TRATATîntre Republica Populară Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia

privind asistenţa juridică

Ratificat prin Decretul nr. 24/1961,publicat în B.Of. nr. 6 din 6 februarie 1961

Guvernul Republicii Populare Române şi Guvernul Republicii Populare Federative Iugoslavia, în scopul reglementării asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale, au convenit asupra celor ce urmează:

PARTEA I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

1. Cetăţenii unei Părţi Contractante se bucură pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii proprii.

2. Cetăţenii unei Părţi Contractante au dreptul să se adreseze liber instanţelor judecătoreşti, procuraturii precum şi altor instituţii ale celeilalte Părţi Contractante, în comptenţa cărora intră probleme de drept civil, familial şi penal, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.

3. Prevederile punctelor 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător şi persoanele juridice.

Articolul 2

Prin termenul “organ” folosit în cuprinsul acestui Tratat se înţelege instanţele judecătoreşti, procuratura şi celelalte instituţii în competenţa cărora intră probleme de drept civil, familial şi penal.

Articolul 3

Organele Părţilor Contractante îşi acordă reciproc, la cerere, asistenţă juridică în cauzele civile, familiale şi penale în modul şi condiţiile prevăzute prin prezentul Tratat.

Articolul 4

În realizarea asistenţei juridice, dacă prin prezentul Tratat nu se prevede altfel, organele Părţilor Contractante comunică între ele în modul următor:

a) din partea română, în cauzele civile şi familiale prin Ministerul Justiţiei, în cauzele penale prin Ministerul Justiţiei, iar în faza urmăririi penale prin Procuratura Generală:

b) din partea iugoslavă, prin secretariatele de stat pentru administrarea justiţiei ale republicilor populare Serbia, Croaţia, Slovenia, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia şi Muntenegru.

Articolul 5

1. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate la acestea trebuie să fie întocmite în limba Părţii Contractante solicitante, însoţite de o traducere certificată în limba Părţii Contractante solicitante, însoţite de o traducere certificată în limba Părţii Contractante solicitate.

2. Partea Contractantă solicitată redactează, actele referitoare la acordarea asistenţei juridice în limba sa proprie.

Articolul 6

Ministerul Justiţiei al Republicii Populare Române şi Secretariatul Consiliului Federal Executiv pentru afacerile justiţiei al Republicii Populare Federative Iugoslavia îşi vor trimite, la cerere, textele normelor legale care sunt sau au fost în vigoare pe teritoriul Păţrilor Contractante, iar la nevoie şi informaţii în legătură cu unele probleme de drept.

PARTEA a II-aASISTENŢA JURIDICĂ ÎN CAUZELE CIVILE ŞI FAMILIALE

CAPITOLUL IDispoziţii privind asistenţa juridică

Articolul 7

Asistenţa juridică în cauzele civile şi familiale cuprinde înmânarea actelor şi îndeplinirea unor activităţi procesuale, cum ar fi: audierea martorilor şi părţilor, efectuarea expertizelor, a cercetărilor locale, interogarea părţilor.

Articolul 8

1. Cererea pentru acordarea asistenţei juridice trebuie să conţină denumirea organului solicitant, denumirea organului solicitat (dacă este cunoscut), obiectul la care se referă cererea, numele şi prenumele părţilor, ocupaţia, domiciliul sau reşedinţa lor, precum şi numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor lor, dacă este cazul.

2. Pe lângă datele prevăzute la punctul 1, cererea trebuie să conţină şi datele necesare cu privire la obiectul cererii, cum ar fi împrejurările de fapt asupra cărora trebuie să facă proba şi, dacă este cazul, întrebările care urmează să fie puse persoanei audiate.

3. Cererea de înmânare a actelor trebuie să conţină adresa destinatarului şi indicarea actelor ce urmează să fie înmânate.

Articolul 9

1. Cererea de acordare a asistenţei juridice se întocmeşte în forma prevăzută de legislaţia Părţii Contractante solicitante

2. Cererea şi actele care se trimit trebuie să fie semnate şi prevăzute cu sigiliul oficial.

Articolul 10

1. Organul solicitat îndeplineşte cererea de acordare a asistenţei juridice potivit normelor legale ale statului său.

2. Dacă organul solicitat nu este competent să acorde asitenţă juridică, el va transmite cererea organului competent.

3. Organul solicitat va informa, la cerere, organul solicitant despre data şi locul îndeplinirii lucrării cerute.

4. Dacă persoana menţionată în cerere nu poate fi găsită la adresa indicată, organul solicitat va lua măsurile necesare pentru stabilirea adresei.

Articolul 11

1. Organul solicitat înmânmează actele în conformitate cu dispoziţiile legale ale statului său.

2. Dacă actul nu este redactat în limba Părţii Contractante solicitate sau este însoţit de o traducere certificată în limba acesteia, organul solicitat va înmâna actele destinatarului numai dacă acesta este de acord să le primească.

3. Dovada de înmânare a actelor se întocmeşte în conformitate cu legea Părţii Contractante solicitate şi va trebui să cuprindă data înmânării actului şi semnătura destinatarului sau, după caz, modul şi data predării actului.

Articolul 12

În cazul când asistenţa juridică nu a putut fi acordată, organul solicitat va restitui actele organului solicitant, comunicându-i totodată motivele care l-au împiedicat să îndeplinească cererea.

Articolul 13

Acordarea asistenţei juridice poate fi refuzată dacă Partea Contractantă solicitată consideră că prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de bază ale legislaţiei sale.

Articolul 14

Părţile Contractante au dreptul să înmâneze, prin oficiile lor diplomatice sau consulare, acte propriilor lor cetăţeni, dacă aceştia acceptă primirea.

Articolul 15

1. Părţile Contractante nu-şi vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu ocazia acordării asistenţei juridice pe teritoriul lor. Organul solicitat comunică organului solicitant cuantumul cheltuielilor făcute cu ocazia acordării asistenţei juridice. Dacă organul solicitant percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămân Părţii Contractante al cărei organ le-a perceput.

2. Prin execpţie de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor făcute pentru efectuarea expertizelor şi remunerarea experţilor. Dacă cheltuielile de expertiză trebuie suportate de parte, efectuarea expertizei poate fi condiţionată de depunerea în prealabil a unui avans la organul solicitat.

