notă internă - justold.just.ro/portals/0/cooperarejudiciara/justinfo... · web view3. daca...

R O M Â N I AM I N I S T E R U L J U S T I Ţ I E I

DIRECŢIA DREPT INTERNAŢIONAL ŞI TRATATE

INFORMARENr. 71267 din 1 august 2006

Adresată: tuturor instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea

Emitent: Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate

Modalităţi de difuzare: prin e-mail tuturor instanţelor judecătoreşti, prin poştă curţilor de apel, prin e-mail şi poştă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicare pe pagina web a Ministerului Justiţiei, prin e-mail Institutului Naţional al Magistraturii

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Am plăcerea de a vă transmite, alăturat, un Îndrumar pentru aplicarea de către judecători şi procurori a principalelor instrumente juridice comunitare privind cooperarea judiciară în materie penală. Ediţia I: 1. Mandatul european de arestare 2. Convenţia de asistenţă judiciară în materie penală dintre Statele Membre ale Uniunii Europene din 29 mai 2000 şi Protocolul adiţional din 2001.

Îndrumarul se doreşte a fi un ghid orientativ, elaborat de direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei, şi nu exclude analiza nemijlocită, aprofundată, a textelor instrumentelor comunitare şi a legislaţiei interne de către practicieni. De asemenea, îndrumarul nu reprezintă norme metodologice emise de Ministerul Justiţiei şi nu exprimă în mod necesar poziţia Uniunii Europene.

Cu aleasă consideraţie,

Florin Răzvan RADU

Director

1

ROMÂNIA, Bucureşti, Str. Apollodor Nr. 17, sector 5 ● Telefon:021/314.15.14 /Fax:021/310.16.62 ● E-mail: [email protected] ● Pagina web: www.just.ro

M I N I S T E R U L J U S T I Ţ I E IDIRECŢIA DREPT INTERNAŢIONAL ŞI TRATATE

ÎNDRUMARpentru aplicarea de către judecători şi procurori a principalelor instrumente juridice comunitare privind cooperarea judiciară în materie penală

Ediţia I:

1.Mandatul european de arestare

2.Convenţia de asistenţă judiciară în materie penală dintre Statele Membre ale Uniunii Europene din 29 mai 2000 şi Protocolul adiţional din 2001

CUPRINS2



I. INTRODUCERE

II. MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE

1. Prezentarea generală a mandatului european de arestare

1.1 Definiţia mandatului european de arestare 1.2. Principii fundamentale 1.3. Aplicarea mandatului european de arestare

2. Dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală referitoare la emiterea unui mandat european de arestare de către instanţele române

2.1. Emiterea unui mandat european de arestare

2.1.1. Autoritatea competentă să emită un mandat european de arestare2.1.2. Condiţii de emitere a unui mandat european de arestare

2.1. Difuzarea şi transmiterea mandatului european de arestare

2.1.1. Difuzarea prin canalele SCHENGEN şi INTERPOL2.1.2. Transmiterea mandatului european de arestare 2.1.3. Cazul în care persoana solicitată este localizată

2.2. Transferul temporar al persoanei solicitate

2.3. Predarea persoanei solicitate către autorităţile române

3. Dispoziţii referitoare la executarea unui mandat european de arestare emis de autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene

3.1. Primirea mandatului european de arestare3.2. Procedura prealabilă. Demersurile efectuate de către curtea de apel şi de către

parchetul de pe lângă curtea de apel respectivă3.3. Procedura în faţa curţii de apel3.4. Transferul temporar al persoanei solicitate, în cursul procedurii, până la pronunţarea

unei hotărâri asupra predării sau audierea persoanei solicitate, la cererea autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare

3.5. Controlul exercitat de către instanţa română3.6. Hotărârea curţii de apel3.7. Căile de atac împotriva hotărârii curţii de apel3.8. Predarea persoanei solicitate autorităţilor statului membru emitent

3.9. Situaţii deosebite3.9.1. Cereri de predare şi de extrădare concurente3.9.2. Dispoziţii speciale3.9.3. Dispoziţii de drept tranzitoriu

ANEXEAnexa II 1 Formular al mandatului european de arestare Anexa II 2 Tabel al punctelor naţionale de contact la Reţeaua Judiciară Europeană în materie penalăAnexa II 3 Textul deciziei-cadru în limbile engleză şi română (traducere neoficială)

III. CONVENŢIA DE ASISTENŢĂ JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ DIN 29 MAI 2000 ŞI PROTOCOLUL ADIŢIONAL DIN 2001

3



A. Convenţia UE de asistenţă judiciară în materie penală din 29 mai 2000

1. Caracteristici esenţiale

1.1. Dispoziţii de ordin general

1.2. Dispoziţii specifice anumitor state membre

2. Principale inovaţii

2.1. Dispoziţii care tind să extindă domeniul asistenţei judiciare în materie penală

2.2. “Îmblânzirea” regulilor referitoare la asistenţa penală

2.3. Proceduri speciale prevăzute de Convenţia din 29 mai 2000- Audierea martorilor şi experţilor prin videoconferinţă (articolul 10 al convenţiei) sau prin teleconferinţă (articolul 11 al convenţiei)- Livrările supravegheate (articolul 12 al convenţiei)- Echipe comune de anchetă (articolul 13 al convenţiei)- Anchete discrete sau infiltrări (articolul 14 al convenţiei)- Protecţia datelor cu caracter personal- Restituirea (articolul 8 al convenţiei)- Transferul temporar al persoanelor deţinute (articolul 9 al convenţiei)

B. PROTOCOLUL ADIŢIONAL LA CONVENŢIA DIN 29 MAI 2000

1. Asistenţa penală în materie bancară

1.1. Cererea de informare asupra conturilor bancare1.2. Cererea de informare asupra tranzacţiilor bancare1.3. Cererea de urmărire a tranzacţiilor bancare

2. Despre condiţiile diferite de executare a asistenţei în funcţie de tipul de întrebări

2.1. Condiţii referitoare la executarea cererii de informare asupra conturilor bancare2.2. Condiţii referitoare la executarea cererii de informare asupra tranzacţiilor bancare şi asupra urmăririlor acestora din urmă (articolele 2 şi 3 ale protocolului adiţional)

2. Dispoziţii generale vizând facilitarea asistenţeiANEXE

Anexa III 1 Formulare de cereri de asistenţă judiciarăAnexa III 2 Textele Convenţiei şi al Protocolului în limbile engleză şi română (traducere

neoficială)

I. INTRODUCERE

Tratatul de la Amsterdam stipulează că Uniunea Europeană trebuie să menţină şi să dezvolte un spaţiu de libertate, securitate şi de justiţie.

Libertatea presupune existenţa unui spaţiu judiciar comun, în care cetăţenii europeni să poată să se adreseze justiţiei în unul din statele membre ca şi în propria ţară. În acelaşi timp, trebuie eliminată posibilitatea

4



ca infractorii să exploateze diferenţele dintre sistemele juridice ale statelor, de aceea se impune ca hotărârile judecătoreşti să fie recunoscute şi executate în străinătate fără formalităţile prevăzute de convenţiile clasice privind asistenţa judiciară internaţională.

În cadrul Consiliului European de la Tampere, Finlanda, din 15 şi 16 octombrie 1999, s-a statuat că recunoaşterea reciprocă a hotărârilor este piatra unghiulară a cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene.

În timpul Preşedinţiei olandeze a Consiliului UE, a fost adoptat Programul Haga, care îşi propune accelerarea măsurilor menite a da viaţă unui spaţiu judiciar comun.

Cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii Europene se desfăşoară în baza unor instrumente comunitare adoptate în temeiul Titlului VI din TEU, care, în ultima perioadă, în contextul deciziilor luate la Tampere şi la Haga, au din ce în ce mai mult la bază principiul recunoaşterii reciproce. Dacă iniţial preponderente erau Convenţiile, în ultimii ani s-a optat pentru soluţia adoptării unor decizii-cadru şi decizii ale Consiliului, care prezintă avantajul că nu mai este necesară ratificarea de către statele membre (De exemplu, Convenţia UE de asistenţă judiciară în materie penală din 29 mai 2000 a intrat în vigoare abia în august 2005, întrucât abia atunci s-a îndeplinit condiţia celor 8 ratificări) şi facilitează armonizarea legislaţiei.

Se impune precizarea că, cel puţin la momentul actual, nu se poate vorbi, în cadrul Uniunii Europene de armonizarea dreptului penal material şi procedural, ci doar de recunoaştere reciprocă, pe baza valorilor comune ale statelor membre. Aşadar, nu există un drept penal european unic, ci doar un drept european (comunitar) penal, format din ansamblul normelor comunitare care reglementează acest domeniu.

Decizia – cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene este prima măsură concretă în domeniul dreptului penal. Ea înlocuieşte în relaţia dintre statele membre ale Uniunii Europene procedurile clasice de extrădare, cu excepţia cazurilor pentru care unele state membre au declarat că vor continua să aplice tratatele de extrădare.

Decizia-cadru privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene a fost transpusă integral în Titlul III al Legii 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 224/2006.

Dacă din punct de vedere juridic mandatul european de arestare este definit ca o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate (a nu se confunda cu mandatul de arestare preventivă din dreptul intern, întrucât mandatul european de arestare este o decizie judiciară care are întotdeauna la bază un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei emis în condiţiile legii pe plan intern; mandatul european de arestare se emite numai atunci când un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei nu poate fi adus la îndeplinire în ţară, întrucât persoana în cauză se sustrage pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene), din punct de vedere practic, acesta poate fi găsit ca formular, în

5


http://www.just.ro/files/Lege_224_2006.doc


http://www.just.ro/files/cooperare_judiciara_internationala/ghid_penal/97.doc

http://www.just.ro/files/cooperare_judiciara_internationala/ghid_penal_16062006/13%20sub-link%20prezentare%20MANDAT%20EUROPEAN.doc



http://www.just.ro/rtrv_mc.php?param=cji_penal_instrumente_16062006




anexă la Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006.

Practic, în loc de întreaga documentaţie ce se anexează unei cereri de extrădare, este suficient ca autoritatea judiciară română competentă să completeze, cu atenţie, rubricile acestui formular, şi să transmită mandatul european de arestare autorităţii judiciare de executare, pe una din căile admise de lege.

Convenţia UE de asistenţă judiciară în materie penală din 29 mai

2000 reprezintă principalul instrument juridic în domeniu între statele membre ale Uniunii Europene.

Această convenţie a fost adoptată de Consiliul UE în vederea facilitării aplicării Convenţiei Consiliului Europei din 20 aprilie 1959, pe care o completează.

Instrumentul juridic comunitar permite comunicarea actelor de procedură prin poştă şi reglementează forme moderne de asistenţă: audierile prin videoconferinţă şi prin telefon, livrările controlate, supravegherea transfrontalieră, transmiterea spontană de informaţii, etc.

Convenţia UE de asistenţă judiciară este transpusă integral în Titlul VII al Legii 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 224/2006 .

Ceea ce este important este că, în cele mai multe dintre situaţii, Convenţia permite contactul direct între autorităţile judiciare solicitante şi solicitate.

Pentru întocmirea cererilor de asistenţă recomandăm utilizarea formularului prezentat în anexă. Nu este însă obligatoriu. Ceea ce este însă important în toate cazurile, indiferent de obiectul cererii, este ca în cuprinsul cererii să se menţioneze toate elementele prevăzute de art. 159 din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006.

Convenţia UE de asistenţă judiciară în materie penală este completată prin Protocolul din 2001.

***

II. MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE

1. Prezentarea generală a mandatului european de arestare

Mandatul european de arestare constituie prima măsură concretă în aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor penale, din care Consiliul european de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999 a decis să facă “piatra unghiulară” a cooperării judiciare dintre statele membre ale Uniunii Europene. Pentru statele membre care au transpus decizia-cadru, el înlocuieşte, în majoritatea cazurilor, procedura de extrădare.

1.1. Definiţia mandatului european de arestare6








http://www.just.ro/files/cooperare_judiciara_internationala/ghid_penal_16062006/doc%20EAW%20romana.doc


Potrivit art. 1 alin. (1) din Decizia – cadru a Consiliului nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre UE, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate. Textul este transpus în legislaţia internă prin dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006.

1.2. Principii fundamentale de reglementare a acestei noi proceduri

Spre deosebire de procedura „clasică” a extrădării, este vorba o procedură pur judiciară, fără a mai exista o etapă administrativă, implicarea autorităţilor executive, în măsura în care există, fiind în general limitată la asistarea autorităţilor judiciare;

În baza hotărârii autorităţii judiciare naţionale competente, mandatul european de arestare va permite predarea persoanelor solicitate în statul membru de emitere pentru fapte pedepsite cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate egală sau mai mare de un an de închisoare, sau pentru executarea unei condamnări la o pedeapsă sau la o măsură de siguranţă mai mare de patru luni de închisoare;

Procedura mandatului european de arestare impune ca termenele scurte să fie respectate. Astfel, hotărârea definitivă care autorizează sau refuză predarea persoanei solicitate trebuie, cu excepţia împrejurărilor deosebite, să fie luată într-un termen maxim de 60 de zile de la arestarea sa;

Pentru o listă de 32 de categorii de infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (2) din Decizia - Cadru (art. 85 din legea română), nu se mai verifică dubla incriminare a faptelor;

Cetăţenia (română, în cazul nostru) a persoanei solicitate nu constituie un motiv obligatoriu de refuz al predării;

Prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei constituie un motiv opţional de refuz al predării, care ar putea fi pusă în discuţie doar în situaţia în care faptele care fac obiectul mandatului european de arestare ar fi fost de competenţa autorităţilor române.

1.3. Aplicarea mandatului european de arestare

Mandatul european de arestare se aplică în toate statele membre ale Uniunii Europene sub rezerva pe de o parte a transpunerii deciziei-cadru în dreptul lor naţional2 şi pe de altă parte, a declaraţiilor efectuate eventual de aceste state conform articolului 32 al respectivei decizii-cadru;

Mandatul european de arestare este aplicabil indiferent de data comiterii faptelor. Cu toate acestea trebuie remarcat că trei state membre au declarat că

2 În ciuda adoptării de către Regatul Unit al Marii Britanii a unei legi de transpunere, punerea în practică efectivă a mandatului de arestare european implică, pentru acest stat membru, un act legislativ care extinde în mod expres această procedură la fiecare din statele membre în măsură să emită şi să execute mandatele europene de arestare. Acest mecanism implică, pentru autorităţile britanice, punerea în practică a unei proceduri parlamentare specifice care are nevoie de un termen care se poate extinde pe mai multe luni. În concluzie va trebui, înaintea oricărei difuzări a unui mandat european de arestare european către Regatul Unit al Marii Britanii să se asigure aplicarea prezentei proceduri.

7



vor continua să soluţioneze conform regulilor extrădării cererile referitoare la fapte comise înainte de data indicată de ele. Aşa este cazul Franţei, Italiei şi Austriei pentru toate faptele comise înainte de data de intrare în vigoare a deciziei-cadru menţionate anterior, şi anume 7 august 2002. În consecinţă, atunci când persoana este găsită pe teritoriul unuia dintre aceste state membre, trebuie adresată o cerere de extrădare, mandatul european de arestare putând, eventual, fi unul din documentele dosarului.

2. Dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală referitoare la emiterea unui mandat european de arestare european de către instanţele române

2.1. Emiterea unui mandat european de arestare

2.1.1. Autoritatea competentă să emită un mandat european de arestare

Potrivit art. 78 raportat art. 81 alin. 1, instanţa judecătorească care a emis un mandat de executare sau un mandat de arestare preventivă este competentă să emită un mandat european de arestare, fie din oficiu, fie la cererea procurorului.

2.1.2. Condiţii de emitere a unui mandat european de arestare

(i) Instanţa nu va putea emite un mandat european de arestare decât pe baza unui titlu preexistent care va putea să fie un mandat de arestare sau un mandat de executare a pedepsei aplicate sau o hotărâre judecătorească prin care a fost aplicată o măsură de siguranţă privativă de libertate.

În cursul urmăririi penale sau al judecăţii, mandatul european de arestare nu va putea fi emis decât dacă pedeapsa prevăzută de lege este egală sau mai mare de un an de închisoare. La fel, pentru executarea unei pedepse, el nu va putea fi emis decât dacă pedeapsa pronunţată este mai mare de patru luni de închisoare.

Un mandat european de arestare poate fi emis de asemenea pentru măsuri de siguranţă privative de libertate dispuse pentru o perioadă egală sau mai mare de 4 luni.

Un mandat european de arestare este emis în baza mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare sau a hotărârii judecătoreşti executorii prin care a fost aplicată măsura de siguranţă.

(ii) Emiterea unui mandat european de arestare

Trebuie folosit în exclusivitate şi nu poate fi modificat formularul - tip care figurează în anexă, precum şi pe site-ul Ministerului Justiţiei, la pagina de Cooperare judiciară internaţională, Ghid de cooperare judiciară internaţională în materie penală, Formulare: http://www.just.ro/rtrv_mc.php?param=cji_penal_formulare ;

Deoarece va constitui singurul temei al arestării, apoi al predării persoanei solicitate, va trebui să fie completat cu o atenţie deosebită;

În acelaşi timp, va trebui să se acorde o atenţie deosebită alegerii încadrării juridice a faptelor, deoarece instanţa care va executa mandatul european de arestare nu va trebui să verifice îndeplinirea condiţiei dublei incriminări a faptelor pentru infracţiunile care intră pe lista celor 32 de categorii de fapte penale prevăzute de articolul 2 alin. ( 2), al deciziei-cadru, transpusă în art. 85 din legea internă. Această listă se bazează în parte pe categorii de infracţiuni

8


http://www.just.ro/rtrv_mc.php?param=cji_penal_formulare



pentru care textele de armonizare au fost adoptate în cadrul Uniunii Europene, sau sunt în curs să fie adoptate. Cea mai mare parte din aceste categorii corespund unor infracţiuni uşor de identificat în dreptul intern şi nu necesită aşadar o evoluţie deosebită. Această listă nu trebuie deci să fie interpretată ca făcând referinţă la infracţiuni precise, ci la categorii de infracţiuni ce ţin de natura descrisă de listă.

Este obligatoriu, ca în toate cazurile, la paragraful E (prima căsuţă) să figureze o descriere a faptei, acordându-se o atenţie deosebită elementelor de conţinut ale infracţiunii, a modalităţilor de săvârşire, a locului şi datei săvârşirii, contribuţia la săvârşirea infracţiunii – art. 79 lit. e;

În situaţia în care dubla incriminare a faptelor este verificată, expunerea faptelor va trebui să fie completată la paragraful E II pentru a permite statului membru de executare să efectueze această verificare – art. 79 lit. d;

Este indispensabil să se precizeze, în caz de judecată în lipsă, că persoana solicitată va putea beneficia de rejudecarea cauzei, în condiţiile legii române. Rejudecarea în acest caz este o garanţie pe care instanţa emitentă a mandatului european de arestare trebuie să o dea autorităţii de executare a mandatului, dacă persoana solicitată care a fost judecată în lipsă nu a fost citată personal (citaţia nu i-a fost înmânată personal) sau nu a fost încunoştinţată ori informată personal, în orice alt mod, cu privire la data şi locul de înfăţişare;

Este de asemenea de dorit să se indice existenţa fotografiilor şi amprentelor persoanei solicitate, atunci când acestea sunt disponibile sau, dacă acestea nu sunt disponibile, să se efectueze o descriere precisă a semnalmentelor persoanei solicitate;

Coordonatele judecătorului care emite mandatul european de arestare şi numărul de telefon mobil al serviciului permanent vor trebui să fie întotdeauna precizate astfel încât să poată fi informat imediat ce se descoperă persoana solicitată art. 79 lit. b;

Mandatul european de arestare va trebui să fie tradus în limba sau în una din limbile oficiale ale statului membru de executare sau în una din limbile oficiale ale instituţiilor Comunităţilor europene acceptată de respectivul stat. Pe site-ul Ministerului Justiţiei, la pagina de Cooperare judiciară internaţională, Ghid de cooperare judiciară internaţională în materie penală, Formulare: http://www.just.ro/rtrv_mc.php?param=cji_penal_formulare, se regăsesc formulare în limbile oficiale ale tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Traducerea se efectuează potrivit art. 17 din Legea nr. 302/2004 de către instanţa care a emis mandatul european de arestare, traducându-se informaţiile şi datele cu care se completează formularul;

Având în vedere termenele scurte prevăzute pentru executarea unui mandat european de arestare, ar fi extrem de oportun, în cazul în care este cunoscut locul în care se află persoana urmărită, ca respectivul mandat de arestare să fie tradus anticipat în limba ţării în care se presupune că s-ar afla;

În celelalte cazuri, va trebui să se procedeze de urgenţă la traducere în una din limbile acceptate de statul membru în care ar fi posibil ca persoana în cauză să fie arestată, în termenele impuse de autoritatea solicitată.

2.2. Difuzarea şi transmiterea mandatului de arestare european

Regulile de difuzare şi de transmitere a mandatelor europene de arestare sunt stabilite de art. 82 – art. 83 din Legea nr. 302/2004.

9




2.2.1.Difuzarea prin canalele SCHENGEN şi INTERPOL

Când persoana urmărită nu este localizată cu precizie, difuzarea mandatului european de arestare va trebui să fie realizată prin intermediul Sistemului de Informare Schengen sau, dacă nu este posibil să se recurgă la el, prin intermediul Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală (Interpol);

Instanţa emitentă va putea să recurgă, în prealabil, la introducerea descrierii persoanei în cauză în SIS – semnalare, în condiţiile art. 95 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen, 19 iunie 1990 raportate la art. 6 din O.U.G. nr. 128/2005. Până la punerea în funcţiune în România a Sistemului de Informare Schengen, semnalarea se va face prin intermediul Sistemului Informatic Naţional de Semnalări1 furnizarea datelor către SINS efectuându-se prin Biroul SIRENE, de la data la care acesta va deveni operaţional. Instanţa se poate adresa Biroului SIRENE direct sau prin intermediul Ministerului Justiţiei.

În cazul recurgerii la o astfel de procedură prealabilă, solicitarea instanţei va trebuie să cuprindă şi datele prevăzute de art. 95 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen, 19 iunie 1990: denumirea exactă a instanţei şi coordonatele acesteia; existenţa mandatului de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii ori a hotărârii judecătoreşti prin care a fost dispusă măsura de siguranţă; natura şi calificarea juridică a infracţiunii; descrierea circumstanţelor săvârşirii infracţiunii, inclusiv momentul locul, gradul de participare la infracţiune a persoanei semnalate, precum şi consecinţele săvârşirii infracţiunii.

Datele privind persoanele semnalate care trebuie să însoţească semnalarea corespund în esenţă conţinutului mandatului european de arestare, însă nu în totalitate, astfel încât pentru ca semnalarea în SIS – SINS să echivaleze cu un mandat european de arestare acestea trebuie completate cu celelalte informaţii prevăzute la art. 8 paragraful 1 din decizia cadru preluat de art. 79 alin. 1 din legea română;

Având în vedere faptul că semnalarea în SIS – SINS echivalează cu un mandat european de arestare, în condiţiile arătate mai sus, în cazul arestării persoanei solicitate instanţa emitentă este obligată să transmită autorităţii de executare, în termenul indicat de către aceasta, originalul şi traducerea mandatului european de arestare;

Pentru identificarea autorităţii judiciare de executare se poate recurge la sprijinul punctelor naţionale de contact cu Reţeaua Judiciară Europeană, potrivit coordonatelor din anexă sau al direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, Serviciul Drept internaţional public şi cooperare judiciară internaţională în materie penală, Unitatea Cooperare judiciară internaţională în materie penală (telefon/linie directă: 021.311.89.51 sau 021.314.44.00/int.1177).

2.2.2. Transmiterea mandatului european de arestare

Transmiterea va trebui să fie efectuată prin orice mijloc lăsând o urmă scrisă permiţând autorităţii judiciare de executare să se asigure de autenticitatea documentului transmis. Conform legislaţiei în vigoare în statul solicitat, ar putea să fie vorba de o transmitere în principal prin scrisoare, pe fax sau prin mesaj electronic a documentelor numerotate;

Un tabel, ce va fi, în timp util, accesibil pe site-ul Ministerul Justiţiei, la pagina de Cooperare judiciară internaţională, Ghid de cooperare judiciară internaţională în materie penală, va regrupa informaţiile disponibile asupra

1 A se vedea OUG nr. 128/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări10



modalităţilor de transmitere acceptate de alte state membre precum şi termenele de respectat pentru această transmitere;

În cazul în care instanţa emitentă se confruntă cu anumite probleme legate de transmiterea mandatului european de arestare este recomandabil ca instanţa să contacteze direct autoritatea de executare pentru remedierea dificultăţilor ori să solicite sprijinul Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate ([email protected], [email protected], [email protected], [email protected], [email protected], [email protected], tel. (021)3141514, fax (021)3101662, str. Apolodor nr. 17, sector 5, Bucureşti);

Întotdeauna, mandatul european de arestare se va transmite în copie şi Ministerului Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate – conform dispoziţiilor art. 83 alin. 6 din Legea nr. 302/2004.

2.2.3. Cazul în care persoana este localizată

Atunci când persoana este deja localizată pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, nu este necesar să se procedeze la o difuzare prealabilă, ci este de preferat ca instanţa emitentă a mandatului de arestare european să procedeze la transmiterea directă a mandatului însoţit de traducerea acestuia, conform modalităţilor precizate anterior.

Pentru a identifica autoritatea judiciară de executare din statul membru în care este localizată persoana urmărită, se poate utiliza Atlasul privind mandatul european de arestare, disponibil pe site-ul Reţelei Judiciare Europene la adresa http://www.ejn-crimjust.eu.int/eaw_atlas.aspx sau la http://www.atlas.mj.pt/navigation/member_states/eu/defaul_fr.htm) 7 sau se poate apela la punctele naţionale de contact ale Reţelei Judiciare Europene, din cadrul Ministerului Justiţiei, ale căror coordonate sunt disponibile pe site-ul Ministerului Justiţiei.

2.3. Transferul temporar al persoanei solicitate

În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în vederea urmăririi penale sau judecării persoanei solicitate instanţa română emitentă are posibilitatea ca, până la pronunţarea de unei hotărâri de către autoritatea de executare pe procedura de predare, să solicite autorităţii de executare audierea persoanei solicitate, în condiţiile art. 19 din decizia - cadru sau transferarea temporară a persoanei solicitate. Din punct de vedere practic, aceasta se impune în vederea efectuării unor acte care au caracter urgent ori efectuarea unor acte care necesită prezenţa persoanei solicitate ori pentru preîntâmpina amânarea repetată a cauzei;

În cazul în care cauza se află în faza de urmărire penală, procurorul competent poate propune instanţei care a emis mandatul european de arestare, şi implicit, mandatul de arestare preventivă să solicite autorităţii străine de executare audierea persoanei solicitate un astfel de transfer.

2.4. Predarea persoanei solicitate către autorităţilor române

7 Numele de utilizator şi parola care permit să se consulte punctele de contact ale reţelei judiciare europene sunt disponibile la cerere11


http://www.atlas.mj.pt/navigation/member_states/eu/defaul_fr.htm)7

http://www.ejn-crimjust.eu.int/eaw_atlas.aspx

mailto:[email protected]







Predarea trebuie, cu excepţia cazului de forţă majoră sau dintr-un motiv legal de amânare a acesteia, să se facă în termen de 10 zile de la data hotărârii definitive a autorităţii judiciare străine care o autorizează, depăşirea acestui termen putând conduce la punerea în libertate a persoanei solicitate. În caz de forţă majoră sau din motive independente, autoritatea română competentă pentru preluare are obligaţia de a informa neîntârziat autoritatea străină asupra cazului care face imposibilă preluarea, urmând ca preluarea să fie efectuată cel mai târziu până la expirarea unui alt termen de 10 zile.

În plan practic, atunci când instanţa emitentă este informată asupra acordului pentru predarea definitivă sau temporară a persoanei căutate şi asupra posibilităţii de realizare a preluării, trebuie să informeze fără întârziere Ministerul Administraţiei şi Internelor, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională transmiţând pe cât posibil copia hotărârii autorităţii judiciare străine.

Instanţa emitentă va avea grijă, în cazul în care această informaţie nu va fi fost deja transmisă, să obţină comunicarea duratei detenţiei efectuate în străinătate atribuibilă punerii în practică a mandatului european de arestare în statul de executare.

Difuzarea în sistemele naţionale (SINS) şi internaţionale (Interpol) trebuie să înceteze atunci când persoana este predată autorităţilor române. Radierea semnalării SINS antrenează automat radierea semnalării Schengen.

Trebuie amintit că, exceptând cazul în care persoana urmărită sau statul membru de executare a renunţat la principiul specialităţii, această predare nu permite decât efectuarea cercetărilor sau executarea pedepsei sau a măsurii de siguranţă pentru care autoritatea judiciară străină a acordat predarea.

Dacă autorităţile de executare intenţionează să amâne predarea pe motiv că persoana este subiectul unor proceduri penale sau trebuie să execute o pedeapsă în statul de executare, este posibil să dispună totuşi predarea temporară, în anumite condiţionate, ceea ce presupune încheierea unui acord între instanţa română emitentă şi autoritatea străină de executare. Instanţa română emitentă are obligaţia de a respecta condiţiile stabilite prin acel acord.

3. Dispoziţii referitoare la executarea unui mandat de arestare european emis de autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene

Procedura de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene este, sub rezerva situaţiilor deosebite prevăzute la sub paragraful 3.8. de mai jos, înlocuită de cea a mandatului de arestare european.

Autorităţile române competente să execute mandatele de arestare europeană emise de autorităţile judiciare ale altor state membre sunt curţile de apel.

3.1. Primirea mandatului european de arestare

Atunci când autoritatea judiciară străină cunoaşte locul unde persoana căutată se găseşte pe teritoriul român, ea poate adresa direct mandatul european de arestare, în original sau în copie autentificată pentru conformitate, prin orice mijloc sigur care lasă o urmă scrisă, curţii de apel competente;

Această transmitere directă nu este obligatorie, astfel că autoritatea judiciară a statului membru de emitere poate prefera să procedeze la difuzarea sa prin canalele Schengen sau Interpol;

12



Atunci când autoritatea judiciară străină nu cunoaşte locul unde persoana solicitată ce face obiectul unui mandat european de arestare se află, ea va proceda la difuzarea sa;

Nu este îndoielnic că, în spiritul celor care au conceput Decizia - Cadru din 13 iunie 2002, Sistemul de informare Schengen ar trebui să constituie, la termen, vectorul privilegiat de transmitere a mandatelor europene de arestare, atunci când ansamblul informaţiilor cu acest titlu vor putea fi transmise prin acest sistem.

Totuşi, cu titlu tranzitoriu, în aşteptarea adaptării la Sistemul de informare Schengen, articolul 9 al deciziei-cadru prevede “in fine” că o semnalare în Sistemul de informare Schengen “echivalează cu un mandat european de arestare în aşteptarea primirii originalului în forma bună şi potrivită de către autoritatea judiciară de executare”.

Pe timpul acestei perioade tranzitorii, originalul sau copia autentificată pentru conformitate a mandatului european de arestare trebuie să parvină curţii de apel competente cel mai târziu într-un termen de 48 de ore de la data arestării persoanei solicitate. Acest termen are drept unică finalitate „să oblige” statul membru respectiv să transmită rapid mandatul european de arestare autorităţilor judiciare române. Contrar prevderilor articolului 16 al Convenţiei europene de extrădare din 13 decembrie 1957, nerespectarea acestui termen nu este însoţită de nicio sancţiune.

De altfel, legea nu precizează modalităţile de transmitere şi de certificare pentru conformitate a mandatului european de arestare. Se pare deci, sub rezerva aprecierii suverane a instanţelor, că acestea ar putea interveni sub orice formă care permite să se asigure asupra autenticităţii sale în special prin intermediul dispozitivelor de transmitere prin fax securizate între Birourile SIRENE.

În plus, mandatul european de arestare adresat instanţelor române va trebui să fie însoţit de o traducere în limba română sau în una din limbile engleză şi franceză. În cazul în care instanţa solicită ca traducerea să fie efectuată de către autoritatea judiciară străină emitentă, până la primirea traducerii procedura se suspendă.

Dacă curtea de apel căreia i s-a adresat un mandat de arestare european consideră că nu este competentă teritorial pentru a-i da curs, îi revine sarcina de a-l transmite fără întârziere curţii de apel competentă teritorial şi de a informa autoritatea judiciară a statului membru de emitere.

Curţile de apel comunică Ministerului Justiţiei, în cel mai scurt timp, faptul receptării mandatelor europene de arestare care le sunt trimise spre executare.

3.2. Procedura prealabilă. Demersurile efectuate de către curtea de apel şi către parchetul de pe lângă curtea de apel respectivă

Aşa cum s-a arătat la punctul 1.3.1. imediat după primirea mandatului european de arestare, curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială a fost semnalată prezenţa persoanei solicitate verifică dacă mandatul european este însoţit de traduceri – art. 86 alin. 2;

Dacă mandatul european de arestare nu este însoţit de traduceri, instanţa va proceda astfel cum s-a arătat la punctul anterior, în sensul că fie ia măsuri pentru traducerea mandatului, caz în care traducerea trebuie efectuată în regim de urgenţă (cel mult 2 zile lucrătoare), fie solicită autorităţii judiciare emitente să procedeze la traducerea mandatului, caz în care până la primirea traducerii procedura de suspendă. De regulă, în practică, autorităţile judiciare emitente transmit mandatul însoţit de o traducere în limba oficială a statului de executare;

13



Dacă mandatul european de arestare este însoţit de traduceri sau imediat după primirea traducerii, instanţa verifică mai departe dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute la art. 79 alin. 1, solicitând dacă este cazul completarea datelor de către autoritatea emitentă;

Dacă informaţiile sunt complete, în sensul că mandatul răspunde cerinţelor art. 79 alin. 1, ori imediat după transmiterea informaţiilor a căror completare a fost solicitată, curtea de apel ia măsuri pentru identificarea persoanei, sesizând în acest scop procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel respectivă, potrivit art. 881 alin. 5. Prin urmare, la acest moment, se are în vedere situaţia în care nu toate rubricile din mandat au fost completate, şi nicidecum situaţia specială prevăzută de art. 88 1 alin. 3 care trebuie în mod obligatoriu raportat la art. 90 alin. 7 şi art. 94 alin. 2 care reglementează transmiterea unor informaţii suplimentare, necesare pentru a fi pronunţată o hotărâre cu privire la predarea persoanei solicitate.

Imediat după primirea sesizării din partea curţii de apel, procurorul general ia măsuri pentru identificarea persoanei solicitate. În măsura în care persoana solicitată a fost reperată în circumscripţia teritorială a altui parchet, informează imediat curtea de apel pentru a se proceda conform art. 86 alin. 1;

Procurorul, după ce a verificat identitatea persoanei solicitate, o informează într-o limbă pe care o înţelege, asupra existenţei mandatului european de arestare al cărui subiect este, în funcţie de informaţiile de care dispune, fie pe baza mandatului european de arestare primit, fie pe baza celui de semnalare Schengen (formulare SIRENE) sau a formularelor Interpol.

Persoana reţinută pentru executarea unui mandat european de arestare trebuie să fie prezentată în termen de 24 de ore de la reţinerea sa în faţa curţii de apel competente.

Persoana solicitată beneficiază de drepturile prevăzute de articolul 91, în special de dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de un avocat ales de ea sau, în lipsă, de un avocat din oficiu şi cu privire la faptul că poate discuta imediat cu avocatul desemnat.

3.3. Procedura în faţa curţii de apel

Articolele de la 89 la 93 din lege reglementează procedura în faţa curţii de apel.

În termen de 24 de ore de la reţinere persoana solicitată este adusă în faţa instanţei, urmând ca instanţa să procedeze conform art. 89, dispunând prin încheiere motivată arestarea persoanei solicitate.

Încheierea prin care instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate poate fi atacată cu recurs potrivit art. 941 în termen de 24 de ore de la pronunţare sau oral în chiar şedinţa în care s-a pronunţat încheierea, dosarul urmând să se transmită instanţei de recurs imediat după motivare sau la expirarea termenului pentru motivare; având în vedere termenul scurt şi urgenţa care caracterizează întreaga procedură, dosarul poate fi transmis, prin orice mijloc care permite să se păstreze o urmă scrisă şi care asigură autenticitatea actelor judiciare.

Motivarea şi judecarea recursuluia) dacă recursul a fost declarat oral, motivele de recurs se formulează în scris,

printr-un memoriu separat, care trebuie depus în termen de 24 de ore de la declarare.

b) dacă recursul a fost declarat în scris motivarea se face prin însăşi cererea de recurs, neexistând în acest caz un termen separat prevăzut de lege pentru formularea motivelor de recurs

14



c) recursul se judecă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de cel mult 3 zile de la transmiterea dosarului. Aceasta presupune ca imediat după primirea dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fixeze termen de judecată, termenul urmând să fie stabilit pentru intervalul rămas până la împlinirea celor 3 zile sau chiar pentru cea de-a treia zi de la primire. Recursul nu este suspensiv de executare. Instanţa va informa autoritatea judiciară emitentă despre arestarea

persoanei în cauză şi, în cazul în care până la acest moment nu a fost primit originalul sau copia autentică a mandatului, solicită autorităţii respective remiterea originalului sau a unei copii autentice până la audierea persoanei, termen care nu poate depăşi 48 de ore, calculat conform celor precizate mai jos, dacă apreciază că aceasta este absolut necesar. Dacă persoana solicitată a ridicat obiecţii cu privire la identitatea sa, cu această ocazie se vor solicita autorităţii judiciare emitente relaţii asupra identităţii persoanei solicitate.

Chiar dacă textul art. 90 alin. 1 stabileşte că în termen de cel mult 48 de ore de la arestare, instanţa procedează la audierea perseoanei solicitate asupra mandatului, totuşi termenul de 48 de ore, prin coroborarea art. sus menţionat cu art. 941 şi art. 942, se va calcula de la data la care măsura arestării „a rămas definitivă” prin nedeclararea recursului împotriva încheierii prevăzută la art. 89 alin. 3 sau prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa poate să autorizeze statul membru de emitere să asiste prin intermediul unei persoane la procedura de judecată. Atunci când statul membru de emitere este autorizat să aiste, el nu devine parte în proces.

Două situaţii trebuie avute în vedere, în funcţie de care, cu prilejul audierii de către curtea de apel, persoana solicitată declară că consimte sau nu la predarea sa:

persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa: art. 89, art. 90, art. 93, art. 95:

Ea este atunci informată asupra consecinţelor juridice ale consimţământului ei şi asupra caracterului său irevocabil, după acest moment. Instanţa întreabă persoana solicitată dacă intenţionează să renunţe la regula specialităţii şi o informează asupra consecinţelor juridice ale unei asemenea renunţări şi asupra caracterului său irevocabil.

Dacă instanţa constată că condiţiile legale de executare ale mandatului european de arestare sunt îndeplinite, ea pronunţă o sentinţă definitivă prin care instanţa ia act de consimţământul persoanei solicitate

Instanţa hotărăşte în termen de 10 zile de la de la prezentarea în faţa ei a persoanei solicitate, potrivit art. 95 alin.2

Chiar şi în acest caz instanţa va putea condiţia predarea, potrivit art. 87.

persoana căutată declară că nu consimte la predarea sa:

Instanţa decide atunci, cu excepţia solicitării de informaţii suplimentare, în termen de 5 zile începând de la data la care a avut loc persoanei solicitate – art. 94 alin. 1

Dacă pentru pronunţarea unei hotărâri sunt necesare o serie de informaţii suplimentare, instanţa, procedând potrivit art. 881 alin. 3, art. 90 alin. 7 şi art. 94 alin. 2, va solicita autorităţii judiciare emitente transmiterea în termenul fixat a informaţiilor solicitate, caz în care va trebui să se aibă în vedere

15



termenul maxim de 60 de zile, caz în care va amâna cauză pentru termenul stabilit;

De asemenea, în cazul în care persoana solicitată a formulat opoziţie la predare şi a propus probe în vederea susţinerii opoziţiei sale, în caz de încuviinţare a probelor, curtea de apel fie va dispune administrarea imediată a probelor încuviinţate, dacă aceasta este posibil, fie va fixa în acest scop un alt termen de judecată;

În cele două cazuri, o asemenea informaţie suplimentară va putea fi solicitată în caz de greşeală clară în redactarea mandatului european de arestare sau atunci când se vor pune problemele de concurenţă între mai multe mandate, sau între un mandat european de arestare şi o cerere de extrădare. În cursul procedurii, persoana solicitată poate fi pusă în libertate, în acest caz instanţa fiind obligată să ia măsurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate, inclusiv a măsurilor preventive prevăzute de lege, persoana în cauză putând fi obligată să se supună la una sau mai multe obligaţii ale controlului judiciar. În caz de punere în libertate, instanţa trebuie să informeze procurorul general pentru ca persoana să nu fie din nou arestată pe baza semnalmentelor care au motivat arestarea sa. Instanţa poate ordona ridicarea sechestrului sau modificarea obligaţiilor controlului judiciar al persoanei solicitate precum şi, atunci când persoana solicitată se sustrage respectivelor obligaţii, să emită un mandat de arestare împotriva sa.

3.4. Transferul temporar al persoanei solicitate, în cursul procedurii, până la pronunţarea unei hotărâri asupra predării sau audierea persoanei solicitate, la cererea autorităţii judiciare de emitere a mandatului european de arestare

În situaţia în care mandatul european de arestare a fost emis în vederea urmăririi penale sau a judecării persoanei solicitate, în cursul procedurii, la cererea autorităţii judiciare emitente curtea de apel va putea aproba transferarea temporară a persoanei în cauză, stabilind condiţiile şi termenul până la care persoana solicitată va trebui returnată în România; În cazul în care se apreciază că un astfel de transfer nu ar putea asigura returnarea în timp util a persoanei solicitate sau din orice alte motive care ţin de împrejurările cauzei apreciază că transferul temporar nu se justifică, instanţa va proceda la audierea persoanei solicitate, în situaţia în care autoritatea emitentă solicită acest lucru, audiere la care va asista şi persoana desemnată de către această autoritate; Într-o astfel de situaţie nu este necesară formularea unei comisii rogatorii în materie penală care să aibă ca obiect audierea persoanei solicitate,

3.5. Controlul exercitat de către instanţa română

Controlul exercitat de către instanţă asupra executării unui mandat european de arestare este diferit de cel efectuat de această instanţă în materie de extrădare:

Verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări este eliminat în numeroase cazuri

Atunci când autoritatea judiciară străină a reţinut o încadrare juridică care e legată de una din cele 32 de categorii de infracţiuni prevăzute de articolul 85 şi acţiunile considerate sunt, în temeiul legii statului membru de emitere, pedepsite printr-o pedeapsă privativă de libertate cu o durată egală sau mai mare de trei ani de închisoare sau printr-o măsură de siguranţă privativă de libertate cu o durată similară, instanţa nu este

16



competentă să aprecieze această încadrare, nici de a controla dubla incriminare.

