No. 8 O C T O M V R I E 1943

ORADEA—TIMIŞOARA

Sub conducerea : Prof. Augustin Cosma, Timişoara III, Sir. Vadul Călugăreni Nr. 2

Cu vesele glasuri de tinere firi Cuprinşi de-amintirea străbunei măriri Spre soare ni-e gândul şi mergem

spre el Lumina ni-e ţinta şi binele tel

Trăiasca-ne ţara şi neamul. «Imnul studenţilor*

Ou dreapta 'nălţată spre Tatăl de sus Jurat-am pe tot ce strămoşii ne-au

spus '• Unire 'otre fraţi «1 pe Domn să-1

iubim Şi altarul de jertf'al naţiunii să fim

Şi sufletul neanului nostru.

GHEORGHE COŞBUC

CUPRINSUL: Din telegrama Mareşalului Ion Antonescu . . . . . . . . . , M 1 Din discursul d*íui prof. Minai Antofteißu . . . . . . . . . , „ 1 Sit. C. Ghlbăsi Ridicări fruntea pa'n la cer, Romane 3 R. Tămaş Prima zi de şcoală . . . . . . 4 Mihai Motnar ^ 5 Augustin Cosina, Caprele, şi bolovanul de saie --.***. 6 Octaoian Popa Au căntat cocoşii . . . . . . • • • 8 Andrei Pop Hotare româneşti . . . . . . . . .

Tara Visurilor Noastre Anul VII. O c t o m v r i e N o . 8

Revistă (Herarä peniru t inere i . Apare tunar, a fa ră de lunile de vacantă sub conducerea praf. A u g u s i i n C o s m a , Timişoara III., Vadu l CălugărenI N o . 2

Din telegrama Dini

~ Mareşal Ion Antonescu adresată Ducelui

C a in - to t trecutul nostru spinos şi sângeros de d o u ă mii de ani, continuăm şi azi cu toate puterile noastre şi până la capăt lupta noastră seculară de popor de margine europeană, pe c a r e o ducem pentru a salva fiinţa, liberta* tile şi drepturile noastre, a şa cum a m fătut-o coni inu cu grele şi nenumărate sacrificii în c o n t r a tuturor c a r e ne-au lovit şi au. voit să ne cotropească pentru a ne subjuga.

C e g e d n c a s l r a d e v e a c u r i

u n i l a t e a p â t n â n l u l u i «Hemahnese

Din discursul dlui Prof. Mihai Antonescu v ice preşedintele

consiliului ne miniştri

A m pornit în a c e a s l ă lup tă pentru a p ă r a r e a existentei noas= tre şi a uni tăţ i i p ă m â n t u l u i românesc , c a r e este l e g e a noast ră de v e a c u r i : şi a v e m conşti inţa c ă n ic i o pu te re şi n ic i o l e g e d e pe

l u m e nu poate sä ne î m p i e d e c e de l a r e în t reg i rea d reap tă a pă» mântur i lo r şi dreptăţ i i noast re :

După c u m a v e m conşti inţa că d a c ă n ' a m fi făcut a şa a m fi t răda t nu n u m a i c h e m ă r i l e de r ă spundere a le conse rvă r i i şi con» şti inţei româneş t i nu n u m a i l eg i l e de onoare a l e istoriei şi a le mis iunei noas t re europene , da r a m fi pr imejdui t însăşi exis tenţa noastră la t ină şi a m fi lăsat să se s c u r g ă peste t rupul nostru frânt v a l u l p â n ă la Bosfor şi la A d r i a t i c a .

A c e a s t a ar fi însemnat p răbuş i rea popoare lor înconjură toare a tuturor vec in i lo r noştri şi a instituţiilor pe c a r e se r a z i m ă in» depedenţa lor na ţ ională , l ibertatea şi onoarea f iecăruia, case le , pro» pr ie ta tea şi famil ia ar fi deven i t astfel ins t rumente le anarh iză r i i acestei r e g i u n i a Europei în loc de apărător i i e i .

S u n t e m o gene ra ţ i e c a r e traeste cel m a i g r a v şi cel m a i m a r e destin.

S u n t e m o gene ra ţ i e de conşti inţă şi d e pu te rea noast ră de» p inde d a c ă p r ă v ă l i m în moa r t e sau r i d i căm spre ve şn i c i e tezau» rul forţelor spir i tuale şi bunur i l e c iv i l iza ţ ie i tehnice - c lădi te d e v e a c u r i , l e a g ă n u l u i creşt in al v ie ţ i i noast re eu ropene pentru c a să le ş t im m a i tar i azi .

Noi Român i i a v e m conşti inţa că a m făcut totul pentru a ne împl ini da tor ia .

Şi ne păs t r ăm c u ace laş i rea l i sm încrederea , pu te rea şi ho» tărîrea de a ne u r m a d r u m u l p â n ă la capă t pentru l iber ta te , pentru în t r eg i rea hotare lor şi independen ţa noastră , căc i d a c ă n ' a m face aşa , noi a m c ă l c a l eg i l e p ă m â n t u l u i r omânesc şi po» runc i le s t rămoşi lor noştri, p r ă v ă l i n d temel ia d e v i a ţ ă a a c e l o r a ca re t rebue să ne u r m e z e şi ca re t rebue să s t ăpânească des t inu l românesc .

Ridicări fruntea pan* la cer, Române Ridicaci fruntea pân' la cer, Române, Cu braţul încordat pe armaci sfântă, In cer sunt fraţii tăi pe văi căzuţi Pecaltarul strămoşeştilor virtuţi, Din viaţa lor o rază va rămâne, Ce sânul ţării azi îl înfierbântă, Ridicăsţi fruntea pân'la cer, Române, ÎŞi cerului să=i ceri dreptatea sfântă.

'Cenuşa veacurilor se răstoarnă Ş i primăveri s'aprind din vechi morminte, •Sunt ei, flăcăi viteji dela Posada, Sunt ei, la Baia ei au scris cu spada 'Că cine vine, nu se mai întoarnă, Rămâne fum pe zarea gliei sfinte, 'Cenuşa veacurilor se răstoarnă Să scoată mii de spade din morminte.

In munţi, pe văi, în lanuri pe câmpie, Tu neam român, aşteaptă'n sărbătoare, Flăcăii tăi sunt gata la hotare, Purtând în piept amarul milenar; Vom da duşmanului otrava vie, 'Cu care crud a vrut să ne doboare; In munţi, pe văi, în holde pe câmpie, "Ca mâine răsănUva noul soare.

Prin sate trist plâng lacrămile noastre 'Plâng apele, plâng frunzele pădurii, Şi=un neam înverşunat de suferinţă, Revarsă'n zare sfânta lui credinţă. Pe lacrima durerilor sihastre,

•S 'au veştejit şi florile naturii, Prin sate trist plâng lacrămile noastre S i doina plânge'n umbrele pădurii.

Ridicaci fruntea pân' la cer Române, Cu braţul încordat pe armanti sfântă, In cer sunt fraţii tăi pe văi căzuţi Pe=altarul strămoşeştilor virtuţi, Din viaţa lor o rază va rămâne Ce sânul ţării azi il înfierbântă, Ridică=ţi fruntea pân' la cer Române, Şi cerului să=i ceri dreptatea sfântă.

Sit. C. GHIBAN' V?/

Prima zi de şcoală (compunere)

Adio vacanţă 1 Ai trecut ca un vis frumos din care ne=am trezit în faţa porţii şcoalei, aşteptând să ne primească cu aripile=i de fier. Ne închidem din nou în gogoaşa învăţăturii, ca la urmă să ieşim din nou, cu mai multă ştiinţă. Ne stă în faţă un an întreg de învăţătură şi sârg. S'a terminat jocul, ne=am pus pe în= văţat. Tocul începe să scârţăe pe hâitie, şi cărţile se deschid din nou ca să scoatem din ele foloase, care să ne conducă pe dru* mul vieţii. Şcolarii încep să meargă spre şcoală. Clasele din tăcute şi mohorîte devin vesele şi gălăgioase. Colegii se revăd din nou bucuroşi. Stăm din nou în băncile şcolii, unde un an întreg vom munci cu sârg ca să prindem lumina ştiinţei şi adevărului, cu ajutorul domnilor profesori. Aceasta este datoria noastră : să în» văţăm. Să strângem tot ce ne poate fi de folos nouă şi neamului, învăţăm ca atunci când patria ne=o cere, să ne dăm chiar şi-viaţa. Şcoala ne învaţă ordine şi disciplină, fără care nimic nu se poate face. Ea ne învaţă să respectăm căci fără respect nu este înţelegere şi unitate. Să ne iubim şcoala căci ea ne învaţă tre» cutul, prezentul şi viitorul nostru drag : înfăptuirea visului pentru care au murit strămoşii şi părinţii noştri : Unitatea pământului şi a neamului românesc.