CAPITOLUL IIScutirea de garanţie procesuală, de taxe şi cheltuieli de judecată

Articolul 16

1. Cetăţenii unei Părţi Contractante care se adresează în calitate de reclamanţi sau intervenienţi instanţelor judecătoreşti ale celeilalte Părţi Contractante, dacă au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul uneia din Părţile Contractante, nu pot fi obligaţi să depună cauţiuni pentru motivul că sunt străini sau că nu au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Părţii Contractante căreia aparţine instanţa.

2. Prevederile punctului 1 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor juridice.

Articolul 17

În cazul când legea unei Părţi Contractante prevede obligaţia de a se depune un avans asupra cheltuielilor pentru adminsitrarae probelor, acest avans va putea fi cerut cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetăţenilor proprii.

Articolul 18

Cetăţenii uneia din Părţile Contractante beneficiază în faţa instanţelor judecătoreşti ale celeilalte Părţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecată, precum şi de asistenţă judiciară gratuită, în cursul procesului, în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetăţenii proprii.

Articolul 19

1. Adeverinţele cu privire la situaţia personală şi amterială a persoanei care solicită scutirae de taxe şi cheltuieli de judecată, se eliberează de organul competent al Părţii Contractante pe teritoriul căreia această persoană domiciliază sau îşi are reşedinţa.

2. Dacă persoana nu are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul nici uneia dintre Părţile Contractante, este suficientă adeverinţa eliberată oficiul diplomatic sau oficiul consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean este.

3. Organul care urmează a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi cheltuieli de judecată poate verifica prin organul competent al celeilalte Părţi Contractante exactitatea actelor prezentate şi, la nevoie, să ceară date suplimentare.

Articolul 20

Cetăţeanul oricăreia dintre Părţile Contractante, care îşi are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul unei Părţi Contractante şi voieşte să beneficieze de drepturile prevăzute la articolul 18 în faţa unei instanţe judecătoreşti a celeilalte Părţi Contractante, poate să se adreseze fie direct acestei instanţe, fie instanţei judecătoreşti competente de la domiciliul sau reşedinţa sa. În acest din urmă caz, instanţa va trimite cererea, însoţită de anexe, instanţei judecătoreşti a celeilalte Părţi Contractante, în modul prevăzut la articolul 4.

CAPITOLUL IIIDispoziţii privind statutul personal. Capacitatea persoanei

Articolul 21

1. Capacitatea de folosinţă şi exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte potrivit legii Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana.

2. Capacitatea persoanei juridice se stabileşte potrivit legii acelei Părţi Contractante pe baza căreia a fost înfiinţată persoana juridică.

Articolul 22 Încheierea căsătoriei

1. Condiţiile cerute pentru încheierea căsătoriei se determină, pentru fiecare persoană, de legea acelei Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana.

2. Condiţiile pentru înceheierea căsătoriei, prevăzute de legea unei Părţi Contarctante şi a căror respectare atrage nulitatea căsătoriei, se aplică şi cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante în cazul când încheie căsătoria pe teritoriul acelei Părţi Contractante.

3. Forma încheierii căsătoriei este determinată de legea acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se încheie căsătoria.

Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor

Articolul 23

1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor se stabilesc în conformitate cu legea Părţii Contractante ai cărei cetăţeni sunt.

2. Dacă unul din soţi este cetăţeanul unei Părţi Contractante iar celălalt soţ - cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea acelei Părţi Contractante a cărei ultimă cetăţenie comună au avut-o soţii.

3. Dacă soţii nu au şi nici nu au avut cetăţenia comună a uneia din Părţile Contarctante, raporturile lor personale şi patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea pe teritoriul căreia îşi au domiciliul comun, iar în cazul când nu au domiciliul comun – în conformitate cu legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia şi-au avut ultimul domiciliu comun.

Articolul 24

1. Cauzele cu privire la raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti ale acelei Părţi Contractante ai cărei cetăţeni sunt soţii.

2. Dacă unul din soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar celălalt soţ – cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, este competentă instanţa acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia soţii îşi au domiciliul comun, iar în cazul când nu au domiciliul comun – instanţa Părţii Contractante pe teritoriul căreia şi-au avut ultimul domiciliu comun.

Articolul 25Divorţul, inexistenţa şi nulitatea căsătoriei

1. Pentru divorţ, pentru constatarae existenţei, inexistenţei şi nulităţii căsătoriei, precum şi pentru anularea căsătoriei, dacă amândoi soţii sunt cetăţeni ai unei Părţi Contractante, sunt competente instanţele şi se aplică legea acelei Părţi Contractante ai cărei cetăţeni sunt soţii la data introducerii acţiunii. Dacă la data introducerii acţiunii amândoi soţii au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, este competentă şi instanţa acestei Părţi Contractante. În acest caz se poate pronunţa divorţul, anula căsătoria sau constata nulitatea ei numai pentru motivele prevăzute, în acelaşi timp, de legile ambelor Părţi Contarctante.

2. Dacă la data introducerii acţiunii, unul din soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar celălalt soţ – cetăţean al celeilalte Părţi Contarctante, pentru soluţionarea cauzelor prevăzute la punctul 1 este competentă instanţa acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau îşi au reşedinţa ambii soţi; dacă unul din soţi domiciliază sau are reşedinţa pe teritoriul unei Părţi Contractante, iar celălalat soţ – pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, este competentă instanţa acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau îşi are reşedinţa soţul pârât. În ambele cazuri divorţul, constatarea nulităţii şi anularea căsătoriei pot fi pronunţate numai pentru motive prevăzute, în acelaşi timp, de către legile celor două Părţi Contractante.

Raporturile juridice între părinţi şi copii

Articolul 26

Raporturile juridice între părinţi şi copii, precum şi stabilirea, contestarea şi tăgăduirea paternităţii ori stabilirea sau contestarea maternităţii se reglementează potrivit legii Părţii Contractante al cărei cetăţean este copilul.

Articolul 27

1. Pentru rezolvarea cauzelor menţionate la articolul 26, sunt competente instanţele Părţi Contractante al cărei cetăţean este copilul.

2. Dacă părinţii şi copilul au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul aceleiaşi Părţi Contractante, este competentă şi instanţa acestei Părţi Contractante.

Înfierea

Articolul 28

1. Condiţiile pentru încheierea şi desfacerea înfierii, în cazul când înfiatul şi înfietorul sunt cetăţenii aceleiaşi părţi Contractante, se determină potrivit legii acestei Părţi Contractante.

2. În cazul când înfietorul este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar înfiatul al celeilalte Părţi Contractante pentru încheierae sau desfacerea înfierii vor trebui îndeplinite condiţiile prevăzute în legile ambelor Părţi Contractante.

