Nr- 49. Braşov Duminecă 2 (15) Martie 1914. Ânul LXXVIL

ABONAMENTULPe an an . . . 24 Cor. Pe o jrm . de an 12 „ P® trei ioni. . . 8 „

Pentru RomAnlt şi străinătate:

Pe an an . . . 40 iei. ?® o jam. de an 20 „

R E D A C Ţ I A Şi ADMINISTRAŢIA

Târgul Inului Nr. 30

INSERATELE &3 primesc ia adminis- traţie. Preţ vil dnpă tarii

şi învoială.

TELEFON 2K 2M

aagaBMBMaHBBWWMMMW

Z IA R P O L IT IC N A Ţ IO N A L . Mananorisele nu $e îta napoias£.

„Domirnl notar“.Să trecem peste valoarea a r ­

t i s t i c ă a acestei piese.Să admitem chiar că această

valoare nici n’alinge proporţiile pe cari le are o piesă, care merită cu adevărat cualificativul de d r a m a t i c ă . Să primim şi părerea că această piesă nu va trăi etern, ci poate nu­mai câţi-va ani, şi că ea nu va plă­cea un timp mai îndelungat.

Nu putem însă să trecem peste adevărul că „Domnul notar“ îşi are a s t ă z i importanţa sa. O importanţă e p o c a l ă .

Cine a fost în aceste zile la teatrul naţional, cine a văzut enor­mul public care se îmbulzia ca să vadă cu o clipă mai curând piesa lui Goga, cine a fost martor la en­tuziasmul, care se desprindea spon­tan şi cu o putere de neînchipuit, a trebuit să se convingă, că impor­tanţa piesei lui Goga întrece a s t ă z i valoarea ori-cărei opere româneşti. Şi că dacă această operă nu e o lucrare prin eminenţă a r t i s t i c ă , creatorul ei e un a r t i s t de prima forţă.

Dacă piesa în sine nu e o lu­crare dramatică, ea este totuş o operă prin care autorul ştie să r e ­p r e z i n t e cu ajutorul dibăciei sale artistice o d r a m ă , o puternică tra­gedie a unui neam.

Piesa lui Goga e o o p e r ă r e ­p r e z e n t a t i v ă şi ca atare perfect rău- şită, ceeace însă nu poate face de­cât un adevărat artist.

Omul din Ţară r i a p u t u t să-şi construiască nici odată cu succes situaţia tristă a neamului românesc din Transilvania şi Ungaria. A cetit el mult, dar înzadar, ştia că e rău la noi în Ardeal, auzise de isprăvile jandarmilor, de ura opresorilor, de ticăloşiile renegaţilor, dar cu toate astea tabloul dramei nu şi-l putea nici decum ficsa aşa cum e în rea­litate.

Setea cetăţeanului din Ţară de- venia tot mai pronunţată, interesul lui faţă de noi, mai ales după cam­pania de astăvarâ, crescuse. 0 at­mosferă, în care trebuia săjse ficseze ceva sigur, ceva întreg, se formase. O nouă dispoziţie sufle-

fast iaeskillena Martie 1914.

— Fin». —

Darwin şi Haeckel au ajuns la teoriile lor numai prin cele mai migă­loase cercetări tn laborator şl în na­tură. Abia cunoscând întreaga lume or­ganizată au putut stabili legile ei, au putut Întrezări unitatea tuturor fiinţelor. Şi abia cu materialul din cercetările lor atât de vaste au putut documentă teoriile lor, — ceeace lui Lamarck, cu toată genialitatea sa, i-a fost imposibil.

tească s’a închegat. Această dispoziţie trebuia nutrită, dar în acelaş timp trebuia echilibrată, trebuia să i-se

I dea cadre mai complete şi mai ho- J lărâte, trebuia schimbată într’o c o n ş - ' t i i n ţ â î n t r e a g ă , p u t e r n i c ă , u n i t a r ă .

Ş-această operă o desăvârşeşte piesa d-lui Goga. Acesta e cel din­tâi şi cel mai mare merit al acestei piese : C o n t r i b u e î n m o d p u t e r n i c la î n t ă r i r e a , ş i e c h i l i b r a r e a c o n ş t i ­i n ţ e i n a ţ i o n a l e r o m â n e ş t i .

Cetăţeanul din Ţară vede prin mijlocirea piesei lui Goga un tablou adevărat al vieţii noastre din Ardeal şi Ungaria, cu sinceritatea ei, cu să­răcia, cu conştienţiozitatea, cu umi­lirea şi cu revolta ei, cu jandarmii ei, cu notarii, cu toţi renegaţii şi cu tot sistemul de apărare, care intre- ţese această vieaţă. Cu un cuvânt Ardealul e transpus pe scena teatru­lui naţional.

A doua contribuţie de impor­tanţă, care se desprinde din piesa lui Goga este valoroasa slujbă pe care o face u n i t ă ţ i i c u l t u r a l e r o m â n e ş t i .

Prin piesa sa Goga a contribuit la întărirea operei, care se clădeşte cu atâta străduinţă de scriitorii noş­tri : u n i t a t e a c u l t u r a l ă a t u t u r o r R o m â n i l o r .

Ea tinde la apropierea, la înfră­ţirea, la concentrarea gândurilor, la îmbrăţişarea tuturor manifestaţiunilor sufleteşti, Ia unificarea vieţii Româ­nismului de pretutindeni şi la clari­ficarea unui ideal, care va trebui să-şi facă drum în toate conştiinţele româneşti închegări du-le cu timpul într’o singură conştiinţă, puternică, impulzivă şi rodnică. Semnul văzut centrul puternic al acestei unităţi culturale e Bucureştiul.

Astăzi ori ce scriitor român, care vrea să însemneze ceva, care ţine ca să-şi afirme opera, se duce la Bucureşti. Acest oraş a devenit forţa centrifugală, care atrage spre sine pe toţi apostolii unităţii noas­tre culturale. Goga numai la teatrul naţional putea să se afirme. Gându­rile, intenţiile lui în mod imperativ numai acolo puteau să se desfăşure, acolo trebuia să aducă contribuţiile talentului său, şi să servească cauza care l ’a îndemnat să-şi scrie piesa.

Bucureştiul atrage astăzi ca un fe­nomen ciudat. Acolo a alergat Vlaicu,

teoria lui Mendel ş. a. (dela 1900 în­coace), deci teoria lui Haeckel s’a mo­dificat, are însă meritul de-a fi origi­nală de tot şi de-a fi întrezărit încă înaintea studiilor esperimentale asupra eredităţii, fiinţa ei.

Studiind Haeckel spongiile vă­roase, a stabilit, — tot ca o întregire a legii biogenetice, — teoria gastreei. Văzând asemănarea uimitoare a aces­tor fiinţe primitive cu unul din primele stadii în desvoltarea tuturor animalelor mai înalte, stadiul pe care l-a numit zastrula, a dedus că toate aceste fiinţe superioare odată, înainte cu sute de milioane de ani, au trecut prin stadiul gastreei, a ipoteticei coelenterate pri­mitive.

In >Die Perigenesls der Plastidule« caută să esplice ereditatea: la actul re- producţlunii nu se transmite dela crea* tor la cei-ee se creiază numai compo- zlţfunea chimică a protoplasmei, ci şi felul specific a mişcării moleculare, le­gată de natura ei fizfco-chimieă. Eredi­tatea e deci transmiterea mişcării a moleculelor plasmei, a plastiduluit aco­modarea este schimbarea ei. — Eredi­tatea a fost elasifieată în parte prin

Astfel întregeşte Haeckel lucrările lui Darwin, stabilind rădăcina fiinţelor vil. Oraţie cunoştinţelor sale aprofun­date şi în domeniul botanicei, cunos­când tot regnul animal: în sfârşit sin- tetisează toate cunoştinţele timpului său despre morfologie, onto — şi fllo- genie, botanică şi zoologie descriptivă, geologie şi paleontologie şi crează ar­borele genealogic al tuturor organizme" lor. Rădăcina sânt nişte organizme mo­nocelulare, monerele, nici plantă, nici animal. Diferenţându-se, se nasc ani­malele monocelulare şi plantele monocelu­lare din cari pe rând, pierind muite forme, altele iarâş rămânând staţionare, se desvoaltă formele superioare, în vârf cu vertebratele, intre acestea iarăş ca mai superioare pasările şi mamife­rele. — Primul arbore genealogic a fost mai pe urmă adesea modificat de Haeckel lnsuş şi alţii, şi zilnic se im­pun prin cercetări nouă amplificări nouă. Insă »şi dacă în unele puncte, chiar în cele mai principale, avem alte păreri, trebuie să stăm stupefiaţi şi plini de admiraţiune faţă de opul a- cesta; stupefiaţi de nemărginita bogă­ţie a cunoştinţelor cari poate nici când nu se vor mai aduna în astfel de mă­sură în capul unui singur om; adunând munca spirituală, cu care pe de-oparte sânt încopciate nenumărate apariţii sin-

acolo se disting cântăreţele noastre D-nele Veturia Triteanu şi Lucia Gosma, acolo a trebuit să încerce, Bre- diceanu valoarea »Şezătoarei«, acolo spre „soarele culturii româneşti“ a plecat sculptorul postru Medrea şi tot la el visează atâţia alţi i d e a l i ş t i , moştenitori ai focului sfânt dus la Bucureşti de Ceorge Lazar.

*In cele două contribuţii constă

de sigur întreagă valoarea piesei lui Goga. Ea e creaţiunea unui talent. E o piesă, c a r e t r â e ş te .

Când chestiunea noastră naţio­nală va fi deslegată, când nu vor mai fî jandarmi ca cei de azi, şi nici notari ca Văleanu şi nici alegeri ca cele de azi, atunci piesa lui Goga îşi va fi împlinit rostul, ea nu se va mai juca, dar se va vorbi de ea ca de o operă utilă ca de un important act i s t o r i c care a contribuit în mod puternic la întemeinicirea v i e ţ i i noastre româneşti, (vn.)

