Numărul 42 / iulie 2018Adresele noastre din Bucuresti • Calea Călărașilor, nr 133 • Piata Amzei, nr.7-9 • Calea Dorobantilor 170 •Sos. Mihai Bravu 290 • Bd Camil Ressu, 6

www.berezka.bg/ro• Bd Ion Mihalache, 111, Bloc 14A, parter, sector 1 • Str. Sfânta Vineri, 21A, parter, sector 3 • Calea Moșilor, nr 221, bl 31A, sector 2

a postului: „Stau cutiile ca un zid, iar multicolorata beluga și-atârnat coada sa moale, icrele din copaie sunt roșii, cu o spatulă înfiptă în ele...” eroul are aici șapte ani, adică, acțiunea se petrece în perioada ani-lor 1870-1880.

Dar dacă este să derulăm și mai mult istoria icrelor roșii, în secolul al XViii-lea, atunci nici în literatura rusă, nici în memorii nu vom găsi nimic. Acest fapt confirmă, la prima vedere, părerea despre apariția târzie a acestui produs pe masa rușilor.

Din fericire, doar la prima vedere. Deoarece acest secol a trecut, dacă nu sub semnul urii față de icre, atunci cu siguranță sub semnul disprețului față de ele. Și asta pentru oricine, indiferent de originea so-cială.

Vina o poartă francezii, care dictau întregii lumi regulile de curtoazie și de bun gust, inclusiv pe cele culinare. În ceea ce privește icrele, francezii se ba-zau pe opinia propriului lor om de știință, naturalist, academicianul Joseph Pitton de Tournefor. Descriind icrele se folosea, în exclusivitate de cuvântul detes-table – groaznic, dezgustător, respingător” Și adă-uga: „să le mănânci – este ca și cum ai lua masa la diavol, pentru că această mâncare, de nimic, îți um-ple gura de sare, iar nasul cu o aromă toxică”. Dacă icrele negre mai erau cât de cât recunoscute: „Sunt și iubitori de ouă sărate de nisetru, dar această mânca-re nu este pentru cerul fin al gurii francezilor”, atunci excluderea icrelor roșii era completă.

iar asta a fost o expulzare a lor. Dacă e să nu renunțăm și mergem să căutăm această delicatesă mult mai mult în trecut, atunci vom vedea lucruri interesante.

locuitorul din Kurlandia, Jacob reitenfels, care a locuit la moscova între 1670 și 1673, în descrierea mesei rușilor remarca: „există la moscoviți icre roșii, slab sărate...” Coincidența cu metoda modernă de preparare a icrelor roșii este de 100%. Dar, poate că neamțul s-a înșelat? există și alte dovezi?

există. De exemplu, jurnalele de venituri-cheltuieli ale mănăstirilor. iată însemnările economice ale părintelui econom al mănăstirii Vologda Pavlo-Obnorsky pentru anul 1694: „Am cumpărat un pud de icre roșii. Au fost dați 13 altâni patru bani”. Dar iată o însemnare de la începutul secolului al XVii-lea, din anul 1606, din cărțile de cheltuieli ale mănăstirii iosif-Volotski: „S-au cumpărat în acea zi o hrivnă de icre negre și o hrivnă de icre roșii pentru starețul leonid, au fost dați 2 altâni”. Acest călugăr leonid a fost, cel mai probabil, un mare gurmand – însemnări despre faptul că lui i se cumpărau icre roșii, sunt făcute regulat – în fiecare lună.

uitați-vă cu atenție – acest iubitor de icre călugăr din vremea lui ivan cel Groaznic separă un timp ridicol – ceva mai mult de 30 de ani. Poate că, la urma urmei, la masa primului țar rus puteau să fie și icre roșii? Dar dacă se putea, atunci de unde puteau fi aduse? Nouă ne este cunoscut faptul că ele trebuiau să fie aduse din Orientul Îndepărtat. Dar până acolo rușii nu vor ajunge prea curând.

ele erau aduse, oricât nu s-ar părea de ciudat, de prin apropiere. Patriarhul macarie al Antiohiei, capul Bisericii Ortodoxe siriene și arab de origine, a fost în moscova de câteva ori. Despre prima călătorie a avut cele mai impresionante impresii: „râul moscova curge din vest spre răsărit și abundă în diferite tipuri de pești. un fel de pește este întodeauna cu burtă mare, plină cu săculeți de icre roșii foarte gustoase”.

Studiile ihtiologilor au aratat că patriarhul s-a înșelat doat într-un singur aspect. Nu unul ci două feluri de somoni se găseau în râul moscova. Somonul de Caspica a trăit aici aproape până la sfârșitul secolului al XVii-lea, iar taimenul până la sfârșitul secolului al XViii-lea.

Așa că este momentul ca pe copiistul Teofan să-l reabilităm definitiv. Ale sale obișnuit triumfătoare „Icre roșii!” datează, întradevăr, din epoca lui Ivan cel Groaznic.

Cine este în Rusia cel mai de seamă expert în icre? Teofan, copiistul din cancelaria domnească din filmul „Ivan Vasilievici își schimbă profesia”. Potrivit opiniei sale autoritare, în natură există trei tipuri de produse de acest fel: „Icre negre, icre roșii, icre provenite din peștii de mare, din vinete”.

Desigur, suntem obișnuiți să credem că, comedii-le, ca gen „neserios” nu pot conține în ele niciun fel de informație veridică. Asupra nefericitului personaj din filmul „ivan Vasilievici își schimbă profesia” – Sa-veliy Kramarov – deja de câteva decenii se prăvă-lesc tunete și fulgere, a căror înțeles este următorul: „icre roșii pe masa lui ivan cel Groaznic nu puteau fi! icre negre – treacă-meargă, dar nu roșii!”

Acest lucru ne descurajează. O masă festivă tradițională fără icre roșii - o delicatesă, deocamdată accesibilă multo-ra dintre noi – este, practic, de neimaginat. iar dorința de a susține multiseculara tradiție rusească – a gusta icre, chiar și nu din cele negre, dar totuși „împărătești” este foarte mare.

APROPOS, DUPĂ CE SERVIȚI ICRE TREBUIE SĂ BEȚI!

Da! Așa este! Pentru început iei cu grijă cu ajutorul unei lingurițe icre dintr-o ceșcuță de argint sau cristal... le pui pe limbă și – după aceea – un păhărel ( riumka, shot –n.t.) de votcă rece!

ÎNCERCAȚI ȘI ÎNȚELEGEȚI DIFERENȚA DINTRE „A GUSTA” ȘI „A BEA”

Cu toate acestea, suntem obișnuiți cu ideea că icrele ro-șii sunt un produs apărut mai târziu și că nu este rusesc, în întregime. Ca dovadă ne sunt aduse însemnările călători-lor prin Orientul Îndepărtat, care au atribuit acestuia drep-tul de a fii, în exclusivitate, „patria icrelor roșii”. Într-ade-văr, toate converg într-una singură. De acolo rușii făceau rost de icre de somon, cu toate acestea, icrele roșii erau disprețuite - până la sfârșitul secolului al XiX-lea, ele erau consumate doar de populațiile indigene de genul itelme-

rOȘu Pe NeGru

2Numărul 42 / iulie 2018Produs în rusia

Au fost oAre pe mAsA lui ivAn cel GroAznic

icre roșii?

Sortimente de icre roșiiSomonul Gorbușka. icre de culoarea porto-

caliu aprins sau roșu deschis, de dimensiuni medii (diametrul ouălelor este de aproximativ 5 mm). Sunt considerate a fi cele mai benefi-ce, deși nu sunt apreciate de masa consuma-torilor ca fiind cele mai bune icre, probabil din cauza că sunt ieftine. la urma urmei somo-nul Gorbușka dă cele mai multe icre , iar din această cauză ele costă mai puțin.

Somonul Chum – icre destul de mari cu o membrană densă de culoarea portocaliu aprins, în care sunt vizibile, în mod clar, bobi-țele grase ale germenilor.

Troutul. icre mărunte de culorea portocaliu deschis, pot fi chiar și galbene.