Articolul 29

1. Pentru încheierea şi desfacerea înfierii în cazul prevăzut la punctul 1 al articolului 28, este competent organul acelei Părţi Contractante ai cărei cetăţeni sunt înfietorul şi înfiatul, iar în cazul prevăzut la punctul 2 al aceluiaşi articol, sunt competente organele ambelor Părţi Contractante.

2. În cazul când înfietorul şi înfiatul sunt cetăţenii unei Părţi Contractante însă domiciliază sau îşi au reşedinţa pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, pentru încheierea şi desfacerea înfierii este competent şi organul acestei Părţi Contractante.

Tutela şi curatela

Articolul 30

1. În cauzele de tutelă şi curatelă privind cetăţenii Părţilor Contractante sunt competente, în măsura în care prezentul Tratat nu este prevăzut altfel, organele acelei Părţi Contractante al cărei cetăţean este persoana căreia urmează să i se instituie tutela sau curatela.

2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei, se stabilesc în conformitate cu legea Părţii Contractante al căreia cetăţean este persoana căreia urmează să i se instituie tutela sau curatela.

3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana căreai i s-a instituit tutela sau curatela se reglementează potrivit legii Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela

4. Obligaţia de a accepta sarcina de tutor sau curator se stabileşte potrivit legii Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana ce urmează a deveni tutor sau curator.

5. Hotărârile organelor de tutelă şi curatelă ale unei Părţi Contractante, care se referă la cetăţenii săi, se recunosc şi produc aceleaşi efecte juridice pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante ca şi hotărârile date de organele proprii.

Articolul 31

1. În cazul când este necesar să se ia măsuri pentru ocrotirea intereselor cetăţeanului unei Părţi Contractante al cărui domiciliu, reşedinţă sau bunuri se află pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, organul competent al acestei Părţi Contractante va informa de îndată despre aceasta oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana.

2. În cazurile care nu comportă amânare, organul celeilalte Părţi Contractante poate lua singur, potrivit legii sale, măsuri temporare neapărat necesare, dar este obligat să informeze de îndată oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al cărei cetăeţan este persoana în interesul căreia s-au luat măsurile. Aceste măsuri îşi păstrează valabilitatea atâta timp cât organul competent al Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana nu va fi luat hotărârea necesară. Această hotărâre va fi comunicată organului care a luat măsurile temporare.

Articolul 32

1. Organul de tutelă sau curatelă al unei Părţi Contractante poate transmite organului celeilalte Părţi Contractante competenţa privind administrarea tutelei sau curatelei unei persoane căreia i s-a instituit tutela sau curatela dacă ea îşi are domiciliul, reşedinţa sau bunurile pe teritoriul acestei Părţi Contractante şi dacă organul solicitat este de acord cu această transmitere.

2. Organul care a acceptat preluarea competenţei prevăzute la punctul 1 exercită administrarea tutelei sau curatelei, în conformitate cu legea statului său. Acest organ nu este competent să adopte hotărâri în probleme privitoare la statutul personal al persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela.

Articolul 33Declararea dispariţiei sau a morţii

1. Declararea dispariţiei sau a morţii, constatarea faptului morţii şi stabilirea datei morţii unei persoane, respectiv declararea morţii unei persoane dispărute şi dovedirea morţii, denumite în textul următor “declararea dispariţiei sau a morţii”, este de competenţa instanţelor judecătoreşti ale Părţii Contractante al cărei cetăţean era persoana la data dispariţiei sau a morţii.

2. Instanţele judecătoreşti ale unei Părţi Contractante pot să declare dispariţia sau moartea unui cetăeţan al celeilalte Părţi Contractante în următoarele cazuri:

a) la cererea unei persoane care doreşte să-şi valorifice drepturile succesorale sau un drept izvorât din raporturile patrimoniale dintre soţi privind un imobil al dispărutului situat pe teritoriul Părţii Contractante a cărei instanţă a fost sesizată;

b) la cererea soţului (soţiei) în legătură cu existenţa căsătoriei, dacă în momentul introducerii cererii, acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Părţii Contractante a cărei instanţă a fost sesizată.

3. În cazurile prevăzute la punctul 2, declararea dispariţiei sau a morţii se va face numai în condiţiile prevăzute de legea Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost dispărutul sau decedatul.

CAPITOLUL IV Succesiuni

Articolul 34

1. Cetăţenii unei Părţi Contractante pot dobândi, pe calea succesiunii legale sau testamentare, bunuri şi drepturi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetăţenii proprii.

2. Cetăţenii unei Părţi Contractante pot dispune prin testament de bunurile lor mobile şi imobile care se găsesc pe teritoriul celeilalte Părţi Contarctante.

Articolul 35

1. Capacitatea de a întocmi sau revoca testamentul, precum şi în privinţa consecinţelor juridice ale viciilor de voinţă se stabilesc potrivi legii Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost testatorul la data întocmirii sau revocării testamentului.

2. Forma întocmirii şi revocării testamentului este aceea prevăzută de legea Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost testatorul la data întocmirii sau revocării testamentului sau de legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia testamentul a fost întocmit sau revocat.

Articolul 36

1. Pentru dezbaterile succesorale cu privire la bunurile mobile ale cetăţenilor părţilor Contractante, precum şi pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legătură cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri, sunt competente organele acelei Părţi Contractante al cărei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii, dacă prin prezentul Tratat nu se prevede în alt fel.

2. Pentru dezbaterile succesorale cu privire la bunurile imobile ale cetăţenilor Părţilor Contractante, precum şi pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legătură cu dreptul la succesiune privind aceste bunuri imobile, sunt competente în mod exclusiv organele acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se găsesc bunurile imobile.

Articolul 37

În cazul când defunctul a fost cetăţeanul unei Părţi Contractante şi a avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, succesorii care domiciliază sau îşi au reşedinţa pe teritoriul acestei Părţi Contractante pot cere, în termen de şase luni de la deces, ca organul competent al acestei Părţi Contractante să efectueze procedura succesorală cu privire la bunurile mobile care se găsesc pe teritoriul său. Despre această cerere vor fi încunoştinţaţi succesorii şi legatarii. Dacă, în termen de trei luni de la înştiinţare, nici unul dintre succesori sau legatari nu se opune, cererea va fi satisăcută.

Articolul 38

Pentru a determina dacă un bun este mobil sau imobil se va urma potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia se află acest bun.

