Tratat din 18/10/1960

între Republica Socialistă Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică

Publicat in Buletinul Oficial nr. 6 din 06/02/1961

Actul a intrat in vigoare la data de 06 februarie 1961

Guvernul Republicii Populare Române şi Guvernul Republicii Populare Federative Iugoslavia, în scopul reglementării asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale, au convenit asupra celor ce urmează:

   PARTEA I  DISPOZIŢII GENERALE

   ARTICOLUL 1 

   1. Cetăţenii unei Părţi Contractante se bucură pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică, ca şi cetăţenii proprii.    2. Cetăţenii unei Părţi Contractante au dreptul să se adreseze în mod liber instanţelor judecătoreşti, procuraturii, precum şi altor instituţii ale celeilalte Părţi Contractante în competenţa cărora intră probleme de drept civil, familial şi penal, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.    3. Prevederile punctelor 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor juridice.

   ARTICOLUL 2 

    Prin termenul "organ" folosit în cuprinsul acestui Tratat se înţelege instanţele judecătoreşti, procuratura şi celelalte instituţii în competenţa cărora intră probleme de drept civil, familial şi penal.

   ARTICOLUL 3 

    Organele Părţilor Contractante îşi acordă reciproc, la cerere, asistenţă juridică în cauzele civile, familiale şi penale în modul şi condiţiile prevăzute prin prezentul Tratat.

   ARTICOLUL 4 

    În realizarea asistenţei juridice, dacă prin prezentul Tratat nu se prevede altfel, organele Părţilor Contractante comunică între ele în modul următor:    a) din partea română, în cauzele civile şi familiale prin Ministerul Justiţiei, în cauzele penale prin Ministerul Justiţiei, iar în faza urmăririi penale prin Procuratura Generală;    b) din partea iugoslavă, prin secretariatele de stat pentru administrarea justiţiei ale republicilor populare Serbia, Croaţia, Slovenia, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia şi Muntenegru.

   ARTICOLUL 5 

   1. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate la acestea trebuie să fie întocmite în limba Părţii Contractante solicitante, însoţite de o traducere certificată în limba Părţii Contractante solicitate.    2. Partea Contractantă solicitată redactează, actele referitoare la acordarea asistenţei juridice în limba să proprie.

   ARTICOLUL 6 

    Ministerul Justiţiei al Republicii Populare Române şi Secretariatul Consiliului Federal Executiv pentru afacerile justiţiei al Republicii Populare Federative Iugoslavia îşi vor trimite, la cerere, textele normelor legale care sînt sau au fost în vigoare pe teritoriul Părţilor Contractante, iar la nevoie şi informaţii în legătură cu unele probleme de drept.

   PARTEA a II-a  ASISTENŢA JURIDICĂ ÎN CAUZELE CIVILE ŞI FAMILIALE

   CAPITOLUL I  Dispoziţii privind asistenţa juridică

   ARTICOLUL 7 

    Asistenţa juridică în cauzele civile şi familiale cuprinde înmînarea actelor şi îndeplinirea unor activităţi procesuale, cum ar fi: audierea martorilor şi părţilor, efectuarea expertizelor, a cercetărilor locale, interogarea părţilor.

   ARTICOLUL 8 

   1. Cererea pentru acordarea asistenţei juridice trebuie să conţină denumirea organului solicitant, denumirea organului solicitat (dacă este cunoscut), obiectul la care se referă cererea, numele şi prenumele părţilor, ocupaţia, domiciliul sau reşedinţa lor, precum şi numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor lor, dacă este cazul.    2. Pe lîngă datele prevăzute la punctul 1, cererea trebuie să conţină şi datele necesare cu privire la obiectul cererii, cum ar fi împrejurările de fapt asupra cărora trebuie să se facă proba şi, dacă este cazul, întrebările care urmează să fie puse persoanei audiate.    3. Cererea de înmînare a actelor trebuie să conţină adresa destinatarului şi indicarea actelor ce urmează să fie înmînate.

   ARTICOLUL 9 

   1. Cererea de acordare a asistenţei juridice se întocmeşte în forma prevăzută de legislaţia Părţii Contractante solicitante.    2. Cererea şi actele care se trimit trebuie să fie semnate şi prevăzute cu sigiliul oficial.

   ARTICOLUL 10 

   1. Organul solicitat îndeplineşte cererea de acordare a asistenţei juridice potrivit normelor legale ale statului său.    2. Dacă organul solicitat nu este competent să acorde asistenţa juridică, el va transmite cererea organului competent.    3. Organul solicitat va informa, la cerere, organul solicitant despre data şi locul îndeplinirii lucrării cerute.    4. Dacă persoana menţionată în cerere nu poate fi găsită la adresa indicată, organul solicitat va lua măsurile necesare pentru stabilirea adresei.

   ARTICOLUL 11 

   1. Organul solicitat înmînează actele în conformitate cu dispoziţiile legale ale statului său.    2. Dacă actul nu este redactat în limba Părţii Contractante solicitate sau dacă nu este însoţit de o traducere certificată în limba acesteia, organul solicitat va înmîna destinatarului actele numai dacă acesta este de acord să le primească.

   3. Dovada de înmînare a actelor se întocmeşte în conformitate cu legea Părţii Contractante solicitate şi va trebui să cuprindă data înmînării actului şi semnătura destinatarului sau, după caz, modul şi data predării actului.

   ARTICOLUL 12 

    În cazul cînd asistenţa juridică nu a putut fi acordată, organul solicitat va restitui actele organului solicitant, comunicîndu-i totodată motivele care l-au împiedicat să îndeplinească cererea.

   ARTICOLUL 13 

    Acordarea asistenţei juridice poate fi refuzată dacă Partea Contractantă solicitată consideră că prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de bază ale legislaţiei sale.

   ARTICOLUL 14 

    Părţile Contractante au dreptul să înmîneze, prin oficiile lor diplomatice sau consulare, acte propriilor lor cetăţeni, dacă aceştia acceptă primirea.

   ARTICOLUL 15 

   1. Părţile Contractante nu îşi vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac eu ocazia acordării asistenţei juridice pe teritoriul lor. Organul solicitat comunică organului solicitant cuantumul cheltuielilor făcute cu ocazia acordării asistenţei juridice. Dacă organul solicitant percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămîn Părţii Contractante al cărei organ le-a perceput.    2. Prin excepţie de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor făcute pentru efectuarea expertizelor şi remunerarea experţilor. Dacă cheltuielile de expertiză trebuie suportate de parte, efectuarea expertizei poate fi condiţionată de depunerea în prealabil a unui avans la organul solicitat.