R. TĂMAŞ cl. III b. L. D. L

Feerie S p r e a p a copleşi tă de frunze îverz i te , De nufăr şi de trestii, de p a p u r i înflorite, S e ' ndreap tă o n ă l u c ă , u r m a t ă d e o a l tă Ş>apo i i a r u n a m i c ă şi a l t a m a i îna l tă , Incolăci te 'n lanţur i de roze roşii, a lbe , Pe c a p cu d i a d e m e l e g a t e 'n zeci d e sa lbe . . .

S u n t nimfe, sunt şi zâne , stafii r e î n v i a t e >̂i fee v i n ' l a apă , s i rene desbrăca te , D a u m â n a cu n a i a d e apoi sar toate 'n baie, Iar a p a c a r e s imte divini tă ţ i , ş u v o a i e S e j oacă cn=a lo r buc le d e t inere fecioare, -Le*aduce v a l u r i mul t e , în m â i n i le pune»o floare, -Le m â n g â i e obraji i îmbujora ţ i de v i a ţ ă , Le u d ă corpul f raged, se s c u r g e pe=a lor faţă.

• • • •*• • • • • • • • » • • • • • • •

Şi zâne le se j o a c ă şi d u p ă c e î n c e a r c ă C u lebede le mu l t e ce*s pr inse la o b a r c ă

S ă fugă înspre ma lu r i , c ăc i cerul l e p r iveş te C u toţi ochi i d e stele, c u l u n a ce s e r v e ş t e , Ies toate în r ăcoa re , sub adăpos t d e frunze, î n c i n g a c u m o ho ră şi î ncep să se a m u z e , R ă s u n ă ' n t r e a g a l u n c ă d e râsete şi cântur i Şi sgomote le sboară spre ce l e patru vân tu r i . R ă s p u n d ecour i n e g r e l a g l a su l lor d e duhur i •Cu tot a tâ tea g l a s u r i v e n i t e din v ă z d u h u r i .

De oda tă coru ' ncea t ă M a i r ă t ăcesc a c o r d u r i

se ş t e rge . . î n c ă o no tă

. şi i i tăcere . . . p ie re . .

MI H A I M O L N A R - Beiuş -

Caprele şi bolovanul de sare (Fabulă)

Aţi văzut mulţimea caprelor, cari ling, - care pe unde apucă, - bolovanul cel de sare.

Pentru capre e natural să lingă ; pentru bolovanul; de sare,. - să scadă.

Caprele sunt doar capre, mirosul şi gustul sării le atrage ;: iar Unsul e rostul şi folosul vieţii lor : dacă e capră, - să lingă sare ; iar sarea e sare : legea firii ei o face să se topească, să scadă în contact cu căldura şi umezeala limbii ce o atinge.

Nenatural ar fi, dacă caprele ar • linge bolovanul cu con= ştiinţa că nu se topeşte ; ori de ar încerca să sugereze bolovanului : să se lase lins şi convins că plăcerea gâdilitului limbii, cared scarpină lingându4, nu=i scade volumnl, nici valoarea, - dim= potrivă uo creşte.

Fiinţele cu o astfel de conştiinţă, dacă vor exista, pe vreo. altă planetă, ~ e natural să nu mai fie capre, chiar dacă, întâm» plător, ar avea barbă.

Iar bolovanul care s'ar lăsa lins de asemenea fiinţe, n'ar putea să fie nici din sare, nici din vreun alt material, care se to* peşte la contactul cu umezeala limbii, lacomă de tot cc poate trece, topit, în stomac.

Numai astfel ar putea, bolovanul, să nu se topească, dis= părând conţinutul lui, încetul cu 'ncetul, în stomacul celor ce se fac tari să4 asigure, că ei singuri se constitue unicii lui vajnici apărători : lingându=l, - când e de sare. Spunându=i bolnavului,, tocmai pentru a menţine numai pentru ei întreaga dulceaţă a gustului ce li4 procură linsul, - : că cei nu=l ling, sunt duşmanii Măririi lui.

Pretinşii duşmani nu=l ling, ca să nu scadă : dar ei îi spun că=i sunt duşmani şi fiindcă i se închină doar cu limba 'n gură, ceeace se cheamă, pe limba oamenilor: tăcând.

Iar dacă=şi deschid gura, spre a»şi mişca limba, - limba nu le e unealtă de*a dobândi, prin mişcarea ei repetiţă, plăceri topite' în simţuri, prin contact de căldură şi umezeală, - al căror nume şi caprele»! ştiu, şui cunosc şi cei ce=l simt : ci instrument le e

l imba , ce , sé izbeşte caden ţa t pentru a d a g l a s me ta lu lu i d in c a r e e construit sufletul : c a să sune depăr tăr i lor ; d a c ă n u p r e a m ă r i r e a bo lovanu lu i , ce l puţ in rea l i ta tea existenţei lui , - în forma şi m ă » r imea , în c a r e a fost creeat . î n tă r ind în ce i ce=i ascu l tă , t o c m a i credinţa , c ă b o l o v a n u l n u e d e sare . N ic i scos, d in a d â n c i m i l e în tunec imi lo r pămân tu lu i , d e ocnaşi , c a se s e r v e a s c ă capre lor d e put inţă : „să a i b ă d u p ă ce bea a p ă " , m u l t ă c a să d e a lapte din be l şug ; ori de«a le îndestul i p l ăce rea gus tu lu i nesă tura t ) Ş i pe c a r e caprele=l l ing, - e â n d e de sare , - t ocma i ca b o l o v a n u l să poa tă s c ă d e a : ca să scoa tă l a l u m i n a zilei, alţ i ocnaşi , pen t ru p l ăce rea l imbii , alt bo lovan , pentru gus tu l l insului altor c a p r e -v e ş n i c capre , în juru l b o l o v a n u l u i de sa re .

E atât d e na tura l 1 Capre le , capre se c a d e să fie şi să r ă m â i e : c u l imbă , c o a r n e şi c u ba rbă . Şi ca să se a s e m e n e ce lu i c e e de* semnat , d e fantázia îngroz i tă a ce lor buni , tot c u coa rne şi c u barbă , l i m b a d e foc a că ru i a topeşte totul pentru mus tu l c e nu» treşte p l ăce rea l imbi i nesă tura te . (

Dar tot atât de na tu ra l e să se s c h i m b e si tuaţ ia şi c u bolo» v a n u l şi cu capre le , c â n d b o l o v a n u l e s tâncă , iar s tânca e g ran i t .

C a p r e l e car i ar fi doa r cap re nici n ' a f înce rca să=l l i n g ă i C ă c i l imba ce=ar î nce r ca să topească , în u m e z e a l a l insulu i ,

tă r ia g ran i tu lu i , w ce nu=i b o l o v a n de sa re pentru capre - s 'ar d o v e d i p rea s labă, c a să împle tească d in mustul , c e nu»i cur» g e ' n g u r ă , c ân t ec de m ă r i r e s tânci i de g ran i t bucu ros p ă g u b a ş ă d e cân tecu l e i l

C i ur le te le de dure re , a l e l imbi lor î n sânge ra t e de ru ş inea încercăr i i , a r cân ta şi e le , bocindu=se, m ă r i r e tăriei şi solidităţ i i s tânci i de gran i t : spre b u c u r i a şi m â n g â i e r e a ce lor • ce s e cer apă ra ţ i la adăpos tu l ei, de v a l u r i l e năp razn ice a le ur i i şi l ă comie i , - în mi j locul ta lazur i lor nepu t inc ioase a l e că ro ra stă necl in t i tă : t ă r i a s tânci i de grani t .

C a să se ştie c ă D u m n e z e u , în nesfârşita lu i bunăta te , c â n d a lăsat să fie capre , le»a făcut şi b o l o v a n d e sare .

Dar, c â n d în ţe lepc iunea lui , i=a sortit pe bărba ţ i 1 ' v â s l a ş i neînfricaţi pe furtunoasa m a r e a v ie ţ i i , - le»a scos, d in imens i ta tea va lu r i lo r , necl int i te le s tânci a le tăriei a s u p r a că ro ra •. Faruri de l u m i n a a lăsat să se înal ţe , c a :

spre lumina Farului să se 'ndrepte toţi cei ce vreau să afle drumul cel bun, pentru a scoate teferi, ~ corabia şi poporul de pe ea, la limanul liniştei lor.