Articolul 39

1. În cazul când pe teritoriul unei Părţi Contractante moare un cetăţean al celeilalte Părţi, organul competent va înştiinţa de îndată oficiul diplomatic sau consular al acestei Părţi Contractante despre deces, comunicând tot ceea ce cunoaşte despre succesori, domiciliul sau reşedinţa lor, despre masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament - dacă există. În acelaşi mod va proceda acest organ şi în cazul când este informat că pe teritoriul său se găsesc bunuri ale unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante care a murit fie pe teritoriul Părţii Contractante al cărei cetăţan a fost, fie pe teritoriul unui al treilea stat.

2. De asemenea, dacă oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost defunctul deţine date cu privire la un deces, le va comunica organului competent al celeilalte Părţi Contractante, în vederea luării măsurilor necesare pentru conservarea succesiunii.

Articolul 40

Dacă cetăţeanul unei Părţi Contractante moare în timpul unei călătorii sau şederi temporare pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau reşedinţa,

obiectele pe care le-a avut asupra lui se vor preda oficiului diplomatic sau consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost defunctul, pe baza unei liste şi fără vreo altă procedură.

Articolul 41

1. Organele fiecărei Părţi Contractante vor face, la cerere sau din oficiu, inventarierea şi vor lua, potrivit legii lor, măsurile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante.

2. În cazul în care bunurile succesorale se găsesc în localitatea unde îşi are sediul oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost defunctul, măsurile prevăzute la punctul 1 pot fi luate numai dacă oficiul diplomatic sau consular au fost înştiinţate în timp util despre aceasta, cu excepţia cazurilor care nu suferă amânare. Oficiul diplomatic sau consular poate să participe la realizarea acestor măsuri şi să facă propuneri.

3. În celelalte cazuri, va fi informat fără întârziere oficiul diplomatic sau consular despre măsurile luate pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale. La propunerea oficiului diplomatic sau consular, aceste măsuri vor putea fi schimbate sau anulate, fără ca prin aceasta să se prejudicieze drepturile terţilor.

Articolul 42

1. În cazul când, după terminarea procedurii succesorale, bunurile succesorale mobile, aflate pe teritoriul unei Părţi Contractante vor trebui să fie predate succesorilor care îşi au domiciliul sau reşedinţă pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, ele vor fi predate oficiului diplomatice sau consular al acestei Părţi Contractante dacă:

a) sunt asigurate sau plătite creanţele creditorilor faţă de succesiune, în conformitate cu prevederile articolului 43 din prezentul Tratat;

b) toate impozitele şi taxele au fost plătite;c) organele competente au dat aprobarea pentru exportul obiectelor, în cazul când există

vreo interdicţie pentru exportul acestora.2. Sumele de bani făcând parte din succesiune, inclusiv acelea realizate din vânzarea

bunurilor succesorale mobile şi imobile, care urmează să fie predate succesorilor cu domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, se vor depune pe numele acestora la banca acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se găsesc sumele, iar transferarea lor se va face în conformitate cu dispoziţiile legale ale acestei Părţi Contractante.

Articolul 43

1. La cererea creditorilor care domiciliază sau îşi au reşedinţa pe teritoriul Părţii Contractante unde se găsesc bunurile succesorale mobile rămase în urma decesului cetăţeanului celeilalte Părţi Contractante, organul competent poate reţine toate aceste bunuri sau numai o parte îndestulătoare din ele până când se va hotărî asupra pretenţiilor lor faţă de succesiune.

2. Pentru depunerea cererilor prevăzute la punctul 1, organul competent va înştiinţa prin anunţ pe creditori ca într-un termen stabilit, care nu poate fi mai scurt de treizeci de zile şi nici mai lung de şase luni, să-şi formuleze pretenţiile faţă de succesiune şi la nevoie să intenteze acţiune pentru recunoaşterea lor. Dacă creditorii nu-şi formulează pretenţiile în acest termen sau dacă nu intentează acţiune pentru recunoaşterea lor, nu se va putea împiedica, pentru acest motiv, predarea bunurilor succesorale mobile.

Articolul 44

1. Deschiderea testamentului este în căderea organului competent al acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia se află testamentul.

2. Dacă organul unei Părţi Contractante a procedat la deschiderea testamentului unui cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, copia certificată a testamentului împreună cu datele privind starea testamentului şi copia procesului-verbal de deschidere a testamentului se vor trimite organului Părţii Contractante al cărui cetăţean a fost defunctul. În acelaşi mod se va proceda şi în cazul când pentru efectuarea procedurii succesorale este competent şi organul celeilalte Părţi Contractante.

3. Organul care a procedat la deschiderea testamentului poate să trimită, la cerere, organului celeilalte Părţi Contractante şi originalul testamentului.

Articolul 45

1. În toate cauzele succesorale care se dezbat pe teritoriul unei Părţi Contractante, oficiul diplomatic sau consular al celeilalte Părţi Contractante are dreptul să reprezinte pe cetăţenii proprii, fără să fie necesar un mandat special, dacă aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar.

2. Prevederile punctului 1 nu aduc atingere dispoziţiilor legale cu privire la reprezentarea obligatorie prin avocaţi.

Articolul 46

Bunurile mobile succesorale vacante se predau Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii, iar în privinţa bunurilor imobile succesorale vacante se aplică legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia sunt situate aceste bunuri.

CAPITOLUL VActele

Articolul47

1. Actele publice care au fost întocmite sau eliberate de către un organ sau o persoană oficială a unei Părţi Contractante, în limitele competenţei lor, vor fi prevăzute cu sigiliul oficial şi semnătura, pot fi folosite în faţa organelor celeilalte Părţi Contractante fără vreo altă certificare sau legalizare. Această prevedere se aplică şi actelor private care au fost legalizate de organele sau persoanele oficiale competente.

2. Prevederile punctului 1 sunt aplicabile şi în ce priveşte copiile actelor publice sau private care au fost certificate de organele sau persoanele oficiale competente.

Articolul 48

Actele publice eliberate de organele şi persoanele oficiale competente ale unei Părţi Contractante au pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante aceeaşi forţă probatorie ca şi actele eliberate de organele şi persoanele oficiale proprii.

Articolul 49

Fiecare Parte Contractantă va transmite, la cerere, pe cale diplomatică, celeilalte Părţi Contractante certificate de stare civilă care se referă la cetăţenii acesteia. Certificatele vor fi întocmite în limba Părţii Contractante solicitate şi se vor transmite gratuit.

