iubirea la eminescu

40
MIHAI EMINESCU MIHAI EMINESCU Mihai Eminescu (născut Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850 15 ianuarie 1850 , , Botosani Botosani sau sau Ipoteşti Ipoteşti - d. - d. 15 iunie 15 iunie 1889 1889 , , Bucureşti) a fost un poet, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii român, socotit de cititorii români şi de critica români şi de critica literară postumă drept literară postumă drept cea mai importantă voce cea mai importantă voce poetică din literatura poetică din literatura română română . .

Upload: gigidumbr

Post on 21-Jun-2015

6.615 views

Category:

Documents


9 download

TRANSCRIPT

Page 1: Iubirea La Eminescu

MIHAI EMINESCUMIHAI EMINESCU

Mihai Eminescu (născut Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 185015 ianuarie 1850, , BotosaniBotosani sau sau IpoteştiIpoteşti - d. - d. 15 iunie15 iunie 18891889, Bucureşti) , Bucureşti) a fost un poet, prozator şi a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit jurnalist român, socotit de cititorii români şi de de cititorii români şi de critica literară postumă critica literară postumă drept cea mai importantă drept cea mai importantă voce poetică din voce poetică din literatura românăliteratura română..

Page 2: Iubirea La Eminescu

Tema iubirii in poeziile lui Tema iubirii in poeziile lui EminescuEminescu

Sfasierea intre adularea femeii si Sfasierea intre adularea femeii si dispretuirea ei ca fiind nedemna de dispretuirea ei ca fiind nedemna de

iubireiubire

Page 3: Iubirea La Eminescu

Introducere in tema iubirii:Introducere in tema iubirii: Iubirea “ este un daimon” spunea Platon. „Iubirea Iubirea “ este un daimon” spunea Platon. „Iubirea

nu va pieri niciodata…” spune Biblia. Si totusi, nu va pieri niciodata…” spune Biblia. Si totusi, dupa cate „cercetari” s-au facut, dupa cate definitii dupa cate „cercetari” s-au facut, dupa cate definitii s-au dat, dupa cate poezii i s-au inchinat, nimeni nu s-au dat, dupa cate poezii i s-au inchinat, nimeni nu stie ce e dragostea! Acel sentiment care inalta si stie ce e dragostea! Acel sentiment care inalta si coboara, care ucide si naste in acelasi timp.Foarte coboara, care ucide si naste in acelasi timp.Foarte multi scriitori au prezentat dragostea in operele lor. multi scriitori au prezentat dragostea in operele lor. Cu toate acestea insa, ea e definita mereu la fel si Cu toate acestea insa, ea e definita mereu la fel si intotdeauna diferit. Asta pentru ca nici un om nu intotdeauna diferit. Asta pentru ca nici un om nu poate exprima exact in cuvinte ceea ce simte, si poate exprima exact in cuvinte ceea ce simte, si pentru ca dragostea nu e niciodata la fel. Nu s-au pentru ca dragostea nu e niciodata la fel. Nu s-au facut inca cuvinte, nu s-au inventat inca leacuri, nu facut inca cuvinte, nu s-au inventat inca leacuri, nu s-a gasit inca cheia care sa deschida secretul s-a gasit inca cheia care sa deschida secretul iubiriiiubirii..

Page 4: Iubirea La Eminescu

In literatura noastra Eminescu este fara indoiala cel In literatura noastra Eminescu este fara indoiala cel mai mare poet al iubirii... mai mare poet al iubirii...

La inceput, cind negura vremurilor arhaice inca nu La inceput, cind negura vremurilor arhaice inca nu parasise spatiul ce va lua intr-un final forma parasise spatiul ce va lua intr-un final forma pamantului, miturile cosmogonice scot la lumina aceasi pamantului, miturile cosmogonice scot la lumina aceasi procese de nastere a vietii: crearea femeii si a procese de nastere a vietii: crearea femeii si a barbatului, ca personaje primordiale ce vor trebui sa barbatului, ca personaje primordiale ce vor trebui sa duca mai departe nepretuitul dar al vietii Valorificarea duca mai departe nepretuitul dar al vietii Valorificarea impresionanta a sensibilitatii iubirii din care se impresionanta a sensibilitatii iubirii din care se desprinde divin chipul femeii, reiese in mod profund desprinde divin chipul femeii, reiese in mod profund din opera lui Eminescu.. Dragostea este sentimentul din opera lui Eminescu.. Dragostea este sentimentul divin ce te poate ridica instantaneu in al 9-lea cer sau te divin ce te poate ridica instantaneu in al 9-lea cer sau te poate arunca cu violenta in al 9-lea iad.Datorita poate arunca cu violenta in al 9-lea iad.Datorita dragostei neimpartasite, aproape toate poeziile de dragostei neimpartasite, aproape toate poeziile de dragoste ale lui Mihai Eminescu descriu cu tristete dragoste ale lui Mihai Eminescu descriu cu tristete acest sentimentacest sentiment..

Page 5: Iubirea La Eminescu

Cea mai predominanta fatada a poeziei Cea mai predominanta fatada a poeziei eminesciene este dragostea, iubirea si natura. eminesciene este dragostea, iubirea si natura.

Caracterul popular si profund uman al Caracterul popular si profund uman al poeziei sale erotice asociat cu maretia poeziei sale erotice asociat cu maretia tulburatoare a frumusetilor naturii tulburatoare a frumusetilor naturii raspundea aspiratiilor lui Eminescu spre un raspundea aspiratiilor lui Eminescu spre un inalt ideal de frumusete si puritate, ideal inalt ideal de frumusete si puritate, ideal afirmat si aparat impotriva unei societati afirmat si aparat impotriva unei societati care-l calca in picioare.care-l calca in picioare.

Page 6: Iubirea La Eminescu

Iubirea la Eminescu reprezinta mai mult un ideal, o Iubirea la Eminescu reprezinta mai mult un ideal, o aspiratie in lirica de tinerete, mai tarziu transformandu-se aspiratie in lirica de tinerete, mai tarziu transformandu-se intr-un sentiment dual, fericire dublata de rautate, pentru ca intr-un sentiment dual, fericire dublata de rautate, pentru ca in final sa se ajunga la sentimentul iubirii pierdute, al in final sa se ajunga la sentimentul iubirii pierdute, al dezamagirii profunde si al descurajarii totale.dezamagirii profunde si al descurajarii totale.

Tema iubirii apare inca de la prima poezie publicata, “De-as Tema iubirii apare inca de la prima poezie publicata, “De-as avea...”.avea...”.

Apoi, este intalnita in primul poem de dragoste al lui Apoi, este intalnita in primul poem de dragoste al lui Eminescu, “Mortua est!”, unde Eminescu, “Mortua est!”, unde deja se constituie ipostaza in deja se constituie ipostaza in care femeiea apare ca o fiinta angelica, un inger transfigurat care femeiea apare ca o fiinta angelica, un inger transfigurat de moartea timpurie. In “Venere si Madona”, cel de-al de moartea timpurie. In “Venere si Madona”, cel de-al doilea mare poem de dragoste din punct de vedree doilea mare poem de dragoste din punct de vedree cronologic, viziunea poetului este una duala, el refacand cronologic, viziunea poetului este una duala, el refacand imaginea femeii, atat inger, cat si demon : „ Madona imaginea femeii, atat inger, cat si demon : „ Madona dumnezee cu diadema de stele, cu surasul bland vergin”, dumnezee cu diadema de stele, cu surasul bland vergin”, alteori ea fiind descrisa ca fiind : „ cu inima stearpa, rece si alteori ea fiind descrisa ca fiind : „ cu inima stearpa, rece si cu suflet de venin”cu suflet de venin”

Page 7: Iubirea La Eminescu

Iubirea la Eminescu cunoaste doua etape:Iubirea la Eminescu cunoaste doua etape:

Prima etapa a deschide perspectiva amorului acompaniata Prima etapa a deschide perspectiva amorului acompaniata de o natura feerica, vie si colorata. Femeia este serafica, de o natura feerica, vie si colorata. Femeia este serafica, asemanatoare cu Beatrice a lui Dante sau cu Laura din asemanatoare cu Beatrice a lui Dante sau cu Laura din poemele lui Petrarca. Ea innoblieaza sufletul, este poemele lui Petrarca. Ea innoblieaza sufletul, este tandra,calda, dar nu este reala…ramane numai o speranta, tandra,calda, dar nu este reala…ramane numai o speranta, numai un vis aflat sub semnul posibilitatii.numai un vis aflat sub semnul posibilitatii.