   CAPITOLUL II  Scutirea de garanţie procesuală, de taxe şi cheltuieli de judecată

   ARTICOLUL 16 

   1. Cetăţenii unei Părţi Contractante care se adresează în calitate de reclamanţi sau intervenienţi instanţelor judecătoreşti ale celeilalte Părţi Contractante, dacă au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante, nu pot fi obligaţi să depună cauţiuni pentru motivul că sînt străini sau că nu au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Părţii Contractante căreia îi aparţine instanţa.    2. Prevederile punctului 1 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor juridice.

   ARTICOLUL 17 

    În cazul cînd legea unei Părţi Contractante prevede obligaţia de a se depune un avans asupra cheltuielilor pentru administrarea probelor, acest avans va putea fi cerut cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetăţenilor proprii.

   ARTICOLUL 18 

    Cetăţenii uneia din Părţile Contractante beneficiază în faţa instanţelor judecătoreşti ale celeilalte Părţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecată, precum şi de asistenţă

judiciară gratuită, în cursul procesului, în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetăţenii proprii.

   ARTICOLUL 19 

   1. Adeverinţele cu privire la situaţia personală şi materială a persoanei care solicită scutirea de taxe şi cheltuieli de judecată, se eliberează de organul competent al Părţii Contractante pe teritoriul căreia această persoană domiciliază sau îşi are reşedinţa.    2. Dacă această persoană nu are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul nici uneia dintre Părţile Contractante, este suficientă adeverinţa eliberată de oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean este.    3. Organul care urmează a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi cheltuieli de judecată poate verifica prin organul competent al celeilalte Părţi Contractant exactitatea actelor prezentate şi, la nevoie, să ceară date suplimentare.

   ARTICOLUL 20 

    Cetăţeanul oricăreia dintre Părţile Contractante, care îşi are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul unei Părţi Contractante şi voieşte să beneficieze de drepturile prevăzute la articolul 18 în faţa unei instanţe judecătoreşti a celeilalte Părţi Contractante, poate să se adreseze fie direct acestei instanţe, fie instanţei judecătoreşti competente de la domiciliul sau reşedinţa sa. În acest din urmă caz, instanţa va trimite cererea, însoţită de anexe, instanţei judecătoreşti a celeilalte Părţi Contractante, în modul prevăzut la articolul 4.

   CAPITOLUL III  Dispoziţii privind statutul personal.

Capacitatea persoanei

   ARTICOLUL 21 

   1. Capacitatea de folosinţă şi exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte potrivit legii Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana.    2. Capacitatea persoanei juridice se stabileşte potrivit legii acelei Părţi Contractante pe baza căreia a fost înfiinţată persoana juridică.

   ARTICOLUL 22  Încheierea căsătoriei

   1. Condiţiile cerute pentru încheierea căsătoriei se determină, pentru fiecare persoană, de legea acelei Părţi Contractante al cărei cetăţean este persoana.    2. Condiţiile pentru încheierea căsătoriei, prevăzute de legea unei Părţi Contractante şi a căror nerespectare atrage nulitatea căsătoriei, se aplică şi cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante în cazul cînd încheie căsătoria pe teritoriul acelei Părţi Contractante.    3. Forma încheierii căsătoriei este determinată de legea acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se încheie căsătoria.

    Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor

   ARTICOLUL 23 

   1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor se stabileşte în conformitate cu legea Părţii Contractante ai cărei cetăţeni sînt.    2. Dacă unul din soţi este cetăţeanul unei Părţi Contractante iar celălalt soţ - cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea acelei Părţi Contractante a cărei ultimă cetăţenie comună au avut-o soţii.

   3. Dacă soţii nu au şi nici nu au avut cetăţenia comună a uneia din Părţile Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia îşi au domiciliul comun, iar în cazul cînd nu au domiciliul comun - în conformitate cu legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia şi-au avut ultimul domiciliu comun.

   ARTICOLUL 24 

   1. Cauzele cu privire la raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt de competenţa instanţelor judecătoreşti ale acelei Părţi Contractante ai cărei cetăţeni sînt soţii.    2. Dacă unul dintre soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar celălalt soţ - cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, este competentă instanţa acelei Părţi Contractante pe teritoriul căruia soţii îşi au domiciliul comun, iar în cazul cînd nu au domiciliul comun - instanţa Părţii Contractante pe teritoriul căreia şi-au avut ultimul domiciliu comun.

   ARTICOLUL 25  Divorţul, inexistenţa şi nulitatea căsătoriei

   1. Pentru divorţ, pentru constatarea existenţei, inexistenţei şi nulităţii căsătoriei, precum şi pentru anularea căsătoriei, dacă amîndoi soţii sînt cetăţeni ai unei Părţi Contractante, sînt competente instanţele şi se aplică legea acelei Părţi Contractante ai cărei cetăţeni sînt soţii la data introducerii acţiunii. Dacă la data introducerii acţiunii amîndoi soţii au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul celeilalt, Părţi Contractante, este competentă şi instanţa acestei Părţi Contractante. În acest caz se poate pronunţa divorţul, anula căsătoria sau constată nulitatea ei numai pentru motivele prevăzute, în acelaşi timp, de legile ambelor Părţi Contractante.    2. Dacă la data introducerii acţiunii, unul din soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar celălalt soţ - cetăţean al celorlalte Părţi Contractante, pentru soluţionarea cauzelor prevăzute la punctul 1 este competentă instanţa acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau îşi au reşedinţa ambii soţi; dacă unul din soţi domiciliază sau are reşedinţa pe teritoriul unei Părţi Contractante, iar celălalt soţ pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, este competentă instanţa acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau îşi are reşedinţa soţul pîrît. În ambele cazuri divorţul, constatarea nulităţii şi anularea căsătoriei pot fi pronunţate numai pentru motive prevăzute, în acelaşi timp, de către legile celor două Părţi Contractante.

    Raporturile dintre părinţi şi copii

   ARTICOLUL 26 

    Raporturile juridice dintre părinţi şi copii, precum şi stabilirea, contestarea şi tăgăduirea paternităţii ori stabilirea sau contestarea maternităţii se reglementează potrivit legii acelei Părţi Contractante al cărei cetăţean este copilul.

