(continuare în pag. 6)

20 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI August 2014 August 2014 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI 5

Remedii uzuale împotriva dureriiRemedii uzuale împotriva durerii

PA

GIN

A S

PE

CIA

LIS

TU

LU

IP

AG

INA

SP

EC

IAL

IST

UL

UI

Tot Iubirea

De la început, IubireaMi-a ieșit în cale,Cu puterea ei cerească De înduplecare.

Înlăuntrul meu luminăS-a făcut îndată.Și-am văzut ce nu văzusemÎncă niciodată.

M-am înspăimântat atunceaȘi mi-a fost rușine.Doamne, eram prea departe Și străin de Tine.

Fiu rătăcitor prin lume,Risipind întruna, Rob sub jugul de păcatePentru totdeauna.

Dar în clipa când IubireaA făcut lumină,Firea, doamna mea „creștină”,Cerea-mpotrivirea.

Lupta a-nceput atunci Pentru biruință.Viața nouă-n dar mi-e datăNumai prin credință.

Prețul mântuirii meleL-a plătit Iubirea,Când, pe crucea din Golgota,Primea răstignirea.

Cuiul, sulița și spinulI-au produs durere, Dar mai mare decât ele,Păcatele mele!

De la început, IubireaS-a ținut de mine.Ea m-a urmărit întrunaSă îmi facă bine.

Când am auzit chemareaSfântă, pentru mine, Am simțit că îndurareaCu iubire vine.

Și de-atunci, Iubirea sfântăA rămas cu mine.Doamne, minunată esteDragostea din Tine!

EMIL BULGĂR

DA

RU

RIL

E D

UH

UL

UI

SF

ÂN

TD

AR

UR

ILE

DU

HU

LU

I S

FÂ

NT

urerea este, încă, o enigmă Dpentru cercetători, care nu înțeleg pe deplin cum func-ționează, însă există destule dovezi că aceasta este influențată și de noi înșine, de câtă atenție acordăm durerii și de dispoziția pe care o avem.

Nu trebuie să știm neapărat prea multe despre durere pentru a apela de fiecare dată când ne doare ceva ori la paracetamol, ori la nurofen sau altceva pe bază de ibuprofen. Însă ce știm, de fapt, despre durere și despre cum să o ținem sub control? Un videoclip TEDEd ex-plică printr-o animație amuzantă aceste lucruri: „Să presupunem că ești pe plajă și îți intră nisip în ochi. De unde știi că e acolo? Evident, nu poți să îl vezi”, începe videoclipul. Ei bine, dacă ești o persoană sănătoasă vei simți acel disconfort denu-mit și durere.

Dar durerea este mai mult decât o senzație, este ceva care te obligă să faci ceva, în acest caz să te speli pentru a scoate nisipul din ochi, sau, în alte cazuri, te obligă să încetezi ceea ce faci deja dacă acțiunea provoacă durere corpului, cum este atunci când te arzi, te tai sau te în-țepi cu un ac.

Durerea funcționează ca un sistem de alarmă care ne protejează de lumea înconjurătoare și de noi înșine și care ne transmite foarte clar că într-o zonă anumită a corpului ceva nu e în regulă. Durerea poate fi acută (rapidă, tăioasă), cronică (de termen lung, asociată unei boli sau răni grave) sau fiziologică.

Durerea fiziologică este poate cea mai comună și poate fi grupată în funcție de locație și de nociceptori (neuroni care detectează durerea), care pot fi cuta-nați, somatici sau viscerali și care se regăsesc în tot corpul, de la sistemul osos, la piele, mușchi, articulații și până la organele interne.

Spre deosebire de alte celule ner-voase, nociceptorii trimit informații la creier doar atunci când durerea trece peste un anumit nivel, însă acest nivel nu este bătut în cuie, ci poate fi sensi-bilizat de anumite substanțe pe care celu-lele le produc atunci când sunt afectate și care ne pot face foarte sensibili la durere.

Aspirina, ibuprofenul și paraceta-molul sunt câteva remedii uzuale pe care le folosim atunci când avem dureri.

Aspirina și ibuprofenul

Aspirina și ibuprofenul blochează producerea prostanglandinelor. Cum se întâmplă asta? Țesuturile lezate eli-berează acid arahidonic, iar enzimele cunoscute drept COX-1 și COX-2 tran-sformă acidul în prostaglandina H2, care, la rândul ei, poate crește temperatura corpului, provoacă inflamație, dă dureri abdominale, dureri de cap și vertij.