În schimb, pentru alte fapte decât cele părevăzute la art. 2 alin. (2) din decizia-cadru (art. 85 alin. 1 din lege), prin dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, legiuitorul român a ales să lase la aprecierea judecătorului (autorităţii judiciare de executare) dacă execută mandatul european de arestare atunci când nu este îndeplinită condiţia dublei încriminări. A fost opţiunea legiuitorului român, permisă de decizia-cadru, de a transpune în acest mod art. 2 din decizia-cadru, după cum putea să decidă ca pentru celelalte infracţiuni decât cel 32 menţionate în listă, neîndeplinirea condiţiei dublei încriminari să constituie un motiv obligatoriu de refuz.

Cuantumurile pedepsei sunt controlate în exclusivitate din punct de vedere al legii statului membru emitent.

Atunci când faptele se află pe lista citată anterior de 32 de categorii de infracţiuni, instanţa verifică dacă faptele atribuite sunt pedepsite cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate egală sau mai mare de trei ani de legislaţia statului membru emitent.

În alte cazuri faptele trebuie să respecte cuantumurile de pedeapsă prevăzute de articolul 81 în privinţa legislaţiei statului membru emitent.

În cele două cazuri nu mai există nicio condiţie cu privire la pedeapsa aplicată sau prevăzută de legislaţia română.

Prescripţia în dreptul român nu mai este un motiv de refuz al predării, cu excepţia cazurilor deosebite

Contrar dreptului actual de extrădare, predarea persoanei solicitate nu va putea fi refuzată pe motiv de prescriere a răspunderii penale sau a executării pedepsei în România, exceptând cazul în care faptele pentru care mandatul european de arestare a fost emis vor putea fi urmărite şi judecate de către autorităţile judiciare române

Cetăţenia română a persoanei solicitate nu constituie un motiv obligatoriu de refuz al predării

Atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul urmăririi penale, instanţa poate subordona predarea condiţiei ca persoana solicitată să fie trimisă în România pentru a executa pedeapsa pronunţată eventual împotriva sa.

Atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării pedepsei, două aspecte trebuie avute în vedere:

- dacă pedeapsa pronunţată este compatibilă cu legislaţia română şi autorităţile române competente se angajează să dispună executarea acestei pedepse, instanţa poate atunci să refuze predarea. Executarea pedepsei va putea fi efectuată în condiţiile stabilite de articolele de 115 şi urm. din Legea nr. 302/2004 cu acordul statului de emitere;

- dacă nu este cazul predarea nu poate fi refuzată.

Motivele de refuz ale predării

Procedura de executare a mandatului european de arestare se diferenţiază de asemenea de cea a extrădării prin faptul că motivele de refuz de predare a persoanei solicitate au un caracter fie obligatoriu, fie facultativ.

Motivele obligatorii de refuz, permise de decizia-cadru, au fost transpuse şi în legea română (art. 88 alin. 1):

17



a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare; b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune; c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

În ceea ce priveşte motivele opţionale de refuz, în legea română au fost transpuse, prin dispoziţiile art. 88 alin. 2, următoarele: a) în situaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite sau nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent; b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare; c) când împotriva persoanei care face obiectul mandatului european s-a pronunţat în alt stat membru al Uniunii Europene o hotărâre definitivă pentru aceleaşi fapte; c^1) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi instanţa română competentă dispune executarea pedepsei în România, potrivit legii române. d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare; e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României; f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român; g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române; h) când autoritatea judiciară română competentă a decis fie să nu urmărească, fie să înceteze urmărirea persoanei solicitate pentru infracţiunea pe care se bazează mandatul de arestare european.

Litera c) 1 a fost introdusă prin Legea nr. 224/2006. Trebuie precizat că, fiind vorba de o decizie-cadru, modalitatea de tranpunere,

care desigur trebuie să se menţină în limitele permise de decizia-cadru, este lăsată la aprecierea legiuitorului naţional.

3.6. Hotărârea curţii de apel

18



Curtea de apel decide prin hotărârea motivată. Hotărârea instanţei române presupune fie o decizie de predare fie un refuz de predare sau o predare condiţionată.

Hotărârea curţii de apel va fi notificată, conform normelor de drept comun, persoanei solicitate.

Dacă a fost pusă în libertate, notificarea făcută la ultima adresă declarată de către persoana solicitată este considerată ca fiind făcută persoanei sale.

Atunci când hotărârea este definitivă, această hotărâre va fi notificată prin orice mijloc şi fără întârziere autorităţii străine emitente;

Hotărârea definitivă se comunică autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare, organelor de poliţie competente - Ministerul Administraţiei şi Internelor, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţionale, precum şi Ministerului Justiţiei.

3.7. Căile de atac împotriva hotărârii curţii de apel

Situaţia diferă în funcţie de faptul dacă persoana solicitată a consimţit sau nu la predarea sa.

Atunci când persoana solicitată a consimţit la predarea sa, hotărârea pronunţată de curtea de apel nu poate fi supusă niciunei căi de atac. Legiuitorul a considerat că, într-adevăr, garanţiile procedurale care reglementează obţinerea consimţământului persoanei solicitate în faţa curţii de apel şi caracterul irevocabil al consimţământului dat, nu justifică instaurarea unei căi de atac împotriva hotărârii de predare.

În schimb, atunci când persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa, hotărârea poate face obiectul unui recurs. Respectarea articolului 17, paragrafele 3 şi 4, al deciziei-cadru obligă totuşi ca exercitarea acestei căi de atac să se încadreze în termene scurte:

Termenul de recurs este de 5 zile de la pronunţare, dacă persoana solicitată a fost prezentă sau de la comunicare, dacă persoana a lipsit la data pronunţării

Motivarea recursuluia) dacă recursul a fost declarat oral, motivele de recurs se formulează în scris,

printr-un memoriu separat, care trebuie depus în termen de 5 zile de la declarare. b) dacă recursul a fost declarat în scris motivarea se face prin însăşi cererea de

recurs, neexistând în acest caz un termen separat prevăzut de lege pentru formularea motivelor de recurs

Dosarul se înaintează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie imediat ce recursul a fost motivat sau la expirarea termenului de motivare

Judecarea recursului c) Recursul se judecă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de cel

mult 3 zile de la transmiterea dosarului. Aceasta presupune ca imediat după primirea dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fixeze termen de judecată, termenul urmând să fie stabilit pentru intervalul rămas până la împlinirea celor 3 zile sau chiar pentru cea de-a treia zi de la primire. Recursul este suspensiv de executare.

3.8. Predarea persoanei solicitate autorităţilor statului membru de emitere

Condiţiile de predare sunt definite la articolele 96 şi 97 După hotărârea definitivă a curţii de apel care acordă predarea persoanei

solicitate, organele de poliţie - Ministerul Administraţiei şi Internelor, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională , ia măsurile necesare pentru a organiza predarea persoanei în cauză.

19



Această predare trebuie să intervină în termen de 10 zile de la data hotărârii definitive a curţii de apel, cu excepţia unui motiv legal de amânare a predării. În lipsa demersurilor autorităţilor străine pentru a organiza predarea, persoana solicitată va trebui să fie repusă în libertate. În caz de forţă majoră o nouă dată poate fi stabilită cu autoritatea judiciară străină şi persoana arestată este atunci predată cel mai târziu în următoarele zece zile de la această nouă dată, dacă nu este pusă în libertate, cu condiţia să nu fie deţinută într-o altă cauză.

Dacă persoana solicitată este în libertate în momentul în care hotărârea care autorizează predarea este pronunţată, ea poate fi arestată în vederea predării, la propunerea procurorului general, în măsura în care aceasta se sustrage de la predare.

Predarea va putea fi amânată din motive umanitare serioase sau dacă persoana solicitată este urmărită penal în România sau trebuie să ispăşească o pedeapsă aplicată pentru o altă faptă decât cea prevăzută de mandatul european de arestare european. În acest ultim caz curtea de apel poate acorda totuşi autorităţii judiciare a statului membru de emitere predarea temporară a persoanei căutate.

3.9. Situaţii deosebite

3.9.1. Cereri de predare şi de extrădare concurente

Articolul 99 prevede procedura aplicabilă atunci când mai multe state membre au emis un mandat european de arestare împotriva aceleaşi persoane, inclusiv pentru fapte diferite, precum şi procedura aplicabilă în caz de concurenţă între un mandat european de arestare şi o cerere de extrădare.

În primul caz, alegerea mandatului european de executat este făcută de către curtea de apel, la nevoie după consultarea Eurojust, ţinând cont de toate circumstanţele speţei şi în special de locul săvârşirii şi gravitatea infracţiunii, de data emiterii mandatelor, precum şi de împrejurarea că mandatul a fost emis în vederea urmăririi penale, a judecăţii sau în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă.

În al doilea caz, curtea de apel poate decide amânarea pronunţării unei hotărâri de predare, până la primirea actelor justificative în susţinerea cererii de extrădare. Ea decide asupra priorităţii mandatului european de arestare sau a cererii de extrădare ţinând cont de toate circumstanţele, în special cele care figurează în convenţia sau în acordul aplicabil.

3.9.2. Dispoziţii speciale

Dispoziţii referitoare la aplicarea în timp a procedurii mandatului european de arestare

Mandatul european de arestare poate fi emis şi difuzat pentru orice faptă care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 81 din legea română, indiferent de data la care a fost săvârşită;

Totuşi, articolul 32 al deciziei-cadru permite statelor membre să formuleze, cu prilejul adoptării instrumentului, o declaraţie care să indice că, în calitate de state membre de executare, ele vor continua să aplice procedura de extrădare pentru cererile referitoare la faptele comise înainte de o dată indicată. Italia, Franţa şi Austria, au formulat o asemenea declaraţie.

Astfel, regimul mandatului european de arestare european nu este aplicabil la cererile de predare primite de Franţa privind faptele comise înainte de

20



data indicată de statul respectiv cu prilejul declaraţiei sale, adică 1 noiembrie 1993. Reiese că cererile adresate Franţei, privind faptele comise înainte de această dată vor fi primite, respectiv formulate în temeiul convenţiilor de extrădare aplicabile.

În ceea ce priveşte Italia şi Austria, aceste state au dorit să excludă punerea în practică a procedurii mandatului european de arestare pentru faptele anterioare datei de intrare în vigoare a deciziei-cadru (adică 7 august 2002). În consecinţă, procedura mandatului european de arestare nu va putea fi pusă în practică, cu aceste două ţări decât pentru faptele comise începând din 7 august 2002. Reiese că cererile adresate de autorităţile române acestor două state membre şi care privesc faptele comise înainte de această dată vor fi reglementate de regulile extrădării.

Aplicarea eventuală a principiului reciprocităţii Unele state membre au prevăzut sau ar putea prevedea invocarea

principiului reciprocităţii (de exemplu Belgia) pentru a exclude din procedura mandatului european de arestare executarea mandatelor emise de un alt stat membru în cazurile în care acest stat ar refuza el însuşi să aplice această procedură.

3.9.3. Dispoziţiile tranzitorii

Semnalări introduse în sistemul Schengen înainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor de transpunere a decizie – cadru

Semnalările difuzate de celelalte state membre ale Uniunii europene înainte de intrarea în vigoare în fiecare stat a dispoziţiilor de transpunere a deciziei-cadru vor fi considerate ca valorând drept titlu de arestare sub rezerva transmiterii ulterioare a originalului sau a copiei autentificată pentru conformitate a unui mandat european de arestare.

Persoanele arestate conform unei cereri de arestare provizorie atunci când cererea de extrădare încă nu a parvenit înainte de intrare în vigoare a procedurii mandatului european de arestare

În acest caz, procedura aplicabilă este cea a extrădării, exceptând cazul în care un mandat european de arestare în original sau în copie conformă este primit de în termen de 40 de zile de la arestarea preventivă a persoanei solicitate.

Procedura mandatului european de arestare nu se aplică la procedurile de extrădare care au fost deja iniţiate.

ANEXEAnexa II 1 Formular al mandatului european de arestare Anexa II 2 Tabel al punctelor naţionale de contact la Reţeaua Judiciară Europeană în materie penalăAnexa II 3 Textul deciziei-cadru în limbile engleză şi română (traducere neoficială)

***

21



III. CONVENŢIA DE ASISTENŢĂ JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ DIN 29 MAI 2000 ŞI PROTOCOLUL ADIŢIONAL DIN 2001

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006, conţine şi dispoziţii pentru aplicarea Convenţiei UE de asistenţă judiciară în materie penală din 29 mai 2000 şi a Protocolului său adiţional din 2001.

Prezentul îndrumar îşi propune, la acest capitol, expunerea condiţiilor de aplicare şi caracteristicile esenţiale ale convenţiei din 29 mai 2000 (A) apoi ale protocolului din 16 octombrie 2001 între aceleaşi state (B).

A. CONVENŢIA DE ASISTENŢĂ JUDICIARĂ DIN 29 MAI 2000

Convenţia a intrat în vigoare, în Uniunea Europeană, la 23 august 2005. Ea va fi aplicabilă între România şi statele membre care au ratificat-o, după data aderării, începând cu data la care va intra în vigoare pentru ţara noastră, ce urmează a fi stabilită prin decizie a Consiliului UE. Stadiul ratificării trebuie consultat pe site-ul Uniunii Europene.

Dispoziţiile acestei noi convenţii de asistenţă judiciară în materie penală au drept obiectiv ajungerea la o asistenţă judiciară cât se poate de rapidă, eficientă şi completă între statele Uniunii pentru a lupta cât mai bine împotriva criminalităţii.

1. Caracteristici esenţiale

1.1. Dispoziţii generale

Relaţiile cu celelalte convenţii.

Această nouă convenţie nu constituie un instrument independent de obligaţiile internaţionale anterioare ale statelor membre. Convenţia din 29 mai 2000 completează între statele membre ale Uniunii Europene Convenţia de asistenţă judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, adoptată sub egida Consiliului Europei, ea însăşi completată de convenţia de aplicare a Acordului Schengen din 19 iunie 1990.

Aplicarea teritorială a convenţiei (articolul 26)

Convenţia se aplică în cadrul Uniunii Europene, precum şi în relaţia cu Islanda şi Norvegia.

În ceea ce priveşte Franţa, Convenţia din 29 mai 2000 se aplică pe teritoriul metropolitan şi în departamentele de peste mare, dar nu la teritoriile de peste mare.

În ceea ce priveşte Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: pentru Gibraltar convenţia se va aplica încă de la intrarea sa în vigoare pentru Regatul Unit. În ceea ce priveşte insulele anglo-normande şi insula Man, intrarea în vigoare a convenţiei va trebui să fie însoţită de un aviz scris al Regatului Unit la Consiliu şi de o decizie a acestuia luată în unanimitate.

22



Sub rezerva eventualelor declaraţii pe care le-ar putea formula Olanda, convenţia se va aplica de asemenea la tot teritoriul său, inclusiv la posesiile sale de peste mare.

1.2. Dispoziţii specifice anumitor state membre

Dispoziţii specifice se aplică pentru Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (transmiterea cererilor de asistenţă, articolul 6 § 3, la Luxembourg (protecţia datelor cu caracter personal, articolul 23 § 7), Norvegia şi Islanda (dispoziţii legate de acordul Schengen, intrarea în vigoare a Convenţiei, articolul 29).

2. Principalele inovaţii

2.1. Dispoziţii care tind să extindă domeniul asistenţei judiciare în materie penală

Nu este posibil ca un stat membru să refuze asistenţa în cauze care se referă la răspunderea penală a persoanelor juridice (Articolul 3 al Convenţiei).Chiar dacă dreptul naţional al statului solicitat nu prevede răspunderea penală a

persoanelor juridice, acesta trebuie să acorde asistenţă statului care i-o cere pentru o cauză de genul acesta.

Statele părţi la această convenţie nu mai pot, prin aplicarea articolului 5 al Convenţiei din 20 aprilie 1959, să refuze o cerere de asistenţă pe motiv că priveşte infracţiuni pentru care răspunderea persoanelor juridice nu este prevăzută de legislaţia lor naţională.

Extinderea câmpului de aplicare al asistenţei judiciare în materie penală

Dispoziţiile articolului 49, punctul a) al convenţiei de aplicare a acordurilor Schengen sunt abrogate şi reluate de cele ale articolului 3-12 al convenţiei din 29 mai 2000. În consecinţă aceste dispoziţii se aplică la toate statele părţi la convenţie şi nu numai la statele părţi la convenţia de aplicare a acordurilor Schengen.

2.2. „Îmblânzirea” regulilor referitoare la asistenţa penală

Termene de executare a cererilor de asistenţă (articolul 4)

Articolul 4 al convenţiei din 29 mai 2000 subliniază interesul autorităţii judiciare solicitante de a indica în cererea sa termenul în care ea doreşte să obţină înapoierea actelor efectuate în îndeplinirea cererii, cu justificarea motivelor care impun fixarea unui asemenea termen.

Autoritatea judiciară solicitată trebuie să respecte pe cât posibil acest termen şi, imediat ce consideră că se va afla în imposibilitatea de a-l respecta, ea trebuie să informeze asupra acestui lucru autoritatea solicitantă precizându-i termenul în care va fi în măsură să satisfacă cererea. Autoritatea judiciară solicitantă informează, în acest din urmă caz, autoritatea solicitată dacă, ţinând cont de aceste elemente, ea îşi menţine cererea sau o retrage.

2 Asistenţa este de asemenea acordată în procedurile pentru faptele ce pot fi pedepsite conform dreptului naţional al statului membru solicitant sau al statului membru solicitat sau al celor două, cu sancţiuni pronunţate de autorităţi administrative a căror decizie poate conduce la un recurs în faţa unei instanţe competente în special în materie penală.

23



Convenţia trimite aşadar la deschiderea unui dialog direct între autoritatea judiciară solicitantă şi cea solicitată, destinat să favorizeze cooperarea. Aceasta va fi facilitată de recurgerea la Reţeaua Judiciară Europeană şi la Eurojust.

Transmiterea cererilor de asistenţă (articolul 6)

Generalizarea transmiterii directe a cererilor de asistenţă

Convenţia impune ca principiu transmiterea directă a cererilor de asistenţă de la o autoritate judiciară la o altă autoritate judiciară.

Acest mod de comunicare este permis şi de art. 14 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr. 224/2006.

Cu excepţia Regatului Unit al Marii Britanii şi a Irlandei (pentru care se va utiliza în continuare transmiterea prin intermediul Ministerului Justiţiei), această cale de transmitere se aplică la comisiile rogatorii internaţionale, la cererile de anchetă, la transmiterile spontane de informaţii prevăzute de articolul 7 al Convenţiei din 29 mai 2000 şi la denunţurile oficiale prevăzute de articolul 21 al Convenţiei din 20 aprilie 1959.

Pentru a putea identifica autoritatea judiciară dintr-un stat membru UE căreia îi pot transmite direct o cerere de asistenţă judiciară, magistraţii români pot utiliza Atlasul judiciar european, disponibil pe site-ul Reţelei Judiciare Europene la adresa http://www.ejn-crimjust.eu.int/atlas_advanced.aspx. De asemenea, pot apela la punctele naţionale de contact ale Reţelei Judiciare Europene (anexa II 2), ale căror coordonate sunt disponibile şi pe site-ul Ministerului Justiţiei.

Atunci când este vorba despre transmiterea spontană a informaţiilor, statele care doresc pot, în conformitate cu dreptul lor naţional, să supună folosirea acestor informaţii din partea statului destinatar la unele condiţii (de exemplu: respectarea principiului specialităţii). În acest sens, articolul 166 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006, prevede că autorităţile competente ale statului român pot supune folosirea acestor informaţii unor condiţii pe care le stabilesc.

Transmiterea directă a categoriilor de cereri sus-menţionate constituie o facultate şi nicidecum o obligaţie. Articolul 6.2 priveşte de asemenea transmiterea între autorităţile centrale sau transmiterea între, pe de o parte, autoritatea centrală a unui stat şi, pe de altă parte, o autoritate judiciară a unui alt stat. Atragem atenţia asupra necesităţii consultării site-ului Uniunii Europene sau a direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei pentru a cunoaşte declaraţiile statelor părţi asupra modului de transmitere pe care îl acceptă.

Excepţiile de la comunicarea directă

Articolul 6.8 al convenţiei enumără categoriile de cereri de asistenţă care continuă obligatoriu să fie transmise de către autoritatea centrală autorităţii centrale.

24


http://www.ejn-crimjust.eu.int/atlas_advanced.aspx


Este vorba în primul rând de cererile de transfer provizoriu sau de tranzit al persoanelor deţinute, în cadrul articolului 11 al convenţiei din 20 aprilie 1959 sau al articolului 9 al convenţiei din 29 mai 2000 însăşi.

Ca şi până acum, direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei, prin unitatea specializată, va transmite asemenea cereri.

Este vorba în al doilea rând despre transmiterea extraselor hotărârilor de condamnare prevăzută de articolul 22 al convenţiei din 20 aprilie 1959, care se vor transmite, de asemenea, şi în baza Convenţiei din 29 mai 2000 prin direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 1872 şi art. 1873. Precizăm însă că atunci când cererea are drept obiect transmiterea copiei unei hotărâri judiciare sau a elementelor dosarului penal, convenţia a introdus posibilitatea pentru autoritatea solicitantă de a se adresa direct instanţei care a pronunţat hotărârea.

Folosirea mijloacelor moderne de transmitere a cererilor de asistenţă

Articolul 6.1. al convenţiei prevede că “Cererile de asistenţă şi schimburile spontane de informaţii prevăzute de articolul 7 se fac în scris sau prin orice mijloc care permite să se obţină o urmă scrisă în condiţii care permit statului membru destinatar să verifice autenticitatea sa”. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Faxul devine în consecinţă un mijloc normal de transmitere a cererilor şi informaţiilor între autorităţile judiciare ale statelor părţi. Cu condiţia ca siguranţa – şi anume confidenţialitatea, integritatea şi autenticitatea – transmiterii să fie asigurată, transmiterea printr-un mijloc electronic devine de asemenea posibilă.

Transmiterea directă a actelor de procedură (art. 5 al convenţiei)

Abrogând articolul 52 al convenţiei acordurilor Schengen, Convenţia din 29 mai 2000 prevede, prin dispoziţiile art. 5, că actele de procedură trebuie să fie trimise direct prin poştă (citaţii şi hotărâri judiciare). Art. 187 din Legea nr. 302/2004 permite acest mod de comunicare a actelor de procedură.

Convenţia conţine totuşi şi excepţii:- când adresa persoanei este incertă sau necunoscută,- când regulile de procedură ale statului solicitant cer o dovadă a înmânării care nu poate fi obţinută prin poştă,- când transmiterea prin poştă se dovedeşte a fi inadecvată sau ineficientă,- când este posibil ca destinatarul să nu fie în măsură să înţeleagă limba de redactare a actului.

Prezentul articol nu aduce atingere aplicării articolelor 8, 9 şi 12 ale convenţiei din 20 aprilie 1959 referitoare la înfăţişarea martorilor şi experţilor.

Respectarea procedurilor statului solicitant (articolul 4 al Convenţiei)

Statul solicitant va putea cere ca actele de asistenţă să fie îndeplinite în formele prevăzute de dreptul statului solicitant, dacă acestea nu sunt contrare principiilor fundamentale de drept ale statului solicitat. Astfel, probele obţinute vor fi uşor şi direct integrate în dosar.

Trebuie precizat că expresia “formalităţi şi proceduri” trebuie să fie interpretată în sens larg şi poate include, de exemplu, situaţia în care o cerere indică faptul că un reprezentant al autorităţilor judiciare a statului membru solicitant sau un reprezentant al apărării trebuie să fie autorizat să asiste la depoziţia martorului.

25



Această regulă este inversul celei prevăzute de articolul 3 al Convenţiei din 20 aprilie 1959, care precizează că formele actelor de asistenţă sunt cele ale ţării solicitate.

2.3. Proceduri speciale prevăzute de Convenţia din 29 mai 2000

Audierea martorilor şi experţilor prin videoconferinţă (articolul 10 al convenţiei) sau prin teleconferinţă (articolul 11 al convenţiei)

Videoconferinţa poate fi folosită pentru audierea unui martor sau expert, dar chiar şi a învinuiţilor şi inculpaţilor, însă pentru aceştia din urmă numai în anumite condiţii (articolul 10.9).

Posibilitatea de a acţiona prin videoconferinţă pentru a audia un martor sau un expert a fost introdusă prin art. 165 din Legea nr. 302/2004. Alin. (9) al art. 165 din Legea nr. 302/2004 prevede că „Dispoziţiile prezentului articol se pot aplica şi în cazul audierii învinuiţilor sau inculpaţilor, dacă persoana în cauză consimte şi dacă există un acord în acest sens între autorităţile judiciare române şi cele ale statului solicitant.”

Atenţie: Legea română nu reglementează audierea martorilor şi experţilor prin teleconferinţă, adică prin telefon (articolul 11 din Convenţia UE)! Aceasta întrucât Convenţia însăşi permite statelor membre să nu accepte o asemenea procedură dacă o consideră contrară principiilor fundamentale ale dreptului său.

Livrările supravegheate (articolul 12 al convenţiei)

Articolul 73 al convenţiei de aplicare a acordurilor Schengen care limita livrările supravegheate în cazul infracţiunilor legate de traficul de stupefiante a fost abrogat şi înlocuit de articolul 12 al Convenţiei din 29 mai 2000, care impune statelor părţi să prevadă în dreptul lor intern posibilitatea de a proceda la livrări supravegheate pentru orice infracţiune care dă loc la extrădare. Acest lucru s-a realizat în cazul României prin art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Statul solicitat este cel care decide dacă o livrare supravegheată trebuie sau nu să aibă loc pe teritoriul său în conformitate cu procedurile prevăzute de dreptul său.

Echipe comune de anchetă (articolul 13 al convenţiei)

Această inovaţie depăşeşte noţiunile obişnuite de „stat solicitant” şi „stat solicitat”, în măsura în care este vorba despre punerea în comun de către două sau mai multe state a mijloacelor umane şi tehnice pentru efectuarea unei anchete penale.

Crearea unei echipe comune este decisă împreună de statele respective. Echipa constituită astfel din agenţii mai multor ţări va putea acţiona pe teritoriul unei ţări sau al alteia care au fost de acord.

Articolul 169 din Legea nr. 302/2004 a transpus această nouă formă de asistenţă judiciară.

Anchete sub acoperire sau infiltrări (articolul 14 al convenţiei)

Este vorba pentru statul solicitat de a permite prezenţa şi acţiunea pe teritoriul său a unui agent al statului solicitant care efectuează o operaţiune de infiltrare sub o identitate falsă.

26



Dispoziţiile introduse de articolul 14 al convenţiei nu au caracter de constrângere.

România a ales să introducă această posibilitate de asistenţă în dreptul său prin art. 168 din Legea nr. 302/2004.

Protecţia datelor cu caracter personal

Este pentru prima dată când o convenţie asupra cooperării judiciare în materie penală cuprinde reguli de protecţie referitoare la schimbul de date între două sau mai multe state membre. Un stat membru care a obţinut date cu caracter personal în aplicarea convenţiei, poate să le folosească numai: în cadrul procedurilor judiciare sau administrative la care prezenta convenţie se

aplică; desigur, poate fi vorba despre proceduri diferite de cele pentru care asistenţa judiciară a fost cerută. Astfel fără autorizaţie un judecător poate transmite unui alt magistrat probele strânse cu ajutorul unei comisii rogatorii internaţionale;

în scopul altor proceduri judiciare sau administrative legate direct de procedurile vizate mai sus. Poate fi vorba în special despre folosirea documentelor primite în urma unei comisii rogatorii internaţionale într-o procedură comercială legată de o bancrută frauduloasă sau şi mai bine cu ocazia procedurii de retragere a autorităţii părinteşti legată de o procedură penală pentru rele tratamente aplicate copiilor. Această listă nu este exhaustivă;

pentru a preveni un pericol imediat şi serios pentru ordinea publică; pentru orice alt scop, după consimţământul prealabil al statului membru care a

transmis datele sau al respectivei persoane.Statul membru care a transmis datele cu caracter personal poate cere statului

membru destinatar să-l informeze asupra folosirii acestor date.Luxembourgul a fost autorizat să formuleze o declaraţie specială în cadrul acestui articol, prin care poate cere, exceptând cazul în care statul membru solicitant a obţinut consimţământul persoanei interesate, ca datele cu caracter personal să nu poată fi folosite într-o procedură judiciară sau într-o procedură conexă numai cu acordul său prealabil, şi asta în cadrul procedurilor pentru care ar fi putut refuza sau limita transmiterea sau folosirea de date cu caracter personal. Această ţară a dorit astfel să restrângă uzul ce putea fi făcut în materie fiscală de date strânse în cazul comisiilor rogatorii internaţionale.

Restituirea (articolul 8 al convenţiei)

Aceste noi dispoziţii prevăd că cererile de asistenţă pot fi prezentate cu scopul de a pune obiectele obţinute prin mijloace ilicite (de exemplu mărfurile furate) la dispoziţia statului membru solicitant în vederea restituirii lor proprietarului legitim.

Conceput în optica unei aplicări limitate la cazurile în care nu există nicio îndoială asupra identităţii proprietarului legitim al bunului, acest articol precizează cadrul în care partea solicitată poate renunţa la restituirea obiectului predat aşa cum este prevăzută de articolele 3 şi 6 ale convenţiei din 20 aprilie 1959.

Transferul temporar al persoanelor deţinute, pe teritoriul statului solicitat (articolul 9 al convenţiei)

Articolul 9 completează articolul 11 al convenţiei din 20 aprilie 1959. El permite unui stat membru să încheie aranjamente în vederea transferului temporar într-un alt stat membru al unei persoane deţinută pe teritoriul său, în cadrul unei urmăriri. Acordul prevede modalităţile de transfer temporar al persoanei şi termenul în care trebuie să fie trimisă pe teritoriul statului membru solicitant.

27



Perioada de detenţie suferită pe teritoriul statului membru solicitat este scăzută din durata detenţiei pe care a suferit-o interesatul pe teritoriul statului membru solicitant. Această formă de cooperare este reglementată de art. 181 din legea română.

Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicaţiilor

Dispoziţiile Titlului III din Convenţie sunt transpuse în dreptul intern prin dispoziţiile art. 171 din Legea nr. 302/2004.

B. PROTOCOLUL ADIŢIONAL LA CONVENŢIA DIN 29 MAI 2000

Trebuie subliniat că dispoziţiile Protocolului adiţional din 16 octombrie 2001 se adaugă la cele ale Convenţiei din 29 mai 2000 şi viceversa, în acelaşi mod ca şi cum ar fi fost introduse împreună într-un singur şi acelaşi instrument. Astfel, cu excepţia notabilă a dispoziţiilor articolului 1 care nu se aplică decât la unele infracţiuni, dispoziţiile protocolului adiţional au o însemnătate generală ca cele ale Convenţiei din 29 mai 2000.

În acelaşi mod, trebuie remarcat că domeniul de aplicare a articolelor 5-9 ale protocolului nu se limitează numai la cererile de asistenţă judiciară vizând furnizarea de informaţii bancare (articolele 103 ale protocolului). Aceste dispoziţii, care vizează să simplifice şi să facă mai eficientă funcţionarea asistenţei judiciare în materie penală, au deci scopul de a se aplica la orice fel de cerere.

Protocolul a intrat în vigoare la 5 octombrie 2005 în Uniunea Europeană.Astăzi este aplicabil între Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Letonia,

Lituania, Franţa, Olanda,Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.Pentru celelalte ţări ale Uniunii Europene, protocolul va intra în vigoare în

conformitate cu notificările făcute de aceste state care trebuie consultate adresându-se site-ului Uniunii Europene.

1. Asistenţa penală în materie bancară

Obiectul esenţial al Protocolului este de a înscrie în textul convenţiei angajamentul statelor părţi de a face schimb de informaţiile cele mai complete şi cele mai ample cu putinţă în materie bancară.

Cererile pot privi identificarea conturilor bancare deschise în numele unei persoane fizice sau juridice (articolul 1), descrierea tranzacţiilor bancare realizate în timpul unei anumite perioade (articolul 2), dar şi urmărirea tranzacţiilor bancare un anumit timp (articolul 3).1.1. Cererea de informare asupra conturilor bancare

Această dispoziţie impune statelor părţi o obligaţie de a deţine mijloace pentru furnizarea rapidă de informaţii asupra conturilor bancare. În schimb, ea nu impune modul de a se ajunge aici.

Trebuie precizat că protocolul utilizează expresia “cont bancar” în accepţiunea sa cea mai largă. Prea puţin contează natura conturilor respective, numărul lor şi felul băncii.

Astfel, pot face obiectul unei cereri de informare: conturile personale ale individului care face obiectul anchetei, cele al cărui beneficiar economic este (noţiune utilizată în unele locuri bancare), dar şi cele ale beneficiarului unei împuterniciri. În acest ultim caz, obligaţia de a informa trebuie să fie executată într-un termen rezonabil (articolul 1).

1.2. Cererea de informare asupra tranzacţiilor bancare28



O asemenea cerere poate fi făcută în urma unei cereri de identificare prevăzută de articolul 1, sub forma cererii suplimentare aşa cum este prevăzută de articolul 6 al protocolului. Ea poate fi formulată de asemenea în mod independent sau direct atunci când conturile au fost deja identificate în ţara solicitată.

Nicio restricţie nu este impusă asupra informaţiilor căutate. Textul se mulţumeşte să facă trimitere la conţinutul cererii statului solicitant precizând că statul solicitat oferă informaţiile privind conturile şi “operaţiunile realizate în timpul unei anumite perioade specificată în cerere”.

De asemenea, primul paragraf al articolului 2 al protocolului nu subordonează executarea acestui fel de cerere existenţei unei proceduri penale demarată împotriva persoanei titulare a contului sau a conturilor. Este vorba de a indica clar că autorităţile judiciare solicitate sunt obligate să-şi dea concursul la cereri de asistenţă privind conturile deţinute de terţii care nu fac ei înşişi obiectul unei proceduri penale (de exemplu un transportator de fonduri).

Informaţiile pot privi atât conturile emiţătoare cât şi conturile primitoare, ceea ce permit să se reconstituie fluxurile de intrare şi de ieşire ale respectivelor operaţiuni.

1.3. Cererea de urmărire a tranzacţiilor bancare

Este vorba aici despre o inovaţie totală deoarece acest dispozitiv nu există în nici-un text anterior.

Este obligaţia statelor părţi de a pune în mişcare un mecanism care să le permită să poată răspunde unei cereri privind urmărirea tranzacţiilor bancare. Nicio specificaţie nefiind detaliată, este la latitudinea statului solicitat să decidă asupra mecanismului şi condiţiilor pe care le va putea stabili (urmărire zilnică, lunară...) ţinând cont de cererea iniţială.

Totuşi, caracterul de constrângere al acestei obligaţii este restrâns de paragraful 3 al articolului 3 al protocolului care permite părţii solicitate să decidă sau nu să acorde măsura “în fiecare caz individual” şi “cu respectarea legislaţiei naţionale”.

2. Despre condiţiile diferite de executare a asistenţei în funcţie de tipul de întrebări

Condiţiile impuse de protocol la executarea cererilor de asistenţă diferă în funcţie de tipul de informaţie solicitat. Constrângerile cele mai puternice privesc cererile de informaţii asupra conturilor bancare.

2.1. Condiţii referitoare la executarea cererii de informare asupra conturilor bancare

2.1.1.În privinţa infracţiunilor vizate

Făcând excepţie de la caracterul general al dispoziţiilor convenţiei din 29 mai 2000 şi ale protocolului său, articolul 1.3 al acestuia din urmă stipulează că obligaţiile prevăzute de articolul 1 nu se aplică decât în cazul în care infracţiunile vizate corespund uneia din următoarele trei posibilităţi:

*să fie o faptă pasibilă de o pedeapsă privativă de libertate sau de o măsură de siguranţă privativă de libertate de un maxim de cel puţin patru ani în statul solicitant şi de cel puţin doi ani în statul solicitat.

29



Această ipoteză conjugă pragurile de pedeapsă ale celor două state (solicitant: 4 ani şi solicitat: 2 ani), ceea ce presupune că faptele sunt incriminate în aceste două state.

În practică, textele punitive româneşti referitoare la fapte de spălare de bani, abuzuri de bunuri sociale, înşelăciune, fraudă fiscală, corupţie, trafic de influenţă sau deturnare de fonduri publice nu sunt sub pragurile fixate de protocol.

*să fie o infracţiune prevăzută de articolul 2 al convenţiei din 1995 privind crearea unui birou european al poliţiei (convenţia Europol) sau de anexa la această convenţie aşa cum a fost modificată2

*să fie, în măsura în care nu ar fi acoperită de convenţia Europol, o infracţiune prevăzută în convenţia din 1995 referitoare la protecţia intereselor financiare ale comunităţilor europene, protocolul său din 1996 sau cel de-al doilea protocol al său din 1997.3

2.1.2. În privinţa motivării cererii de informare

- Articolul 1.4 al protocolului dispune că autoritatea de la care pleacă cererea referitoare la identificarea conturilor bancare:

* să indice motivele pentru care consideră că informaţiile cerute pot fi fundamentale pentru ancheta în curs;

* să precizeze motivele care o fac să presupună că băncile situate în statul solicitat deţin conturile respective şi să indice, în măsura în care dispune indicii, care sunt băncile care ar putea fi privite;

* să comunice orice informaţie care poate facilita executarea cererii.Nicio sancţiune pentru lipsa acestor informaţii nu este prevăzută de convenţie.

De asemenea, informaţia cea mai completă ar trebui să fie un gaj de execuţie pozitivă şi rapidă. Într-adevăr, aceste precizări au fost incluse cu scopul de a facilita munca părţii solicitate.

Protocolul autorizează statele să subordoneze executarea unei asemenea cereri “aceloraşi condiţii ca cele pe care le aplică pentru cererile în scopul perchiziţiilor şi sesizărilor”, sau, în special, controlul dublei incriminări prevăzut de articolul 51 al convenţiei de aplicare a acordurilor Schengen, precum şi compatibilitatea cu legislaţia lor.

Dacă problema dublei incriminări este reglementată de protocol (conform celor de mai sus, articolul 1-3), nu este cazul compatibilităţii cu legea naţională. Nu este exclus ca autorităţile solicitate să opună caracterul neproporţional al cererii în funcţie de importanţa cauzei. Pentru a evita acest risc, articolul 10 al protocolului prevede (conform infra C) punctul 3) o procedură de semnalare a refuzurilor bazate pe acest motiv la Eurojust şi la Consiliul de miniştri ai Uniunii Europene.

2.2. Condiţii referitoare la executarea cererilor prevăzute de articolele 2 şi 3 ale protocolului adiţional (cererea de informare asupra tranzacţiilor bancare şi cererea de urmărire a tranzacţiilor bancare)

2 Infracţiunile prevăzute de articolul 2 al convenţiei din 1995 sunt: terorismul, traficul de stupefiante, traficul de fiinţe umane, traficul de materiale nucleare şi radioactive, traficul de migranţi clandestini şi spălarea banilor, traficul de fiinţe umane, traficul de maşini furate precum şi infracţiunile legate de acestea.Infracţiunile prevăzute de anexă sunt omorul sau rănile grave, traficul de organe şi de ţesuturi umane, răpirea, luarea de ostateci, rasismul şi xenofobia, furtul în bandă organizată, traficul de opere de artă sau de bunuri culturale, frauda, extorsiunea, contrafacerea, falsificarea de documente administrative şi uzul lor, moneda falsă şi contrafacerea mijloacelor de plată, corupţia, criminalitatea informatică, traficul de arme, muniţii şi explozibili, traficul de specii de animale protejate, traficul de plante protejate şi traficul de hormoni.3 Infracţiunile la care se referă sunt frauda, corupţia şi spălarea banilor.

30



Cererile trebuie să conţină motivele pentru care se consideră că informaţiile cerute sunt pertinente pentru ancheta în curs (articolele 2.3 şi 3.2).

De asemenea este de asemenea prevăzut că statele însărcinate cu executarea unei cereri de informaţii asupra tranzacţiilor bancare o pot subordona pe aceasta din urmă aceloraşi condiţii ca cele legate de cererile în vederea percheziţiilor şi sesizărilor. Această posibilitate nu este prevăzută pentru executarea unei cereri de urmărire a tranzacţiilor bancare a căror executare este subordonată unor condiţii mai ample.

3. Dispoziţii generale vizând facilitarea asistenţei

Protocolul prevede o obligaţie generală de a informa precum şi o cerinţe mai flexibile pentru întrebările suplimentare. De asemenea, acesta prevede că nu poate fi refuzată o cerere de asistenţă în materie bancară prin referire la secretul bancar sau la caracterul politic al infracţiunii vizate.

- Întărirea obligaţiei de a informaArticolul 5 al protocolului prevede că, dacă în cursul executării unei cereri de

asistenţă judiciară autoritatea însărcinată cu această execuţie consideră că este oportun să întreprindă anchete neprevăzute iniţial, ea informează fără întârziere autoritatea solicitantă pentru a-i permite să ia noi măsuri. Această dispoziţie are drept obiect să facă anchetele mai complete şi să evite procedurile nule care ar rezulta din actele realizate în afara domeniului cererii de asistenţă iniţială.

Articolul 6 al protocolului crează două îmblânziri importante în materie de asistenţă.