Cea de-a doua etapa a este caracterizata printr-o stare de Cea de-a doua etapa a este caracterizata printr-o stare de tristete profunda, de dezamagire in iubire, pentru ca tristete profunda, de dezamagire in iubire, pentru ca sentimentul ce candva era foarte puternic se stinge. Decorul sentimentul ce candva era foarte puternic se stinge. Decorul devine si el intunecat, rece, sumbru, o natura de cosmar, in devine si el intunecat, rece, sumbru, o natura de cosmar, in care domina ceata, frigul, plopii stingheri si frunzele vestede. care domina ceata, frigul, plopii stingheri si frunzele vestede. Femeia este rece si indepartata, iubirea pasionala, ca la Femeia este rece si indepartata, iubirea pasionala, ca la Hugo sau Heine, se transforma in suferinta, in durere Hugo sau Heine, se transforma in suferinta, in durere „ farmec dureros de dulce”. „ farmec dureros de dulce”.

Page 8: Iubirea La Eminescu

Creatia poetului pe tema iubirii a fost Creatia poetului pe tema iubirii a fost marcata de cateva etape distincte, marcata de cateva etape distincte, corespunzatoare varstelor scriitorului. corespunzatoare varstelor scriitorului.

Prima etapa reprezinta sfasierea intre Prima etapa reprezinta sfasierea intre adularea femeii si dispretuirea ei ca fiind adularea femeii si dispretuirea ei ca fiind nedemna de iubire.nedemna de iubire.

Page 9: Iubirea La Eminescu

Poeziile reprezentative sunt:Poeziile reprezentative sunt:

““La o artista”La o artista” ““Amorul unei marmure”Amorul unei marmure” ““Venere si Madona”Venere si Madona” ““Mortua est!”Mortua est!” ““Inger de paza”Inger de paza” ““Inger si demon”Inger si demon” ““Departe sunt de tine”Departe sunt de tine”

Page 10: Iubirea La Eminescu

Prezentarea celor 7 poeziiPrezentarea celor 7 poezii

Page 11: Iubirea La Eminescu

VENERE SI MADONA VENERE SI MADONA

de Mihai Eminescude Mihai Eminescu Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,

Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce vesteO! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce vesteDintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.

Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,Braţ molatic ca gândirea unui împărat poet,Braţ molatic ca gândirea unui împărat poet,Tu ai fost divinizarea frumuseţii de femeie,Tu ai fost divinizarea frumuseţii de femeie,A femeiei, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd.A femeiei, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd.

Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,Sufletu-mbătat de raze şi d-eterne primăveri,Sufletu-mbătat de raze şi d-eterne primăveri,Te-a văzut şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate,Te-a văzut şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate,Te-a văzut plutind regină pintre îngerii din cerTe-a văzut plutind regină pintre îngerii din cer

Şi-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie,Şi-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie,Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,Faţa pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,Faţa pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.

Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieţi de poezie,Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieţi de poezie,Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc,Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc,Şi-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,Şi-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,Când în viaţa pustiită râde-o rază de noroc.Când în viaţa pustiită râde-o rază de noroc.

Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie,Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie,Buza ta învineţită de-al corupţiei muşcat,Buza ta învineţită de-al corupţiei muşcat,Ş-am zvârlit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezieŞ-am zvârlit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezieŞi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat

Ţi-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magieŢi-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magieFruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie,Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie,Din ochirile-ţi murdare, ochiu-aurorei matinal.Din ochirile-ţi murdare, ochiu-aurorei matinal.

Dar azi vălul cade, crudo! dismeţit din visuri sece,Dar azi vălul cade, crudo! dismeţit din visuri sece,Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheţ.Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheţ.Şi privesc la tine, demon, şi amoru-mi stins şi rece,Şi privesc la tine, demon, şi amoru-mi stins şi rece,Mă învaţă cum asupră-ţi eu să caut cu dispreţ!Mă învaţă cum asupră-ţi eu să caut cu dispreţ!

Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciuneTu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciuneDe pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăciunea,O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăciunea,Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin!Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin!

Plangi, copila – C-o privire umeda si rugatoare Plangi, copila – C-o privire umeda si rugatoare Poţi din nou zdrobi şi frânge apostat-inima mea?Poţi din nou zdrobi şi frânge apostat-inima mea?

La picioare-ţi cad şi-ţi caut în ochi negri-adânci ca La picioare-ţi cad şi-ţi caut în ochi negri-adânci ca marea,marea,Şi sărut a tale mâne, şi-i întreb de poţi ierta.Şi sărut a tale mâne, şi-i întreb de poţi ierta.

Şterge-ţi ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-Şterge-ţi ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea,nvinuirea,A fost crudă şi nedreaptă, fără razim, fără fond.A fost crudă şi nedreaptă, fără razim, fără fond.Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti sântă prin iubire,Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti sântă prin iubire,Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blondŞi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond ..

Page 12: Iubirea La Eminescu
Page 13: Iubirea La Eminescu

1.Incadrarea poeziei in opera autorului:1.Incadrarea poeziei in opera autorului:

““Venere şi madonăVenere şi madonă””, datând, datând cronologic din 5 aprilie 1870, cronologic din 5 aprilie 1870, esteeste a doua mare poemă a iubirii după a doua mare poemă a iubirii după ““Mortua estMortua est!”!” . . Poezia, Poezia, incepe a infatisa viziunea poetului, privind femeia incepe a infatisa viziunea poetului, privind femeia iubită, care este când înger, când demoniubită, care este când înger, când demon..

Titlul poeziei de faţă denumeşte încă de la început Titlul poeziei de faţă denumeşte încă de la început antiteza, figură de stil întâlnită la nivelul întregului text. antiteza, figură de stil întâlnită la nivelul întregului text. Venera, zeiţa iubirii la romani, corespondentul Afroditei Venera, zeiţa iubirii la romani, corespondentul Afroditei este, după relatările lui Homer, fiica lui Zeus şi soţia lui este, după relatările lui Homer, fiica lui Zeus şi soţia lui Hefaistos. În schimb, Madona este reprezentarea Maicii Hefaistos. În schimb, Madona este reprezentarea Maicii Domnului în artele plastice, femeie cu chip de înger. Încă Domnului în artele plastice, femeie cu chip de înger. Încă de aici constatăm antiteza între cele două tipuri de femei: de aici constatăm antiteza între cele două tipuri de femei: Venera, tipul femeii adulterine, ce e frumoasă, dar infidelă Venera, tipul femeii adulterine, ce e frumoasă, dar infidelă soţului său, iar Madona e considerată femeia ideală pentru soţului său, iar Madona e considerată femeia ideală pentru că e castă, pură, sfântă. Poetul vine cu proiecţia femeii că e castă, pură, sfântă. Poetul vine cu proiecţia femeii ideale asupra femeii iubite.ideale asupra femeii iubite.