CAPITOLUL VIRecunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti

Articolul 50

1. Fiecare Parte Contractantă va recunoaşte şi va încuviinţa să se execute pe teritoriul său următoarele hotărâri judecătoreşti pronunţate pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante:

a) hotărârile definitive şi executorii date în cauzele civile şi familiale;b) hotărârile definitive şi executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor şi

restituirea lucrurilor:c) tranzacţiile încheiate în faţa instanţelor judecătoreşti în cauzele civile.2. Sunt considerate hotărâri judecătoreşti în sensul punctului 1 şi hotărârile date în

materie succesorală de către organele unei Părţi Contractante care, potrivit legii acesteia, sunt competente să dezbată cauze succesorale.

Articolul 51

Hotărârile judecătoreşti menţionate la articolul 50 vor fi recunoscute şi se va încuviinţa executarea lor în următoarele condiţii:

a) dacă potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia se cere recunoaşterea sau încuviinţarea executării, nu este exclusă competenţa instanţelor judecătoreşti ale Părţilor Contractante pe teritoriul căreia s-a pronunţa hotărârea în cauză;

b) dacă hotărârea judecătorească este definitivă şi executorie potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată;

c) dacă prin recunoaşterea sau executarea hotărârii judecătoreşti nu se aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de bază ale legislaţiei Pării Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută sau executată hotărârea;

d) dacă persoanei care nu a participat la proces şi împotriva căreia s-a dat hotărârea, i s-a înmânat, la timp, ei sau reprezentantului său, citaţia sau copia de pe acţiune şi actele anexate, în conformitate cu legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a pronunţat hotărârea, cu excepţia cazului când citarea s-a făcut prin afişare.

e) dacă în aceeaşi cauză nu s-a dat anterior o hotărâre definitivă între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect li pentru acelaşi temei, de către o instanţă competentă a Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută hotărârea sau efectuată executarea.

Articolul 52

1. Cererea de încuviinţare a executării poate fi depusă de partea interesată direct la instanţa competentă a Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie efectuată executarea sau la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanţă în cauza respectivă. În acest ultim caz, cererea va fi transmisă instanţei celeilalte Părţi Contractante în modul prevăzut la articolul 4. 2. La cererea de încuviinţare a executării se va anexa: a) copia certificată a hotărârii judecătoreşti sau tranzacţiei judiciare, precum şi o adeverinţă că hotărârea a rămas definitivă şi executorie, dacă aceasta nu rezultă din hotărâre; b) adeverinţa că partea, care nu a participat la proces şi împotriva căreia s-a dat hotărârea, a fost ciatată la timp şi în conformitate cu legea Părţii Contarctante pe teritoriul căreia a fost pronunţată hotărârea; c) traducerea certificată a actelor indicate la punctele a) şi b), în limba Părţii Contarctante pe teritoriul căreia trebuie să se execute hotărârea, precum şi traducerea cererii, dacă nu a fost întocmită în această limbă.

3. Odată cu cererea de recunoaştere şi încuviinţare a hotărârii poate fi cerută şi executarea hotărârii.

Articolul 53

1. Instanţele Părţii Contarctante pe teritoriul căreia trebuie să se execute hotărârea vor decide cu privire la încuviinţarea executării şi la obiecţiile făcute împotriva acesteia şi vor efectua executarea potrivit legii proprii, dacă prin prezentul Tratat nu se prevede altfel. 2. Instanţa chemată să se pronunţe cu privire la cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării se va limita să stabilească existenţa condiţiilor prevăzute în articolul 51 şi, dacă aceste condiţii există, va încuviinţa executarea.

Articolul 54

1. Hotărârile judecătoreşti definitive ale unei Părţi Contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor săi cetăţeni se recunosc (produc efecte juridice) pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără nici o procedură de reexaminare. 2. Fiecare Parte Contractantă îşi rezervă dreptul de a supune hotărârile menţionate la punctul 1, reexaminării prevăzute în articolul 55 din prezentul Tratat dacă se va considera că o astfel de hotărâre se referă la statutul personal al unui cetăţean al său.

Articolul 55

1. Fiecare Parte Contractantă va recunoaşte pe teritoriul său hotărârile judecătoreşti privind statutul personal al cetăţenilor săi, pronunţatae pe teritoriul celeiallte Părţi Contractante, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în articolul 51, literele a), b), d) e) şi dacă nu sunt în contrazicere cu normele legale în această materie, aplicabile pe teritoriul său. 2. Procedura pentru recunoaşterea acestor acte este aceea prevăzută în articolelel 52 şi 53.

Articolul 56

1. Dacă una din părţile în proces, scutită de garanţie procesuală, este obligată printr-o hotărâre definitivă să plătească celeilalte părţi cheltuieli de judecată, la cerere, această hotărâre se va executa gratuit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.

2. În ce priveşte urmărirea cheltuielilor de judecată avansate de stat şi a taxelor de care a fost scutită partea, instanţa Părţii Contractante pe al cărui teritoriu s-a născut obligaţia de plată va cere instanţei competente a celeilalte Părţi Contractante să urmărească încasarea acestor cheltueli. Suma încasată se va depune la dispoziţia oficiului diplomatic sau consular al celeilalte Părţi Contractante.

3. La cererile prevăzute în punctele 1 şi 2, se va anexa o copie certificată a acelei părţi din hotărâre care se referă la cuantumul cheltueililor de judecată, o adeverinţă că hotărârea a rămas definitivă şi o traducere certificată a acestor acte.

4. Instanţa care încuviinţează executarea hotărârilor prevăzute al punctele 1 şi 2 se limitează numai la verificarea împrejurării dacă hotărârea este definitivă şi executorie.

Articolul 57

Prevederile articolelor 50-56 se aplică numai hotărârilor judecătoreşti şi tranzacţiilor judiciare care au devenit executorii după intrarae în vigoare a prezentului Tratat.

Articolul 58

Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotărârilor judecătoreşti şi tranzacţiilor judiciare nu se poate aduce atingere dispoziţiilor legale ale Părţilor Contarctante, privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor, obţinute prin executare.

PARTEA a III-aASISTENŢA JURIDICĂ ÎN CAUZELE PENALE

CAPITOLUL IDispoziţii privind asistenţa juridică

Articolul 59

Asistenţa juridică în cauzele penale cuprinde înmânarea actelor şi îndeplinirea unor activităţi procesuale, cum ar fi: ascultarea învinuiţilor, inculpaţilor, audierea martorilor şi a persoanelor interesate în proces, efectuarea expertizelor, a cercetărilor locale, a percheziţiilor, predarea actelor, obiectelor şi a altor probe materiale.