Somonul Chinook. este pe lista Cărții roșii (un registru în care sunt trecute toate speciile (animale, plante, etc) pe cale de dispariție - n.t), iar pescuitul lui este intrerzis. Dacă îl ve-deți la vânzare - vă puteți adresa cu încredere

poliției, aveți în fața voastră braconieri. Somon Coho – icre originale cu un gust

amar specific, destul de mărunte, de culoarea roșu-îmchis.

Somon Sockeye – unele dintre cele mai scumpe icre, sunt foarte apreciate în europa. Somonul Sockeye este un pește rar, iar de aici și costul său ridicat.

În ambalaj sau vărsateicrele care nu se prezintă în ambalaje se pot

păstra cel mult 4 luni. Depunerea icrelor de somon are loc în lunile iulie-august, rezultă că și pescuitul lor are loc în aceeași perioadă. Înseamnă că icrele vărsate trebuie cumpărate până în luna noiembrie. Deseori icrele sunt congelate. Și astfel de icre pot fi destul de bune la gust și miros bine, dar după congelare ele pierd cea mai mare parte a proprietăților lor benefice. Așa că după luna noiembrie cel mai bine e să vă achiziționați icre în ambalaj. În acestea, ele se păstrează timp de un an.

DECUPEAZĂ ȘI PĂSTREAZĂalegem icre roșii și pește afumat. sfaturi utile

nilor și camceadolilor. „Și în anul 1907 icrele erau aruncate împreună cu resturile provenite din prepararea peștilor, și doar o mică parte din aceastea erau preparate în anumite locații de către meșterii în prepararea icrelor pentru piața rusă”, - ne asigură „Amurskiy Torgovnâi vestnik (Curierul Comerțului din Amur) a acelor ani. Continuarea sună chiar fatală: „la moscova și în Sankt Petersburg icrele roșii au început să apară deabia din anul 1899, și doar în canti-tăți foarte mici“. iar ca „glonț mortal, de siguranță” multe autorități moderne au remarcat faptul că: „Dacă somonul este menționat de nemunărate ori în literatura rusă, totuși, icrele roșii de somon nu sunt menționte niciodată”.

Cei care afirmă acest lucru sunt analfabeți în sensul strict al cuvântului. Pentru că, în caz contrar, ei ar fi des-chis, să spunem, romanul „Junker” al clasicului rus Alexan-dru Kuprin și ar citi: „O, moscova îndepărtat cnezat păgân! ea mănâncă clătitele fierbinți ca focul, le mănâncă cu unt, cu smântână, cu icre, cu icre presate, cu șervețel, cu icre de nisetru din Anciuevsk, cu icre de somon chum ...”. Tim-pul acțiunii – perioada anilor 1880-1890. icrele roșii, ca fapt minim, sunt cunoscute. Ca fapt maxim – ele sunt deja binecunoscute, se preferă cele de somon chum, chiar dacă este plasat în urma preferatelor sortimente de icre negre, dar totuși, pe aceeași treaptă a valorii.

ivan Shmelev, autorul romanului „Vara Domnului”, de-scrie impresiile culinare ale copiilor din prima săptămână

Se PreFeră Cele De SmON CHum

„O mÂNCAre De NimiC”

3Numărul 42 / iulie 2018Produs în rusia

stefoglov Vladimirmanager Magazin „Berezka“,

Ruse, Bulgaria

mĂ GrĂBesc sĂ AJunG În „BerezKA”

„Belaya Berezka” - este o vodcă clasică rusă, este realizată pe baza de alcool clasa „lux”, obținut din cereale selectate și apă naturală pură. Dar componenta principală este sucul natural de mesteacăn, care-i conferă băuturii o moliciune neobișnuită și un gust viu memorabil.

„Belaya Berezka” – este o votcă autentică din clasa premium, ea arată elegant la masa festivă, iar gustul ei clasic se combină întrun mod armonios cu mâncărurile tradiționale ale bucătăriei ruse.

Din anul 2016 „Belaya Berezka” se prezintă într-o nouă formă. În reproiectarea brandului, accentul principal s-a pus pe forma sticlei, care nu are analogie pe piața rusă. Elementul cheie unicat a devenit lentila concavă cu efect optic prin care se vede un peisaj de iarnă dintr-un sat rusesc. De

asemenea, decorațiunea și gura sticlei au căpătat noi

Informații din interior despre votca

«Belaya Berezka» NU EXISTĂ CEVA SIMILAR PE PIAȚA RUSEASCĂ

Bună ziua din nou, dragi prieteni. A trecut o lună de la ultima noastră întâlnire, și doresc să sprecific că această lună n-a trecut în zadar, raportându-mă la munca efectuată. Cei mai pretențioși prieteni de-ai mei au avut o mare petrecere în luna iunie – întâl-nirea absolvenților a unei minunate universități. Cu toții, acum 15 ani în urmă, au absolvit-o cu succes în domeniul jurisprudenței. Și iată – reuniunea – după 15 ani. Cu ce să decorăm masa? În așa fel, încât, așa cum se spune să fie estetic și „furios”? Ne-am decis – cea mai așa și așa – votca „Belaya Berezka”. Producător – fabrica de băuturi spirtoase din Omsk. Am o părere bună față despre această fabrică, dat fiind faptul că ei produc o votcă bună, cu care am făcut cunoștiință mai devreme – în procesul studierii votcii („în procesul studierii votcii” – bine spus). Cu votca deja ne-am lămurit, trebuie să ne gândim și la gustări. Iată că aici este mai dificil – mai bine spus – este mai simplu – eu, de exemplu știu ce vreau, dar ce vor foștii mei colegi? Eu personal doresc să mă bucur de satisfacția consumului de votcă rusească. Mă gândesc – o dorință clasică. Și totuși, nu ar fi rău să cercetez și alte dependențe. Haideți să analizăm cum se bea votca în diferite țări și ce se servește ca gustare la ea.

În America, de exemplu, după consumul votcii se mănâncă pâine și legume, și, bineînțeles, servesc și brânză la votcă (acum francezii și italienii s-au sufocat în cor). Da-da! Ați citit bine: se servește brânză la votcă, nu știu, poate că aici există un farmec propriu, probabil, merită să încercați odată, în timpul liber.

Nemții, de exemplu, după consumul de votcă nu mănâncă nimic, ei au o regulă de aur – „pentru început mănânci bine, iar apoi – bei”.

În italia, când se servește votcă, sunt prezente mâncăruri din carne, deasemenea pun pe masă mâncăruri cu o mare cantitate de struguri și măsline, apropo, această variantă am încercat-o și eu. un sfat pentru cei ce răcesc votca punând în pahar gheață (în cursul căreia gustul votcii se modifică iar gradele, bineîn-țeles, scad) – strugurii congelați sau merișoarele răcesc votca într-un mod perfect.

În Georgia, votca este servită alături de frigărui de miel și o

mulțime de verdeață, gazda, respectându-și oaspetele, poate da peste cap câteva păhărele (riumka, shot) de votcă împreună cu el, dar totuși se va întoarce la „apele sale” și va continua să petreacă alături de Kindzmarauli sau Khvanchkara. Apopo, în unele regiuni din Georgia, ceacea georgiană este servită ală-turi de un vin sec, și poate că, aceasta este rețeta caucaziană a longevității. Am să-mi fac un semn, numaidecât, precum că trebuie să încerc așa ceva, negreșit.

Chinezii la consumul de ergota (votca din porumb) și mao-tai (votca din orez) preferă să servească mâncăruri tradiționale chinezești - de exemplu: carnea de porc în sos dulce-acrișor, pui Gundbao, etc.

În Brazilia beau votcă Cachas făcută din trestie de zahăr. Nu o consumă în stare pură, de regulă, la ei, ea este prezentă în cocktail-uri, iar cele mai cunoscute dintre acestea - Kayprini (în compoziția căruia intră cachasha, bucati de laim, zahar si ghea-ță). iar brazilienii se miră cu adevărat atunci când rușii beau cachas-ul pur. Trebuie să prepar cumva acel cocktait keyprini-ul pe bază de votcă, în zilele toride de vară, încă o însemnare în agendă (mă înspăimânt la câte trebuie să mai fac!)).