În primul rând, el prevede că orice cerere care completează o cerere anterioară nu este supusă cerinţelor de motivare oferite deja în cererea iniţială. Va fi pur şi simplu necesar să se refere la prima cerere pentru a completa partea referitoare la actele cerute (articolul 6.1).

În al doilea rând, odată ce autoritatea judiciară aflată la originea cererii a fost autorizată să meargă pe teritoriul statului solicitat, ea va putea adresa o cerere de asistenţă suplimentară direct autorităţii competente cu prilejul prezenţei sale în acel stat (articolul 6.2). Această dispoziţie a fost prevăzută pentru cazurile în care executarea unei cereri de asistenţă conduce imediat la noi investigaţii de efectuat în statul membru solicitat.

- Secretul bancar, confidenţialitatea, infracţiunile fiscale şi politice1) Secretul bancar, infracţiunile politice şi fiscale nu mai pot fi cauze de refuz al

executării unei cereri de asistenţă.Statele părţi la protocolul adiţional la convenţia din 29 mai 2000 nu vor mai

putea refuza executarea unei cereri de asistenţă penală întemeiată pe simplul motiv că ele consideră infracţiunea la care se referă cererea drept o infracţiune fiscală (articolul 8.1).

În plus, nici-o cerere de asistenţă nu poate fi respinsă pe motiv că dreptul statului solicitat nu impune acelaşi gen de taxe sau impozite, sau nu conţine acelaşi tip de reglementare în materie de taxe şi impozite, de vămi şi de schimb ca dreptul statului solicitant (articolul 8.2).

De asemenea, în ipoteza în care statul solicitat va subordona executarea unei cereri de asistenţă privind o infracţiune fiscală existenţei unei incriminări identice în dreptul său intern, articolul 8.2 al protocolului indică faptul că această condiţie va fi îndeplinită din moment ce există o infracţiune de aceeaşi natură în dreptul statului solicitat. Astfel al 3-lea paragraf al articolului 8 al protocolului abrogă articolul 50 al convenţiei de aplicare a acordurilor Schengen.

31



În fine, articolul 9 al protocolului dispune că asistenţa judiciară nu poate fi respinsă pentru simplul motiv că cererea se raportează la o infracţiune pe care statul solicitat o califică drept infracţiune politică. Aşa cum permite protocolul, Franţa a dat totuşi o declaraţie indicând că nu va aplica această dispoziţie decât la unele infracţiuni teroriste, prevăzute în convenţia europeană din 27 ianuarie 1977 pentru reprimarea terorismului.

2) Fiecare stat membru trebuie să ia măsurile necesare pentru ca băncile să nu dezvăluie clientului respectiv şi nici altor clienţi decât informaţii care au fost transmise statului membru solicitant.

3) Transmiterea la Consiliu a hotărârilor de respingere şi sesizarea EurojustPentru o mai bună eficienţă a asistenţei penale internaţionale, protocolul

prevede transmiterea la Consiliu, de către statul solicitat, a hotărârii sale de refuz atunci când este motivată de:

- articolul 2 b al convenţiei din 20 aprilie 1959 (atingere adusă suveranităţii, securităţii, ordinii publice sau altor interese esenţiale ale ţării);

- articolul 51 al convenţiei de aplicare a acordurilor Schengen,- articolul 5 al convenţiei din 20 aprilie 1959 (dubla incriminare, infracţiunea

vizată putând conduce la extrădare, compatibilitatea cu dreptul părţii solicitate),- articolele 1 § 5 şi 2 § 4 ale prezentului protocol (atunci când statul solicitat îşi

foloseşte posibilitatea de a subordona executarea cererii aceloraşi condiţii ca cele care se aplică la percheziţii şi sechestre, şi anume dubla incriminare şi compatibilitate cu dreptul părţii solicitate).

ANEXE

Anexa III 1 Formulare de cereri de asistenţă judiciarăAnexa III 2 Textele Convenţiei şi al Protocolului în limbile engleză şi

română (traducere neoficială)

Anexa nr. II 1

MANDAT EUROPEAN DE ARESTARE

Prezentul mandat este emis de către ...................................... autoritatea judiciară competentă. Solicit arestarea şi predarea în sarcina autorităţilor judiciare a persoanei menţionate în continuare ........................................ (în vederea efectuării urmăririi penale sau a executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate). a) Informaţii referitoare la identitatea persoanei solicitate: Numele: .................................................................. Prenumele: ............................................................... Numele avut înaintea căsătoriei (dacă este cazul): ....................... Porecla (dacă este cazul): ............................................... Sexul: ...................................................................

32



Cetăţenia: ............................................................... Data naşterii: ........................................................... Locul naşterii: .......................................................... Reşedinţa şi/sau domiciliul cunoscut: .................................... Limba (limbile) pe care le înţelege persoana solicitată (dacă sunt cunoscute): .................................................................. Trăsături fizice particulare/descrierea persoanei urmărite: .......................................................................... Fotografia şi amprentele digitale ale persoanei urmărite, dacă sunt disponibile şi se pot trimite, sau adresa persoanei care poate fi contactată cu scopul de a le obţine sau pentru a obţine o caracterizare a ADN-ului (dacă nu s-a inclus o astfel de informaţie şi se dispune de ea pentru transmiterea sa) b) Actul pe care se întemeiază mandatul de arestare 1. Mandatul de arestare sau hotărârea judecătorească definitivă: ......... .......................................................................... Tipul: ................................................................... Hotărârea judecătorească definitivă şi executorie: ....................... Referinţa: ............................................................... c) Informaţii privind durata pedepsei: 1. Durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiune sau infracţiuni: .......................................................................... 2. Durata pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate aplicate: .................................................................... Pedeapsa care rămâne de executat: .......................................................................... d) Hotărârea pronunţată în lipsă şi în cadrul unei proceduri judiciare în timpul căreia persoana era absentă sau nereprezentată: - persoana în cauză a fost citată personal sau informată prin alte mijloace cu privire la data şi locul şedinţei în care s-a pronunţat hotărârea în lipsă; - persoana în cauză nu a fost citată personal şi nici informată prin alte mijloace cu privire la data şi locul şedinţei în care s-a dictat hotărârea în lipsă, însă dispune de următoarele garanţii juridice după predarea către autorităţile judiciare (dacă astfel de garanţii se pot prezenta anticipat): Precizarea garanţiilor juridice: ......................................... .......................................................................... .......................................................................... e) Infracţiunea (infracţiunile): Prezentul mandat se referă la un total de ........................... fapte. Descrierea circumstanţelor în care s-a/s-au comis fapta/faptele, inclusiv momentul (data şi ora), locul şi gradul de participare la aceasta/acestea a persoanei urmărite: .......................................................... .......................................................................... Natura şi încadrarea juridică a faptelor şi a dispoziţiilor legale aplicabile/codul aplicabil: .................................................. .......................................................................... I. Să se marcheze căsuţele corespunzătoare, dacă este vorba despre una sau mai multe dintre următoarele fapte, sancţionate în statul membru emitent cu o pedeapsă de cel puţin 3 ani, aşa cum sunt definite în dreptul statului membru emitent: _ |_| participare la un grup criminal organizat; _ |_| terorism; _ |_| trafic de persoane; _ |_| exploatare sexuală a copiilor şi pornografie infantilă; _ |_| trafic ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; _ |_| trafic ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; _ |_| corupţie;

33



_ |_| fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene; _ |_| spălare a produselor infracţiunii; _ |_| contrafacere de monedă, inclusiv a monedei euro; _ |_| fapte legate de criminalitatea informatică; _ |_| fapte privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de animale şi vegetale pe cale de dispariţie; _ |_| facilitarea intrării şi şederii ilegale; _ |_| omor şi vătămare corporală gravă; _ |_| trafic ilicit de organe şi ţesuturi umane; _ |_| lipsire de libertate în mod ilegal, răpire şi luare de ostatici; _ |_| rasism şi xenofobie; _ |_| furt organizat sau armat; _ |_| trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă; _ |_| înşelăciune; _ |_| deturnare de fonduri; _ |_| contrafacere şi piraterie de bunuri; _ |_| falsificare de acte oficiale şi uz de acte oficiale falsificate; _ |_| falsificare de mijloace de plată; _ |_| trafic ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; _ |_| trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive; _ |_| trafic de vehicule furate; _ |_| viol; _ |_| incendiere cu intenţie; _ |_| crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; _ |_| sechestrare ilegală de nave şi aeronave; _ |_| sabotaj.

II. Descrierea detaliată a infracţiunii sau a infracţiunilor, altele decât cele enumerate la pct. I: .......................................................................... .......................................................................... f) Alte circumstanţe privind fapta sau persoana învinuitului/inculpatului (informaţie facultativă): (N.B. Se pot include observaţii asupra extrateritorialităţii, suspendării termenelor de prescripţie.) ..........................................................................

34



.......................................................................... g) Prezentul mandat se referă, de asemenea, la remiterea obiectelor care pot constitui mijloace materiale de probă. Prezentul mandat se referă, de asemenea, la remiterea obiectelor aflate în posesia persoanei urmărite pentru săvârşirea infracţiunii: - descrierea şi localizarea obiectelor (în cazul în care sunt cunoscute): .......................................................................... .......................................................................... h) Infracţiunea sau infracţiunile pentru care s-a emis prezentul mandat sunt sancţionate cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă: - dispoziţiile legale ale statului membru emitent care prevăd revizuirea pedepsei aplicate sau liberarea condiţionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsa aplicată, şi/sau - dispoziţiile legale ale statului membru emitent care prevăd aplicarea măsurilor de clemenţă la care are drept persoana în cauză, în conformitate cu dreptul sau practica statului membru emitent, ce pot determina neexecutarea pedepsei. i) Autoritatea judiciară emitentă a prezentului mandat: Denumirea oficială: ...................................................... Numele reprezentantului său: ............................................. Funcţia: ................................................................. Referinţa dosarului: ..................................................... Adresa: .................................................................. Numărul de telefon: (prefixul ţării) (prefixul oraşului) (...) ........... .......................................................................... Numărul de fax: (prefixul ţării) (prefixul oraşului) (...) ............... .......................................................................... E-mail: .................................................................. Adresa persoanei de contact (competentă pentru efectuarea predării efective): ................................................................... .......................................................................... În cazul în care se desemnează o autoritate centrală pentru transmiterea şi receptarea mandatelor europene de arestare: Numele autorităţii centrale: ............................................. Persoana de contact, dacă este cazul (funcţia/gradul şi numele): ......... .......................................................................... Adresa: .................................................................. Numărul de telefon: (prefixul ţării) (prefixul oraşului) (...) ........... .......................................................................... Numărul de fax: (prefixul ţării) (prefixul oraşului) (...) ............... .......................................................................... E-mail: .................................................................. Semnătura autorităţii judiciare emitente, a reprezentantului sau a amândurora: .................................................................. Numele: .................................................................. Funcţia: ................................................................. Data: .................................................................... Timbrul oficial (dacă există)

Anexa nr. II 2Punctele naţionale de contact pentru Reţeaua Judiciară Europeană

Florin Răzvan RADU

Director, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate

Ministerul JustiţieiStr. Apolodor nr. 17,

Sector 5, Bucureşti

Tel : +40 21.314.15.14

Fax : +40.21. 310.16.62

[email protected]

35




Mariana ZAINEA

Şev serviciu, Serviciul Drept Internaţional Public şi Cooperare judiciară internaţională în materie penală,

Direcţia Drept Internaţional şi Tratate

Ministerul JustiţieiStr. Apolodor nr. 17,


Tel : +40 21.314.15.14

Fax : +40.21. 310.16.62

mzainea@justro

Teodor Ion ANASTASIU

Consilier juridic, Unitatea Cooperare judiciară în materie penală, Serviciul Drept Internaţional Public şi Cooperare judiciară internaţională în materie penală,

Direcţia Drept Internaţional şi Tratate

Ministerul Justiţiei

Str. Apolodor nr. 17,


Tel : +40 21.314.15.14

Fax : +40.21. 310.16.62

[email protected]

Angela NICOLAE

Procuror şef secţie

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Bld. Libertatii nr. 14,


Tel / Fax + 40 21.410.54.35

Fax :

[email protected]

Daniela BĂDICĂ

Procuror şef birou

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Bld. Libertatii nr. 14,


Tel / Fax : + 40 21.3368018

[email protected]

Anexa nr. II 3Textul deciziei-cadru privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre

Originalul în limba Engleză

Official Journal L 190 , 18/07/2002 P. 0001 - 0020

Council Framework Decision

of 13 June 2002

on the European arrest warrant and the surrender procedures between Member States36







(2002/584/JHA)

THE COUNCIL OF THE EUROPEAN UNION,

Having regard to the Treaty on European Union, and in particular Article 31(a) and (b) and Article 34(2)(b) thereof,

Having regard to the proposal from the Commission(1),

Having regard to the opinion of the European Parliament(2),

Whereas:

(1) According to the Conclusions of the Tampere European Council of 15 and 16 October 1999, and in particular point 35 thereof, the formal extradition procedure should be abolished among the Member States in respect of persons who are fleeing from justice after having been finally sentenced and extradition procedures should be speeded up in respect of persons suspected of having committed an offence.

(2) The programme of measures to implement the principle of mutual recognition of criminal decisions envisaged in point 37 of the Tampere European Council Conclusions and adopted by the Council on 30 November 2000(3), addresses the matter of mutual enforcement of arrest warrants.

(3) All or some Member States are parties to a number of conventions in the field of extradition, including the European Convention on extradition of 13 December 1957 and the European Convention on the suppression of terrorism of 27 January 1977. The Nordic States have extradition laws with identical wording.

(4) In addition, the following three Conventions dealing in whole or in part with extradition have been agreed upon among Member States and form part of the Union acquis: the Convention of 19 June 1990 implementing the Schengen Agreement of 14 June 1985 on the gradual abolition of checks at their common borders(4) (regarding relations between the Member States which are parties to that Convention), the Convention of 10 March 1995 on simplified extradition procedure between the Member States of the European Union(5) and the Convention of 27 September 1996 relating to extradition between the Member States of the European Union(6).

(5) The objective set for the Union to become an area of freedom, security and justice leads to abolishing extradition between Member States and replacing it by a system of surrender between judicial authorities. Further, the introduction of a new simplified system of surrender of sentenced or suspected persons for the purposes of execution or prosecution of criminal sentences makes it possible to remove the complexity and potential for delay inherent in the present extradition procedures. Traditional cooperation relations which have prevailed up till now between Member States should be replaced by a system of free movement of judicial decisions in criminal matters, covering both pre-sentence and final decisions, within an area of freedom, security and justice.

(6) The European arrest warrant provided for in this Framework Decision is the first concrete measure in the field of criminal law implementing the principle of mutual recognition which the European Council referred to as the "cornerstone" of judicial cooperation.

(7) Since the aim of replacing the system of multilateral extradition built upon the European Convention on Extradition of 13 December 1957 cannot be sufficiently achieved by the Member States acting unilaterally and can therefore, by reason of its scale and effects, be better achieved at Union level, the Council may adopt measures in accordance with the principle of subsidiarity as referred to in Article 2 of the Treaty on European Union and Article 5 of the Treaty establishing the European Community. In accordance with the principle of proportionality, as set out in the latter Article, this Framework Decision does not go beyond what is necessary in order to achieve that objective.

37



(8) Decisions on the execution of the European arrest warrant must be subject to sufficient controls, which means that a judicial authority of the Member State where the requested person has been arrested will have to take the decision on his or her surrender.

(9) The role of central authorities in the execution of a European arrest warrant must be limited to practical and administrative assistance.

(10) The mechanism of the European arrest warrant is based on a high level of confidence between Member States. Its implementation may be suspended only in the event of a serious and persistent breach by one of the Member States of the principles set out in Article 6(1) of the Treaty on European Union, determined by the Council pursuant to Article 7(1) of the said Treaty with the consequences set out in Article 7(2) thereof.

(11) In relations between Member States, the European arrest warrant should replace all the previous instruments concerning extradition, including the provisions of Title III of the Convention implementing the Schengen Agreement which concern extradition.

(12) This Framework Decision respects fundamental rights and observes the principles recognised by Article 6 of the Treaty on European Union and reflected in the Charter of Fundamental Rights of the European Union(7), in particular Chapter VI thereof. Nothing in this Framework Decision may be interpreted as prohibiting refusal to surrender a person for whom a European arrest warrant has been issued when there are reasons to believe, on the basis of objective elements, that the said arrest warrant has been issued for the purpose of prosecuting or punishing a person on the grounds of his or her sex, race, religion, ethnic origin, nationality, language, political opinions or sexual orientation, or that that person's position may be prejudiced for any of these reasons.

This Framework Decision does not prevent a Member State from applying its constitutional rules relating to due process, freedom of association, freedom of the press and freedom of expression in other media.

(13) No person should be removed, expelled or extradited to a State where there is a serious risk that he or she would be subjected to the death penalty, torture or other inhuman or degrading treatment or punishment.

(14) Since all Member States have ratified the Council of Europe Convention of 28 January 1981 for the protection of individuals with regard to automatic processing of personal data, the personal data processed in the context of the implementation of this Framework Decision should be protected in accordance with the principles of the said Convention,

HAS ADOPTED THIS FRAMEWORK DECISION:

CHAPTER 1

GENERAL PRINCIPLES

Article 1

Definition of the European arrest warrant and obligation to execute it

1. The European arrest warrant is a judicial decision issued by a Member State with a view to the arrest and surrender by another Member State of a requested person, for the purposes of conducting a criminal prosecution or executing a custodial sentence or detention order.

2. Member States shall execute any European arrest warrant on the basis of the principle of mutual recognition and in accordance with the provisions of this Framework Decision.

3. This Framework Decision shall not have the effect of modifying the obligation to respect fundamental rights and fundamental legal principles as enshrined in Article 6 of the Treaty on European Union.

Article 238



Scope of the European arrest warrant

1. A European arrest warrant may be issued for acts punishable by the law of the issuing Member State by a custodial sentence or a detention order for a maximum period of at least 12 months or, where a sentence has been passed or a detention order has been made, for sentences of at least four months.

2. The following offences, if they are punishable in the issuing Member State by a custodial sentence or a detention order for a maximum period of at least three years and as they are defined by the law of the issuing Member State, shall, under the terms of this Framework Decision and without verification of the double criminality of the act, give rise to surrender pursuant to a European arrest warrant:

- participation in a criminal organisation,

- terrorism,

- trafficking in human beings,

- sexual exploitation of children and child pornography,

- illicit trafficking in narcotic drugs and psychotropic substances,

- illicit trafficking in weapons, munitions and explosives,

- corruption,

- fraud, including that affecting the financial interests of the European Communities within the meaning of the Convention of 26 July 1995 on the protection of the European Communities' financial interests,

- laundering of the proceeds of crime,

- counterfeiting currency, including of the euro,

- computer-related crime,

- environmental crime, including illicit trafficking in endangered animal species and in endangered plant species and varieties,

- facilitation of unauthorised entry and residence,

- murder, grievous bodily injury,

- illicit trade in human organs and tissue,

- kidnapping, illegal restraint and hostage-taking,

- racism and xenophobia,

- organised or armed robbery,

- illicit trafficking in cultural goods, including antiques and works of art,

- swindling,

- racketeering and extortion,

- counterfeiting and piracy of products,

- forgery of administrative documents and trafficking therein,

- forgery of means of payment,

- illicit trafficking in hormonal substances and other growth promoters,

- illicit trafficking in nuclear or radioactive materials,39



- trafficking in stolen vehicles,

- rape,

- arson,

- crimes within the jurisdiction of the International Criminal Court,

- unlawful seizure of aircraft/ships,

- sabotage.

3. The Council may decide at any time, acting unanimously after consultation of the European Parliament under the conditions laid down in Article 39(1) of the Treaty on European Union (TEU), to add other categories of offence to the list contained in paragraph 2. The Council shall examine, in the light of the report submitted by the Commission pursuant to Article 34(3), whether the list should be extended or amended.

4. For offences other than those covered by paragraph 2, surrender may be subject to the condition that the acts for which the European arrest warrant has been issued constitute an offence under the law of the executing Member State, whatever the constituent elements or however it is described.

Article 3

Grounds for mandatory non-execution of the European arrest warrant

The judicial authority of the Member State of execution (hereinafter "executing judicial authority") shall refuse to execute the European arrest warrant in the following cases:

1. if the offence on which the arrest warrant is based is covered by amnesty in the executing Member State, where that State had jurisdiction to prosecute the offence under its own criminal law;

2. if the executing judicial authority is informed that the requested person has been finally judged by a Member State in respect of the same acts provided that, where there has been sentence, the sentence has been served or is currently being served or may no longer be executed under the law of the sentencing Member State;

3. if the person who is the subject of the European arrest warrant may not, owing to his age, be held criminally responsible for the acts on which the arrest warrant is based under the law of the executing State.

Article 4

Grounds for optional non-execution of the European arrest warrant

The executing judicial authority may refuse to execute the European arrest warrant:

1. if, in one of the cases referred to in Article 2(4), the act on which the European arrest warrant is based does not constitute an offence under the law of the executing Member State; however, in relation to taxes or duties, customs and exchange, execution of the European arrest warrant shall not be refused on the ground that the law of the executing Member State does not impose the same kind of tax or duty or does not contain the same type of rules as regards taxes, duties and customs and exchange regulations as the law of the issuing Member State;

2. where the person who is the subject of the European arrest warrant is being prosecuted in the executing Member State for the same act as that on which the European arrest warrant is based;

3. where the judicial authorities of the executing Member State have decided either not to prosecute for the offence on which the European arrest warrant is based or to halt proceedings, or where a final judgment has been passed upon the requested person in a Member State, in respect of the same acts, which prevents further proceedings;

40



4. where the criminal prosecution or punishment of the requested person is statute-barred according to the law of the executing Member State and the acts fall within the jurisdiction of that Member State under its own criminal law;

5. if the executing judicial authority is informed that the requested person has been finally judged by a third State in respect of the same acts provided that, where there has been sentence, the sentence has been served or is currently being served or may no longer be executed under the law of the sentencing country;

6. if the European arrest warrant has been issued for the purposes of execution of a custodial sentence or detention order, where the requested person is staying in, or is a national or a resident of the executing Member State and that State undertakes to execute the sentence or detention order in accordance with its domestic law;

7. where the European arrest warrant relates to offences which:

(a) are regarded by the law of the executing Member State as having been committed in whole or in part in the territory of the executing Member State or in a place treated as such; or

(b) have been committed outside the territory of the issuing Member State and the law of the executing Member State does not allow prosecution for the same offences when committed outside its territory.

Article 5

Guarantees to be given by the issuing Member State in particular cases

The execution of the European arrest warrant by the executing judicial authority may, by the law of the executing Member State, be subject to the following conditions:

1. where the European arrest warrant has been issued for the purposes of executing a sentence or a detention order imposed by a decision rendered in absentia and if the person concerned has not been summoned in person or otherwise informed of the date and place of the hearing which led to the decision rendered in absentia, surrender may be subject to the condition that the issuing judicial authority gives an assurance deemed adequate to guarantee the person who is the subject of the European arrest warrant that he or she will have an opportunity to apply for a retrial of the case in the issuing Member State and to be present at the judgment;

2. if the offence on the basis of which the European arrest warrant has been issued is punishable by custodial life sentence or life-time detention order, the execution of the said arrest warrant may be subject to the condition that the issuing Member State has provisions in its legal system for a review of the penalty or measure imposed, on request or at the latest after 20 years, or for the application of measures of clemency to which the person is entitled to apply for under the law or practice of the issuing Member State, aiming at a non-execution of such penalty or measure;

3. where a person who is the subject of a European arrest warrant for the purposes of prosecution is a national or resident of the executing Member State, surrender may be subject to the condition that the person, after being heard, is returned to the executing Member State in order to serve there the custodial sentence or detention order passed against him in the issuing Member State.

Article 6

Determination of the competent judicial authorities

1. The issuing judicial authority shall be the judicial authority of the issuing Member State which is competent to issue a European arrest warrant by virtue of the law of that State.

2. The executing judicial authority shall be the judicial authority of the executing Member State which is competent to execute the European arrest warrant by virtue of the law of that State.

3. Each Member State shall inform the General Secretariat of the Council of the competent judicial authority under its law.

41



Article 7

Recourse to the central authority

1. Each Member State may designate a central authority or, when its legal system so provides, more than one central authority to assist the competent judicial authorities.

2. A Member State may, if it is necessary as a result of the organisation of its internal judicial system, make its central authority(ies) responsible for the administrative transmission and reception of European arrest warrants as well as for all other official correspondence relating thereto.

Member State wishing to make use of the possibilities referred to in this Article shall communicate to the General Secretariat of the Council information relating to the designated central authority or central authorities. These indications shall be binding upon all the authorities of the issuing Member State.

Article 8

Content and form of the European arrest warrant

1. The European arrest warrant shall contain the following information set out in accordance with the form contained in the Annex:

(a) the identity and nationality of the requested person;

(b) the name, address, telephone and fax numbers and e-mail address of the issuing judicial authority;

(c) evidence of an enforceable judgment, an arrest warrant or any other enforceable judicial decision having the same effect, coming within the scope of Articles 1 and 2;

(d) the nature and legal classification of the offence, particularly in respect of Article 2;

(e) a description of the circumstances in which the offence was committed, including the time, place and degree of participation in the offence by the requested person;

(f) the penalty imposed, if there is a final judgment, or the prescribed scale of penalties for the offence under the law of the issuing Member State;

(g) if possible, other consequences of the offence.

2. The European arrest warrant must be translated into the official language or one of the official languages of the executing Member State. Any Member State may, when this Framework Decision is adopted or at a later date, state in a declaration deposited with the General Secretariat of the Council that it will accept a translation in one or more other official languages of the Institutions of the European Communities.

CHAPTER 2

SURRENDER PROCEDURE

Article 9

Transmission of a European arrest warrant

1. When the location of the requested person is known, the issuing judicial authority may transmit the European arrest warrant directly to the executing judicial authority.

2. The issuing judicial authority may, in any event, decide to issue an alert for the requested person in the Schengen Information System (SIS).

3. Such an alert shall be effected in accordance with the provisions of Article 95 of the Convention of 19 June 1990 implementing the Schengen Agreement of 14 June 1985 on the gradual abolition of

42



controls at common borders. An alert in the Schengen Information System shall be equivalent to a European arrest warrant accompanied by the information set out in Article 8(1).

For a transitional period, until the SIS is capable of transmitting all the information described in Article 8, the alert shall be equivalent to a European arrest warrant pending the receipt of the original in due and proper form by the executing judicial authority.

Article 10

Detailed procedures for transmitting a European arrest warrant

1. If the issuing judicial authority does not know the competent executing judicial authority, it shall make the requisite enquiries, including through the contact points of the European Judicial Network(8), in order to obtain that information from the executing Member State.

2. If the issuing judicial authority so wishes, transmission may be effected via the secure telecommunications system of the European Judicial Network.

3. If it is not possible to call on the services of the SIS, the issuing judicial authority may call on Interpol to transmit a European arrest warrant.

4. The issuing judicial authority may forward the European arrest warrant by any secure means capable of producing written records under conditions allowing the executing Member State to establish its authenticity.

5. All difficulties concerning the transmission or the authenticity of any document needed for the execution of the European arrest warrant shall be dealt with by direct contacts between the judicial authorities involved, or, where appropriate, with the involvement of the central authorities of the Member States.

6. If the authority which receives a European arrest warrant is not competent to act upon it, it shall automatically forward the European arrest warrant to the competent authority in its Member State and shall inform the issuing judicial authority accordingly.

Article 11

Rights of a requested person

1. When a requested person is arrested, the executing competent judicial authority shall, in accordance with its national law, inform that person of the European arrest warrant and of its contents, and also of the possibility of consenting to surrender to the issuing judicial authority.

2. A requested person who is arrested for the purpose of the execution of a European arrest warrant shall have a right to be assisted by a legal counsel and by an interpreter in accordance with the national law of the executing Member State.

Article 12

Keeping the person in detention

When a person is arrested on the basis of a European arrest warrant, the executing judicial authority shall take a decision on whether the requested person should remain in detention, in accordance with the law of the executing Member State. The person may be released provisionally at any time in conformity with the domestic law of the executing Member State, provided that the competent authority of the said Member State takes all the measures it deems necessary to prevent the person absconding.

Article 13

Consent to surrender

43



1. If the arrested person indicates that he or she consents to surrender, that consent and, if appropriate, express renunciation of entitlement to the "speciality rule", referred to in Article 27(2), shall be given before the executing judicial authority, in accordance with the domestic law of the executing Member State.

2. Each Member State shall adopt the measures necessary to ensure that consent and, where appropriate, renunciation, as referred to in paragraph 1, are established in such a way as to show that the person concerned has expressed them voluntarily and in full awareness of the consequences. To that end, the requested person shall have the right to legal counsel.

3. The consent and, where appropriate, renunciation, as referred to in paragraph 1, shall be formally recorded in accordance with the procedure laid down by the domestic law of the executing Member State.

4. In principle, consent may not be revoked. Each Member State may provide that consent and, if appropriate, renunciation may be revoked, in accordance with the rules applicable under its domestic law. In this case, the period between the date of consent and that of its revocation shall not be taken into consideration in establishing the time limits laid down in Article 17. A Member State which wishes to have recourse to this possibility shall inform the General Secretariat of the Council accordingly when this Framework Decision is adopted and shall specify the procedures whereby revocation of consent shall be possible and any amendment to them.

Article 14

Hearing of the requested person

Where the arrested person does not consent to his or her surrender as referred to in Article 13, he or she shall be entitled to be heard by the executing judicial authority, in accordance with the law of the executing Member State.

Article 15

Surrender decision

1. The executing judicial authority shall decide, within the time-limits and under the conditions defined in this Framework Decision, whether the person is to be surrendered.

2. If the executing judicial authority finds the information communicated by the issuing Member State to be insufficient to allow it to decide on surrender, it shall request that the necessary supplementary information, in particular with respect to Articles 3 to 5 and Article 8, be furnished as a matter of urgency and may fix a time limit for the receipt thereof, taking into account the need to observe the time limits set in Article 17.

3. The issuing judicial authority may at any time forward any additional useful information to the executing judicial authority.

Article 16

Decision in the event of multiple requests

1. If two or more Member States have issued European arrest warrants for the same person, the decision on which of the European arrest warrants shall be executed shall be taken by the executing judicial authority with due consideration of all the circumstances and especially the relative seriousness and place of the offences, the respective dates of the European arrest warrants and whether the warrant has been issued for the purposes of prosecution or for execution of a custodial sentence or detention order.

2. The executing judicial authority may seek the advice of Eurojust(9) when making the choice referred to in paragraph 1.

44



3. In the event of a conflict between a European arrest warrant and a request for extradition presented by a third country, the decision on whether the European arrest warrant or the extradition request takes precedence shall be taken by the competent authority of the executing Member State with due consideration of all the circumstances, in particular those referred to in paragraph 1 and those mentioned in the applicable convention.

4. This Article shall be without prejudice to Member States' obligations under the Statute of the International Criminal Court.

Article 17

Time limits and procedures for the decision to execute the European arrest warrant

1. A European arrest warrant shall be dealt with and executed as a matter of urgency.

2. In cases where the requested person consents to his surrender, the final decision on the execution of the European arrest warrant should be taken within a period of 10 days after consent has been given.

3. In other cases, the final decision on the execution of the European arrest warrant should be taken within a period of 60 days after the arrest of the requested person.

4. Where in specific cases the European arrest warrant cannot be executed within the time limits laid down in paragraphs 2 or 3, the executing judicial authority shall immediately inform the issuing judicial authority thereof, giving the reasons for the delay. In such case, the time limits may be extended by a further 30 days.

5. As long as the executing judicial authority has not taken a final decision on the European arrest warrant, it shall ensure that the material conditions necessary for effective surrender of the person remain fulfilled.

6. Reasons must be given for any refusal to execute a European arrest warrant.

7. Where in exceptional circumstances a Member State cannot observe the time limits provided for in this Article, it shall inform Eurojust, giving the reasons for the delay. In addition, a Member State which has experienced repeated delays on the part of another Member State in the execution of European arrest warrants shall inform the Council with a view to evaluating the implementation of this Framework Decision at Member State level.

Article 18

Situation pending the decision

1. Where the European arrest warrant has been issued for the purpose of conducting a criminal prosecution, the executing judicial authority must:

(a) either agree that the requested person should be heard according to Article 19;

(b) or agree to the temporary transfer of the requested person.

2. The conditions and the duration of the temporary transfer shall be determined by mutual agreement between the issuing and executing judicial authorities.

3. In the case of temporary transfer, the person must be able to return to the executing Member State to attend hearings concerning him or her as part of the surrender procedure.

Article 19

Hearing the person pending the decision

1. The requested person shall be heard by a judicial authority, assisted by another person designated in accordance with the law of the Member State of the requesting court.

45



2. The requested person shall be heard in accordance with the law of the executing Member State and with the conditions determined by mutual agreement between the issuing and executing judicial authorities.

3. The competent executing judicial authority may assign another judicial authority of its Member State to take part in the hearing of the requested person in order to ensure the proper application of this Article and of the conditions laid down.

Article 20

Privileges and immunities

1. Where the requested person enjoys a privilege or immunity regarding jurisdiction or execution in the executing Member State, the time limits referred to in Article 17 shall not start running unless, and counting from the day when, the executing judicial authority is informed of the fact that the privilege or immunity has been waived.

The executing Member State shall ensure that the material conditions necessary for effective surrender are fulfilled when the person no longer enjoys such privilege or immunity.

2. Where power to waive the privilege or immunity lies with an authority of the executing Member State, the executing judicial authority shall request it to exercise that power forthwith. Where power to waive the privilege or immunity lies with an authority of another State or international organisation, it shall be for the issuing judicial authority to request it to exercise that power.

Article 21

Competing international obligations

This Framework Decision shall not prejudice the obligations of the executing Member State where the requested person has been extradited to that Member State from a third State and where that person is protected by provisions of the arrangement under which he or she was extradited concerning speciality. The executing Member State shall take all necessary measures for requesting forthwith the consent of the State from which the requested person was extradited so that he or she can be surrendered to the Member State which issued the European arrest warrant. The time limits referred to in Article 17 shall not start running until the day on which these speciality rules cease to apply. Pending the decision of the State from which the requested person was extradited, the executing Member State will ensure that the material conditions necessary for effective surrender remain fulfilled.

Article 22

Notification of the decision

The executing judicial authority shall notify the issuing judicial authority immediately of the decision on the action to be taken on the European arrest warrant.

Article 23

Time limits for surrender of the person

1. The person requested shall be surrendered as soon as possible on a date agreed between the authorities concerned.

2. He or she shall be surrendered no later than 10 days after the final decision on the execution of the European arrest warrant.

3. If the surrender of the requested person within the period laid down in paragraph 2 is prevented by circumstances beyond the control of any of the Member States, the executing and issuing judicial authorities shall immediately contact each other and agree on a new surrender date. In that event, the surrender shall take place within 10 days of the new date thus agreed.

46



4. The surrender may exceptionally be temporarily postponed for serious humanitarian reasons, for example if there are substantial grounds for believing that it would manifestly endanger the requested person's life or health. The execution of the European arrest warrant shall take place as soon as these grounds have ceased to exist. The executing judicial authority shall immediately inform the issuing judicial authority and agree on a new surrender date. In that event, the surrender shall take place within 10 days of the new date thus agreed.

5. Upon expiry of the time limits referred to in paragraphs 2 to 4, if the person is still being held in custody he shall be released.

Article 24

Postponed or conditional surrender

1. The executing judicial authority may, after deciding to execute the European arrest warrant, postpone the surrender of the requested person so that he or she may be prosecuted in the executing Member State or, if he or she has already been sentenced, so that he or she may serve, in its territory, a sentence passed for an act other than that referred to in the European arrest warrant.

2. Instead of postponing the surrender, the executing judicial authority may temporarily surrender the requested person to the issuing Member State under conditions to be determined by mutual agreement between the executing and the issuing judicial authorities. The agreement shall be made in writing and the conditions shall be binding on all the authorities in the issuing Member State.

Article 25

Transit

1. Each Member State shall, except when it avails itself of the possibility of refusal when the transit of a national or a resident is requested for the purpose of the execution of a custodial sentence or detention order, permit the transit through its territory of a requested person who is being surrendered provided that it has been given information on:

(a) the identity and nationality of the person subject to the European arrest warrant;

(b) the existence of a European arrest warrant;

(c) the nature and legal classification of the offence;

(d) the description of the circumstances of the offence, including the date and place.

Where a person who is the subject of a European arrest warrant for the purposes of prosecution is a national or resident of the Member State of transit, transit may be subject to the condition that the person, after being heard, is returned to the transit Member State to serve the custodial sentence or detention order passed against him in the issuing Member State.

2. Each Member State shall designate an authority responsible for receiving transit requests and the necessary documents, as well as any other official correspondence relating to transit requests. Member States shall communicate this designation to the General Secretariat of the Council.

3. The transit request and the information set out in paragraph 1 may be addressed to the authority designated pursuant to paragraph 2 by any means capable of producing a written record. The Member State of transit shall notify its decision by the same procedure.

4. This Framework Decision does not apply in the case of transport by air without a scheduled stopover. However, if an unscheduled landing occurs, the issuing Member State shall provide the authority designated pursuant to paragraph 2 with the information provided for in paragraph 1.

5. Where a transit concerns a person who is to be extradited from a third State to a Member State this Article will apply mutatis mutandis. In particular the expression "European arrest warrant" shall be deemed to be replaced by "extradition request".

47



CHAPTER 3

EFFECTS OF THE SURRENDER

Article 26

Deduction of the period of detention served in the executing Member State

1. The issuing Member State shall deduct all periods of detention arising from the execution of a European arrest warrant from the total period of detention to be served in the issuing Member State as a result of a custodial sentence or detention order being passed.

2. To that end, all information concerning the duration of the detention of the requested person on the basis of the European arrest warrant shall be transmitted by the executing judicial authority or the central authority designated under Article 7 to the issuing judicial authority at the time of the surrender.

Article 27

Possible prosecution for other offences

1. Each Member State may notify the General Secretariat of the Council that, in its relations with other Member States that have given the same notification, consent is presumed to have been given for the prosecution, sentencing or detention with a view to the carrying out of a custodial sentence or detention order for an offence committed prior to his or her surrender, other than that for which he or she was surrendered, unless in a particular case the executing judicial authority states otherwise in its decision on surrender.

2. Except in the cases referred to in paragraphs 1 and 3, a person surrendered may not be prosecuted, sentenced or otherwise deprived of his or her liberty for an offence committed prior to his or her surrender other than that for which he or she was surrendered.

3. Paragraph 2 does not apply in the following cases:

(a) when the person having had an opportunity to leave the territory of the Member State to which he or she has been surrendered has not done so within 45 days of his or her final discharge, or has returned to that territory after leaving it;

(b) the offence is not punishable by a custodial sentence or detention order;

(c) the criminal proceedings do not give rise to the application of a measure restricting personal liberty;

(d) when the person could be liable to a penalty or a measure not involving the deprivation of liberty, in particular a financial penalty or a measure in lieu thereof, even if the penalty or measure may give rise to a restriction of his or her personal liberty;

(e) when the person consented to be surrendered, where appropriate at the same time as he or she renounced the speciality rule, in accordance with Article 13;

(f) when the person, after his/her surrender, has expressly renounced entitlement to the speciality rule with regard to specific offences preceding his/her surrender. Renunciation shall be given before the competent judicial authorities of the issuing Member State and shall be recorded in accordance with that State's domestic law. The renunciation shall be drawn up in such a way as to make clear that the person has given it voluntarily and in full awareness of the consequences. To that end, the person shall have the right to legal counsel;

(g) where the executing judicial authority which surrendered the person gives its consent in accordance with paragraph 4.

4. A request for consent shall be submitted to the executing judicial authority, accompanied by the information mentioned in Article 8(1) and a translation as referred to in Article 8(2). Consent shall be

48



given when the offence for which it is requested is itself subject to surrender in accordance with the provisions of this Framework Decision. Consent shall be refused on the grounds referred to in Article 3 and otherwise may be refused only on the grounds referred to in Article 4. The decision shall be taken no later than 30 days after receipt of the request.

For the situations mentioned in Article 5 the issuing Member State must give the guarantees provided for therein.

Article 28

Surrender or subsequent extradition

1. Each Member State may notify the General Secretariat of the Council that, in its relations with other Member States which have given the same notification, the consent for the surrender of a person to a Member State other than the executing Member State pursuant to a European arrest warrant issued for an offence committed prior to his or her surrender is presumed to have been given, unless in a particular case the executing judicial authority states otherwise in its decision on surrender.

2. In any case, a person who has been surrendered to the issuing Member State pursuant to a European arrest warrant may, without the consent of the executing Member State, be surrendered to a Member State other than the executing Member State pursuant to a European arrest warrant issued for any offence committed prior to his or her surrender in the following cases:

(a) where the requested person, having had an opportunity to leave the territory of the Member State to which he or she has been surrendered, has not done so within 45 days of his final discharge, or has returned to that territory after leaving it;

(b) where the requested person consents to be surrendered to a Member State other than the executing Member State pursuant to a European arrest warrant. Consent shall be given before the competent judicial authorities of the issuing Member State and shall be recorded in accordance with that State's national law. It shall be drawn up in such a way as to make clear that the person concerned has given it voluntarily and in full awareness of the consequences. To that end, the requested person shall have the right to legal counsel;

(c) where the requested person is not subject to the speciality rule, in accordance with Article 27(3)(a), (e), (f) and (g).

3. The executing judicial authority consents to the surrender to another Member State according to the following rules:

(a) the request for consent shall be submitted in accordance with Article 9, accompanied by the information mentioned in Article 8(1) and a translation as stated in Article 8(2);

(b) consent shall be given when the offence for which it is requested is itself subject to surrender in accordance with the provisions of this Framework Decision;

(c) the decision shall be taken no later than 30 days after receipt of the request;

(d) consent shall be refused on the grounds referred to in Article 3 and otherwise may be refused only on the grounds referred to in Article 4.

For the situations referred to in Article 5, the issuing Member State must give the guarantees provided for therein.