Articolul 60

Acordarea asistenţei juridice penale se poate refuza:a) dacă Partea Contractantă solicitată consideră că prin satisfacerea cererii s-ar aduce

atingere ordinei social-economice sau principiilor de bază ale legislaţiei sale;b) dacă infracţiunea pentru care se cere acordarea asistenţei juridice nu constituie

infracţiune şi după legea Părţii Contractante solicitate;c) dacă asistenţa juridică se referă la o infracţiune pentru care potrivit articolului 69

literele a) şi b) din prezentul Tratat, extrădarea nu are loc.

Articolul 61

Prevederil articolelor 8-12 se aplică în mod corespunzător şi la acordarea asistenţei juridice în cauzele penale.

Articolul 62

1. Când este necesar ca organul unei Părţi Contarctante să asculte ca martor sau expert o persoană care domiciliază sau îşi are reşedinţa pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, oricare ar fi cetăţenia acesteia, în cererea de înmânare a citaţiei trebuie să se indice suma ce se va plăti pentru acoperirea cheltuielilor de călătorie şi de şedere, iar la cererea persoanelor chemate, Partea Contractantă solicitantă va da acestora un avans pentru acoperirea acestor cheltuieli.

Partea Contractantă solicitantă va suporta, de asemenea, plata despăgubirilor ce se cuvin martorilor şi experţilor pentru zilele de muncă pierdute, precum şi remuneraţia experţilor pentru expertiza făcută.

2. Dacă este neapărat necesar ca o persoană ce se află arestată pe teritoriul unei Părţi Contractante să fie ascultată ca martor pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, cererea pentru predarea temporară se face pe cale diplomatică. Cererea se va satisface dacă persoana arestată este de acord, dacă la această predare nu se opun motive deosebite şi cu condiţia ca persoana să fie menţinută în stare de arest şi să fie înapoiată în cel mai scurt timp după audiere.

Partea Contractantă solicitantă suportă cheltuielile făcute cu predarea şi înapoierea acestei persoane.

3. În condiţiile prevăzute la punctul precedent se poate permite şi tranzitul unei persoane ce se află arestată într-un al terilea stat, pentru a fi audiată ca martor de organul celeilalte Părţi Contractante.

Cheltuielile făcute cu tranzitul persoanei, se suportă de Partea Contractantă care a cerut tranzitarea.

Articolul 63

1. Martorul sau expertul care, la chemarea organului unei Părţi Contractante într-o cauză penală sau civilă, se prezintă înaintea organului celeilalte Părţi Contractante, oricare ar fi cetăţenia lui, nu poate fi tras la răspundere penală, arestat sau supus executării pedepsei pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o altă infracţiune săvârşită înainte de trecerea frontierei de stat.

2. Martorul sau expertul pierde această garanţie, dacă nu a părăsit teritoriul Părţii Contractante solicitante, în termen de o şapte zile din ziua când organul care l-a ascultat, îl încunoştiinţează că prezenţa sa nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei Părţii Contractante, din motive independente de voinţa sa.

3. Dispoziţiile punctului 1 se aplică şi cu privire la persoanele prevăzute în articolul 62 punctele 2 şi 3.

Articolul 64

1. Fiecare Parte Contractantă va trimite pe cale diplomatică celeilalte Părţi Contractante, la începutul fiecărui an, date din registrul de executări penale cu privire la cetăţenii acesteia, condamnaţi prin hotărâri rămase definitive în cursul anului expirat.

2. În acelaşi mod, se vor trimite şi date cu privire la hotărârile definitive pronunţate ulterior, dacă prin acestea s-au adus schimbări hotărârilor prevăzute la punctul 1.

3. Părţile Contractante îşi vor trimite, la cerere, pe cale diplomatică, în unele cazuri, extrase din hotărârile prevăzute la punctele 1 şi 2.

Articolul 65

Părţile Contarctante îşi vor trimite, la cerere, pe cale diplomatică, date din fişele de antecedente penale care se referă la:

a) cetăţenii Părţii Contractante solicitante;b) la alte persoane dacă împotriva acestora s-a pornit proces penal pe teritoriul Părţii

Contractante solicitante, iar aceste persoane se află pe teritoriul acestei Părţi Contractante. Partea Contractantă solicitată poate să refuze trimiterea unor asemenea date, dacă persoana asupra căreia se cer aceste date este cetăţeanul său.

Articolul 66

1. Părţile Contractante se obligă să se informeze, pe cale diplomatică, despre infracţiunile săvârşite pe teritoriul uneia dintre ele de către cetăţenii celeilalte Părţi Contractante, care după săvârşirea infracţiunii au fugit pe teritoriul Părţii Contractante ai cărei cetăţeni sunt. Împreună cu informaţiile se vor preda şi toate probele existente cu privire la infracţiunea săvârşită.

2. În cazul în care infracţiunea săvârşită este din acelea pentru care potrivit prezentului Tratat este permisă extrădarea, la cererea Părţii Contractante pe teritioriul căreia s-a săvârşit infracţiunea, celalată Parte Contarctantă se obligă să pornească proces penal împotriva cetăeţanului său, dacă pentru aceasta sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legea sa proprie.

Partea Contractantă solicitată va informa cealaltă Parte Contractantă dacă s-a pornit proces penal şi care este rezultatul acestuia. În cazul când procesul penal s-a terminat prin hotărâre judecătorească se va trimite şi copie de pe hotărâre.

Articolul 67

1. Părţile Contractante nu îşi vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu acordarea asistenţei juridice în cauzele penale pe teritoriul lor. Partea Contractantă solicitată va comunica celeilalte Părţi Contractante cuantumul cheltuielilor făcute cu acordarea asistenţei juridice. Dacă Partea Contractantă solicitată percepe aceste cheltuieli de la persoanele obligate să le plătească, sumele încasate rămân Părţii Contractante al cărei organ le-a perceput.

2. Prin execpţie de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuileilor făcute pentru efecuarea expertizelor şi remunerarea experţilor.

CAPITOLUL IIDispoziţii privind extrădarea şi tranzitul

Articolul 68

1. Părţile Contractante se obligă să-şi extrădeze, reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoanele aflate pe teritoriul lor, în vederea urmăririi penale, judecării sau executării pedepsei.

2. Extrădarea în vederea urmăririi penale şi judecării se admite numai pentru infracţiunea pentru care, potrivit legilor ambelor Părţi Contractante, se poate da o pedeapsă mai mare decât un an de privaţiune de libertate sau o pedeapsă mai grea.

