O zi din viata meaVreau sa fac aceasta destainuire pt ca sunt un om chinuit intr-un fel si pt ca fiecare zi din viata mea incepe cu vesnicul “Haide, scoala, dracului odata”, urmeaza un gest nervos dar scurt prin care imi exprim bucuria intorcandu-ma pe partea cealalta.Ma trezesc totusi dupa 5 minute si parcurg cu pasi mici si repezi vesnicul drum atat de cunoscut noua spre aaa baie. Acolo…acolo…acolo…dupa aia….ma spal pe maini, pe fatza, pe gat, pe piept pe burta…pe ce mi-a mai ramas..trag ceva pe mine un pantaloon doi, un pulovar, doua, un palton, imi scot cu greu pijamaua si sprinten ca un parau de toamna-primavara ma duc la bucatarie unde se afla si frigiderul. Il deschid, inauntru este frig. Este frigpt ca altminteri frigiderul s-ar altera. Iau la intamplare sticla de lapte si oul dupa care imi prepar o sticla de lapte si respective un ou. Ma uit la ceas, ceasul bobeda care arata ora exacta cu un sfert de ora mai devreme nu mai ajung la serviciu, ies pe usa trantind usa, uitand cheile pe dinauntru si aragazul aprins. Ma-ntorc, sparg usa, inghit oul, inched aragazul, rostind porintre dinti cateva maxime si aforisme de larga popularitate. Ajung in statia de tramvai. Lumea se uita la mine ca la un caine Saint-Bernard care mananca intr-o zi cat o cresa de copii cu educatoare cu tot asa cum scrie in ziarul pe care il citesc la intamplare. Pe scara tramvaiului care tocmai soseste trei tinere calatoare stau agatate de gatul unui cetatean care calatorind pe scara nu prezentase biletul la control. Odata oprit in statie ma reped spre usa din mijloc asa cum se reped apele Gangelui in sezonul plpios. Apuc puternic cu mana bara moment in care cineva incepe sa tipe. Imi cer scuze, la intamplare, si caut adevarata bara printer picioarele calatorilor si calatoarelor. O gasesc, sun fericit. Tramvaiul se pune in miscare. O doamna aflata pe scara scapa copilul din brate peste politaiul din intersectie. Ne dam seama dupa linistea femeii ca pierderea nu e esentiala, acasa mai are inca 24. ne mandrim cu totii: “Iata asadar, si printre noi, o mama eroina”. Linistea ce domneste peste noi e taiata de o galagie usor de recunoscut: “Tinere, ma vezi femeie batrana, gravida, invalida si cu-n copil in brate ..si nu-mi cedezi locul…dar traditia de invingator al acestui popor isi spune inca o data cuvantul pt ca nimeni nu cedeaza nimic si totul revine la normal. Spre seara, ajung in sf la service cand trebuie sa ma-ntorc pt ca maine incepe o noua zi de munca