E c o u l d esb a fer ilo r c h e s ­tiu n e! ro m â n e tu ca m e ra u n ­gară. Z'arul >Minerva“v comentând la loc de frunte discursurile deputaţilor maghiari, cari se rostesc actualmente în camera ungară în jurul chestiunei române, ajunge la următoarele conclu- zîuni prea adevărate:

Dacă la 1868 Românii na erau mulţumiţi cu ceeace cuprin­dea legea pentru egala îndreptă­ţire a naţionalităţilor, nu pot să fie mulţumiţi la 1914 cu mai puţin decât atât. Condiţiunea neapărată a ori şi cărei înţelegeri e aplica­rea fără de restrângeri şi cu bună credinţă a legii de la 1868.

Iar lucrul acesta e peste pu­tinţă, — o zicea chiar şi corniţele Ştefan Tisza el însuşi.

Organizaţi unea internă a r e ­gatului ungar e făcută anume astfel, ca guvernul să nu poată impune voinţa monarchulni dacă ea nu e conformă cu aspiraţinnile naţiunii maghiare.

Contele Ştefan Tisza poate să promită marea cu sarea, să ia orişice angajament, să creeze chiar legi, dar nici el, nici dieta, nici Regele Apostolic al Ungariei nu pot să garanteze ca Comitatele

guratice, pe de altă parte e aranjat la | înţeles întregul material uriaş într’un mod desăvârşit«. (Arnold Lang-Zürich).

Trunchiului învăţăturii darviniste îi dă Haeckel rădăcini prin filogenie. Tot dela el capătă coroana prin antro- pogenia sa. Darwin scrie la sfârşitul „Origine! speciilor« memorabilele cu­vinte: >Şi lumină va cădea asupra ori­ginii omului şi asupra istoriei sale«. Haeckel, luptătorul per eminenţiam, cel neînfricoşat, n a stat un moment la în­doială când a trebuit să tragă ultima consecinţă din lucrările sale şi ale lui Darwin. In »Generelle Morphoiogie« stabileşte descendenţa omului. După ce în 1871 verifică Darwin în cartea sa »Descent of man« teoria lui Haeckel, acesta — încurajat de prietinul său, — scoate la iveală tot materialul adunat asupra tezei în »Anthropogenie« (2 Tomuri, 1874). Pe scurt se rezumează învăţătura celor doi în următoarele: Prin epoca terţiară a evoluat o formă ipotetică antropomorfă spre om. Forma aceasta probabil era superioară maimu­ţelor antropoide. Din ea s<a desvoltat in lupta pentru existenţă omul, perfec­ţionând use, iar pe de altă parte pro­babil, prin degenerare, maimuţele an­tropoide, gorillul, şimpanzul, oráng­utánul şi gibbonul. Deci masa cea mare a maimuţelor stă pe o treaptă mult mai inferioară grupei maimuţelor an­tropoide. Acestea stau faţă de om în un raport de bifurcare din o formă comună. Intre maimuţe şi maimuţele antropoide e mai mare diferinţa, decât între cele din urmă şi rassele inferioare de oameni. (Huxiey).

vor executa ordine ori legi care nu le vine la socoteală celor ce din neam în neam trăiesc împăr­tăşi ndu-se din beneficiile publice şi consideră statal «ogar drept an apangiu pentru dânşii şi pentru slugile lor. s

Revizuirea Constituţiei.Raportul comitetului delegaţilor.

Bucureşti 13 Martie.In şedinţa de eri a camerei

d-1 O. S t e r e a dat cetire între a- plauzele deputaţilor raportului de­legaţilor cu privire la revizuirea Constituţiei.

Raportul face mai întâi istoricul evoluţiei statului român analizând di­versele legiuiri care sa’u succedat şi care dacă erau bune pentru generaţiile care, le au făcut, nu mai corăspund ne­voilor democratice ale ţărei. Curentele democratice domină astăzi şi e vai de ţările care se ooun lor. România mai a- les, nu poate să rămână în urma evo ̂luţiei ce S9 petrece In jurul ei.

D. Stere analizează apoi care sunt cele două reforme, care au ,decis actu­alele corpuri legiuitoare să ceară revi­zuirea pactului fundamental.

Actualul sistem electoral constitue un privilegiu pentru anumite clase de funcţionar}, iar suveranitatea naţiunei nu e reprezentată în camere. Există aşa dar acest paradox că aleşii unor colegii restrânse sunt reprezentanţii na­ţiunei. Raportorul face pe larg analiza sistemului actual electoral, care a dus la risipa şi la iresponzabiiitatea banu­lui public.

Azi cel mai popular guvern e a- cela, care face mai mare risipă a ba­nului public. Trebue deci modificat arti­colul referitor la responzabilitatea mi­nisterială şi înlăturată conrupţia ce se practică cu actualele colegii. Pe baza numeroaselor critici pe care le aduce, raportul conchide la modificarea legii electorele, care introduce obligativita­tea votului.

In al doilea rând e necesar să se dea ţării o justiţie independentă, să se ia deci garanţiile necesare pentru ca toţi cetăţenii acestei ţări să-şi poată găsi dreptatea.

O altă mare reformă este acea care se referă la munca naţională. A- ceastă muncă, spune raportorul, trebue să fie pusă în sprijinul claselor munci­toare şi să le folosească. Pentru a a- junge la îmbunătăţirea situaţiunii ţără- niraei este necesară o expropriere justă , care să întărească proprietatea mică şi prin obştii să fie întărită

SM M NNHBnraâl " i i i' im ii i iînMiiiitTnmigMffmMniiairwirfM wiiiiMiiir-iriTiiiiaii im " i nm w nun ii ~ i n- .... jDin timpurile străvechi până ia a- I

pariţia lui Darwin şi Haeckel nu s’a lucrat în domeniul biologiei atâ-a, cât a creat fiecare din ei. Munca lor inaugurează epoca cea nouă, epoca progreselor uimi­toare în domeniul botanicei,zoologiei, pa­leontologiei, antropologiei şi medicinei Ştiinţele acestea azi se bazează pe evdu- ţionism; alte ştiinţe, ca limbistica, so­ciologia, istoriografia, etnografia, geologia şi astronomia, — mai pe urmă chimia şi fizica, ba, putem zice toate ştiinţele stau sub influinţa acestei idei. Tot felul de cugetare a omenimei e azi trans­formist.

Era natural, ca un sistem atât de măreţ, clădit din aprope nimica, să a;ba scăderi. Perigeneza lui Haeckel azi are numai valoare istorică. Seiec- ţiunea sexuală poate în curând va fi înlocuită prin altă teorie mai bună. Arborele genealogic într’una e ampli­ficat şi preschimbat şi muite puncte din antropogenie trebuiesc modificate. Legea biogenetică şi teoria gastreei a- semenea a trebuit sâ se aprofundeze prin elevii lui Haeckel şi Darwin. Ideea evolatianii, a unităţii tuturor organizme- lor, cuprinzând şi pe om, însă au rămas şi vor rămânea ! Aflarea » »rchaeopteryz«- ului din Solnhafen stabileşte definitiv descendenţa pasărilor din reptile. Forme intermediare ca peştii dipneusti, mami­ferele monotreme, stabilesc punţile de trecere între diferite clase de verte braţe. Legătura între invertebrate şi vertebrate se poate construi cu aju­torul tufticatelor şi amfioxului. Forma ipotetică a strămoşului omeni mii se clarifică prin aflarea pitec&ntropusului.

Exproprierea va întări şi pronrie- tatea mare, mâncată azi de datorii şi grevată la bănci. Ea vine în însăşi fo­losul mar&i proprietăţi, al cărei carac­ter latifundiar trebue să dispară. D sa arată cum proprietatea latifundiară a trebuit să fie expropriată în Irlanda şl în alte ţări, care mergeau spre peire dacă nu se luau aceste măsuri demo­cratice. După cetirea raportului d. C. Stere ceteşte declaraţia comitetului de­putaţilor şi articolele propuse pentru revizuire.

După cetirea raportului, adu­narea face ovaţii care durează mai multe minute.

Camera decide apoi, ca cu ziua de eri, Joi, să se numere cele 15 zile care trebue să treacă între prima şi a doua cetire a propune- rei de revizuire.

Si vis pacem...Ne înarmăm pentru a „forţa“

pacea.Răsboiul pe care-1 poartă de

câteva zile ziarele germane, fran­ceze şi ruse pe tema înarmărilor, deşi e deocamdată numai pe hâr­tie, ne deschide una din cele mai ameninţătoare perspective pentru viitorul apropiat. Deşi ni se dau asigurări din partea bărbaţilor de stat şi prin ziare, că înarmările, ce sunt în curgere, se fac numai pentru „salfgardarea“ intereselor respectivelor ţări şi pentru men­ţinerea „păcii“, ele trebuie să ne umple cu groază, când r e cugetăm că ele vor continua sub acest pre­text an de an şi vor în ­greuna în aceiaşi măsură bugetele diferitelor state supunând popula- ţiunile ţârilor la cele mai oneroase biruri.

Această „nouă eră de pace cu ajutorul înarmărilor* * o inaugu­rează şi de astădată Rusia, a cărei pregătiri militare, oricât de nevi­novate le-ar prezenta bărbaţii de stat ai Rusiei şi pressa oficială rusă, numai pace nu ne vestesc.

Ministrul de externe al Rusiei S a s o n o w a spus în interviewul publicat în n-rul nostru de eri în­tre altele că Rusia, care an de an înregistrează u n n u m ă r d e n a ş t e r i

Descoperiri paleontologice din America stabilesc întreg şirul desvoltării cailor, dela cohippus până h equus caballus. Organele rudimentare se espiică prin legea biogenetică.

Pe deaităparte medicina modernă află prin legea bi-geiietică cheia pentru multe probleme. Apendicele cecal e re­cunoscut ca organ rudimentar. Trans­formarea integumentului dela pieiea cu solzi-dinţi a selachiilor până ia dinţii mamiferelor o espiicâ aceeaş lege. Zo- otechnia agronomilor se bazează pe principiul selecţiUQii. Ştiinţa despre ere ditate devine tot mai importantă şi poate încurând va fi posib'l sâ se re­guleze dez /oitarea întregei omenim! pe baza ei. Progresul biologiei, inaugurat de Haeckel şi Darwin, împreună cu progresele celorlalte ştiinţe naturale şi a tehnicei, ne deschid orizonturi nouă de tot şi de-o grandiositate nemaipo­menită.