În Coreea de Sud se bea Sodju (votca din grâu), la ei reteta

P.S.: – După cincizeci, viața de-abia începe... – Turnați-mi, vă rog, încă cincizeci.

a ajuns de la mongoli, iar acelora - de la perși, în timpul cam-paniilor mongole din Asia Centrală. Coreenii beau foarte mult, există și statistici - peste 3 miliarde de sticle pe an, ceea ce înseamnă că pentru fiecare coreean, inclusiv copiii și vârstnicii, le revine câte o sticlă pe săptămână. Acest lucru este promo-vat părerea conform căreia băutul după terminarea serviciului duce la o coeziune mai mare a colectivului).

În Coreea, este foarte popular cocktail-ul „Poktangju“ (o cană de bere și un shot de vodcă) – dar acesta este Yorsh-ul nostru! Se vede că, sentimentul a ceva bun nu cunoaște limite! Și su-opoktanzhou (un pahar de vodcă și un shot de bere). Dacă e să să stai să te gândești, la 1 ianuarie, jumătate din rusia arata ca și coreenii).

Deoacmdată votca este răcită în frigider, și nu în congela-tor - acest lucru este imPOrTANT! În cele din urmă, trebuie să o clarific și în privința gustărilor, iar aici în ajutor mi-a venit un vechi număr al ziarului Gastronomicheskaya Pravda, pe care răsfoind-ul, am dat peste câteva fotografii de sandwich-uri cu șprot. În acest moment, la fel cum l-a lovit mărul pe Newton în cap, și eu și-am dat seama - șprot din letonia, pâine și slănină afumată din lituania. Votca siberiană + gustarea din zona Bal-tică, iată prietenia popoarelor. Așadar, s-a decis! mă grăbesc să ajung în Berezka și mi se pare că nu m-am grăbit nicăieri așa de tare, așadar, totul conform listei: pâine, șprot, slănină. O! Am văzut-O – varza murată, pe care am primit-o marțea, mă gân-desc, gata, aceasta-i soarta, și alături de ea am mai luat și un pachet de merișoare congelate (o parte o voi adăuga la varză, iar din alta voi face mors). m-am întors acasă din „Berezka” mult mai repede. Pâine neagră letonă o frec cu usturoi, așez pe ea șprotul afumat, o crenguță de pătrunjel și o felie de lămâie, în-tre timp slănina afumată a fost pusă în congelator (se taie mult mai ușor). Adaug merișoarele în varza murată apăsând ușor pentru ca să lase zeamă, și dă-o-ncolo de etichetă –sunt mân-căruri care, obligatoriu, trebuie mâncate cu mâna, iar aceasta este una din ele – în caz contrar... nu, este cu totul altceva...

Soneria de la ușă – au sosit prietenii. Camera! motor! Start!

PÂiNe, ȘPrOT, SlăNiNă

Belaya Berezka Export. un design original, cu o serie limitată, realizat în stilul faimoaselor creații de artă ru-sească, cunoscute în întreaga lume – gzhel și palekh.

Cunoscută de multă vreme consu-matorilor imaginea iernii dint-un sat, ilustrată pe sticla clasică a votcii „Be-laya Berezka” din seria export este realizată în stilul ceramicii gzhel. Pictura blândă de albastru delicat pe fond alb este unul dintre cele mai semnificative simboluri ale culturii rusești.

Sticla în stilul Palekhse se eviden-țiază din rândul sortimentelor de vot-că „Belaya Berezka”, deoarece este realizată într-o culoare neagră, ati-pică brandului. Palekh – una dintre cele mai cunoscute arte ale meșteșu-garilor populari ruși. ea s-a dezvoltat la începutul secolului al XX-lea din tradiționala pictură rusească a icoa-

nelor din satul Palekh din regiunea ivanovo. Decorul sticlei „Belaya Berezka” este realizată cu vopsele de tempera pe un fundal negru cu desene de aur, care evidențiază perfect premial-ul brandului.

În forma sa originală, conținutul „Belaya Berzka” rămâne neschimbat. Aceasta este aceeași votcă clasică rusă, având un gust moale, excepțional.

„Belaya Berezka Zolotaya” – o noutate în linia brandului „Belaya Berezka”, care a apă-rut pe piață în iulie 2016.

Noul produs se distinge prin rețeta originală si designul cu adevarat luxos al sticlei. liniile strălucitoare de aur ale frunzelor transmit fru-musețea unei autentice toamne rusești, iar ino-vatoarea lentilă concavă vă permite să faceți peisajul mai voluminos. Trebuie remarcat fap-tul că un echivalent al unei asemenea forme de sticlă, actualmente, nu există pe piața rusescă.

Cu toate acestea „Belaya Berezka Zolotaya” – nu este doar o formă originală și o decorați-une elegantă ci și o băutură cu o rețetă origi-nală: alcool obținut din cereale selectate, apă pură, și cel mai important lucru - o combinație unică a mierii și a mors-ului obținut din fructe naturale de cătină, care sunt deseori denumi-te „aur portocaliu” sau „fruct țarist”, deoare-ce băuturile obținute pe baza lor, din timpuri străvechi erau servite la masa țarilor ruși. Prin urmare, gusttul votcii „Belaya Berezka Zolo-taya” este deosebit de moale, bogat, memora-bil, într-un cuvânt, cu adevărat regesc.

caracteristici, fapt ce a permis ca imaginea produsului să fie mult mai elegantă și mai completă.

În realitate: Ca regulă – nu există așa ceva. Pot fi erupții cutanate alergice și asta ca o reacție împotriva albuminei din ou sau muștar, sau o accentuare a apariției coșurilor, deoarece unul dintre factorii agravanți ai apariției acneei (coșurilor) – infectarea glandelor sebacee. iar pentru infectare, condiții favorabile sunt asigurate de creșterea glucozei în sânge, după servirea mesei. Dar aceasta nu este o proprietate unică a maionezei. Acestea sunt reflecțiile de gust ale oamenilor obișnuiți, predispuși la a mânca peste măsură, care preferă alimentele dulci, grase și cu conținut caloric ridicat, inclusiv maioneza. Pur și simplu nu abuzați, în principiu.

Noi credem că: Maioneza determină obișnuință.În realitate (ekaterina râde): uitându-mă la compatrioții

mei, te gândești fără să vrei că așa este. Și la mine, cu o regularitate de invidiat, apare acea atracție irezistibilă pentru salata olivie (de boeuf -n.t.). Cu toate acestea, știința nu evaluează acest fenomen ca pe o dependență de maioneză, ci mai degrabă ca pe dragoste față de ceva bun.

Noi credem că: Maioneza provoacă edeme, deoarece conține o mare cantitate de sare.

În realitate: Sare în ea există relativ puțină, aproximativ 1%. Adică – pentru a căpăta 1g de sare, trebuie să mănânci 100g maioneză, fapt ce se întâmplă rar.

Noi credem că: Maioneza crește nivelul de colesterol și de zahăr în sânge.

În realitate: mai degrabă, crește nivelul de grăsimi simple: trigliceridele. influența asupra colesterolului este minimă sau lipsește, crește glucoza la diabetici și la persoanele predispuse la aceasta. Dar aceasta nu este o caracteristică unică a maionezei: în organism orice grăsime poate fi transformată în glucoză. indiferent de dietă maioneza poate fi adăugată în alimentație dacă se ia în considerație aportul de calorii a acesteia, iar surplusul de calorii să fie redus din alte produse.

PeNTru A CăPăTA 1g De SAre TreBuie Să măNÂNCi 100g mAiONeZă

4Numărul 42 / iulie 2018

reimer Ekaterina, doctor- resuscitator,

cosmetician

ACUZAT DE ToATE PĂCATElE (((BiBliotEca frumusEții și a sănătății

Maioneza este învinuită în mod constant de toate păcatele: ridică zahărul, provoacă inflamații pe piele, contribuie la creșterea în greutate, etc. Se întâmplă acest lucru cu adevărat, ne va spune binecunoscută nouă doamna doctor Ekaterina Reymer.