Page 14: Iubirea La Eminescu

Prin poezia “Venere si Madona” poetul Mihai Prin poezia “Venere si Madona” poetul Mihai

Eminescu evidentiaza frumoasele trasaturi ale Eminescu evidentiaza frumoasele trasaturi ale femeii serafice, dar si talentele deosebite ale femeii serafice, dar si talentele deosebite ale pictorului Rafael care a imortalizat pe panza goala pictorului Rafael care a imortalizat pe panza goala chipul femeii angelice.chipul femeii angelice.

Tema poeziei este dragostea, sentimentul de Tema poeziei este dragostea, sentimentul de veneratie pe care poetul il aduce iubirii vazut in mai veneratie pe care poetul il aduce iubirii vazut in mai multe ipostaze: femeia terestra(normala), femeia multe ipostaze: femeia terestra(normala), femeia inger sau serafica si femeia demon. Este o poezie de inger sau serafica si femeia demon. Este o poezie de tinerete a idealurilor adolescentine, cand eul se tinerete a idealurilor adolescentine, cand eul se contrazice la ideea elogiului feminitatii din incipitul contrazice la ideea elogiului feminitatii din incipitul poeziei.poeziei.

Page 15: Iubirea La Eminescu

ÎnÎn aceasta poezie aceasta poezie Eminescu figurează femeia în două Eminescu figurează femeia în două ipostaze: demonică şi angelică. Femeia este Venus (Venere), ipostaze: demonică şi angelică. Femeia este Venus (Venere), „marmură caldă”- Eminescu mai prezentase femeia sub „marmură caldă”- Eminescu mai prezentase femeia sub formă statuară în „Amorul unei marmure”, dar imaginea formă statuară în „Amorul unei marmure”, dar imaginea evidenţia suferinţa poetului îndrăgostit, neînţeles de inima de evidenţia suferinţa poetului îndrăgostit, neînţeles de inima de piatră a femeii - şi întruchipează spiritul antichităţii piatră a femeii - şi întruchipează spiritul antichităţii (necreştin, păgân, demonic deci) cu întregul ei cult pentru (necreştin, păgân, demonic deci) cu întregul ei cult pentru frumuseţea fizică. Femeia este şi madonă, în spiritul frumuseţea fizică. Femeia este şi madonă, în spiritul Renaşterii, aşa cum a pictat-o Rafael, care dă formei Renaşterii, aşa cum a pictat-o Rafael, care dă formei frumoase şi un conţinut moral, creând astfel un ideal de frumoase şi un conţinut moral, creând astfel un ideal de frumuseţe fizică şi puritate.frumuseţe fizică şi puritate.

In prima secventa poetul elogiaza in note de oda, chipul In prima secventa poetul elogiaza in note de oda, chipul angelic al femeii si talentul lui Rafael: “Caci femeia-i angelic al femeii si talentul lui Rafael: “Caci femeia-i prototipul ingerilor din senin”. Aici predomina imagini prototipul ingerilor din senin”. Aici predomina imagini artistice plastice create cu ajutotul comparatiilor, artistice plastice create cu ajutotul comparatiilor, inversiunilor si epitetelor duble (“tanara si dulce veste”).inversiunilor si epitetelor duble (“tanara si dulce veste”).Poetul creaza imaginea unui eden in care chipul feminitatii Poetul creaza imaginea unui eden in care chipul feminitatii este atotstapanitor....este atotstapanitor....

Page 16: Iubirea La Eminescu

INGER SI DEMONINGER SI DEMON

de Mihai Eminescude Mihai Eminescu Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbeniteNoaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite

A făcliilor de ceară care ard lângă altare -A făcliilor de ceară care ard lângă altare -Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare,Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare,Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite,Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite,

În biserica pustie, lângă arcul în părete,În biserica pustie, lângă arcul în părete,Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger;Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger;Pe-a altarului icoană în de raze roşii frângeri,Pe-a altarului icoană în de raze roşii frângeri,Palidă şi mohorâtă Maica Domnului se vede.Palidă şi mohorâtă Maica Domnului se vede.

O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură;O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură;Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâindLucii picături de smoală la pământ cad sfârâindŞi cununi de flori uscate fâşâiesc amirosindŞi cununi de flori uscate fâşâiesc amirosindŞ-a copilei rugăciune tainic şopotit murmură.Ş-a copilei rugăciune tainic şopotit murmură.

Cufundat în întuneric, lâng-o cruce mărmurită,Cufundat în întuneric, lâng-o cruce mărmurită,Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghează,Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghează,Coatele pe braţul crucii le destinde şi le-aşază,Coatele pe braţul crucii le destinde şi le-aşază,Ochii cufundaţi în capu-i, fruntea tristă şi-ncreţită.Ochii cufundaţi în capu-i, fruntea tristă şi-ncreţită.

Şi bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece,Şi bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece,Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braţ alb;Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braţ alb;Abia candela cea tristă cu reflectul ei roz-albAbia candela cea tristă cu reflectul ei roz-albBlând o rază mai aruncă ce peste-a lui faţă trece.Blând o rază mai aruncă ce peste-a lui faţă trece.

Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează;Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează;Ea o inimă de aur - El un suflet apostat;Ea o inimă de aur - El un suflet apostat;El , în umbra lui fatală, stă-ndărătnic răzemat -El , în umbra lui fatală, stă-ndărătnic răzemat -La picioarele Madonei, tristă, sfântă, Ea veghează La picioarele Madonei, tristă, sfântă, Ea veghează

Pe un mur înalt şi rece de o marmură curată,Pe un mur înalt şi rece de o marmură curată,Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină,Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină,Se răsfrânge ca-n oglindă a copilei umbră plină -Se răsfrânge ca-n oglindă a copilei umbră plină -Umbra ei, ce ca şi dânsa stă în rugă-ngenuncheată.Umbra ei, ce ca şi dânsa stă în rugă-ngenuncheată.

Ce-ţi lipseşte oare ţie, blond copil cu-a ta mărire,Ce-ţi lipseşte oare ţie, blond copil cu-a ta mărire,Cu de marmur-albă faţă şi cu mânile de ceară,Cu de marmur-albă faţă şi cu mânile de ceară,Văl - o negură diafană mestecată-n stele; - clarăVăl - o negură diafană mestecată-n stele; - clarăE privirea-ţi inocentă sub a genelor umbrire;E privirea-ţi inocentă sub a genelor umbrire;

Ce-ţi lipseşte să fii înger - aripi lungi şi constelate.Ce-ţi lipseşte să fii înger - aripi lungi şi constelate.Dar ce văd: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde?Dar ce văd: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde?Două umbre de aripe ce se mişcă tremurânde,Două umbre de aripe ce se mişcă tremurânde,Două aripe de umbră cătră ceruri ridicate.Două aripe de umbră cătră ceruri ridicate.

O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază;O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază;Lângă marmura cea albă văd fiinţa-i aeriană.Lângă marmura cea albă văd fiinţa-i aeriană.Peste viaţa-i inocentă, viaţa lui cea sântă plană,Peste viaţa-i inocentă, viaţa lui cea sântă plană,Lângă dânsa el se roagă, lângă ea îngenunchează.Lângă dânsa el se roagă, lângă ea îngenunchează.

Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este,Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este,Însă aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate;Însă aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate;Muri sfinţiţi de-a omenirii rugăciuni îndelungateMuri sfinţiţi de-a omenirii rugăciuni îndelungateVăd aripile-i diafane şi de dânsele dau veste.Văd aripile-i diafane şi de dânsele dau veste.

Te iubesc! - era să strige demonul în a lui noapte,Te iubesc! - era să strige demonul în a lui noapte,Dară umbra-naripată a lui buze le înmoaie;Dară umbra-naripată a lui buze le înmoaie;Nu spre-amor - spre-nchinăciune el genunchii-şi Nu spre-amor - spre-nchinăciune el genunchii-şi încovoaieîncovoaieŞi ascultă dus din lume a ei dulci şi timizi şoapte.Şi ascultă dus din lume a ei dulci şi timizi şoapte.

....................................................................... .......................................................................

Page 17: Iubirea La Eminescu

Ea? - O fiică e de rege, blondă-n diadem de stele,Ea? - O fiică e de rege, blondă-n diadem de stele,Trece-n lume fericită, înger, rege şi femeie;Trece-n lume fericită, înger, rege şi femeie;El? - răscoală în popoare a distrugerii scânteieEl? - răscoală în popoare a distrugerii scânteieŞi în inimi pustiite samănă gândiri rebele.Şi în inimi pustiite samănă gândiri rebele.

Despărţiţi de-a vieţii valuri, între el şi între dânsaDespărţiţi de-a vieţii valuri, între el şi între dânsaVeacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor,Veacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor,Câteodat' - deşi arare - se-ntâlnesc, şi ochii lorCâteodat' - deşi arare - se-ntâlnesc, şi ochii lorSe privesc, par a se soarbe în dorinţa lor aprinsă.Se privesc, par a se soarbe în dorinţa lor aprinsă.

Ochii ei cei mari, albaştri, de blândeţe dulci şi moi,Ochii ei cei mari, albaştri, de blândeţe dulci şi moi,Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoşi!Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoşi!Şi pe faţa lui cea slabă trece-uşor un nour roş -Şi pe faţa lui cea slabă trece-uşor un nour roş -Se iubesc... Şi ce departe sunt deolaltă amândoi!Se iubesc... Şi ce departe sunt deolaltă amândoi!

A venit un rege palid, şi coroana sa antică,A venit un rege palid, şi coroana sa antică,Grea de glorii şi putere, l-a ei poale-ar fi depus,Grea de glorii şi putere, l-a ei poale-ar fi depus,Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pusPe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pusŞi în mâna-i însceptrată, mâna ei îngustă, mică.Şi în mâna-i însceptrată, mâna ei îngustă, mică.

Dară nu - mute rămas-au buzele-i abia deschise,Dară nu - mute rămas-au buzele-i abia deschise,Mută inima în pieptu-i, mâna ei trasă-ndărăt.Mută inima în pieptu-i, mâna ei trasă-ndărăt.În a sufletului taină, ea iubea. Clar şi încetÎn a sufletului taină, ea iubea. Clar şi încetSe ivea faţa de demon fecioreştile ei vise.Se ivea faţa de demon fecioreştile ei vise.

Ea-l vedea mişcând poporul cu idei reci, îndrăzneţe;Ea-l vedea mişcând poporul cu idei reci, îndrăzneţe;Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasă dulce spaimă;Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasă dulce spaimă;El prezentul îl răscoală cu-a gândirilor lui faimăEl prezentul îl răscoală cu-a gândirilor lui faimăContra tot ce grămădiră veacuri lungi şi frunţi măreţe.Contra tot ce grămădiră veacuri lungi şi frunţi măreţe.

El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfăşoarăEl ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfăşoarăÎn stindardul roş şi fruntea-i aspră-adâncă, încreţită,În stindardul roş şi fruntea-i aspră-adâncă, încreţită,Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită,Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită,Ochii fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară.Ochii fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară.

..................................................................................................................

Pe-un pat sărac asudă într-o lungă agoniePe-un pat sărac asudă într-o lungă agonieTânărul. O lampă-ntinde limb-avară şi subţire,Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară şi subţire,Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i ştie de ştire,Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i ştie de ştire,Nimeni soartea-i n-o-mblânzeşte, nimeni fruntea nu-i Nimeni soartea-i n-o-mblânzeşte, nimeni fruntea nu-i mângâie.mângâie.

Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei,Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei,Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcateContra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcateCu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptateCu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptateContra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume!Contra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume!

A muri fără speranţă! Cine ştie-amărăciuneaA muri fără speranţă! Cine ştie-amărăciuneaCe-i ascunsă-n aste vorbe? - Să te simţi neliber, mic,Ce-i ascunsă-n aste vorbe? - Să te simţi neliber, mic,Să vezi marile-aspiraţii că-s reduse la nimic,Să vezi marile-aspiraţii că-s reduse la nimic,Că domnesc în lume rele căror nu te poţi opune,Că domnesc în lume rele căror nu te poţi opune,

C-opunându-te la ele, tu viaţa-ţi risipeşti -C-opunându-te la ele, tu viaţa-ţi risipeşti -Şi când mori să vezi că-n lume vieţuit-ai în zadar:Şi când mori să vezi că-n lume vieţuit-ai în zadar:O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amarO astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amarMai crud nici e cu putinţă. Simţi că nimica nu eştiMai crud nici e cu putinţă. Simţi că nimica nu eşti

Şi acele gânduri negre mai nici a muri nu-l lasă.Şi acele gânduri negre mai nici a muri nu-l lasă.Cum a intrat el în viaţă! Cât amor de drept şi bine,Cum a intrat el în viaţă! Cât amor de drept şi bine,Câtă sinceră frăţie adusese el cu sine!Câtă sinceră frăţie adusese el cu sine!Şi răsplata? - Amărârea, care sufletu-i apasă.Şi răsplata? - Amărârea, care sufletu-i apasă.

Dar prin negurile negre, care ochii îi acopăr,Dar prin negurile negre, care ochii îi acopăr,Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui înger,Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui înger,Se aşază lin pe patu-i; ochii lui orbiţi de plângeriSe aşază lin pe patu-i; ochii lui orbiţi de plângeriEa-i sarută. - De pe dânşii negurile se descopăr...Ea-i sarută. - De pe dânşii negurile se descopăr...

Este Ea . C-o mulţămire adâncă, nemaisimţită,Este Ea . C-o mulţămire adâncă, nemaisimţită,El în ochii ei se uită. - Mândră-i de înduioşere;El în ochii ei se uită. - Mândră-i de înduioşere;Ceasul ultim îi împacă toată viaţa-i de durere;Ceasul ultim îi împacă toată viaţa-i de durere;Ah! şopteşte el pe moarte - cine eşti ghicesc, iubită.Ah! şopteşte el pe moarte - cine eşti ghicesc, iubită.

Am urmat pământul ista, vremea mea, viaţa, poporulAm urmat pământul ista, vremea mea, viaţa, poporulCu gândirile-mi rebele contra cerului deschis;Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis;El n-a vrut ca să condamne pe demon, ci a trimisEl n-a vrut ca să condamne pe demon, ci a trimisPre un înger să mă-mpace, şi-mpăcarea-i... e amorul Pre un înger să mă-mpace, şi-mpăcarea-i... e amorul

Page 18: Iubirea La Eminescu
Page 19: Iubirea La Eminescu

În „Înger şi demon”, ipostaza demoniacă este În „Înger şi demon”, ipostaza demoniacă este rezervată bărbatului, iar femeia este înger.rezervată bărbatului, iar femeia este înger.