*

Problemele zoologiei moderne pe cari Haeckel le-a studiat, adesea sunt hotarnice cu problemele filozofiei. Şi e natural, ca o fiinţă atât de profundă, dornică de a pătrunde până la esenţa tuturor ce sunt, cum e Haeckel, sâ treacă acest hotar şi să-şi încarce puterile şi’n domeniu) filozofic. Haeckel numai a încercat a crea un sistem ; el îasuş mărturiseşte încontinuu, că e deplin convins de scăderile »monismului« său ; ceeace a publicat e numai un îndemn pentru alţii, să zidească mai departe pe baza creată de el.

L

Pagina 2. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr.j49—1914.

d e p e s t e 2 1/î m i l i o a n e , nu face al- teva decât să-şi desvoalte „în li­nişte" puterea sa armata şi a- ceasta — Doamne fereşte î — nu pentru a arăta o atitudine agresivă faţă de Austro-Ungaria, cu care vrea să trăiască „în bună vecină­tate“, ci pentru „a forţa“ pacea.,.

Ce înseamnă această „desvol- tare“ liniştită a armatei ruseşti ne-o ilustrează mai elocvent un studiu militar apărut zilele aceste în ziarul „Matin“. — Iată ce ni se spune In acest stud iu :

înarmările Rusiei.Contingentul de pace al armatei

raseşti a fost în Ianuarie 1913 de1.385.000 oameni, un contingent care n-are păreche în lume. Această sumă s’a sporit în decursul aceluiaşi an cu încă 50.000 oameni. In anul 1914 este de înregistrat o nouă sporire cu 115.000 soldaţi, în 1915 şi 1916 iarăşi cu câte 90000 soldaţi şi toate aceste sporuri se fac fără nici o încordare deosebită.

Prin urmare în 1 Ianuarie 1917 contingentul de pace al armatei ruseşti va f i de 1.730.000 soldaţi, care în caz de nevoie se poate urca la 2 —3 mili­oane. Contingentul de răsboiu poate fi astăzi de 5.600,000 soldaţi dar poate fi în caz de nevoie şi 10 mi­lioane...

Iată câteva cifre reci despre puterea armată a R u siei! Comisiu- unea bugetară a Dumei a votat tocmai alaltaeri un nou credit de sute de milioane pentru complec- tarea armamentului artileriei, con­struirea mai multor vase de răz­boi, înfiinţarea de şantiere navale, pulberării etc. Iar pentru ca acest credit să fie votat fără multa ezi­tare Ţarul Rusiei a delegat pentru studiarea acestui proiect de credit, pe lângă membrii Dumei, „numai“ 30 generali, mai mulţi admirali şi ofiţeri de stat major. Şi toate aceste pentru „forţarea“ păcii. Dar să trecem la celelalte state ale triplicei:

înarmările Angliei.Ministrul de răsboiu al An-

gl ei Seely a făcut in şedinţa de alaltaeri a camerei comunelor, cu prilejui prezentării bugetului mi­nistrului de răsboiu, următoarele declaraţiuni:

Pe lângă armata din interiorul Angliei avem 117.000 soldaţi In stare absolut mobilă, iar în ţară avem o ar­mată de uscat de 121.000 soldaţi ac­tivi şi 146.000 rezervişti, cari ne pot sta la dispoziţie în flecare moment. In caz de mobilizare ne-ar sta la dispozi­ţie în foarte scurt timp un corp de ex­pediţie de 162.000 soldaţi, iar în timp de pace în caz de nevoie avem la dis­poziţie în diferite puncte ale ţării câte50.000 soldaţi de toate armele...

Unde mai punem apoi flota uriaşă a Angliei cu miile ei de tunuri şi marinari P

înarmările Franţei.Raportorul bugetului ministerului

de războiu al Franţei a constatat în şedinţa de alaltaeri a camerei franceze, că numărul oamenilor sub arme In

Francia în timp de pace s’a urcat la 750.000. Această urcare nu este însă, Doamne fereşte, un răspuns la înar­mările statelor ci o «simplă» măsură de salfgardare spre a menţine «pacea» şi a rămânea stăpânii destinului Fran­ţei...

In faţa acestor înarmări făcute în interesul „menţinerii păcii", sun­tem siguri, ca nu se vor lăsa mai pe jos nici Puterile triplei alianţe şi ele vor răspunde cu aceleaşi mă­suri, până când într’o bună zi poporaţiunile, cari deabea mai pot suporta sarciuele militare, se vor sătura deatâtea înarmări pentru menţinerea păcii...

R ecru tările vor li fu A p ri­lie . Din Budapesta se anunţă în legă­tură cu recenta audienţă a ministrului Hazay la Maj. Sa, că recrutările (asen- tările)se vor face anul acesta în luna Aprilie. In scopul acesta nu se va pre­zenta camerei un nou proiect de re­cruţi ci asentarea se va face pe baza proiectului votat.

Delegfltţtunile. Din Viena se anunţă, că contele Berchtold proiectează amânarea sesiunii delegaţiunilor pe toamnă. Cel mult să se ţină acum 2—3 şedinţe pentru ̂ votarea budgetului pro- vizor şi apoi celelalte agende să se rezolve în şedinţele din Septemvrie. Spre acest scop se va ţinea la Viena un consiliu ministerial comun, la care e chemat şi contele Tisza, pe 24 Martie c

Chestiunea românăîn cameră.

Ca întregire la raportul nostru despre discuţiile asupra chestiunii ro­mâne în şedinţa de alaltăieri a came­rei mai dăm unele părţi caracteristice pentru felul de gândire al stăpânitori- lor noştri. Discuţia chestiunii române scoate la iveală şi pe renegaţii noştri, cu ideile lor »fericîtoare« şi de înfră­ţire. Vedem pe Mangra, că de când l-a »distins« Tisza, şi-a ridicat capul şi cutează a striga, că el nu e renegat, Un altul de teapa lui a eşit alaltăieri la iveală din întunecimea necunoştinţei şi tăcerii. Este d-1 Mán Lajos, un Ro­mân plouat din părţile nordice ale Ar­dealului, care a aflat de bine să aducă şi el temenele lui Tisza.

Vorbirea lui Sághy.Cel dintâiu orator al şedinţei

Sághi Gyula se declară pentru direc­tiva lui Apponyi şi critică ideia pac­tului.

Este de regretat — zice el — că contele Tisza vrea să facă concesiuni în ceea-ce priveşte aplicarea legei con­telui Apponyi, deşi se ştie că această lege a dat până acum rezultate bune. (?) Oratorul aminteşte că şi Wekerle a urmat tratative cu Românii, el a evitat însă să dea acestor tratative caracterul

»Monismul său porneşte dela scrutarea realităţii, urcând treptele ge­neralizării tot mai complete prin gân­dire logică, ajunge la o noţiune supre­mă a naturii, care cuprinde to tu l; el înţelege sub univers ceva unitar, în care fiecare părticică singuratică stă în legătură de reciprocitate cu întregul ; întregul e condiţionat prin singuraticul şi singuraticul prin întreg«. (Schmidt).

Astfel Haeckel adoptă ideile fun­damentale ale sistemelor moniste dela hilozoiştii elini până la Spinoza şi Goe­the şi caută să ie documenteze prin rezultatele ştiinţei moderne.

Pentru el nu există enigmele lu­mii. Existenţa lumii o explică prin »le­gea substanţei« (Lavoisier şi Meyer) ; tot ce există azi e productul evoluţiunii. Vieaţa s-a născut sub împrejurări pri­elnice, de tot spontaneu, din materie anorganică. Prin transformism s-au născut formele existente de vietăţi, în frunte cu omul. Sufletul e ceva inhe­rent materiei, care de asemenea prin evoiuţiune a ajuns la perfecţiunea su­fletului uman.

In sistemul său ajunge la deplină negare a Dumnezeirii şi a metafizicei.

Acesta ar fi pe scurt sistemul său filozofic, pe care l-a stabilit în »Welt- rätsele şi »Lebenswander«. A fost şi este combătut cu putere nu numai de teologi ci şi de filosofi. In discusiunile sale filosofice Haeckel e foarte agresiv şi nu-şi cruţă duşmanii, precum nici el nu a fost cruţat.

Cu drept cuvânt s-a accentuat ia

j noi, că sistemul lui Haeckel — fie ei cât de interesant, — pentru Român trebue să rămâie necunoscut. Un po* por, a cărui religie e atât de legată de fiinţa sa naţională, trebue să rămâe străin de astfel de sisteme duşmane legii strămoşeşti.

* * *

In lucrările sale Haeckel adesea se adresează masseior mari ale intelectu­alilor. El e unui din primii populariza­tori a ştiinţelor naturale. El a adus la izbândă tocmai ideea transformizmului, făcând-o populară in Germania şi sub auspiciile lui s-a pornit mişcarea de popularizare, care azi aduce roade atât de frumoase şi a cărei necesitate pen­tru cultura modernă nu se mai poate tăgădui.

înzestrat cu darul de-a povesti, un mânuitor priceput ai condeiului, pictor de prima forţă, a ştiut să-şi câş­tige un număr imens de cetitori. »Ge. neralle Morphologie«, Antropo-« şi »Fi- logenia« sa pot ii citite cu folos de oricine. Descrierile sale de călătorie ca »Indische Reisebriefec şi »Insulinde« sunt admirabile în genul lor; nu nu­mai distractive şi frumoase, ci şi de mare valoare ştiinţifică. Şi opui său »Kunstformen der Natur«, în care pu­blică picturile sale, e de toată frumseţa şi original. In el se dă primadată lu­mii picturi în cari se poate vedea bo­găţia naturii în forme ornamentale, cum minte omenească nici când nu a putut plăsmui,

M.

unor negocieri între două părţi belige­rante. Afară de Wekerle a mai tratat şi Kossuth cu Românii, aceste trata­tive însă nu justifică punctul de ve­dere al primului ministru. Tratativele sunt înjositoare pentru noi, chiar şi în cazul când Românii ar accepta propu­nerile contelui Tisza.