4. Notwithstanding paragraph 1, a person who has been surrendered pursuant to a European arrest warrant shall not be extradited to a third State without the consent of the competent authority of the Member State which surrendered the person. Such consent shall be given in accordance with the Conventions by which that Member State is bound, as well as with its domestic law.

Article 29

49



Handing over of property

1. At the request of the issuing judicial authority or on its own initiative, the executing judicial authority shall, in accordance with its national law, seize and hand over property which:

(a) may be required as evidence, or

(b) has been acquired by the requested person as a result of the offence.

2. The property referred to in paragraph 1 shall be handed over even if the European arrest warrant cannot be carried out owing to the death or escape of the requested person.

3. If the property referred to in paragraph 1 is liable to seizure or confiscation in the territory of the executing Member State, the latter may, if the property is needed in connection with pending criminal proceedings, temporarily retain it or hand it over to the issuing Member State, on condition that it is returned.

4. Any rights which the executing Member State or third parties may have acquired in the property referred to in paragraph 1 shall be preserved. Where such rights exist, the issuing Member State shall return the property without charge to the executing Member State as soon as the criminal proceedings have been terminated.

Article 30

Expenses

1. Expenses incurred in the territory of the executing Member State for the execution of a European arrest warrant shall be borne by that Member State.

2. All other expenses shall be borne by the issuing Member State.

CHAPTER 4

GENERAL AND FINAL PROVISIONS

Article 31

Relation to other legal instruments

1. Without prejudice to their application in relations between Member States and third States, this Framework Decision shall, from 1 January 2004, replace the corresponding provisions of the following conventions applicable in the field of extradition in relations between the Member States:

(a) the European Convention on Extradition of 13 December 1957, its additional protocol of 15 October 1975, its second additional protocol of 17 March 1978, and the European Convention on the suppression of terrorism of 27 January 1977 as far as extradition is concerned;

(b) the Agreement between the 12 Member States of the European Communities on the simplification and modernisation of methods of transmitting extradition requests of 26 May 1989;

(c) the Convention of 10 March 1995 on simplified extradition procedure between the Member States of the European Union;

(d) the Convention of 27 September 1996 relating to extradition between the Member States of the European Union;

(e) Title III, Chapter 4 of the Convention of 19 June 1990 implementing the Schengen Agreement of 14 June 1985 on the gradual abolition of checks at common borders.

2. Member States may continue to apply bilateral or multilateral agreements or arrangements in force when this Framework Decision is adopted in so far as such agreements or arrangements allow the objectives of this Framework Decision to be extended or enlarged and help to simplify or facilitate further the procedures for surrender of persons who are the subject of European arrest warrants.

50



Member States may conclude bilateral or multilateral agreements or arrangements after this Framework Decision has come into force in so far as such agreements or arrangements allow the prescriptions of this Framework Decision to be extended or enlarged and help to simplify or facilitate further the procedures for surrender of persons who are the subject of European arrest warrants, in particular by fixing time limits shorter than those fixed in Article 17, by extending the list of offences laid down in Article 2(2), by further limiting the grounds for refusal set out in Articles 3 and 4, or by lowering the threshold provided for in Article 2(1) or (2).

The agreements and arrangements referred to in the second subparagraph may in no case affect relations with Member States which are not parties to them.

Member States shall, within three months from the entry into force of this Framework Decision, notify the Council and the Commission of the existing agreements and arrangements referred to in the first subparagraph which they wish to continue applying.

Member States shall also notify the Council and the Commission of any new agreement or arrangement as referred to in the second subparagraph, within three months of signing it.

3. Where the conventions or agreements referred to in paragraph 1 apply to the territories of Member States or to territories for whose external relations a Member State is responsible to which this Framework Decision does not apply, these instruments shall continue to govern the relations existing between those territories and the other Members States.

Article 32

Transitional provision

1. Extradition requests received before 1 January 2004 will continue to be governed by existing instruments relating to extradition. Requests received after that date will be governed by the rules adopted by Member States pursuant to this Framework Decision. However, any Member State may, at the time of the adoption of this Framework Decision by the Council, make a statement indicating that as executing Member State it will continue to deal with requests relating to acts committed before a date which it specifies in accordance with the extradition system applicable before 1 January 2004. The date in question may not be later than 7 August 2002. The said statement will be published in the Official Journal of the European Communities. It may be withdrawn at any time.

Article 33

Provisions concerning Austria and Gibraltar

1. As long as Austria has not modified Article 12(1) of the "Auslieferungs- und Rechtshilfegesetz" and, at the latest, until 31 December 2008, it may allow its executing judicial authorities to refuse the enforcement of a European arrest warrant if the requested person is an Austrian citizen and if the act for which the European arrest warrant has been issued is not punishable under Austrian law.

2. This Framework Decision shall apply to Gibraltar.

Article 34

Implementation

1. Member States shall take the necessary measures to comply with the provisions of this Framework Decision by 31 December 2003.

2. Member States shall transmit to the General Secretariat of the Council and to the Commission the text of the provisions transposing into their national law the obligations imposed on them under this Framework Decision. When doing so, each Member State may indicate that it will apply immediately this Framework Decision in its relations with those Member States which have given the same notification.

51



The General Secretariat of the Council shall communicate to the Member States and to the Commission the information received pursuant to Article 7(2), Article 8(2), Article 13(4) and Article 25(2). It shall also have the information published in the Official Journal of the European Communities.

3. On the basis of the information communicated by the General Secretariat of the Council, the Commission shall, by 31 December 2004 at the latest, submit a report to the European Parliament and to the Council on the operation of this Framework Decision, accompanied, where necessary, by legislative proposals.

4. The Council shall in the second half of 2003 conduct a review, in particular of the practical application, of the provisions of this Framework Decision by the Member States as well as the functioning of the Schengen Information System.

Article 35

Entry into force

This Framework Decision shall enter into force on the twentieth day following that of its publication in the Official Journal of the European Communities.

Done at Luxembourg, 13 June 2002.

For the Council

The President

M. Rajoy Brey

(1) OJ C 332 E, 27.11.2001, p. 305.

(2) Opinion delivered on 9 January 2002 (not yet published in the Official Journal).

(3) OJ C 12 E, 15.1.2001, p. 10.

(4) OJ L 239, 22.9.2000, p. 19.

(5) OJ C 78, 30.3.1995, p. 2.

(6) OJ C 313, 13.10.1996, p. 12.

(7) OJ C 364, 18.12.2000, p. 1.

(8) Council Joint Action 98/428/JHA of 29 June 1998 on the creation of a European Judicial Network (OJ L 191, 7.7.1998, p. 4).

(9) Council Decision 2002/187/JHA of 28 February 2002 setting up Eurojust with a view to reinforcing the fight against serious crime (OJ L 63, 6.3.2002, p. 1).

ANNEX

EUROPEAN ARREST WARRANT(1)

This warrant has been issued by a competent judicial authority. I request that the person mentioned below be arrested and surrendered for the purposes of conducting a criminal prosecution or executing a custodial sentence or detention order.

>PIC FILE= "L_2002190EN.001401.TIF">

>PIC FILE= "L_2002190EN.001501.TIF">

>PIC FILE= "L_2002190EN.001601.TIF">

>PIC FILE= "L_2002190EN.001701.TIF">

52



>PIC FILE= "L_2002190EN.001801.TIF">

(1) This warrant must be written in, or translated into, one of the official languages of the executing Member State, when that State is known, or any other language accepted by that State.

Statements made by certain Member States on the adoption of the Framework Decision

Statements provided for in Article 32

Statement by France:

Pursuant to Article 32 of the framework decision on the European arrest warrant and the surrender procedures between Member States, France states that as executing Member State it will continue to deal with requests relating to acts committed before 1 November 1993, the date of entry into force of the Treaty on European Union signed in Maastricht on 7 February 1992, in accordance with the extradition system applicable before 1 January 2004.

Statement by Italy:

Italy will continue to deal in accordance with the extradition rules in force with all requests relating to acts committed before the date of entry into force of the framework decision on the European arrest warrant, as provided for in Article 32 thereof.

Statement by Austria:

Pursuant to Article 32 of the framework decision on the European arrest warrant and the surrender procedures between Member States, Austria states that as executing Member State it will continue to deal with requests relating to punishable acts committed before the date of entry into force of the framework decision in accordance with the extradition system applicable before that date.

Statements provided for in Article 13(4)

Statement by Belgium:

The consent of the person concerned to his or her surrender may be revoked until the time of surrender.

Statement by Denmark:

Consent to surrender and express renunciation of entitlement to the speciality rule may be revoked in accordance with the relevant rules applicable at any time under Danish law.

Statement by Ireland:

In Ireland, consent to surrender and, where appropriate, express renunciation of the entitlement to the "specialty" rule referred to in Article 27(2) may be revoked. Consent may be revoked in accordance with domestic law until surrender has been executed.

Statement by Finland:

In Finland, consent to surrender and, where appropriate, express renunciation of entitlement to the "speciality rule" referred to in Article 27(2) may be revoked. Consent may be revoked in accordance with domestic law until surrender has been executed.

Statement by Sweden:

Consent or renunciation within the meaning of Article 13(1) may be revoked by the party whose surrender has been requested. Revocation must take place before the decision on surrender is executed.

Traducere neoficială în limba română

Decizia Cadru a Consiliuluidin 13 Iunie 2002

53



privind mandatul de arestare european si procedurile de predare intre Statele Membre.(2002/584/JHA)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,Avand in vedere Tratatul Uniunii Europene si in special Articolul 31(a) si (b) si Articolul 32(2)(b) ale acestuia,Avand in vedere propunerea Comisiei (1),Avand in vedere avizul Parlamentului European (2),Intrucat:(1) Conform Concluziilor Consiliului European de la Tempere din 15 si 16 Octombrie 1999, si in special punctul 35 al acestora, procedura formala de extradare va fi abolita intre Statele Membre cu privire la persoanele care fug de justitie dupa ce au fost condamnate prin hotarire ramasa definitiva, iar cu privire la persoanele suspectate ca au comis o infractiune procedura de extradare va fi accelerata.(2) Planul de masuri pentru implementarea principiului recunoasterii reciproce a sentintelor penale avut in vedere la pct.37 din Cocluziile Consiliului European de la Tampere si adoptat de Consiliu in data de 30.11.2000(3), trateaza problema executarii reciproce a mandatelor de arestare.(3) Toate Statele Membre sau unele dintre ele sunt parti la un numar de conventii in domeniul extradarii, inclusiv Conventia Europeana privind extradarea din 13,12,1957 si Conventia Europeana pentru suprimarea terorismului din 27.01.1977. Statele nordice au legi privind extradarea cu formulare identica.(4) In plus, urmatoarele trei Conventii tratand integral sau in parte extradarea au fost convenite intre Statele Membre si fac parte din acquis-ul Uniunii : Conventia din 19.06.1990 de aplicare a Acordului Schengen din 14.06.1985 cu privire la abolirea gradata a controalelor la frontierele comune (4) (privind relatiile dintre Statele Membre care sunt parti la aceasta Conventie), Conventia din 10.03.1995 privind simplificares procedurii de extradare intre Statele Membre ale Uniunii Europene (5) si Conventia din 27.09.1996 privind extradarea intre Statele Membre ale Uniunii Europene (6).(5) Obiectivul fixat pentru Uniune de a deveni o zona a libertatii, securitatii si justitiei conduce la abolirea extradarii intre Statele Membre si inlocuirea acesteia cu un sistem de cedare intre autoritatile judiciare. In plus, introducerea unui sistem nou simplificat de cedare a persoanelor condamnate sau suspecte in scopul executarii sentintelor penale sau al urmaririi penale face posibila eliminarea complexitatii si posibilitatii de intarziere inerente in cadrul procedurii existente de extradare. Relatiile traditionale de cooperare care au prevalat pana acum intre Statele Membre vor fi inlocuite cu un sistem de miscare libera a hotaririlor judecatoresti in cauzele penale, acoperind atat hotaririle pre-condamnare cat si hotaririle ramase definitive, in cadrul unei zone a libertatii, securitatii si justitiei.(6) Mandatul de arestare european prevazut in aceasta Decizie Cadru este prima masura concreta in domeniul dreptului penal care implementeaza principiul recunoasterii reciproce la care Consiliul Europei s-a referit ca la ‘cheia de bolta’ a cooperarii judiciare.(7) Deoarece scopul inlocuirii sistemului extradarii multilaterale construit pe Conventia Europeana privind extradarea di 13.12.1957 nu poate fi realizat in nasura suficienta de statele Membre actionand unilateral si prin urmare, datorita scarii si efectelor sale, poate fi realizata mai bine la nivelul uniunii, Consiliul poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii mentionat in Articolul 2 al Tratatului Uniunii Europene si in Articolul 5 al Tratatului de constituirea a Comunitatii Europene. In conformitate cu principiul proportionalitatii, stabilit in ultimul dintre cele doua Articole, prezenta Decizie Cadru nu trece dincolo de ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.(8) Hotaririle privind executarea mandatului de arestare european trebuie sa se afle sub suficient control, ceea ce inseamna ca autoritatea judecatoreasca a Statului Membru in care persona solicitata a fost arestata va trebui sa ia hotarirea cedarii acesteia.(9) Rolul autoritatilor centrale in executarea mandatului de arestare european trebuie sa fie limitat la asitenta practica si administrativa.(10) Mecanismul mandatului de arestare european se bazeaza pe un inalt grad de incredere intre Statele Membre. Implementarea acestuia poate fi suspendata numai in cazul unei incalcari seriase si persistente de catre unul din Statele Membre a principiilor mentionate la Articolul 6(1) al Tratatului Uniunii Europene, stabilite de catre Consiliu conform Articolului 7(1) al Tratatului mentionat cu consecintele mentionate la Articolul 7(2) al aceluias Tratat.

54



(11) In relatiile dintre Statele Membre, mandatul de arestare european va inlocui toate instrumentele anterioare privind extradarea, inclusiv prevederile Titlului III din Conventia de implementare a Acordului Schengen privitoare la extradare.(12) Prezenta Decizie Cadru respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute in Articolul 6 din Tratatul Uniunii Europene si reflectate in Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (7), in special Capitolul VI al acesteia. Nimic din prezenta Decizie Cadru nu poate fi interpretat ca interzicand refuzul de a ceda o persoana pentru care s-a emis mandat de arestare european cand exista motive sa se creada, pe baza de elemente obiective, ca mandatul de arestare respectiv a fost emis in scopul urmaririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de sex, rasa, religie, origine etnica, nationalitate, limba, opinii politice sau orientare sexuaala, sau ca pozitia persoanei poate fi prejudiciata din unul din aceste motive.Prezenta Dispozitie Cadru nu interzice unui Stat Membru sa aplice regulile sale constitutionale referitoare la proces, libertatea de asociere, libertatea presei si libertatea de expresie in alte medii.(13) Nici o persoana nu va fi stramutata, expulzata sau extradata catre un Stat in care exista un risc serios ca persoana respectiva sa fie supusa pedepsei cu moartea, torturii sau altui tratament inuman sau degradant sau altei pedepse inumane sau degradante.(14) Deoarece toate Statele Membre au ratificat Conventia Consiliului Europei din 28.01.1981 pentru protectia persoanelor cu privire la procesarea automata a datelor personale, datele personaale procesate in contextul implementarii prezentei Decizii Cadru vor fi protejate in conformitate cu principiile Conventiei respective, A ADOPTAT PREZENTA DECIZIE CADRU :

55



CAPITOLUL 1PRINCIPII GENERALE Articolul 1Definitia mandatului de arestare european si obligatia de a-l executa.1. Mandatul de arestare european este o decizie judiciară emisa de un Stat Membru in vederea arestarii si predarii de catre un alt Stat Membru a persoanei solicitate, in scopul efectuarii urmaririi penale sau executarii unei sentinte privative de libertate sau a unei dispozitii de detentie.2. Statele Membre vor executa orice mandat de arestare european pe baza principiului recunooasterii reciproce, in conformitate cu prevederile prezentei Decizii Cadru.3. Prezenta Decizie Cadru nu va avea efectul de a modifica obligatia de a respecta drepturile fundamentale si principiile juridice fundamentale consfintite la Articolul 6 al Tratatului Uniunii Europene.

Articolul 2Sfera mandatului de arestare european1. Un mandat de arestare european poate fi emis pentru acte sanctionabile de catre legea Statului Membru emitent cu o sentinat privativa de libertate sau o dispozitie de detinere pe o perioada maxima de cel putin 12 luni sau, daca a fost pronuntata o sentinata sau s-a emis o dispozitie de detinere, pentru sentinte de cel putin patru luni.2. Urmatoarele infractiuni, daca sunt sanctionabile in Statul Membru emitent cu o sentinta privativa de libertate sau o dispozitie de detinere pe o perioada maxima de cel putin trei ani si astfel cum sunt definite de legea Statului Membru emitent, vor conduce, in conformitate cu clauzele prezentei Dispozitii Cadru si fara verificarea dublei criminalitati a actului, la cedarea conform unui mandat de arestare european :- participare la un grup criminal organizat;- terorism;- trafic de persoane;- exploatare sexuală a copiilor şi pornografie infantilă;- trafic ilicit de droguri şi substanţe psihotrope;- trafic ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive;- corupţie;- fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene, în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;- spălare a produselor infracţiunii;- contrafacere de monedă, inclusiv a monedei euro;- fapte legate de criminalitatea informatică;- fapte privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de animale şi vegetale pe cale de dispariţie;- facilitarea intrării şi şederii ilegale;- omor şi vătămare corporală gravă;- trafic ilicit de organe şi ţesuturi umane;- lipsire de libertate în mod ilegal, răpire şi luare de ostatici;- rasism şi xenofobie;- furt organizat sau armat;- trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă;- înşelăciune;- deturnare de fonduri;- contrafacere şi piraterie de bunuri;- falsificare de acte oficiale şi uz de acte oficiale falsificate;- falsificare de mijloace de plată;- trafic ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere;- trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive;- trafic de vehicule furate;- viol;- incendiere cu intenţie;- crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale;- sechestrare ilegală de nave şi aeronave;

56



- sabotaj.

3. Consiliul poate decide in orice moment, in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European in conditiile specificate la Articolul 39(1)din Tratatul Uniunii Europene (TUE), sa adauge alte categorii de infractiuni la lista continuta la paragraful 2. Consiliul va examina , in lumina raportul ;ui inaintat de Comisie conform Articolului 34(3), daca lista trebuie extinsa sau modificata.4. Pentru infractiunile altele decat cele cuprinse in paragraful 2, cedarea poate fi supusa conditiei ca actele pentru care a fost emis mandatul de arestare european sa constituie infractiune in conformitate cu legea Statului Membru executor, indiferent de elementele constitutive si indiferent cum descrise.

Articolul 3Temeiuri pentru ne-executarea obligatorie a mandatului de arestare europeanAutoritatea judiciară a Statului Membru de executare (autoritatea judiciară de executare) va refuza sa execute mandatul de arestare european in urmatoarele cazuri :1. daca infractiunea pe care se bazeaza mandatul de arestare este acoperita de amnistie in Statul Membru executor, daca acel Stat are jurisdictie de a urmari infractiunea conform propriului sau drept penal;2. daca autoritatea judiciară de executare este sesizata ca persoana solicitata a fost judecata definitiv de un Stat Membru cu privire la aceleasi acte cu conditia ca, daca s-a pronuntat o sentinta, sentinta a fost executata sau este in curs de executare sau nu mai poate fi executata conform legii Statului Membru unde s-a pronuntat sentinta;3. daca persoana care este supusa mandatului de arestare european nu poate, datorita varstei sale, sa fie tinuta raspunzatoare penal pentru actele pe care se bazeaza mandatul de arestare in conformitate cu legea Statului executor.

Articolul 4Temeiuri pentru neexecutarea optionala a mandatului de arestareAutoritatea judiciara judiciară de executare poate refuza sa execute mandatul de arestare european :1. daca, in unul din cazurile mentionate la Articolul 2(4), actul pe care se bazeaza mandatul de arestare european nu constituie infractiune in Statul Membru executor ; insa, cu privire la impozite sau taxe, vama sau schimb valutar, executarea mandatului de arestare european nu va fi refuzata pe temeiul ca legea Statului Membru executor nu impune acelasi fel de impozite sau taxe sau nu contine acelasi tip de reguli privitoare la impozite, taxe, si reglementari vamale si de schimb valutar ca legea Statului Membru emitent,2. daca persoana care este supusa mandatului de arestare european este urmarita in Statul Membru executor pentru acelasi act ca si cel pe care se bazeaza mandatul de arestare european ;3. daca autoritatea judiciară a Statului Membru executor a decis fie sa nu urmareasca pentru infractiunea pe care se bazeaza mandatul de arestare european fie sa stopeze urmarirea, sau daca s-a pronuntat o hotarire ramasa definitiva impotriva persoanei solicitate intr-un Stat Membru, pentru aceleasi acte, care impiedica continuarea urmaririi ;4. daca urmarirea sau sanctionarea penala a persoanei solicitate este oprita conform legii Statului Membru executor iar facptele cad in jurisdictia acelui Stat Membru conform legii penale a acestuia ;5. daca autoritatea judiciara executoare este informata ca persoana solicitata a fost judecata prin hotarire definitiva intr-un tert Stat cu privire la aceleasi fapte, cu conditia ca daca s-a pronuntat o sentinta, sentinta a fost executata sau este in curs de executare sau nu mai poate fi executata conform legii din statul unde s-a pronuntat sentinta ;6. daca mandatul de arestare european a fost emis in scopul executarii unei sentinte privative de libertate sau a unei dispozitii de detentie in cazul in care persoana solicitata sta in, sau este cetatean al, sau este rezidenta in Statul Membru executor, iar acel Stat se angajeaza sa execute sentinta sau dispozitia de detinere in conformitate cu legea sa interna ;7. daca mandatul de arestare european se refera la infractiuni care ;(a) sunt considerate de legea Statului Membru executor ca fiind comise integral sau in parte pe teritoriul Statului Membru executor sau intr-un loc tratat ca atare; sau(b) au fost comise in afara teritoriului Statului Membru emitent iar legea Statului Membru executor nu permite urmarirea pentru aceeasi infractiune comisa in afara teritoriului sau.

57



Articolul 5Garantiile acordate de Statul Membru emitent in cazuri specialeExecutarea mandatului de arest european de catre autoritatea judiciară de executare poate fi supusa, conform legii Statului Membru executor, urmatoarelor conditii :1. daca mandatul de arestare european a fost emis in scopul executarii unei sentinte sau a unei dispozitii de detinere impuse printr-o hotarire pronuntata in lipsa sau daca persoana in cauza nu a fost citata personal sau informata in alt fel cu privire la data si locul audierii care a condus la hotarirea pronuntata in lipsa, cedarea poate fi supusa conditiei ca autoritatea judecatoreasca emitenta sa dea o asigurare considerata adecvata care sa garanteze persoanei care face obiectul mandatului de arestare european ca va avea posibilitatea sa faca appel pentru rejudecarea cauzei in Statul Membru emitent si sa fie prezenta la judecata ;2. daca infractiunea pe baza careia s-a emis mandatul de arestare european este sanctionabila cu pedeapsa privativa de libertate pe viata sau cu dispozitie de detinere pe viata, executarea mandatului de arestare respectiv poate fi supus conditiei ca Statul Membru emitent sa aiba o prevedere in sistemul sau judiciar pentru revizuirea pedepsei sau masurii impuse, la cerere sau cel mai tarziu la 20 de ani, sau pentru aplicarea masurilor de clementa la care persoana este indreptatita sa apeleze in conformitate cu legea sau practica Statului Membru emitent, vizand neexecutarea pedepsei sau masurii respective.3. daca o persoana face obiectul unui mandat de arestare european in scopul urmaririi este cetateran al sau rezident in Statul Membru executor, cedarea poate fi supusa conditiei ca persoana, dupa ce a fost audiata, sa fie returnata in Statul Membru executor pentru a executa pedeapsa privativa de libertate sau dispozitia de detinere pronuntata impotriva sa in Statul Membru emitent.

Articolul 6Stabilirea autoritatii judiciare competente1. Autoritatea judiciara emitenta va fi autoritatea judiciara a Statului Membru emitent care este competenta sa emita un mandat de arestare european in virtutea legii acelui Stat.2. Autoritatea judiciară de executare va fi autoritatea judiciara a Statului Membru executor care este competenta sa execute mandatul de arestare european in virtutea legii acelui Stat.3. Fiecare Stat Membru va informa Secretariatul General al Consiliului cu privire la autoritatea judiciara competenta in conformitate cu legea sa.

Articolul 7Recursul la autoritatea centrala1. Fiecare Stat Membru poate desemna o autoritate centrala sau, dca sistemul sau judiciar prevede aceasta, mai multe autoritati centrale care sa asiste autoritatile judiciare competente.2. Un Stat Membru poate, daca este necesar ca urmare a organizarii sistemului sau judiciar intern, sa insarcineze autoritatea centrala cu transmiterea si primirea administrativa a mandatelor de arestare europene precum si cu alta corespondenta oficiala referitoare la aceasta chestiune.Statul Membru care doreste sa faca uz de posibilitatile mentionate in prezentul Articol va comunica Secretariatului General al Consiliului infornmaiile referitoare la autoritatea centrala desemnata sau la autoritatile centrale desemnate. Aceste indicatii sunt obligatorii pentru toate autoritatile Statului Membru emitent.

Articolul 8Continutul si forma mandatului de arestare european1. Mandatul de arestare european va contine urmatoarele informatii precizate in conformitate cu formularul continut in Anexa :(a) identitatea si nationalitate persoanei solicitate ;(b) denumirea, adresa, numerele de telefon si fax si adresa e-mail a autoritatii judiciare emitente ;(c) proba unei hotariri judecatoresti executabile, a unui mandat de arestare sau a oricarei alte hotariri judecatoresti executabile avand acelasi efect, care se incadreaza in domeniul Articoleor 1 si 2 ;(d) natura si clasificarea juridica a infractiunii, in special cu privire la Articolul 2 ;(e) o descriere a circumstntelor in care a fost comisa infractiunea, inlusiv momentul, locul, gradul de implicare al persoanei solicitate ;

58



(f) pedeasa pronuntata, daca jotarirea a ramas definitiva, sau domeniul prescris al pedepsei pentru infractiunea respectiva conform legii Statului Membru emitent ;(g) daca este posibil, alte consecinte ale infractiunii.2. Mandatul de arestare european trebuie tradus in limba oficiala sau in una din limbile oficiale ale Statului Membru executor. Orice Stat Membru poate specifica, la adoptarea prezentei Decizii Cadru sau la o data ulterioara, intr-o declaratie depusa la Secretariatul General al Consiliului, ca va accepta o traducere in una sau mai multe alte limbi oficiale ale Institutiilor Comunitatilor Europene.

CAPITOLUL 2PROCEDURA DE PREDAREArticolul 9Transmiterea unui mandat de arestare european1. Cand localizarea persoanei solicitate este cunoscuta, autoritatea judiciara emitenta poate transmite mandatul de arestare european direct autoritatii judiciare excutoare.2. Autoritatea judiciara emitenta poate, inn orice situatie, sa decida sa emita o alerta cu privire la persoana solicitata in Sistemul de Informatii Schengen (SIS).3. Alertarea respectiva va fi efectuata in conformitate cu prevederile Articolului 95 al Conventiei din 19.06.1990 de implementare a Acordului Schengen din 14.06.1985 privind eliminarea gradata acontroalelor la frontierele comune. O alerta in Sistemul de Informatii Schengen va fi echivalenta cu un mandat de arestare european insotit de informatiile specificate la Articolul 8(1).Pe o perioada de tranzitie, pana cand SIS va putea transmite toate informatiile descrise la Articolul 8(1), alerta va fi echivalenta cu un mandat de arestare european pana la primirea originalului si a formularului corespunzator de catre autoritatea judiciara executoare.

Articolul 10Procedurile detaliate de transmitere a mandatului de arestare european 1. Daca autoritatea judiciara emitenta nu cunoaste autoritatea judiciara executoare, aceasta va efectua cercetarea necesara, inclusiv prin punctele de contact ale Retelei Judiciare Europene (8), pentru a obtine informatia respectiva de la Statul Membru executor.2. Daca autoritatea judiciara emitenta doreste aceasta, transmiterea poate fi efectuata prin intermediul sistemului de telecomunicatii al Retelei Judiciare Europene.3. Daca nu este posibil sa se solicite serviciile SIS, autoritatea judiciara emitenta poate solicita Interpol sa transmita un mandat de arestare european.4. Autoritatea judiciara emitenta poate transmite mandatul de arestare european prin orice mijloc sigur capabil sa produca inregistrari scrise in conditii care sa permita Statului Membru executor sa stabileasca autenticitatea acestuia.5. Orice dificultati privind transmiterea sau autenticitatea oricarui document necesar pentru executarea mandatului de arestare european vor fi solutionate prin contacte directe inttre autoritatile judiciare implicate, sau, unde este cazul, cu implicarea autoritatilor centrale ale Statelor Membre.6. Daca autoritatea care primeste un mandat de arestare european nu este competenta sa actioneze in legatura cu acesta, il va inainta automat la autoritatea competenta din Statul sau si va informa in consecinta autoritatea judiciara emitenta.

Articolul 11Drepturile persoanei solicitate1. Cand o persoana solicitata este arestata, autoritatea judiciara executoare competenta va informa, in conformitate cu legea sa nationala, acea persoana cu privire la mandatul de arestare european si la continutul acestuia, si deasemenea cu privire la posibilitatea de a consimti sa se predea autoritatii judiciare emitente.2. O persoana solicitata care este arestata in scopul executarii unui mandat de arestare european va avea dreptul sa fie asistata de un avocat si de un interpret in conformitate cu legea nationala a Statului Membru executor.

Articolul 12

59



Tinerea in detentie a persoaneDaca o persoana este arestata pe baza unui mandat de arestare european, autoritatea judiciara executoare va adopta o hotarire daca persoana solicitata sa ramana in detentie, in conformitate cu legea Statului Membru executor. Persoana poate fi eliberata provizoriu in orice moment in conformitate cu legea interna a Statului Membru executor, cu conditia ca autoritatea competenta a acelui Stat Membru sa ia masurile pe care le considera necesare pentru a preveni disparitia persoanei solicitate.

Articolul 13Consimtamantul la predare1. Daca persoana arestata indica faptul ca consimte sa se predea, consimtamantul respectiv si, daca este cazul, renuntarea expresa la dreptul la ‘regula specialitatii’ mentionata la Articolul 27(2) se va da in fata autoritatii judiciare executoare, in conformitate cu legea interna a Statului Membru executor.2. Fiecare Stat Membru va adopta masurile necesare pentru a asigura ca, consimtamantul si, daca este cazul, renuntarea mentionate la paragraful 1, sunt luate astfel incat sa rezulte ca persoana in cauza le-a dat voluntar si in deplina cunostinta a consecintelor. In acest scop, persoana solicitata va avea dreptul la avocat.3. Consimtamantul si, daca este cazul, renuntarea mentionate la paragraful 1 for fi inregistrsate formal in conformitate cu procedura prevazuta de legea interna a Statului Membru executor.4. In principiu, consimtamantul nu poate fi revocat. Fiecare Stat Membru poate prevedea ca, consimtamantul si, daca este cazul, renuntarea pot fi revocate, in conformitate cu regulile aplicabile conform legii interne. In acest caz, perioada dintre data consimtamantului si cea a revocarii sale nu va fi luata in considerare la stabilirea limitelor de timp specificate la Articolul 17. Un Stat Membru care doreste sa aiba recurs la aceasta posibilitate va informa in consecinta Secretariatul General al Consiliului la adoptarea prezentei Decizii Cadru si va specifica procedura prin care va fi posibila revocarea consimtamantului si orice modificare a acesteia.

Articolul 14Audierea persoanei solicitateDaca persoana arestata nu consimte la predarea sa conform Articolului 13, aceasta va avea dreptul sa fie audiata de autoritatea judiciara executoare, in conformitate cu legea Statului Membru executor.

Articolul 15Hotarirea de predare1. Autoritatea judiciară de executare va decide, in limita de timp si in conditiile definite in prezenta Decizie Cadru, daca persoana urmeaza sa fie predata.2. Daca autoritatea judiciara executoare constata ca informatiile comunicate de Statul Membru emitent sunt insuficiente pentru a-i permite sa decida asupra predarii, aceasta va solicita ca informatiile suplimentare necesare, in special cu privire la Articolele 3 la 5 si Articolul 8, sa-i fie furnizate de urgenta si poate stabili o limita de timp pentru primirea acestora, luand in considerare necesitatea de respectare a limitelor de timp stabilite la Articolul 17.3. Autoritatea judiciara emitenta poate in orice moment sa transmita autoritatii judiciare executoare orice informatii suplimentare utile.

Articolul 16Hotarirea in cazul solicitarilor multiple1. Daca doua sau mai multe State Membre au emis mandate de arestare europene pentru aceeasi persoana, decizie cu privire la care din mandatele de arestare europene sa fie executat va fi luata de autoritatea judiciara executoare luand in considerare toate circumstantele si in special gravitatea relativa si locul infractiunilor, datele respective ale mandatelor de arestare europene si daca mandatul de arestare a fost emis in scopul urmarii sau al executarii unei sentinte privative de libertate sau a unei decizii de detentie.2. Autoritatea judiciară de executare poate solicita avizul Eurojust(9) cand face alegerea mentionata la paragraful 1.3. In cazul unui conflict intre un mandat de arestare european si o cerere de extradare prezentata de o terta tara, decizia daca mandatul de arestare european sau cererea de extradare are prioritate va fi luata de

60



autoritatea competenta a Statului Membru executor cu luarea in consideratie a tuturor circumstantelor, in special cele mentionate la paragraful 1 si cele mentionaten in conventia aplicabila.4. Prezentul Articol nu va prejudicia obligatiile Statelor Membre conform Statutului Curtii Penale Internationale.

Articolul 17Limitele de timp si procedurile privind deciziile de executare a mandatului de arestare european1. Un mandat de arestare european va fi tratat si va fi executat de urgenta.2. In cazurile in care persoana solicitata consimte la predarea sa, defizia definitiva de executare a mandatului de arestare european va fi luata in termen de 10 zile dupa ce s-a dat consimtamantul.3. In alte cazuri, decizia definitiva de executare a mandatului de arestare european va fi luata in termen de 60 zile dupa arestarea persoanei solicitate.4. Daca in cazuri specifice mandatul de arestare european nu poate fi executat in limitele de timp precizate la paragrafele 2 si 3, autoritatea judiciara executoare va informa imediat autoritatea judiciara emitenta despre aceasta, aratand motivele de intarziere. In acest caz, limitele de timp pot fi extinse cu alte 30 de zile.5. Cat timp autoritatea judiciara executoare nu a luat o decizie definitiva cu privire la mandatul de arestare european, aceasta va asigura ca, conditiile materiale necesare pentru predarea efectiva a persoanei sa ramana in vigoare.6. Trebuie sa se indice motivele de refuz de executare a unui mandat de arestare european.7. Daca in cazuri exceptionale un Stat Membru nu poate respecta limitele de timp prevazute in prezentul Articol, acesta va informa Eurojust, indicand motivele de intarziere. In plus, un Stat Membru care a intampina intarzieri repetate din partea unuin alt Stat Membru privind executarea mandatelor de arestare europene va informa Consiliul in vederea evaluarii implementarii prezentei Decizii Cadru la nivelul Statului Membru.

Articolul 181. Daca mandatul de arestare european a fost emis in scopul efectuarii urmaririi penale, autoritatea judiciara executoare trebuie :(a) fie sa accepte ca persoana solicitata sa fie audiata conform Articolului 19 ;(b) fie sa accepte transferul temporar al persoanei solicitate.2. Conditiile si durata transferului temporar vor fi stabilite prin acord mutual intre autoritatile judiciare emitenta si executoare.3. In cazul transferului temporar, persoana trebuie sa poata sa se intoarca in Statul Membru executor pentru a se prezenta la audierea sa in cadrul procedurii de predare.

Articolul 19Audierea persoanei in cursul luarii deciziei1. Persoana solicitata va fi audiata de o autoritate judicara, asistata de o alta persoana desemnata in conformitate cu legea Statului Membru al instantei solicitante.2. Persoana solicitata va fi audiata in conformitate cu legea Statului Membru executor si in conditiile stabilite prin acord mutual intre autoritatile judiciare emitenta si executoare.3. Autoritatea judiciară de executare competenta poate numi o alta autoritate judiciara a Statului Membru sa ia parte la audierea persoanei solicitate pentru a se asigura aplicarea corespunzatoare a prezentului Articol si a conditiilor prevazute.

Articolul 20Privilegii si imunitati1. In cazul in care persoana solicitata se bucura de un privilegiu sau de imunitate privind jurisdictia sau executarea in Statul Membru executor, limitele de timp precizate la Articoluln 17 nu vor incepe sa se deruleze decat daca si numai incepand din data cand autoritatea judiciara executoare este informata despre faptul ca s-a renuntat la privilegiu sau la imunitate.Statul Membru executor va asigura sa fie indeplinite conditiile materiale pentru predarea efectiva in momentul in care persoana nu se mai bucura de privilegiu sau imunitate.

61



2. In cazul in care imputernicirea de a renunta la privilegiu sau la imunitate apartine unei autoritati a Statului Membru executor, autoritatea judiciară de executare va solicita acesteia sa exercite imediat acea imputernicire. Daca imputernicirea de a renunta la privilegiu sau la imunitate apartine unei autoritati a unui al Stat sau organizatii internationale, revine autoritatii judiciare emitente sa solicite exercitarea acelei imputerniciri.

Articolul 21Obligatii internationale concurentePrezenta Dispozitie Cadru nu prejudiciaza obligatiile Statului Membru executor in cazul in care persoana solicitata a fost extradata catre acel Stat Membru dintr-un tert Stat si in cazul in care persoana respectiva este protejata de prevederile aranjamentului conform caruia aceasta a fost extradata. Statul Membru executor va lua masurile necesare pentru a solicita imediat acordul Statului din care persoana solicitata a fost extradata astfel incat aceasta sa poate fi predata Statului Membru care a emis mandatul de arestare european. Limitele de timp prevazute la Articolul 17 nu vor incepe sa curga pana in data in care aceste reguli de specialitate inceteaza sa se aplice. Pe durata deciziei Statului din care persoana solicitata a fost extradata, Statul Membru executor va asigura sa fie indeplinite conditiile materiale necesare pentru predare.

Articolul 22Comunicarea decizieiAutoritatea judiciară de executare va comunica imediat autoritatii judiciare emitente decizia cu privire la actiunea referitoare la mandatul de arestare european.

Articolul 23 Limitele de timp pentru predarea persoanei1. Persoana solicitata va fi predata cat mai repede posibil la o data convenita intre autoritatile interesate.1. Persoana va fi predata nu mai tarziu de 10 zile de la decizia definitiva privind executarea mandatului de arestare european.3. Daca predarea persoanei solicitate in perioada specificata la paragraful 2 este impiedicata de circumstante dincolo de controlul vreunuia dintre Statele Membre, autoritatile judiciare emitenta si executoare vor lua imediat contactul una cu cealalta si vor conveni o alta data de predare. In acest caz, predarea va avea loc in termen de 10 zile de la noua data astfel convenita.4. Predarea poate fi in mod exceptional amanata temporar din motive umanitare serioase, de exemplu daca exista suficiente temeiuri sa se creada ca predarea va pune in mod manifest in pericol viata sau sanatate persoanei solicitate. Executarea mandatului de arestare european va avea loc imediat ce aceste motive inceteaza sa existe. Autoritatea judiciara executoare va informa imediat autoritatea judiciara emitenta si vor conveni o noua data de predare. In acest caz, predarea va avea loc in termen de 10 zile de la noua data astfel convenita.5. La expirarea limitelor de timp specificate la paragrafele 2 la 4, daca persoana este inca privata de libertate, va fi eliberata.

Articolul 24Predarea amanata sau conditionata1. Autoritatea judiciară de executare poate, dupa ce a deciss sa execute mandatul de arestare european, sa amane predarea persoanei solicitate astfel incat aceasta sa poata fi anchetata in Statul Membru executor sau, daca afost deja condamnata, aceasta sa poata executa, pe teritoriul acelui stat, o sentinta pronuntata pentru o fapta alta decat cea la care se refera mandat de arestare european.2. In locul amanarii predarii, autoritatea judiciara executoare poate preda temporar persoana solicitata Statului Membru emitentin conditii ce se vor stabili prin acord mutial intre autoritatile judiciare executoare si emitenta. Acordul va fi facut in scris si conditiile vor fi obligatorii pentru toate autoritatile Statului Membru emitent.

Articolul 25Tranzitul

62



1. Fiecare Stat Membru, cu exceptia cazului ca acesta profita de posibilitatea refuzului cand se solicita tranzitul unui cetatean sau rezident al sau in scopul executarii unei sentinte privative de libertate sau a unei dispozitii de detentie, va permite tranzitul pe teritoriul sau a unei persoane solicitate care este predate cu contitia ca acesta sa fie informat cu privire la :(a) identitatea si nationalitatea persoanei supuse mandatului de arestare european ;(b) existenta unui mandat de arestare european ;(c) natura si incadrarea juridica a infractiunii ;(d) descrierea circumstantelor infractiunii, inclusiv data si locul.Daca persoana supusa mandatului de arestare european in scopul urmaririi este cetatean sau rezident al Statului Membru de tranzit, tranzitul poate fi supus conditiei ca persoana, dupa ce a fost audiata, sa fie returnata in Statul Membru de tranzit pentru a executa sentinta privativa de libertate sau dispozitia de detentie pronuntata impotiva acesteia in Statul Membru de tranzit.2. Fiecare Stat Membru va desemna o autoritate responsabila cu primirea cererilor de tranzit si a documentelor necesare, precum si orice alta corespondenta oficiala referitoare la cererile de tranzit. Statele Membre vor comunica aceasta desemnate Secretariatului General al Consiliului.3. Cererea de tranzit si informaiile specificate la paragraful 1 pot fi adresate autoritatii desemnate conform paragrafului 2 prin orice mijloace capabile sa produca inregistrari scrise. Statul Membru de tranzit va comunica decizia sa prin aceeasi procedura.4. Prezenta Decizie Cadru nu se aplica in cazul transportului pe calea aerului fara escala programata. Insa, daca are loc o aterizare neprevazuta, Statul Membru emitent va furniza autoritatii desemnate conform paragrafului 2 informatiile prevazute la paragraful 1.5. Daca tranzitul priveste o persoana care urmeaza sa fie extradata dintr-un tert Stat intr-un Stat Membru prezentul Articole se aplica mutatis mutandis. In special, expresia ‘mandat de arestare european’ va fi considerata inlocuita cu expresia ‘cerere de extradare’. CAPITOLUL 3 EFECTELE PREDARIIArticolul 26Deducerea perioadei de detentie executate in Statul Membru executor1. Statul Membru emitent va deduce toate perioadele de detentie decurgand din executarea mandatului de arestare european din perioada totala de detentie ce trebuie executata in Statul Membru emitent ca urmare a pronuntarii unei sentinte privative de libertate sau a unei dispozitii de detentie.2. In acest scop, toate informatiile privind durata detentiei persoanei solicitate pe baza mandatului de arestare european vor fi transmise de autoritatea judiciara executoare sau de autoritatea centrala desemnata conform Articolului 7 autoritatii judiciare emitente in momentul predarii.

