el.|ntoarse ochelarii pe toate p`r]ile.– O \ncercare? \ntreb` el. Un soi de test?Inginerii c`utau \ntotdeauna s` amelioreze condi]iile de

zbor. Inventau f`r` \ncetare tot felul de chestii. Majoritatea sedovedeau nefolositoare...

306 MAURA SEGER

"Ace[ti soi de ochelari.... caraghios!" gândi el.P`str` \ns` pentru el comentariile.– Nu uita s`-i pui! insist` Reeves.– Conta]i pe mine, colonele.Tad se preg`tea s` fac` stânga-mprejur.– Altceva, colonele?Reeves ezit` o clip`. Tân`rul \[i d`du seama atunci c`

superiorul lui nu era la fel de calm ca de obicei...– Nu, nimic altceva, r`spunse el \n cele din urm`.– Fii atent, fiule, murmur` el. Fii prudent!Astfel de recomand`ri erau neobi[nuite. Dup` ce efectuase

salutul regulamentar, Tad p`r`si biroul superiorului s`upunându-[i mii de \ntreb`ri.

Ce \nsemnau toate acestea? Atâtea mistere... Mai \ntâitrebuia s` escorteze un singur bombardier. Care nu trebuia s`lase decât o singur` bomb`! S-a mai v`zut vreodat` a[a ceva?

Apoi, ace[ti ochelari protectori ciuda]i. Apoi, recomand`rile stranii ale colonelului...

Tad se \ncrunt`. Niciodat` pân` atunci, Reeves nu-lsf`tuise s` fie prudent!

Era un ofi]er serios [i responsabil, care nu se juca deloc cuvie]ile oamenilor lui. Dar de aici [i pân` a le spune s` fie aten]i...

– Bizar... morm`i el printre din]i. Bizar...Apoi ridic` din umeri."|n fond, pu]in \mi pas`! gândi el. Efectuez ordinele [i cu

asta basta".

OCHIUL FURTUNII 307

Se duse s` m`nânce, f`cu un du[, se urc` \n pat [i nu-i fugreu s` adoarm`.

Maggie [i Anthony erau [i ei culca]i. Dar nu se gândeaudeloc s` doarm`.

Locuiau \ntr-un mic bungalou situat la doi pa[i de spitalulunde Maggie lucrase la prima ei [edere \n Manila.

Aceast` vecin`tate trezea \n ea numeroase amintiri. Aveaimpresia c` tr`ie[twe \n acela[i timp \n trecut ca [i \n prezent.

Viitorul? Nu \ndr`znea s` se gândeasc` prea mult. Dup` debarcarea Alia]ilor \n Fran]a, toat` lumea crezuse c`r`zboiul urma s` se termine foarte repede. Dar pe acest front,el f`cea ravagii \n continuare. Japonezii se vor bate pân` laultimul dintre oamenii lor.

Foarte \ncet, foarte tandru, Anthony \i mângâie umerii. Cu ochii \nchi[i, ea se abandona. Era goal` [i \n lumina pal`a zorilor, trupul ei avea culoarea mierii.

|n mai multe rânduri \n timpul nop]ii, f`cuser` dragoste.Se p`rea c` niciodat` nu se puteau s`tura unul de cel`lalt.

Se temeau s` nu fie din nou desp`r]i]i. {i dac` destinulcare se ar`tase atât de \ndur`tor cu ei, lovea brusc?

Dintr-un moment \n altul, Anthony risca s` fie rechemat pefront. Dac` \ncepea invazia Japoniei, pierderile de oameni vorfi mai grele ca niciodat`.

– Anthony... murmur` ea.– Scumpa mea...Violen]a dorin]ei lor reciproce \i r`v`[i.

308 MAURA SEGER

Când Anthony \ntinse mâna spre cutiu]a plasat` penoptier`, Maggie \l \mpiedic`.

– Nu, spuse ea cu o voce r`gu[it`.El ]inuse \ntotdeauna s-o fereasc` de o sarcin` nedorit`.

De aceast` dat`, din toat` inima, ea vroia un copil. Un copilde la el, b`rbatul pe care-l iubea. B`rbatul pe care r`zboiul i-l putea lua...