   ARTICOLUL 27 

   1. Pentru rezolvarea cauzelor menţionate la articolul 26, sînt competente instanţele Părţii Contractante al cărei cetăţean este copilul.    2. Dacă părinţii şi copilul au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul aceleiaşi Părţi Contractante, este competentă şi instanţa acestei Părţi Contractante.

    Înfierea

   ARTICOLUL 28 

   1. Condiţiile pentru încheierea şi desfacerea înfierii, în cazul cînd înfiatul şi înfietorul sînt cetăţenii aceleiaşi Părţi Contractante, se determină potrivit legii acestei Părţi Contractante.

   2. În cazul cînd înfietorul este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar înfiatul cetăţean al celeilalte Părţi Contractante pentru încheierea sau desfacerea înfierii vor trebui îndeplinite condiţiile prevăzute în legile ambelor Părţi Contractante.

   ARTICOLUL 29 

   1. Pentru încheierea şi desfacerea înfierii în cazul prevăzut la punctul 1 al articolului 28, este competent organul acelei Părţi Contractante ai cărei cetăţeni sînt înfietorul şi înfiatul, iar în cazul prevăzut la punctul 2 al aceluiaşi articol, sînt competente organele ambelor Părţi Contractante.    2. În cazul cînd înfietorul şi înfiatul sînt cetăţenii unei Părţi Contractante însă domiciliază sau îşi au reşedinţa pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, pentru Încheierea şi desfacerea înfierii este competent şi organul acestei Părţi Contractante.

    Tutela şi curatela

   ARTICOLUL 30 

   1. În cauzele de tutelă şi curatelă privind cetăţenii Părţilor Contractante sînt competente, în măsura în care prin prezentul tratat nu este prevăzut altfel, organele acelei Părţi Contractante al cărei cetăţean este persoana căreia urmează să i se instituie tutela sau curatela.    2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei se stabilesc în conformitate cu legea Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana căreia urmează să i se instituie tutela sau curatela.    3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela se reglementează potrivit legii Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela.    4. Obligaţia de a accepta sarcina de tutor sau curator se stabileşte potrivit legii Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana ce urmează a deveni tutor sau curator.    5. Hotărîrile organelor de tutelă şi curatelă ale unei Părţi Contractante, care se referă la cetăţenii săi, se recunosc şi produc aceleaşi efecte juridice pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante ca şi hotărîrile date de organele proprii.

   ARTICOLUL 31 

   1. În cazul cînd este necesar să se ia măsuri pentru ocrotirea intereselor cetăţeanului unei Părţi Contractante al cărui domiciliu, reşedinţă sau bunuri se află pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, organul competent al acestei Părţi Contractante va informa de îndată despre aceasta oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana.    2. În cazurile care nu comportă amînare, organul celeilalte Părţi Contractante poate lua singur, potrivit legii sale, măsurile temporare neapărat necesare, dar este obligat să informeze de îndată oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana în interesul căreia s-au luat măsurile. Aceste măsuri îşi păstrează valabilitatea atîta timp cît organul competent al Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana nu va fi luat hotărîrea necesară. Această hotărîre va fi comunicată organului care a luat măsurile temporare.

   ARTICOLUL 32 

   1. Organul de tutelă sau curatelă al unei Părţi Contractante poate transmite organului celeilalte Părţi Contractante competenţa privind administrarea tutelei sau curatelei unei persoane căreia i s-a instituit tutela sau curatela dacă ea îşi are domiciliul, reşedinţa sau bunurile pe teritoriul acestei Părţi Contractante şi dacă organul solicitat este de acord cu această transmitere.    2. Organul care a acceptat preluarea competenţei prevăzute la punctul 1 exercită administrarea tutelei sau curatelei, în conformitate cu legea statului său. Acest organ nu este competent să adopte hotărîri în probleme privitoare la statutul personal al persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela.

   ARTICOLUL 33  Declararea dispariţiei sau a morţii

   1. Declararea dispariţiei sau a morţii, constatarea faptului morţii şi stabilirea datei morţii unei persoane, respectiv declararea morţii unei persoane dispărute şi dovedirea morţii, denumite în textul următor, declararea dispariţiei sau a morţii este de competenţa instanţelor judecătoreşti ale Părţii Contractante al cărei cetăţean era persoana la data dispariţiei sau a morţii.    2. Instanţele judecătoreşti ale unei Părţi Contractante pot să declare dispariţia sau moartea unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante în următoarele cazuri:    a) la cererea unei persoane care doreşte să-şi valorifice drepturile succesorale sau un drept izvorînd din raporturile patrimoniale dintre soţi privind un imobil al dispărutului situat pe teritoriul Părţii Contractante a cărei instanţă a fost sesizată;    b) la cererea soţului soţiei în legătură cu existenţa căsătoriei, dacă în momentul introducerii cererii, acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Părţii Contractante a cărei instanţă a fost sesizată.    3. În cazurile prevăzute la punctul 2, declararea dispariţiei sau a morţii se va face numai în condiţiile prevăzute de legea Părţii Contractantului cărei cetăţean a fost dispărutul sau decedatul.

   CAPITOLUL IV  Succesiuni

   ARTICOLUL 34 

   1. Cetăţenii unei Părţi Contractante pot dobîndi, pe calea succesiunii legale sau testamentare, bunuri şi drepturi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetăţenii proprii.    2. Cetăţenii unei Părţi Contractante pot dispune prin testament de bunurile lor mobile şi imobile care se găsesc pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.

   ARTICOLUL 35 

   1. Capacitatea de a întocmi sau revoca testamentul precum şi consecinţele juridice ale viciilor de voinţă se stabilesc potrivit legii Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost testatorul la data întocmirii sau revocării testamentului.    2. Forma întocmirii şi revocării testamentului este aceea prevăzută de legea Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost testatorul la data întocmirii sau revocării, sau de legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia testamentul a fost întocmit sau revocat.

   ARTICOLUL 36 

   1. Pentru dezbaterilor succesorale cu privire la bunurile mobile ale cetăţenilor Părţilor Contractante, precum şi pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legătură cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri, sînt competente organele acelei Părţi Contractante al cărei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii, dacă prin prezentul Tratat nu se prevede în alt fel.    2. Pentru dezbaterile succesorale cu privire la bunurile imobile ale cetăţenilor Părţilor Contractante precum şi pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legătură cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri imobile, sînt competente în mod exclusiv organele acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se găsesc bunurile imobile.