AUGUSTIN C O S M A

Au cântat cocoşii din voi. în m. s. „Au cântat cocoşii".

Azi au cântat cocoşii înfipţi pe gardul zării Cu aripi împletite din fir de curcubeu, Azi au cântat un cântec măreţ lui Dumnezeu Trecând în sbor spre piscul uitat al depărtării.

Şi prin poieni de vise au prins să 'nvârtă horă, In ţara lor de basme şi vise fermecate, La poala depărtării au înălţat palate, Acolo unde astăzi cântară 'ntâra oră.

Trecând în sbor spre piscul uitat al depărtării, Mi=au prins în salbă stele doar una câte una, Cu miile de astre nrUau întregit cununa Ca azi să mă unească cu veşnicia zării.

Azi au cântat cocoşii, un cântec plin de viaţă, Din flautul de raze ced împletiră anii, Şi m'am pornit cu dânşii ca să mi adun cârlanii împrăştiaţi de cântec în zori de dimineaţă.

Azi au cântat cocoşii în zori de dimineaţă.

O C T A V I A N P O P A

H e l m * « v c m â n e ş l i

C u ochi 'nfierbântaţi de l ac r imi , Eu î m i p r i v e s c hotaru l ţării, C u m v r e m u r i grele«i încleş tară , D u ş m a n e u r m e 'n . largul zări i .

In v r e m i de c r u d ă bă tă l ie Vrăjmaşii=ar v r e a să ne r ă p u n ă , Dar n u ni=e frică : a v e m u n R e g e , U n M a r e ş a l şi»o a r m a t ă bună .

A N D R E I P O P V b. L. D. L.

Bicicleta E b u n ă bic ic le ta D i n praf e a face u n fum Dar ştie ch ia r şi a r ta S ă te lase drept în d r u m .

Intreci pe toţi far' d e sforţare Dar se ' n t âmplă bată=l focu' C a să fie prin că r a r e V r ' u n cuiuţ c a prin tot locu ' .

Şi în u r m ă - i h iba m a r e Toţi pe carenai întrecut Te 'n t rec tot făr' sforţare C h i a r a şa c u m ai făcut. •

Iar v r ' u n p o m de=ţi stă în c ă r a r e Şi echi l ibru l ţi=ai p ierdut Iei biciclefa în sp ina re C ă c i n ' a i a l ta de făcut.

I R I M E S C U G. c L - V I B . D. L

r a m e C u i v a ca re a v i s a t că v a câş t iga

„cupa R o m â n i e i " la S k y

L=au rupt d i avo l i i de sus Şi Uau şch iopă ta t ; V i s u l s 'a topit sub n e a Şi*a r ămas . . . p louat .

C a să fie ' n concordanţă , Dumnezeu a lua t demersur i , î r i m i ţ â n d u ni=l pe N e l u Şch iop în v i e a ţ ă ca ş i 'n versur i . . -

Tot lui

Răspuns unei e p i g r a m e .

Ş i s o m p lece d e « a c u m în a le noastre lumi , C a r e , drept vo rb ind , se c a m deosebesc : Eu în l u m e a celor ca re n u c u v â n t ă , El, în l u m e a celor care . . . c roncănesc . . .

D o m n u l u i M . D u m b r a v ă , un sfat prac t ic .

A i pornit cu n e r ă b d a r e a în d e s a g i Spre poeni de linişti tăinuite . . . Dacă=i să răc ie şi pe=acolo ? M u l t m a i bine*ţi l ua i răbdăr i pră j i te) . . .

Lui L. Olar iu , pent ru „ M u s c a " lui N u n u .

A u z i n d al goa rne i sunet Fu puţ in c a m sper ia tă Insă de*atunci „gâza"=i p recau tă Şi în u r e c h e l i ţ ine v a t ă . . .

Lui P ă l ă c e a n u , p . e p i g r a m e c u sa rea Lui N e l u L

Nu ci c u gust şi b u n ă p a c e ! Aşa« i dat să fie, C â n d s ' ames tecă băieţi i La bucă tăr ie . . .

S ă m o a r ă V r e a bietul miti tel ; „Hai moa r t e Şi scapă=ne de el 1"

M A I A B I S T R A

l î i

Spigranie

Poetei N a n a , ca re susţ ine că ştie să m â n u i a s c ă p a n a .

C ă mânueş t i c u uşur in ţă pana A ş a a v e a i m e r e u a lu ra ,

' O v o c e rea î m i spuse însă Că=i pana- c e a d e uns friptura.

Deunăzi , a m văzut=o pe „scr i i toarea" bă tândurse c u o v â n z ă t o a r e : d e Zarzavatur i , în p ia ţa L a h o v a r y .

C r e d e a m că=i fapt d i v e r s bătaia , Dar m ' a 'nşelat , v ă d , apa ren ţa , C ă c i ci=o d u r e a pe v â n z ă t o a r e Era d e s i g u r . . . concuren ţa .

La l iceul „ C a r m e n S y i l v a " , a veni t un ordin (?) prin ca re se reco» m a n d a să se ţie în f iecare s ă p t ă m â n ă câ te trei m i n u t e de t ă c e r e . .

De sus , Min is t ru l poruncit=a S ă fie trei m inu t e de tăcere , Şi „ C a r m e n S y l v a suspinat=a: „Ia ui te , D o m ' l e ce n e c e r e ! "

Intr' o c l asă a unu i l iceu de fete s'a ţ inut u n concu r s de f rumuse ţe-.

Poves tea c e e a cu p lăc in te Se=adevereşte pela v o i : La „frumuseţe" , înainte , La' nvă ţ ă tu r ă , înapoi .

T R A I A N P. O.

Spre disciplină... D a c ă ar fi să cons ide răm Logica drept o discipl ină s t râmtă;

stict a re tmet ică , fără nici u n x a lgeb r i c , fără n ic i o v a l o a r e ne» •cunoscută, a că re i var ia ţ i i să d e a noui aspecte p rob lemelor sale , a tunc i v i a ţ a , cupr insă în a n u m i t e r i g i d e definiţii şi pr incipi i fun» d a m e n t a l e şi teoretice, n ' a r p ă r e a decâ t o nesfârşită ser ie de contrazicer i şi p a r a d o x e . . .

Ele nu e x p r i m ă însă, d e altfel, decâ t v e ş n i c a c iocni re şi ne» pot r iv i re dintre c e e a c e v r e m şi c e e a c e pu tem. A t i t u d i n e a noas t ră , în faţa mul tor probleme, e c e a din anecdo ta u n u i a care , la u n restaurant , odată , s tudia cu mul tă a ten ţ iune şi tot a tâ ta pretenţie, lista v inur i lo r s cumpe , c a p â n ă la u r m ă să se m u l ţ u m e a s c ă c u o ha lbă de bere, căc i a tâ ţ ia bani a v e a în b u z u n a r . . .

S ă nu ne g â n d i m m a i depar te pent rucâ , în definitiv, a ic i încep şi a ici sfârşesc toate, - decâ t la „Eu"=ul nos t ru . . . A p o n u c red să exis te v r e ' o v a l o a r e s au v r e ' o ent i tate m a i prec is ego» centristă şi m a i ind iv idua l i s t ă decât acest „Eu" . . . A d i c ă , c e s p u n ) . . . : N ic i n u exis tă în l u m e decâ t d o u ă m a r i d o m e n i i : „Eu"»ul şi „nouseu^cul. In faţă e l u m e a în t reagă , i m p e r s o n a l ă ; iar d incoace sunt eu : egocantr is t , ind iv idua l i s t , ego i s t . . . cu u n

• c u v â n t : sunt v i u şî t r ă i e s c ! . . . P â n ă şi p r imul pr inc ip iu al mora l e i creşt ine e n u n ţ ă : „Omnis Caritas bene ordinata , ' incipit a semeţ i p s o " . . .

„Eu"=ul... a d i c ă e u sunt a c e l a ca re v ă d , e u sunt a c e l a c a r e • s i m t ; . . . eu sunt ace l a ca re tăiesc ; . . . m a r e m i n u n e ar fi să e x c l a m i : „Eu sunt ace l c e s u n t ! " . . .