Dac` era ucis, acest copil va fi tot ce-i va r`mâne.Ea \i zâmbi. Ochii ei str`luceau de pasiune st`pânit`.– Te iubesc, spuse ea foarte \ncet.– {i eu, te iubesc.Curând, trupurile lor nu fur` decât unul. {i \mpreun`,

atinser` extazul. Un extaz \mp`rt`[it care-i l`s` pe amândoigâfâind [i plini de uimire.

Tad se trezi \naintea zorilor [i s`ri din pat.Dup` ce f`cu un du[, se b`rbieri. Apoi \[i puse

combinezonul kaki, peste care \[i arunc` vesta grea din piele[i se \ndrept` spre popot` pentru a lua micul dejun.

Totul era lini[tit la aceast` or` matinal`. Doar câteva camioanerulau pe pista de avia]ie. Tad \[i \nghi]i cafeaua \n grab`.

Se gândea la misiunea care-l a[tepta...|n buzunarul de la bluzon \[i pusese ochelarii pe care \i

\ncredin]ase colonelul Reeves. Cu vârful degetelor, \i pip`i [io indispozi]ie ciudat` \l cuprinse.

Pentru a zecea oar`, poate, se \ntreba ce \nsemnau toateacestea...

OCHIUL FURTUNII 309

Spre marea lui surprindere, \l v`zu pe colonel ap`rând \nsala de mese, unde \[i termina micul dejun.

Niciodat` nu se vedea un ofi]er atât de diminea]`. De-abia se lumina de ziu`...

Colonelul se servi cu o cea[c` de cafea [i veni lâng` Tad.– Ai dormit bine?– Da, domnule. Misiunea este \n continuare prev`zut`?– Fire[te. Mai ales c` vremea este bun`...– Perfect, domnule.– O s` mergi la Hiro[ima.Tad reflect` o clip`. {tia foarte bine unde se afla acest ora[,

dar \nc` nu fusese pân` acolo.– Noi nu am bombardat Hiro[ima pân` acuma, mi se

pare.... murmur` el ca pentru sine.– Nu. {i totu[i, \n acest ora[ japonezii [i-au stabilit

cartierul general.Colonelul b`u o cafea [i, cu jum`tate de voce:– Cred c` au evacuat civilii.– To]i civilii, domnule colonel? \ntreb` Tad.Fa]a lui Reeves se \ntunec`.– Probabil c` nu pe to]i.Se ridic` brusc, p`r`sindu-[i cea[ca de cafea.– Noroc! spuse el repede.Dup` o clip`, disp`ruse. Lui Tad nu-i era deloc foame.

Se duse s`-[i pun` tava pe tejghea [i se \ndrept` spre terenulde avia]ie.

310 MAURA SEGER

Odat` ajuns, afl` cu surprindere c` doar dou` avioaneescortau bombardierul.

Cel`lalt pilot, pe care-l cuno[tea, primise [i el un ordin demisiune prin intermediul lui Reeves. Colonelul \i d`duse [i luio pereche de ochelari protectori...

– {i m-a sf`tuit s` fiu prudent! ad`ug` el cu un mic râs carenu suna prea bine.

Cei doi b`rba]i nu se sim]eau bine, era limpede. Ciud`]eniaacestei misiuni \i impresiona. Ceva le sc`pa, dar ce?

– Ce mai tevatur` pentru o singur` bomb`! oft` Tad.– Da. Este foarte bizar...Tad nu avu timp s` reflecteze mai mult. |i venise ordinul

de decolare. Se instal` la comanda aparatului s`u [i rul` pepista de zbor \nainte de a decola.

Era un timp minunat. Doar câ]iva nori albi pluteau pecerul albastru deschis. Se ridica soarele.

Tad \[i consult` planul de zbor. Scopul expedi]iei era \ntr-adev`r Hiro[ima. Un singur bombardier \nso]it de dou`avioane de vân`toare... Sosind \n apropierea ora[ului, pilo]iitrebuia s`-[i pun` ochelarii protectori care le fuseser`\nmâna]i. Acest am`nunt f`cea obiectul unei note speciale.

Dup` un zbor f`r` probleme, avioanele sosir` \nvecin`tatea ora[ului. Tad lu` faimo[ii ochelari [i [i-i puse.Nimeni nu era acolo s`-l verifice dac` urma sau nuinstruc]iunile date. Dar el era un soldat loial care urmaordinele cu scrupulozitate. N-avea nici o tendin]` de rebeliune!

OCHIUL FURTUNII 311

Avionul care-i preceda, "Enola Gay" nu avea decât obomb` \n cal`? Cine mai auzise de un astfel de bombardiersub\nc`rcat a[a?