   ARTICOLUL 37 

    În cazul cînd defunctul a fost cetăţeanul unei Părţi Contractante şi a avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, succesorii care domiciliază sau îşi au reşedinţa pe teritoriul acestei Părţi Contractante pot cere, în termen de şase luni de la deces, ca organul competent al acestei Părţi Contractante să efectueze procedura succesorală cu privire la bunurile mobile care

se găsesc pe teritoriul său. Despre această cerere vor fi încunoştinţaţi succesorii şi legatarii. Dacă, în termen de trei luni de la înştiinţare, nici unul dintre succesori sau legatari nu se obţine, cererea va fi satisfăcută.

   ARTICOLUL 38 

    Pentru a determina dacă un bun este mobil sau imobil se va urma potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia se află acest bun.

   ARTICOLUL 39 

   1. În cazul cînd pe teritoriul unei Părţi Contractante moare un cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, organul competent va înştiinţa de îndată oficiul diplomatic sau consular al acestei Părţi Contractante despre deces, comunicînd tot ceea ce cunoaşte despre succesori, domiciliul sau reşedinţa lor, despre masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament - dacă există. În acelaşi mod va proceda acest organ şi în cazul cînd este informat că pe teritoriul statului său se găsesc bunuri ale unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante care a murit fie pe teritoriul Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost, fie pe teritoriul unui al treilea stat.    2. De asemenea, dacă oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost defunctul deţine date cu privire la deces, le va comunica organului competent al celeilalte Părţi Contractante, în vederea luării măsurilor necesare pentru conservarea succesiunii.

   ARTICOLUL 40 

    Dacă cetăţeanul unui Părţi Contractante moare în timpul unei călătorii sau şederi temporare pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau reşedinţa, obiectele pe care le-a avut asupra lui se vor preda oficiului diplomatic sau consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost defunctul, pe baza unei liste şi fără vreo altă procedură.

   ARTICOLUL 41 

   1. Organele fiecărei Părţi Contractante vor face, la cerere sau din oficiu, inventarierea şi vor lua, potrivit legii lor, măsurile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante.    2. În cazul Cînd bunurile succesorale se găsesc în localitatea unde îşi are sediul oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost defunctul, măsurile prevăzute la punctul 1 pot fi luate numai dacă oficiul diplomatic sau consular au fost înştiinţate în timp util despre aceasta, cu excepţia cazurilor care nu suferă amînare. Oficiul diplomatic sau consular poate să participe la realizarea acestor măsuri şi să facă propuneri.    3. În celelalte cazuri, va fi informat fără întîrziere oficiul diplomaţie sau consular despre măsurile luate pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale. La propunerea oficiului diplomatic sau consular, aceste măsuri vor putea fi schimbate sau anulate, fără ca prin aceasta să se prejudicieze drepturile terţilor.

   ARTICOLUL 42 

   1. În cazul cînd, după terminarea procedurii succesorale, bunurile succesorale mobile aflate pe teritoriul unei Părţi Contractante vor trebui să fie predate succesorilor care îşi au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, ele vor fi predate oficiului diplomatic sau consular al acestei Părţi Contractante dacă:    a) sînt asigurate sau plătite creanţele creditorilor faţă de succesiune, în conformitate cu prevederile articolului 43 din prezentul Tratat;    b) toate impozitele şi taxele au fost plătite;    c) organele competente au dat aprobarea pentru exportul obiectelor, în cazul cînd există vreo interdicţie pentru exportul acestora.

   2. Sumele de bani făcînd parte din succesiune, inclusiv acelea realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile şi imobile, care urmează să fie predate succesorilor cu domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, se vor depune pe numele acestora la banca acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se găsesc sumele, iar transformarea lor se va face în conformitate cu dispoziţiile legale ale acestei Părţi Contractante.

   ARTICOLUL 43 

   1. La cererea creditorilor care domiciliază sau îşi au reşedinţa pe teritoriul Părţii Contractante unde se găsesc bunurile succesorale mobile rămase în urma decesului cetăţeanului celeilalte Părţi Contractante, organul competent poate reţine toate aceste bunuri sau numai o parte îndestulătoare din ele pînă se va hotărî asupra pretenţiilor lor faţă de succesiune.    2. Pentru depunerea cererilor prevăzute la punctul 1, organul competent va înştiinţa prin anunţ pe creditori ca într-un termen stabilit, care nu poate fi mai scurt de treizeci de zile şi nici mai lung de şase luni, să-şi formuleze pretenţiile faţă de succesiune şi la nevoie să intenteze acţiune pentru recunoaşterea lor. Dacă creditorii nu-şi formulează pretenţiile în acest termen sau dacă nu intentează acţiune pentru recunoaşterea lor, nu se va putea împiedica, pentru acest motiv, predarea bunurilor succesorale mobile.

   ARTICOLUL 44 

   1. Deschiderea testamentului este în căderea organului competent al acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se află testamentul.    2. Dacă organul unei Părţi Contractante a procedat la deschiderea testamentului unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, copia certificată a testamentului împreună cu datele privind starea testamentului şi copia procesului-verbal de deschidere a testamentului se vor trimite organului Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost defunctul în acelaşi mod se va proceda şi în cazul cînd pentru efectuarea procedurii succesorale este competent şi organul celeilalte Părţi Contractante.    3. Organul care a procedat la deschiderea testamentului poate să trimită, la cerere, organului celeilalte Părţi Contractante şi originalul testamentului.

   ARTICOLUL 45 

   1. În toate cauzele succesorale care se dezbat pe teritoriul unei Părţi Contractante, oficiul diplomatic sau consular al celeilalte Părţi Contractante are dreptul să reprezinte pe cetăţenii proprii, fără să fie necesar un mandat special, dacă aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar.    2. Prevederile punctului 1 nu aduc atingere dispoziţiilor legale cu privire la reprezentarea obligatorie prin avocaţi.

   ARTICOLUL 46 

    Bunurile mobile succesorale vacante se predau Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii, iar în privinţa bunurilor imobile succesorale vacante se aplică legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia sînt situate aceste bunuri.

   CAPITOLUL V  Actele

   ARTICOLUL 47 

   1. Actele publice care au fost întocmite sau eliberate de către un organ sau o persoană oficială a unei Părţi Contractante, în limitele competenţei lor vor fi prevăzute cu sigiliul oficial şi semnătura, pot fi folosite în faţa organelor celeilalte Părţi Contractante fără vreo altă certificare sau legalizare. Această prevedere se aplică şi actelor private care au fost legalizate de organele sau persoanele oficiale competente.