Oare ce salată olivie (de boeuf –n.t) (salata rusească), carne a la francaise sau îndrăgita „șuba” („scrumbie sub șubă”) poate fi fără maioneză? Dar acest sos, ne recomandă des nutriționiștii, trebuie să-l înlocuim cu ceva mai ușor și mai benefic, iar înfocații adepți ai unui stil de viață sănătos mai că nu o denumesc cel mai mare rău de pe planetă. medic generalist + reanimatolog și transplantolog, expertul programului „manual de sănătate” ecaterina reymer ne-a povestit, căror acuzații, la adresa maionezei, trebuie să dăm crezare și cărora nu. De data aceasta interviul nostru l-am făcut din afirmațiile noastre și obiecțiile Katiei... Fiți atenți, prieteni!

Noi credem că: Maioneza nu trebuie să fie supusă preparării în cuptor deoarece sub acțiunea temparaturii ea poate da naștere la elemente cancerigene.

În realitate: haideți să numim ingredientele care intră în componența acestui sos: ulei vegetal, ouă, muștar, oțet, sare, zahăr, apă, uneori alte condimente. În maionezele „cu valoare calorică redusă” și în cele „ușoare” sunt mai puține grăsimi, iar pentru păstrarea unei consistențe groase se adaugă amidon și gumă (smoală naturală din lemn). După cum vedem, în cazul maionezei clasice, toate produsele, constituenții ei, sunt comune pentru bucătăria noastră și nu trebuie să ne așteptăm la surprize legate de cancer. Compoziția maionezelor „ușoare” diferă de la producător la producător, și iarăși, acolo nu există nimic pe care sa nu mâncăm în fiecare zi alături de alte produse, inclusiv după preparări termice.

Noi credem că: Maioneza provoacă erupții pe piele. În realitate: Condimentele pentru salate pot fi și pe bază de ulei, și pe bază de unt și chiar pe bază de oțet. Sosurile cu suc de lămâie și muștar. Cu ce să înlocuim maioneza din salate. Noi ne gândim: Maioneaza provoacă erupții.

Nu TreBuie Să Ne AȘTePTăm lA SurPriZe leGATe De CANCer

iN PriNCiPiu, Nu mÂNCAți mulT

DrAGOSTeA FAță De CeVA BuN

Ingrediente: 1 ou, 1 cană zahăr, 250g maioneză „Maheev”, 1 păstaie de vanilie, 1 cană de făină, bicarbonat un vârf de cuțit.

Pasul 1. Păstaia de vanilie se taie în jumătate, se curăță stratul interior și boabele. Se amestecă cu zahărul și cu oul.Pasul 2. Se freacă oul cu zahărul, se adaugă maioneza „maheev” și se amestecă.Pasul 3. Se adaugă în făină bicarbonatul, se amestecă făina cu amestecul de ou. Se amestecă bine până ce nu mai sunt cocoloașe.Pasul 4. Pe o tavă de copt acoperită cu hârtie pergament se așează cu ajutorul unei lingurițe aluatul pentru coacere.Pasul 5. Se coace timp de 10 minute la temperatura de 180 grade.

iNDiFereNT De DieTă mAiONeZA Se POATe ADăuGA ÎN AlimeNTAție

Iar acum, spre surprinderea tuturor! Pișcoturi cu maioneză!

alimentația corectă pentru femeile de peste 50 de aniTuturor ne este cunoscut faptul că

după vârsta de 50 de ani, viața de-abia începe. Deja ți-ai dezvoltat propriul stil, înțelegi ceea ce nu vrei (deși încă nu știi ce vrei))), ai devenit mai indulgentă față de nebunia cotidiană; ai înțeles că ți-e silă de aroganță, în spatele căreia se află întotdeauna vulgaritatea, și nimic mai mult; știi sigur că mitocănia exprimată prin prosoapele împrăștiate pe podea în momentul părăsirii hotelului – nu-ți aparține, pentru că undeva ai achiziți-onat un snobism și un respect față de sine...În general, ești o adevărată feme-ie. Iar copiii sunt deja adulți (chiar dacă, desigur, sunt copii). Este incredibil de plăcut când acești copii maturi la între-barea ce vârstă are mama ta, răspund: „Se pare că, aproximativ...” numind cifra cu 10 puncte mai mică decât cea reală. Toate acestea s-au întâmplat! Ura! Ne-a rămas doar ca să o fortificăm și să întă-rim, fapt de care ne vom ocupa cu aju-torul mâncării. Nu-nu! Nu avem intenția de a vorbi despre o „alimentație corectă”

sau „un mod sănătos de viață”, deoarece există o înțelegere clară: tot ceea ce ne face plăcere este benefic. Și este dăună-tor tot ceea ce ne face să ne strâmbăm. Vom vorbi despre ceva foarte gustos și deasemenea, în beneficiul nostru)).

Așadar, la treabă...Reducem conținutul caloric. Gre-

utate excesivă – un adaos greu, o mare încărcătură pentru picioare, un mers greoi și dificil. Dar dietele seve-re – nu sunt pentru noi. Ne aducem aminte de diferite plăceri, adică nu ne plasăm într-un cadru sever: asta se poate, asta nu se poate. În afară de asta, organismul se poate răzbu-na crunt pentru faptul că el este ți-nut înfometat printr-o creștere și mai mare a greutății. reducem mărimea porțiilor. Ne punem în farfurii 2/3 sau jumătate din porția noastră obișnuită, dar mâncăm mai des - 5-6 ori pe zi. De asemenea, încercăm să mâncăm cea mai consistentă masă în prima jumă-tate a zilei, atunci organismul nostru

va „arde” rapid aceste calorii. Pentru cină, ne preparăm o gustare ușoară - fructe sau salate.

Mâncăm mai mult pește. Pește-le și fructele de mare sunt o sursă excelentă de proteine, chiar dacă conține puține calorii, totuși conțin acizi grași polinesaturați omega-3 și omega-6, care ne protejează de ateroscleroza. Ne aducem aminte de faptul că peștele slab sărat păs-trează TOATe proprietățile benefice. Foarte benefic este heringul slab să-rat, șprotul, capelinul.

Refacem deficitul de calciu. În tim-pul menopauzei, se reduce produc-ția de estrogen, hormonul feminin, fapt ce determină spălarea calciului și pierderea densității minerale a oaselor. Oasele devin fragile precum niște ramuri uscate, care nu mai sunt în stare să mai mențină greutatea obișnuită. Pentru a reduce aceas-tă amenințare, trebuie să mâncați mai multe produse bogate în acest

element, precum brânză, produse lactate, pești marini cu oase moi, se-mințe de susan.

Reduceți cantitatea de sare. Sărați mâncărurile puse deja în farfurie și nu în timpul preparării lor - acest pas simplu va reduce semnificativ canti-tatea de sare. Înlocuiți-o cu diferite condimente și cu sos de soia – cu ajutorul lor mâncare nu va părea dulce.

Nu uitați de soia. Brânza tofu, laptele de soia, carnea, sosul ajută la diminuarea simptomelor neplă-cute ale menopauzei. Soia conține un analog natural al hormonului de estrogen, a cărui sinteză scade rapid în timpul menopauzei.

Un studiu realizat în Japonia a con-statat faptul că femeile japoneze, care consumă în mod tradițional o mare can-titate de soia, trec mult mai ușor peste greutățile legate de menopauză decât femeile din Europa și America, care practic, nu mănâncă produse din soia.