– Cel pu]in, nu va dura mult! murmur` el. Imediat ce"Enola Gay" \[i va fi lansat bomba, vom face cale \ntoars`...

|[i \ncre]i sprâncenele.– Trebuie s` fie vorba de un zbor demonstrativ...Acum, cele trei aparate survolau ora[ul. Bombardamentul

era prev`zut \n plin centru. Incursiunea american` p`rea s`treac` neobservat`. Din partea japonez` nu venea nici oreac]ie.

Când survolar` centrul, bombardierul d`du drumulbombei. Un lung proiectil negru...

Ascultând ordinele, Tad f`cu imediat cale \ntoars`. Se concentra asupra manevrei, f`r` a se gândi s` priveasc` \n jos.

Cu coada ochiului, crezu c` vede un fulger. Un fulgerviolet. Deja, lumina se stinsese, transformându-se \ntr-un soide minge de foc. O minge enorm` de foc care se ridic` \ntr-ocoloan` gigantic` de fum negru a c`rui cap`t se \ntinseimediat ca o ciuperc`.

Cu ochii m`ri]i, Tad contempla acest spectacol incredibil.– Este... este monstruos... bâigui el.Soiul de ciuperc` neagr` urca \nc` pe cer, mai sus.

|nc` mai sus...– Ce \n`l]ime poate avea? se \ntreb` tân`rul pilot.

Un kilometru? Poate doi...

312 MAURA SEGER

P`trunzând \n stratosfer`, acesta f`cu s` vibreze toateculorile curcubeului \ntr-un fulger luminos.

|ngrozit, f`r` s` se gândeasc` ce face, Tad \[i acceler`zborul [i mai mult. Vroia s` scape de aceast` ciuperc`demonic` n`scut` din nebunia oamenilor.

Maggie deschise prima ochii \n acea diminea]`. Anthony dormea \n continuare. Cu drag, \i studia fa]a cutr`s`turi regulate. Apoi o cuprinse groaza. Peste pu]in timp,Anthony trebuia s` plece. Primise ordinul pentru Okinawa...

|n vârful picioarelor, se ridic`, \[i puse un capot [i merses` preg`teasc` micul dejun. Apoi, lu` ziarul care \n fiecarediminea]` i se strecura sub u[`.

Un titlu mare \i atrase aten]ia. Mare cât toat` l`]imeapaginii:

BOMB~ ATOMIC~ PESTE HIROSHIMAUitând de cafeaua care fierbea, citi articolul care \i urma.Ar fi trebuit s` fie mul]umit`... Aceast` bomb` \nsemna

sfâr[itul r`zboiului. Japonezii urmau s` se predea...Dar \n acea clip` nu era \n stare s` se gândeasc` numai la

ea. La acei bie]i oameni de la Hiroshima, prin[i \n acel infern,se gândea mai ales la...

Cu ziarul \n mân`, se \ndrept` spre camer`. Anthony, acum trezit, \i \ntinse mâinile.

– Bun` diminea]a, draga mea.Ea \i \ntinse ziarul.– De aceast` dat`, cred c` r`zboiul s-a sfâr[it.

OCHIUL FURTUNII 313

Epilog

– Nu o s` reu[im niciodat` s`-i g`sim! exclam` Maria.Ag`]at` de bra]ul so]ului s`u, \ncerca s`-[i croiasc` drum

prin mul]imea deas` care se \mbulzea \n sala pa[ilor pierdu]ia acestei g`ri new-yorkeze.

Ag`]at` deasupra u[ilor, o pancart` spunea cu litereimense: "Pace pe p`mânt oamenilor de bine".

O orchestr` a Armatei Salv`rii cânta f`r` \ncetare ariimilitare, dar nici m`car tromboanele nu se prea f`ceau auzite\n vacarmul \nconjur`tor. Mii de b`rba]i, femei [i copii \[id`duser` \ntâlnire pentru a \ntâmpina primul tren care-itransporta pe cei care luptaser` la cel`lalt cap`t al lumii.

Joseph \i adres` so]iei sale un zâmbet lini[titor.– Ba da, o s`-i g`sim! declar` el. Totul se va petrece cu

bine, vei vedea.Ajunser` \n sfâr[it la bariera care oprea mul]imea.