Aspirina și ibuprofenul intervin asu-pra acestor două enzime, dar în moduri diferite. Amândouă împiedică enzimele să acționeze asupra acidului, dar aspi-rina „dezactivează permanent” enzimele, pe când ibuprofenul acționează asupra enzimelor, fără să producă vreo schim-bare a acestora, iar odată cu dispariția acestuia, enzimele sunt „libere” să acțio-neze din nou asupra acidului, dacă mai este cazul.

Paracetamolul

Efectele paracetamolului, ca și ale aspirinei, sunt îndelung dezbătute de specialiști, de la faptul că pot crește riscul de cancer, până la ideea că ar ajuta la răspândirea gripei. Dar știm cum funcționează de fapt paracetamolul în organismul uman?

Paracetamolul este pastila de bază cu care s-au tratat sute de milioane de oameni de-a lungul timpului, fără să știe de fapt cum funcționează acest „leac universal”, iar acest lucru este valabil și în ziua de azi, când informația este la îndemâna tuturor.

Poate cea mai comună greșeală este să credem că paracetamolul și ibupro-fenul sunt același lucru sau că parace-tamolul funcționează și el ca un anti-inflamator.

Paracetamolul este un analgezic pentru durerile ușoare spre moderate și un antipiretic (tratează febra), efectul lui antiinflamator fiind foarte slab, para-cetamolul neputând să înlocuiască aspi-rina sau ibuprofenul. Se poate folosi totuși în forme ușoare de osteoartrite pentru calmarea durerilor, dar nu este eficient pentru reducerea inflamațiilor.

Cum acționează asupra dureriiCum am amintit deja, atunci când

avem o rană sau când celulele sunt afec-

tate, organismul eliberează prostaglan-dine, care acționează asupra nervilor pentru a trimite mesajul durerii la creier și durerea începe să își face simțită prezența. Ibuprofenul blochează trans-miterea semnalului prin blocarea elibe-rării de prostaglandine, dar vom scăpa de durere doar atâta timp cât ibuprofe-nul este prezent în organism. Când efectul trece, organismul va produce din nou prostaglandine.

Până recent se credea că paraceta-molul funcționează similar ibuprofenu-lui, blocând producerea prostaglandine-lor, însă recent cercetătorii au descope-rit altceva. Conform Asociației Farma-ciștilor Britanici, paracetamolul ajunge în corp unde acționează asupra părții creierului care controlează tempera-tura corpului, dar în ce privește dure-rea s-ar părea că acționează la nivelul coloanei vertebrale pentru a intercepta semnalul durerii, care astfel nu mai ajunge la creier.

Important de știutParacetamolul este comercializat de

mai mulți producători, sub nume dife-rite, ( ex. Panadol). De asemenea, dese-ori substanța se combină cu alte ingre-diente, de obicei decongestionante, și pro-dusul final este vândut ca remediu pen-tru răceală sau gripă (ex. Parasinus). Timpul de acțiune poate și el să fie dife-rit de la un brand la altul.

Paracetamolul trebuie să fie admi-nistrat cu grijă persoanelor cu probleme la ficat, rinichi sau cu alcoolism cronic. Printre efectele secundare, destul de rare, se enumeră alergia și o tensiune scăzută. Important de știut este că paracetamolul poate interacționa cu alte medicamente, de exemplu cu anumite anticoagulante și medicamente pentru tratarea epilep-siei și a cancerului.

Comparat cu alte analgezice, para-cetamolul este mult mai toxic în supra-doză, dar mai puțin toxic când este folo-sit în tratamente cronice, la dozele reco-mandate. Pentru adulți, doza maximă nu poate să depășească 4 grame pe zi și chiar mai puțin pentru cei care au probleme hepatice. Studiile au arătat că luat în doze mai mari, paracetamolul este letal. Doza la copii depinde de greu-tatea corporală și trebuie calculată atent.

www.semneletimpului.ro

conducător, orice cârmuitor al unei lucrări din adunare trebuie să înțeleagă că, întot-deauna, cel dintâi și cel mai mare este și rămâne Dumnezeu, și El conduce numai după principiile Sale. Dumnezeu nu se schimbă, nu ia atitudini privilegiate sau lipsite de temei.