Contele Tisza a tratat cu nişte oameni, cari s’au obişnuit să ceară sfa­turi dela Viena şi Bucureşti. Chiar şi în cursul tratativelor câţi-va dintre membrii comisiunei române au fost la Bucureşti, spre a cere sfaturi. Oare Ro­mânii din Ungaria nu se bucură de toate drepturile politice? Libertatea lor individuală oare nu este asigurată ?

Dacă contele Tisza e pătruns de sentimente naţionale, el nu trebue să se înţeleagă cu Românii, oare nu aş­teaptă decât o conflagraţie internaţio­nală, spre a se despărţi de Ungaria.

O administraţie bună şi dreaptă este singura soluţie a chestiei naţiona­lităţilor.

Ce spune Man?După Sâghy s’a ridicat la cuvânt

Mân La jos, care a spus dela început, că el e de origine român. Apoi face următoarele fllosofări politice: După discursul lui Tisza din 20 Febr. c. — zice el — s’a chiarificat chestiunea ro­mână şi Românii nu se pot plânge că sunt oprimaţi. Vrea să dovedească, că la 1848. Românii n’au fost aşa de pe­riculoşi, cum s’a svonit şi cum se crede.

Aduce apoi elogii contelui Tisza pentru că se ocupă cu rezolvarea ches­tiei naţionalităţilor şi declară că ia act de explicaţiile date de primul ministru.

D6sy — împăciuitorul.

Dintre vorbirile de alaltăieri cea mai remarcabilă a fost vorbirea lui Desy. El spune, că în numele partidului a vorbit contele Bethlen, pe care îl aprobă. El vorbeşte din cauza trecutu­lui său personal şi politic, pentrucă a trăit zeci de ani între Români, de cari îl leagă firele unei bune aprecieri şi ale stimei. După aceasta D<5sy face o privire asupra trecutului politic a! Românilor, din Ungaria, dela 1848 .încoace. Vor­beşte de legea de naţionalităţi, de pa­sivitate, etc. Daclară, că e pentru exe­cutarea legii de naţionalitate. Spune, că corupţia şi volniciile, cu cari au fo st maltratate naţionalităţile, acum se răz­bună asupra maghiarismului. Nu se miră, că Scotus Viatorli scriu rău despre Maghiari căci scriind despre ticăloşiile maghiare, scriu adevărul. Ei declară, că nu se teme de concurenţa culturală, vorbeşte apoi despre administraţie şi spune, că Românii cer egalitate. Dis­poziţiile de drept, cari nu sunt pentru măsuri egale, pentru ei n’au nici o va­loare. Poporul român — a zis Desy — e predestinat la democraţie. Nu ia Ia cunoştinţă răspunsul.

E interesant, că Desy a avut şi el tratative de împăciuire cu Românii. A spus* o dânsul în discursul său. Desy a avut acu e anul, în Martie, un schimb de idei cu Dr. loan Suciu asupra ches­tiunii române. In cele din urmă l-a rugat pe dl. Dr. Suciu să desvoalte gravaminele Românilor în un memoriu. Dr. Suciu i-a prezentat memoriul, dar el era ocupat atunci cu procesul lui Lukâcs, apoi au urmat tratativele lui Tisza şi astfel cercetările iui s’au în­trerupt.

Intr’o scrisoare de mulţumită, a- dresată d-1 ui Dr* Suciu, Dâsy declară, că după credinţa sa chestiunea de n a ­ţionalitate na se poate rezolvi, decât pe bază democratică.

Şedinţa de eri.Şedinţa de eri a fost remarcabilă

în deosebi prin trei discursuri, a lui Tisza, a deputatului sas Schulier şi a d-lui Dr. St. C. Pop. Cel dintâiu orator a fost Schulier, care a vorbit din pun­ctul de vedere al politicei săseşti Tisza a dat desluşiri privitoare la cele cuprinse în discursurile contelui Bet­hlen şi Ddsy, iar dl Dr. St. C. Pop a susţinut pretenţiile partidului naţional. A mai vorbit şi contele Károlyi, cu ac­cente şoviniste.

Viitoarea şedinţă a camerei se va ţinea Miercuri, săptămâna viitoare.

Principatul Albaniei. 1In ziua când cavaleria sârbească

pătrundea în Durazzo — e mai mult de un an de atunci — Austria protesta la toate cabinetele europene şi începea a ameninţa Belgradul. Austria care vea­curi întregi nu s-a menţinut decât prin maxima divide et impera şi care şi acum este formată dintr-un conglomerat de naţionalităţi, s a opus ca Serbia să aibă chiar cel mai îngust drum la Adriatica, pentru ca — după motivul diplomatic mărturisit — să se poată constitui li­berul stat albanez.

Deşi dreptul popoarelor de a se guverna aşa cum înţeleg în afară de orice intervenţie străină, este un prin­cipiu democratic, care trebuia aplicat şi Albanezilor. Austria care cea dintâi a făcut propunerea constituirei noului stat, încerca prin aceasta — în ziua când îşi vedea Înfrânt pentru totdeauna visul de a ajunge la Salonic — a*şi salva influenţa în Balcani.

Neputând Încorpora Albania, tot atât de simplu cum şi-a anexat acum câţiva ani Bosnia şi Herţegovina şi la sfârşitul veacului XVIII-lea şi începutul celui al XIX Galiţia, Dalmaţia, Iiiria, Lombardia şi Veneţia, din cauza ace- loraş competeţiuui din part6a Italiei, a propus şi a putut face să se accepte de întreaga Europa creiarea noului stat albanez.

Primul suveran al noului stat, Prin­ţul de Wied, după o vizită la toţi su­veranii Europei a acceptat coroana ce i se oferise şi săptămâna trecută a de­barcat în portul Durazzo — vechiul Dirrachium unde în vremea îndepărtată a stăpânirei romane s-a refugiat marele Cicerone, când fusese disgraţiat şi exi­lat. Prin Dirrachium au trecut legiunile romane conduse de împăratul Traian, care trebuiau să învingă sub zidurile Sarmisegetuzei, şi să întindă până în văile carpatine dominaţiunea latină.

Sarcina noului suveran este mai mult decât dificilă. Deşi vine din nor­dul Europei, cari în cursul veacului tre­cut a fost o pepinieră de suverani pen­tru statele tinere din sud-estul Europei, totuşi situaţia sa este mult mai deli­cată decât a tuturor.

Prinţul Wilhelm de Wied a pără­sit epoleţii de eăpitan prusian, frumosul său palat din Postdam şi ţara sa de cultură şi civilizaţie, pentru a accepta o coroană de suveran într-o ţară a- proape semi barbară, lipsit de liniştea care o avea în patria sa şi lipsit de cel mai elementar confort. Se spune prin

. ziarele străine că palatul său — care nu este decât cea mai încăpătoare casă din Durrazo, cu aspectul de local de poştă din oraş de provincie — se află lângă mare şi în fundul grădinei pala­tului s-ar afla o poartă discretă a cărei scară coboară la un mic debarcader, unde va sta totdeauna sub presiune un vapor. Această preparativă pentru vre o fugă silită eventuală nu e de bun augur.

Albania, care are peste 2 milioane de locuitori este un conglomerat de na­ţionalităţi. Sunt în Albania Greci, Sârbi, Muntenegreni, Bulgari, italieni, Români Macedoneni şi sunt şi Albanezi: Aceştia sunt împărţiţi in mai multe triburi, din­tre cari cel mai interesant al Mirdiţilor, numiţi astfel după strigătul lor da răs- boi: mir dita, ceence însemnează în limba lor ziua este bună. Albanezii sunt împărţiţi şi după religie, jumătate sunt musulmani, ceilalţi creştini.

Dacă la ţărmul mărei se află oare­cum o viaţă organizată şi există o ac­tivitate oarecare, în interiorul ţărei dom­neşte semibarbaria. Ţinuturi întinse sunt nelocuite. Locuitorii trăeşc prin munţi din păstorie şi brigandaj. Viaţa quasi'europenească este numai în cele câteva oraşe, unde există un început de viaţă publică.

In general este o ţară care trebuie sâ fie constituită, trebuindu-se a se forma statul albanez din conglomeratul do populaţii diferite.

Ceeace agravează situaţia în Alba­nia este revolta din. Epir. Europa a făcut o nedreptate Greciei neacceptând să anexeze Epirul cucerit. De aceia a- cum se aud în Epir strigătul de Epiru epiroţilor după cum odinioară se auzea Creta Cretanilor, ceeace în mod logic însemnează, ca după cum Creta gre­cească a fost anexată patriei mume, a- eeiaşi soartă va avea şi Epirul, mai cu. râud sau mai târziu.

Prin sosirea Prinţului de Wied a

| încetat puterea comîsîunilor europene şi | suveranul Începe domnia în nişte îm­

prejurări foarte grave şi foarte critice.ni a. la

Sărbătorirea luiQctavian Goga.

Bucureşti 28 Martie.Sguduiţi până în adâncul ^sufletu­

lui de frământările neamului românesc din Ardeal, frământări redate cu atâta putere şi viaţă de »cântăreţul pătimir i noastre» în piesa »Domnul Notar» — admiratorii şi prietinii d-lui Goga, în frunte cu d-I Bogdan Duicâ, au sărbă­torit aseară printr-un mare banchet, pe cel ce, prin opera sa, a electrizat şi a făcut ca în faţa »Domnului Notar», să

‘simtă, pe un moment, şl cei din regatul liber sbuciumul şi durerile cari*de vea­curi au încătuşat şi fac să sângereze inimele fraţilor lor de peste Carpaţi. Lume multă — câteva sute — şi băr­baţi distinşi au căutat să fie părtaşi ai acestei îndoite sărbătoriri. Căci s’a sărbătorit aseară nu numai succe­sul piesei d-lui Goga ci şi opera unui general de cugetare a sufletelor româ­neşti — cum a spus P. C. S. arhiman­dritul luliu Scriban în toastul său» — înalta operă de pedagogie naţională, menită să facă începutul unei ere noui.