Articolul 27Eventuala urmarire pentru alte infractiuni1. Fiecare Stat Membru poate comunica Secretariatului General al Consiliului ca, in relatiile sale cu alte State Membre care au facut aceeasi comunicare, se prezumeaza ca fiind dat consimtamantul la urmarirea, condamnarea sau detentia in vederea executarii unei sentinte privative de libertate sau a unei dispozitii de detinere pentru o infractiune comisa de persoana solicitata inainte de predarea sa, alta decat cea pentru care a fost predata, daca intr-un caz particular autoritatea judiciara executoare nu declara altfel in declaratia sa privind predarea. 2. Cu exceptia cazurilor mentionate la paragrafele 1 si 3, o persoana predata nu poate fi urmarita, condamnata sau privata in alt fel de libertate pentru o infractiune comisa inainte de predarea sa, alta decat ce pentru care a fost predata.3. Paragraful 2 nu se aplica in urmatoarele cazuri :(a) cand persoana avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul Statului Membru in care a fost predata nu l-a parasit in termen de 45 de zile de la eliberarea sa definitiva, sau s-a intors in acel teritoriu dupa ce il parasise;(b) infractiunea nu este pedepsibila prin sentinta privativa de libertate sau dispozitie de detentie;(c) urmarirea penala nu conduce la aplicarea unei masuri de restrangere a libertatii personale ;

63



(d) cand persoana putea fi supusa unei pedepse sasu unei masuri care nu implica privarea de libertate, in special o pedeapsa financiara sau o masura inlocuitoare, chiar daca pedeapsa sau masura conduce la o restrangere a libertatii sale personale;(e) cand persoana a consimtit sa fie predata, in acelasi timp cu renuntarea la reguila de specialitate, in conformitate cu Articolul 13;(f) cand persoana, dupa predarea sa, a renuntat expres la dreptul la regula de specialitate cu privire la infractiuni specifice precedente predarii sale. Renuntarea se va da inaintea autoritatilor judiciare competente din Statul Membru emitent si va fi inregistrata in conformitate cu legea interna a acelui Stat. Renuntarea va fi redactata astfel incat sa rezulte clar ca persoana a renuntat voluntar si in decplina cunostinta a connsecintelor. In acest scop persoana va avea dreptul la consultanta juridica ;(g) in cazul in care autoritatea judiciara executoare care preda persoana isi da acordul in conformitate cu paragraful 4.4. Se va prezenta autoritatii judiciară de executare o cerere de consimtamant impreuna cu informatiile mentionate la Articolul 8(1) si traducerea mentionata la Articolul 8(2). Consimtamantul se va da cand infractiunea pentru care este cerut este ea insasi supusa predarii in conformitate cu prevederile prezentei Dispozitii Cadru. Consimtamantul va fi refuzat pe temeiurile mentionate la Articolul 3 iar altfel poate fi refuzat numai pe temeiurile mentionate la Articolul 4. Decizia va fi luata nu mai tarziu de 30 de zile de la primirea cererii. Pentru situatiile mentionate la Articolul 3 Statul Membru emitent trebuie sa dea garantiile prevazute in articolul respectiv.

Articolul 28Predare sau extradare ulterioara1. Fiecare Stat Membru poate comunica Secretariatului General al Consiliului ca, in relatiile sale cu alte State Membre care au facut aceeasi comunicare, consimtamantul pentru predarea unei persoane unui Stat Membru altul decat Statul Membru executor conform unui mandat de arestare european emis pentru o infractiune comisa anterioar predarii acesteia, se prezumeaza ca fiind dat, daca intr-un caz particular autoritatea judiciara executoare declara altfel in decizia sa cu privire la predare.2. In orice caz, o persoana care a fost predata Statului Membru emitent conform unui mandat de arestare european poate, fara consimtamantul Statului Membru executor, sa fie predata unui Stat Membru altul decat Statul Membru executor conform unui mandat de arestare european emis pentru orice infractiune comisa anterior predarii sale in urmatoarele cazuri:(a) cand persoana solicitata, avand posibilitatea sa paraseasca teritoriul Statului Membru catre care a fost predata, nu l-a parasit in termen de 45 de zile de la eliberarea sa definitiva, sau s-a inapoiat pe acel teritoriu dupa ce l-a parasit ;(b) cand persoana solicitata consimte sa fie predata unui Stat Membru altul decat Statul Membru executor conform unui mandat de arestare european. Consimtamantul va fi dat in ffata autoritatilor judiciare competente ale Statului Membru emitent si va fi inregistrat in conformitate cu legea nationala a acelui Stat. Acesta va fi redactat astfel incat sa rezulte clar ca persoana in cauza l-a dat in mod voluntar in deplina cunostinta privind consecintele. In acest scop, persoana solicitata va avea dreptul la consultanta juridica ;(c) cand persoana solicitata nu se supune regulei de specialitate, in conformitate cu Articolul 27(3)(a), (e), (f) si (g).3. Autoritatea judiciară de executare consimte la predarea catre alt Stat Membru in conformitate cu urmatoarele reguli :(a) cererea pentru consimtamant va fi prezentata in conformitate cu Articolul 9, insotita de informatiile mentionate la Articolul 8(1) si o traducere conform Articolului 8(2) ;(b) consimtamantul se va da cand infractiunea pentru care este cerut este ea insasi supusa predarii in conformitate cu prevederile prezentei Dispozitii Cadru. (c) decizia va fi luata nu mai tarziu de 30 de zile de la primirea cererii ;(d) consimtamantul va fi refuzat pe temeiurile mentionate la Articolul 3 iar altfel poate fi refuzat numai pe temeiurile mentionate la Articolul 4.Pentru situatiile mentionate la Articolul 5 Statul Membru emitent trebuie sa dea garantiile prevazute in articolul respectiv.4. Independent de paragraful 1, o persoana care a fost predata conform unui mandat de arestare european nu va fi extradata unui tert Stat fara consimtamantul autoritatii competente a Statului Membru care a predat

64



persoana. Consimtamantul respectiv va fi dat in conformitate cu Conventiile prin care Statul Membru este legat, precum si cu dreptul sau intern.

Articolul 29Predarea proprietatii1. La cererea autoritatii judiciare emitente sau din proprie initiativa, autoritatea judiciara executoare va sechestra si va preda, conform legii sale nationale, proprietatea care :(a) poate fi solicitata ca prova, sau(b) a fost dobandita de persoana solicitata ca urmare infractiunii comise.2. Proprietatea mentionata la paragraful 1 va fi predata chiar daca mandatul de arestare european nu poate fi executat din cauza decesului sau evadarii persoanei solicitate.3. Daca proprietatea mentionata la paragraful 1 este susceptibila de sechestru sau confiscare pe teritoriul Statului Membru executor, acesta poate, daca proprietatea este necesara in legatura cu un proces penal in curs, sa o retina temporar sau sa o predea Statului Membru emitent, cu conditia sa fie returnata.4. Orice drepturi pe care Statul Membru executor sau terte parti le pot dobandi asupra proprietatii mentionate la paragraful 1 vor fi pastrate. Daca exista astfel de drepturi, Statul Membru emitent va returna proprietatea fara a taxa Statul Membru executor imediat ce procesul penal s-a incheiat.

Articolul 30Cheltuieli1. Cheltuielile suportate pe teritoriul Statului Membru executor pentry executarea unui mandat de arestare european vor fi suportate de acel Stat Membru.2. Toate celelelte cheltuieli vor fi suportate de cml emitent.

CAPITOLUL 4DISPOZITII GENERALE SI FINALEArticolul 31Relatiile cu alte instrumente juridice1. Fsrs s prejudicia aplicarea acestora in relatiile dintre Statele Membre si terte State, prezenta Decizie Cadru va inclucui, incepand din data de 1 Ianuarie 2004, prevederile corespunzatoare ale urmatoarelor conventii aplicabile in domeniul extradarii intre Statele Membre :(a) Conventia Europeana privind extradarea din 13.12.1957, protocolul aditional la aceasta din 15.10.1975, al doilea protocol aditional la aceasta din 17.03.1978, si Conventia Europeana privind suprimarea terorismului din 27.01.1977 in masura in care se refera la extradare ; (b) Acordul dintre cele 12 State Membre ale Comunitatii Europene privind simplificarea si modernizarea metodelor de transmitere a cererilor de extradare din 26.05.1989 ;(c) Conventia din 10.03.1995 privind simplificare procedurii de extradare intre Statele Membre ale Uniunii Europene ;(d) Conventia din 27.09.1996 privind extradarea intre Statele Membre ale Uniunii Europene ;(e) Titlul III, Capitolul 4 din Conventia din 19.06.1990 de implementare a Acordului Schengen din 14.06.1985 cu privire la abolirea gradata a verificarilor la frontierele comune.2. Statele Membre pot continua sa aplice acordurile bilaterale sau multilaterale sau acordurile in vigoare la data adoptarii prezentei Decizii Cadru in masura in care aceste acorduri sau aranjamente permit ca obiectivele prezentei Decizii Cadru sa fie extinse sau largite si ajuta la simplificarea sau facilitarea altor proceduri pentru predarea persoanelor ce fac obiectul mandatelor de arestare europene.Statele Membre pot incheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale dupa ce aceasta Dicizie Cadru intra in vigoare in masura in care aceste acorduri sau aranjamente permit ca obiectivele prezentei Decizii Cadru sa fie extinse sau largite si ajuta la simplificarea sau facilitarea altor proceduri pentru predarea persoanelor ce fac obiectul mandatelor de arestare europene, in special prin fixarea unor limite de timp mai scurte decat cele fixate la Articolul 17, prin extinderea listei de infractiuni mentionate la Articolul 2(2), prin limitarea in continuare a temeiurilor de refuz mentionate la Articolele 3 si 4, sau prin scaderea pragului prevazut la Articolul 2(1) sau (2). Acordurile si aranjamentele mentionate la al doilea subparagraf

65



nu pot in nici un caz sa afecteze relatiile cu Statele Membre care nu sunt parti la acestea. Statele Membre, in termen de trei luni de la intrarea in vigoare a prezentei Decizii Cadru, vor comunica Consiliului si Comisiei existenta acordurilor si aranjamentelor mentionate la primul subparagraf, pe care acestea doresc sa le aplice in continuare.Statele Membre vor comunica deasemenea orice noi acorduri sau aranjamente ca cele mentionate la al doilea subparagraf, in termen de trei luni de la semnare.3. Daca conventiile si aacordurile mentionate la paragraful 1 se aplica teritoriilor Statelor Membre sau teritoriilor pentru a ale caror relatii externe este responsabil un Stat Membru, la care prezenta Dispozitie Cadru nu se aplica, aceste instrumente vor continua sa guverneze relatiile existente intre acele teritorii si alte State Membre.

Articolul 32Dispozitii tranzitorii1. Cererile de extradare primite inainte de 1 Ianuarie 2004 vor continua sa fie guvernate de instrumentele existente referitoare la extradare. Cererile primite dupa acea data vor fi guvernate de regulile adoptate de Statele Membre conform prezentei Decizii Cadru. Insa, orice Stat Membru poate, in momentul adoptarii prezentei Decizii Cadru de catre Consiliu, sa faca o declaratie care sa indice ca in calitate de Stat Membru executor va continua sa considere cererile referitoare la actele comise inainte de o data pe care acesta o specifica in conformitate cu sistemul de extradare aplicabil inainte de 1 Ianuarie 2004. Data in chestiune nu poate fi ulterioara date de 7 August 2002. Declaratia respectiva va fi publicata in Monitorul Oficial al Comunitatilor Europene. Declaratia poate fi retrasa in orice moment.

Articolul 33 Implementarea1. Statele Membre vor lua masurile necesare pentru a se conforma prevederilor prezentei Decizii Cadru pana in data de 31.12.2003.2. Statele Membre vor transmite Secretariatului General al Consiliului si Comisiei textul prevederilor care transpun in legea lor nationala obligatiile impuse lor conform prezentei Decizii Cadru. Cu aceasta ocazie Statele Membre pot indica faptul ca vor aplica imediat prezenta Decizie Cadru in relatiile sale cu acele State Membre care au facut aceeasi comunicare.Secretariatul General al Consiliului va comunica Statelor Membre si Comisiei informatiile primite conform Articolului 7(2), Articolului 8(2), Articolului 13(4) si Articolului 25(2). Aceata va publica deasemenea informatiile in Monitorul Oficial al Comunitatilor Europene.3. Pe baza infromatiilor comunicate de Secretariatul General al Consiliului, Comisia va prezenta, cel mai tarziu oana in 31.12.2004, un raport Parlamentului European si Consiliului cu privire la functionarea prezentei Decizii Cadru, impreuna cu propunerile legislative, daca este cazul.4. In a doua jumatate a anului 2003 Consiliul va desfasura o verificare, in special a aplicarii practice, a prevederilor prezentei Decizii Cadru de catre Statele Membre precum si a functionarii Sistemului de Informatii Schengen.

Articolul 35Intrarea in vigoarePrezenta Decizie Cadru va intra in vigoare in a 20-a zi ce urmeaza celei a publicarii sale in Monitorul Oficial al Comunitatilor Europene.

Dat la Luxembourg, 13.06.2002

Pentru ConsiliuPresedinteM. Rajoy Brey

(1) (2) Opinie prezentata in 09.01.2002(nepublicata inca in MO).

66



(3)(4)(5)(6)(7)(8) Actiunea Comuna a Consiliului 98/428/JHA din 29.06.1998 privind crearea unei Retele Judiciare Europene (9) Decizia Consiliului 2002/187/JHA din 28.02.2002 de constituire a Eurojust in vederea consolidarii luptei impotriva crimei grave

ANEXAMANDAT DE ARESTARE EUROPEAN (1)Prezentul mandat a fost emis de o autoritate judiciara competenta. Solicit ca persoana mentionata mai jos sa fie arestata sau predata in scopul efectuarii urmaririi penal sau executarii unei sentine privative de libertate sau a unei dispozitii de detentie.>PC FILE=’L_2002190EN.001401.TIF’>>PC FILE=’L_2002190EN.001501.TIF’>>PC FILE=’L_2002190EN.001601.TIF’>>PC FILE=’L_2002190EN.001701.TIF’>>PC FILE=’L_2002190EN.001801.TIF’>

(1) Prezentul mandat trebuie scris sau tradus in una din limbile oficiale ale Statului Membru executor, cand acel Stat este cunoscut, sau in orice alta limba accepatat de acel Stat.

Declaratiile facute de unele State Membre la adoptarea Deciziei Cadru.Declaratii cu privire la Articolul 32Declaratia Frantei :Conform Articolului 32 al Decizie Cadru privinf mandat de arestare european si procedurile de predare intre Statele Membre, Franta declara ca va continua sa trateze cererile referitoare la acte comise inainte de 1 Noiembrie 1993, data intrarii in vigoare a Tratatului Uniunii Europene semnat la Maastricht in data de 7 Februarie 1992, in conformitate cu sistemul de extradare aplicabil inainte de 1 Ianuarie 2004.Declaratia Italiei :Italia va continua sa trateze in conformitate cu regulile de extradare in vigoare toate cererile referitoare la acte comise inainte de data intrarii in vigoare a decizie cadru privind mandatul de arestare european, confrom prevederilor Articolului 32 al acesteia.Declaratia Austriei :Conform Articolului 32 din decizia cadru privind mandatul de arestare european si procedurile de predare intre Statele Membre, Austria declara ca in calitate de Stat Membruex va continua sa trateze cererile referitoare la acre sanctionabile comise inainte de data intrarii in vigoare a decizie cadru in conformitate cu sistemul de extradare aplicabil inainte de acea data.Declaratii prevazute la Articolul 13(4)Declaratia Belgiei :Consimtamantul persoanei in chestiune la predarea sa poate fi revocat pana la data predarii.Declaratia Danemarcei :Consimtamantul la predare si renuntarea expresa la dreptul la regula de specialitate pot fi revocate in conformitate cu regulile corespunzatoare aplicabile in orice moment in conformitate cu legea daneza.Declaratia Irlandei :In Irlanda, consimtamantul la predare si, unde este cazul, renuntarea expresa la dreptul la regula de ‘specialitate’ mentionata la Articolul 27(2) pot fi revocate. Consimtamantul poate fi revocat in conformitate cu legea interna pana le executarea predarii.Declaratia Finlandei :In Finlanda, consimtamantul la predare si, unde este cazul, renuntarea expresa la dreptul la regula de ‘specialitate’ mentionata la Articolul 27(2) pot fi revocate. Consimtamantul poate fi revocat in conformitate cu legea interna pana le executarea predarii.

67



Declaratia Suediei :Consimtamantul sau renuntarea in intelesul Articolului 13(1) pot fi revocate de catre parte a carei predare a fost solicitata. Revocarea trebuie sa aiba loc inainte de executarea deciziei de predare.

ANEXA III 1

Formulare de cereri de asistenţă judiciară

În limba română

ROMÂNIA

………………………………………… (Denumirea autorităţii judiciare emitente)Tel.: ……… ; Fax: ………….. ………………………………………...... (Adresa)

CERERE DE ASISTENŢĂ JUDICIARĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ

1. Obiect: …………….(se va menţiona după caz, comisie rogatorie, comunicare acte de procedură, etc.)

2. Autoritatea judiciară solicitată: 2.1. Autoritatea judiciară competentă pentru …………………… (localitatea în care îşi are domiciliul persoana căreia trebuie să-i fie înmânate actele etc. )

2.2. Nr. ref. …………………….( se va completa numărul de referinţă al autorităţii judiciare solicitate)

3. Autoritatea judiciară solicitantă: 3.1. …………………….. (se completează denumirea autorităţii judiciare române competente astfel cum este definită potrivit art. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală )

3.2. Nr. ref. ………………( se va completa cu numărul de referinţă al lucrării autorităţii judiciare solicitante)

3.3. Dosar nr. ……………………………………………………………………………………

3.4. Termen de judecată: …………………( se va completa dacă este cazul)

3.5. Împotriva ……………………………….. ( se va completa numele persoanei care face obiectul anchetei penale)

1 □ 2□ 3□ 4□ 5□ 6□ 7□ 8□ 9□ 10□ 11□ (se va bifa numărul de persoane împotriva cărora se desfăşoară cauza penală )

68



4. Urgenţă □ da Această cerere are caracter urgent pentru următoarele motive ………………………………….□ nu

5. Temeiul juridic al cererii (Se va bifa convenţia aplicabilă în cazul specific pentru care se solicită asistenţa; convenţiile sunt menţionate cu titlu exemplificativ, autoritatea judiciară emitentă a cererii de asistenţă judiciară urmând să completeze lista de mai jos, menţionând titlul convenţiei multilaterale – alta decât cele precizate mai jos – sau bilaterale în temeiul căreia se solicită asistenţă, în funcţie de situaţie):

5.1. Convenţii multilaterale□ Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959.□ Protocolul adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptat la Strasbourg la 17 martie 1978.□ Al doilea Protocol adiţional Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptat la Strasbourg la 8 noiembrie 2001.□ Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1977.

□ Convenţia ONU contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, întocmită la Viena la 20 decembrie 1988

□ Convenţia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990.

□ Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciară în materie penală între Statele Membre ale Uniunii Europene.

□ Alte convenţii multilaterale ………………………………… (a se menţiona titlul convenţiei)

5.2. Convenţii bilaterale: ………………………………………. (a se menţiona titlul convenţiei)

6. Încadrarea juridică a faptei :……………………………………………………

7. Expunerea sumară a faptei : ……………………………………………………

8. Activitatea solicitată :

□ localizarea şi identificarea persoanelor/obiectelor□ măsuri provizorii în vederea protejării mijloacelor de probă, menţinerii unei situaţii existente sau protejării unor interese□ ascultarea inculpatului□ ascultarea de parte vătămată/parte civilă/parte responsabilă civilmente/martori/experţi □ percheziţia□ ridicarea de obiecte□ sechestru□ remitere de obiecte şi dosare □ audieri prin videoconferinţă□ transmiterea spontană de informaţii□ interceptări şi înregistrări audio şi/sau video□ livrări supravegheate □ anchete sub acoperire□ înfăţişarea martorilor, experţilor şi a persoanelor deţinute

69



□ comunicarea acte de procedură□ altele …………………………………………………….. ( se va specifica activitatea solicitată, în situaţia în care nu se regăseşte printre cele sus menţionate)

8.1. Informaţii suplimentare cu privire la activitatea solicitată ………………………………………… ( în funcţie de activitatea solicitată, se vor indica elemente suplimentare, spre exemplu: numele şi data naşterii persoanei care urmează să fie ascultată, dacă persoana în cauză este inculpat, martor, parte vătămată, adresa unde urmează să se efectueze percheziţia sau ridicarea de obiecte, etc.

În cazul în care se va solicita interceptarea şi înregistrarea audio/video se va confirma emiterea unui ordin sau un mandat obişnuit de interceptarea în cadrul unei anchete penale, informaţii care să permită identificarea ţintei interceptării, se va specifica obiectul anchetei penale, durata dorită pentru interceptare, date tehnice, în special referitoare la numărul de conectare la reţea, pentru a putea permite prelucrarea cererii)

8.2. Legătura dintre fapte şi activitatea solicitată ……………………….( dacă se va solicita o măsură coercitivă se va explica necesitatea aplicării unei astfel de măsuri)

8.3. Activitatea solicitată se va executa după cum urmează: …………………………( se va coordona, dacă este cazul, executarea activităţii solicitate, se va indica prezenţa unui avocat, a unei a treia persoane pentru confruntare, notificări sau comunicări care trebuie efectuate)

8.4. Transmiterea parţială ……………………….(se va specifica dacă se solicită transmiterea parţială a documentelor, la ce interval de timp sau după executarea cărei activităţi)

9. Următoarele persoane vor fi prezente la efectuarea activităţii care face obiectul cererii de asistenţă judiciară: …………………………………………………………………………………………..

10. Cererea de asistenţă judiciară este confidenţială pentru următoarele motive:…………………………………………………………………………………………...

11. Autorităţi judiciare şi servicii de poliţie implicate:

□Ofiţer de legătură□Magistrat de legătură□E.J.N. – punct de contact□OLAF□EUROPOL□EUROJUST□INTERPOL

12. Anexe: □ cover note□dispoziţii legale aplicabile□altele

Semnătura magistratului care solicită asistenţă judiciară internaţională şi ştampila autorităţii judiciare române solicitante

În limba engleză

ROMÂNIA

………………………………………… ( the requesting judicial authority )Tel.: ……… ; Fax: ………….. ………………………………………...... ( the address )

70



REQUEST FOR MUTUAL LEGAL ASSISTANCE IN CRIMINAL MATTERS

1. Object: ………………………………………………………………...

2. Requested judicial authority: 2.1. Judicial authority competent for ……………………….. …………………………………

2.2. Your ref. …. …………………………………………………………………………………...

3. Requesting judicial authority:

3.1. The Romanian judicial Authority …………………….. ………………………………

3.2. Our ref. ……………………………………………………………………………………

3.6. Proceeding no. . …………………………………………………………………………..

3.7. Date of the next audience …………………………………………………………………

3.8. Against ……………………………………………………………………………………..

1 □ 2□ 3□ 4□ 5□ 6□ 7□ 8□ 9□ 10□ 11□ (select the number of concerned persons)

4. Urgency□yes

This request is urgency for the following reasons……………………………………………………

□no

5. Applied conventions:

5.1. Multilateral conventions □ European Convention of 20 April 1959 on mutual assistance in criminal matters.

□ Additional Protocol to the European Convention on mutual assistance in criminal Matters, Strasbourg, March 17, 1978

1.1 □ Second Additional Protocol to the European Convention on mutual assistance in criminal

matters, Strasbourg, November 8, 2001.

□ European Convention on the suppression of terrorism, Strasbourg, January 27, 1977.

□ United Nations Convention against illicit traffic in narcotic drugs, Vienna, December 20, 1988

□ Convention on laundering, search, seizure and confiscation of the proceeds of crime Strasbourg, November 8, 1990.

□ European Union convention on mutual assistance in criminal matters of 29 May 2000 □ Other multilateral conventions …………………………………………………………..

71



5.2. Bilateral conventions : …………………………………………………………………...

9. Legal qualification of the facts : ………………………………………………..

10. Statement of the facts: ………………………………………………………….

11. Requested activities :

□ locating and identifying persons and articles□ provisional measures to preserve evidence, to maintain an existing situation or to protect threatened interests □ hearing a defendant □ hearing an injured party, hearing others parties, witnesses and experts/ confruntation□ searches□ seizure□ sequestration □ transmission of documents or files□ hearing by video conference□ spontaneous transmission of informations□ interception of telecommunications □ controlled delivers □ covert investigations□ appearance of the witnesses, experts and prosecuted persons□ service of writs and records of judicial verdicts□ others …………………………………………………….. ……………………………….

11.1. Specification of requested activities

11.2. Link between the facts and the requested activities ……………………………………

11.3. The activities requested are to executed as follows: ……………………………………

11.4. Partial transmission………………………………………………………………………

9. The following person are to be present: ……………………………………………………………...

10. The request is confidential for the following reasons: …………………………...

11. Involved judicial and police services:……………………………………………..

□Liaison officer : □Liaison magistrate : □E.J.N. – contact point : □OLAF :□EUROPOL:□EUROJUST:□INTERPOL:

12. Anexes: □ cover note

72



□ legislation□ other……………………………

Undersigned ………

În limba franceză

ROUMANIE

………………………………………… (Autorite judiciaire requérante )Tel.: ……… ; Fax: ………….. ………………………………………...... (adresse)

DEMANDE DÈNTRAIDE JUDICIAIRE EN MATIÈRE PÉNALE

1. Objet: ....................................................................................................................

2. Autorité judiciaire requise: 2.1. Autorité judiciaire compétente pour ……………………………………………………….

2.2. Votre référence ………………………………………………………………………………

3. Autorité judiciaire requerrant: 3.1. Autorité judiciaire roumaine compétente: …………………………………………………

3.9. Notre référence ……………………………………………………………………………

3.10. Procédure no. ……………………………………………………………………………….

3.11. Audience ...............................................................................................................................

3.12. A l’ encontre de ……………………………………………………………………………………..

1 □ 2□ 3□ 4□ 5□ 6□ 7□ 8□ 9□ 10□ 11□ (sélectionnez le nombre de personnes concernes)

4. Urgence□ oui La présente demande est urgente pour les raisons suivantes ………………………………………□ non

5. Conventions appliquées :

5.1. Conventions multilatérale □ Convention européenne dèntraide judiciaire en matière pénale, Strasbourg, le 20 Avril, 1959.□ Protocole Additionnel de 1978 à la Convention européenne dèntraide judiciaire en matière pénale, Strasbourg, le 17 Mars, 1978.

73



□ Deuxième Protocole à la Convention européenne dèntraide judiciaire en matière pénale, Strasbourg, le 8 Novembre 2001□ Convention européenne pour la répression du terrorisme, le 27 Janvier, 1977.

□ Conventions des Nations Unies contre le trafic illicite des stupéfiantes, le 20 Décembre, 1988

□ Convention relative au blanchiment, au dépistage, à la saisie et à la confiscation des produits du crime, Strasbourg, le 8 Novembre, 1990.

□ Convention relative à lèntraide judiciaire en matière pénale entre les états membres de lÙnion Européenne du 29 mai 2000 .

□ Autres conventions multilatérales ………………………………………………………..

5.2. Conventions bilatérales: ……………………………………………………………………

12. Qualification juridique des faits :……………………………………………….

13. Exposé des faits :…………………………………………………………………

14. Mesures demandées :

□ localisation et identification des personnes/objets□ mesures provisoires en vue de préserver des moyens de preuve, de maintenir une situation existante, ou de protéger des intérêts juridiques menacés.□ audience de lìnculpe□ audience de la partie laissée / la partie civile / les témoins / les experts □ perquisition□ saisie□ séquestration□ remise des dossiers ou des documents □ audition par vidéo conférence □ la transmission spontanée d'informations□ interception de telecommunication □ livraison surveillée□ enquêtes discrètes □ comparution de témoins, experts et personnes poursuivies□ communiquer des pièces à conviction, des dossiers ou des documents□ autres …………………………………………………….. ………………………………..

14.1. Précisions concernant les mesures demandées : ………………………………………..

14.2.Lien entre les faits et le mesures demandées : …………………………………………..

14.3. Les mesures demandées doivent être exécutes de la manière suivante : ……………...

14.4. Transmission partielle : ………………………………………………………………….

9. Les personnes suivantes doivent être présentes : …………………………………..

10. La demande est confidentielle pour les raisons suivantes :………………………

74



11. Autorités judiciaires et services de police concernées :

□Officier de liaison□Magistrat de liaison□Point du contact du RJE□OLAF□EUROPOL□EUROJUST□INTERPOL

12. Annexes □ note de transmission□ législation□ autres

Signature du magistrat Sceau

ANEXA III 2

Textele Convenţiei şi Protocolului în originalul în limba engleză

CONVENTIONestablished by the Council in accordance with Article 34 of the Treaty on European Union, on Mutual Assistance in Criminal Matters between the Member States of the European UnionTHE HIGH CONTRACTING PARTIES to this Convention, Member States of the European Union,REFERRING to the Council Act establishing the Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters between the Member States of the European Union,WISHING to improve judicial cooperation in criminal matters between the Member States of the Union, without prejudice to the rules protecting individual freedom,POINTING OUT the Member States' common interest in ensuring that mutual assistance between the Member States is provided in a fast and efficient manner compatible with the basic principles of their national law, and in compliance with the individual rights and principles of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, signed in Rome on 4 November 1950,EXPRESSING their confidence in the structure and functioning of their legal systems and in the ability of all Member States to guarantee a fair trial,RESOLVED to supplement the European Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters of 20 April 1959 and other Conventions in force in this area, by a Convention of the European Union,RECOGNISING that the provisions of those Conventions remain applicable for all matters not covered by this Convention,CONSIDERING that the Member States attach importance to strengthening judicial cooperation, while continuing to apply the principle of proportionality,RECALLING that this Convention regulates mutual assistance in criminal matters, based on the principles of the Convention of 20 April 1959,WHEREAS, however, Article 20 of this Convention covers certain specific situations concerning interception of telecommunications, without having any implications with regard to other such situations outside the scope of the Convention,WHEREAS the general principles of international law apply in situations which are not covered by this Convention,RECOGNISING that this Convention does not affect the exercise of the responsibilities incumbent upon Member States with regard do the maintenance of law and order and the safeguarding of internal security, and that it is a matter for each Member State to determine, in accordance with Article 33 of

75



the Treaty on European Union, under which conditions it will maintain law and order and safeguard internal security,HAVE AGREED ON THE FOLLOWING PROVISIONS:TITLE IGENERAL PROVISIONSArticle 1Relationship to other conventions on mutual assistance1. The purpose of this Convention is to supplement the provisions and facilitate the application between the Member States of the European Union, of:(a) the European Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters of 20 April 1959, hereinafter referred to as the "European Mutual Assistance Convention"; (b) the Additional Protocol of 17 March 1978 to the European Mutual Assistance Convention; (c) the provisions on mutual assistance in criminal matters of the Convention of 19 June 1990 implementing the Schengen Agreement of 14 June 1985 on the gradual abolition of checks at common borders (hereinafter referred to as the "Schengen Implementation Convention") which are not repealed pursuant to Article 2(2); (d) Chapter 2 of the Treaty on Extradition and Mutual Assistance in Criminal Matters between the Kingdom of Belgium, the Grand Duchy of Luxembourg and the Kingdom of the Netherlands of 27 June 1962, as amended by the Protocol of 11 May 1974, (hereinafter referred to as the "Benelux Treaty"), in the context of relations between the Member States of the Benelux Economic Union.2. This Convention shall not affect the application of more favourable provisions in bilateral or multilateral agreements between Member States or, as provided for in Article 26(4) of the European Mutual Assistance Convention, arrangements in the field of mutual assistance in criminal matters agreed on the basis of uniform legislation or of a special system providing for the reciprocal application of measures of mutual assistance in their respective territories.

Article 2Provisions relating to the Schengen acquis1. The provisions of Articles 3, 5, 6, 7, 12 and 23 and, to the extent relevant to Article 12, of Articles 15 and 16, to the extent relevant to the Articles referred to, of Article 1 constitute measures amending or building upon the provisions referred to in Annex A to the Agreement concluded by the Council of the European Union and the Republic of Iceland and the Kingdom of Norway concerning the latters' association with the implementation, application and development of the Schengen acquis(1).2. The provisions of Articles 49(a), 52, 53 and 73 of the Schengen Implementation Convention are hereby repealed.

Article 3Proceedings in connection with which mutual assistance is also to be afforded1. Mutual assistance shall also be afforded in proceedings brought by the administrative authorities in respect of acts which are punishable under the national law of the requesting or the requested Member State, or both, by virtue of being infringements of the rules of law, and where the decision may give rise to proceedings before a court having jurisdiction in particular in criminal matters.2. Mutual assistance shall also be afforded in connection with criminal proceedings and proceedings as referred to in paragraph 1 which relate to offences or infringements for which a legal person may be held liable in the requesting Member State.

Article 4Formalities and procedures in the execution of requests for mutual assistance1. Where mutual assistance is afforded, the requested Member State shall comply with the formalities and procedures expressly indicated by the requesting Member State, unless otherwise provided in this Convention and provided that such formalities and procedures are not contrary to the fundamental principles of law in the requested Member State.2. The requested Member State shall execute the request for assistance as soon as possible, taking as full account as possible of the procedural deadlines and other deadlines indicated by the requesting

76



Member State. The requesting Member State shall explain the reasons for the deadline.3. If the request cannot, or cannot fully, be executed in accordance with the requirements set by the requesting Member State, the authorities of the requested Member State shall promptly inform the authorities of the requesting Member State and indicate the conditions under which it might be possible to execute the request. The authorities of the requesting and the requested Member State may subsequently agree on further action to be taken concerning the request, where necessary by making such action subject to the fulfilment of those conditions.4. If it is foreseeable that the deadline set by the requesting Member State for executing its request cannot be met, and if the reasons referred to in paragraph 2, second sentence, indicate explicitly that any delay will lead to substantial impairment of the proceedings being conducted in the requesting Member State, the authorities of the requested Member State shall promptly indicate the estimated time needed for execution of the request. The authorities of the requesting Member State shall promptly indicate whether the request is to be upheld nonetheless. The authorities of the requesting and requested Member States may subsequently agree on further action to be taken concerning the request.

Article 5Sending and service of procedural documents1. Each Member State shall send procedural documents intended for persons who are in the territory of another Member State to them directly by post.2. Procedural documents may be sent via the competent authorities of the requested Member State only if:(a) the address of the person for whom the document is intended is unknown or uncertain; or(b) the relevant procedural law of the requesting Member State requires proof of service of the document on the addressee, other than proof that can be obtained by post; or(c) it has not been possible to serve the document by post; or(d) the requesting Member State has justified reasons for considering that dispatch by post will be ineffective or is inappropriate.3. Where there is reason to believe that the addressee does not understand the language in which the document is drawn up, the document, or at least the important passages thereof, must be translated into (one of) the language(s) of the Member State in the territory of which the addressee is staying. If the authority by which the procedural document was issued knows that the addressee understands only some other language, the document, or at least the important passages thereof, must be translated into that other language.4. All procedural documents shall be accompanied by a report stating that the addressee may obtain information from the authority by which the document was issued or from other authorities in that Member State regarding his or her rights and obligations concerning the document. Paragraph 3 shall also apply to that report.5. This Article shall not affect the application of Articles 8, 9 and 12 of the European Mutual Assistance Convention and Articles 32, 34 and 35 of the Benelux Treaty.

Article 6Transmission of requests for mutual assistance1. Requests for mutual assistance and spontaneous exchanges of information referred to in Article 7 shall be made in writing, or by any means capable of producing a written record under conditions allowing the receiving Member State to establish authenticity. Such requests shall be made directly between judicial authorities with territorial competence for initiating and executing them, and shall be returned through the same channels unless otherwise specified in this Article.Any information laid by a Member State with a view to proceedings before the courts of another Member State within the meaning of Article 21 of the European Mutual Assistance Convention and Article 42 of the Benelux Treaty may be the subject of direct communications between the competent judicial authorities.2. Paragraph 1 shall not prejudice the possibility of requests being sent or returned in specific cases:(a) between a central authority of a Member State and a central authority of another Member State; or

77



(b) between a judicial authority of one Member State and a central authority of another Member State.3. Notwithstanding paragraph 1, the United Kingdom and Ireland, respectively, may, when giving the notification provided for in Article 27(2), declare that requests and communications to it, as specified in the declaration, must be sent via its central authority. These Member States may at any time by a further declaration limit the scope of such a declaration for the purpose of giving greater effect to paragraph 1. They shall do so when the provisions on mutual assistance of the Schengen Implementation Convention are put into effect for them.Any Member State may apply the principle of reciprocity in relation to the declarations referred to above.4. Any request for mutual assistance may, in case of urgency, be made via the International Criminal Police Organisation (Interpol) or any body competent under provisions adopted pursuant to the Treaty on European Union.5. Where, in respect of requests pursuant to Articles 12, 13 or 14, the competent authority is a judicial authority or a central authority in one Member State and a police or customs authority in the other Member State, requests may be made and answered directly between these authorities. Paragraph 4 shall apply to these contacts.6. Where, in respect of requests for mutual assistance in relation to proceedings as envisaged in Article 3(1), the competent authority is a judicial authority or a central authority in one Member State and an administrative authority in the other Member State, requests may be made and answered directly between these authorities.7. Any Member State may declare, when giving the notification provided for in Article 27(2), that it is not bound by the first sentence of paragraph 5 or by paragraph 6 of this Article, or both or that it will apply those provisions only under certain conditions which it shall specify. Such a declaration may be withdrawn or amended at any time.8. The following requests or communications shall be made through the central authorities of the Member States:(a) requests for temporary transfer or transit of persons held in custody as referred to in Article 9 of this Convention, in Article 11 of the European Mutual Assistance Convention and in Article 33 of the Benelux Treaty; (b) notices of information from judicial records as referred to in Article 22 of the European Mutual Assistance Convention and Article 43 of the Benelux Treaty. However, requests for copies of convictions and measures as referred to in Article 4 of the Additional Protocol to the European Mutual Assistance Convention may be made directly to the competent authorities.

Article 7Spontaneous exchange of information1. Within the limits of their national law, the competent authorities of the Member States may exchange information, without a request to that effect, relating to criminal offences and the infringements of rules of law referred to in Article 3(1), the punishment or handling of which falls within the competence of the receiving authority at the time the information is provided.2. The providing authority may, pursuant to its national law, impose conditions on the use of such information by the receiving authority.3. The receiving authority shall be bound by those conditions.

TITLE IIREQUEST FOR CERTAIN SPECIFIC FORMS OF MUTUAL ASSISTANCEArticle 8Restitution1. At the request of the requesting Member State and without prejudice to the rights of bona fide third parties, the requested Member State may place articles obtained by criminal means at the disposal of the requesting State with a view to their return to their rightful owners.2. In applying Articles 3 and 6 of the European Mutual Assistance Convention and Articles 24(2) and 29 of the Benelux Treaty, the requested Member State may waive the return of articles either before or after handling them over to the requesting Member State if the restitution of such articles to the

78



rightful owner may be facilitated thereby. The rights of bona fide third parties shall not be affected.3. In the event of a waiver before handing over the articles to the requesting Member State, the requested Member State shall exercise no security right or other right of recourse under tax or customs legislation in respect of these articles.A waiver as referred to in paragraph 2 shall be without prejudice to the right of the requested Member State to collect taxes or duties from the rightful owner.

Article 9Temporary transfer of persons held in custody for purpose of investigation1. Where there is agreement between the competent authorities of the Member States concerned, a Member State which has requested an investigation for which the presence of the person held in custody on its own territory is required may temporarily transfer that person to the territory of the Member State in which the investigation is to take place.2. The agreement shall cover the arrangements for the temporary transfer of the person and the date by which he or she must be returned to the territory of the requesting Member State.3. Where consent to the transfer is required from the person concerned, a statement of consent or a copy thereof shall be provided promptly to the requested Member State.4. The period of custody in the territory of the requested Member State shall be deducted from the period of detention which the person concerned is or will be obliged to undergo in the territory of the requesting Member State.5. The provisions of Articles 11(2) and (3), 12 and 20 of the European Mutual Assistance Convention shall apply mutatis mutandis to this Article.6. When giving the notification provided for in Article 27(2), each Member State may declare that, before an agreement is reached under paragraph 1 of this Article, the consent referred to in paragraph 3 of this Article will be required or will be required under certain conditions indicated in the declaration.