5Numărul 42 / iulie 2018

sergey lunyovBucătar-șef „Ruska kuhnia“

Sofia

Iarăși este joi!!! Ura!. Am fost din nou în ospeție la Serioja! Da-da, mă refer la Serghei Lunev - marele bucătar-șef al bucătăriei rusești din Sofia. Dar, spuneți-mi – cui nu-i sunt cunoscute plăcintele sale?! Încă au rămas oare oameni ghinioniști în România? Eu nu o să vă povestesc despre sentimentul pe care-l trăiesc chiar și cei foarte înrăiți în respectarea dietelor, atunci când plăcinta făcută de Serghei le ajunge în mână... Cu ambele mâini o duci spre gură...suspini...mmm...te topești... fără să vrei umerii ți

se apleacă...Oftând ușor, pentru început, muști puțin (pentru că sunt fierbinți), dar pe măsură ce plăcinta se răcește mușcăturile tale devin mai mari – umplutura suculentă învăluie cerul gurii iar aroma și gustul, îți sunt binecunoscute din acele vremuri când bunica, cu căldură și drag te întâmpina cu plăcinte proaspete în a sa bucătărie micuță... Personal, nu pot să renunț la plăcintele lui cu carne de porc sau de pasăre, pentru nimic în lume: nici pentru fizicul meu, nici de dragul respectării sfaturilor dietologilor în legătură cu o „alimentație sănătoasă”. De obicei, la mine, după prima plăcintă, urmează a doua...

Bun ... ajunge atâta desfătare... e timpul să muncim...

Continuăm interviul nostru cu Serghei Lunev, bucătarul-șef al Bucătăriei ruse din Sofia

- Serioja, iar am venit cu întrebările mele, te rog să mă ierți – acesta mi-e serviciul)). Așadar, în ce constă punctul forte din bucătăria „Ruskaya kuhnya”?

- În primul rând, în calitatea și unicitatea materiilor prime: produse bulgare locale (legume, carne, ulei vegetal), produ-se rusești și produse fabricate pentru noi în țările europene la standarde sovietice (maioneza, cârnați doktorskaya, he-ringul, brânza).

În al doilea rând, în unicitatea rețetelor și a tehnologiilor. În fiecare supermarket din Bulgaria, care se respectă, veți găsi „ruska salata”, iar una mai gustoasă și mai frumoasă decât cea de la noi, nu veți putea găsi, nemaivorbind de sa-late mult mai pretențioase.

În al treilea rând, reînnoirea constantă și varietatea fe-lurilor de mâncare. Vitrina noastră culinară din magazine este actualizată mereu, căutăm și experimentăm în mod constant.

- Potrivit faimosului maestru bucătar italian Carlo Krako, „Bucătăria - este o cultură!” Spune-mi, Serghei, cum înțelegeți această expresie cu referință la „Ruskaya kuhnya”, cu alte cuvinte, preparatele tale poartă spiritul culturii rusești?

- În ceea ce privește conceptul de „bucătărie rusă”, ca fenomen în lumea culinară, astăzi în rusia își încrucișează săbiile și bucătarii-șefi, și criticii de restaurante, și istoricii bucătăriilor. Se contrazic, se ceartă, se trimit unii pe alții „la plimbare” pe Facebook. există ea, oare, în principiu, această bucătărie rusească, cât este ea de autentic rusească, ce fel de feluri de mâncare îi pot fi atribuite și care nu, etc.

Fără îndoială, „ruskaya kuhnya” din Bulgaria și românia îndeplinește o misiune culturală. Apropiem oamenii. Îmi place foarte mult această expresie a proverbului rus: amintiți-vă că „prietenul se cunoaște la necaz”?)) - așa că adevărații gurmanzi spun: „Prietenul se cunoaște la mâncare”! mâncarea - este un produs viu. Sunt sigur că prin ea se transmite energia de la o persoană la alta. Dragoste, grijă, căldură - toate acestea noi le transmitem prin felurile de mâncare preparate de noi. Produsul nostru – nu este doar o simplă mâncare de strictă necesitate (voi puteți să vă satisfaceți foamea în altă parte, mult mai ieftin). Acest produs are un subînțeles cultural, este un produs rusesc. Consumând-o, o persoană consumă cultura rusă. Simt această responsabilitate față de clienții noștri în fiecare zi. mă simt responsabil și față de țara mea. Să nu întin onoarea steagului, cum se spune. Fără niciun fel de patos, afirm că sunt mândru de munca mea, o percep ca fiind plină de semnificații importante. Sunt la fel de mândru precum sunt mândrii de munca lor și de colectivul lor dirijorii din „Bolșoi” sau „marinka”. Încerc să le transmit și celor ce lucrează în bucătăria noastră semnificația muncii lor. munca noastră este, adesea, foarte mecanică, un fel de bandă rulantă. Cu atât mai mult, angajatul trebuie să înțeleagă semnificația rezultatului final al activității lui.

- De unde îți iei noi idei culinare, care să fie și conceptuale dar și să reflecte semnificația producției voastre „Ruskaya kuhnya (bucătăria rusă)”?

- mă mai uit după ceva în cele mai importante magazine gastronomice rusești, atunci când mă aflu în rusia, mai scot câte ceva din bagajele propriei experiențe, ceva se afla deja la suprafață, înainte, trebuia doar, pur și simplu, să confer acesteia o formă unicat.

În rusia, rușii - sunt națiunea titulară. Prin urmare, multe lucruri din rusia, în special dincolo de granița țării, se percep ca fiind „rusești”. În Bulgaria, de exemplu cuvintele „rus” și „rusească” nu diferă prin traducere. Pentru mine, totuși, există o diferență în aceea că în „rusească” intră și cea tătară, și cea caucaziană și coreană, adică acelea ce prin proveniență aparține acestor popoare și regiuni, dar a căpătat o popularitate națională. În plus, „rusească” este de multe ori – ceea ce a fost odată „sovietică”. De aceea și cebureci (pateu cu umplutură din carne), și salatele coreene, și mâncărurile sovietice, care nu au o naționalitate, se încriu, conceptual, în numele nostru.

- Dar puteți să ne spuneți un secret: de ce Salata ruska din „Ruskaya kuhnya” nu este similară cu „Salata ruska”, vândută în Europa?

-Oricât de mult n-ai dezvălui acest secret, totuși,

Pâine albă (orice fel de pâine albă, tăiată, care se vinde în oricare din magazine). Pentru 7-8 bucăți de pâine facem următorul amestec: 2 ouă, jumătate de pahar, sau mai puțin, lapte, un praf de oregano, un praf de rosmarin, sare după gust. După preferință se poate adăuga puțin zahăr, dar eu nu pun (pâinea albă este destul de dulce prin ea însăși). Amestecați cu mâna cu un aparat de bucătărie. Încălzim uleiul de floarea soarelui într-o tigaie, umezim în amestec bucățelele de pâine în întregime și le așezăm în tigaie. Prăjim crutoanele pe ambele fețe, până ce capătă o culoare aurie. Ne desfătăm de aroma de oregano și rosmarin și de crutoane firbinți cu cafea sau cu ceai cu lapte! Deșteptarea! Bună dimineața!

- Mulțumesc Serioja, noi o să mai venim!)))

CRUToAnE SĂRATE

răzui cartofii pe răzuitoarea cu găuri mici – 4 buc. mărime medie, îi amesteci cu 1 ou crud, adaugi sare după gust. Îmi place să adaug puțin coriandru. Amesteci cu mâinile sau cu furculița. Cu ajutorul unei linguri pui amestecul pe o tigaie bine încinsă cu ulei din floarea soa-relui, faci cu ajutorul unei spatule un fel de lipii din acest amestec și o prăjești pe ambele fețe la foc ceva mai mare decât mediu (7 din 9) până ce capătă o coajă aurie. Scoți draniki pe o farfurie, le servești la masă fierbinți alături cu smântână sau cu sos grecesc tzatziki. Ceaiul – este o băutură ideală pentru a acompania draniki din cartofi.

Da! N-am spus – cartofii trebuie să fie cruzi și curățați.