3. În condiţiile prevăzute la punctul 2 se va admite extrădarea unei persoane care este condamnată prin hotărâre definitivă la o pedeapsă mai mare decât un an de privaţiune de libertate sau o pedeapsă mai grea. Dacă hotărârea definitivă este dată în lipsa persoanei extrădate, instanţa Părţii Contractante solicitante va repeta procedura în conformitate cu legea sa, judecând persoana extrădată în prezenţă.

Articolul 69

Extrădarea nu are loc în cazul când:a) persoana a cărei extrădare se cere a săvârşit o infracţiune de natură politică, o infracţiune

pur militară (care constă exclusiv în încălcarea obligaţiilor militare) sau o infracţiune de presă;b) persoana a cărei extrădare se cere, la data primirii cererii de extrădare, cetăţean al Părţii

Contractante solicitate;c) infracţiunea este săvârşită pe teritoriul Părţii Contractante solicitate;d) potrivit legii Părţii Contractante solicitate, acţiunea penală nu poate fi exercitată sau

hotărârea definitivă nu poate fi executată din cauza împlinirii termenului de prescripţie înainte de a fi primită cererea de extrădare, sau pentru un alt temei legal;

e) persoana a cărei extrădare se cere a fost judecată definitiv pentru aceeaşi infracţiune, ori dacă pentru aceeaşi infracţiune s-a încetat a procesului penal pe teritoriul Părţii Contractante solicitate;

f) potrivit legii ambelor Părţi Contractante, infracţiunea se urmăreşte numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (acţiune privată sau propunerea vătămatului).

Articolul 70

Părţile Contractante comunică între ele pe cale diplomatică în toate problemele privind extrădarea infractorilor.

Articolul 71

La cererea de extrădare se anexează:a) copia certificată a mandatului de arestare (decizia organului competent despre privare de

libertate) sau a hotărârii de condamnare cu menţiunea că este definitivă. În aceste acte trebuie să se expună starea de fapt, cu indicarea timpului şi locului săvârşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridică. Dacă prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora;

b) textul legii penale în care se încadrează infracţiunea pentru care se cere extrădarea, atât al Părţii Contractante solicitante cât şi al statului pe teritoriul căruia s-a săvârşit infracţiunea;

c) dovezi şi date despre cetăţenia persoanei a cărei extrădare se cere, date şi mijloace pentru stabilirea identităţii acesteia (semnalmente, fotografia, amprente digitale), dacă persoana cerută nu este identificată pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, ca şi date despre adresa acesteia, toate acestea în măsura în care este posibil.

Articolul 72

1. Dacă din cerere şi actele anexate reiese că sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare, Partea Contractantă solicitată va lua toate măsurile pentru găsirea şi arestarea persoanei a cărei extrădare se cere.

2. Dacă Partea Contractantă solicitată consideră că sunt necesare date suplimentare, va cere de la Partea Contractantă solicitantă, ca în termenul fixat, nu mai lung de două luni, să-i trimită aceste date. La cererea Părţii Contractante solicitante, termenul de mai sus se poate prelungi.

3. Dacă în termenul fixat sau prelungit nu se primesc datele cerute, procedura de extrădare va înceta, iar persoana a cărei extrădare se cere, va fi pusă în libertate. Procedura va continua dacă ulterior se primesc datele cerute.

Articolul 73

1. Arestarea unei persoane pe teritoriul unei Părţi Contractante poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrădare, dacă cealaltă Parte Contractantă cere aceasta prin poştă sau telegraf cu menţiunea că cererea pentru extrădare va fi trimisă ulterior. În cererea de arestare trebuie să se indice numărul şi data mandatului de arestare sau a hotărârii definitive date împotriva acestei persoane, precum şi denumirea organului de la care emană aceste acte.

2. O persoană poate fi arestată fără cererea prevăzută la punctul 1, dacă există temeiuri suficiente că ea a săvârşit pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune care atrage extrădarea.

3. Despre arestarea făcută, potrivit punctelor 1 şi 2, va fi încunoştiinţată neîntârziat cealaltă Parte Contractantă.

4. Partea Contractantă solicitantă va fi încunoştinţată despre motivele pentru care nu s-a putut satisface cererea prevăzută la punctul 1.

Articolul 74

Persoana arestată conform articolului 73 va fi eliberată dacă în termenul stabilit de organul competent al Părţii Contractante solicitate, care nu poate depăşi o lună din ziua când s-a

expediat comunicarea despre arestarea, nu se primeşte cererea de extrădare. La cererea celeilalte Părţi Contractante, acest termen poate fi prelungit.

Articolul 75

1. Dacă împotriva persoanei a cărei extrădare se cere este în curs o acţiune penală sau dacă a fost condamnată pentru o infracţiune, pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, extrădarea poate fi amânată până la sfârşitul procesului penal, iar dacă este condamnată, până la executarea completă a pedepsei sau până la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia. Motivele amânării extrădării vor fi aduse la cunoştinţă celeilalte Părţi Contractante. În cazul când procesul pentru care extrădarea a fost amânată este terminat printr-o hotărâre de condanmnare, cealaltă Parte Contractantă va fi informată dacă extrădarea se amână pentru executarea acestei hotărâri.

2. Dacă amânarea extrădării ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce greutăţi serioase pentru stabilirea infracţiunii, persoana a cărei extrădare s-a cerut, poate să fie extrădată temporar pe baza unei cereri motivate.

3. Persoana extrădată temporar va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată şi nu mai târziu de trei luni din ziua predării. La cererea Părţii Contractante căreia persoana i-a fost predată, acest termen se poate prelungi.

Articolul 76

În cazul când extrădarea unei persoane este cerută de mai multe state pentru aceeaşi infracţiune sau infracţiuni diferite, Partea Contractantă solicitată va decide cărui stat se va face extrădarea.

Articolul 77

1. Fără consimţământul Părţii Contractante solicitate persoana extrădată nu poate fi trasă la răspundere penală, supusă executării pedepsei sau extrădată unui al treilea stat, pentru o altă infracţiune săvârşită înaintea extrădării, dacă pentru aceasta nu a fost cerută extrădarea. Consimţământul poate fi refuzat pentru aceleaşi motive pentru care se poate refuza şi extrădarea.

2. Consimţământul nu este necesar dacă persoana extrădată, care nu este cetăţean al Părţii Contractante căreia îi este predată, nu părăseşte teritoriul acestei Părţi Contractante în termen de o lună de la sfârşitul procesului penal, iar în cazul condamnării, în termen de o lună de la executarea pedepsei respectiv de la stingerea executării ei ori dacă persoana se reîntoarce de bună voie pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul căruia persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive independente de voinţa sa.