Article 10Hearing by videoconference1. If a person is in one Member State's territory and has to be heard as a witness or expert by the judicial authorities of another Member State, the latter may, where it is not desirable or possible for the person to be heard to appear in its territory in person, request that the hearing take place by videoconference, as provided for in paragraphs 2 to 8.2. The requested Member State shall agree to the hearing by videoconference provided that the use of the videoconference is not contrary to fundamental principles of its law and on condition that it has the technical means to carry out the hearing. If the requested Member State has no access to the technical means for videoconferencing, such means may be made available to it by the requesting Member State by mutual agreement.3. Requests for a hearing by videoconference shall contain, in addition to the information referred to in Article 14 of the European Mutual Assistance Convention and Article 37 of the Benelux Treaty, the reason why it is not desirable or possible for the witness or expert to attend in person, the name of the judicial authority and of the persons who will be conducting the hearing.4. The judicial authority of the requested Member State shall summon the person concerned to appear in accordance with the forms laid down by its law.5. With reference to hearing by videoconference, the following rules shall apply:(a) a judicial authority of the requested Member State shall be present during the hearing, where necessary assisted by an interpreter, and shall also be responsible for ensuring both the identification of the person to be heard and respect for the fundamental principles of the law of the requested Member State. If the judicial authority of the requested Member State is of the view that during the hearing the fundamental principles of the law of the requested Member State are being infringed, it shall immediately take the necessary measures to ensure that the hearing continues in accordance with the said principles; (b) measures for the protection of the person to be heard shall be agreed, where necessary, between the competent authorities of the requesting and the requested Member States; (c) the hearing shall be conducted directly by, or under the direction of, the judicial authority of the

79



requesting Member State in accordance with its own laws; (d) at the request of the requesting Member State or the person to be heard the requested Member State shall ensure that the person to be heard is assisted by an interpreter, if necessary; (e) the person to be heard may claim the right not to testify which would accrue to him or her under the law of either the requested or the requesting Member State.6. Without prejudice to any measures agreed for the protection of the persons, the judicial authority of the requested Member State shall on the conclusion of the hearing draw up minutes indicating the date and place of the hearing, the identity of the person heard, the identities and functions of all other persons in the requested Member State participating in the hearing, any oaths taken and the technical conditions under which the hearing took place. The document shall be forwarded by the competent authority of the requested Member State to the competent authority of the requesting Member State.7. The cost of establishing the video link, costs related to the servicing of the video link in the requested Member State, the remuneration of interpreters provided by it and allowances to witnesses and experts and their travelling expenses in the requested Member State shall be refunded by the requesting Member State to the requested Member State, unless the latter waives the refunding of all or some of these expenses.8. Each Member State shall take the necessary measures to ensure that, where witnesses or experts are being heard within its territory in accordance with this Article and refuse to testify when under an obligation to testify or do not testify according to the truth, its national law applies in the same way as if the hearing took place in a national procedure.9. Member States may at their discretion also apply the provisions of this Article, where appropriate and with the agreement of their competent judicial authorities, to hearings by videoconference involving an accused person. In this case, the decision to hold the videoconference, and the manner in which the videoconference shall be carried out, shall be subject to agreement between the Member States concerned, in accordance with their national law and relevant international instruments, including the 1950 European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms.Any Member State may, when giving its notification pursuant to Article 27(2), declare that it will not apply the first subparagraph. Such a declaration may be withdrawn at any time.Hearings shall only be carried out with the consent of the accused person. Such rules as may prove to be necessary, with a view to the protection of the rights of accused persons, shall be adopted by the Council in a legally binding instrument.

Article 11Hearing of witnesses and experts by telephone conference1. If a person is one Member State's territory and has to be heard as a witness or expert by judicial authorities of another Member State, the latter may, where its national law so provides, request assistance of the former Member State to enable the hearing to take place by telephone conference, as provided for in paragraphs 2 to 5.2. A hearing may be conducted by telephone conference only if the witness or expert agrees that the hearing take place by that method.3. The requested Member State shall agree to the hearing by telephone conference where this is not contrary to fundamental principles of its law.4. A request for a hearing by telephone conference shall contain, in addition to the information referred to in Article 14 of the European Mutual Assistance Convention and Article 37 of the Benelux Treaty, the name of the judicial authority and of the persons who will be conducting the hearing and an indication that the witness or expert is willing to take part in a hearing by telephone conference.5. The practical arrangements regarding the hearing shall be agreed between the Member States concerned. When agreeing such arrangements, the requested Member State shall undertake to:(a) notify the witness or expert concerned of the time and the venue of the hearing; (b) ensure the identification of the witness or expert; (c) verify that the witness or expert agrees to the hearing by telephone conference.The requested Member State may make its agreement subject, fully or in part, to the relevant provisions of Article 10(5) and (8). Unless otherwise agreed, the provisions of Article 10(7) shall

80



apply mutatis mutandis.

Article 12Controlled deliveries1. Each Member State shall undertake to ensure that, at the request of another Member State, controlled deliveries may be permitted on its territory in the framework of criminal investigations into extraditable offences.2. The decision to carry out controlled deliveries shall be taken in each individual case by the competent authorities of the requested Member State, with due regard for the national law of that Member State.3. Controlled deliveries shall take place in accordance with the procedures of the requested Member State. The right to act and to direct and control operations shall lie with the competent authorities of that Member State.

Article 13Joint investigation teams1. By mutual agreement, the competent authorities of two or more Member States may set up a joint investigation team for a specific purpose and a limited period, which may be extended by mutual consent, to carry out criminal investigations in one or more of the Member States setting up the team. The composition of the team shall be set out in the agreement.A joint investigation team may, in particular, be set up where:(a) a Member State's investigations into criminal offences require difficult and demanding investigations having links with other Member States; (b) a number of Member States are conducting investigations into criminal offences in which the circumstances of the case necessitate coordinated, concerted action in the Member States involved.A request for the setting up of a joint investigation team may be made by any of the Member States concerned. The team shall be set up in one of the Member States in which the investigations are expected to be carried out.2. In addition to the information referred to in the relevant provisions of Article 14 of the European Mutual Assistance Convention and Article 37 of the Benelux Treaty, requests for the setting up of a joint investigation team shall include proposals for the composition of the team.3. A joint investigation team shall operate in the territory of the Member States setting up the team under the following general conditions:(a) the leader of the team shall be a representative of the competent authority participating in criminal investigations from the Member State in which the team operates. The leader of the team shall act within the limits of his or her competence under national law; (b) the team shall carry out its operations in accordance with the law of the Member State in which it operates. The members of the team shall carry out their tasks under the leadership of the person referred to in subparagraph (a), taking into account the conditions set by their own authorities in the agreement on setting up the team; (c) the Member State in which the team operates shall make the necessary organisational arrangements for it to do so.4. In this Article, members of the joint investigation team from Member States other than the Member State in which the team operates are referred to as being "seconded" to the team.5. Seconded members of the joint investigation team shall be entitled to be present when investigative measures are taken in the Member State of operation. However, the leader of the team may, for particular reasons, in accordance with the law of the Member State where the team operates, decide otherwise.6. Seconded members of the joint investigation team may, in accordance with the law of the Member State where the team operates, be entrusted by the leader of the team with the task of taking certain investigative measures where this has been approved by the competent authorities of the Member State of operation and the seconding Member State.7. Where the joint investigation team needs investigative measures to be taken in one of the Member States setting up the team, members seconded to the team by that Member State may request their own

81



competent authorities to take those measures. Those measures shall be considered in that Member State under the conditions which would apply if they were requested in a national investigation.8. Where the joint investigation team needs assistance from a Member State other than those which have set up the team, or from a third State, the request for assistance may be made by the competent authorities of the State of operations to the competent authorities of the other State concerned in accordance with the relevant instruments or arrangements.9. A member of the joint investigation team may, in accordance with his or her national law and within the limits of his or her competence, provide the team with information available in the Member State which has seconded him or her for the purpose of the criminal investigations conducted by the team.10. Information lawfully obtained by a member or seconded member while part of a joint investigation team which is not otherwise available to the competent authorities of the Member States concerned may be used for the following purposes:(a) for the purposes for which the team has been set up; (b) subject to the prior consent of the Member State where the information became available, for detecting, investigation and prosecuting other criminal offences. Such consent may be withheld only in cases where such use would endanger criminal investigations in the Member State concerned or in respect of which that Member State could refuse mutual assistance; (c) for preventing an immediate and serious threat to public security, and without prejudice to subparagraph (b) if subsequently a criminal investigation is opened; (d) for other purposes to the extent that this is agreed between Member States setting up the team.11. This Article shall be without prejudice to any other existing provisions or arrangements on the setting up or operation of joint investigation teams.12. To the extent that the laws of the Member States concerned or the provisions of any legal instrument applicable between them permit, arrangements may be agreed for persons other than representatives of the competent authorities of the Member States setting up the joint investigation team to take part in the activities of the team. Such persons may, for example, include officials of bodies set up pursuant to the Treaty on European Union. The rights conferred upon the members or seconded members of the team by virtue of this Article shall not apply to these persons unless the agreement expressly states otherwise.

Article 14Covert investigations1. The requesting and the requested Member State may agree to assist one another in the conduct of investigations into crime by officers acting under covert or false identity (covert investigations).2. The decision on the request is taken in each individual case by the competent authorities of the requested Member State with due regard to its national law and procedures. The duration of the covert investigation, the detailed conditions, and the legal status of the officers concerned during covert investigations shall be agreed between the Member States with due regard to their national law and procedures.3. Covert investigations shall take place in accordance with the national law and procedures of the Member States on the territory of which the covert investigation takes place. The Member States involved shall cooperate to ensure that the covert investigation is prepared and supervised and to make arrangements for the security of the officers acting under covert or false identity.4. When giving the notification provided for in Article 27(2), any Member State may declare that it is not bound by this Article. Such a declaration may be withdrawn at any time.

Article 15Criminal liability regarding officialsDuring the operations referred to in Articles 12, 13 and 14, officials from a Member State other than the Member State of operation shall be regarded as officials of the Member State of operation with respect of offences committed against them or by them.

Article 16Civil liability regarding officials

82



1. Where, in accordance with Articles 12, 13 and 14, officials of a Member State are operating in another Member State, the first Member State shall be liable for any damage caused by them during their operations, in accordance with the law of the Member State in whose territory they are operating.2. The Member State in whose territory the damage referred to in paragraph 1 was caused shall make good such damage under the conditions applicable to damage caused by its own officials.3. The Member State whose officials have caused damage to any person in the territory of another Member State shall reimburse the latter in full any sums it has paid to the victims or persons entitled on their behalf.4. Without prejudice to the exercise of its rights vis-à-vis third parties and with the exception of paragraph 3, each Member State shall refrain in the case provided for in paragraph 1 from requesting reimbursement of damages it has sustained from another Member State.

TITLE IIIINTERCEPTION OF TELECOMMUNICATIONSArticle 17Authorities competent to order interception of telecommunicationsFor the purpose of the application of the provisions of Articles 18, 19 and 20, "competent authority" shall mean a judicial authority, or, where judicial authorities have no competence in the area covered by those provisions, an equivalent competent authority, specified pursuant to Article 24(1)(e) and acting for the purpose of a criminal investigation.

Article 18Requests for interception of telecommunications1. For the purpose of a criminal investigation, a competent authority in the requesting Member State may, in accordance with the requirements of its national law, make a request to a competent authority in the requested Member State for:(a) the interception and immediate transmission to the requesting Member State of telecommunications; or(b) the interception, recording and subsequent transmission to the requesting Member State of the recording of telecommunications.2. Requests under paragraph 1 may be made in relation to the use of means of telecommunications by the subject of the interception, if this subject is present in:(a) the requesting Member State and the requesting Member State needs the technical assistance of the requested Member State to intercept his or her communications; (b) the requesting Member State and his or her communications can be intercepted in that Member State; (c) a third Member State which has been informed pursuant to Article 20(2)(a) and the requesting Member State needs the technical assistance of the requested Member State to intercept his or her communications.3. By way of derogation from Article 14 of the European Mutual Assistance Convention and Article 37 of the Benelux Treaty, requests under this Article shall include the following:(a) an indication of the authority making the request; (b) confirmation that a lawful interception order or warrant has been issued in connection with a criminal investigation; (c) information for the purpose of identifying the subject of this interception; (d) an indication of the criminal conduct under investigation; (e) the desired duration of the interception; and(f) if possible, the provision of sufficient technical data, in particular the relevant network connection number, to ensure that the request can be met.4. In the case of a request pursuant to paragraph 2(b), a request shall also include a summary of the facts. The requested Member State may require any further information to enable it to decide whether the requested measure would be taken by it in a similar national case.5. The requested Member State shall undertake to comply with requests under paragraph 1(a):(a) in the case of a request pursuant to paragraph 2(a) and 2(c), on being provided with the information

83



in paragraph 3. The requested Member State may allow the interception to proceed without further formality; (b) in the case of a request pursuant to paragraph 2(b), on being provided with the information in paragraphs 3 and 4 and where the requested measure would be taken by it in a similar national case. The requested Member State may make its consent subject to any conditions which would have to be observed in a similar national case.6. Where immediate transmission is not possible, the requested Member State shall undertake to comply with requests under paragraph 1(b) on being provided with the information in paragraphs 3 and 4 and where the requested measure would be taken by it in a similar national case. The requested Member State may make its consent subject to any condition which would have to be observed in a similar national case.7. When giving the notification provided for in Article 27(2), any Member State may declare that it is bound by paragraph 6 only when it is unable to provide immediate transmission. In this case the other Member State may apply the principle of reciprocity.8. When making a request under paragraph 1(b), the requesting Member State may, where it has a particular reason to do so, also request a transcription of the recording. The requested Member State shall consider such requests in accordance with its national law and procedures.9. The Member State receiving the information provided under paragraphs 3 and 4 shall keep that information confidential in accordance with its national law.

Article 19Interceptions of telecommunications on national territory by the use of service providers1. Member States shall ensure that systems of telecommunications services operated via a gateway on their territory, which for the lawful interception of the communications of a subject present in another Member State are not directly accessible on the territory of the latter, may be made directly accessible for the lawful interception by that Member State through the intermediary of a designated service provider present on its territory.2. In the case referred to in paragraph 1, the competent authorities of a Member State shall be entitled, for the purposes of a criminal investigation and in accordance with applicable national law and provided that the subject of the interception is present in that Member State, to carry out the interception through the intermediary of a designated service provider present on its territory without involving the Member State on whose territory the gateway is located.3. Paragraph 2 shall also apply where the interception is carried out upon a request made pursuant to Article 18(2)(b).4. Nothing in this Article shall prevent a Member State from making a request to the Member State on whose territory the gateway is located for the lawful interception of telecommunications in accordance with Article 18, in particular where there is no intermediary in the requesting Member State.

Article 20Interception of telecommunications without the technical assistance of another Member State1. Without prejudice to the general principles of international law as well as to the provisions of Article 18(2)(c), the obligations under this Article shall apply to interception orders made or authorised by the competent authority of one Member State in the course of criminal investigations which present the characteristics of being an investigation following the commission of a specific criminal offence, including attempts in so far as they are criminalised under national law, in order to identify and arrest, charge, prosecute or deliver judgment on those responsible.2. Where for the purpose of a criminal investigation, the interception of telecommunications is authorised by the competent authority of one Member State (the "intercepting Member State"), and the telecommunication address of the subject specified in the interception order is being used on the territory of another Member State (the "notified Member State") from which no technical assistance is needed to carry out the interception, the intercepting Member State shall inform the notified Member State of the interception:(a) prior to the interception in cases where it knows when ordering the interception that the subject is on the territory of the notified Member State;

84



(b) in other cases, immediately after it becomes aware that the subject of the interception is on the territory of the notified Member State.3. The information to be notified by the intercepting Member State shall include:(a) an indication of the authority ordering the interception; (b) confirmation that a lawful interception order has been issued in connection with a criminal investigation; (c) information for the purpose of identifying the subject of the interception; (d) an indication of the criminal conduct under investigation; and(e) the expected duration of the interception.4. The following shall apply where a Member State is notified pursuant to paragraphs 2 and 3:(a) Upon receipt of the information provided under paragraph 3 the competent authority of the notified Member State shall, without delay, and at the latest within 96 hours, reply to the intercepting Member State, with a view to:(i) allowing the interception to be carried out or to be continued. The notified Member State may make its consent subject to any conditions which would have to be observed in a similar national case; (ii) requiring the interception not to be carried out or to be terminated where the interception would not be permissible pursuant to the national law of the notified Member State, or for the reasons specified in Article 2 of the European Mutual Assistance Convention. Where the notified Member State imposes such a requirement, it shall give reasons for its decision in writing; (iii) in cases referred to in point (ii), requiring that any material already intercepted while the subject was on its territory may not be used, or may only be used under conditions which it shall specify. The notified Member State shall inform the intercepting Member State of the reasons justifying the said conditions; (iv) requiring a short extension, of up to a maximum period of eight days, to the original 96-hour deadline, to be agreed with the intercepting Member State, in order to carry out internal procedures under its national law. The notified Member State shall communicate, in writing, to the intercepting Member State, the conditions which, pursuant to its national law, justify the requested extension of the deadline.(b) Until a decision has been taken by the notified Member State pursuant to points (i) or (ii) of subparagraph (a), the intercepting Member State:(i) may continue the interception; and(ii) may not use the material already intercepted, except:- if otherwise agreed between the Member States concerned; or- for taking urgent measures to prevent an immediate and serious threat to public security. The notified Member State shall be informed of any such use and the reasons justifying it.(c) The notified Member State may request a summary of the facts of the case and any further information necessary to enable it to decide whether interception would be authorised in a similar national case. Such a request does not affect the application of subparagraph (b), unless otherwise agreed between the notified Member State and the intercepting Member State.(d) The Member States shall take the necessary measures to ensure that a reply can be given within the 96-hour period. To this end they shall designate contact points, on duty twenty-four hours a day, and include them in their statements under Article 24(1)(e).5. The notified Member State shall keep the information provided under paragraph 3 confidential in accordance with its national law.6. Where the intercepting Member State is of the opinion that the information to be provided under paragraph 3 is of a particularly sensitive nature, it may be transmitted to the competent authority through a specific authority where that has been agreed on a bilateral basis between the Member States concerned.7. When giving its notification under Article 27(2), or at any time thereafter, any Member State may declare that it will not be necessary to provide it with information on interceptions as envisaged in this Article.

Article 21Responsibility for charges made by telecommunications operators

85



Costs which are incurred by telecommunications operators or service providers in executing requests pursuant to Article 18 shall be borne by the requesting Member State.

Article 22Bilateral arrangementsNothing in this Title shall preclude any bilateral or multilateral arrangements between Member States for the purpose of facilitating the exploitation of present and future technical possibilities regarding the lawful interception of telecommunications.

TITLE IVArticle 23Personal data protection1. Personal data communicated under this Convention may be used by the Member State to which they have been transferred:(a) for the purpose of proceedings to which this Convention applies; (b) for other judicial and administrative proceedings directly related to proceedings referred to under point (a); (c) for preventing an immediate and serious threat to public security; (d) for any other purpose, only with the prior consent of the communicating Member State, unless the Member State concerned has obtained the consent of the data subject.2. This Article shall also apply to personal data not communicated but obtained otherwise under this Convention.3. In the circumstances of the particular case, the communicating Member State may require the Member State to which the personal data have been transferred to give information on the use made of the data.4. Where conditions on the use of personal data have been imposed pursuant to Articles 7(2), 18(5)(b), 18(6) or 20(4), these conditions shall prevail. Where no such conditions have been imposed, this Article shall apply.5. The provisions of Article 13(10) shall take precedence over this Article regarding information obtained under Article 13.6. This Article does not apply to personal data obtained by a Member State under this Convention and originating from that Member State.7. Luxembourg may, when signing the Convention, declare that where personal data are communicated by Luxembourg under this Convention to another Member State, the following applies:Luxembourg may, subject to paragraph 1(c), in the circumstances of a particular case require that unless that Member State concerned has obtained the consent of the data subject, the personal data may only be used for the purposes referred to in paragraph 1(a) and (b) with the prior consent of Luxembourg in respect of proceedings for which Luxembourg could have refused or limited the transmission or use of the personal data in accordance with the provisions of this Convention or the instruments referred to in Article 1.If, in a particular case, Luxembourg refuses to give its consent to a request from a Member State pursuant to the provisions of paragraph 1, it must give reasons for its decision in writing.

TITLE VFINAL PROVISIONSArticle 24Statements1. When giving the notification referred to in Article 27(2), each Member State shall make a statement naming the authorities which, in addition to those already indicated in the European Mutual Assistance Convention and the Benelux Treaty, are competent for the application of this Convention and the application between the Member States of the provisions on mutual assistance in criminal matters of the instruments referred to in Article 1(1), including in particular:(a) the competent administrative authorities within the meaning of Article 3(1), if any; (b) one or more central authorities for the purposes of applying Article 6 as well as the authorities

86



competent to deal with the requests referred to in Article 6(8); (c) the police or customs authorities competent for the purpose of Article 6(5), if any; (d) the administrative authorities competent for the purposes of Article 6(6), if any; and(e) the authority or authorities competent for the purposes of the application of Articles 18 and 19 and Article 20(1) to (5).2. Statements made in accordance with paragraph 1 may be amended in whole or in part at any time by the same procedure.

Article 25ReservationsNo reservations may be entered in respect of this Convention, other than those for which it makes express provision.

Article 26Territorial applicationThe application of this Convention to Gibraltar will take effect upon extension of the European Mutual Assistance Convention to Gibraltar.The United Kingdom shall notify in writing the President of the Council when it wishes to apply the Convention to the Channel Islands and the Isle of Man following extension of the European Mutual Assistance Convention to those territories. A decision on this request shall be taken by the Council acting with the unanimity of its members.

Article 27Entry into force1. This Convention shall be subject to adoption by the Member States in accordance with their respective constitutional requirements.2. Member States shall notify the Secretary-General of the Council of the European Union of the completion of the constitutional procedures for the adoption of this Convention.3. This Convention shall, 90 days after the notification referred to in paragraph 2 by the State, member of the European Union at the time of adoption by the Council of the Act establishing this Convention, which is the eighth to complete this formality, enter into force for the eight Member States concerned.4. Any notification by a Member State subsequent to the receipt of the eighth notification referred to in paragraph 2 shall have the effect that, 90 days after the subsequent notification, this Convention shall enter into force as between this Member State and those Member States for which the Convention has already entered into force.5. Before the Convention has entered into force pursuant to paragraph 3, any Member State may, when giving the notification referred to in paragraph 2 or at any time thereafter, declare that it will apply this Convention in its relations with Member States which have made the same declaration. Such declarations shall take effect 90 days after the date of deposit thereof.6. This Convention shall apply to mutual assistance initiated after the date on which it has entered into force, or is applied pursuant to paragraph 5, between the Member States concerned.

Article 28Accession of new Member States1. This Convention shall be open to accession by any State which becomes a member of the European Union.2. The text of this Convention in the language of the acceding State, drawn up by the Council of the European Union, shall be authentic.3. The instruments of accession shall be deposited with the depositary.4. This Convention shall enter into force with respect to any State which accedes to it 90 days after the deposit of its instrument of accession or on the date of entry into force of this Convention if it has not already entered into force at the time of expiry of the said period of 90 days.5. Where this Convention is not yet in force at the time of the deposit of their instrument of accession, Article 27(5) shall apply to acceding Member States.

87



Article 29Entry into force for Iceland and Norway1. Without prejudice to Article 8 of the Agreement concluded by the Council of the European Union and the Republic of Iceland and the Kingdom of Norway concerning the latters' association with the implementation, application and development of the Schengen acquis (the "Association Agreement"), the provisions referred to in Article 2(1) shall enter into force for Iceland and Norway 90 days after the receipt by the Council and the Commission of the information pursuant to Article 8(2) of the Association Agreement upon fulfilment of their constitutional requirements, in their mutual relations with any Member State for which this Convention has already entered into force pursuant to Article 27(3) or (4).2. Any entry into force of this Convention for a Member State after the date of entry into force of the provisions referred to in Article 2(1) for Iceland and Norway, shall render these provisions also applicable in the mutual relations between that Member State and Iceland and Norway.3. The provisions referred to in Article 2(1) shall in any event not become binding on Iceland and Norway before the date to be fixed pursuant to Article 15(4) of the Association Agreement.4. Without prejudice to paragraphs 1, 2 and 3 above, the provisions referred to in Article 2(1) shall enter into force for Iceland and Norway not later than on the date of entry into force of this Convention for the fifteenth State, being a member of the European Union at the time of the adoption by the Council of the Act establishing this Convention.

Article 30Depositary1. The Secretary-General of the Council of the European Union shall act as depositary of this Convention.2. The depositary shall publish in the Official Journal of the European Communities information on the progress of adoptions and accessions, statements and reservations and also any other notification concerning this Convention.

Hecho en Bruselas, el veintinueve de mayo de dos mil, en un ejemplar único, en lenguas alemana, danesa, española, finesa, francesa, griega, inglesa, irlandesa, italiana, neerlandesa, portuguesa y sueca, cuyos textos son igualmente auténticos y que será depositado en los archivos de la Secretaría General del Consejo de la Unión Europea. El Secretario General remitirá una copia certificado del mismo a cada Estado miembro.Udfærdiget i Bruxelles den niogtyvende maj to tusind i ét eksemplar på dansk, engelsk, finsk, fransk, græsk, irsk, italiensk, nederlandsk, portugisisk, spansk, svensk og tysk, idet hver af disse tekster har samme gyldighed; de deponeres i arkiverne i Generalsekretariatet for Den Europæiske Union. Generalsekretæren fremsender en bekræftet kopi heraf til hver medlemsstat.Geschehen zu Brüssel am neunundzwanzigsten Mai zweitausend in einer Urschrift in dänischer, deutscher, englischer, finnischer, französischer, griechischer, irischer, italienischer, niederländischer, portugiesischer, schwedischer und spanischer Sprache, wobei jeder Wortlaut gleichermaßen verbindlich ist; die Urschrift wird im Archiv des Generalsekretariats des Rates der Europäischen Union hinterlegt. Der Generalsekretär übermittelt jedem Mitgliedstaat eine beglaubigte Abschrift dieser Urschrift.>ISO_7>¸ãéíå óôéò ÂñõîÝëëåò óôéò åßêïóé åííÝá ÌáÀïõ äýï ÷éëéÜäåò óå Ýíá ìüíï áíôßôõðï óôçí áããëéêÞ, ãáëëéêÞ, ãåñìáíéêÞ, äáíéêÞ, åëëçíéêÞ, éñëáíäéêÞ, éóðáíéêÞ, éôáëéêÞ, ïëëáíäéêÞ, ðïñôïãáëéêÞ, óïõçäéêÞ êáé öéíëáíäéêÞ ãëþóóá, êáé üëá ôá êåßìåíá åßíáé åîßóïõ áõèåíéêÜ. Ç óýìâáóç êáôáôßèåôáé óôï áñ÷åßï ôçò ÃåíéêÞò Ãñáììáôåßáò ôïõ Óõìâïõëßïõ ôçò ÅõñùðáúêÞò ¸íùóçò. Ï Ãåíéêüò ÃñáììáôÝáò äéáâéâÜæåé áêñéâÝò åðéêõñùìÝíï áíôßãñáöï óå êÜèå êñÜôïò ìÝëïò.>ISO_1>Done at Brussels on the twenty-ninth day of May in the year two thousand in a single original in the Danish, Dutch, English, Finnish, French, German, Greek, Irish, Italian, Portuguese, Spanish and Swedish languages, all texts being equally authentic, such original being deposited in the archives of the General Secretariat of the Council of the European Union. The Secretary-General shall forward a certified copy thereof to each Member State.

88



Fait à Bruxelles, le vingt-neuf mai deux mille, en un exemplaire unique, en langues allemande, anglaise, danoise, espagnole, finnoise, française, grecque, irlandaise, italienne, néerlandaise, portugaise et suédoise, les textes établis dans chacune de ces langues faisant également foi, lequel est déposé dans les archives du secrétariat général du Conseil de l'Union européenne. Le secrétaire général en fait parvenir une copie certifiée à chaque État membre.Arna dhéanamh sa Bhruiséil, an naoú lá is fiche de Bhealtaine sa bhliain dhá mhíle i scríbhinn bhunaidh amháin sa Bhéarla, sa Danmhairgis, san Fhionlainnis, sa Fhraincis, sa Ghaeilge, sa Ghearmáinis, sa Ghréigis, san Iodáilis, san Ollainnis, sa Phortaingéilis, sa Spáinnis agus sa tSualainnis, agus comhúdarás ag gach ceann de na téacsanna sin; déanfar an scríbhinn bhunaidh sin a thaisceadh i gcartlann Ardrúnaíocht Chomhairle an Aontais Eorpaigh. Díreoidh an tArdrúnaí cóip fhíordheimhnithe de chuig gach Ballstát.Fatto a Bruxelles, addì ventinove maggio duemila, in un esemplare unico nelle lingue danese, finlandese, francese, greca, inglese, irlandese, italiana, olandese, portoghese, spagnola, svedese e tedesca, ciascuna di esse facente ugualmente fede, depositato negli archivi del segretariato generale del Consiglio dell'Unione europea. Il segretario generale ne trasmette una copia certificata conforme a ogni Stato membro.Gedaan te Brussel, de negenentwintigste mei tweeduizend, in één exemplaar, in de Deense, de Duitse, de Engelse, de Finse, de Franse, de Griekse, de Ierse, de Italiaanse, de Nederlandse, de Portugese, de Spaanse en de Zweedse taal, zijnde alle teksten gelijkelijk authentiek, dat wordt neergelegd in het archief van het secretariaat-generaal van de Raad van de Europese Unie. De secretaris-generaal zendt een voor eensluidend gewaarmerkt afschrift daarvan toe aan elke lidstaat.Feito em Bruxelas, aos vinte e nove de Maio de dois mil num único exemplar, nas línguas alemã, dinamarquesa, espanhola, finlandesa, francesa, grega, inglesa, irlandesa, italiana, neerlandesa, portuguesa e sueca, todos os textos fazendo igualmente fé, o qual será depositado nos arquivos do Secretariado-Geral do Conselho da União Europeia. O secretário-geral remeterá dele uma cópia autenticada a cada Estado-Membro.Tehty Brysselissä kahdentenakymmenentenäyhdeksäntenä päivänä toukokuuta vuonna kaksituhatta yhtenä ainoana alkuperäiskappaleena englannin, espanjan, hollannin, iirin, italian, kreikan, portugalin, ranskan, ruotsin, saksan, suomen ja tanskan kielellä, jonka kullakin kielellä laadittu teksti on yhtä todistusvoimainen, ja se talletetaan Euroopan unionin neuvoston pääsihteeristön arkistoon. Pääsihteeri toimittaa oikeaksi todistetun jäljennöksen yleissopimuksesta jokaiselle jäsenvaltiolle.Som skedde i Bryssel den tjugonionde maj tjugohundra i ett enda exemplar på danska, engelska, finska, franska, grekiska, iriska, italienska, nederländska, portugisiska, spanska, svenska och tyska språken, varvid varje text äger samma giltighet, och detta exemplar skall deponeras i arkivet hos generalsekretariatet för Europeiska unionens råd. Generalsekreteraren skall överlämna en bestyrkt kopia därav till varje medlemsstat.Pour le gouvernement du Royaume de BelgiqueVoor de regering van het Koninkrijk BelgiëFür die Regierung des Königreichs Belgien>PIC FILE= "C_2000197EN.001901.EPS">For regeringen for Kongeriget Danmark>PIC FILE= "C_2000197EN.001902.EPS">Für die Regierung der Bundesrepublik Deutschland>PIC FILE= "C_2000197EN.001903.EPS">>ISO_7>Ãéá ôçí êõâÝñíçóç ôçò ÅëëçíéêÞò Äçìïêñáôßáò>ISO_1>> PIC FILE= "C_2000197EN.002001.EPS"> Por el Gobierno del Reino de España>PIC FILE= "C_2000197EN.002002.EPS">Pour le gouvernement de la République française>PIC FILE= "C_2000197EN.002003.EPS">Thar ceann Rialtas na hÉireannFor the Government of Ireland>PIC FILE= "C_2000197EN.002004.EPS">Per il governo della Repubblica italiana

89



>PIC FILE= "C_2000197EN.002101.EPS">Pour le gouvernement du Grand-Duché de Luxembourg>PIC FILE= "C_2000197EN.002102.EPS">Voor de regering van het Koninkrijk der Nederlanden>PIC FILE= "C_2000197EN.002103.EPS">Für die Regierung der Republik Österreich>PIC FILE= "C_2000197EN.002104.EPS">Pelo Governo da República Portuguesa>PIC FILE= "C_2000197EN.002201.EPS">Suomen hallituksen puolestaPå finska regeringens vägnar>PIC FILE= "C_2000197EN.002202.EPS">På svenska regeringens vägnar>PIC FILE= "C_2000197EN.002203.EPS">For the Government of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland>PIC FILE= "C_2000197EN.002204.EPS">Council Declaration on Article 10(9)When considering the adoption of an instrument as referred to in Article 10(9), the Council shall respect Member States' obligations under the European Convention on Human Rights.Declaration by the United Kingdom on Article 20This Declaration shall form an agreed, integral part of the ConventionIn the United Kingdom, Article 20 will apply in respect of interception warrants issued by the Secretary of State to the police service or HM Customs & Excise where, in accordance with national law on the interception of communications, the stated purpose of the warrant is the detection of serious crime. It will also apply to such warrants issued to the Security Service where, in accordance with national law, it is acting in support of an investigation presenting the characteristics described in Article 20(1).

(1) OJ L 176, 10.7.1999, p. 36.

2001/C 326/01

Council Act of 16 October 2001 establishing, in accordance with Article 34 of the Treaty on European Union, the Protocol to the Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters between the Member States of the European Union

PROTOCOL

established by the Council in accordance with Article 34 of the Treaty on European Union to the Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters between the Member States of the European Union

THE HIGH CONTRACTING PARTIES to this Protocol, Member States of the European Union,

REFERRING to the Council Act of 16 October 2001 establishing the Protocol to the Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters between the Member States of the European Union,

TAKING ACCOUNT of the conclusions adopted at the European Council held in Tampere on 15 and 16 October 1999, and of the need to implement them immediately in order to achieve an area of freedom, security and justice,

BEARING IN MIND the recommendations made by the experts when presenting the mutual evaluation reports based on Council Joint Action 97/827/JHA of 5 December 1997 establishing a mechanism for evaluating the application and implementation at national level of international undertakings in the fight against organised crime(1),

90



CONVINCED of the need for additional measures in the field of mutual assistance in criminal matters for the purpose of the fight against crime, including in particular organised crime, money laundering and financial crime,

HAVE AGREED UPON THE FOLLOWING PROVISIONS, which shall be annexed to, and form an integral part of, the Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters between the Member States of the European Union of 29 May 2000(2), hereinafter referred to as the "2000 Mutual Assistance Convention":

Article 1

Request for information on bank accounts

1. Each Member State shall, under the conditions set out in this Article, take the measures necessary to determine, in answer to a request sent by another Member State, whether a natural or legal person that is the subject of a criminal investigation holds or controls one or more accounts, of whatever nature, in any bank located in its territory and, if so, provide all the details of the identified accounts.

The information shall also, if requested and to the extent that it can be provided within a reasonable time, include accounts for which the person that is the subject of the proceedings has powers of attorney.

2. The obligation set out in this Article shall apply only to the extent that the information is in the possession of the bank keeping the account.

3. The obligation set out in this Article shall apply only if the investigation concerns:

- an offence punishable by a penalty involving deprivation of liberty or a detention order of a maximum period of at least four years in the requesting State and at least two years in the requested State, or

- an offence referred to in Article 2 of the 1995 Convention on the Establishment of a European Police Office (Europol Convention), or in the Annex to that Convention, as amended, or

- to the extent that it may not be covered by the Europol Convention, an offence referred to in the 1995 Convention on the Protection of the European Communities' Financial Interests, the 1996 Protocol thereto, or the 1997 Second Protocol thereto.

4. The authority making the request shall, in the request:

- state why it considers that the requested information is likely to be of substantial value for the purpose of the investigation into the offence,

- state on what grounds it presumes that banks in the requested Member State hold the account and, to the extent available, which banks may be involved,

- include any information available which may facilitate the execution of the request.

5. Member States may make the execution of a request according to this Article dependent on the same conditions as they apply in respect of requests for search and seizure.

6. The Council may decide, pursuant to Article 34(2)(c) of the Treaty of European Union, to extend the scope of paragraph 3.

Article 2

Requests for information on banking transactions

91



1. On request by the requesting State, the requested State shall provide the particulars of specified bank accounts and of banking operations which have been carried out during a specified period through one or more accounts specified in the request, including the particulars of any sending or recipient account.

2. The obligation set out in this Article shall apply only to the extent that the information is in the possession of the bank holding the account.

3. The requesting Member State shall in its request indicate why it considers the requested information relevant for the purpose of the investigation into the offence.

4. Member States may make the execution of a request according to this Article dependent on the same conditions as they apply in respect of requests for search and seizure.

Article 3

Requests for the monitoring of banking transactions

1. Each Member State shall undertake to ensure that, at the request of another Member State, it is able to monitor, during a specified period, the banking operations that are being carried out through one or more accounts specified in the request and communicate the results thereof to the requesting Member State.

2. The requesting Member State shall in its request indicate why it considers the requested information relevant for the purpose of the investigation into the offence.

3. The decision to monitor shall be taken in each individual case by the competent authorities of the requested Member State, with due regard for the national law of that Member State.

4. The practical details regarding the monitoring shall be agreed between the competent authorities of the requesting and requested Member States.

Article 4

Confidentiality

Each Member State shall take the necessary measures to ensure that banks do not disclose to the bank customer concerned or to other third persons that information has been transmitted to the requesting State in accordance with Articles 1, 2 or 3 or that an investigation is being carried out.

Article 5

Obligation to inform

If the competent authority of the requested Member State in the course of the execution of a request for mutual assistance considers that it may be appropriate to undertake investigations not initially foreseen, or which could not be specified when the request was made, it shall immediately inform the requesting authority accordingly in order to enable it to take further action.

Article 6

Additional requests for mutual assistance

1. Where the competent authority of the requesting Member State makes a request for mutual assistance which is additional to an earlier request, it shall not be required to provide information already provided in the initial request. The additional request shall contain information necessary for the purpose of identifying the initial request.

92



2. Where, in accordance with the provisions in force, the competent authority which has made a request for mutual assistance participates in the execution of the request in the requested Member State, it may, without prejudice to Article 6(3) of the 2000 Mutual Assistance Convention, make an additional request directly to the competent authority of the requested Member State while present in that State.

Article 7

Banking secrecy

A Member State shall not invoke banking secrecy as a reason for refusing any cooperation regarding a request for mutual assistance from another Member State.

Article 8

Fiscal offences

1. Mutual assistance may not be refused solely on the ground that the request concerns an offence which the requested Member State considers a fiscal offence.

2. If a Member State has made the execution of a request for search and seizure dependent on the condition that the offence giving rise to the request is also punishable under its law, this condition shall be fulfilled, with regard to offences referred to in paragraph 1, if the offence corresponds to an offence of the same nature under its law.

The request may not be refused on the ground that the law of the requested Member State does not impose the same kind of tax or duty or does not contain a tax, duty, customs and exchange regulation of the same kind as the law of the requesting Member State.

3. Article 50 of the Schengen Implementation Convention is hereby repealed.

Article 9

Political offences

1. For the purposes of mutual legal assistance between Member States, no offence may be regarded by the requested Member State as a political offence, an offence connected with a political offence or an offence inspired by political motives.

2. Each Member State may, when giving the notification referred to in Article 13(2), declare that it will apply paragraph 1 only in relation to:

(a) the offences referred to in Articles 1 and 2 of the European Convention on the Suppression of Terrorism of 27 January 1977; and

(b) offences of conspiracy or association, which correspond to the description of behaviour referred to in Article 3(4) of the Convention of 27 September 1996 relating to extradition between the Member States of the European Union, to commit one or more of the offences referred to in Articles 1 and 2 of the European Convention on the Suppression of Terrorism.

3. Reservations made pursuant to Article 13 of the European Convention on the Suppression of Terrorism shall not apply to mutual legal assistance between Member States.

Article 10

Forwarding refusals to the Council and involvement of Eurojust

1. If a request is refused on the basis of:

93



- Article 2(b) of the European Mutual Assistance Convention or Article 22(2)(b) of the Benelux Treaty, or

- Article 51 of the Schengen Implementation Convention or Article 5 of the European Mutual Assistance Convention, or

- Article 1(5) or Article 2(4) of this Protocol,

and the requesting Member State maintains its request, and no solution can be found, the reasoned decision to refuse the request shall be forwarded to the Council for information by the requested Member State, for possible evaluation of the functioning of judicial cooperation between Member States.

2. The competent authorities of the requesting Member State may report to Eurojust, once it has been established, any problem encountered concerning the execution of a request in relation to the provisions referred to in paragraph 1 for a possible practical solution in accordance with the provisions laid down in the instrument establishing Eurojust.

Article 11

Reservations

No reservations may be entered in respect of this Protocol, other than those provided for in Article 9(2).

Article 12

Territorial application

The application of this Protocol to Gibraltar will take effect when the 2000 Mutual Assistance Convention has taken effect in Gibraltar, in accordance with Article 26 of that Convention.

Article 13

Entry into force

1. This Protocol shall be subject to adoption by the Member States in accordance with their respective constitutional requirements.

2. Member States shall notify the Secretary-General of the Council of the European Union of the completion of the constitutional procedures for the adoption of this Protocol.

3. This Protocol shall enter into force in the eight Member States concerned 90 days after the notification referred to in paragraph 2 by the State, member of the European Union at the time of adoption by the Council of the Act establishing this Protocol, which is the eighth to complete that formality. If, however, the 2000 Mutual Assistance Convention has not entered into force on that date, this Protocol shall enter into force on the date on which that Convention enters into force.

4. Any notification by a Member State subsequent to the entry into force of this Protocol under paragraph 3 shall have the effect that, 90 days after such notification, this Protocol shall enter into force as between that Member State and those Member States for which this Protocol has already entered into force.

5. Before the entry into force of this Protocol pursuant to paragraph 3, any Member State may, when giving the notification referred to in paragraph 2 or at any time thereafter, declare that it will apply this Protocol in its relations with Member States which have made the same declaration. Such declarations shall take effect 90 days after the date of deposit thereof.

94



6. Notwithstanding paragraphs 3 to 5, the entry into force or application of this Protocol shall not take effect in relations between any two Member States before the entry into force or application of the 2000 Mutual Assistance Convention between these Member States.

7. This Protocol shall apply to mutual assistance initiated after the date on which it enters into force, or is applied pursuant to paragraph 5, between the Member States concerned.