REțETĂ DE DRAnIkI

PrieTeNul Se CuNOAȘTe lA mÂNCAre

- Îmi amintesc că la ultima noastră întâlnire ați menționat că vă place să gătiți acasă propriile voastre draniki (ceva asemănător cu oladiile, clătitele americane - n.t) și crutoane de firmă. Draniki – este cu siguranță o mâncare rusească – asta o știu și eu)). Iar eu le-am promis cititorilor că ne vei dezvălui aceste rețete de firmă. Așa că – spune-ne!

este necesar un fond istorico-cultural, fără de care a reproduce și a difuza în masă un produs în original este foarte greu. Și oricât de simplu ar părea, mulți factori influențează autenticitatea. raportul dintre produse. Dimensiunea și forma de tăiere a ingredientelor. Caracteristicile de gust ale materiilor prime: de exemplu: mazărea din conservă nu trebuie să fie uscată, nici prea tare dar și nici prea moale și friabilă, nici măruntă și tânără, ci destul de matură. Sau cârnații. ideali – „doktorskaya”, după STAS. Nici orice fel de maionează nu se potrivește de fiecare dată. modul de a amesteca salata joacă rolul său. În general – prin aspect – nimic deosebit, dar când îl guști, atunci este o întreagă știință!

PRIETEnUl SE CUnoAȘTE lA MÂnCARE

rEPortaJ din rusKata KuHiYa din sofia

6Numărul 42 / iulie 2018BiBliotEca frumusEții și a sănătății

reimer Ekaterina, doctor- resuscitator,

cosmetician

Astăzi, noi lucrăm cu poșta. Pe adresa noastră electronică drevlyane@yandex.ru ne-au sosit multe scrisori cu întrebări legate de unguentul „Sustavit”. Iată una din ele: „Am 65 de ani și deseori, din cauza schimbărilor meteorologice, noaptea, picioarele încep să mă doară, iar aceste dureri nu mă lasă să adorm. Când am aflat de unguentul cu capsaicină, l-am cumpărat și am început să-l utilizez – problema a dispărut imediat. E deajuns să ung picioarele iar durerea dispare imediat, picioarele se calmează, iar eu adorm. Am auzit că el poate fi utilizat nu numai în cazul durerilor de picioare, ci și pentru alte părți ale corpului, ca de exemplu, în cazul durerilor de gât, spate, etc. Dat fiind faptul că unguentul este foarte confortabil de utilizat: în cazul aplicării pe piele el nu arde, acționează blând și eficient, vă rog – spuneți-mi mai multe despre seria de preparate „Sustavit”. O întrebare pertinentă, fiți de acord. Să înțelegem diferența dintre diferite substanțe este importantă. Și încă o problemă care apare deseori în întrebările voastre: „Atunci când cumpărăm unguente pentru corp, ce să cumpărăm, gel sau balsam?”

nE-ați întrEBat...

Așadar, să ne înțelegem.Pentru început în problema:

gel-balsam-unguent:

Gelul – produs pentru îngrijirea pielii pe bază de ingrediente active, gelante și apă. ele sunt transparente, nu conțin uleiuri și grăsimi. De aceea au o consistență mai delicată și mai ușoară decât unguentul, este absorbit mai repede și nu lasă peliculă grasă pe piele.

Balsamul – aici apa lipsește în totalitate și, prin urmare, conservanții. Balsamul prin compoziție lui este făcut 100% din ingredientele active. uleiurile bogate în antioxidanți, extracte din plante, uleiuri esențiale - nimic inutil, doar o compoziție utilă și o formulă concentrată pentru a face față mai bine sarcinilor.

Gelul-balsam – o substanță transparentă pe bază de substanță activă indicată pe ambalaj (de ex., capsaicină și mumje), geluanți și apă, este absorbit mai repede decât unguentul și are o capacitate mai mare de penetrare.

Pentru început vă reamintesc că toți cei care au încercat, cândva, un autentic ardei iute – chili, știu că din cauza lui poate apărea, în gură, senzația de arsură. mulți se gândesc că cea mai iute parte din chili sunt semințele, dar în realita-te este vorba de acel strat popos de culoare albă din interior, care poar-tă denumirea de placentă. mușc-o și vei simți o adevărată arsură. Această arsură este cauzată de o substanță chimică – capsaicina, care se găsește în micii ganglioni dispuși pe această placentă. Când-va, în vremurile preistorice ardeiul sălbatec chili a început să produ-că capsaicină, tocmai pentru a se proteja de a fi mâncat de manifere, așa cum suntem și noi. Dar aici a apărut o maimuță asemănătoare omului, cu un lob frontal imens (partea din față a creierului), care într-un fel a învățat să aprecieze această arsură a ardeiului. Într-un studiu recent, oamenii de știință de la universitatea din Vermont au analizat răspunsurile a 16.000 de americani care, pe parcursul a

18 ani, au răspuns la întrebări re-feritoare la preferințele alimenta-re și de gust. De-a lungul acestei perioade, aproape 5000 de oameni au murit. S-a constatat că pe par-cursul acestei perioade, cei care au

CapsaICInă șI mumIje mâncat mult aredei roșu chili au o probabilitate cu 13% mai mică de a muri decât cei care nu l-au mân-cat. Acest lucru corespunde unui alt studiu efectuat în China. ÎN Ce CONSTă PrOBlemA? Oamenii de știință cred că capsaicina poate îmbunătăți circulația sângelui. ei au demonstrat că, pe lângă efec-tul iritant al capsaicinei, aceasta reduce sensibilitatea terminațiilor nervoase, iar din această cauză înlătură cu succes senzația de du-rere, în cazul când unguentul cu capsaicină este folosit extern. DAR ÎN BALSAMUL NOSTRU CAPSAICI-NA NU ESTE SINGURĂ – ALĂTURI DE EA SE GĂSEȘTE ȘI MUMIJE! Din cele mai vechi timpuri locuitorii munților Altai, pentru care mumije este destul de accesibil, în cazul ridiculitelor, a durerilor de la ni-velul coloanei vertebrale și a bo-lilor articulare, pentru a scăpa de durere, a reduce edemele folosesc unguent cu mumije. De Ce? Deoa-rece mumije ajută la normalizarea proceselor metabolice în țesuturi.

Astfel, capsaicina și mumije se completează reciproc: anesteziază și tratează în același timp.

Pentru prevenție, puteți efectua cura după fiecare 3 luni: menține starea funcțională a aparatului locomotor, reduce riscul osteoartritei și osteocondrozei.

Mod de aplicare: balsamul se aplică prin mișcări de masaj pe parcursul a 3 minute, de 2-3 ori pe zi. După aplicarea balsamului, pe parcursul a 1-2 ore este de dorit a se asigura repaus și căldură. Durata de aplicare 4-6 săptămâni cu repetări la fiecare 3 luni. Pentru a preîntâmpina agravările sezoniere se recomandă ca efectuarea curelor preventive să se facă primăvara și toamna.

Referitor la alte geluri și balsamuri „Sustavit” citiți în numărul viitor al revistei.

afrodisiac la cutiEDe o lungă perioadă de timp nu mai folosesc

obișnuitele geluri de duș, deoarece toate îmi usucă pielea. După spălare observam că pielea de pe picioare și mâini se acoperea cu solzi. Trebuia să mă salvez cu loțiuni. Acum, pe raftul meu din baie, în loc de gel este o cutie mare de săpun moale. Încercându-l doar o singură dată am înțeles că acesta va fi dragostea mea pentru multă vreme. El îmi îngrijește mult mai bine pielea și nu o usucă. Dar iată că cutiuța mea este aproape pe terminate iar eu am plecat să caut un săpun nou. Le recomand întodeauna clienților și pacienților mei să se uite la raportul dintre alcalinitate și apă din detergent, deoarece este ușor să-ți usuci pielea iar să o refaci este și dificil și scump.

Am văzut în magazin acest săpun din cedru. mi-am imaginat cât de placut o să miroasă el a cedru, a pădure. l-am cumpărat. m-am grăbit – să ajung mai repede acasă și să inspir această aromă! Demult n-am mai fost în pădure, și îmi doream foarte mult această atmosferă naturală! Într-adevăr, miroase a ulei de cedru. Închizi ochii, inspiri aroma – și parcă ai fi în pădure.