Tema iubirii este tratată aici din perspectiva Tema iubirii este tratată aici din perspectiva atitudinilor umane fundamentale. Se atitudinilor umane fundamentale. Se figurează astfel două mişcări: una spre figurează astfel două mişcări: una spre exterior - angajare socială, civism, exterior - angajare socială, civism, revoluţionarism - şi una spre interior - revoluţionarism - şi una spre interior - iubirea. Bărbatul este un titan, un răzvrătit iubirea. Bărbatul este un titan, un răzvrătit atât împotriva ordinii sociale, cât şi a celei atât împotriva ordinii sociale, cât şi a celei divinedivine . .

Page 20: Iubirea La Eminescu

INGER DE PAZAINGER DE PAZA

de Mihai Eminescude Mihai Eminescu

Când sufletu-mi noaptea Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,veghea în estaze,Vedeam ca în vis pe-al meu Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,înger de pază,Încins cu o haină de umbre Încins cu o haină de umbre şi raze,şi raze,C-asupră-mi c-un zâmbet C-asupră-mi c-un zâmbet aripile-a-ntins;aripile-a-ntins;Dar cum te văzui într-o Dar cum te văzui într-o palidă haină,palidă haină,Copilă cuprinsă de dor şi Copilă cuprinsă de dor şi de taină,de taină,Fugi acel înger de ochiu-ţi Fugi acel înger de ochiu-ţi învins. învins.

Eşti demon, copilă, că Eşti demon, copilă, că numai c-o zarenumai c-o zareDin genele-ţi lunge, din Din genele-ţi lunge, din ochiul tău mareochiul tău mareFăcuşi pe-al meu înger cu Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare,spaimă să zboare,El, veghea mea sfântă, El, veghea mea sfântă, amicul fidel?amicul fidel?Ori poate!... O,-nchide Ori poate!... O,-nchide lungi genele tale,lungi genele tale,Să pot recunoaşte trăsurile-Să pot recunoaşte trăsurile-ţi pale,ţi pale,Căci tu - tu eşti el. Căci tu - tu eşti el.

Page 21: Iubirea La Eminescu
Page 22: Iubirea La Eminescu

In In „Înger de paz㔄Înger de pază” se regaseste ipostaza se regaseste ipostaza demonica a femeii...demonica a femeii...: femeia-demon pare să : femeia-demon pare să alunge alunge îngerul de pazăîngerul de pază, dar imaginea finală, , dar imaginea finală, prin acelaşi mecanism al atitudinilor lirice prin acelaşi mecanism al atitudinilor lirice contradictorii identificat de T. Vianu, contradictorii identificat de T. Vianu, propune identitatea femeie-înger de pază: propune identitatea femeie-înger de pază: „Căci tu - tu eşti el”.„Căci tu - tu eşti el”.

Page 23: Iubirea La Eminescu

LA O ARTISTALA O ARTISTA

de Mihai Eminescude Mihai Eminescu Ca a nopţii poezie,Ca a nopţii poezie,

Cu-ntunericul talar,Cu-ntunericul talar,Cînd se-mbină, se-mlădieCînd se-mbină, se-mlădieC-un glas tainic, lin, amar,C-un glas tainic, lin, amar,Tu cîntare întrupatăTu cîntare întrupatăDe-al aplauzelor flor,De-al aplauzelor flor,Apărînd divinizată,Apărînd divinizată,Răpişi sufletu-mi în dor.Răpişi sufletu-mi în dor.

Ca zefirii ce adieCa zefirii ce adieCînturi dulci ca un fior,Cînturi dulci ca un fior,Cînd prin flori de iasomieCînd prin flori de iasomieÎşi sting sufletele lor,Îşi sting sufletele lor,Astfel notele murinde,Astfel notele murinde,Blînde, palide, încet,Blînde, palide, încet,Zbor sub mîna-ţi tremurîndă,Zbor sub mîna-ţi tremurîndă,Ca dulci gînduri de poet.Ca dulci gînduri de poet.

Sau ca lira sfărîmatăSau ca lira sfărîmatăCe răsgeme-ngrozitorCe răsgeme-ngrozitorCînd o mînă îngheţatăCînd o mînă îngheţatăRumpe coardele-n fior,Rumpe coardele-n fior,Astfel mîna-ţi tremurîndăAstfel mîna-ţi tremurîndăBate-un cîntec mort şi viu.Bate-un cîntec mort şi viu.Ca furtuna descrescîndăCa furtuna descrescîndăCare muge a pustiu. Care muge a pustiu.

Eşti tu nota rătăcităEşti tu nota rătăcităDin cîntarea sferelor,Din cîntarea sferelor,Ce eternă, nefinităCe eternă, nefinităÎngerii o cîntă-n cor?Îngerii o cîntă-n cor?Eşti fiinţa-armonioasăEşti fiinţa-armonioasăCe-o gîndi un serafin,Ce-o gîndi un serafin,Cînd pe lira-i tînguioasăCînd pe lira-i tînguioasăMîna cîntecul divin?Mîna cîntecul divin?

Ah, ca visul ce se-mbinăAh, ca visul ce se-mbinăPalid, lin, încetişor,Palid, lin, încetişor,Cu o rază de luminăCu o rază de luminăCe-arde geana ochilor;Ce-arde geana ochilor;Tu cîntare întrupată!Tu cîntare întrupată!De-al aplauzelor florDe-al aplauzelor florDispărînd divinizată,Dispărînd divinizată,Răpişi sufletu-mi în dor. Răpişi sufletu-mi în dor.

Page 24: Iubirea La Eminescu
Page 25: Iubirea La Eminescu

Cel mai adesea, erotica eminesciana celebreaza nu prezenta Cel mai adesea, erotica eminesciana celebreaza nu prezenta iubirii, ci amintirea sau visul ei.iubirii, ci amintirea sau visul ei.

Ca o “nota ratacita” din muzica sferelor sau ca idee din Ca o “nota ratacita” din muzica sferelor sau ca idee din urzeala prima a lumii, apare femeia in poezia eminesciana urzeala prima a lumii, apare femeia in poezia eminesciana de tinerete.de tinerete.

Iubita, muza si adeseori artista, femeia e una dintre vocile Iubita, muza si adeseori artista, femeia e una dintre vocile prin care se vesteste armonia divina a universului.Factorul prin care se vesteste armonia divina a universului.Factorul feminin este ridicat la gradul unui simbol, o adoratie care, feminin este ridicat la gradul unui simbol, o adoratie care, depasind obisnuitul vietii, trece in absolut. Erotica lui depasind obisnuitul vietii, trece in absolut. Erotica lui Eminescu se bazeaza pe inocenta, nevinovatie, sufletul fiind Eminescu se bazeaza pe inocenta, nevinovatie, sufletul fiind pornit din visare, idila petrecindu-se in cadrul unei naturi pornit din visare, idila petrecindu-se in cadrul unei naturi primare, tipic romantica, cit mai aproape de Eden. “Amorul primare, tipic romantica, cit mai aproape de Eden. “Amorul eminescian e religios, lipsit de curiozitatea psihologica, eminescian e religios, lipsit de curiozitatea psihologica, inabusit pina la uitare de sine de factorul naturalinabusit pina la uitare de sine de factorul natural”.”.

Page 26: Iubirea La Eminescu

AMORUL UNEI MARMUREAMORUL UNEI MARMURE

de Mihai Eminescude Mihai Eminescu Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată,Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată,

Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumatăCum stîncelor aruncă durerea-i înspumată        Gemîndul uragan.        Gemîndul uragan.