Au urmat apoi, după (arhimandri­tul Scriban, o mulţime de vorbitori cari în numele diferitelor societăţi şi instituţii au adus tributul de recunoş­tinţă celui ce, prin opera sa, a ridicat, pentru mulţi, vălul întunecos prin care întrezăreau până acum sguduîtorul ta­blou al »pătimirii», cântate cu atâta simţământ de poetul Goga, dar — du­rere — de mulţi, prea puţin

Cu nerăbdare au aşteptat toţi mo­mentul, în care d-1 „Goga, -foarte emo­ţionat, le-a răspuns prin următorul toast răpitor:

Discursul d-lui Goga., , Când ridic cuvântul acum şi în­

cerc să vă exprim recunoştinţa mea pentru aceasta manifestaţiune neobiş­nuită de simpatie simt o sfială caro mă tulbură. Prea e mare, prea e co­vârşitoare dragostea dumneavoastră ca să nu îmi răscolească toate fibrele simţirii, şi prea greu cade povara ei ca aă nu’mi taie în suflet valuri adânci.

Această sfială însă rai-e atenuata, domnilor, de convingerea ce-o am, că rostul meu de astăzi nu este decât, un prilej trecător pentru accentuarea uneJ Idei care nu se schimbă. Sunt anume de credinţa că suflul unui mare duh pluteşte asupra noastră şi pe uneşte pe toţi deopotrivă. Din îndemnurile Ini întâmplarea a voit să cobor în treacăt şi eu câteva pe hârtie. Acest mare duh este domnilor conştiinţa noastră naţională, conştiinţa naţio­nală a întregului neam românesc pe care o simţim palpitând tot mai vie în aceste clipe când vedem cucn svâcneşte puternic în jurul nostru pulsul istoriei universale. Do-acoia simţim noi astăzi mai mult ca o i când că trebuinţa unei apropieri de noi înşine, e o înţelegere a forţelor prupr i care ne dă nouă pieceptede demnitate na­ţională, e un început de maturitate de simţire şi cugetare prin care se anunţă de obicei o pagină proaspătă în istoria unui popor.

Literatura, domnilor, nu poate rămânea departe de această nouă în­drumare a conştiinţei publice, in lupta de redeşteptare a neamurilor litera­tura şi-a cerut totdeauna partea ei. La începutul oricărei mişcări de desrobire stă în istorie o poezie, o operă de artă. Ea e trâmbiţa fermecată care dă alarma şi deschide drumul primenirei umane.

Noi, domnilor, suntem un popor luptător, un popor care priveşte înainte oare are idealuri de realizat. Ne trebue deci o literatură luptătoare, o literatură înfrăţită cu marile probleme aie existenţei noastre, e literarurâ militantă dincolo de limitele unor impulsuri pur indivi­duale, o literatură care are ochii aţin­tiţi spre cer dar care sub picioare simte fământul, — pământul nostru : o literatură naţională.

Ou deosebire e indicată această concepţie în spiritul public al acelui colţ de pământ, fără de care nu se poate închipui nici trecutul, nici vii­torul neamu'ui românesc, — este in ­dicată în Ardea!. Aici unde se d i astăzi o lup ă grea şi îndărătnică pentru păstrarea neştirbită a existenţei naţionale. Aici scriitorul e în mod fatal un luptător, iar arta un balsam prin care se alină durerile celor fere câţi, cum spune scriptura. Scrisul aici, e un stâlp de foc care luminează dru- mul, o protestare vie, o superioară afirmare a dreptului nostru )a viaţă.

Nr. 49—1914. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagin i 8.

Această concepţie, m’a călăuzit, până astăzi tn urma atâtor încântaţi deschizători de drum. Am închis deci adese în suflet ritmul atâtor dureri intime ca să pot fl prin scrisul meu un strigăt smuls din vaietul celor mulţi. Aceasta m’a îndemnat să zu­grăvesc într’o piesă, cât imi îngăduie limitele artei, un tablou real al fră­mântărilor dela noi. Am căutat să în­făţişez lumea noastră deacolo, o insulă cu nota ei particulară Ardealul nostru cu jocul iui de lumini şl umbre, acest început al meu, interpretat de admi­rabilii noştri artişti, a găsit un ecou in sufletele d-veastră. Am fost răs­plătit cu multă, multă dragoste şi ce e mai mult, am fost înţeles.

Este desigur un sentiment de rară mulţumire când te eonvingi că ai putut atinge o clipă măcar resorturile sufletului omenesc, când înţelegi că deasupra unei mări de capete a plutit câteva momente fiorul propriilor tale patimi...

Dar este şi un învăţământ supe­rior care se desface pe urma încer- cării mele. D-voastră aici în inima ro­mânismului aţi primit cu atâta căldură şi Înţelegere o operă care dorea să fie o monografie sufletească a sbuciumă- riler din Ardeal şi care venea cu no­tele ei particulare, cu caracterul ei local regional. Faptul că am fost înţeles In toate intenţiile mele dovedeşte că neamul nostru are un singur trup, în care bate aceiaş inimă, că idealul uni­tăţii noastre sufleteşti sate astăzi o realitate.

Acest adevăr cade greu în cum­păna de judecată a tuturor minţilor limpezi, acest adevăr deschide perspec­tive de nouă gândire şi speranţă nouă. Acest adevăr ne face să simţim ceva din misterul sguduitoarelor primeniri care abia din veac în veac se abate peste sufletul unui popor: — ca un pre­ludiu al unei mari simfonii ce aşteaptă în umbră.

Aceasta e cea mai mare mulţu­mire a mea.

Văd In îsufleţirea noastră de as­tăzi un accent avansat din muzica ma­re a viitorului — pentru care eu ridic paharul meu.

*Terminându-şi d-1 Goga cuvânta­

rea înto’un furtunos entuziasm, i s’au iăcut ovaţii îndelungate şi însufleţite

Banchetul a ţinut până la miezul nopţii.

Din România.Entuziasmul dela Teatrul naţional.

Atmosfera în care trăeşte astăzi Românismul a dat o reuşită neobici- nuitâ piesei D-lui Goga.

»Domnul notare se menţine pe afişul teatrului naţional ca nici o altă piesă până acum.

La flecare reprezentaţie teatrul e plin, lumea se îmbulzeşte ca hi un feno­men rar.

Afară de Bucureşteni, am văzut ş\ mulţi Ardeleni în deosebi Sibieni şi Braşoveni. Intre aceştia am văzut pe dnii: P. Cosma, L. Trifceanu, Dr. O.Rusu cu dna, 1. Lăpădat, O. Ghibu, 1. Enescu, 1. Şchiopul, E. Hacman, H. Avram, 1. Radu, P. Manole, T. Petrescu; d-nele: Lucia Dr. Cosma şi Claudia Dr. Bucşan, (Sibiiu), Dr. N. Şerban (Făgăraş), Dr. T. Brediceanu, Dr. V. Niţescu, Dr. M. Dan (Braşov), Dr. I. Meţian, Dr. P. Nistor, Dr. E. Sâmpetrean (Zâroeşti).

Ardelenii au oferit d-lui Goga la reprezentaţia de Luni seara şi o cu­nună de lauri cu o pantlică tricoloră purtând inscripţia: »Cântăreţului păr Urnirii noastre — Ardelenii«.

Proporţiile entuziasmului erau atât de mari, încât aceasta se manifestă şi între acte. Studenţii cântau cântece patriotice: >La arme«, »Pe-al nostru steag e scris unire«, »Deşteaptă-te Ro­mâne« ş. a. Goga a fost purtat în triumf pe umeri de studenţi dela teatru până la Terasă.

A fost o sărbătoare, care ne dă cele mai frumoase nădejdi pentru viitor, căci ea dă dovada unei conştiinţe puternice naţionale şi în aceiaş timp e un argument al tot mai mult pronu- ţaţei unităţi culturale româneşti.

Din punctul acesta de vedere place piesa şi tot pentru aceste moţiwe trăeşte.

*Cât priveşte svonul stupid, că s-ar

ii făcut o intervenire din partea unei puteri streine, ca »Domnul Notar« să nu se mai joace, nu mai trebue să-l desminţim, el nu e decât produsul unei fantazii prodigioase.

La naiba, doar România e stat Jiber şi independent, el nu stă sub tu­tela nimănui.

Nu cumva vor interveni ş-acolo jandarmii dela noi (jandarmii brutali, nu cei de pe scena teatrului naţional!) ca să-şi dea verdictul asupra valorii ori îndreptăţirii piesei lui Goga ca în atâtea chestii culturale dela noi ? In România arbitrul astorfel de opere e doar omul cult şi nu jandarmul I

Am face bine ca să ne abţinem dela astfel de svonuri, cari nu pot por­ni decât dlntr’o mentalitate de iobagi, ori infeudaţi.

Ardeleni n’am prea văzut. Cei men­ţionaţi sunt ptea puţini, ca să ne mul- ţămească. Avem atâţia profesori, atâţia advocaţi ş’atâţia alţi intelectuali. De ce nu-şi lasă şi ei la o parte nepăsarea şi ignoranţa tradiţională? E doar vor­ba de a gusta o piesă care concreti- sează în sine un colţ, cel mai dureros şi cel mai important din viaţa noastră ardelenească.

Cel puţin curiozitatea dacă nu al­te motive şi mai serioase ar trebui să ne îndemne pentru escursiune la Bu­cureşti, care nici nu costă cine ştie cât.

Va găsi glasul nostru ascultare ?Vom vedea. Căci nu vom ezita de

a face ocazional un bilanţ, (n.)

La mănăstire!Un răspuns lui Mangra.