Şi cu toate a s t e a ! . . . Deşi ar p ă r e a destul d e log ic c a totul s ă po rnească n u m a i de a ic i , şi c u toată aceas t ă a p o l o g i e a „Eu"»lui , d a c ă î n c e r c ă m să cobor îm n u m a i c u c â ţ i v a mili» metr i i sub pojghi ţa d e senzaţ i i ca re ne face să s imţ im periferia vieţ i i , n u m a i puţ in să cobor îm în conşti inţă, aco lo , unde , în afund,

-ar t rebui să g ă s i m i svoru l şi s âmbure l e aces tui „Eu" . . . D ă m tot m e r e u peste u r m e l e şi i m a g i n e a a l t o r a . . . A c e s t „Eu", atât d e

ipornit să de te rmine totul şi să s c h i m b e totul d u p ă ch ipu l şi

a s e m ă n a r e a dorinţelor şi nevo i lo r lui,, acest „Eu" nic i n u ia cunoşt i inţă d e propria»! exis tenţă ps iho log ică , p â n ă nu se i sbeş te d e c i n e v a d in afară, pr intr 'o bucur ie , ori pr intr 'o du re re m a i c u r â n d . . . A m i n t i r i l e pe car i le păs t r ăm despre copi i i m i c i d in jurul nostru - fraţi, nepoţ i . . . copii , m a i târziu, - sunt amin t i r i l e compor tăr i i lor faţă d e a n u m i t e în tâmplăr i şi lucrur i , de ce l e m a i d e mu l t e ori ma te r i a le , din afară : c u m s 'a lovi t pentru p r i m a oa ră , s au c u m s'a a rs la soba, că r e i a nu»i cunoş tea încă proprie» tatea de a a r d e . . .

Astfel d e amint i r i păs t r ăm faţă d e cei din afara noast ră , ş t ele, pr in în lăn ţu i rea lor l o g i c a ne d a u pă re rea ce ne»o fo rmăm despre a c e a persoană, ne d a u cunoaş te rea ei ; căc i toate aceste: fapte mărun t e car i u m p l u sufletul, formează şi conţ inutul ei , b u a sau r ă u . . .

Dar despre noi î n ş ine . . . Ca r i sunt p r imi le amint i r i ca r i ne-îndu ioşează a d u c e r e a amin te , gândindu=ne la e l e ? . . .

în t r 'o p r imă definiţie, amint i rea păs t rează ma i a d â n c , m o * mente le ce l e m a i impor tante , c ruc ia le , în tâmpina te d e a l u n g u t v ie ţ i i noastre , în toate vâ rs t re le . . . C e m a i păs t răm totuşi în noi, d in p lânsul cu ca re c ă u t a m în zadar sânul mami i , c ând a v e n i t v r e m e a să se îndepăr teze de la n o i ? N e » a m cunoaş te noi oare poves t ea pr imi lor paşi , d a c ă n u ni»i=ar fi păstrat, c a pe=o a m i n * tire s c u m p ă , tot m a m a !

U n a din p r ime le m e l e amint i r i e u n p o m d e C r ă c i u n . D a r n u fi indcă pomul e ra frumos şi impres ionant cu lumin i l e lu i scân» t ietoare . . ., căc i îl v ă z u s e m ziua, pe furiş, cu o zi îna in te d e t e rmen . . ., ci f i indcă m ' a pr ins tata în c a m e r a interzisă şi m ' a dat afară . . .

Dar ne amin t im noi d e contactul cu al te lucrur i , car i ce r o» contr ibuţ ie m a i conşt ientă ? ! N e a m i n t i m noi de p r imele l i tere în», v ă ţ a t e l a şcoală . M i » a d u c totuşi atât d e b ine a m i n t e c u m se aple» ca a supra m e a bunicu l , p r imul m e u învăţă tor , ca să»mi că lău» zească paşii printre oi le n e g r e din c â m p u l a lb , . . . şi a u d păreai şi a c u m râsul c u c a r e a m în tâmpina t l i terele s t r âmbe de pe t ab lă a l e lui Răch ie ruş , ţ igănuşu l c lasei noast re . . .

C u toate că pa re că s imţur i le sunt p r ime le car i l u c r e a z ă m

r noi, d u p ă naştere , conşti inţa şi conşt ientul n u pr imesc , în p r i m u l 1 r ând , decâ t c e e a c e s imte sufletul. Ori sufletul s imte suflet . . .

N ' a m simţit c u a d e v ă r a t l u m e a din afară, p â n ă n ' a m în» tâlnit omul , c a s ă pu t em şi noi şti c ă şi noi sun tem o a m e n i . . .

• Conşt i inţa , sufletul - d in c a u z a t ranscendenţei , d in c a u z a conti» nităţi i d e substanţă pe ca re o a re c u Div in i ta tea - a r e tendinţa de=a se s imţi şi cons idera infinit. De a c e e a e no rma l c ă î n c e p e

; să=şi d e a s e a i n a d e periferiile lui , d e în t inderea lui , dec i şi d e • exis tenţa proprie, a b e a d u p ă ce a luat contact c a c e v a c a r e se

află în ace laş i spaţiu, spaţ iul sufletesc, şi c a r e n u e tot el însuşi ; a d i c ă p â n ă n u v i n e în a t i nge re cu u n alt suflet, c u u n alt indi» v i d , c u u n alt „Eu". E a d e v ă r a t că , imed ia t apoi , s au conco»

: mi ten i chiar , pă t rund în conşti inţă şi i m a g i n i l e lucrur i lor d in - afară, ce a u di rectă s au ind i rec tă l egă tu r ă c u ace l Eu exter ior şi • c u tot c e reprezintă v i a ţ a ps ih ică şi v i a ţ a în gene ra l . Începe să . se formeze şi conşt i inţa v ie ţ i i ma te r i a l e . . .

Dar c e e a c e contează totuşi, fiind baza d e c a r e se l e a g ă toate l egă tu r i l e c u l u m e a exter ioară , sunt aces te relaţ i i , sunt aces te

• or ientăr i £le sufletului nostru, sunt a t i tudini le noast re făţă de oa= m e n i în p r imul rând, faţă de va lo r i l e omeneşt i , va lo r i l e socia le . . .

Felul c u m se compor t ă aces te a t i tudini conşt iente şi sub-conştiente, felul c u m pă t rund e le din conştient în subconşt ient şi

> c u m s tăpânesc astfel în t reg domen iu l vieţ i i , aces tea toate for» • m e a z ă u n în t reg s is tem d e demonstra ţ i i ps iho log ice , de=o preci»

zie ap roape m a t e m a t i c ă , prec iz ie teoret ică pe c a r e şi=o însuşeşte : şi d isc ip l ina , subic tul aces te i întreţineri . N u e locul a ic i să n e

î m p o t m o l i m în ar idi ta tea une i demonstra ţ i i p r ea abstracte . Im» portant e doa r să re ţ inem concluzi i le .

î n t r eg domen iu l ps ihologie i s 'ar putea defini în u r m ă t o a r e a f r ază : Subconşt ientul împar t e cu conşt ientul s tăpâni rea vie ţ i i , aceas tă s tăpâni re a că re i real i ta te şi control n u t rebuie să ne scape n ic ioda tă d in m â n ă .

Conşt ientul îl pu t em stăpâni noi, pr in vo in ţă , în or ice mo» ment şi teoretic în or ice m ă s u r ă .

D a c ă poţi s tăpâni şi subconşt ientul , a i în m â n ă e l emen te l e - s tăpânir i i v ie ţ i i proprii. Or subconşt ientul se poate s tăpâni , pr in

s t ă p â n i r e a şi or ien tarea însăşi a e lemente lor car i in t ră î n . e l spre •a»l forma şi îmbogă ţ i .

Dar a c u m , pentru a a t i n g e p r o b l e m a e sen ţ i a l ă :

A c e s t e e l emen te in t roduse în subconşt ient , pent ru a forma o •consecvenţă, pentru a de t e rmina o s tăpânire , t rebuie să fie vo i te , o m o g e n e şi or ientate a d i c ă supuse unu i pr incipiu super ior d e v i a ţ ă . Dar aces te e l emente d in conştient trec în subconşt ient 1 Deci în p r i m u l r ând conşt ientul t rebuie s ă fie o m o g e n , ordonat şi or ientat s p r e ace l pr inc ip iu c a r e justifică t ră i rea , l uc ru c a r e n u se poa te rea l i za decâ t pr in controlul voin ţe i .