De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,Să fac să rump-o lume ce sfîşie-n tăcereSă fac să rump-o lume ce sfîşie-n tăcere        Zdrobit sufletul meu.        Zdrobit sufletul meu.

Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă,Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă,Un ocean se-mbată pe-al vînturilor joc,Un ocean se-mbată pe-al vînturilor joc,Şi norii-şi spun în tunet durerea lor mugindă,Şi norii-şi spun în tunet durerea lor mugindă,        Gîndirile de foc.        Gîndirile de foc.

Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,Căci mie mi-a dat soarta amara mîngîiereCăci mie mi-a dat soarta amara mîngîiere        O piatră să ador.        O piatră să ador.

Murindului speranţa, turbării răzbunarea,Murindului speranţa, turbării răzbunarea,Profetului blestemul, credinţei Dumnezeu,Profetului blestemul, credinţei Dumnezeu,La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea,La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea,        Nimic, nimica eu.        Nimic, nimica eu.

Nimica, doar icoana-ţi, care mă învenină,Nimica, doar icoana-ţi, care mă învenină,Nimic, doar suvenirea surîsului tău lin,Nimic, doar suvenirea surîsului tău lin,Nimic decît o rază din faţa ta senină,Nimic decît o rază din faţa ta senină,        Din ochiul tău senin.         Din ochiul tău senin.

Şi te iubesc, copilă, cum repedea junieŞi te iubesc, copilă, cum repedea junieIubeşte-n ochi de flacări al zilelor noroc,Iubeşte-n ochi de flacări al zilelor noroc,Iubesc precum iubeşte pe-o albă vijelieIubesc precum iubeşte pe-o albă vijelie        Un ocean de foc.        Un ocean de foc.

Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire,Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire,De-ar tremura la sînu-mi gingaşul tău mijloc,De-ar tremura la sînu-mi gingaşul tău mijloc,Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărireAi pune pe-a mea frunte în vise de mărire        Un diadem de foc.        Un diadem de foc.

Şi-aş pune soarta lumii pe buza-ţi purpurie,Şi-aş pune soarta lumii pe buza-ţi purpurie,Aş pune lege lumii rîzîndul tău delir,Aş pune lege lumii rîzîndul tău delir,Aş face al tău zîmbet un secol de orgie,Aş face al tău zîmbet un secol de orgie,        Şi lacrimile-ţi mir.        Şi lacrimile-ţi mir.

Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea,Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea,Ca preotul altarul, ca spaima un azil;Ca preotul altarul, ca spaima un azil;Ca sceptrul mîna blîndă, ca vulturul mărirea,Ca sceptrul mîna blîndă, ca vulturul mărirea,        Ca visul pe-un copil.        Ca visul pe-un copil.

Şi pasu-n urma-ţi zboară c-o tainică mînie,Şi pasu-n urma-ţi zboară c-o tainică mînie,Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit,Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit,Cu fruntea-nvineţită, cu faţa cenuşieCu fruntea-nvineţită, cu faţa cenuşie        Icoana ce-a iubit.         Icoana ce-a iubit.

Page 27: Iubirea La Eminescu
Page 28: Iubirea La Eminescu

In poezia “Amorul unei marmure “(1868), amorul demonic In poezia “Amorul unei marmure “(1868), amorul demonic se cristalizează în jurul alegoriei mitologice a lui Pygmalion se cristalizează în jurul alegoriei mitologice a lui Pygmalion şi Galateea, alegorie ce va deveni un laitmotiv pe parcursul şi Galateea, alegorie ce va deveni un laitmotiv pe parcursul succesivelor perioade de creaţie eminesciene. Şi aici vom succesivelor perioade de creaţie eminesciene. Şi aici vom întâlni creionarea bizantină a chipului iubit, o „icoană” întâlni creionarea bizantină a chipului iubit, o „icoană” care, însă, „învenină”, transferând semnificaţia religioasă care, însă, „învenină”, transferând semnificaţia religioasă înspre zona abisală a magiei negre. “La mise en abîme”, ca înspre zona abisală a magiei negre. “La mise en abîme”, ca procedeu literar, este determinată de natura antinomică, procedeu literar, este determinată de natura antinomică, iremediabil tensionată a sentimentului, intensitatea iubirii iremediabil tensionată a sentimentului, intensitatea iubirii fiind comparată cu un „ocean de foc”. Orice implicaţie fiind comparată cu un „ocean de foc”. Orice implicaţie creştină a dragostei este contrazisă de o idolatrie in statu creştină a dragostei este contrazisă de o idolatrie in statu nascendi: „Aş pune lege lumii rîzîndul tău delir,/Aş face al nascendi: „Aş pune lege lumii rîzîndul tău delir,/Aş face al tău zîmbet un secol de orgie, / Şi lacrimile-ţi mir”. tău zîmbet un secol de orgie, / Şi lacrimile-ţi mir”. Imposibilitatea proiectării fiinţei iubite într-o zonă supra-Imposibilitatea proiectării fiinţei iubite într-o zonă supra-lunară a calităţilor fizice şi morale îl umple pe îndrăgostit de lunară a calităţilor fizice şi morale îl umple pe îndrăgostit de „o tainică mînie”, raţiune suficientă a revoltelor titaniene „o tainică mînie”, raţiune suficientă a revoltelor titaniene sau a scepticismelor fertile în ordinea demonică a lucrurilor. sau a scepticismelor fertile în ordinea demonică a lucrurilor.

Page 29: Iubirea La Eminescu

In “Amorul unei marmure” femeia este In “Amorul unei marmure” femeia este prezentata sub forma statuara, dar imaginea prezentata sub forma statuara, dar imaginea evidentiaza suferinta poetului îndragostit, evidentiaza suferinta poetului îndragostit, neînteles de inima de piatra a femeii - si neînteles de inima de piatra a femeii - si întruchipeaza spiritul antichitatii (necrestin, întruchipeaza spiritul antichitatii (necrestin, pagân, demonic deci) cu întregul ei cult pagân, demonic deci) cu întregul ei cult pentru frumusetea fizica.pentru frumusetea fizica.

Page 30: Iubirea La Eminescu

DEPARTE SUNT DE TINEDEPARTE SUNT DE TINE de Mihai Eminescude Mihai Eminescu

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,Departe sunt de tine şi singur lângă foc,Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-aniniCu braţele-amândouă de gâtul meu te-aniniŢi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...Ţi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,În sărutări unim noi sărmanele vieţi...În sărutări unim noi sărmanele vieţi...O! glasul amintirii rămâie pururi mut,O! glasul amintirii rămâie pururi mut,Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,Să uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...Să uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de multVoi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!!