   2. Prevederile punctului 1 sînt aplicabile şi în ce priveşte copiile actelor publice sau private care au fost certificate de organele sau persoanele oficiale competente.

   ARTICOLUL 48 

    Act de publice eliberate de organele şi persoanele oficiale competente ale unor Părţi Contractante au pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante aceeaşi forţă probatorie ca şi actele eliberate de organele şi persoanele oficiale proprii.

   ARTICOLUL 49 

    Fiecare Parte Contractantă va transmite, la cerere, pe cale diplomatică, celeilalte Părţi Contractante certificate din registrele de stare civilă care se referă la cetăţenii acesteia. Certificatele vor fi întocmite în limba Părţii Contractante solicitate şi se vor transmite gratuit.

 Modificat de  articolul 2 din Protocol 1972  in data de 08 mai

1972  

   CAPITOLUL VI  Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti

   ARTICOLUL 50 

   1. Fiecare Parte Contractantă va recunoaşte şi va încuviinţa să se execute pe teritoriul său următoarele hotărîri judecătoreşti pronunţate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante:    a) hotărîrile definitive şi executorii date în cauzele civile şi familiale;    b) hotărîrile definitive şi executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor şi restituirea lucrurilor;    c) tranzacţiile încheiate în faţa instanţelor judecătoreşti în cauzele civile.    2. Sînt considerate hotărîri judecătoreşti în sensul punctului 1 şi hotărîrile date în materie succesorală de către organele unei Părţi Contractante care, potrivit legii acesteia, sînt competente să dezbată cauze succesorale.

   ARTICOLUL 51 

    Hotărîrile judecătoreşti menţionate la articolul 50 vor fi recunoscute şi se va încuviinţa executarea lor, în următoarele condiţii:    a) dacă potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia se cere recunoaşterea sau încuviinţarea executării, nu este exclusă competenţa instanţelor judecătoreşti ale Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a pronunţat hotărîrea în cauză;    b) dacă hotărîrea judecătorească este definitivă şi executorie potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată;    c) dacă prin recunoaşterea sau executarea hotărîrii judecătoreşti nu se aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de bază ale legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută sau executată hotărîrea;    d) dacă persoana care nu a participat la proces şi împotriva căreia s-a dat hotărîrea, i s-a înmînat la timp, ei sau reprezentantului său, citaţia sau copia de pe acţiune şi actele anexate, în conformitate cu legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a pronunţat hotărîrea, cu excepţia cazului cînd citarea s-a făcut prin afişare;    e) dacă în aceeaşi cauză nu s-a dat anterior o hotărîre definitivă între aceleaşi părţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de către o instanţă competentă a Părţii Contractante pe teritoriul cărei-a urmează să fie recunoscută hotărîrea sau efectuată executarea.

   ARTICOLUL 52 

   1. Cererea de încuviinţare a executării poate fi depusă de partea interesată direct la instanţa competentă a Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie efectuată executarea sau la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanţă în cauza respectivă. În acest ultim caz, cererea va fi transmisă instanţei celeilalte Părţi Contractante în modul prevăzut la articolul 4.    2. La cererea de încuviinţare a executării se va anexa:    a) copia certificată a hotărîrii judecătoreşti sau a tranzacţiei judiciare, precum şi o adeverinţă că hotărîrea a rămas definitivă şi executorie, dacă aceasta nu rezultă din hotărîre;    b) adeverinţa că partea, care nu a participat la proces şi împotriva căreia s-a dat hotărîrea, a fost citată la timp şi în conformitate cu legea Părţii Contractante pe teritoriul căruia a fost pronunţată hotărîrea;    c) traducerea certificată a actelor indicate la punctele a) şi b), în limba Părţii Contractante pe teritoriul căreia trebuie să se execute hotărîrea, precum şi traducerea cererii, dacă nu a fost întocmită în această limbă.    3. Odată cu cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării poate fi cerută şi executarea hotărîrii.

   ARTICOLUL 53 

   1. Instanţele Părţii Contractante pe teritoriul căreia trebuie să se execute hotărîrea vor decide cu privire la încuviinţarea executării şi la obiecţiile făcute împotriva acesteia şi vor efectua executarea potrivit legii proprii, dacă prin prezentul Tratat nu se prevede altfel.    2. Instanţa chemată să se pronunţe cu privire la cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării se va limita să stabilească existenţa condiţiilor prevăzute în articolul 51 şi, dacă aceste condiţii există, va încuviinţa executarea.

   ARTICOLUL 54 

   1. Hotărîrile judecătoreşti definitive ale unei Părţi Contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor săi cetăţeni se recunosc (produc efecte juridice) pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără nici o procedură de reexaminare.    2. Fiecare Parte Contractantă îşi rezervă dreptul de a supune hotărîrile menţionate la punctul 1, reexaminării prevăzute în articolul 55 din prezentul Tratat dacă va considera că o astfel de hotărîre se referă la statutul personal al unui cetăţean al său.

   ARTICOLUL 55 

   1. Fiecare Parte Contractantă va recunoaşte pe teritoriul său hotărîrile judecătoreşti privind statutul personal al cetăţenilor săi, pronunţate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute în articolul 51, literele a), b), d), e) şi dacă nu sînt în contrazicere cu normele legale în această materie, aplicabile pe teritoriul său.    2. Procedura pentru recunoaşterea acestor hotărîri este aceea prevăzută în articolele 52 şi 53.

   ARTICOLUL 56 

   1. Dacă una din părţile în proces, scutită de garanţie procesuală, este obligată printr-o hotărîre judecătorească definitivă să plătească celeilalte părţi cheltuieli de judecată, la cerere, această hotărîre se va executa gratuit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.    2. În ce priveşte urmărirea cheltuielilor de judecată avansate de stat şi a taxelor de care a fost scutită partea, instanţa Părţii Contractante pe al cărei teritoriu s-a născut obligaţia de plată va cere instanţei competente a celeilalte Părţi Contractante să urmărească încasarea acestor cheltuieli. Suma încasată se va pune la dispoziţia oficiului diplomatic sau consular al celeilalte Părţi Contractante.    3. La cererile prevăzute în punctele 1 şi 2, se va anexa o copie certificată a acelei părţi din hotărîre care se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată, o adeverinţă că hotărîrea a rămas definitivă şi o traducere certificată a acestor acte.