In numărul de astăzi al ziarului »Vilâg« d l Dr. V. B rani see, răspunzând scrisoarei lui Mangra, îi fac© nenoroci­tului călugăr o plastică »biografie« des- vălindu-1 în toată golăciunea sa sufle­tească îa faţa publicului maghiar şi a- rătând rolul perfid pe care l*a jucat Mangra pe vremuri ca mare agitator naţionalist, pentru a ajunge apoi să joace în partidul muncii rolul celui mai scârbos lingău. D-1 Dr. V. Branisce, care este un perfect cunoscător al ac­tivităţii »politice« a nenorocitului călu­găr, îşi încheie astfel răspunsul:

».. Eu îl ţin pe Mangra de aceiaş speculant acum, când se declară de a- derentul lui Tisza, precum l-am ţinut şi atunci, când a pozat pe agitatorul intransigent şi ca gura mare. In omul acesta na există convingere morală şi dacă el de fa p t vrea să dea satisfacţie or dinei morale violate de el, să nu-mi ofere mie mandatul sau să nu ceară dela Tisza sfaturi, ci, renunţând la rolul său bisericesc şi politic, retragă-se la o mănăstire în speranţa, că bunul Dum­nezeu în nesfârşita ta milă îl va ierta poate de aceea, pentru care noi nu-l vom putea ierta niciodată..."

Amin 1

Dia Făgăraş.— A d u n a r e a r e u n iu n e i f e m e i l o r r o m . d in F ă g ă r a ş ş i j u r . —Reuniunea femeilor rom. gr. cat.

şi-a ţinut adunarea generală Duminecă In 1 Martie st. n. a. c. în sala şcoalei gr. cat. din loc.

Doamnele membre au fost salu­tate de cătră d-na preşedintă Lucreţia Dr. Mica, care declară şedinţa deschisă. Ca oaspeţi au asistat d-na Paulina Meţian, Dr Liviu Pandrea adv., George Comanariu înv. ş. a. Se ceteşte rapor­tul comitetului şi al casierei. Din ra­portul cassierel Veturia Dr. Pandrea să constată că averea reun. a fost cu fîuea anului 1913 m valoare de : 14.484 cor. 33 Bl.

Pentru censur&rea rapoartelor se alege o comisiune. La propuqerea re­ferentului comisiunii, Iacob Popa fiind rapoartele în ordine şi în consonanţă eu conclusele aduse şi cu statutele re- uniunei, adunarea le aprobă şi dă ab- solutor atât comitetului cât şi cassi- erei.

La punctul din program : înscrie­rea membrilor şi încasarea taxelor d-1 vicar Iacob Popa plăteşte taxa de 40 cor. ca membru fundator, iar d-na Augusta N. Siiaglii 20 cor. taxa jumă­tate.

Mai departe se statoreşte bugetul pregătit de comitet în şedinţa din 8 Februarie şi adecă la spese 496 cor. din cari bisericei gr. cat. locale ca sus­ţinătoare de şcoală 400 cor. remune­raţie secretarului 59 cor. iar restul de 46 cor. spese curente neprevăzute.

Statorirea tinerei adunârei gene­rale viitoare să concrede comitetului.

D»na preşed. Lucreţia Dr. Micu prezintă adunărei rugarea d-lui Nicolae Aron preot al Galaţului (de lângă Fă­găraş) pentru procurarea cărţii *Mono- grafia* bisericilor şi şcoalelor române din Făgăraş. Din partea reun. se reco- comandă cu toată căldura şi a şi cir­culat între cei prezenţi o listă de sub­scripţie.

D-1 vicar I. Popa propune a se a- ranja o petrecere comună cu reuniu­nea soră gr. or. din loc, fie în vacanta de vară când tinerimea de la şcoli e pe acasă, fie după Paşti.

Propunerea a fost primită cu a- plauze şl s’a încredinţat comitetul cu aranjarea având a se înţelege cu co­mitetul reuniunii surori.

De încheiere ţin să amintesc că, — de un an de zile — de când d-nul vicariu e în mijlocul nosţtru, nu între» lasă nici o o caz iun e a nu’şi arăta do­rinţa de o apropiere şi comună conlu­crare pe toate terenele cu fraţii noştri de un sânge. S’a angajat chiar a pre- j găti un «proiect de statute» pentru I

contopirea celor două reuniuni. — Vii­torul apropiat ne va dovedi întru cât îi va succede a’şi realiza nobila idee.

Eshauriate fiind obiectele din pro­gram cătră oarele 6 d. a. d-na preşe­dintă închide şedinţa în cuvinte calde pline de poveţe mulţumind d-nelor prezente pentru participare şi armoni­oasă înţelegere, ceea-ce recomandă şi pe viitor.

A. S.

Ş T I R I .— 1 Martie 1914.

Revărsări de ape. In fiecare an se repetă acest dureros refren al mize­riilor ţării ungureşti, dar, durere, gu­vernanţii acestei nenorocite ţări s-au obicinuit atât de mult cu acest trist strigăt de alarmă, încât pare că ie sună melodios. Nu se iau măsuri ca bieţii oameni, susţinători şi apărători ai ţării, să fie scutiţi de furia revărsă­rilor, căci strigătele iot înăbuşite de mize­rie nu pătruud până la urechile po- temchin-ilor, — sau nu vreau aceştia să le audă.

Vin veşti alarmante din Maramu- răş, Bistriţa-Năsăud şi alte comitate, unde Tisa, Someşurile şi afluenţiilor rup şi nimicesc din nou ce au cruţat în anii trecuţi sau ce au mai putut reclădi năpăstuiţii de atunci. O mulţime de comune împreună eu hotarele lor sunt sub apă, drumurile au fost stricate, iar podurile rupte, şi primejdia e cu atât mai mare cu cât mare parte din zăga­zurile rupte anul trecut, acum stau deschise In faţa furiei valurilor.

In amintirea lui Anton Carp. Cuprilegiul morţii regretatului guverna­tor al Băncii Naţionale din România, Ânton.Carp,— Banca C. Sterili & Comp. a trimis Băncii Naţionale suma de 200 lei, însoţită de următoarea scrisoa­re !n eare indică nobilul scop al aces­tei donaţiuni :

Banca Naţională a României Bu­cureşti.

Suntem în posesiunea stimatei Dv. din 21 ale curentei, din care cu mult regret, am luat cunoştinţă de încetarea din viaţă a domnului Guver­nator Anton Carp, unul dintre cei mai vechi conducători ai institutului Dv.

Pentru memoria D-sale, avem o- noare a vă alătura aci anexat Lei 200 (Două sutei, cu mgarea sâ binevoiţi a i preda »Ligei culturale pentru unitatea tuturor Românilor*, cu destinaţie de a fi Întrebuinţaţi pentru scopuri cultura­le. In loc de a depune pe mormântul neuitatului Dr. Anton Carp coroane de fiori, am găsit de cuviinţă această so- luţlune.

Cu mare durere încheem această scrisoare, dorind, perpetuă prosperitate primului institut al ţărei, (Banca Na­ţională) care, niciodată nu a lipsit de a ajuta şi în vremuri grele, ţara noastră şl întregul comerdu. Primiţi, vă rugăm, Încredinţarea distinsei noastre stime şi consideraţiuni. (ss.) C. Steriu & Co.

Concertai D. Popovîcl-Bayreatb.Am anunţat la timp, că Miercuri a a- vut loc, ia Ateneul dia Bucureşti, con­certul dlui Popovici-Bayreuth, directo­rul Conservatorului din Bucureşti, cu concursul Acei d-sale, dra Lilly Popo- viei, o admirabilă artistă dramatică. Despre succesul acestui concert »Mi- nerva» scrie următoarele:

O frumoasă sărbătorire a unui cântăreţ de seamă şi in aceiaş timp, a artei cântului ia noi, a fost concer­tul, dat aseară la Ateneu de dl D. Po- povici-Bayreuth, fost protagonist dis­tins al teatrului vagnerian din Bay- reuth şi actual profesor de cânt şi di­rector al »Conservatorului de muzică şi artă dramatică« din Bucureşti. Pu­ternica voce de bariton, cu un impre­sionant timbru dramatic a ilustrului cântăreţ a răsunat caldă în lieduri de Scbumann şi Schubert, ridicându-se la puternicele interpretări a unor bucăţi exigente ca »Der ErJkonig« şi apoi In acele de Caudella: »Mamă« şi Dima: »Groza«. Punctul culminant al progra­mului au fost cele patru fragmente din Wagner: »Vasul fantomă«, „Tan- bauser«,»Walkiire« şi »Lohengrin«, pie­sele de rasistenţă ale acestui cântăreţ, care s’a ilustrat în asemeni bucăţi in- tr’o carieră întreagă de succese. F i­reşte, deci că a fost primit cu toată simpatia acest reprezentant al liricei noastre, care îşi păstrează neştirbită faima, de care, cu drept cuvânt s’a bu­curat.

O parte atingăfcoare a acestei sărbătoriri a acestui distins stăpân al artei cântului, a fost concursul ce i l-a dat fiica dsaie, d-şoara Ldy Pop°vici, o distinsă absolventă a »Conservatorului de declamaţie«. Cu recitările-i calde din Coşbuc, Eminescu, Orna şi din Goga şi în deosebi cu »Oltul», tânăra artistă a arătat că posedă calităţi pu­ternice de viitoare artistă mare.

Iar un public foarte numeros şi ales a aplaudat cu entuziasm toate părţile acestui răuşit festival dat de unul din marii noşri cântăreţi.

I t Pani Mudrony. Poporul slovac a | perdut un mare bărbat al său pe Pa­

ul Mudrony, prezidentul partidului na­ţional slovac. Mudrony a murit în e- tate de 79 de ani. înmormântarea s’a făcut alaltaeri în T. S. Mărtin. El a luptat viaţa întreagă pentru drepturile poporului său.