Page 31: Iubirea La Eminescu
Page 32: Iubirea La Eminescu

In acest text cu vagi note de pastel, intr-o solitudine meditativa in fata focului, poetul se In acest text cu vagi note de pastel, intr-o solitudine meditativa in fata focului, poetul se intoarce in valurile timpului, cu rememorari afective si cu deschiderea lui intr-o latura intoarce in valurile timpului, cu rememorari afective si cu deschiderea lui intr-o latura alternativa, finala, intr-un "trame" temporal ipotetic: "Departe sunt de tine si singur langa alternativa, finala, intr-un "trame" temporal ipotetic: "Departe sunt de tine si singur langa foc,/ Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc,/ Optzeci de ani imi pare in lume c-am trait,/ foc,/ Petrec in minte viata-mi lipsita de noroc,/ Optzeci de ani imi pare in lume c-am trait,/ Ca sunt batran ca iarna, ca tu vei fi murit." Din aceasta departare, poetul simte Ca sunt batran ca iarna, ca tu vei fi murit." Din aceasta departare, poetul simte infricosarea data de trecerea relativista a timpului: "Aducerile-aminte pe suflet cad in infricosarea data de trecerea relativista a timpului: "Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri,/ Redesteptand in fata-mi trecutele nimicuri;/ Cu degetele-i vantul loveste in feresti,/ picuri,/ Redesteptand in fata-mi trecutele nimicuri;/ Cu degetele-i vantul loveste in feresti,/ Se toarce-n gandu-mi firul duioaselor povesti,/ S-atuncea dinainte-mi pin ceata parca treci,/ Se toarce-n gandu-mi firul duioaselor povesti,/ S-atuncea dinainte-mi pin ceata parca treci,/ Cu ochii mari in lacrimi, cu mani subtiri si reci." Proiectia imaginii fiintei iubite se face pe Cu ochii mari in lacrimi, cu mani subtiri si reci." Proiectia imaginii fiintei iubite se face pe stratul subtire al amintirii, care se redesteapta, se intrupeaza din gesturi erotice uitate de stratul subtire al amintirii, care se redesteapta, se intrupeaza din gesturi erotice uitate de vreme. Aparitia iubitei este fantomatica, imagine din care se retin intensitatea ochilor si vreme. Aparitia iubitei este fantomatica, imagine din care se retin intensitatea ochilor si mainile reci, constituind mai mult o "frumoasa fara corp", cu o materialitate ce sta sub mainile reci, constituind mai mult o "frumoasa fara corp", cu o materialitate ce sta sub semnul intrebarii: "Cu bratele-amandoua de gatul meu te-anini/ Si parca-ai vre a-mi spune semnul intrebarii: "Cu bratele-amandoua de gatul meu te-anini/ Si parca-ai vre a-mi spune ceva... apoi suspini.../ Eu strang la piept averea-mi de-amor si frumuseti,/ in sarutari unim ceva... apoi suspini.../ Eu strang la piept averea-mi de-amor si frumuseti,/ in sarutari unim noi sarmanele vieti...". Despartirea de imaginea ireala se face brusc, ramanand numai noi sarmanele vieti...". Despartirea de imaginea ireala se face brusc, ramanand numai ideea stingerii, finala, in timp, a insusi poetului, singurul depozitar al suavelor amintiri: ideea stingerii, finala, in timp, a insusi poetului, singurul depozitar al suavelor amintiri: "O! glasul amintirii ramaie pururi mut,/ Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,/ Sa uit "O! glasul amintirii ramaie pururi mut,/ Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,/ Sa uit cum dupa-o clipa din bratele-mi te-ai smuls.../ Voi fi batran si singur, vei fi murit de cum dupa-o clipa din bratele-mi te-ai smuls.../ Voi fi batran si singur, vei fi murit de mult!". Teme ale poeziei "Departe sunt de tine..."mult!". Teme ale poeziei "Departe sunt de tine..."                  • Relativizarea timpului si a spatiului intr-o forma complexa: poetul percepe o                   • Relativizarea timpului si a spatiului intr-o forma complexa: poetul percepe o realitaterealitatealternativa, existenta intr-unui din miile de "foldere" ale universului.alternativa, existenta intr-unui din miile de "foldere" ale universului.                  • Visul care permite proiectia imaginii fiintei iubite in ipostaze temporale diferite                  • Visul care permite proiectia imaginii fiintei iubite in ipostaze temporale diferite                  • Departarea dintre poet si iubita, situata intr-o staza atemporala, scoasa la                   • Departarea dintre poet si iubita, situata intr-o staza atemporala, scoasa la iveala deiveala deputerea visului. puterea visului. 

Page 33: Iubirea La Eminescu

MORTUA EST!MORTUA EST!

de Mihai Eminescude Mihai Eminescu Făclie de veghe pe umezi morminte,Făclie de veghe pe umezi morminte,

Un sunet de clopot în orele sfinte,Un sunet de clopot în orele sfinte,Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,Astfeli ai trecut de al lumii otar.Astfeli ai trecut de al lumii otar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,Cu râuri de lapte şi flori de lumină,Cu râuri de lapte şi flori de lumină,Când norii cei negri par sombre palate,Când norii cei negri par sombre palate,De luna regină pe rând vizitate.De luna regină pe rând vizitate.

Te văd ca o umbră de-argint strălucită,Te văd ca o umbră de-argint strălucită,Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,Suind, palid suflet, a norilor schele,Suind, palid suflet, a norilor schele,Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.

O rază te-nalţă, un cântec te duce,O rază te-nalţă, un cântec te duce,Cu braţele albe pe piept puse cruce,Cu braţele albe pe piept puse cruce,Când torsul s-aude l-al vrăjilor caierCând torsul s-aude l-al vrăjilor caierArgint e pe ape şi aur în aer.Argint e pe ape şi aur în aer.

Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece,Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece,Cu haina lui lungă culcat în sicriu,Cu haina lui lungă culcat în sicriu,Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu - Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu -

Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală,De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală,Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?

Dar poate acolo să fie casteleDar poate acolo să fie casteleCu arcuri de aur zidite din stele,Cu arcuri de aur zidite din stele,Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint,Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint,Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt;Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt;

Să treci tu prin ele, o sfântă regină,Să treci tu prin ele, o sfântă regină,Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,În haină albastră stropită cu aur,În haină albastră stropită cu aur,Pe fruntea ta pală cunună de laur.Pe fruntea ta pală cunună de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,O, moartea e-un chaos, o mare de stele,Când viaţa-i o baltă de vise rebele;Când viaţa-i o baltă de vise rebele;O, moartea-i un secol cu sori înflorit,O, moartea-i un secol cu sori înflorit,Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. -Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. -

Dar poate... o ! capu-mi pustiu cu furtune,Dar poate... o ! capu-mi pustiu cu furtune,Gândirile-mi rele sugrum cele bune...Gândirile-mi rele sugrum cele bune...Când sorii se sting şi când stelele pică,Când sorii se sting şi când stelele pică,Îmi vine a crede că toate-s nimicăÎmi vine a crede că toate-s nimică

Page 34: Iubirea La Eminescu

Se poate ca bolta de sus să se spargă,Se poate ca bolta de sus să se spargă,Să cadă nimicul cu noaptea lui Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,largă,Să văd cerul negru că lumile-şi Să văd cerul negru că lumile-şi cernecerneCa prăzi trecătoare a morţii eterne ...Ca prăzi trecătoare a morţii eterne ...

Ş-atunci de-ai fi astfel... atunci în Ş-atunci de-ai fi astfel... atunci în vecievecieSuflarea ta caldă ea n-o să învie,Suflarea ta caldă ea n-o să învie,Atunci graiu-ţi dulce în veci este Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut...mut...Atunci acest înger n-a fost decât lut.Atunci acest înger n-a fost decât lut.

Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă,Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă,De racla ta razim eu harfa mea De racla ta razim eu harfa mea spartăspartăŞi moartea ta n-o plâng, ci mai Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericescfericescO rază fugită din chaos lumesc.O rază fugită din chaos lumesc.