   4. Instanţa care încuviinţează executarea hotărîrilor prevăzute la punctele 1 şi 2 se limitează numai la verificarea împrejurării dacă hotărîrea este definitivă şi executorie.

   ARTICOLUL 57 

    Prevederile articolelor 50-56 se aplică numai hotărîrilor judecătoreşti şi tranzacţiilor judiciare care au devenit executorii după intrarea în vigoare a prezentului Tratat.

   ARTICOLUL 58 

    Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotărîrilor judecătoreşti şi tranzacţiilor judiciare nu se poate aduce atingere dispoziţiilor legale ale Părţilor Contractante, privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor, obţinute prin executare.

   PARTEA a III-a  ASISTENŢA JURIDICĂ ÎN CAUZELE PENALE

   CAPITOLUL I  Dispoziţii privind asistenţa juridică

   ARTICOLUL 59 

    Asistenţa juridică în cauzele penale cuprinde înmînarea actelor şi îndeplinirea unor activităţi procesuale, cum ar fi ascultarea învinuiţilor, inculpaţilor, audierea martorilor şi a persoanelor interesate în proces, efectuarea expertizelor, a cercetărilor locale, a percheziţiilor, predarea actelor, obiectelor şi a altor probe materiale.

   ARTICOLUL 60 

    Acordarea asistenţei juridice penale se poate refuza:    a) dacă Partea Contractantă solicitată considerată că prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de bază ale legislaţiei sale;    b) dacă infracţiunea pentru care se cere acordarea asistenţei juridice nu constituie infracţiune şi după legea Părţii Contractante solicitate;    c) dacă asistenţa juridică se referă la o infracţiune pentru care potrivit articolului 69 literele a) şi b) din prezentul Tratat, extrădarea nu are loc.

   ARTICOLUL 61 

    Prevederile articolelor 8-12 se aplică în mod corespunzător şi la acordarea asistenţei juridice în cauzele penale.

   ARTICOLUL 62 

   1. Cînd este necesar ca organul unei Părţi Contractante să asculte ca martor sau expert o persoană care domiciliază sau îşi are reşedinţa pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, oricare ar fi cetăţenia acesteia, în cererea de înmînare a citaţiei trebuie să se indice suma ce se va plăti pentru acoperire a cheltuielilor de călătorie şi de şedere, iar la cererea persoanelor chemate, Partea Contractantă solicitantă va da acestora un avans pentru acoperirea acestor cheltuieli.     Partea Contractantă solicitantă va suporta, de asemenea, plata despăgubirilor ce se cuvin martorilor şi experţilor pentru zilele de muncă pierdute, precum şi remuneraţia experţilor pentru expertiza făcută.    2. Dacă este neapărat necesar ca o persoană ce se află arestată pe teritoriul unei Părţi Contractante să fie ascultată ca martor pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, cererea pentru predarea temporară a acesteia se face pe cale diplomatică. Cererea se va satisface dacă

persoana arestată este de acord, dacă la această predare nu se opun motive deosebite şi cu condiţia ca persoana să fie menţinută în stare de arest şi să fie înapoiată în cel mai scurt timp după audiere.     Partea Contractantă solicitantă suportă cheltuielile făcute cu predarea şi înapoierea acestei persoane.    3. În condiţiile prevăzute la punctul precedent se poate permite şi tranzitul unei persoane ce se află arestată într-un al treilea stat, pentru a fi audiată ca martor de organul celeilalte Părţi Contractante.     Cheltuielile făcute cu tranzitul persoanei, se suportă de Partea Contractantă care a cerut tranzitarea.

   ARTICOLUL 63 

   1. Martorul sau expertul care, la chemarea organului unei Părţi Contractante într-o cauză penală sau civilă, se prezintă înaintea organului celeilalte Părţi Contractante, oricare ar fi cetăţenia lui, nu poate fi tras la răspundere penală, arestat sau supus executării pedepsei pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o altă infracţiune săvîrşită înainte de trecerea frontierei de stat.    2. Martorul sau expertul pierde această garanţie dacă nu a părăsit teritoriul Părţii Contractante, în termen de şapte zile din ziua cînd organul care l-a ascultat, îl încunoştinţează că prezenta sa nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei Părţi Contractante din motive independente de voinţa sa.    3. Dispoziţiile punctului 1 se aplică şi cu privire la persoanele prevăzute în articolul 62 punctele 2 şi 3.

   ARTICOLUL 64 

   1. Fiecare Parte Contractantă va trimite pe cale diplomatică celeilalte Părţi Contractante, la începutul fiecărui an, date din registrul de executări penale cu privire la cetăţenii acesteia, condamnaţi prin hotărîri rămase definitive în cursul anului expirat.    2. În acelaşi mod, se vor trimite şi date cu privire la hotărîrile definitive pronunţate ulterior, dacă prin acestea s-au adus schimbări hotărîrilor prevăzute la punctul 1.    3. Părţile Contractante îşi vor trimite, la cerere, pe cale diplomatică, în unele cazuri, extrase din hotărîrile prevăzute la punctele 1 şi 2.

   ARTICOLUL 65 

    Părţile Contractante îşi vor trimite, la cerere, pe cale diplomatică, date din fişele de antecedente penale care se referă la:    a) cetăţenii Părţii Contractante solicitante;    b) la alte persoane dacă împotriva acestora s-a pornit proces penal pe teritoriul Părţii Contractante solicitante, iar aceste persoane se află pe teritoriul acestei Părţi. Contractante. Partea Contractantă solicitată poate să refuze trimiterea unor asemenea date, dacă persoana asupra căreia se cer aceste date este cetăţeanul său.

   ARTICOLUL 66 

   1. Părţile Contractante se obligă să se informeze, pe cale diplomatică, despre infracţiunile săvîrşite pe teritoriul uneia dintre ele de către cetăţenii celeilalte Părţi Contractante, care după săvîrşirea infracţiunii au fugit pe teritoriul ţării Contractante ai cărei cetăţeni sînt. Împreună cu informaţiile se vor preda şi toate probele existente cu privire la infracţiunea săvîrşită.    2. În cazul cînd infracţiunea săvîrşită este din acelea pentru care potrivit prezentului Tratat este permisă extrădarea, la cererea Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a săvîrşit infracţiunea, cealaltă Parte Contractantă se obligă să pornească proces penal împotriva cetăţeanului său, dacă pentru această sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de legea sa proprie. Partea Contractantă solicitată va informa cealaltă Parte Contractantă dacă s-a pornit proces penal şi care este

rezultatul acestuia. În cazul cînd procesul s-a terminat prin hotărîre judecătorească se va trimite şi copie de pe hotărîre.