Article 14

Acceding States

1. This Protocol shall be open to accession by any State which becomes a member of the European Union and which accedes to the 2000 Mutual Assistance Convention.

2. The text of this Protocol in the language of the acceding State, drawn up by the Council of the European Union, shall be authentic.

3. The instruments of accession shall be deposited with the depositary.

4. This Protocol shall enter into force with respect to any State which accedes to it 90 days after the deposit of its instrument of accession or on the date of entry into force of this Protocol if it has not already entered into force at the time of expiry of the said period of 90 days.

5. Where this Protocol is not yet in force at the time of the deposit of their instrument of accession, Article 13(5) shall apply to acceding Member States.

6. Notwithstanding paragraphs 4 and 5, the entry into force or application of this Protocol with respect to the acceding State shall not take effect before the entry into force or application of the 2000 Mutual Assistance Convention with respect to that State.

Article 15

Position of Iceland and Norway

Article 8 shall constitute measures amending or based upon the provisions referred to in Annex A to the Agreement concluded by the Council of the European Union with the Republic of Iceland and the Kingdom of Norway concerning the latters' association with the implementation, application and development of the Schengen acquis(3) (hereinafter referred to as the "Association Agreement").

Article 16

Entry into force for Iceland and Norway

1. Without prejudice to Article 8 of the Association Agreement, the provision referred to in Article 15 shall enter into force for Iceland and Norway 90 days after the receipt by the Council and the Commission of the information pursuant to Article 8(2) of the Association Agreement upon fulfilment of their constitutional requirements, in their mutual relations with any Member State for which this Protocol has already entered into force pursuant to Article 13(3) or (4).

2. Any entry into force of this Protocol for a Member State after the date of entry into force of the provision referred to in Article 15 for Iceland and Norway, shall render that provision also applicable in the mutual relations between that Member State and Iceland and Norway.

3. The provision referred to in Article 15 shall in any event not become binding on Iceland and Norway before the entry into force of the provisions referred to in Article 2(1) of the 2000 Mutual Assistance Convention with respect to those two States.

95



4. Without prejudice to paragraphs 1, 2 and 3, the provision referred to in Article 15 shall enter into force for Iceland and Norway not later than on the date of entry into force of this Protocol for the fifteenth State, being a member of the European Union at the time of the adoption by the Council of the Act establishing this Protocol.

Article 17

Depositary

The Secretary-General of the Council of the European Union shall act as depositary of this Protocol.

The depositary shall publish in the Official Journal of the European Communities information on the progress of adoptions and accessions, declarations and also any other notification concerning this Protocol.

IN WITNESS WHEREOF, the undersigned plenipotentiaries have hereunto set their hands.

Done at Luxembourg, on 16 October 2001 in a single original in the Danish, Dutch, English, Finnish, French, German, Greek, Irish, Italian, Portuguese, Spanish and Swedish languages, each text being equally authentic, the original being deposited in the archives of the General Secretariat of the Council of the European Union. The Secretary-General shall forward a certified copy thereof to each Member State.

Pour le gouvernement du Royaume de Belgique/Voor de Regering van het Koninkrijk België/Für die Regierung des Königreichs Belgien

>PIC FILE= "C_2001326EN.000601.TIF">

For regeringen for Kongeriget Danmark

>PIC FILE= "C_2001326EN.000602.TIF">

Für die Regierung der Bundesrepublik Deutschland

>PIC FILE= "C_2001326EN.000603.TIF">

Για την κυβέρνηση της Ελληνικής Δημοκρατίας

>PIC FILE= "C_2001326EN.000604.TIF">

Por el Gobierno del Reino de España

>PIC FILE= "C_2001326EN.000605.TIF">

Pour le gouvernement de la République française

>PIC FILE= "C_2001326EN.000701.TIF">

Thar ceann Rialtas na hÉireann/For the Government of Ireland

>PIC FILE= "C_2001326EN.000702.TIF">

Per il governo della Repubblica italiana

>PIC FILE= "C_2001326EN.000703.TIF">

Pour le gouvernement du Grand-Duché de Luxembourg

>PIC FILE= "C_2001326EN.000704.TIF">96



Voor de Regering van het Koninkrijk der Nederlanden

>PIC FILE= "C_2001326EN.000705.TIF">

Für die Regierung der Republik Österreich

>PIC FILE= "C_2001326EN.000801.TIF">

Pelo Governo da República Portuguesa

>PIC FILE= "C_2001326EN.000802.TIF">

Suomen hallituksen puolesta/På finska regeringens vägnar

>PIC FILE= "C_2001326EN.000803.TIF">

På svenska regeringens vägnar

>PIC FILE= "C_2001326EN.000804.TIF">

For the Government of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland

>PIC FILE= "C_2001326EN.000805.TIF">

(1) OJ L 344, 15.12.1997, p. 7.

(2) OJ C 197, 12.7.2000, p. 3.

(3) OJ L 176, 10.7.1999, p. 36.

Textele Convenţiei şi Protocolului în traducere neoficială în limba română

CONVENTIE

adoptată de Consiliu în conformitate cu Articolul 34 din Tratatul Uniunii Europene, privind asistenţa judiciară în materie penală dintre Statele Membre ale Uniunii Europene

INALTELE PARTI CONTRACTANTE ale acestei Convenţii, Statele Membre ale Uniunii Europene,

ÎN LEGATURA CU Decizia Consiliului care validează Convenţia privind asistenţa judiciară în materie penală dintre Statele Membre ale Uniunii Europene,

ÎN DORINTA de a îmbunătăţi cooperarea judiciară în materie penală dintre Statele Membre ale Uniunii, fără prejudiciu faţă de regulile care protejează libertatea individuală,

SUBLINIIND interesul comun al Statelor Membre în ceea ce priveşte asigurarea că asistenţa mutuală dintre Statele Membre este asigurată în mod rapid şi eficient, compatibil cu principiile de bază ale legilor lor naţionale, şi în conformitate cu regulile şi principiile individuale ale Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, semnată la Roma în data de 4 noiembrie 1950,

DIND EXPRESIE încrederii lor în structura şi funcţionarea sistemelor lor juridice şi în capacitatea tuturor Statelor Membre de a garanta un proces echitabil,

FIIND DECISI sa completeze Convenţia europeana de asistenta judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959 şi alte Convenţii în vigoare în acest domeniu, printr-o Convenţie a Uniunii Europene,

97



RECUNOSCIND că prevederile acelor Convenţii rămân aplicabile pentru toate problemele care nu sunt cuprinse în această Convenţie,

CONSIDERIND că Statele Membre acordă importanţă întăririi cooperării judiciare, aplicând în continuare principiul proporţionalităţii,

MENTIONIND că această Convenţie reglementează asistenta judiciară în materie penală, pe baza principiilor Convenţiei din 20 aprilie 1959,

AVAND ÎN VEDERE, totuşi, că Articolul 20 din această Convenţie se referă la anumite situaţii specifice referitoare la interceptarea telecomunicaţiilor, fără a avea nici o implicaţie în ceea ce priveşte alte situaţii similare care nu sunt incluse în obiectul Convenţiei,

AVAND ÎN VEDERE, că principiile generale de drept internaţional se aplică în situaţiile care nu sunt prevăzute în această Convenţie,

RECUNOSCAND că această Convenţie nu afectează exercitarea responsabilităţilor ce revin Statelor Membre în ceea ce priveşte păstrarea legii şi ordinii şi salvgardarea siguranţei interne, şi că este problema fiecărui Stat Membru să stabilească, în conformitate cu Articolul 33 din Tratatul Uniunii Europene, condiţiile în care va păstra legea şi ordinea şi va salvgarda siguranţa interna,

AU CONVENIT URMATOARELE:TITLUL IPREVEDERI GENERALEArticolul 1

Relaţia cu alte convenţii de asistenta judiciară 1. Scopul acestei Convenţii este completarea prevederilor şi facilitarea aplicării între Statele Membre ale Uniunii Europene, a:

(a) Convenţiei Europene asistenta judiciară în materie penală datată 20 aprilie 1959, denumită în continuare "Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală; (b) Protocolul Adiţional din 17 martie 1978 la Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală”(c) prevederile referitoare la asistenta judiciară în materie penală din Convenţia din 19 iunie 1990 pentru implementarea Acordului Schengen din 14 iunie 1985 având ca obiect abolirea treptată a verificărilor la graniţele comune (denumit în continuare "Convenţia pentru Implementare Schengen") care nu sunt abrogate în conformitate cu Articolul 2(2);

(d) Capitolul 2 din Tratatul de Extrădare şi Asistenta judiciară în materie penală dintre Regatul Belgiei, Marele Ducat al Luxemburgului şi Regatul Ţărilor de Jos din 28 iunie 1962, cu completările din Protocolul datat 11 mai 1974, (denumit în continuare "Tratatul Benelux"), în contextul relaţiilor dintre Statele Membre ale Uniunii Economice Benelux.2. Această Convenţie nu va afecta aplicarea unor prevederi mai favorabile din acordurile bilaterale sau multilaterale dintre Statele Membre sau , aşa cum se prevede la Articolul 26(4) din Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală, măsurile luate în domeniul asistenţei mutuale în probleme penale convenite pe baza legislaţiei uniforme sau a unui sistem special care prevede aplicarea reciprocă de măsuri de asistenţă mutuală în teritoriilor lor respective.

Articolul 2Prevederi referitoare la acquis-ul Schengen

98



1. Prevederile Articolelor 3, 5, 6, 7, 12 şi 23 şi, în măsura în care este relevant pentru Articolul 12, acelea ale Articolelor 15 şi 16, în măsura în care este relevant pentru Articolele la care se face referire, ale Articolului 1 constituie măsuri care completează sau care instituie prevederile menţionate la Anexa A la Acordul încheiat de Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei în legătură cu asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (1).

2. Prevederile Articolelor 49(a), 52, 53 şi 73 din Convenţia pentru Implementare Schengen sunt prin prezenta abrogate.

Articolul 3Acţiunile în legătură cu care asistenţa judiciară va fi de asemenea acordată

1. Asistenţa judiciară va fi de asemenea acordată în acţiunile intentate de autorităţile administrative în legătură cu faptele care sunt pasibile de pedeapsă în conformitate cu legea naţională a Statului Membru solicitant sau solicitat, sau a ambelor, în virtutea faptului că sunt încălcări ale regulilor de drept, şi în cazul în care decizia poate da naştere la o acţiune în faţa unui tribunal care are jurisdicţie în special pe probleme penale.

2. Asistenţa judicairă va fi de asemenea acordată în legătură cu acţiunile penale şi cu acţiunile la care se face referire la paragraful 1 care se referă la delictele ate sau la încălcările pentru care o persoană juridică poate fi considerată responsabilă în Statul Membru solicitant.

Articolul 4Formalităţile şi procedurile în executarea cererilor de asistenţă judiciară

1. În cazul în care asistenţa judiciară este acordată, Statul Membru solicitat va îndeplini formalităţile şi procedurile indicate în mod expres de Statul Membru solicitant, dacă nu se prevede altfel în această Convenţie şi cu condiţia ca aceste formalităţi şi prevederi să nu contravină principiilor fundamentale de drept din Statul Membru solicitat.

2. Statul Membru solicitat va executa cererea de asistenta cât de curând posibil, luând în considerare în măsura în care este posibil termenele procedurale ca şi celelalte termene indicate de Statul Membru solicitant. Statul Membru solicitant va explica motivele acestui termen.

3. În cazul în care cererea nu poate fi executată, sau nu poate fi executată în totalitate în conformitate cu cerinţele stabilite de Statul Membru solicitant, autorităţile Statului Membru solicitat vor informa prompt autorităţile Statului Membru solicitant, indicând condiţiile în care ar fi posibil să execute cererea. Autorităţile Statului Membru solicitant şi solicitat pot conveni ulterior asupra măsurilor care trebuie să fie luate în continuare în legătură cu cererea, în cazul în care este necesar ca o astfel de măsură să depindă de îndeplinirea acelor condiţii.

4. În cazul în care se apreciază că termenul stabilit de Statul Membru solicitant pentru executarea cererii sale nu poate fi respectat, şi dacă motivele menţionate la paragraful 2, propoziţia a doua, indică în mod explicit ca orice întârziere va avea drept rezultat încălcarea materială a procedurilor care sunt efectuate în Statul Membru solicitant, autorităţile Statului Membru solicitat vor indica prompt perioada estimativă de timp necesară pentru îndeplinirea cererii. Autorităţile Statului Membru solicitant vor indica prompt dacă cererea va fi totuşi susţinută. Autorităţile Statului Membru solicitant şi ale Statului Membru solicitat pot conveni ulterior măsurile suplimentare care trebuie să fie luate în legătură cu cererea.

99



Articolul 5Expedierea şi remiterea actelor procedurale

1. Fiecare Stat Membru va trimite documentele procedurale destinate persoanelor care se află pe teritoriul unui alt Stat Membru, direct lor, prin poştă.

2. Documentele procedurale pot fi trimise prin intermediul autorităţilor competente ale Statului Membru solicitat numai dacă:

(a) adresa persoanei destinatară a documentului este necunoscută sau nesigură; sau

(b) dreptul procedural relevant al Statului Membru solicitant solicită dovada remiterii documentului destinatarului, în afară de dovada care poate fi obţinută de la poştă; sau

(c) nu a fost posibil ca documentul sa fie remis prin poştă; sau(d) Statul Membru solicitant are motive bine întemeiate să considere că expedierea prin poştă va fi ineficientă sau este inadecvată.

3. În cazul în care există motive să se creadă că destinatarul nu înţelege limba în care documentul este redactat, documentul, sau cel puţin pasaje importante din acesta, trebuie să fie traduse în (într-una din) limba (limbile) Statului Membru pe teritoriul căruia destinatarul se află. Dacă autoritatea care a emis documentul procedural cunoaşte că destinatarul înţelege numai o altă limbă, documentul, sau cel puţin pasaje importante din acesta, trebuie să fie traduse în acea altă limbă.

4. Toate documentele procedurale vor fi însoţite de un raport în care se menţionează că destinatarul poate obţine informaţii de la autoritatea care a emis documentul sau de la alte autorităţi din acel Stat Membru în legătură cu drepturile şi obligaţiile sale în baza documentului. Paragraful 3 se aplică de asemenea acelui raport.

5. Acest Articol nu afectează aplicarea Articolelor 8, 9 şi 12 din Convenţia Europeană pentru Asistenţă Mutuală şi Articolele 32, 34 şi 35 din Tratatul Benelux.

Articolul 6Transmiterea cererilor de asistenţă judiciară1. Cererile de asistenţă judiciară şi schimbul spontan de informaţii la care se face referire la Articolul 7 vor fi întocmite în scris sau prin orice mijloc capabil sa producă o evidenta scrisă în condiţii care să permită Statului Membru destinatar să stabilească autenticitatea acestora. Aceste cereri vor fi făcute direct între autorităţile judiciare cu competenţă teritorială pentru iniţierea şi executarea acestora, şi vor fi restituite prin aceleaşi canale dacă nu se prevede altfel în acest Articol.

Orice informaţii transmise de un Stat Membru în vederea procedurilor în faţa tribunalelor unui alt Stat Membru în sensul Articolului 21 sin Convenţia Europeană de Asistenţă judiciară în materie penală şi Articolului 42 din Tratatul Benelux pot face obiectul comunicărilor directe dintre autorităţile judiciare competente.2. Paragraful 1 nu va prejudicia posibilitatea ca cererile să fie trimise sau restituite în anumite cazuri:

(a) între o autoritate centrală a unui Stat Membru şi autoritatea centrală a unui alt Stat Membru; sau

(b) între o autoritate judiciară a unui Stat Membru şi o autoritate centrală a unui alt Stat Membru.

3. În pofida paragrafului 1, Marea Britanie şi, respectiv Irlanda pot, atunci când trimit notificarea prevăzută la Articolul 27(2), declara că cererile şi comunicările care ii sunt adresate, aşa cum se precizează în declaraţie, sa fie trimise prin intermediul autorităţii sale centrale. Aceste State Membre pot limita oricând,

100



printr-o declaraţie suplimentară, obiectul unei astfel de declaraţii pentru a conferi un efect mai mare paragrafului 1. Ele vor face aceasta atunci când prevederile referitoare la asistenţa judiciară din Convenţia pentru Implementarea Acordului Schengen vor intra în vigoare pentru ele.

Orice Stat Membru poate aplica principiul reciprocităţii în legătură cu declaraţiile menţionate mai sus.

4. Orice cerere de asistenţă judiciară poate fi făcută, în caz de urgenţă, prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol) sau orice organism competent în conformitate cu prevederile adoptate urmare Tratatului Uniunii Europene.

5. În cazul în care, în ceea ce priveşte cererile în baza Articolelor 12, 13 sau 14, autoritatea competentă este o autoritate judiciară sau o autoritate centrală dintr-un Stat Membru şi o autoritate de poliţie sau vamală din celălalt Stat Membru, cererile pot fi făcute şi se poate răspunde la acestea direct între aceste autorităţi. Paragraful 4 se aplică acestor contacte.

6. Dacă, în legătură cu cererile de asistenţă judiciară referitoare la acţiunile prevăzute la Articolul 3(1), autoritatea competentă este o autoritate judiciară sau o autoritate centrală dintr-un Stat Membru şi o autoritate administrativă dintr-un alt Stat Membru, cererile pot fi făcute şi se poate răspunde la acestea în mod direct între aceste autorităţi.

7. Orice Stat Membru poate declara, atunci când trimite notificarea prevăzută la Articolul 27(2), că nu este obligată conform primei propoziţii a paragrafului 5 sau a paragrafului 6 din acest Articol, sau ambele sau că va aplica acele prevederi numai în anumite condiţii pe care le va preciza. O astfel de declaraţie poate fi retrasă sau completată oricând.

8. Următoarele cereri sau comunicări vor fi făcute prin intermediul autorităţilor centrale ale Statelor Membre:

(a) cererile pentru transfer temporar sau tranzit de persoane care se află în custodie aşa cum se menţionează la Articolul 9 din această Convenţie, la Articolul 11 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi la Articolul 33 din Tratatul Benelux; (b) notificările de informaţii din arhivele judiciare aşa cum se menţionează la Articolul 22 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi la Articolul 43 din Tratatul Benelux. Totuşi, cererile pentru copii ale condamnărilor şi măsurilor aşa cum se menţionează la Articolul 4 din Protocolul Adiţional la Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală pot fi făcute în mod direct la autorităţile competente.

Articolul 7Schimbul spontan de informaţii

1. În limitele dreptului lor naţional, autorităţile competente din Statele Membre pot schimba informaţii, fără o cerere în acest scop, în legătură cu delictele penale şi cu abaterile de la regulile de drept prevăzute la Articolul 3(1), pedepsirea sau soluţionarea cărora este de competenţa autorităţii de primire la data la care informaţiile sunt transmise.

2. Autoritatea care transmite informaţiile poate, în conformitate cu legile sale naţionale, impune condiţiile de utilizare a acestora de către autoritatea care la primeşte.

3. Autoritatea care primeşte informaţiile este obligată să respecte acele condiţii.

TITLUL IICEREREA PENTRU ANUMITE FORME SPECIFICE DE ASISTENTA JUDICIARĂ

101



Articolul 8Remiterea de bunuri şi obiecte

1. La cererea Statului Membru solicitant şi fără prejudiciu faţă de drepturile terţelor părţi de bună credinţă, Statul Membru solicitat poate pune bunurile obţinute prin mijloace infracţionale la dispoziţia Statului solicitant în vederea restituirii acestora proprietarilor de drept.

2. Pentru aplicarea Articolelor 3 şi 6 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi a Articolelor 24(2) şi 29 din Tratatul Benelux, Statul Membru solicitat poate renunţa la restituirea bunurilor fie înainte fie după predarea acestora către Statul Membru solicitant dacă restituirea acestor bunuri către proprietarul de drept poate fi prin aceasta facilitată. Drepturile terţelor părţi de bună credinţă nu vor fi afectate.

3. În caz de renunţare înaintea predării bunurilor către Statul Membru solicitant, Statul Membru Solicitat nu va exercita nici un drept de siguranţă sau alt drept de recurs în baza legislaţiei fiscale sau vamale în legătură cu aceste bunuri.

Renunţarea aşa cum se prevede la paragraful 2 va fi fără prejudiciu faţă de dreptul Statului Membru solicitat de a încasa taxele sau impozitele de la proprietarul de drept.

Articolul 9Transferul temporar de persoane deţinute în scopul urmăririi1. În cazul în care există un acord între autorităţile competente ale Statelor Membre în chestiune, Statul Membru care a solicitat o urmărire pentru care este necesară prezenţa persoanei reţinute în custodie pe propriul său teritoriu poate transfera temporar acea persoană pe teritoriul Statului Membru în care urmărirea urmează să aibă loc.

2. Acordul va include măsurile luate în vederea transferului temporar al persoanei şi data până la care acea persoana trebuie să fie returnată pe teritoriul Statului Membru solicitant.

3. În cazul în care este necesar consimţământul la transfer al persoanei în cauză, o declaraţie de consimţământ sau o copie a acesteia va fi trimisă prompt Statului Membru solicitat.

4. Perioada de custodie pe teritoriul Statului Membru solicitat va fi dedusă din perioada de detenţie pe care persoana în cauză este obligată să o efectueze pe teritoriul Statului Membru solicitant.

5. Prevederile Articolelor 11(2) şi (3), 12 şi 20 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală se aplică mutatis mutandis la acest Articol.6. Atunci când se trimite notificarea prevăzută la Articolul 27(2), fiecare Stat Membru poate declara că, înainte de a se ajunge la un acord în conformitate cu paragraful 1 al acestui Articol, consimţământul menţionat la paragraful 3 al acestui Articol va fi solicitat sau va fi solicitat în baza anumitor condiţii indicate în declaraţie.

Articolul 10Audierea prin videoconferinţă

1. Dacă o persoană se află pe teritoriul unui Stat Membru şi dacă trebuie să fie audiată în calitate de martor sau de expert de autorităţile judiciare ale unui alt Stat Membru, acesta din urmă, în cazul în care nu este recomandabil sau posibil ca acea persoană care urmează sa fie audiată să se prezinte personal pe teritoriul său, poate solicita ca audierea să aibă loc prin videoconferinţă, aşa cum se prevede la paragrafele 2 - 8.2. Statul Membru solicitat va fi de acord ca audierea să aibe loc prin videoconferinţă cu condiţia ca folosirea videoconferinţei sa nu contravină principiilor fundamentale ale dreptului său şi cu condiţia ca el să dispună de mijloacele tehnice astfel încât audierea să poată avea loc. Dacă Statul membru solicitat nu are

102



acces la mijloacele tehnice pentru organizarea unei videoconferinţe, acest mijloc îi poate fi pus la dispoziţie de Statul Membru solicitant prin acord reciproc.

3. Cererile de audiere prin videoconferinţă vor conţine, în afara de informaţiile menţionate la Articolul 14 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi cu Articolul 37 din Tratatul Benelux, motivul pentru care nu este recomandabil sau nu este posibil ca martorul sau expertul să participe personal, numele autorităţii judiciare şi numele persoanelor care vor efectua audierea.

4. Autoritatea judiciară a Statului Membru solicitat va cita persoana în cauză sa compară în conformitate cu formele stabilite de dreptul său.

5. În ceea ce priveşte audierea prin videoconferinţă, următoarele reguli trebuiesc aplicate:

(a) autoritatea judiciară a Statului Membru solicitat va fi prezentă pe parcursul audierii, şi dacă este necesar, va fi asistată de un interpret, şi va fi de asemenea responsabilă să asigure atât identificarea persoanei care urmează sa fie audiată cât şi respectarea principiilor fundamentale de drept ale Statului Membru solicitat. Dacă autoritatea judiciară a Statului Membru solicitat consideră că în cursul audierii principiile fundamentale de drept ale Statului Membru solicitat sunt încălcate, ea va lua imediat măsurile care sunt necesare pentru a asigura că audierea continuă în conformitate cu numitele principii; (b) măsurile pentru protecţia persoanei care urmează sa fie audiată vor fi convenite, dacă este necesar, între autorităţile competente ale Statului Membru solicitant şi ale Statului Membru solicitat; (c) audierea va avea loc direct, fiind ţinută de sau sub îndrumarea autorităţii judiciare a Statului Membru solicitant în conformitate cu propriile sale legi; (d) la cererea Statului Membru solicitant sau a persoanei care urmează sa fie audiată, Statul Membru solicitat va lua măsuri ca persoana care va fi audiată sa fie asistată de un interpret, dacă este necesar; (e) persoana care urmează sa fie audiată poate recurge la dreptul său de a nu depune mărturie, drept la care poate recurge în conformitate fie cu legile din Statul Membru solicitat fie cu acelea din Statul Membru solicitant.

6. Fără prejudiciu faţă de orice măsuri convenite pentru protecţia persoanelor, autoritatea judiciară a Statului Membru solicitat va întocmi, la încheierea audierii, un proces-verbal în care se menţionează data şi locul audierii, identitatea persoanei audiate, identităţile şi funcţiile tuturor celorlalte persoane din Statul Membru solicitat care au luat parte la audiere, orice declaraţii sub prestare de jurământ luate şi condiţiile tehnice în care audierea a avut loc. Documentul va fi înaintat de autoritatea competentă a Statului Membru solicitat autorităţii competente a Statului Membru solicitant.7. Costul aferent stabilirii conexiunii video, costurile aferente întreţinerii conexiunii video în Statul Membru solicitat, remuneraţia cuvenită interpreţilor care sunt puşi la dispoziţie de acesta ca şi diurna acordată martorilor şi experţilor ca şi costurile lor de deplasare în Statul Membru solicitat vor fi rambursate de Statul Membru solicitant Statului Membru solicitat, dacă acesta din urmă nu renunţă la rambursarea integrală sau parţială a acestor cheltuieli.

8. Fiecare Stat Membru va lua măsurile necesare pentru a asigura că, în cazul în care martorii sau experţii sunt audiaţi pe teritoriul său în conformitate cu acest Articol şi refuză sa depună mărturie dacă are obligaţia de a depune mărturie sau de a nu depune mărturie în conformitate cu adevărul, dreptul său naţional se aplică în acelaşi mod ca şi cum audierea ar avea loc în cadrul unei proceduri naţionale.

9. Statele Membre pot, la discreţia lor, aplica de asemenea prevederile acestui Articol, acolo unde este cazul şi cu acordul autorităţilor lor judiciare competente, la audierile care au loc prin videoconferinţă, şi care implica un inculpat. În acest caz, decizia de a organiza videoconferinţă, şi modul în care videoconferinţa va avea loc vor fi în funcţie de acordul dintre Statele Membre în cauză, în conformitate cu

103



legile lor naţionale şi cu instrumentele internaţionale relevante, inclusiv cu Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Orice Stat Membru poate, atunci când trimite notificarea conform Articolului 27(2), să declare că nu va aplica primul subparagraf. Această declaraţie poate fi retrasă oricând.

Audierile vor avea loc numai cu consimţământul inculpatului. Aceste reguli după cum se va dovedi a fi necesar, în vederea protejării drepturilor inculpatului, vor fi adoptate de Consiliu printr-un act executoriu legal.

Articolul 11Audierea martorilor şi a experţilor prin teleconferinţă1. Dacă o persoană se află pe teritoriul unui Stat Membru şi trebuie să fie audiată în calitate de martor sau de expert de către autorităţile judiciare ale unui alt Stat Membru, acesta din urmă, în cazul în care legile sale naţionale prevăd aceasta, poate solicita asistenţa primului Stat Membru pentru a permite ca audierea să aibe loc prin teleconferinţă, aşa cum se prevede la paragrafele 2 - 5.

2. Audierile pot avea loc prin teleconferinţă numai dacă martorul sau expertul este de acord ca audierea să aibe loc folosind această metodă.

3. Statul Membru solicitat va fi de acord ca audierea sa fie efectuată prin teleconferinţă dacă aceasta nu contravin principiilor sale de drept.

4. Cererea pentru teleconferinţă va cuprinde, în afara de informaţiile menţionate la Articolul 14 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi la Articolul 37 din Tratatul Benelux, numele autorităţii judiciare şi numele persoanelor care vor ţine audierea şi o menţiune că martorul sau expertul este de acord să ia parte la audierea prin teleconferinţă.

5. Procedurile practice în ceea ce priveşte audierea vor fi convenite intre Statele Membre în chestiune. La convenirea acestor masuri, Statul Membru solicitat se angajează:

(a) să trimită o notificare martorului sau expertului în cauză în legătură cu data şi locul audierii; (b) să asigure identificarea martorului sau a expertului; (c) să verifice că martorul sau expertul este de acord ca audierea sa aibe loc prin videoconferinţă.

Statul Membru solicitat poate dispune ca acordul său să depindă, integral sau parţial, de prevederile Articolului 10(5) şi (8). Dacă nu se convine altfel, prevederile Articolului 10(7) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 12Livrări supravegheate1. Fiecare Stat Membru se angajează să asigure ca, la cererea unui alt Stat Membru, livrări supravegheate să fie premise pe teritoriul său în cadrul investigaţiilor penale în legătură cu delictele extrădabile.

2. Decizia de a efectua livrări supravegheate va fi luată în fiecare caz individual de autorităţile competente ale Statului Membru solicitat, cu respectarea legilor naţionale ale acelui Stat Membru.

3. Livrările supravegheate vor avea loc în conformitate cu procedurile Statului Membru solicitat. Dreptul de a acţiona şi de a conduce şi controla operaţiunile va aparţine autorităţilor competente ale acelui Stat Membru.

104



Articolul 13Echipe comune de anchetă1. Cu acordul mutual, autorităţile competente ale două sau ale mai multor State Membre pot înfiinţa o Echipă comune de anchetăpentru un anumit scop, care poate fi autorizată, cu acordul reciproc , să efectueze investigaţii penale într-unul sau în mai multe State Membre care organizează echipa. Structura echipei va fi stabilită în acord.

Echipe comune de anchetă poate fi înfiinţată în special în cazurile în care:(a) investigaţiile unui Stat Membru în delictele penale necesită investigaţii dificile şi solicitante având legături cu alte State Membre; (b) un număr de State Membre desfasoară investigaţii în delicte penale în care circumstanţele cazului necesită o acţiune coordonată, concertată a Statelor Membre implicate.

Cererea pentru înfiinţarea unei echipe comune de anchetă poate fi făcută de oricare din Statele Membre în cauză. Echipa va fi înfiinţată într-unul din Statele Membre în care se scontează că investigaţiile vor avea loc.

2. În afară de informaţiile din prevederile Articolului 14 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi ale Articolului 37 din Tratatul Benelux, cererile pentru înfiinţarea unei echipe comune de anchetă va include propunerile pentru structura echipei.

3. Echipele comune de anchetă vor funcţiona pe teritoriul Statelor Membre care le înfiinţează în următoarele condiţii generale:

(a) şeful echipei va fi un reprezentant al autorităţii competente care ia parte la investigaţiile penale din Statul Membru în care echipa funcţionează. Şeful echipei va acţiona în limitele competenţei sale conform legilor naţionale; (b) echipa va efectua operaţiunile în conformitate cu legile din Statul Membru în care funcţionează. Membrii echipei îşi vor îndeplini sarcinile sub conducerea persoanei menţionate la subparagraful (a), luând în considerare condiţiile stabilite de propriile lor autorităţi în acordul pentru înfiinţarea echipei; (c) Statul Membru în care echipa funcţionează va lua măsurile organizatorice necesare în acest scop.

4. În acest Articol, membrii echipei mixte de investigaţii din Statele Membre în afara Statului Membru în care echipa funcţionează se consideră a fi "detaşaţi" în cadrul echipei.

5. Membrii detaşaţi în echipele comune de anchetă vor fi îndrituiţi să fie prezenţi atunci când sunt luate măsuri de investigaţii în Statul Membru de operare. Totuşi, din motive speciale, în conformitate cu legile din Statul Membru în care echipa funcţionează, şeful echipei poate decide altfel.6. Membrilor detaşaţi în echipa comună de anchetă , în conformitate cu legile din Statul Membru în care echipa funcţionează, li se poate încredinţa de câtre şeful echipei sarcina luării anumitor măsuri de investigaţii, cu aprobarea autorităţilor competente din Statul Membru de operare şi a Statului Membru de detasare.

7. Dacă echipa comună de anchetă are nevoie ca anumite măsuri de investigaţii să fie luate într-unul din Statele Membre fondatoare ale echipei, membrii trimişi ca detaşaţi în echipă de către acel Stat Membru pot solicita propriilor lor autorităţi competente să ia acele măsuri. Acele măsuri vor fi considerate în acel Stat Membru în condiţiile care se aplică dacă au fost solicitate în cadrul unei investigaţii naţionale.

8. În cazul în care echipa comune de anchetă are nevoie de asistenţă de la un Stat Membru în afara acelora care au înfiinţat echipa, sau de la un terţ Stat, cererea de asistenţă poate fi făcută de autorităţile competente ale Statului de operaţiuni către autorităţile competente ale celuilalt Stat implicat în conformitate cu

105



instrumentele sau cu măsurile necesare.

9. Un membru al unei echipe comune de anchetă poate, în conformitate cu legile sale naţionale şi în limitele competenţei sale, să pună la dispoziţia echipei informaţiile de care dispune în Statul Membru care l-a detaşat în scopul investigaţiilor penale efectuate de echipă.

10. Informaţiile obţinute legal de un membru sau de un membru detaşat în timp ce face parte dintr-o echipă comună de anchetă care nu sunt în alt mod disponibile autorităţilor competente ale Statelor Membre în cauză pot fi utilizate în următoarele scopuri:

(a) în scopurile în care echipa a fost infiintată;

(b) în funcţie de consimţământul prealabil al Statului Membru în care informaţiile au devenit disponibile, în vederea depistării, investigării şi urmăririi delictelor penale. Acest consimţământ poate fi refuzat numai în cazurile în care utilizarea acestora ar periclita investigaţiile penale din Statul Membru în chestiune sau în legătură cu care acel Stat Membru ar putea refuza asistenţa judiciară; (c) pentru prevenirea unui pericol iminent şi grav pentru siguranţa publică, şi fără prejudiciu faţă de subparagraful (b) dacă este demarată ulterior o investigaţie penală; (d) pentru alte scopuri în măsura în care se convine aceasta între Statele membre care au înfiinţat echipa.

11. Acest Articol este fără prejudiciu faţă de orice alte prevederi sau măsuri existente în legătură cu înfiinţarea şi funcţionarea echipelor comune de anchetă.12. În măsura în care legile din Statele Membre în chestiune permit sau prevederile oricărui instrument juridic aplicabil dintre ele permit, pot fi convenite pentru alte persoane decât reprezentanţii autorităţilor competente din Statele Membre care înfiinţează echipa comună de anchetă pentru a lua parte la activităţile echipei. Aceste persoane pot, de exemplu, include funcţionari superiori ai organismelor înfiinţate conform Tratatului Uniunii Europene. Drepturile conferite membrilor sau membrilor detaşaţi ai echipei în virtutea acestui Articol nu se aplică acestor persoane dacă acordul nu prevede în mod expres altceva.

Articolul 14Anchete sub acoperire

1. Statul Membru solicitant şi Statul Membru solicitat pot conveni să se sprijine reciproc în desfăşurarea anchetelor penale de către ofiţeri care acţionează sub acoperire sau sub o falsă identitate (investigaţii sub acoperire).2. Decizia asupra cererii este luată în fiecare caz individual de autorităţile competente ale Statului Membru solicitat cu respectarea legilor şi procedurilor sale naţionale. Durata anchetelor sub acoperire, condiţiile detaliate, şi situaţia juridică a ofiţerilor implicaţi în cursul investigaţiilor sub acoperire vor fi convenite între Statele Membre cu respectarea legilor şi procedurilor lor naţionale.

3. Anchetelor sub acoperire vor avea loc în conformitate cu legile şi cu procedurile naţionale din Statele Membre pe teritoriul cărora au loc Anchete sub acoperire. Statele Membre implicate vor coopera pentru a asigura că investigaţia sub acoperire este pregătită şi supravegheată şi să ia măsurile necesare pentru siguranţa ofiţerilor care acţionează sub acoperire sau sub o identitate falsă.

106



4. Atunci când trimite notificarea prevăzută la Articolul 27(2), orice Stat Membru poate declara că nu este obligat prin acest Articol. Această declaraţie poate fi retrasă oricând.

Articolul 15Răspunderea penala a funcţionarilor superiori

În cursul operaţiunilor menţionate la Articolele 12, 13 şi 14, funcţionarii superiori dintr-un Stat Membru în afara Statului Membru al operaţiunii vor fi consideraţi ca funcţionari superiori ai Statului Membru de operare în legătură cu delictele comise împotriva lor sau de către ei.

Articolul 16Respunderea civilă a funcţionarilor superiori

1. Dacă, în conformitate cu Articolele 12, 13 şi 14, funcţionarii superiori ai unui Stat Membru funcţionează într-un alt Stat Membru, primul Stat Membru va fi responsabil pentru orice daună cauzată de ei în timpul operaţiunilor lor, în conformitate cu legea din Statul Membru pe al cărui teritoriu funcţionează.

2. Statul Membru pe teritoriul căruia a fost cauzată dauna menţionată la paragraful 1 va repara această daună în condiţiile aplicabile daunei cauzate de propriii săi funcţionari superiori.

3. Statul Membru al cărui funcţionari superiori au cauzat o daună oricărei persoane pe teritoriul unui alt Stat Membru va rambursa acestuia din urma integral orice sume pe care le va fi plătit victimelor sau persoanelor în drept în numele lor.

4. Fără prejudiciu în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor sale faţă de terţe părţi şi cu excepţia paragrafului 3, fiecare Stat Membru nu va solicita în cazul prevăzut la paragraful 1 rambursarea daunelor pe care le-a suportat din partea unui alt Stat Membru.

TITLUL IIIINTERCEPTAREA TELECOMUNICATIILORArticolul 17

Autorităţile competente să dispună interceptarea telecomunicaţiilor

În scopul aplicării prevederilor Articolelor 18, 19 şi 20, "autoritatea competenta" înseamnă autoritatea judiciară, sau, în cazul în care autorităţile judiciare nu au competenţă în zona acoperită de acele prevederi, o autoritate competentă echivalentă, precizată în conformitate cu Articolul 24(1)(e) şi acţionând în scopul unei investigaţii penale.

Articolul 18Cererile de interceptare a telecomunicaţiilor

1. În scopul unei investigaţii penale, o autoritate competentă din Statul Membru solicitant poate, în conformitate cu cerinţele legilor naţionale, să facă o cerere către autoritatea competentă din Statul Membru solicitat pentru:(a) interceptarea şi transmiterea imediată către Statul Membru solicitant a telecomunicaţiilor; sau

107



(b) interceptarea, înregistrarea şi transmiterea ulterioară către Statul Membru solicitant a înregistrării telecomunicaţiilor.

2. Cererile în baza paragrafului 1 pot fi făcute în legătură cu utilizarea mijloacelor de telecomunicaţii de către subiectul intercepţiei, dacă acest subiect este prezent în:

(a) Statul Membru solicitant şi Statul Membru solicitant are nevoie de asistenţa tehnică a Statului Membru solicitat pentru interceptarea comunicaţiilor sale; (b) Statul Membru solicitant şi comunicaţiile sale pot fi interceptate în acel Stat Membru; (c) un terţ Stat Membru care a fost informat conform Articolului 20(2)(a) şi Statul Membru solicitant au nevoie de asistenţa tehnică a Statului Membru solicitat în vederea interceptării comunicaţiilor sale.

3. Cu derogare de la Articolul 14 din Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală şi de la Articolul 37 din Tratatul Benelux, cererile în baza acestui Articol vor include următoarele:

(a) precizarea autorităţii care face cererea; (b) confirmarea că a fost emis un ordin sau un mandat legal de interceptare în legătură cu o investigaţie penală; (d) precizarea acţiunii penale investigată; (e) durata de interceptare solicitată; şi

(f) dacă este posibil, furnizarea de date tehnice suficiente , în special numărul respectiv de conectarea la reţea, pentru a asigura că acea cerere poate fi îndeplinită.

4. În cazul unei cereri conform paragrafului 2(b), cererea va include de asemenea un rezumat al faptelor. Statul Membru solicitat poate solicita orice informaţii suplimentare pentru a-i permite să decidă dacă măsura solicitată va fi luata de el intr-un caz naţional similar.

5. Statul Membru solicitat se angajează să îndeplinească cererile menţionate la paragraful 1(a):

(a) în cazul unei cereri conform paragrafului 2(a) şi 2(c), la primirea informaţiilor menţionate la paragraful 3. Statul Membru solicitat poate permite ca interceptarea să fie efectuată fără formalităţi suplimentare; (b) în cazul unei cereri conform paragrafului 2(b), la prezentarea informaţiilor prevăzute la paragrafele 3 şi 4 şi dacă măsura solicitată ar fi luată de el intr-un caz naţional similar. Statul Membru solicitat poate dispune ca respectiv consimţământul său să depindă de orice condiţii care ar trebui să fie respectate într-un caz naţional similar.

6. Dacă transmiterea imediată nu este posibilă, Statul Membru solicitat se angajează să respecte cererile conform paragrafului 1(b) la prezentarea informaţiilor din paragrafele 3 şi 4 şi dacă măsura solicitată ar fi luată intr-un caz naţional similar. Statul Membru solicitat poate dispune ca respectiv consimţământul său să fie în funcţie de orice condiţie care ar trebui să fie respectată într-un caz naţional similar.

7. La trimiterea notificării prevăzute la Articolul 27(2), orice Stat Membru poate declara că este legat de prevederile paragrafului 6 numai atunci când nu poate efectua transmisia imediată. În acest caz celălalt Stat Membru poate aplica principiul reciprocităţii.

8. Atunci când face o cerere în conformitate cu paragraful 1(b), Statul Membru solicitant poate solicita de

108



asemenea, dacă are un motiv special pentru a face aceasta, o transcriere a înregistrării. Statul Membru solicitat va analiza aceste cereri în conformitate cu legile şi cu procedurile sale naţionale.9. Statul Membru care primeşte informaţiile prevăzute la paragrafele 3 şi va păstra acele informaţii în mod confidenţial aşa cum se prevede în legile sale naţionale.Articolul 19Interceptarea telecomunicaţiilor pe teritoriul naţional prin intermediul furnizorilor de servicii

1. Statele Membre vor lua măsuri pentru ca sistemele serviciilor de telecomunicaţii exploatate printr-un soft de legătură pe teritoriile lor, care pentru interceptarea legala a comunicaţiilor unui subiect prezent într-un alt Stat Membru nu sunt direct accesibile pe teritoriul acestuia din urmă, pot fi făcute direct accesibile în vederea interceptării legale de către acel Stat Membru prin intermediul unui furnizor de servicii desemnat prezent pe teritoriul său.