Ş-apoi... cine ştie de este mai bineŞ-apoi... cine ştie de este mai bineA fi sau a nu fi... dar ştie oricineA fi sau a nu fi... dar ştie oricineCă ceea ce nu e, nu simte dureri,Că ceea ce nu e, nu simte dureri,Şi multe dureri-s, puţine plăceri Şi multe dureri-s, puţine plăceri

A fi? Nebunie şi tristă şi goală;A fi? Nebunie şi tristă şi goală;Urechea te minte şi ochiul te-nşală ;Urechea te minte şi ochiul te-nşală ;Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic.Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic.Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

Văd vise-ntrupate gonind după vise,Văd vise-ntrupate gonind după vise,Pân' dau în morminte ce-aşteaptă Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise,deschise,Şi nu ştiu gândirea-mi în ce să o stângŞi nu ştiu gândirea-mi în ce să o stângSă râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?plâng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?La ce?... Oare totul nu e nebunie?Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,Trăit-ai anume ca astfel să mori?Trăit-ai anume ca astfel să mori?De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu

Page 35: Iubirea La Eminescu

Poezia “Mortua est!” este un elogiu adus Poezia “Mortua est!” este un elogiu adus iubitei eului, trecută în nefiinţă.Cadrul liric iubitei eului, trecută în nefiinţă.Cadrul liric prezintă imaginea sumbră a cimitirului: prezintă imaginea sumbră a cimitirului: “umezi morminte”, ”sunet de clopot”, căreia “umezi morminte”, ”sunet de clopot”, căreia eul îi atribuie un caracter sacru: “orele eul îi atribuie un caracter sacru: “orele sfinte”. La Eminescu, moartea este privită ca sfinte”. La Eminescu, moartea este privită ca trecerea de pe un tărâm pe altul, de pe “al trecerea de pe un tărâm pe altul, de pe “al lumii hotar” în lumea sfinţilor.lumii hotar” în lumea sfinţilor.

Page 36: Iubirea La Eminescu

Aceasta poezie a fost conceputa la doar 16 ani.Aceasta poezie a fost conceputa la doar 16 ani. Aici poetul isi slaveste cea dintai iubire Aici poetul isi slaveste cea dintai iubire

misterioasa muza a copilariei si misterioasa muza a copilariei si adolescentei, ” iubita de la Ipotesti”, ingerul ” cu adolescentei, ” iubita de la Ipotesti”, ingerul ” cu fata cea pala”, transfigurata prin moarte ei fata cea pala”, transfigurata prin moarte ei pretimpurie in   pretimpurie in  

” ”... sfanta regina,... sfanta regina,Cu par lung de raze, cu ochi de lumina, Cu par lung de raze, cu ochi de lumina, In haina albastra stropita cu aur,In haina albastra stropita cu aur,Pe fruntea ta pala cununa de laur...”Pe fruntea ta pala cununa de laur...”

Nu-i de mirare, asadar, ca imaginea fermecatoare Nu-i de mirare, asadar, ca imaginea fermecatoare a acestui ” inger ” tutelar din anii Ipotestilor il va a acestui ” inger ” tutelar din anii Ipotestilor il va urmari pe poet toata viata, chiar si in perioada urmari pe poet toata viata, chiar si in perioada devastatoarei sale iubiri veroniendevastatoarei sale iubiri veroniene.e.

Page 37: Iubirea La Eminescu

Asadar, putem spune ca la Eminescu, iubirea Asadar, putem spune ca la Eminescu, iubirea şi natura nu formează ceea ce numim un şi natura nu formează ceea ce numim un capitol aparte, nu se izolează tematic, ci se capitol aparte, nu se izolează tematic, ci se constituie ca urmare a unei atitudini, a unui constituie ca urmare a unei atitudini, a unui tonus fundamental, care luminează şi tulbură tonus fundamental, care luminează şi tulbură deodată, cele două sentimente, convertindu-deodată, cele două sentimente, convertindu-se într-o stare sau o forţă cosmică care se într-o stare sau o forţă cosmică care urmăreşte, hotărăşte şi împlineşte destinul urmăreşte, hotărăşte şi împlineşte destinul fiinţei umane.fiinţei umane.

Page 38: Iubirea La Eminescu

Mai mult decât atât, împătimit de viaţă, Eminescu este prin Mai mult decât atât, împătimit de viaţă, Eminescu este prin excelenţă un poet al iubirii şi naturii, căci, mai cu seamă, cu excelenţă un poet al iubirii şi naturii, căci, mai cu seamă, cu poezia iubirii şi naturii din creaţia sa se produce acel salt uluitor poezia iubirii şi naturii din creaţia sa se produce acel salt uluitor în dezvoltarea liricii noastre, lărgindu-i nemăsurat orizontul şi în dezvoltarea liricii noastre, lărgindu-i nemăsurat orizontul şi îmbogăţind-o pe toate laturile, de la lumea simţămintelor, a îmbogăţind-o pe toate laturile, de la lumea simţămintelor, a ideilor şi atitudinilor până în domeniul limbii, al simbolurilor şi ideilor şi atitudinilor până în domeniul limbii, al simbolurilor şi muzicalităţii versurilor.muzicalităţii versurilor.Contopite indisolubil în poezia lui Eminescu, iubirea şi natura Contopite indisolubil în poezia lui Eminescu, iubirea şi natura nu constituie pentru poetul nostru o temă de împrumut din nu constituie pentru poetul nostru o temă de împrumut din romantica franceză sau germană, nici nu au semnificaţia unor romantica franceză sau germană, nici nu au semnificaţia unor sentimente zadarnice de care omul trebuie să se elibereze, nici nu sentimente zadarnice de care omul trebuie să se elibereze, nici nu răspund acelei chemări subconştiente izvorâte din obscura răspund acelei chemări subconştiente izvorâte din obscura “vointa de a trăi” a lui Schopenhauer.Dimpotrivă, iubirea şi “vointa de a trăi” a lui Schopenhauer.Dimpotrivă, iubirea şi natura sunt pentru Eminescu, omul şi creatorul, formele natura sunt pentru Eminescu, omul şi creatorul, formele fundamentale de manifestare a personalităţii sale de excepţie, fundamentale de manifestare a personalităţii sale de excepţie, sunt fenomenele care îl însufleţesc, îl entuziasmează şi-l sunt fenomenele care îl însufleţesc, îl entuziasmează şi-l proiectează în eternitate, sunt cadrul şi mijlocul de împlinire, de proiectează în eternitate, sunt cadrul şi mijlocul de împlinire, de elevaţie spirituală, sunt esenţiale nevoi de viaţă şi categorii elevaţie spirituală, sunt esenţiale nevoi de viaţă şi categorii sufleteşti primordiale.sufleteşti primordiale.

Page 39: Iubirea La Eminescu

Aflându-se, până în ultima clipă a vieţii lui Aflându-se, până în ultima clipă a vieţii lui creatoare într-o neostenită căutare a echilibrului creatoare într-o neostenită căutare a echilibrului lăuntric şi a împlinirii sale, Eminescu priveşte lăuntric şi a împlinirii sale, Eminescu priveşte iubirea şi natura ca pe o evadare din realitatea iubirea şi natura ca pe o evadare din realitatea brutală şi nu ca pe o formă de capitulare în lupta brutală şi nu ca pe o formă de capitulare în lupta împotriva răului social, ci ca pe unicul izvor al împotriva răului social, ci ca pe unicul izvor al entuziasmului său neîntrerupt în faţa frumuseţilor entuziasmului său neîntrerupt în faţa frumuseţilor vieţii , menit să-i reîmprospăteze elanurile creatoare vieţii , menit să-i reîmprospăteze elanurile creatoare istovite de eforturi.istovite de eforturi.

Page 40: Iubirea La Eminescu

SfarsitSfarsit

Proiect realizat de: Cornea Roxana - MariaProiect realizat de: Cornea Roxana - Maria Maftei ElenaMaftei Elena Paduraru MihaelaPaduraru Mihaela Sorici Simona - FlorentinaSorici Simona - Florentina Uncescu Isabela - Maria Uncescu Isabela - Maria