   ARTICOLUL 67 

   1. Părţile Contractante nu îşi vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu acordarea asistenţei juridice în cauzele penale pe teritoriul lor. Partea Contractantă solicitată va comunica celeilalte Părţi Contractante cuantumul cheltuielilor făcute cu acordarea asistenţei juridice. Dacă Partea Contractantă solicitantă percepe aceste cheltuieli de la persoanele obligate să le plătească, sumele încasate rămîn Părţii Contractante al cărei organ le-a perceput.    2. Prin excepţie de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor făcute pentru efectuarea expertizelor şi remunerarea experţilor.

   CAPITOLUL II  Dispoziţii privind extrădarea şi tranzitul

   ARTICOLUL 68 

   1. Părţile Contractante se obligă să-şi extrădeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, în vederea urmăririi penale, judecării sau executării pedepsei.    2. Extrădarea în vederea urmăririi penale şi judecării se admite numai pentru infracţiunea pentru care, potrivit legilor ambelor Părţi Contractante, se poate da o pedeapsă mai mare de un an privaţiune de libertate sau o pedeapsă mai grea.    3. În condiţiile prevăzute la punctul 2 se va admite extrădarea unei persoane care este condamnată prin hotărîre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau la o pedeapsă mai grea. Dacă hotărîrea definitivă este dată în lipsa persoanei extrădate, instanţa Părţii Contractante solicitante va repeta procedura în conformitate cu legea sa, judecînd persoana extrădată în prezenţă.

   ARTICOLUL 69 

    Extrădarea nu are loc în cazul cînd:    a) persoana a cărei extrădare se cere a săvîrşit o infracţiune de natură politică, o infracţiune pur militară (care constă exclusiv în încălcarea obligaţiilor militare) sau o infracţiune de presă;    b) persoana a cărei extrădare se cere este, la data primirii cererii de extrădare, cetăţean al Părţii Contractante solicitate:    c) infracţiunea este săvîrşită pe teritoriul Părţii Contractant solicitate;    d) potrivit legii Părţii Contractante solicitate, acţiunea penală nu poate fi exercitată sau hotărîrea definitivă nu poate fi executată din cauza împlinirii termenului de prescripţie înainte de a fi primită cererea de extrădare, sau pentru un alt temei legal;    e) persoana a cărei extrădare se cere a fost judecată definitiv pentru aceeaşi infracţiune, ori dacă pentru aceeaşi infracţiune s-a încetat procesul penal, pe teritoriul Părţii Contractante solicitate;    f) potrivit legii ambelor Părţi Contractante, infracţiunea se urmăreşte numai la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate (acţiune privată sau propunerea vătămatului).

   ARTICOLUL 70 

    Părţile Contractante comunică între ele pe cale diplomatică în toate problemele privind extrădarea infractorilor.

   ARTICOLUL 71 

    La cererea de extrădare se anexează:

   a) copia certificată a mandatului de arestare (decizia organului competent despre privare de libertate) sau a hotărîrii de condamnare cu menţiunea că este definitivă. În aceste acte trebuie să se expună starea de fapt, cu indicarea timpului şi locului săvîrşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridică. Dacă prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica după posibilitate şi dat privind cuantumul stabilit sau probabil al acestora;    b) textul legii penale în care se încadrează infracţiunea pentru care se cere extrădarea, atît al Părţii Contractante solicitante cît şi al statului pe teritoriul căruia s-a săvîrşit infracţiunea;    c) dovezi şi date despre cetăţenia persoanei a cărei extrădare se cere, date şi mijloace pentru stabilirea identităţii acesteia (semnalmente, fotografia, amprente digitale), dacă persoana cerută nu este identificată pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, ca şi date despre adresa acesteia, toate acestea în măsura în care este posibil.

   ARTICOLUL 72 

   1. Dacă din cerere şi actele anexate reiese că sînt îndeplinite condiţiile pentru extrădare, Partea Contractantă solicitată va lua toate măsurile pentru găsirea şi arestarea persoanei a cărei extrădare se cere.    2. Dacă Partea Contractantă solicitată consideră că sînt necesare date suplimentare, va cere de la Partea Contractantă solicitantă, ca în termenul fixat, nu mai lung de două luni, să-i trimită aceste date. La cererea Părţii Contractante solicitante, termenul de mai sus se poate prelungi.    3. Dacă în termenul fixat sau prelungit nu se primesc datele cerute, procedura de extrădare va înceta, iar persoana a cărei extrădare se cere, va fi pusă în libertate. Procedura va continua dacă ulterior se primesc datele cerute.

   ARTICOLUL 73 

   1. Arestarea unei persoane pe teritoriul unei Părţi Contractante poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrădare, dacă cealaltă Parte Contractantă cere aceasta prin poştă sau telegraf cu menţiunea că cererea pentru extrădare va fi trimisă ulterior. În cererea de arestare trebuie să se indice numărul şi data mandatului de arestare sau a hotărîrii definitive date împotriva acestei persoane, precum şi denumirea organului de la care emană aceste acte.    2. O persoană poate fi arestată fără cererea prevăzută la punctul 1, dacă există temeiuri suficiente că ea a săvîrşit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune care atrage extrădarea.    3. Despre arestarea făcută potrivit punctelor 1 şi 2, va fi încunoştinţată neîntîrziat cealaltă Parte Contractantă.    4. Partea Contractantă solicitantă va fi încunoştinţată despre motivele pentru care nu s-a putut satisface cererea prevăzută la punctul 1.

   ARTICOLUL 74 

    Persoana arestată conform articolului 73 va fi eliberată dacă în termenul stabilit de organul competent al Părţii Contractante solicitate, care nu poate depăşi o lună din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare, nu se primeşte cererea de extrădare. La cererea celeilalte Părţi Contractante, acest termen poate fi prelungit.

   ARTICOLUL 75 

   1. Dacă împotriva persoanei a cărei extrădare pe cere este în curs o acţiune penală sau dacă a fost condamnată pentru o infracţiune, pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, extrădarea poate fi amînată pînă la sfîrşitul procesului, iar dacă este condamnată, pînă la executarea completă a pedepsei sau pînă la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia. Motivele amînării extrădării vor fi aduse la cunoştinţa celeilalte Părţi Contractante. În cazul cînd procesul pentru care extrădarea a fost amînată este terminat printr-o hotărîre de condamnare, cealaltă Parte Contractantă va fi informată dacă extrădarea se amînă pentru executarea acestei hotărîri.