Să luăm câteva citate biblice pentru a vedea aceste adevăruri. În Psalmul 78:72 este scris despre un om după inima lui Dumnezeu care a înțeles cum să cârmu-iască pe Israel în Domnul. „Și David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită și i-a povățuit cu mâini pricepute”. Dacă ar fi fost numai neprihănirea și nu ar fi avut capacitatea să cârmuiască, nu era bun să fie conducător. Dacă cineva are doar abili-tăți de organizare, manageriale și nu este neprihănit, iarăși nu este bun de lider în poporul sfânt. Tot din perioada lui David și a lui Solomon avem descrieri despre alți oameni cu darul cârmuirii. În 1 Cro-nici 15:12-18 este scris despre felul în care trebuie organizate unele activități la Casa Domnului, dar preoții și leviții nu puteau să realizeze acele lucrări fără sfințirea necesară. Împăratul David le-a zis: „Voi sunteți capii de familie ai leviților, sfin-țiți-vă, voi și frații voștri și suiți chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel, la locul pe care i l-am pregătit... Preoții și leviții s-au sfințit ca să suie chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel... Și David a zis căpeteniilor leviților să așeze pe frații lor cântăreți cu instrumente de muzică, cu lăute, harfe și țimbale și să sune din ele cântări răsunătoare, în semn de bucurie. Leviții au așezat pe Heman, fiul lui Ioel; dintre frații lui, pe Asafi fiul lui Berechia; și dintre fiii lui Merari, frații lor, pe Etan, fiul lui Cușaia, apoi împreună cu ei pe frații lor de a doua mână: pe Zaharia, Ben, Iaaziel, Șemiramot, Iehil, Uni, Eliab, Benaia, Maaseia, Matitia, Elifele și Micneia și Obed-Edom și Ieiel, ușieri”. Între acești „capi” apare și un dirijor: „Chenania, căpetenia muzicii între leviți, cârmuia muzica, fiindcă era meșter” (1 Cronici 15:22).

În Noul Testament, Domnul vorbește despre cârmuire după principiile sfinte, diferite de cele din societatea laică, eviden-țiind slujirea în dragoste a cârmuitorilor. „Isus i-a chemat la El și le-a zis: «Știți că cei priviți drept cârmuitori ai neamu-rilor, domnesc peste ele și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit

să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți!»” (Marcu 10:42-45). În Romani 15:15-16, apostolul Pavel vorbește despre slujba sa apostolică, dar în același timp despre principiile pe baza cărora el coordona lucrarea: „Totuși, ici colea v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în pute-rea harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu, ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfințită de Duhul Sfânt”. El avea autori-tatea să scrie, având chemarea să comple-teze Scripturile, să organizeze, să înfiin-țeze biserici și să așeze slujitori în ele.

Pentru că există diferite segmente în lucrarea Evangheliei, cârmuitorii trebuie să colaboreze și să-i provoace pe cei din subordinea lor în a lucra în unitate, dar pentru aceasta tre-buie înțelepciune: „Prin mine împă-rățesc împărații și dau voievozii porunci drepte. Prin mine cârmu-iesc dregătorii și mai marii, toți judecătorii pământului” (Proverbe 8:15-16). De exemplu, ce s-ar întâmpla într-o biserică dacă cei din domeniul muzicii ar fi foarte bine organizați, dar nu ar cola-bora cu pastorii, cu prezbiterii, cu cei de la fanfară, de la orchestră și ar rămâne numai corul, ca o organizare de sine stătă-toare, ca stat în stat? În lucrarea lui Dum-nezeu, trebuie să funcționăm ca într-un trup. Mâna acționează singură, totuși este dependentă de trup. La fel, orice alt organ. Când cei care cârmuiesc conlucrează bine, lucrarea progresează, dar o adunare dezbi-nată este sortită nimicirii. Exemplul capa-cității de cârmuire a lui David se observă și când a pus rege pe fiul său Solomon. Noul rege era „tânăr și plăpând” și regatul ajunsese foarte mare, iar David știa ce înseamnă o împărăție dezbinată, din vre-mea lui Saul și Iș Boșet, de aceea i-a adunat pe toți liderii politici, militari și religioși, organizându-i și pregătindu-i pentru lucră-rile ce urmau. Rezultatul a fost supunere față de împăratul Solomon și prosperitate în țară.

Pavel se destăinuie și scrie referitor la colaborarea lui cu alți lideri ai Bisericii. După asumarea chemării lui apostolice, deși primise Evanghelia direct de la Dom-nul Isus Hristos și prin el se făceau semne și minuni, iar lucrarea avea succes, el totuși se consultă cu ceilalți: „După

Ioan 3.16Ioan 3.16