Trenul tocmai intrase \n gar`. De cealalt` parte a peronuluiera o adev`rat` mare de uniforme kaki. {i \ncepur` sceneleemo]ionante de reg`sire...

O b`trân` mam` cu coc alb plângea \n bra]ele fiului ei. Un soldat se str`duia s` re\nnoade cuno[tin]a cu copiii lui.

Ei \l priveau cu oarecare team` amestecat` cu timiditate. Mai departe, un bunic se ]inea drept, foarte mândru, al`turide doi nepo]i \ntor[i de pe front.

Tân`ra femeie blond` care st`tea lâng` Gargano scoase unstrig`t \n`bu[it, apoi se arunc` \n bra]ele unui marinar. Acesta o prinse de talie [i o f`cu s` se \nvârt` prin aer. S-ar fizis c` nu era mai grea decât un fulg...

Militarii continuau s` se reverse \n rânduri strânse peperon. |[i reg`seau p`rin]i, so]ii, copii [i prieteni. Unii f`ceaucuno[tin]` cu bebelu[i care nu se n`scuser` \nc` atunci cândtrebuiser` s` plece.

Maria avea ochii \n lacrimi.– Joseph... Poate au pierdut trenul! Era tixit. Sunt sigur` c` mii

de solda]i a[teapt` \nc` un mijloc de transport pentru New York!– Nu Anthony! El a f`cut parte din primul convoi. Ai un pic

de r`bdare...Ea oft` [i \ncerc` s` se gândeasc` la altceva. Fetele, \n

Brooklyn, trebuia s` fie pe cale de a termina preg`tirilepentru masa de prânz.

"Doar s` nu pun` Vita prea mult busuioc \n sosul despaghete!" \[i spuse ea.

Dup` o secund` de reflec]ie, cl`tin` din cap."Oh, Simon este acolo! O va \mpiedica s` pun` mirodenii

\n ne[tire".Simon se \ntorsese la New York \n urm` cu o s`pt`mân`.

Socrii lui se duseser` s`-l \ntâmpine \n port \mpreun` cu Vita.

OCHIUL FURTUNII 315

Paulo era [i el acolo, la fel [i tân`ra englezoaic` pe care oluase de nevast` \n Europa, imediat dup` semnareaarmisti]iului.

Apoi, fusese rândul lui Dominick s` se \ntoarc`...– Anthony [i Maggie vor petrece câteva zile \n Virginia, \[i

anun]ase el p`rin]ii. Maggie vrea s-o vad` pe mama ei...– {i Anthony? Nu vrea s`-[i vad` p`rin]ii? \ntrebase Joseph

pe un ton moroc`nos.Dominick izbucnise \n râs.– De-abia a[teapt` s` v` s`rute! Va sosi la New York \nso]it

de Maggie pe 24 decembrie. Vor fi aici de Cr`ciun.Formidabil, nu?

Maggie [i Anthony petrecuser` noaptea \n tren. Avuseser`noroc. G`siser` dou` locuri unul lâng` altul.

Nu dormiser` deloc, dar nu erau câtu[i de pu]in obosi]i.Amândoi surescita]i, se l`sau du[i de mareea uman`.

– Toat` aceast` lume! exclam` Maggie.Pu]in nelini[tit`, ad`ug`:– Dac` p`rin]ii t`i vin s` ne \ntâmpine, m` \ntreb cum ne

vor g`si \n aceast` mul]ime!Nelini[tea ei spori [i murmur`:– Sper c` m` vor g`si simpatic`...– Te vor adora! o asigur` Anthony.{i, cu un zâmbet:– Te vor adopta imediat, crede-m`. Mama ta nu m-a

considerat imediat ca pe fiul ei?

– Este adev`rat...

316 MAURA SEGER

R`maseser` doar trei zile cu Elizabeth... Aceasta din urm`\[i f`cea bagajele – se preg`tea s`-[i \ntâlneasc` so]ul \nJaponia, unde fusese mobilizat. Cu un pic de noroc, va aveaocazia s`-[i \mbr`]i[eze fiul, pe Tad, \n cursul unei escale laManila, unde tân`rul pilot se g`sea \nc` pentru câtevas`pt`mâni.

Maggie se \n`l]` \n vârful picioarelor, \ncercând s` vad`mai departe. Dar nu z`ri nimic \n afar` de aceast` mare deumeri \mbr`ca]i \n kaki...