O r omogen iza re , aceas tă o rdonare şi or ientare a conştientu» l u i - şi indirect a subconşt ientu lu i - spre u n a n u m i t pr inc ip iu d e v i a ţ ă , este discipl ina, d isc ipl ina ace lu i pr inc ip iu pe c a r e v r e m să»l u r m ă r i m şi să»l r ea l i zăm :

In s lujba pr inc ip iu lu i Cunoaşterii, este d isc ipl ina ştiinţifică •căreia n e s u p u n e m d e a tunc i d e c â n d a m început s ă r e p e t ă m de câ te două , trei ori la r â n d s i labe le c e l e»am v ă z u t scrise, pent ru a n e d a s e a m a c ă e le formează u n c u v â n t : A»be»ce»da r ! . . . . In s lu jba Credinţei, a trăiri i in tegre a vie ţ i i , e disc ipl ina de credinţă , e d isc ip l ina r e l i g i o a s ă . . . In s lujba convie ţu i r i i d in t re o a m e n i . . . sun t . a tâ tea discipl ine reuni te în u n a m a i m a r e decâ t toate : d i sc ip l ina m o r a l ă , d isc ip l ina s o c i a l ă . . . Iar în s lujba Ţării, e d i sc ip l ina mi» l i t a ră 1

A r trebui poate - m a i mul t decâ t r e z u m a r e a aces tu i m e c a n i s m d e rea l iza re teoret ică şi p rac t ică a discipl inei - a r t rebui poa te tra» t a t ă impor tan ţa funcţ ională a d i sc ip l ine i . . . A m lega t însă no ţ iunea d e discipl ină , d isc ipl ina i m p l i c â n d o or ientare , a m l e g a l o d e no» ţ iunea unu i pr incipiu super ior d e v ia ţă , c a r e să pr i le juiască a c e a s t ă o r i en ta re spre el . C ă c i n u se poate concepe o disc ipl ină în s i n e . . . d i sc ip l ină pentru d i sc ip l ină . . . fără v r e u n ţ e l . . . De aceea , t ra ta rea impor tan ţe i discipl inei , s 'ar transforma în t ra tarea impor tanţe i a c e l u i p r inc ip iu super ior de v i a ţ ă . . . Insă just if icarea lui, a acestui Prin» c i p i u ca re pentru noi e exis tenţa Patr iei şi fiinţa N e a m u l u i în t reg , just i f icarea lu i n u se m a i ce re făcută în v r e m u r i c a acestea , n ic i c h i a r pentru ce i slabi d e inge r car i m a i g a s e s t însă des tulă con» şt i inţă şi j u d e c a t ă cinsti tă în ei s ă v a d ă c ă e v e n t u a l a şi m o m e n » t a n a lor îndoia lă , a r a t ă g r e şea l a lor, n u a pr incipiului . Iar ce lo r

ce n u . a u nic i aceas tă cinste sufletească, a r g u m e n t e l e le sun t inut i le .

E a d e v ă r a t că , dator i tă acestei apa ren ţe de constrângere, , d isa îp l ina a fost acuza tă c ă este m a i mul t m e c a n i c ă decâ t l o g i c ă . . . S ă n u ne p i e rdem însă în necunoaş te rea sensului cuv in te lo r ! C ă c i şi m e c a n i c a n u este decâ t tot o log ică , perfectă.

Log ica absolută , l og i ca pură , filosofică, t rebuie să î m b r a c e în r e g u l e l e ei, î n t r eaga complex i ta te a vieţ i i , cu toate apa ren ţ e l e e i de neînţelesuri şi contazicer i . Şi ori de câ te ori se descopere o n o u ă excepţ ie , l e g e a că l ca t ă t rebuia să se l ă rgească , să se com« plecteze, a ş a încât să cupr indă în domen iu l ei şi noul fenomen, c a c e v a expl ica t şi cupr ins în l ege , nu ca pe o excepţ ie . L e g e a d e v i n e m a i cupr inză toare şi m a i tare a c u m . . . In acest sens se z ice „Excepţ ia întăreşte r e g u l a " . Insă toate aces tea cer r ă g a z u r d e t i m p . . . şi astfel de p rob l eme a u v r e m e să aştepte, c ăc i d e ce le m a i d e mul t e ori sunt d o a r p rob leme de. bibl iotecă, pur s p e c u l a t i v e . . . .

Există însă al te p rob l eme a că ro r r ezo lva re o ce re v i a ţ a ca re n u a ş t eap tă . . . Şi a tunc i e inutil să cauţ i în cărţ i şi d o g m e ce t rebuie să fac, căc i a d e v ă r u l n u d v e i găs i decâ t în fenomen, în faţa t a . . . M ă g â n d e s c la e x e m p l u l descoper i torului Berna rd Pa l i s sy , c a r e se v e d e a neput inc ios în faţa cazanu lu i în c a r e se r ă c e a a l ia ju l pe c a r e îl s t ud i a . . . In c l ipa a c e e a n ' a v e a n e v o i e de teorii şi n ic i m ă c a r de c a t a l o a g e l e de preţur i a le mine lor de combust ib i l i : b a r fi fost îndea juns şi o m â n ă de pa ie . Şi a tunc i a făcut c e v a c a r e î n c ă l c a toate log ic i le şi concepţ i i le burgheze , famil iare, etc., e tc . a a runca t pe focul de sub cazan toată mob i l a din c a s ă : p robab i l toată zestrea n e v e s t e i ! . . . V ă puteţi î n c h i p u i : toată zestrea ne* ves te i pent ru o m â n ă d e smal ţ n o u ! . . . Dar puţ in n u m a i d a c ă ne g â n d i m , î m p r e u n ă cu nevastă=sa, de=o fi a v u t aceas tă m in t e : d a c ă descoper i rea este r ea l ă şi de preţ, ce con tează ! Din rezul» tatul ei, poţi c u m p ă r a zece , nu u n a : de zece ori zestrea î n t r e a g ă .

C u a l te c u v i n t e : d a c ă l og i ca m e c a n i c i a acuza te i discipl ine, e supusă u n u i a d e v ă r rea l , c u m în t r adevă r este, a tunc i m a i a i dreptul să te opreşti la apa ren ţa de î ncă l ca re a une i dorinţe m o » m e n t a n e de a t e ? . . . C ă c i , o ştii şi tu : d a c ă d isc ip l ina v a a ju ta l a rea l iza rea fericirii Ţări i , a tunc i şi tu îţi poţi r ă s c u m p ă r a în z i u a

victoriei, de zeci de ori zestrea jertfită a une i mic i înfrânări pro» •prii... Trebu ie însă pent ru aceas ta , să ai m e r e u t rează şi v i e în tine, i m a g i n e a Pr incipiului c a r e de t e rmină înfrânarea ta : Dra»

" gos tea de Ţară . Şi a v e m aceas tă dator ie , atât pent ru noi, pentru u r m a ş i i

noştri i car i v o r moşteni Ţara jertfelor noast re , câ t şi pentru îna» intaşii noştrii . Căc i dator i tă lor, toate g reu tă ţ i l e şi p rob leme le v ie ţ i i soc ia le , na ţ ionale , sunt pentru noi o a r e c u m orientate spre o mai u şoa ră r ezo lva re , prin faptul că le gă s im de ja rea l iza te î n r egu la r i t a t ea şi ru t ina v ie ţ i i d in jurul nos t ru . . . Discipl ina şi a t â t ea a l te v a l o r i socia le , n u t rebuie să le m a i i n v ă ţ ă m noi din nou , c u a tă ta t rudă şi f rământare ; în t rebăr i şi îndoie l i : l e a v e m de»a g a t a în credinţe , tradiţii şi formule moşteni te şi î nvă ţ a t e d e la c e i d ina in tea noastră . N o u ă n u n e m a i r ă m â n e decâ t s ă le a d o p t ă m , să le t r ă im perfecţ ionându»le în noi şi pent ru noi.

Disc ipl ina este dec i m a i mul t decâ t o conşti inciozitate m e c a » n i că . C ă c i acestei conşt i inciozităţ i a faptelor m ă r u n t e - c a r e for» m e a z ă cu alt n u m e ace iaş i d isc ipl ină - t rebuie să»i a d ă u g ă m

c e e a c e s p u n e a m ad ineao r i : i m a g i n e a d in noi a Pr inc ip iu lu i Su» p r em. Trebuie sâ-i a d ă u g ă m asistenţa conşti inţei noas t r e . . . Al t fe l c ă d e m peste g reşea la î m p o t r i v a căre ia d u c e m Războ iu Sfânt : o conşt i inciozi tate fără conşti inţă şi just if icare ; o fărâmiţare c a şi cea a discipl inei , d a r o fărâmiţare c a r e te face să nu fii n i c i tu, decâ t o m o l e c u l ă d in t ă v ă l u g u l pornit să te sfarme pe tine însuţ i şi pe toţi a i tăi întru conşt i inţă : oamen i i , cari sunt, - uneo r i şi unii, - destui i de orbi ca să n u v a d ă c ă d in a şa zisa „fer/efre p ro le ta ră" , spre ca re se jertfesc, n ' o s ă a i b ă pâna la u r m ă , - n u atât cu cât s㻺i r ă s c u m p e r e jertfele făcute, - da r nici m ă c a r c u cât să«şi p lă tească ier tarea s lăbic iuni i lor : î n proprii lor ceh i b a r e m ]

Nu v r e a să pară , aceas t ă lucra re , c a un î n d e m n spre lucru» r i le pe car i le cupr inde , c ăc i toate aees ţ ea nu sunt decât im» p ă c ă r i în „cuv in te po t r iv i t e" a unor real i tă ţ i car i exis tă în n o i şi în ju ru l nostru, fără neces i ta tea modes tu lu i m e u îndemn . Ia a u l c ă exis tă , o a ra t ă a tâ tea jertfe ş i ' m â n d r i i , azi în Răsăr i t , m â i n e în A p u s .