Din incidentul morţii dl. Dr. Mi- hali a adresat familiei, în numele parti dului naţional român următoarea depe­şă de condoleanţă:V ă r o g s ă p r i m i ţ i e x p r e s i u n e a c o n d o l e a n ţ e l o r c e l o r m a i p r o f u n d e , p e c a r i v i l e t r i m i t î n n u m e l e p a r ­t i d u l u i n a ţ i o n a l r o m â n d i n p r i l e j u l m o r ţ i i m a r e l u i n a ţ i o n a l i s t P a u l M u d r o n y . C a r a c t e r u l s ă u n o b i l v a f i c i n s t i t d e t o a t e g e n e r a ţ i u n i l e v i i t o a r e c a o p i l d ă l u m i n o a s ă d e d e v o t a m e n t , c r e d i n ţ ă ş i j e r t f i r e d e s i n e .

»Muzeul Grlgorescu«. Cetim în zia­rele din Ţară, că d 1 I. G. Duca, minis­trul instrucţiunii a luat dispoziţiuni, ca toate tablourile pictorului Grigorescu, proprietatea statului şi a comunei Bu­cureşti, să fie adunate în două săli, special amenajate, ia Ateneu. Aceste săli vor forma »Muzeul Grigorescu». Se cre­de că inaugurarea acestui muzeu se face în curând.

Dezerţiunlle în Bulgaria, ziarul »Ecoul Bulgariei» publică următoarea informaţie:

»0 parte din presa românească anunţă că în fiecare zi soldaţii bulgari dezertează la Balcic,unde după ce sunt dezarmaţi, sunt lăsaţi în libertate. Tre­bue să relevăm tocmai contrariul, anu­me că autorităţile bulgare sunt acelea cari au de înregistrat In fiecare zi de- zerţiuni din armata română. Toţi bul­garii din teritoriile cedate României cari au fost încorporaţi în rândurile armatei româneşti, dezertează în masă în Bulgaria, unde vor să-şi facă servi­ciul militar.

»Universul« reproducând această tnformaţiune spune că ea conţine o inexactitate şi un îndemn poate al au­torităţilor bulgare.

întâi este inexact că bulgarii din noul teritoriu au fost încorporaţi în armata română, deoarece aceasta nu se face decât în urma recrutărei şi până în prezent în noua Dobroge recrutări­le n’au început încă; al doilea: dacă nouii cetăţeni români dezertează în Bulgaria de teama serviciului militar, este o dovadă mai mult de »sincerita­tea« declaraţiunllor făcute de fruntaşii bulgari M. S. Regelui, în audienţa dela Sinaia, şi miniştrilor români, că »vor fi buni cetăţeni români şi vor lucra pentru prosperarea ţărei la care au fost încorporaţi«.

Contra negoţului de fete. Din Con-stantinopol se anunţă, că ambasadorul de acolo al Statelor-Unite, dl- Morgen- tau a cedat alaltaeri pompoasa sală de primire a acestei ambasade, punându-o la dispoziţia reuniunei internaţionale pentru combaterea negoţului de fete. La întrunire a luat parte o aleasă so­cietate, în care ambasadorii german, englez şi italian, contesa Wangenheim, soţia ambasadorului german, o mulţime de alţi membrii ai corpului diplomatic şi două dame, voalate, din elita turcească. Şedinţa a fost presidată de Robert Frew preotul-şef al bisericii scoţiene, iar la discuţie au luat parte şi ambasadorii.

ştiri mărunte. Numărul emigra­ţilor din Solaoc-Dobâca în primele 10 săptămâni ale acestui au face 1% din popolaţia comitatului.

— O mulţime de sârbi din Aus- tro-Ungaria şl Serbia veche au cerut ministerului de agricultură sârb să fie colonizaţi în Noua-Serbie.

— O nouă modă pentru bărbaţi se anunţă din Londra: e vorba de pantaloni, crepaţi la partea de jos, în afară, în felul rochilor >tango».

— Vre-o 300 studenţi italieni au demonstrat eri, în faţa parlamentului vienez, pentru universitatea italiană.

— In mai multe oraşe ale Rusiei s-a pornit o viie mişcare pentru boi­cotarea tuturor stabilimentelor balnea­re din Austria, cari nu sunt în proprie tatea Slavilor.

Din Braşoy şi Ţara-Bârsei.Ptelegere pentru poporul nostru

din Şchei. Mâne, Duminecă, la orem 6 seara va avea loc la casinaromână din Şcheiu o prelegere cu aparatul chire- matc grafic al şcoalelor noastre medii.

Tot mâne la orele 2 p. m. are loc în şcoala primară română de pe Tocile şezătoarea aranjată de corul bisericei Sf. Treimi sub egida Asocia- viuuei.

Pompierii voluntari din filiala Braşov-Dârste, cu ocasia petrecerei de iarnă ţinută ia 8/2i Februarie a. c. au colectat dela mai mulţi domni precum urmează, următoarele sum e: Firma

Fridrîch Czel 10 cor, Adolf, Hesheimer 5, Şiafrano moştenitorii 5, W. Scherg. 5, Kugler u. c. 5, Fraţii Sbiel 5, Kari Harth 5, H. Eder 5 cor. Heinrich Scherg 4, Schimdt W. 4, Louise v. Brennerberg4. Fried. Kieverkaus 3. Schobeln 3 Adolf Tartler 2, Adv, Dr I. Alexiu 2, Kocsis András 2, Ottó Smidt 2, Marié Dieners 2, Andreiu Volna 2, Ioan Broşu preot 1 cor. Klăckner 1 cor. şi on. Comanda a pompierilor voluntari bra­şoveni 10 coroane pentru care sumă subscrisul ca conducătorul pompierilor voi. Dârste, îmi ţin de datorinţâ a aduce onoraţilor domni contribuenţi cea mai călduroasă muiţămită. Dârste în 28 Februarie 1914. Cu stimă. Daniit Martin conducătorul pomp. 1—1

Uranîa-Kino Duminecă in 15 Martie st. n. numai la 6 şi 8 oare. La aceste reprezentaţiuni bilete de copii (cu preţui juaîătate) nu se liberează. Program: Vederi din Normandie. Re­giuni admirabile. Film arthtic colorat — »Anita Iverseoc.^Msre dramă din viaţa marinarilor in 4 acte. Reprezen­tat de actorii curţii imperiale ruseşti dm Pehrsburg. Friţ hen nu Viva ca Berta să se mărite. Uinor. Vânătoare după bai: ne ia coastele ţării Franţ- losrf. Valsul Morţii, “ramă siir.bituare din viaţa ofiţerilor în 4 acre. Lehmann ca zidar, Arhi-comic. Reprezentaţia vii­toare Mercuri în 18 Martie 1914. */* 4, 6 şi 8 oare »Comptesse Ureche!« Comedie. In rolul principal apreciata Henny Portén.

In panorama universală se va vedea începâud de mâne Tidia ş' in­sula Ceylon, cu oraşele Bombay, Co­lombo In Ceylon, Singapur etc. păduri de banane, temple, grupe de luzi, pei­saje pitoreşti etc. Vederi foarte fru­moase şi interesante.

iârţft ş i rev iste.Au apărut în »Biblioteca Teatrală«

editată de Soc. pentru fond de teatru român :

Nr. 43: Victor Eftim iu: Crăciunul lui Osman, tragi-comedie intr’un act — 30 fii eri.

Nr. 44 : Victor E ftim iu: Ariciul şi Sobolul, fabulă modernă într’un act. — 30 flierî.

Nr. 45: Victor Eftimiu. Poveste de Crăciun, într-un act. — 30 fileri.

u l t i m e ’ ş t i r i .Bucureşti 14 Martie. In răspunsa!

pe care l-a dat regele membrilor ca­merei, cari l-au remis răspunsul la Me- sagiul Tronului se spune între altele:D r a g o s t e a f a ţ ă d e i u b i ţ i i n o ş ­t r i s ă t e n i a s p o r i t ş i m a i m u l t î n m i m a M e a , d e e â n d c u t o ţ i i n e - a m î n c r e d i n ţ a t d e s p r e p u t e r n i c a l o r c o n ş t i i n ţ ă p a t r i o t i c ă , d o v e d i t ă î n î m p r e j u r ă r i l e g r e l e d i n a n u l t r e c u t . A v â n t u l n e î n t r e c u t c u c a r e a r ă s ­p u n s l a c h e m a r e a Ţ ă r e i n e a d a t m ă s u r a v r e d n ic e i lo r c e tă ţe n e ş ti ş i n e a r a tă d a to r ia n o a s tr ă d e a n e î n g r i j i to t m a i m u l t d e îm b u ­n ă tă ţ i r e a s tă r e i lo r e c o n o m ic e ş i cu ltu ra le^

J e r tf e le p e c a r i le v o m fa c e c u to ţ i i î n a c e s t sc o p v o r fi, c u a ju to r u l lu i D u m n e z e u , cel m a i în ţe le p t m ij lo c d3 a s ta b i l i o a r ­m o n ie t r a in ic ă în tr e to a te p ă tu r i l e so c ia le ş i d e a a s ig u ra n e în tr e ­r u p ta ş i p a ş n ic a p r o p ă ş i r e a i u b i te i n o a s tr e R o m â n i i .

Proprietar:T ip . A . Mureşianu; Branişte & 0 o m p

Redactor responsabil:loan Brotea.

Pagina 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr 49-1914

■ 111 un mare asortiment de haine moderne, deprimă- 9 A Z 9 ■ l i ■ vară, pardesiuri, haine pentru bărbaţi, băeţi şi copil,Costume şi jachete penru fetiţe in magazinul

Depner, Rotii & Westemean,B R A Ş O V , Strada Vămei Nr. 3.

Ori cine se poate convinge înainte de aşi procura haine, despre calitateabnnă, executarea modernă şi solidă a hainelor.Preturi moderate fixe,

Comande din provincie se eseeută iute şi punctual.

DESCHIDERE DE MAGAZIN.Am onoarea a aduce Ia cunoştinţa On. public, că după un psnod de 22 ani de activitate, am eş;t din legăturile cu firma „Frie- drich Reiser* şi am deschis pe piaţa din loc în Colţul s t r a -

dei Vămei Nr. 3 0 (pa la tu l C zell) un

cu articoli de strungărie şi umbrele (corturi).Se află un deposit asortat bine cu umbrele delà genre cel mai

ieftm până la cel mai fin articoli de galanterie ca rechisifce de fumat, bastoane, etc.