2. În cazul menţionat la paragraful 1, autorităţile competente ale unui Stat Membru vor fi îndrituite, în scopul unei investigaţii penale şi în conformitate cu dreptul naţional aplicabil şi cu condiţia ca subiectul interceptării să fie prezent în acel Stat Membru, să desfăşoare interceptarea prin intermediul unui furnizor de servicii desemnat prezent pe teritoriul său fără implicarea Statului Membru pe teritoriul căreia softul de legătură este situat.

3. Paragraful 2 se aplică de asemenea dacă interceptarea este efectuată la cererea făcută conform Articolului 18(2)(b).

4. Nimic din acest Articol nu va împiedica un Stat Membru să facă o cerere către un Stat Membru pe teritoriul căruia se află softul de legătură pentru interceptarea legala a telecomunicaţiilor în conformitate cu Articolul 18, în special dacă nu există nici un intermediar în Statul Membru solicitant.

Articolul 20Interceptarea telecomunicaţiilor fără asistenţă tehnică din partea unui alt Stat Membru

1. Fără prejudiciu faţă de principiile generale de drept internaţional ca şi faţă de prevederile Articolului 18(2)(c), obligaţiile în conformitate cu acest Articol se aplică ordinelor de interceptare emise sau autorizate de autoritatea competentă a unui Stat Membru în cursul investigaţiilor penale care prezintă caracteristicile unei investigaţii urmare comiterii unui anumit delict, inclusiv tentativele în măsura în care acestea sunt incriminate în conformitate cu dreptul naţional, pentru a identifica şi aresta, acuza, urmări sau pronunţa o hotărâre în legătură cu cei care sunt responsabili.2. Dacă în scopul unei investigaţii penale, interceptarea telecomunicaţiilor este autorizată de autoritatea competentă a unui Stat Membru ( "Statul Membru de interceptare "), şi adresa de telecomunicaţie a subiectului precizat în ordinul de interceptare este utilizată pe teritoriul unui alt Stat Membru ("Statul Membru notificat") din care nu este nevoie de nici o asistenţă tehnică pentru efectuarea interceptării, Statul Membru de interceptare va informa Statul Membru notificat în legătură cu interceptarea:(a) înainte de interceptare în cazurile în care ştie atunci când dispune interceptarea că subiectul se află pe teritoriul Statului Membru notificat; (b) în alte cazuri, imediat după ce află că subiectul interceptării se află pe teritoriul Statului Membru notificat.

3. Informaţiile care urmează să fie notificate de către Statul Membru de interceptare vor include:

(a) precizarea autorităţii care dispune interceptarea; (b) confirmarea ca ordinul de interceptare legală este emis în legătură cu o investigaţie penală; (c) informaţiile în scopul identificării subiectului interceptării;

109



(d) precizarea faptei penale aflate în investigare; şi

(e) durata scontată a interceptării.

4. Următoarele prevederi se aplică în cazul în care un Stat Membru este notificat conform paragrafelor 2 şi 3:

(a) La primirea informaţiilor prevăzute conform paragrafului 3 autoritatea competentă a Statului Membru notificat va răspunde, fără întârziere şi în termen de cel mult 96 de ore, Statului Membru de interceptare,:

(i) pentru a permite ca interceptarea să fie efectuată sau să fie continuată. Statul Membru notificat poate dispune ca respectiv consimţământul său să depindă de orice condiţii care ar trebui să fie respectate intr-un caz naţional similar; (ii) pentru a solicita ca interceptarea să nu fie efectuată sau să fie terminată în cazul în care interceptarea nu este permisă conform dreptului naţional al Statului Membru notificat, sau pentru motivele precizate în Articolul 2 din Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală . Dacă Statul Membru notificat impune o astfel de cerinţă, va prezenta în scris motivele deciziei sale; (iii) în cazurile menţionate la punctul (ii), pentru a solicita ca orice material interceptat deja în timp ce subiectul se afla pe teritoriul său să nu poate fi folosit, sau să poată fi folosit numai în condiţiile pe care le va preciza. Statul Membru notificat va informa Statul Membru de interceptare în legătură cu motivele care justifică aceste condiţii; (iv) pentru a solicita o mică prelungire, până la o perioadă de maximum opt zile, a termenului iniţial de 96 de ore, care va fi convenită cu Statul Membru de interceptare, pentru îndeplinirea procedurilor interne conform dreptului său naţional. Statul Membru notificat va comunica, în scris, Statului Membru de interceptare, condiţiile care, conform legilor sale naţionale, justifică prelungirea solicitată a termenului.

(b) Până la luarea unei decizii de către Statul Membru notificat conform punctelor (i) sau (ii) din subparagraful (a), Statul Membru de interceptare:

(i) poate continua interceptarea; şi

(ii) nu poate folosi materialul deja interceptat, exceptând:

- dacă se convine altfel între Statele Membre în cauză; sau

- pentru a lua măsurile urgente pentru prevenirea unui pericol iminent şi grav pentru siguranţa publică. Statul Membru notificat va fi informat despre orice astfel de utilizare şi despre motivele care o justifică.

(c) Statul Membru notificat poate solicita un rezumat al faptelor cazului ca şi orice informaţii necesare pentru a-i permite să decidă dacă interceptarea ar fi autorizată intr-un caz naţional similar. O astfel de cerere nu afectează aplicarea subparagrafului (b), dacă nu se convine altfel între Statul Membru notificat şi Statul Membru de interceptare.

(d) Statele Membre vor lua toate măsurile necesare pentru a asigura că se va da un răspuns în termenul de 96 de ore. În acest scop vor desemna puncte de contact, care vor funcţiona 24 de ore pe zi, şi le va include în declaraţiile lor conform Articolului 24(1)(e).

5. Statul Membru notificat va păstra confidenţial informaţiile prevăzute la paragraful 3 în conformitate cu legile sale naţionale.

6. Dacă Statul Membru de interceptare este de opinie că informaţiile care urmează să fie puse la dispoziţie conform paragrafului 3 sunt de natură deosebit de sensibilă, acestea pot fi transmise autorităţii competente

110



prin intermediul unei autorităţi speciale dacă acest caz a fost convenit bilateral între Statele Membre în chestiune.

7. Atunci când trimite notificarea conform Articolului 27(2), sau oricând după aceasta, orice Stat Membru poate declara că nu va fi necesar să-i transmită informaţii în legătură cu interceptările aşa cum se prevede în acest Articol.

Articolul 21Responsabilitatea pentru taxele suportate de operatorii de telecomunicaţii

Costurile care sunt suportate de operatorii de telecomunicaţii sau de furnizorii de servicii în executarea cererilor conform Articolului 18 vor fi suportate de Statul Membru solicitant.

Articolul 22Acorduri bilaterale

Nimic din acest Titlu nu va exclude orice acorduri bilaterale sau multilaterale dintre Statele Membre în scopul facilitării exploatării posibilităţilor prezente sau viitoare legate de interceptarea telecomunicaţiilor.

TITLUL IVArticolul 23Protecţia datelor personale

1. Datele personale comunicate conform acestei Convenţii pot fi utilizate de Statul Membru căruia ii sunt transferate:

(a) în scopul acţiunilor pentru care această Convenţie se aplică; (b) pentru alte acţiuni judiciare şi administrative legate direct de procedurile menţionate la punctul (a); (c) pentru prevenirea unui pericol iminent şi grav pentru siguranţa publică; (d) în orice alt scop, numai cu consimţământul prealabil al Statului Membru care le comunică, dacă Statul Membru implicat nu a obţinut consimţământul subiectului acestor date.

2. Acest Articol se aplică de asemenea datelor personale care nu sunt comunicate dar care sunt obţinute în alt mod conform acestei Convenţii.

3. În circumstanţele unui anumit caz, Statul Membru de comunicare poate solicita Statului Membru căruia i-au fost transferate datele personale să trimită informaţii în legătură cu modul în care aceste date au fost utilizate.4. Dacă condiţiile pentru utilizarea datelor personale sunt impuse conform Articolelor 7(2), 18(5)(b), 18(6) sau 20(4), aceste condiţii vor prevala. Dacă nu au fost impuse astfel de condiţii, se va aplica acest Articol.5. Prevederile Articolului 13(10) vor prevala faţă de acest Articol în legătură cu informaţiile obţinute conform Articolului 13.6. Acest Articol nu se aplică datelor personale obţinute de un Stat Membru în baza acestei Convenţii şi care provin de la acel Stat Membru.

7. Luxemburg poate, atunci când semnează Convenţia, să declare că dacă datele personale sunt comunicate de Luxemburg în baza acestei Convenţii unui alt Stat Membru, se aplica următoarele prevederi:Luxemburg poate, în funcţie de paragraful 1(c), în împrejurările unui anumit caz, să solicite că dacă acel Stat Membru implicat nu a obţinut consimţământul subiectului datelor, datele personale sa poată fi utilizate numai în scopul menţionat la paragraful 1(a) şi (b) cu consimţământul prealabil dat de Luxemburg

111



în legătură cu procedurile pentru care Luxemburg ar fi putut refuza sau limita transmiterea sau utilizarea datelor personale conform prevederilor acestei Convenţii sau ale instrumentelor menţionate la Articolul 1.

Dacă, intr-un anumit caz, Luxemburg refuză să-şi dea consimţământul la o cerere provenind de la un Stat Membru în conformitate cu prevederile paragrafului 1, el trebuie să prezinte motivele deciziei sale în scris.

TITLUL VPREVDERI FINALEArticolul 24Declaraţii

1. La trimiterea notificării menţionate la Articolul 27(2), fiecare Stat Membru va face o declaraţie în care numeşte autorităţile care, în afara celor deja indicate în Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală şi în Tratatul Benelux, sunt competente pentru aplicarea acestei Convenţii şi aplicarea între Statele Membre a prevederilor referitoare la asistenţa mutuală în probleme penale din instrumentele la care se face referire la Articolul 1(1), inclusiv în special:

(a) autorităţile administrative competente în sensul Articolului 3(1), dacă este cazul; (b) una sau mai multe autorităţi centrale în scopul aplicării Articolului 6 ca şi autorităţile competente să se ocupe de cererile menţionate la Articolul 6(8); (c) autorităţile poliţieneşti sau vamale în scopul Articolului 6(5), dacă este cazul; (d) autorităţile administrative în scopul Articolului 6(6), dacă este cazul; şi

(e) autoritatea sau autorităţile competente în scopul aplicării Articolelor 18 şi 19 şi Articolului 20(1) - (5).

2. Declaraţiile făcute în conformitate cu paragraful 1 pot fi modificate integral sau parţial oricând utilizând aceeaşi procedură.

Articolul 25Excepţii

Nici o excepţie nu poate fi înscrisă în legătură cu această Convenţie, în afara acelora prevăzute în mod expres.Articolul 26Aplicare teritorială

Aplicarea acestei Convenţii în Gibraltar va intra în vigoare la data extinderii Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală la Gibraltar.

Marea Britanie va notifica în scris Preşedintelui Consiliului data la care doreşte să aplice Convenţia la Channel Islands şi la Isle of Man urmare extinderii Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală la acele teritorii. Decizia în cazul acestei cereri va fi luata de Consiliu care acţionează cu unanimitatea membrilor săi.

Articolul 27Intrarea în vigoare

1. Aceasta Convenţie va fi adoptată de către Statele Membre în conformitate cu cerinţele lor constituţionale respective.

112



2. Statele Membre vor notifica Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene procedurilor constituţionale în vederea adoptării acestei Convenţii.3. Aceasta Convenţie va intra în vigoare, la 90 de zile de la notificarea menţionată la paragraful 2 de către Stat, membru al Uniunii Europene la data adoptării de către Consiliu a Legii care validează Convenţia, acest Stat fiind al optulea care va finaliza această formalitate, pentru cele opt State Membre implicate.

4. Orice notificare de către un Stat Membru după primirea celei de-a opta notificări menţionată la paragraful 2 va avea drept consecinţă că, la 90 de zile de la notificarea subsecventă, această Convenţie să intre în vigoare ca fiind între acest Stat Membru şi acele State Membre pentru care Convenţia a intrat deja în vigoare.

5. Înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei în conformitate cu paragraful 3, orice Stat Membru poate, atunci când trimite notificarea menţionată la paragraful 2 sau la orice dată după aceea, să declare că va aplica această Convenţie în relaţiile sale cu Statele Membre care au făcut aceeaşi declaraţie. Aceste declaraţii vor intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii lor.

6. Această Convenţie se aplică asistenţei mutuale iniţiate după data la care a intrat un vigoare, sau este aplicată conform paragrafului 5, între Statele Membre implicate.

Articolul 28Aderarea noilor State Membre

1. Această Convenţie este deschisă în vederea aderării de către orice Stat care devine membru al Uniunii Europene.

2. Textul acestei Convenţii în limba Statului care aderă, întocmit de Consiliul Uniunii Europene, va fi autentic.3. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.4. Aceasta Convenţie va intra în vigoare pentru orice Stat care aderă la ea în termen de 90 de zile de la data depunerii instrumentului său de aderare sau la data intrării în vigoare a acestei Convenţii dacă nu a intrat deja în vigoare la data expirării numitei perioade de 90 de zile.

5. Dacă această Convenţie nu este încă în vigoare la data depunerii instrumentului de aderare, Articolul 27(5) se va aplica Statelor Membre care aderă.

Articolul 29Intrarea în vigoare pentru Islanda şi Norvegia

1. Fără prejudiciu faţă de Articolul 8 al Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene şi de Republica Islanda şi Regatul Norvegiei în legătură cu asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, prevederile menţionate la Articolul 2(1) vor intra în vigoare pentru Islanda şi Norvegia la 90 de zile de la data primirii de către Consiliu şi de către Comisie a informaţiilor conform Articolului 8(2) din Acordul de Asociere la îndeplinirea cerinţelor lor constituţionale, în relaţiile lor mutuale cu oricare Stat Membru pentru care aceasta Convenţie a intrat deja în vigoare conform Articolului 27(3) sau (4).2. Orice intrare în vigoare a acestei Convenţii pentru un Stat Membru după data intrării în vigoare a prevederilor menţionate la Articolul 2(1) pentru Islanda şi Norvegia, vor face aceste prevederi de asemenea aplicabile în relaţiile reciproce dintre Statul Membru şi Islanda şi Norvegia.

3. Prevederile menţionate la Articolul 2(1) nu vor deveni în nici un caz executorii pentru Islanda şi Norvegia înainte de data care va fi stabilită conform Articolului 15(4) din Contractul de Asociere.

113



4. Fără prejudiciu faţă de paragrafele 1, 2 şi 3 de mai sus, prevederile menţionate la Articolul 2(1) vor intra în vigoare pentru Islanda şi Norvegia cel târziu la data intrării în vigoare a acestei Convenţii pentru cel de-al cincisprezecelea Stat, care este membru al Uniunii Europene la data adoptării de către Consiliu a Legii care validează această Convenţie.

Articolul 30Depozitarul

1. Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene va acţiona ca depozitar al acestei Convenţii.2. Depozitarul va publica în Monitorul Oficial al Comunităţilor Europene informaţii referitoare la evoluţia adoptărilor şi a aderărilor, la declaraţii şi la excepţii şi de asemenea orice altă notificare referitoare la această Convenţie.______________________Hecho en Bruselas, el veintinueve de mayo de dos mil, en un ejemplar único, en lenguas alemana, danesa, espańola, finesa, francesa, griega, inglesa, irlandesa, italiana, neerlandesa, portuguesa y sueca, cuyos textos son igualmente auténticos y que será depositado en los archivos de la Secretaría General del Consejo de la Unión Europea. El Secretario General remitirá una copia certificado del mismo a cada Estado miembro.

Udfćrdiget i Bruxelles den niogtyvende maj to tusind i ét eksemplar pĺ dansk, engelsk, finsk, fransk, grćsk, irsk, italiensk, nederlandsk, portugisisk, spansk, svensk og tysk, idet hver af disse tekster har samme gyldighed; de deponeres i arkiverne i Generalsekretariatet for Den Europćiske Union. Generalsekretćren fremsender en bekrćftet kopi heraf til hver medlemsstat.Geschehen zu Brüssel am neunundzwanzigsten Mai zweitausend în einer Urschrift în dänischer, deutscher, englischer, finnischer, französischer, griechischer, irischer, italienischer, niederländischer, portugiesischer, schwedischer und spanischer Sprache, wobei jeder Wortlaut gleichermaßen verbindlich ist; die Urschrift wird im Archiv des Generalsekretariats des Rates der Europäischen Union hinterlegt. Der Generalsekretär übermittelt jedem Mitgliedstaat eine beglaubigte Abschrift dieser Urschrift.

Încheiată la Bruxelles în data de 29 mai 2000 într-un singur original în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, portugheză, spaniolă şi suedeză, toate textele fiind în egală măsură autentice, acest original fiind depozitat în arhiva Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene. Secretarul General va înainta o copie legalizată a acestora fiecărui Stat Membru.

Fait ŕ Bruxelles, le vingt-neuf mai deux mille, en un exemplaire unique, en langues allemande, anglaise, danoise, espagnole, finnoise, française, grecque, irlandaise, italienne, néerlandaise, portugaise et suédoise, les textes établis dans chacune de ces langues faisant également foi, lequel est déposé dans les archives du secrétariat général du Conseil de l'Union européenne. Le secrétaire général en fait parvenir une copie certifiée ŕ chaque État membre.

Arna dhéanamh să Bhruiséil, an naoú lá is fiche de Bhealtaine să bhliain dhá mhíle i scríbhinn bhunaidh amháin să Bhéarla, să Danmhairgis, san Fhionlainnis, să Fhraincis, să Ghaeilge, să Ghearmáinis, să Ghréigis, san Iodáilis, san Ollainnis, să Phortaingéilis, să Spáinnis agus să tSualainnis, agus comhúdarás ag gach ceann de na téacsanna sin; déanfar an scríbhinn bhunaidh sin a thaisceadh i gcartlann Ardrúnaíocht Chomhairle an Aontais Eorpaigh. Díreoidh an tArdrúnaí cóip fhíordheimhnithe de chuig gach Ballstát.

Fatto a Bruxelles, addě ventinove maggio duemila, în un esemplare unico nelle lingue danese, finlandese, francese, greca, inglese, irlandese, italiana, olandese, portoghese, spagnola, svedese e tedesca, ciascuna di esse facente ugualmente fede, depositato negli archivi del segretariato generale del Consiglio dell'Unione europea. Il segretario generale ne trasmette una copia certificata conforme a ogni Stato membro.

114



Gedaan te Brussel, de negenentwintigste mei tweeduizend, în één exemplaar, în de Deense, de Duitse, de Engelse, de Finse, de Franse, de Griekse, de Ierse, de Italiaanse, de Nederlandse, de Portugese, de Spaanse en de Zweedse taal, zijnde alle teksten gelijkelijk authentiek, dat wordt neergelegd în het archief van het secretariaat-generaal van de Raad van de Europese Unie. De secretaris-generaal zendt een voor eensluidend gewaarmerkt afschrift daarvan toe aan elke lidstaat.

Feito em Bruxelas, aos vinte e nove de Maio de dois mil num único exemplar, nas línguas alemă, dinamarquesa, espanhola, finlandesa, francesa, grega, inglesa, irlandesa, italiana, neerlandesa, portuguesa e sueca, todos os textos fazendo igualmente fé, o qual será depositado nos arquivos do Secretariado-Geral do Conselho da Uniăo Europeia. O secretário-geral remeterá dele uma cópia autenticada a cada Estado-Membro.Tehty Brysselissä kahdentenakymmenentenäyhdeksäntenä päivänä toukokuuta vuonna kaksituhatta yhtenä ainoana alkuperäiskappaleena englannin, espanjan, hollannin, iirin, italian, kreikan, portugalin, ranskan, ruotsin, saksan, suomen ja tanskan kielellä, jonka kullakin kielellä laadittu teksti on yhtä todistusvoimainen, ja se talletetaan Euroopan unionin neuvoston pääsihteeristön arkistoon. Pääsihteeri toimittaa oikeaksi todistetun jäljennöksen yleissopimuksesta jokaiselle jäsenvaltiolle.

Som skedde i Bryssel den tjugonionde maj tjugohundra i ett enda exemplar pĺ danska, engelska, finska, franska, grekiska, iriska, italienska, nederländska, portugisiska, spanska, svenska och tyska sprĺken, varvid varje text äger samma giltighet, och detta exemplar skall deponeras i arkivet hos generalsekretariatet för Europeiska unionens rĺd. Generalsekreteraren skall överlämna en bestyrkt kopia därav till varje medlemsstat.

Pentru Guvernul Regatului Belgiei Voor de regering van het Koninkrijk BelgiëFür die Regierung des Königreichs Belgien>PIC FILE= "C_2000197EN.001901.EPS">Pentru Regatul Danemarcei>PIC FILE= "C_2000197EN.001902.EPS">Für die Regierung der Bundesrepublik Deutschland>PIC FILE= "C_2000197EN.001903.EPS">>ISO_7>Ăéá ôçí ęőâÝńíçóç ôçň ĹëëçíéęŢň Äçěďęńáôßáň>ISO_1>> PIC FILE= "C_2000197EN.002001.EPS"> Por el Gobierno del Reino de Espańa>PIC FILE= "C_2000197EN.002002.EPS">Pentru Guvernul Republicii Franceze >PIC FILE= "C_2000197EN.002003.EPS">Thar ceann Rialtas na hÉireannPentru Guvernul Irlandei>PIC FILE= "C_2000197EN.002004.EPS">Pentru Guvernul Republicii Italiene>PIC FILE= "C_2000197EN.002101.EPS">Pentru Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului>PIC FILE= "C_2000197EN.002102.EPS">Pentru Guvernul Regatului Tarilor de Jos>PIC FILE= "C_2000197EN.002103.EPS">Pentru Guvernul Republicii Austria>PIC FILE= "C_2000197EN.002104.EPS">Pentru Guvernul Republicii Portugheze>PIC FILE= "C_2000197EN.002201.EPS">Suomen hallituksen puolestaPĺ finska regeringens vägnar>PIC FILE= "C_2000197EN.002202.EPS">Pĺ svenska regeringens vägnar>PIC FILE= "C_2000197EN.002203.EPS">

115



Pentru Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord >PIC FILE= "C_2000197EN.002204.EPS">

Declaraţia Consiliului referitoare la Articolul 10(9)La analizarea adoptării unei legi aşa cum se menţionează la Articolul 10(9), Consiliul va respecta obligaţiile Statelor Membre în conformitate cu Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.Declaraţia făcută de Marea Britanie referitoare la Articolul 20Aceasta Declaraţie formează o parte integrală, convenită a ConvenţieiÎn Marea Britanie, Articolul 20 se aplică cu referire la mandatele de interceptare emise de Secretarul de Stat către serviciul de poliţie al sau către Serviciul Fiscal & Vamal al MS dacă, în conformitate cu legea naţională referitoare la interceptarea comunicaţiilor, scopul declarat al mandatului este depistarea unui delict grav. Acesta se aplică de asemenea mandatelor emise de Serviciul de Siguranţă dacă, în conformitate cu legile naţionale, acţionează în sprijinul unei investigaţii care prezintă caracteristicile descrise la Articolul 20(1).

PROTOCOLla convenţia referitoare la asistenţa judiciară în materie penală

între statele membre ale Uniunii Europene, stabilit de Consiliu conformart.34 al tratatului asupra Uniunii Europene

ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE la prezentul protocol, state membre ale Uniunii Europene,REFERINDU-SE la actul Consiliului din 16 octombrie 2001 care stabileşte Protocolul la convenţia referitoare la asistenţa judiciarã în materie penalã între statele membre ale Uniunii Europene,LUÂND ÎN CONSIDERARE concluziile adoptate cu prilejul Consiliului european ţinut la Tampere în zilele de 15 şi 16 octombrie 1999 şi necesitatea de a le pune în practicã fãrã întârziere pentru a ajunge la un spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie,ŢINÂND CONT de recomandãrile fãcute de experţi cu ocazia prezentãrii rapoartelor de evaluare reciprocã realizate pe baza acţiunii comune 97/827/JAI a Consiliului din 5 decembrie 1997 care instaureazã un mecanism de evaluare a aplicãrii şi punerii în practicã a planului naţional al angajamentelor internaţionale în materie de luptã împotriva criminalitãţii organizate (1),CONVINSE de necesitatea de a prevedea mãsuri suplimentare în domeniul asistenţei judiciare în materie penalã pentru a lupta împotriva criminalitãţii şi în special împotriva criminalitãţii organizate, spãlãrii banilor şi criminalitãţii financiare,AU CONVENIT ASUPRA DISPOZIŢIILOR URMĂTOARE, anexate la convenţa din 29 mai 2000 referitoare la Protocol la convenţia referitoare la asistenţa judiciarã în materie penalã între statele membre ale Uniunii Europene (2), mai jos denumitã “convenţia de asistenţã judiciarã din 2000” şi care sunt parte integrantã la aceasta.

Articolul 1Cerere de informare asupra conturilor bancare1. Fiecare stat membru ia, în condiţiile prevãzute de prezentul articol, mãsurile necesare pentru a stabili, ca rãspuns la o cerere trimisã de un alt stat membru, dacã o persoanã fizicã sau juridicã ce face obiectul unei anchete penale deţine sau controleazã unul sau mai multe conturi, indiferent de natura sa, într-o bancã oarecare situatã pe teritoriul sãu şi, dacã este aşa, furnizeazã toate informaţiile privind conturile inventariate.La cerere şi în mãsura în care informaţiile pot fi furnizate într-un termen rezonabil, informaţia priveşte şi conturile pentru care persoana ce face obiectul unei proceduri are procurã.2. Obligaţia prevãzutã de prezentul articol nu se aplicã decât în mãsura în care banca ce gereazã contul posedã aceste informaţii.3. Obligaţia prevãzutã de prezentul articol se aplicã numai dacã ancheta priveşte:- o faptã care meritã o pedeapsã privativã de libertate sau o mãsurã de siguranţã privativã de libertate cu un maxim de cel puţin patru ani în statul membru solicitant şi cu cel puţin doi ani în statul membru solicitat, sau

116



- o infracţiune prevãzutã de articolul 2 al convenţiei din 1995 privind constituirea unui Birou european de poliţie (convenţia Europol) sau de anexa la aceastã convenţie, aşa cum a fost modificatã, sau- în mãsura în care nu va fi acoperitã de convenţia Europol, o infracţiune prevãzutã de convenţia din 1995 referitoare la protecţia intereselor financiare ale comunitãţilor europene, protocolul sãu din 1996 sau al doilea protocol din 1997.4. Autoritatea care emite cererea:- indicã motivele pentru care considerã cã informaţiile cerute sunt susceptibile de a fi fundamentale pentru ancheta asupra infracţiunii,- precizeazã motivele care duc la presupunerea cã bãncile situate în statul membru solicitat deţin conturile respective şi indicã, în mãsura în care dispune de indicii, care sunt bãncile care ar putea fi vizate,- comunicã ocice informaţie susceptibilã de a facilita executarea cererii.5. Statele membre pot subordona executarea unei cereri legate de prezentul articol aceloraşi condiţii ca cele pe care le aplicã pentru cererile de percheziţie şi de reţinere.6. Consiliul poate decide, conform art.34, paragraful 2, punctul c), al tratatului asupra Uniunii Europene, sã extindã domeniul de aplicare prevãzut la paragraful 3.

Articolul 2Cereri de informaţii asupra tranzacţiilor bancare

1. La cererea statului membru solicitant, statul membru solicitat furnizeazã informaţiile prvind conturile bancare respective şi operaţiunile bancare ce au fost realizate în timpul unei anumite perioade asupra unuia sau mai multor conturi specificate în cerere, inclusiv informaţiile privind orice cont de punere în circulaţie sau de primire.2. Obligaţia prevãzutã de prezentul articol nu se aplicã decât în mãsura în care banca ce gereazã contul posedã aceste informaţii.3. Statul membru solicitant indicã în cererea sa motivele pentru care considerã cã informaţiile cerute sunt pertinente în scopul anchetei asupra infracţiunii.4. Statele membre pot subordona executarea unei cereri conform prezentului articol aceloraşi condiţii ca cele pe care le aplicã pentru cererile de percheziţie sau de reţinere.

Articolul 3Cereri de urmãrire a tranzacţiilor bancare

1. Fiecare stat membru se angajeazã sã fie în mãsurã ca, la cererea unui alt stat membru, sã urmãreascã timp de o perioadã determinatã, operaţiunile bancare realizare asupra unuia sau mai multor conturi specificate în cerere şi sã comunice rezultatul statului membru solicitant.2. Statul membru solicitant indicã în cererea sa motivele pentru care considerã cã informaţiile cerute sunt pertinente pentru ancheta asupra infracţiunii.3. Decizia referitoare la urmãrirea tranzacţiilor este luatã în fiecare caz individual de autoritãţile competente ale statului membru solicitat, cu respectarea legislaţiei naţionale a acestui stat membru.4. Modalitãţile practice ale urmãririi fac obiectul unui acord între autoritãţile competente ale statelor membre solicitante şi solicitate.

Articolul 4ConfidenţialitateaFiecare stat membru ia mãsurile necesare pentru a face astfel încât bãncile sã nu dezvãluie clientului vizat nici altor terţi cã informaţiile au fost transmise statului membru solicitant conform articolelor 1, 2 sau 3 sau cã o anchetã este în curs.

Articolul 5Obligaţia de a informaDacã în cursul executãrii uneie cereri de asistenţã judiciarã autoritatea competentã a statului membru solicitat considerã oportun sã întreprindã anchete neprevãzute iniţial sau care nu au putut fi specificate în

117



momentul cererii, informeazã asupra acestui lucru fãrã întârziere autoritatea solicitantã pentru a-i permite sã ia noi mãsuri.

Articolul 6Cereri suplimentare de asistenţã judiciarã1. Dacã autoritatea competentã a statului membru solicitant face o cerere de asistenţã judiciarã care completeazã o cerere anterioarã, nu este obligatã sã reia informaţiile deja furnizate în cererea iniţialã. Cererea suplimentarã conţine informaţiile necesare identificãrii cererii iniţiale.2. Dacã, conform dispoziţiilor în vigoare, autoritatea competentã care face o cerere de asistenţã judiciarã participã la executarea sa în statul membru solicitat, ea poate, sub rezerva art.6, paragraful 3, al convenţiei din 2000, sã adreseze o cerere suplimentarã direct autoritãţii competente a statului membru solicitat atâta vreme cât este prezentã pe teritoriul acestui stat.

Articolul 7Secretul bancarUn stat membru nu invocã secretul bancar drept motiv pentru a respinge orice cooperare privind o cerere de asistenţã judiciarã provenitã de la un stat membru.

Articolul 8Infracţiuni fiscale1. Asistenţa judiciarã nu poate fi respinsã pentru simplul motiv cã cererea se raporteazã la o infracţiune pe care statul membru solicitat o calificã drept infracţiune fiscalã.2. În cazul în care un stat membru a subordonat executarea unei cereri de perchiziţie sau reţinere condiţiei cã infracţiunea care a condus la cerere este de asemenea în mãsurã sã fie pedepsitã în legislaţia sa, aceastã condiţie este îndeplinitã în ceea ce priveşte infracţiunile prevãzute la paragraful 1 dacã infracţiunea corespunde unei infracţiuni de aceeaşi naturã în legislaţia statului membru solicitat.Cererea nu poate fi respinsã pe motiv cã legislaţia statului membru solicitat nu impune acelaşi gen de taxe sau impozite sau nu conţine acelaşi gen de reglementare în materie de taxe şi impozite, de vamã sau de schimb ca legislaţia statului membru solicitant.3. Articolul 50 al convenţiei de aplicare Schengen este abrogat.

Articolul 9Infracţiuni politice

1. În scopul acordãrii asistenţei judiciare între statele membre, nici-o infracţiune nu poate fi consideratã de statul membru solicitat drept o infracţiune politicã, o infracţiune legatã de o infracţiune politicã sau o infracţiune inspiratã din interese politice.2. Fiecare stat membru poate, atunci câmd procedeazã la notificarea prevãzutã de articolul 13, paragraful 2, sã declare cã aplicã paragraful 1 al prezentului articol numai:a) la infracţiunile prevãzute de articolele 1 şi 2 ale convenţiei europene din 27 ianuarie 1977 pentru reprimarea terorismului,şib) la infracţiune de conspiraţie sau asociere a rãufãcãtorilor – care corespund comportamentului descris la articolul 3, paragraful 4 al convenţiei din 27 septembrie 1996 referitoare la extrãdare între statele membre ale Uniunii europene – care contribuie la comiterea uneia sau mai multor infracţiuni în sensul articolelor 1 şi 2 ale convenţiei europene pentru reprimarea terorismului.3. Rezervele formulate la titlul articolului 13 al convenţiei europene pentru reprimarea terorismului nu se aplicã la asistenţa judiciarã între statele membre.Articolul 10Transmiterea la Consiliu a deciziilor de respingere şi sesizare a Eurojust

1. Dacã o cerere este respinsã pe baza:

118



- articolului 2, punctul b), al convenţiei europene de asistenţã judiciarã sau articolului 22, paragraful 2, punctul b), al tratatului Benelux,

- articolului 51 al convenţiei de aplicare Schengen sau articolului 5 al convenţiei europene de asistenţã judiciarã sau

- articolului 1, paragraful 5 sau articolului 2, paragraful 4 al prezentului protocol,şi dacã statul membru solicitant îşi menţine cererea şi nu poate fi gãsitã nici-o soluţie, decizia de respingere justificatã este transmisã Consiliului pentru informare de cãtre statul membru solictat în vederea unei evaluãri eventuale a funcţionãrii cooperãrii judiciare între statele membre.2. Autoritãţile competente ale statului membru solicitant pot semnala la Eurojust, odatã ce va apãrea, orice dificultate legatã de executarea unei cereri având legãturã cu executarea unei cereri legatã de dispoziţiile prevãzute la paragraful 1, în vederea unei eventuale soluţii practice, conform dispoziţiilor prevãzute de instrumentul care a dus la crearea Eurojust.

Articolul 11RezervePrezentul protocol nu pot face obiectul nici-unei rezerve în afara celor prevãzute de articolul 9, paragraful 2.

Articolul 12Aplicare teritorialãAplicarea prezentului protocol în Gibraltar va avea efect atunci când convenţia de asistenţã judiciarã din 2000 va avea efect în ceea ce priveşte Gibraltarul, conform art.26 al convenţiei menţionate.

Articolul 13Intrarea în vigoare1. Prezentul protocol este supus adoptãrii de cãtre statele membre conform regulilor lor constituţionale respective.2. Statele membre comunicã Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene îndeplinirea procedurilor cerute de regulile lor constituţionale pentru adoptarea prezentului protocol.3. Prezentul protocol intrã în vigoare în cele opt state membre respective în 90 de zile de la comunicarea prevãzutã de paragraful 2 de cãtre stat, membru al Uniunii Europene în momentul adoptãrii de cãtre Consiliu a actului care stabileşte prezentul protocol, care este cel de-al optulea ce procedeazã la aceastã formalitate. Totuşi, dacã convenţia de asistenţã judiciarã din 2000 nu a intrat în vigoare la aceastã datã, prezentul protocol intrã în vigoare la aceeaşi datã cu ea.3. Orice comunicare fãcutã de un stat membru dupã intrarea în vigoare a prezentului protocol în temeiul paragrafului 3 are drept efect ca la 90 de zile de la aceastã comunicare, prezentul protocol sã intre în vigoare între acest stat membru şi statele membre pentru care prezentul protocol este deja intrat în vigoare.5. Înainte de intrarea în vigoare a prezentului protocol în temeiul paragrafului 3, orice stat membru poate, atunci când procedeazã la comunicarea prevãzutã de paragraful 2 sau în orice moment dupã aceastã comunicare, sã declare cã prezentul protocol este aplicabil în relaţiile sale cu statele membre care au fãcut aceeaşi declaraţie. Aceste declaraţii devin efective la 90 de zile de la data depunerii lor.6. În ciuda paragrafelor 3-5, intrare în vigoare sau aplicarea prezentului protocol nu capãtã efect în relaţiile dintre statele membre, indiferent care ar fi, înainte de intrarea în vigoare sau aplicarea convenţiei de asistenţã judiciarã din 2000 între aceste state membre.7. Prezentul protocol se aplicã la procedurile de asistenţã judiciarã angajate dupã data la care a intrat în vigoare sau este aplicat în temeiul paragrafului 5 între statele membre vizate.Articolul 14Aderarea noilor state membre1. Prezentul protocol este deschis aderãrii oricãrui stat care devine membru al Uniunii Europene şi care aderã la convenţia de asistenţã judiciarã din 2000.2. Textul prezentului protocol în limba statului care aderã, stabilit de Consiliul Uniunii Europene, este valabil.3. Instrumentele de aderare sunt depuse la depozitar.

119



4. Prezentul protocol intrã în vigoare în privinţa oricãrui stat care aderã la el la 90 de zile de la depunerea instrumentului sãu de aderare sau la data intrãrii sale în vigoare dacã încã nu a intrat în vigoare în momentul expirãrii respectivei perioade de 90 de zile.5. Articolul 13, paragraful 5 se aplicã la statele care aderã dacã prezentul protocol încã nu a intrat în vigoare cu prilejul depunerii instrumentului lor de aderare.6. În ciuda paragrafelor 4 şi 5, intrarea în vigoare sau aplicarea prezentului protocol în privinţa statului care aderã nu capãtã efect înainte de intrarea în vigoare sau de aplicarea convenţiei de asistenţã judiciarã din 2000 faţã de acest stat.

Articolul 15Poziţia Islandei şi NorvegieiArticolul 8 constituie mãsuri care modificã sau se sprijinã pe dispoziţiile prevãzute de anexa A la acordul încheiat de Consiliul Uniunii Europene, Republica Islanda şi Regatul Norvegiei asupra asocierii acestor douã state la punerea în aplicare, la aplicarea sau la dezvoltarea acordului Schengen (3), mai jos denumit “acord de asociere”.

Articolul 16Intrarea în vigoare pentru Islanda şi Norvegia1. Sub rezerva articolului 8 al acordului de asociere, dispoziţia prevãzutã la articolul 15 al prezentului protocol intrã în vigoare pentru Islanda şi Norvegia la 90 de zile de la primirea, de cãtre Consiliu şi Comisie, a informaţiilor prevãzute de articolul 8, paragraful 2, a acordului de asociere privind satisfacerea cerinţelor lor constituţionale, în relaţiile lor cu orice stat membru pentru care prezentul protocol a intrat deja în vigoare în temeiul articolului sãu 13, paragraful 3 sau 4.2. Orice intrare în vigoare a prezentului protocol pentru un stat membru dupã data intrãrii în vigoare a dispoziţiei prevãzutã de articolul 15 pentru Islanda şi Norvegia face de asemenea aceastã dispoziţie aplicabilã în relaţiile dintre acest stat membru şi Islanda şi dintre acest stat membru şi Norvegia.3. Sub rezerva paragrafelor 1, 2 şi 3, intrarea în vigoare a dispoziţiei prevãzutã de articolul 15 pentru Islanda şi Norvegia are loc cel mai târziu la data intrãrii în vigoare a prezentului protocol pentru cel de-al 15-lea stat membru al Uniunii Europene în momentul adoptãrii de cãtre Consiliu a actului care stabileşte prezentul protocol.

Articolul 17DepozitarulSecretarul general al Consiliului Uniunii Europene este depozitarul prezentului protocol.Depozitarul publicã în Monitorul Oficial al comunitãţilor europene situaţia adoptãrilor şi aderãrilor, declaraţiile precum şi orice altã modificare referitoare la prezentul protocol.MOTIV PENTRU CARE, subsemnaţii plenipotenţiari au semnat în josul prezentului protocol.Încheiat la Luxembourg la 16 octombrie 1001, într-un exemplar unic, în limbile germanã, englezã, danezã, spaniolã, finlandezã, francezã, greacã, irlandezã, italianã, olandezã, portughezã şi suedezã, toate textele având valabilitate, exemplar ce este depus în arhiva secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene. Secretarul general transmite o copie autentificatã a acestuia fiecãrui stat membru.Pentru Guvernul Regatului Belgiei>PIC FILE= “C_2001326FR000601.TIF” >Pentru Guvernul Danemarcei>PIC FILE= “C_2001326FR000602.TIF” >Pentru Guvernul Germaniei>PIC FILE= “C_2001326FR000603.TIF” >Pentru Guvernul Greciei>PIC FILE= “C_2001326FR000604.TIF” >Pentru Guvernul Spaniei>PIC FILE= “C_2001326FR000605.TIF” >Pentru Guvernul Republicii Franceze>PIC FILE= “C_2001326FR000701.TIF” >Pentru Guvernul Irlandei

120



>PIC FILE= “C_2001326FR000702.TIF” >Pentru Guvernul Republicii Italiene>PIC FILE= “C_2001326FR000703.TIF” >Pentru Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului>PIC FILE= “C_2001326FR000704.TIF” >Pentru Guvernul Olandei>PIC FILE= “C_2001326FR000705.TIF” >Pentru Guvernul Austriei>PIC FILE= “C_2001326FR000801.TIF” >Pentru Guvernul Portugaliei>PIC FILE= “C_2001326FR000802.TIF” >Pentru Guvernul Finlandei>PIC FILE= “C_2001326FR000803.TIF” >Pentru Guvernul Suediei>PIC FILE= “C_2001326FR000804.TIF” >Pentru Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord>PIC FILE= “C_2001326FR000805.TIF” >

(1) JO L 344 din 15.12.1997, p.7(2) JO C 197 din 12.7.2000, p.3(3) JO L 176 din 10.7.1999, p.36

121


notă internă - justold.just.ro/portals/0/cooperarejudiciara/justinfo... · web view3. daca...

Documents