C ă c i d a c ă n ' a r fi aşa , în zăda r a m cău ta a c u m , când lup ta e în faţa noastră , î n zada r a m cău ta a c u m doar , just if icări le

as tea într 'o l o g i c ă în târz ia tă 1 S a u , c u m a r spune v e c h i i Dac i : z ada rn i c a r fi să c h e m ă m a c u m doar , într 'a jutor pe zeii întărir i i s lăbic iuni i noastre , c ăc i - spune C o ş b u c :

„ gândi ţ i*vă , eroi , . C ă zeii sunt depar te sus,

D u ş m a n i i l â n g ă noi ! "

GHEORGHE C O S M A abso lven t i ng ine r

« B a l a J a luminiţele** caprrvnsc

Ţint ir im c u trei portiţe F ă r ă c lanţe şi ţâ ţâni A r d în tine lumin i ţe Tot d in d o u ă săp tămân i .

A z i v e n i l a t ine satul î m b r ă c a t d e să rbă toare Şicţi a d u s e chir iaşul , M a i apr indeso l umina re .

La portiţa c u p r a g v e r d e S tă u n m o ş g â r b o v de pază Opr ind l u m e a c a r e v i n e Lumini ţe=arzând să v a z ă .

A r d în t runa lumini ţe Intrun colţ d in ţ intirim Presărat cu albăstr i ţe Străjuit de»un h e r u v i m .

C â n d a m u r g u l c a d e noap te Morţii=şi cân tă cântul l in ~ Lumin i m ic i d e s ă u v ' ap r inde ţ i A z i sunt d o u ă săp tămân i .

F. A R D E L E A N e lev , L. M . N . A r a d

Adio, şcoală 'Pr ibeag pornit pe=a vie ţ i i l u n g ă ca le , T u m ' a i pr imit la pieptul s ău de m a m ă ; Mi*ai pus i n suflet neseca ta m a n ă , I z v o r u l v i u şi sfânt al l ume i tale.

A c u m te las , căc i ne ' ndu ra t a soartă "M'arunc ' atât de c rud pe c a l e a v i e ţ i i ; î m i fură c l ipa du lce»a dimineţ i i ; Deci , e 'n zada r să=ţi bat de=acum la poa r t ă .

Te v o i u pur ta în suflet pe v e c i e , 'Căc i mi=ai sădit i ub i r ea ţintei ta le ; M ă p lec 'nainte=ţi şi îţi cânt u r a l e S 'apr inzi făclia 'n v r e m e a ce»o să v i e .

Ş u a c u m spre stâlpii tăi, a m e a fiinţă O p lec umi l în s emn de m u l ţ u m i r e ; E tot c e poate d a a m e a iubi re A c e l o r c a r e s e a m ă n ă ş t i in ţă . . .

V a dă ru iesc a m e a recunoşt inţă , Apostol i v e c h i cu sufletele june , î nd rumăto r i spre a l te v r e m i m a i bune A i n e a m u l u i căli t in suferinţă.

R u p â n d bucăţ i din sufletele voas t re , Le=aţi pus în pieptu=mi dornie de l u m i n ă ; Mi=aţi dat c redin ţa 'n l e g e a c e a d iv ină , Ş i 'n ochi mi=aţi p u s azur de zări a lbas t re .

V ă simt în piept, şi astăzi, cu c ă l d u r ă IVIă v ă d purta t spre l u m e a v o a s t r ă m a r e U n m i c apostol, pe a m e a c ă r a r e V o i u s e m ă n a a voas t ră ' n v ă ţ ă t u r ă . . .

O ş c o a l ă ! decazi l u m i n a c i n 'o iu p r î m i » o ; C u tine=mi p ie re şi cop i l ă r i a . . . M ă c h e a m ă v i a ţ a şi m ă ce re g l i a . . . Iţi zic dec i azi u n dure ros „ A d i o " ! . . .

V A S I L E M U R E Ş A N U N ă s ă u d - C a r a n s e b e ş

< 3 [ ö = ö ] >

Spig

Aetfubus într 'o e p i g r a m ă ia a p ă r a r e a lui Buftea.

Ae t fubus e poet, Şi Buftea Epigramis t ? S e în t r eabă l u m e a 'ncet , Şi răspunsur i foarte trist.

Completare

î n t r eba rea e c u rost. C ă c i u n u l scr ie tare prost.

D 4 V . I. Brebenel t e rmină poez ia sa „Noc tu rnă" c u u rmă to ru l tablou plast ic :

- „ D o a m n e cât e de f rumos!

Lună sus şi lună jos !"

ca re tablou, m ' a m grăbi t s ăd

d e D. A . F.

D=l Gh. Tobias s e m n e a z ă o poezie c u un n u m e veri= tabil tu rcesc .

C â n d a m ciiit : „ O m a r El Tob ias" ,

A m r ă m a s ap roape fără g l a s ;

Dar pân ' l a u r m ă împăca t mi=am

z i s :

- „In ve r su r i cel puţin, e tu rc

p r e c i s " .

D 4 u i T imi L P. Duş, răs» puns în n u m e l e Dsşoare i M a r i a n a Georgescu=Vâlcea , despre ca re D«l L. P. Duş, scr ie în t r 'o e p i g r a m ă că n ' a r e fond în poezia „In n o a p t e " .

A s t a m a i l ipsea a c u ş ,

comple tez pentru a fi m a i b ine C a s a s c r i e L P - D u i ? ' în ţeles d e cititori : S 1 s ' a r a t e f a r ' s ă ? t i e>

C ă n ' a re „fond'" sub pă lă r ie .

- „ D o a m n e cât e d e frumos ! Insă d e o a r e c e m i s 'a a r g u » Lună sus şi lună j o s ! " menta t c ă Dd L. P. Duş n u

Peste tot un v e r s mode l , P o a r t ă P ä l a r i e :

Şi l a mi j loc ~ ~ B r e b e n e l ! N u î o a c ă pă l ă r i a rol C â n d m e r g e tot cu caf ul „ g o l " ?!

ALIOŞA — c â n l e c s l a v —

U n cop i l andru m i c şi slut, C u faţa s labă , a r ă m i e , în t ins l a u m b r ă , abătut , Ş e d e a c u t ü r m a ' n preer ie O, lerui , i a r b ă c o l i l i e i

M o l a t e c e pr iv i r i căpr i i Din och i mi jeau c u duioş ie . Pierdut în tristele câmpi i , El f redona o m e l o d i e : O, lerui , î a rbă c o l i l i e !

Dunării, C a azi f rumoasă n ' a i fost n i c ioda tă

Ş i nicio dat, c a azi a ş a de l i nă N u ţi=ai pur ta t m a n t i a m i n u n a t ă , C u a tâ ta măre ţ i e d e r eg ină .

C h i a r lune i îi par i astăzi m a i f r u m o a s ă C ă c i pârăsindueşi i n s t e l a ţ a4 c a l e , Pe treapta de a rg in t m â n d r a c r ă i a s ă S ' a coborî t în v a l u r i l e tale.

Dar ta ina nopţii pe încet se lasă Ş i î nvă lueş t e firea în tăcere, C u faldul diafan ca de m ă t a s ă . . . Doar greer i i m a i cân t ă prin u n g h e r e .

Oraşu l pa re - a c u m în nemişca re , C h i a r g ree r i i îşi înce ta ră coru l U n cân tec v e c h i se - .aude în depăr ta te , E u n m a r i n a r ce»şi p l â n g e în noapte doru l .

M A R I A N A GEORGESCU» V Â L C E A

Din trestie şi l e m n de soc El şi=a cioplit o j ucă r i e : U n fluer ce cânt'a c u foc, C u triluri du lc i de c iocâr l ie . O, len i i , i a rbă coli l ie .

C j p i l u l se j u c a r âzând In d i m i n e a ţ a azur ie , S c a l d a n d o s i trupul gol, p l ăpând In boa rea v â n t u l u i ce a d i e . O, lerui , i a r b ă col i l ie .