100% ulei NATurAl De CeDru

Firește, la fel ca mulți dintre voi, după ce am primit „aromoterapia“, am decis să citesc com-poziția. Trebuie să spun că compoziția, desigur, nu este cea mai ideală, din punctul de vedere al caracterului natural al componentelor. Dar săpunul nu a fost declarat ca natural. Produ-cătorul a indicat doar că aici se găsește 100% ulei natural de cedru. Și nu compoziția.

Prin consistență săpunul seamnănă cu o masă moale – jeleu.

În cutie culoarea este de un verde închis, iar în mână – deschis.

Săpunul face o spumă abundentă. este ceva neobișnuit la câtă spumă face. De obicei săpu-nul moale face o spumă moderată. Dar acesta spumează și tot spumează. Poate că producă-torii l-au făcut atât de spumant din cauza ule-iului. la urma urmei, substanțele uleioase sunt în general slab spumante.

Curăță bine pielea, până la strălucire. După

spălare piele este bine îmbibată cu ulei de ce-dru și miroase plăcut. Nu sunt urme de solzi sau de strângere a ei

De asemenea, nu sunt reacții adverse ale pielii.

Am încercat să-mi spăl cu el și părul. ex-clusiv - pentru a-l testa. Părul meu este uscat și să-l spăl cu săpun nu este prea bine. Părul s-a spălat până la strălucire, iar spumă a fost foarte multă.

Scalpul capului s-a curățat bine. Parul, des-tul de ciudat, nu a deveni mai uscat. Dar el s-a umflat și a început să magnetizeze. Nu l-am putut aranja. Cu multă dificultate am reușit să-l adun într-un mănunchi.

Dacă este să spălați părul, atunci spălați-l pe cel foarte gras. Sau după utilizarea uleiului de păr. Săpunul îl va spăla, cu siguranță, din-tr-o singură dată.IMPORTANT Orice cosmetolog conștiincios o să vă spună:• uleiul de cedru ar trebui să fie utilizat de persoanele care suferă de calviție timpurie, precum și de acelea la care se observă o pier-dere semnificativă a părului. Acest remediu va ajuta la întărirea rădăcinii părului, contribuie la hidratarea maximă a pielii, protejând-o de uscăciune.• Vitamina e din uleiul de cedru este de 5 ori mai multă decât în uleiul de măsline.• uleiul de cedru este eficient împotriva bo-lilor de piele, inclusiv a scalpului (seborrhea, mătreața). Stimulează drenajul limfatic, preve-nind astfel formarea edemelor.• uleiul de cedru este considerat un bun afro-disiac, aromoterapia cu acesta vă va ajuta la crearea unei atmosfere romantice, conducând către o dispoziție intimă.

la ExtErior nu Există niciun sEmn dE îmBolnăVirE, dar Voi încEPEți dEJa să simțiți...

1. Durere când alergați sau mergeți pe jos. la cel mai mic sprijin pe călcâi crizele se intensifică și încep senzațiile de lumbago? 2. Senzațiile de disconfort din călcâi încep să apară de dimineață. la primele mișcări, durerea scade, dar reapare aproape spre seară după efort?3. Crizele de durere încep deja în momentul când vă odihniți?4. Vi se schimbă felul mersului. Acest lucru se datorează subconștientului care dorește să reducă greutatea de pe călcâi?

Voi mergeți la medic...

• Dacă îi spuneți medicului despre durerea și lumbago din călcâi, specialistul va ști deja în proporție de 90% despre pintenul din călcâi (ciocurile la călcâie).• Pentru a confirma diagnosticul, medicul va apăsa pe mijlocul călcâiului și pe zona laterală. Dacă în acest moment aveți dureri severe, diagnosticul este confirmat pe de-plin.• După aceasta, medicul va evalua mobili-tatea piciorului și stadiul bolii.• În plus, pacientul va fi trimis să facă o ra-diografie a călcâiului. Datorită acestei pro-ceduri, medicul va înțelege mărimea pin-tenului (ciocului), starea lui și locul exact unde se află. uneori, pintenul nu cauzează durere și se descoperă accidental, la radi-ografie, atunci când se diagnostichează o altă boală.• Pe radiografie medicul va vedea un pin-ten curbat situat în zona călcâiului. În pri-ma fază a bolii, pintenul va avea o formă rotundă. ulterior, crescând acesta se mă-rește și poate atinge o lungime de până la 11-12 mm. la un stadiu avansat al pintenu-lui el capătă o formă ce seamănă cu pliscul unei păsări.• medicul poate solicita în plus pacientu-lui să meargă să facă un rmN. un astfel de diagnostic vă va ajuta să vedeți starea țe-suturilor din jurul pintenului. De asemenea, puteți realiza ecografia zonei călcâiului. Cu toate acestea, această metodă de diagnos-ticare este rar utilizată. De obicei, ecografia

este folosită în timpul procesului terapeu-tic pentru a verifica recuperarea.

Pentru ameliorarea durerii și pentru o vindecare rapidă a pintenului, medicii pre-scriu medicamente non-steroidice. ungu-entul terapeutic trebuie aplicat de 3-4 ori pe zi pe călcâi. Cura de tratament este de 2 săptămâni. După aceasta, medicul efec-tuează diagnostice suplimentare și poate, dacă este necesar, să prelungească terapia.

7Numărul 42 / iulie 2018

a bea sau a nu bea?... Iată în Ce stă problema!S-a instalat vremea însorită, iar asta în-

seamnă că e timpul să pornim regimul bău-tului „de vară”. Pe timpul căldurii organismul pierde mai rapid apă, și, dacă stocurile de apă nu sunt refăcute la timp, starea de sănătate se înrăutățește brusc.

Durerile de cap, problemele cu digestia, scă-derea randamentului muncii, instaurarea rapidă a stării de oboseală, irascibilitate, dureri în zona inimii, tensiune oscilantă...Această listă este ne-sfârșită, iar cauza acestor neașteptate probleme de sănătate este, adesea, una singură – lipsa de lichid în organism.

Pentru a evita deshidratarea și pentru a ne putea bucura de vara fierbinte, medicina și mai ales doctorul ekaterina reimer ne recomandă:

1. Vara să beți mai mult decât iarna. unui adult, pe timpul căldurii, îi trebuie cel puțin 2 litri de apă curată.2. Beți apă la temperatura camerei sau căldu-ță. un pahar de apă rece ca gheața vă poate „dărui” o anghină sau o bronșită și să vă țintu-iască la pat pentru minim o săptămână.3. Adăugați lămâie, laim, fructe de pădure proaspete în apă. În acest fel vă este mai ușor să beți norma de apă recomandată.4. instalați pe telefon o aplicație specială. ea vă va aminti că este momentul pentru a bea și vă calculează și câtă apă vă trebuie zilnic.5. Nu trebuie să beți apă în exces, dar nici nu trebuie să suferiți de sete. Ascultați-vă orga-nismul!

6. Dimineața beți obligatoriu un pahar de apă pe stomacul gol. Acest lucru va ajuta organsi-mul să se trezească.7. Consumați mai puțină cafea pe timpul căl-durii – ea vă deshidratează foarte tare. În ceea ce privește sucurile carbogazoase dulci cel mai bine este să renunțați la ele, în tota-litate. Alegeți apa minerală naturală sau apa potabilă.8. Nu plecați de acasă fără o sticlă de apă. Găsiți-i, obligatoriu, un loc în rucsacul sau în geanta dumneavoastră.9. Alături de computer așezați și un pahar de apă care vă va aminti că trebuie să beți apă. l-ați băut, umpleți următorul.

nu fiți distrași dE căldură în Vara acEasta, PEntru că s-ar PutEa să PiErdEți tot cE EstE mai intErEsant!Gamardjoba, prieteni!

