Nu sunt ceea ce par a fi

de Ion Minulescu

Nu sunt ce par a fi -Nu suntNimic din ce-as fi vrut sa fiu!...Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu, Sau prea curnd, Sau poate prea trziu...M-am resemnat, ca orice bun crestin, Si n-am ramas dect... Cel care sunt!...Sunt cel din urma strop de vinDin rustica ulcica de pamntPe care l-au sorbit pe rndCinci generatii de olteni -Cei mai de seama podgoreni, Dintre mosneniSi oraseni -Stramosii mei, care-au murit cntnd:"Oltule... ru blestemat...Ce vii asa turburat"...Dar Oltul i-a platit la felCum l-au cntat si ei pe el...Si cum - mi-e martor Dumnezeu -Astazi, nu-l mai cnt dect eu!...Pe mine, nsa -Ce pacatCa vinul vechi, de Dragasani, M-a ntinerit cu trei sute de ani, Cnd fetele din SlatinaCu ochii mari ct strachina, De cte ori le-am sarutat, M-au blestematSa-mi pierd cu mintileSi datina, Sa nu mai fiu cel care suntCu-adevarat, Si ca sa fiu pe placul lor, Sa le sarut doar la... culesul viilor, n zvonul glumelor zvrlite-n vntPe care Oltul, cnd le prinde -Orict ar fi de turbure -Se limpezesteSi se-ntindeCu ele pna-n Dunare!...La fel si eu, ca orice bun crestin, Pe malul Oltului, cndva, Ma voi ntinde tot asa, Cnd cel din urma strop de vinl voi sorbi tot din ulcica mea, Nu din paharul de argint, al altuia -Pahar strain!...Si-abia atunci voi fi cu-adevaratCel care-am fost -Un nou crucificat -n vecii vecilor... Amin!...