   2. Dacă amînarea extrădării ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce greutăţi serioase pentru stabilirea infracţiunii, persoana a cărei extrădare s-a cerut, poate să fie extrădată temporar pe baza unei cereri motivate.    3. Persoana extrădată temporar va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată şi nu mai tîrziu de trei luni din ziua predării. La cererea Părţii Contractante căreia persoana i-a fost predată, acest termen se poate prelungi.

   ARTICOLUL 76 

    În cazul cînd extrădarea unei persoane este cerută de mai multe state pentru aceeaşi infracţiune sau infracţiuni diferite, Partea Contractantă solicitată va decide cărui stat se va face extrădarea.

   ARTICOLUL 77 

   1. Fără consimţămîntul Părţii Contractante solicitate persoana extrădată nu poate fi trasă la răspundere penală, supusă executării pedepsei sau extrădată unui al treilea stat, pentru o infracţiune săvîrşită înaintea extrădării, dacă pentru aceasta nu a fost cerută extrădarea. Consimţămîntul poate fi refuzat pentru aceleaşi motive pentru care se poate refuza şi extrădarea.    2. Consimţămîntul nu este necesar dacă persoana extrădată, care nu este cetăţean al Părţii Contractante căreia îi este predată, nu părăseşte teritoriul acestei Părţi Contractante în termen de o lună de la sfîrşitul procesului penal, iar în cazul condamnării, în termen de o lună de la executarea pedepsei respectiv de la stingerea executării ei ori dacă persoana se reîntoarce de bună voie pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul căruia persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante căreia i-a fost predată, din motive independente de voinţa sa.

   ARTICOLUL 78 

   1. În cazul cînd extrădarea este admisă, Partea Contractantă solicitată va încunoştinţa cealaltă Parte Contractantă despre locul şi data predării persoanei extrădate. Dacă Partea Contractantă a cărei cerere este satisfăcută nu ia în primire persoana extrădată în termen de şapte zile de la data stabilită pentru predare, ea poate fi pusă în libertate.    2. În cazul cînd extrădarea nu are loc, Partea Contractantă solicitantă va fi informată despre aceasta, indicîndu-se totodată dispoziţia corespunzătoare din articolul 69.

   ARTICOLUL 79 

    În cazul cînd persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, la cerere, ea va fi din nou extrădată. În acest caz, la cerere nu se mai anexează actele prevăzute în articolul 71.

   ARTICOLUL 80 

    Părţile Contractante îşi comunică reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanei extrădate. Dacă împotriva acestei persoane a fost pronunţată o hotărîre, se va transmite copie de pe hotărîrea definitivă.

   ARTICOLUL 81 

   1. Fiecare Parte Contractantă va autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul său a unei persoane care este extrădată celeilalte Părţi Contractante de către un al treilea stat.    2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se înaintează pe cale diplomatică şi se rezolvă în conformitate cu regulile după care se rezolvă şi cererea de extrădare. La cerere trebuie să fie anexate dovezile şi datele prevăzute pentru cererea de extrădare.

   3. Părţile Contractante nu sînt obligate să autorize tranzitul persoanei dacă potrivit prevederilor prezentului Tratat, într-un asemenea caz, nu se admite extrădarea.    4. Partea Contractantă solicitată va stabili modul de tranzit pe teritoriul său.

   ARTICOLUL 82 

   1. Părţile Contractante se obligă să-şi trimită la cerere:    a) obiectele sau sumele de bani ce au fost procurate prin infracţiune. Dacă se iveşte un litigiu în privinţa caracterului licit sau ilicit al deţinerii (posesiunii) acestor obiecte sau sume de bani, hotărăsc instanţele statului pe teritoriul căruia se găsesc aceste obiecte sau sume de bani;    b) obiectele care pot avea importanţă ca probă în cauza penală.    2. În cazul cînd s-a cerut extrădarea, obiectele prevăzute la punctul 1 se vor trimite odată cu predarea persoanei extrădate, iar dacă aceasta nu este posibil, trimiterea lor se va face ulterior. Obiectele se vor trimite şi în cazurile cînd extrădarea infractorului nu poate să aibă loc din cauza morţii, sustragerii lui sau din alte împrejurări.    3. Dacă obiectele sînt necesare Părţii Contractante solicitate ca probe într-o cauză penală, transmiterea lor poate fi amînată pînă la terminarea procesului respectiv.    4. Drepturile terţelor persoane asupra obiectelor transmise rămîn neatinse. Obiectele asupra cărora există asemenea drepturi trebuie restituite Părţii Contractante solicitate după terminarea procedurii, pentru a fi restituite celor îndreptăţiţi. Dacă nu se poate stabili persoana căreia îi aparţin aceste obiecte, ele se vor înapoia Părţii Contractante solicitate.

   ARTICOLUL 83 

    Cheltuielile făcute cu extrădarea se suportă de Partea Contractantă pe teritoriul căreia au fost făcute.     Cheltuielile făcute cu tranzitul unei persoane se suportă de Partea Contractantă de la care provine cererea de tranzit,

   PARTEA a IV-a  DISPOZIŢII FINALE

   ARTICOLUL 84 

    Toate problemele litigioase în legătură cu aplicarea prezentului Tratat se vor rezolva pe cale diplomatică.

   ARTICOLUL 85 

    Prezentul Tratat este supus ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti.

   ARTICOLUL 86 

   1. Tratatul intră în vigoare după treizeci de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Tratatul se încheie pe o perioadă de cinci ani de la data intrării sale în vigoare.    2. Dacă nici una din părţile Contractante nu denunţă prezentul Tratat cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea lui se prelungeşte pe timp nelimitat şi Tratatul rămîne în vigoare pînă cînd una din Părţile Contractante îl va denunţa, în scris, cu preaviz de un an.    3. Odată cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat, îşi încetează valabilitatea Convenţia între România şi Iugoslavia relativă la extrădarea infractorilor şi asistenţa juridică în materie penală, încheiată la Belgrad la 30 ianuarie 1933.

   ARTICOLUL 87 

    Prezentul Tratat s-a încheiat la Belgrad, la 18 octombrie 1960, în două exemplare originale, fiecare în limbile română şi sîrbo-croată, ambele texte fiind autentice.     Drept care împuterniciţii ambelor Părţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi aplicat sigiliile.