De cântur i du lc i ademen i t U n şarpe tresări din g l i e ; Cop i lu l îl p r iv i uimit Şi ' n scurt , l e g a r ă pr ie tenie . O, lerui , i a r b ă col i l ie .

V e n e a să soa rbă lapte c a ld Din p a l m a lui , cu l ă c o m i e , A p o i sub ierbur i de s m a r a l g d , P ie rea în s tepa cea pustie, O, lerui , i a rbă col i l ie .

A l iernei v i sco l a ven i t C a o năprasn ică u rg ie . Tovarăş i i s ' au despărţit , C u neg ră i t ă nos ta lg ie O, lerui , i a rba coli l ie .

Mul ţ i ani î n şir nu s 'au văzu t» Copi lu l cu p r iv i rea v i e , V o i n i c şi sprinten a crescut, C u pieptul p l in de bărbăţ ie . O, lerui , i a rbă col i l ie .

A u început să=i s 'arate Mus tă ţ i şi fire în bărbie . F l ăcău l era lat in spate Deprins la fete şi beţie. O, lerui , i a rbă loli l ie .

In suflet ta in ic îl a rdea , U n dor c iuda t de pr ibegie , V ă z â n d că i a rba înflorea In nesfârşita preer ie . O, lerui , i a r b ă col i l ie .

C â n t â n d cu fluerul de soc Printre scaieţ i şi păpăd ie S 'a aşezat la v e c h i u l lor Chemându=şi prietenul să vie., O, lerui , i a rbă coli l ie .

Din trestie şi păpuriş , Din a p a bălţi i tuciurie , U n monst ru îl p r iv i pieziş C u ochii plini de v r ă ş m ă ş i e . O, lerui , i a rbă col i l ie .

Un şarpe l ung şi fioros Incolăcindu=l cu mân ie , Ii rupse, bietul, os cu os, Şi pr inse fiara s ă 4 sfăşie. O, lerui , i a rbă c o l i l i e . . .

GH. T O B I A S

Răscruce In t o a m n a tinereţii m e l e A u t remura t a plânset frunze, A p icura t d in cer du re r ea Ce lu i d intâ i b r u m a r . Hoinar , *

N e b u n d in a l tă l ume , M i « a spart fereastra sufletului v â n t u l , M u a răvăş i t poveş t i l e ui ta te Şi mi=a lăsat du re r ea de pe u r m ă . . . Se c u r m ă

Firul gândur i lo r , v i su l S e s p a r g e c a d e g h i a ţ ă Şi p l eacă d u s de v â n t : o frunză Rătăc i tă pe d r u m u l n imănu i , C ă c i azi ,

Ii p l â n g e i n i m a de dor strein ? Dar d in vâ r t e j s 'a desfăcut la o răsc ruce , Pierduta=s'a 'n no ianu l altor t o a m n e Şi n ' a m a i ştiut pe u n e l e s'o a p u c e . . . „O, D o a m n e i

De ce=mi ţii v i s u 'n lanţuri C â n d v r e a să cau t e g â n d de p r i m ă v a r ă , De ce=l a runc i pe d rumur i şi în şanţuri C â n d v r e a să sboare ? O a r e

Nu=i ce ru l pent ru v i s e ? De ce4 înal ţ i a şa n e m ă r g i n i t ? " . . . . . . C â n d v i su l v r e a s ' a j u n g ă cerul In imnu l vieţii=l faci să c a d ă i a r ă Şi n ic i n ' a îndrăzni t s 'arate c ' a fost v i s . . .

Ne=am întâlnit în nopţi le cu lună , In f reamătul ar in i lor pe ma lu r i , Ei a u pornit i ub i r ea să ne»o spună , C â n d luna se spă la în l ine v a l u r i .

Ţi»am spus a tunc i poveşt i d r a g i d e iub i re , Iar tu le ascu l ta i p r i v i n d spre stele, Din c l ipe du lc i ţ e seam o amint i re , Şi g â n d u r i se sbă teau în mine , g re l e .

In ochii tăi î m i cu fundam pr iv i r ea , C u m soare le s 'ar cufunda în m a r e , Şi m ă du re r ea a tunc ia fericirea, C u m iar s igu ră t a t ea azi m ă doare .

Ne=am întâlnit în nopţi i le cu lună , In zilele c u soare b lând de v a r ă , Iar astăzi s imt în m i n e c u m răsună , A c e l e c l ipe d r a g i de=odinioară.

Şi ţi=aş r ă spunde L. P. Duş. Să fii „Chinez în poez ie" .

TELIIS

FULEA D O R I N stud.

irama

La e p i g r a m a c e făcuşi De»aş fi e u ; franţuzită, Mi=ar a juta urs i ta

C â n d n u m e l e e c a m ch inez N u este c a z u l să oftez Dar e cu ra t ă t r eged ie

- E S

Rolul depărtării în aprecierea celor de aproape

(Scrisoare)

Dragul meu, Pentru a pu tea citi se ce re să ţii ca r tea l a o a n u m i t ă de»

p ă r t a r e d e ochi ; d a c ă o ţii p r ea ap roape n u vez i n imic , or i c e v a n e l ă m u r i t . Evident c ă şi ţinându=o prea depar te , obţii ace laş i re» -zultat. A c e a s t ă depăr ta re , aceas t ă perspectivă e tot atât d e ne» cesa ră şi la v e d e r e a sufletească, c e e a c e se c h e a m ă cunoaştere. M a i a les c â n d e v o r b a de cunoaş te rea d e oameni, pe r spec t iva e absolut necesa ră .

M a i necesară , c â n d e v o r b a de cunoaş te rea celor m a i aproa» p e de tine : - c a t imp, loc, interes , de or ice na tu ră să fie.

. P e u n frate, m a i g r e u îl poţi cunoaş te ca pe u n străin , cu c a r e totuşi te 1 întâlneşt i destul d e des c a să ai ocaz i a a a v e a pil» •de c a r e să»ţi facă pos ib i lă cunoaş te rea felului lu i d e a fi şi acţio» ţ iona ; ~ da r îl în tâ lneş t i şi destul de r a r - ca p i lde le le v ă z u t e ,

să se aşeze ; c a d e a s u p r a drojdiei lor, să se poată l impez i •şi întăr i v i n u l real i tă ţ i i a d e v ă r a t e c e stă la b a z a ac ţ iuni i lor : •sufletul şi cunoaş te rea lui .

La frate, - a c e a s t ă depăr ta re , de ce le m a i m u l t e ori, lipse» ş te . II vez i prea d e s , ac ţ i onează prea cunoscu t pentru t i n e ; p rea tot a şa , c u m a ac ţ iona t i e r i , p rea supără to r pent ru s impat ia ori •antipatia ta ( inerentă) , c a să te m a i poa t ă impres iona , c a să»ţi m a i poa tă s c h i m b a g â n d u l făcut despre el ; c a r e n ü s 'ar putea "schimba decât , d a c ă nu l»ai m a i v e d e a o v r e m e , - v ă z â n d în a c e e a ş i v r e m e pe alţ i i , cu ca re , v re i n u vre i , t r ebue să faci com» pa ra ţ i a , c a r e te face s ă 4 cunoşti , ' t ocmai când e depar te d e t ine, -•dar d in faptele făcute de el şi cuv in t e l e spuse, fiind tu ap roape

I

si copii i să se s imtă m a i jenaţ i - uni i faţă de alţii, decâ t faţă d e or ic ine - ca să li se s imtă mai ales greşelile, deci inst inct iv se s imt î n d e m n a ţ i să şi le acope re să şi le a s c u n d ă , v r â n d să a p a r ă dec i părinţ i i în faţa copi i i lor şi copii i în faţa părinţi lor, aşa c u m ar nrea să fie, c u m ar trebui să fie, n u c u m sunt.

A s t a e u n a d in p iedec i l e cunoaşter i i rec iproce . A l t a e da» toria, conşt ientă ori subconşt ientă , a păr inte lui de a fi e d u c a t o r şi î nd rumăto r al ace lu ia , ca re de la el t rebue să înve ţe , - ceea ce t rebue să ştie ~ pe cel ce nu ştie: de aici , neces i ta tea de a fi-dască l , contro 'or , mustrător , „ j a n d a r m . . . , c ă l ă u " . . .