La mic` distan]` de acolo, Joseph Gargano \ncepea s` se\ngrijoreze. Opri un caporal.

– Exist` pu[ca[i marini \n acest tren? \l \ntreb` el.– Da, domnule. Mai multe sute! Dar s-au grupat \n

ultimele vagoane. |n curând vor trece de barier`, de acum.– Mul]umesc!Joseph era \nalt [i domina mul]imea cu un cap.

Dar considera c` nu poate vedea suficient de departe.Luându-[i so]ia de mijloc, o ridic` \n aer.

– Uit`-te bine! |i vezi?– Nu... Oh! A[teapt`!Tocmai \l recunoscuse pe Anthony. Zâmbea unei tinere

femei \n uniform` alb` care era lâng` el. Pe obrajii Mariei\ncepur` s` curg` lacrimi.

– Joseph! bâigui ea. Anthony sose[te!Vocea ei urc`.– Anthony! strig` ea cu toat` puterea.

OCHIUL FURTUNII 317

Recunoscând vocea mamei lui, el nu \ntârzie s-o g`seasc`,dominând mul]imea, ]inut` \n sus \n continuare de so]ul s`u.

– Mam`! strig` el.Câteva clipe mai târziu, erau to]i unii \n bra]ele celorlal]i.– Anthony al meu! exclam` Maria care continua s` plâng`

cu lacrimi fierbin]i. Las`-m` s` te privesc! Ce te-ai schimbat!Acum plângea \n hohote.– Am impresia c` visez!Joseph strânse mâna fiului s`u \ntr-un gest foarte energic.– Ei bine, domnule c`pitan...Acest ofi]er \n uniform` era deci fiul lui? Nu-i venea s`

cread`... Dac` s-ar fi ascultat, ar fi plâns ca [i nevast`-sa. Reu[itotu[i s`-[i re]in` lacrimile viclene care-i \n]epau pleoapele.

Anthony era [i el foarte emo]ionat. |[i reg`sea p`rin]ii cu obucurie amestecat` cu tandre]e.

Câteva fire albe \mpestri]au p`rul negru al tat`lui s`u. Cât despre maic`-sa, p`rea s` se fi mic[orat [i mai mult.

Maggie se ]inea pu]in \n spate. Zâmbea u[or intimidat`,ne[tiind nici ce s` fac`, nici ce s` spun`. Joseph se \ntoarsedeodat` spre ea.

– So]ia ta, Anthony? \ntreb` el. E[ti Maggie, nu-i a[a?|i deschise patern bra]ele.– E [i mai frumoas` decât credeam!– De unde [tiai c` este frumoas`? glumi Anthony.– Tu ai scris. {i Dominick ne-a repetat pe toate tonurile.Maggie devenise stacojie. |ncepu s` râd` pentru a-[i

ascunde jena.– Dup` Dominick, toate fetele sunt frumoase! spuse ea.

318 MAURA SEGER

Maria \[i s`rut` noua sa nor`.– Sunt atât de bucuroasd` s` te cunosc pân` la urm`,

Maggie!Cu pa[i len]i, se \ndreptar` to]i spre ie[ire. Joseph f`cu

semn unui taxi. Reu[ir` s` se \nghesuie [i ma[ina nu \ntârzies` p`trund` \n circula]ia dens`.

– Uitasem cât de zgomotos [i animat este New York-ul,murmur` Maggie.

Brusc, se nelini[ti. Va reu[i oare s` se adapteze acestuiora[ imens clocotind de via]`?

"Cu Anthony, pot face fa]` la orice!" \[i spuse ea.Amândoi aveau atâtea planuri... Peste câteva s`pt`mâni,

James [i Anthony aveau inten]ia s`-[i \ntemeieze companialor. Maggie \i va seconda. Acum era convins` c` televiziuneaavea un viitor sigur.

Dar nu va putea munci mult timp... Dac` b`nuielile \i eraujustificate, va aduce pe lume peste câteva luni primul ei bebelu[.Consacrarea dragostei sale pentru Anthony. Fratele cel maimare al unei familii numeroase, spera ea din toat` inima!

Se cuib`ri lâng` so]ul ei cu un mic oftat fericit. Furtuna secalmase pân` la urm`... Dup` atâ]ia ani de zbucium, calmulrevenise. |ncepea o nou` zi plin` de promisiuni [i de speran]`.

Sfâr[it

OCHIUL FURTUNII 319

giannijollys