Articolul 78

1. În cazul când extrădarea este admisă, Partea Contractantă solicitată va încunoştiinţa cealaltă Parte Contractantă despre locul şi data predării persoanei extrădate. Dacă Partea Contractantă a cărei cerere este satisfăcută nu ia în primire persoana extrădată în termen de şapte zile de la data stabilită pentru predare, ea poate fi pusă în libertate.

2. În cazul când extrădarea nu are loc, Partea Contractantă solicitantă va fi informată despre aceasta, indicându-se totodată dispoziţia corespunzătoare din articolul 69.

Articolul 79

În cazul când persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, la cerere, ea va fi din nou extrădată. În acest caz, la cerere nu se mai anexează actele prevăzute din articolul 71.

Articolul 80

Părţile Contractante îşi comunică reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanelor extrădate. Dacă împotriva acestei persoane a fost pronunţată o hotărâre, se va transmite copie de pe hotărârea definitivă.

Articolul 81

1. Fiecare Parte Contractantă va autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul său a unei persoane care este extrădată celeilalte Părţi Contractante de către un al treilea stat.

2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se înaintează pe cale diplomatică şi se rezolvă în conformitate cu regulile după care se rezolvă şi cererea de extrădare. La cerere trebuie să fie anexate dovezile şi datele prevăzute pentru cererea de extrădare.

3. Părţile Contractante nu sunt obligate să autorize tranzitul persoanei dacă potrivit prevederilor prezentului Tratat, într-un asemenea caz, nu se admite extrădarea.

4. Partea Contractantă solicitată va stabili modul de tranzit pe teritoriul său.

Articolul 82

1. Părţile Contractante se obligă să-şi trimită reciproc la cerere:a) obiectele sau sumele de bani ce au fost procurate prin infracţiune. Dacă se iveşte un

litigiu în privinţa caracterului licit sau ilicit al deţinerii (posesiunii) acestor obiecte sau sume de bani, hotărăsc instanţele statului pe teritoriul căruia se găsesc aceste obiecte sau sume de bani;

b) obiectele care pot avea importanţă ca probă în cauza penală.2.În cazul când s-a cerut extrădarea, obiectele prevăzute la punctul 1 se vor trimite odată cu

predarea persoanei extrădate, iar dacă aceasta nu este posibil, trimiterea lor se va face ulterior. Obiectele se vor trimite şi în cazurile când extrădarea infractorului nu poate să aibă loc din cauza morţii, sustragerii lui sau din alte împrejurări.

3. Dacă obiectele sunt necesare Părţii Contractante solicitate ca probe într-o cauză penală, transmiterea lor poate fi amânată până la terminarea procesului respectiv.

4.Drepturile terţelor persoane asupra obiectele transmise rămân neatinse. Obiectele asupra cărora există asemenea drepturi trebuie restituite Părţii Contractante solicitate după terminarea procedurii, pentru a fi restituite celor îndreptăţiţi. Dacă nu se poate stabili persoana căreia îi aparţin aceste obiecte, ele se vor înapoia Părţii Contractante solicitate.

Articolul 83

Cheltuielile făcute cu extrădarea se suportă de Partea Contractantă pe teritoriul căreia au fost făcute.

Cheltuielile cu tranztul unei persoane se suportă de Partea Contractantă de la care provine cererea de tranzit.

PARTEA a IV-aDISPOZIŢII FINALE

Articolul 84

Toate problemele litigioase în legătură cu aplicarea prezentului Tratat se vor rezolva pe cale diplomatică.

Articolul 85

Prezentul Tratat este supus ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti.

Articolul 86

1. Tratatul intră în vigoare după treizeci de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Tratatul se încheie pe o perioadă de cinci ani de la data intrării sale în vigoare.

2. Dacă nici una din Părţile Contractante nu denunţă prezentul Tratat cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea lui se prelungeşte pe timp nelimitat şi Tratatul rămâne în vigoare până când una din Părţile Contractante îl va denunţa, în scris, cu preaviz de un an.

3.Odată cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat, îşi încetează valabilitatea Convenţia între România şi Iugoslavia relativă la extrădarea infractorilor şi asistenţa juridică în materie penală, încheiată la Belgrad la 30 ianuarie 1933.

Articolul 87

Prezentul Tratat s-a încheiat la Belgrad, la 18 octombrie 1960, în două exemplare originale, fiecare în limbile română şi sârbo-croată, ambele texte fiind autentice.

Drept care împuterniciţii ambelor Părţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile.

PROTOCOL ADIŢIONALla Tratatul dintre Republica Populară Română

şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică

Ratificat prin Decretul nr. 142/1972publicat în B.Of. nr. 48 din 8 mai 1972

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, în dorinţa de a facilita transmiterea reciprocă a actelor extrajudiciare, au hotărât să încheie prezentul protocol, în care scop au desemnat pe plenipotenţiarii lor:

guvernul Republicii Socialiste România, pe Vasile Gliga, adjunct al ministrului afacerilo externe;

guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, pe so Njegovan, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia în Republica Socialistă România,

care, după schimbul deplinelor puteri, găsite în bună şi cuvenită formă, au convenit asupra celor ce urmează:

Articolul 1

1. Părţile contractante îşi vor transmite, direct, la cerere, prin organele lor competente, acte de studii şi vechime în muncă, precum şi certificate de stare civilă care se referă la cetăţenii lor.

În cerere vor fi indicate datele necesare.Actele vor fi întocmite în limba părţii contractante solicitate şi se vor transmite în mod

gratuit.2. Părţile contractante îşi vor comunica reciproc, pe cale diplomatică, denumirea

organelor lor competente să tarsnmită actele prevăzute în alineatul precedent.

Articolul 2

Dispoziţiile prezentului protocol înlocuiesc prevederile articolului 49 al Trataului dintre Republica Populară Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică, semnat la Belgrad la 18 octombrie 1960.

Articolul 3

Prezentul protocol este supus ratificării şi va intra în vigoare după 30 de zile de la data schimbului instrumentului de ratificare, care va avea loc la Belgrad, la o dată cât mai apropiată.

Întocmit la Bucureşti la data de 21 ianuarie 1972, în două exemplare, fiecare în limba română şi limba sârbo-croată, ambele texte având aceeaşi valabilitatea.

Drept care plenipotenţiarii ambelor părţi contractante au semnat prezentul protocol şi au aplicat sigiliile lor.