Știm că a bea apă minerală ca apă de con-sum zilnică – este o preocupare nu prea, ci mai degrabă, absolut incorectă. Apele mine-rale – sunt tot un tratament, iar dacă acestea sunt și evidente, totuși, nu au aceleași efecte asupra tuturora))). Din cauza aceasta oame-nii de știință sunt întodeauna interesați de răspunsul la întrebarea: poate că există o asemenea apă, care nu numai să fie natura-lă pentru uzul cotidian, ci și, să aibe și efec-te benefice. O asemenea apă a fost găsită. Aceasta este apa „Nabeglavi”, din Georgia.

istoria apei „Nabeglavi” a început în anul

1905. Potrivit legendei, localnici și-au în-dreptat atenția asupra unui izvor, din care se adăpau caprele de munte. izvorarele de apă minerală sunt situate în munții Caucazul mic, înr-un mediu ecologic curat, din vestul Georgiei. Acolo există și o întreprindere. Apa minerală Nabeglavi este extrasă din adâncul subsolului prin puțuri de foraj a căror adânci-me ajunge la 180-1200 metri. izvorul sursei de apă Bahmaro este situat la 1,5 km de în-treprindere, iar apa este adusă la fabrică prin țevi unde este supusă unei filtrări specifice și îmbuteliată în PeT-uri de 5 litri sau în recipi-ente de sticlă de diferite volume.

Studii minuțioase privind calitatea apei

DORIM SĂ VĂ REAMINTIMVrem să vă reamintim că dopurile tutu-

ror sticlelor de plastic de „Nabeglavi” sunt sigilate cu o bandă brand specială, cu per-forații.

De ce este necesară? ea este aplicată pe fiecare sticlă nu pentru frumusețe, ci ex-clusiv, din măsuri de siguranță și de igienă.

În primul rând – prezența unei asemenea benzi – încă o confirmare a faptului că în fața voastră nu este un produs contrafăcut, ci o apă minerală autentică din Georgia.

În al doilea rând, banda este necesară pentru a proteja dopul împotriva desfacerii și de atingerea mâinilor. Pe ea rămân acele bacterii dăunătoare care, de obicei, se acu-mulează pe capac și de acolo pot ajunge în apă.

Banda este produsă în elveția după o tehnologie unicat și protejează eficient fiecare sticlă de „Nabeglavi”

Producătorii o folosesc deoarece se preocupă de sănătatea cumpărătorilor și doresc ca pe masa noastră să ajungă doar o apă gustoasă și benefică.

„Nabeglavi” au fost demarate încă din pri-ma jumătate a secolului al XX-lea. Omul de știință leton robert Kuptsis a studiat cu atenție compoziția chimică a apei. După aceea, analiza apei a fost efectuată de către experiți, într-un mod repetat - și de fieca-re dată s-a confirmat calitatea superioară a apei „Nabeglavi”

Ce reușiți să faceți în decurs de o oră? Să ajungeți acasă de la muncă, să preparați o supă sa vă uitați la pisici? iar acum imagi-nați-vă că în acest răstimp, în întreprinderea „Nabegvali” se reușește să se înbutelieze apă minerală în 10 000 de sticle de 0,5l și în 25 000 de PeT-uri de un litru. un asemenea ritm alert al muncii nu poate fi diminuat, deoarece astăzi „Nabeglavi” ocupă primul loc pe piața georgiană a apelor minerale, și deasemenea, este exportată în străinătate.

Apa „Nabeglavi” invigoreaza, energizea-za, crește eficiența si vă ajută ca în decurs de o oră să faceți multe alte lucruri !

Proprietățile curative ale apei „Nabeglavi”

„Nabeglavi” face parte din acea categorie de ape minerale care pot fi băute, fără pro-blemă, în fiecare zi. este o apă carbogazoasă cu un conținut ridicat de săruri de sodiu. Are un efect benefic asupra sistemul cardiovas-cular, ajută la eliminarea problemelor trac-tului gastro-intestinal.

Particularitățile apei „Nabeglavi”În primul rând în „Nabeglavi” – conținut

crescut de ioni de magneziu și sulfați. În al doilea rând, există o cantitate mică de clor. Ca urmare, apa are nu numai proprietăți cu-rative, ci și gust excelent.

cE ascund în ElE BrânzicilE glazuratE

Înainte, în copilărie, noi am avut brânzici foarte gustoase. Ele erau de formă dreptunghiulară, întodeauna cu aromă de vanilie și umplutură de stafide. Foarte, foarte gustoase. Și deasemenea foarte, foarte deficitare. Când reușea mama să cumpere această delicatesă în magazin, eu, personal, eram foarte entuziasmată și savuram micuța brânzică mai mult de o oră. Acuma, copiii și cei ce adoră să se răsfețe cu ceva bun, au mai mult noroc. Au apărut brânzici sub formă de batonașe – dulci, gustoase, cu diferite um-pluturi și, în ciuda faptului că sunt miniaturale, sunt în măsură să înlăture rapid foamea. Ele pot fi servite la micul dejun sau să fie luate la drum, pentru a gusta un desert la miezul zilei, - acest lucru este posibil datorită ambalajului ermetic. Totuși, nu toate brânzici-le sunt identice, ele pot fi din caș natural sau de genul unui desert dulce, care nu-ți oferă nimic, decât calorii. Cum să ne descurcăm în ceea ce privește produsele de ciocolată și lapte, ne va spune speci-alistul holdingului „Rosyiskyi tvorog” Olga Krivtsova.

Așadar, să începem...1. mult mai benefice sunt considerate brânzicile desert „cu-rate”. Dacă preferați brânzici cu umplutură, alegeți-le pe cele cu mac, vanilie sau cu lapte fiert condensat – cel mai adesea ele sunt realizate pe bază de produse naturale. Dacă le pre-ferați pe cele cu ciocolată, uitați-vă ca în compoziția lor să

fie specificată pudra de cacao autentică și nu „înlocuitor de cacao”.2. Brânzica cântărește în me-die 40-50 grame, din care 10 grame reprezintă glazura. Dintre toate tipurile de brân-zici cea mai bună este cea de ciocolată, care este făcută din unt și cacao pudră. Glazu-ra de culoarea albă, de culoa-rea pământului, a căpșunei și din alte fructe – este un amestec de ulei de palmier și de aromă-colorant. la o brânzică de calitate galzura trebuie să acopere în între-gime masa de caș, trebuie să fie netedă, strălucitoare sau mată și în niciun caz să

se lipească de ambalaj. Dacă după desfacerea ambalajului observați picături de umezeală pe brânzică, nu vă alarmați – aceasta este o reacție normală la dezgheț .3. Brânzicile de calitate pot fi verificate ușor prin atingere – ele trebuie să fie tari, cu o formă corectă (conform STAS-ului, ele pot fi dreptunghiulare, sub formă de bile, de formă ovală sau cilindrică). Ambalajul nu trebuie să aibe ruperi, găuri și scurgeri de masă de caș - aceste nu sunt doar defecte ex-terioare, ci și un pericol ca bacteriile patogene să ajungă în produs.

reGuli De BAZă lA CumPărAre

1. Nu cumpărați prima delicatesă strălucitoare care se nimereste în mână, pentru început citiți denumirea ei. Potrivit regulilor „brânzici” pot fi denumite doar acele deserturi care sunt făcute din produse lactate – caș sau unt. Dacă vedeți delicatese cu inscripția „Brânzică glazurată”, puteți să o cumpărați fără nicio teamă – ele vă vor furniza proteine din lapte și calciu.2. Toate produsele lactate autentice, inclusiv brânzicile glazurate se strică foarte repede. De aceea acordați o atenție

condițiilor de depozitate a lor. este perfect, dacă produsele se găsesc în magazine, în frigider, la o temperatură de +4 grade. În unele așa-numite supermarketuri economice și tarabe alimentare, condițiile de temperatură sunt încălcate, brânzicile sunt păstrate în cutii, pe podea sau la o vitrină obișnuită. este foarte periculos să cumpărați astfel de produse. Și asta datorită faptului că în brânzici, la temperatura camerei, încep să se dezvoltă bacteriile de drojdie, vor apărea mucegaiuri și se acumulează toxine. Pentru a vă proteja familia, cel mai bine este ca să nu cupărați produse din locuri îndoielnice.

BIBlIoTECA CUMPĂRĂToRUlUI ÎnțElEPT

nu fiți distrași dE căldură în Vara acEasta!

BiBliotEca frumusEții și a sănătății

8Numărul 42 / iulie 2018