Reparaturi ce cade în branşa aceasta ca îmhrăCSPSS de Corturi CU StOÎB bune CU garsuţie, reparaturi Ia umbreie bastoune, gente. pă­

puşi se execută solid şi ponctuai«R og on. public ami sprijini între­prinderea mea sem nez cu stimă Victor Goldschmidt.

M I H A L Y JENOCROITOR DE HAINE BĂRBĂTEŞTI MODERNE.

BR A ŞO V , Târgul inului Nr. 26 , etajul I.aduce la cunoştinţa On. public, că pe lângă croite ria pentru bărbaţi, am înfiinţat şi

Croitorie pentru dame.Confecţionez o ii şi care îmbrăcăminte pentru dame, costume,

bluze, rochi după cea mai nouă modă, pe lângă preţuri moderata.

®u ocaziunea sesonnlui ce se apropie rog sprijinul Onar. public pentru amândouă întreprinderi.

1—-25 Cu ̂distinsă stimă MIHÁLY JENSüBanca Naţională a României.

1 01323 Februarie

S i t u a ţ i u n e s u m a r ă— 1 0 1 -4

15 Februarie 22 Februarie

207 883,299

1.499,396153,012,590

33,047,131

18,273,740 11.999,89 i 17.319,977 4.150,281 6.402,196

866,138 618,326

109.802,937 111.083,811

30 542.390 7.880,301 3.028,264

7J2.410.668

12.000,000 34.219,790

4.993,400 394.341,070

1,525.419 22.321,621

220,886,748 22,122,620

712.410,668

^ . c t i T r :

151.17849'JlStOC,laur , 15

Argint şi Portofoliu

diverseRomân

monede şi străin

33,871,400 Impr. &e ef. d. în ct cri: 42,400,600 17.186,669 am oare nn s’ai rid- lei: 19,208,155

16,691,731 28,192,44!iprumutul Statului (fără | dobândi

Efectele capital, social . .Efectele fondului de rezervă Efect. fond. de amort. imob.m.şi mai Imobile . . . . . . . .Mobilier şi maşini de Imprimerie Oheltueli de Administraţiune . Efecte şi alte valori în păstrare

ecte în gaj şi în păstrare provizoriConturi curente ........................Conturi de valori . . . . . Conturi divers© ........................

3 ? e , s l - v :

Capital .........................................Fond de r e z e r v ă ........................Fond. amort. imob. mob. şiraaş Bilete de bancă în circulaţiune Dobânzi şi beneficii diverse Conturi curente şi re cep. la veder Efecte şi alte valori de restituit Conturi diverse . - . . .

Taxa: Scont °/6,ft Dobânda 6%.

KISS MIKLÓS,Succesoral lui Mii 11 n e r J ó z s e f

Atelier de împletituri coşuri, panere şi mobile de trestie.

Braşov, Strada Orfanilor Nr. 26Execută toate luerările de branşa aceasta, foarte du­rabile şi frumos făcute pe lângă p r e ţ u r i s o l i d e .

La cerere trimit preţ curenL i_ io

208.488,852 208.386.438544,417 598,097

. 177,319.195 ]

167.874,175

141.621.305

j46,484,045

) 12.802,059 12.802,05911 999.674 11.999,67416.945,877 16.945,8774.070.281 4.070,2816.601.018 6.602.332

. 1.005.757 1,010,202n

631.081 647,809146.71â 092 148,028.792i06.494.828 132,087,94811.402 645 13,330,707

. 23.808.184 21.160,849 i8.143.041 38,469 268

778.589,316 830.498,553

12.000,000 12.000,00036,794.298 36,794,298

5.309,358 5,309,358403.382.020 406.226.040 î

1.543,958 1,767.64332.059 559 30.817,945 {

253,205.920 280,116.74034.294.203 57 466.529 c

778,589.3 i 6 830,498.563 1■d

GERGELY LAJOSATELIER PENTRU tNCÂŢĂMINTE

Braşov, str. Catermei Nr. 2.Lucrez ghete pentru bărbaţi, băeţi, corespunzătoare eeâor mai mari pre- tensim ii pe lângă responsabilitate.Reparaturi fac punctual şi solid.

— Preţuri moderate* —Rog sprijinul On. public

G r e r g ' e l ş r X - a j o s ,1—52 p a n t o f a r .

A V I S .S e c a u t ă u n i —3

candidat «e notar diplomatcare în urma apropiatei pen- zicnări a notarnlui, ar pu­tea deveni a l e s n o t a r i u .

Insinuările să se trimită până în 1 Aprilie a. c. la administraţia „Gazetei Transilvaniei“, care le va transpune la locul competent.

Bărbaţi cari şuier de neputinţă(]%T e u jr& sthenle)

se ceară, broşura care conţine tratamente],

trimiţind 40 bani în mărci poştale snb a-

dresa;

in a n k i i ih 157Cutia poştei 40*

Budapest-H aptpostCorespondenţa şi broşura nn mat în limba

nemţească şi magiară.4—52

Barhent.Boa de hlane,

Manşoane^ccmandft cu preţ ieftin

Fritz Predigar,53-108- Strada Porţii.

Anunţuri

Atenţiune■■ÜBMBRNBgSg

părechi încălţăminte, garantat solide, de bărbaţi, dame şi co­pii, vând — în lipsă de ioc — cu 25— 3 0 ^ mai ieftin, decât preţul obicinuit Totodată atrag

atenţiunea Onor. public, că mi-au sosit mari cantităţi de mărfuri de Paşti în bogate şi

variate sortimente.

I. SABADEANU,m agazin de încălţăm inte*

10. BRAŞOV, Strada Porţii Nr. 10.

Prăvălie de încredere! Fondată tn 18981

GEORGE BUCAC R O I T O R I E P E N T R U B Ă R B A Ţ I ,

B raşov, Strada Prundului No. 45 .Casele proprii. (Din su s de Internatul şeoalelop.)

Recomandă atelierul său de croitorie, unde se confecţionează după măsură tot felul de haine bărbăteşti precum CQStllffîB,saconri, jachete, redligote, fracuri, smoMniori. paltoane, parde­

s i u l reverenzi pentri preoţi pl uniforme pentru studenţi.Pentr» sezonnl de primăvară şi vară au sosit un asortiment

de stofe englezeşti şi indigene prima calitate.

Executare solidâ pe lângă, preţuri moderate- 1—10

Prafurile-Seiditz ale lai MOLLV e r i t a b i l e n u m a i d e c ă f i e - e a r e c u t i i e s t e p ro w ă d u tă e u d e m u r e a

a p ă r a r e as lu i A. K I L L f ş i e u ; s u b s c r i e r e a s a .Prin efectul de lecuire durabilă al Frafariler-SeidUfaţ de A. Hfell în contra gre

ut&ţiior celor mai eerbicose la stomac şi p&nte««, îa coatra cârceilor şi acrelel ia sto­mac, constipaţiunei cronice, suferinţei ele ficat, congosttunel de sânge, haetnorholdelor şi a eelor mai diferite boala femeesci a luat acest medicament de casă o răspândire ce «reşce mereu de mai multe decenii încoae. — Preţui unei cutii originale sigilate Co­

rone 2*— Falsificaţale se vor urmări De calo judecător6scă.

Franzbranntwein şi sareaiui Moli.V s r ii- il l uiiBJifi du‘â fle-eure estiiâcete provârste «n-

war«a ... scutire şl cu plumbul Iul A. Moli fransfar£nn tw ei«f.u l ş i s a r e a este fdrte bine cu

niacută ca un remediu popular cu deosebire scris prin tra- rt), alină durerile de şoldînă şi reumatism şi a altor ur­

mări de recâală.Prcţsl unei cutii original© plumbate cor. 2*—

MOLL'SFrmibMüMwig •Sfilz

Săpun de copii a Iui M oli.săpun de copii şi Dame, fabricat după metodul rel inainou, pentru cult

IV*.ţMl unei busăţi e*r#«1 mai fiuvarea raţională a polei, cu deosebire pentru «opii şi adulţi.

—.40 b Cinci bucăţi cor. 1.80 Fie-car« bucată de săpun, pentru «opii este pro v6<Jutâ c maroa de apărare A. Moli.

Trimiterea priicipau prin FarmasistuIA. AOLL Wlen,l. TueUulnc. şi reg. fnmisor a' * îrţii imperiale.

— Comande din provineiă s© efectuez ... Hule prin rn rsposăLa deposite să se ceară anumit prepaiîtr e provăzute In iscălitura şi marca de

apărar« a Iul A. M O L L .Deposit în Braşor : Cari Schn * t , farmacist. 48—44

maa

ATENŢIUNE.MRHHRmHMNmRBRRHRemmimmnuRmHnmmuKRURmHBiBusBB

O

Am onoarea a aduce la cunoştinţa On. public ca vând mobile ce le-am transportat în Hala de mărfuri (Fodu

bătuşilor) Strada Hirşer Nr. f , cu preţuri scăzute. Odae de durmit m odem mobilată cu preţul de 540 K .

M obile pentru bucătărie, şi prânzâtoriu cu p reto r i foarte scă zu te .

— Garantez pentru lucru bun şi sclid. - u -so

J O S E F G R I MMechanic, tâmplărie pentru zidiri, instalaţii interne,

BRAŞOV, S trasla L u n g ă N r. 115. — Telefon Nr. 16

RS9

Avis.2-25

Am onoarea a aduce la cunoştinţa on. public ca am deschis un

MAGAZIN NOUîn Strada n eagră nr. 35unde vând următorii articoli şi pe rate săptă­mânale şi lun are: Pânzârii, irusoorî de mirese, confecţiuni pentru domni şi dame, covoare, gar­

nituri de pat şi alte diferite articole. S e r v i c i u p u n c t u a l .

K«g sprijinul On. public. Cu toată stima

Soh w arcz Herman.<m

T IP A R U L T H P««R A T R I A. M U H lfIA N U BRANISOI k «O M P fciRAŞOV.