De a ic i neput in ţa fiului de a n u se putea simţi neumil i t , de aic i tendinţa de depă r t a re în loc d e aprop ie re ; de nep lăce re - în loc de a t r age re ; potenţată aceas ta de m â n d r i a inerentă firii co» piilor de a se c rede ceeace nu sunt; şi, dator i tă v ie ţ i i pa lp i tante boga t e din sufletul şi trupul lor - de a se crede capabili de mai mult, decâ t sunt în s t a r e ; - l ipsa de exper ienţă , făcându»i m a i încrezător i în puter i le lor singulare, m a i independen ţ i ; ne» a v â n d v r e m e a şi exper ien ţa compara ţ i e i şi în ţe legere i depăr tă r i i dintre g â n d şi ac ţ iune , c a să s imtă că : de la a v r e a şi a b inevoi , -p â n ă la a face şi înfăptui, e o depătr tare , atât de m a r e , încâ t d in foarte puţ ine seminţe de g â n d şi v re re , ~ răsar firele, p lan te le şi pomi i roditori a i faptelor. Ce l e m a i mu l t e pier, se p răpădesc , ră» m â n â n d gând ori - şi m a i râu , - d e v i n doa r n u m a i cuoânt. A s t a v a să zică că : - e b ine - când cei ce şi prin firea ce=i l e a g ă , t rebue să se c u n o a s c ă ca să se poată ap rec ia şi iubi , e bine dacă se despart din când în când.

Pentru tine aceas ta e s i n g u r a şi c ea dintâi depăr ta re m a i m a r e , ca re te pune şi pe tine, ne p u n e şi pe noi în si tuaţ ia d e a te cunoaş te pe tine şi a ne putea cunoaş te pe noi. C u atât m a i vâr tos , că eşti între împre jurăr i , car i îţi u m p l u t impul simţit ** în m o d mul ţumi to r : te face ad ică , c a fiind mu l ţumi t cu tine însuţi , fiind căsţi găseşti respectul faţă de tine, consecven t respectul al» tora faţă de tine, - să ai şi tu faţă de alţii a l tă păre re şi ap rec ie re .

N u m a i m u n c i n d v a să în ţe legi c ă munca e s i ngu ra put i inţă de trai sufletesc: orice muncă nobi l i teasă. înce tu l cu încetul . foarte greu, (e m â n d r i a ca re ne opreşte pe toţi) v e i în ţe lege că munca în sine, nu c ea aprec ia tă de alţii, ci t ocma i cu cât e fă»

cută m a i în taină, m a i în ascuns , cu atât a r e m a i m a r e v a l o a r e pentru noi şi pentru alţii.

Cine=şi află munca potrivita felului lui de a fi şi o r icare ar -fi ea, e mântui t şi m â n t u e pe alţi i .

Pe l â n g ă m u n c ă , ori inaintc de ca , e n e v o e să fim în c l a r cu noi înşine, pentru a putea fi mul ţumi ţ i şi a putea p rogresa ••• s ingurul d r u m pentru aceas ta e pogor î rea în noi înş ine - şi cu» răţ i rea rău lu i ce=l v e d e m şi ca re ne năpădeş te mereu , oră de o ră , zi de zi, sufletul, pr in porţi le s imţuri lor t rupului , car i ne t rag spre a l e p ă m â n t u l u i . . .

A c e s t a e rolul instituţiei Dumnezeeşt i , ca re s ingură poate fa» • ce posibil, c a din ce le m a i u m i l e ma i neput inc ioase fiinţe, neîn»

semna te ca ştiinţă şi putere , să d e v i n ă , - ca din s impl i pescar i : stăpânii spir i tuali a i l u m i i ; aceas ta ,é spooedanîa; s i ngura care=ţi face posibil să te cunoşti aşa c u m eşti, nu c u m ai orea să fii ; şi c a re î m p r e u n ă cu ajutorul lui D u m n e z e u primit în tine, să te ajute să te apropii zi de zi de c e e a c e vrei , de ceeace orei să fii.

A m impres ia , ch ia r conv inge rea , c ă acolo , s ingur , m a i b ine ' şi' m a i folositor v e i putea t r age concluzi i le în tâmplăr i lor , frămân»

ţări lor prin cari ai t r ecu t ; şi ai posibil i tate a v e d e a şi ap rec ia alt» fel, pe cei despre car i interesul şi mândria l ega tă de toţi muri»

. torii, te face să nu=i înţe legi , simţi şi aprec iez i just : nici c â n d te mi luesc , nici c ând te „nedreptă ţesc" : ca să simţi c ă în neînţeles ge rea , în „răuta tea" lor e a tâ ta d ragos te neput inc ioasă , ne în ţe leasă : ca re v r e a să g ă s e a s c ă d r u m u l spre suflet şi in imă, fără a se pu tea face în ţe leasă şi simţită.

N u profesorul de „filosofie" e cel c a r e ţi le scr ie a c e s t e a ; ăc i ceeace=ţi scriu, nu e f í losof . J 2 . c i oiafă: ci tatăl este ca re în» c e a r c ă să ara te fiului său, puti inţa de a v e d e a şi în ţe lege v i a ţ a şi oamen i i şi a se în ţe lege pe sine ; pentru a putea simţi b u c u r i a şi f rumuseţea v i e ţ i i : oricât ar fi pl ină , oricât a r fi năpăd i t ă d e bă» lăr i i le patimilor noastre şi ce le a al tora ; ca re , ca or ice parazi t , n e s u g toată s eva , toată v l a g a vieţ i i d in noi : cu cât ma i m u l t e sunt (patimile) cu atât m a i tar^ ne depăr tează de cunoaş terea , ap rec ie rea a d e v ă r a t ă a noas t ră şi a semeni lor noştri ; c u atât m a i tare ne depăr tează de put inţa de a simţi bucu r i a v ie ţ i i .

A c e s t e a le spune şi ţi le spune tatăl, ca re a putut a c u m u l a :

în a tâ t d e frământata lui v i a ţ ă , a tâ ta exper ienţă , încât poate d a d in ea , l u m i n ă şi ajutor ce lor pe car i D u m n e z e u îi i»a dat să»i lumineze , pân㻺i fac ei înşişi l u m i n ă ; şi să»i ajute p â n ă se pot a ju tora înşişi pe sine, a ju torând şi pe a l ţ i i : o m u l într ' a d e v ă r cu» min te , cu cât t rece v r e m e a , s imţindu»se tot m a i neajutat , tot m a i a v i z a t la ajutorul a l tora şi m a i a les se s imte av iza t la ajutorul Altuia: „fără de ca re n u sun tem în stare să facem n imic . "

Poa te sunt lucrur i g re l e ce ţi le scr iu , da r d ragos tea şi bu= n ă v o i n ţ a te v a face să le simţi m a i mul t decâ t să le în ţe leg i ; o r i c u m să simţi d ragos tea ce stă la baza lor, ce stă la r ă d ă c i n a l o r ; d in c a r e aces te toate v r e a u să c u r g ă , poate n u într ' a tâ ta pentru a te lumina pe tine, — căc i nu e a tâ ta n e v o i e d e acea» sta, c u m a r p ă r e a d in rapor tur i le aparente d intre noi, — cât m a i a les pentru a mă usura pe m i n e : a spune celor d r a g i mie , cele , c e c red că le folosesc.

Atitudinea tatălui şi a m a m e i — ch ia r a fraţilor, d a r m a i a l e s a părinţ i lor , — nu e aceeaşi faţă de toţi copiii : n u poate fi •aceeaşi. Sunt opriţi de felul lor deosebit d e a fi : da r dragostea e una si aceeaşi ; cu atât mai dureros de mare, cu cât poate aparea mai puţin mângâietoare.

A ş a c ă d e mu l t e ori se stabilesc rapor tur i nenorma le , ne rea le — în apa ren ţă ne iubi toare , d u ş m ă n o a s e între cei ce se iubesc într' adeoar mult.

Oricât , suntem convinş i , de d ragos tea noast ră uni i faţă de al ţ ' i , totuşi aparen ţe le şi neput inţe le inerente firii n e pun şi ne v o r p u n e î n c ă în situaţi i să nu ne g ă s i m cuv in t e l e şi a t i tudini le men i t e să se s imtă şi aprec ieze aceas tă d ragos te : ce suferă sim» ţindu=se ne în ţe leasă ş neaprec ia tă .

D ac ă c i n e v a nu»şi d ă s e a m ă de aceas ta , a j u n g e să se des parieze îndurera t m e r e u de cel de ca re v r e a să se apropie : ne» putându=l cunoaş te şi aprec ia , fi indcă nu i se poate face cunoscu t şi apreciat .

A s t a e una dintre cauze le depăr tăr i i c e se accen tu i ază de» zastruos d e a tâ tea ori : între profesori şi e l ev i , s tăpâni şi servi tor i , conducă tor i şi conduşi , părinţi şi copii .

D a c ă însă sun tem conştienţi de pr imejd ia ce ne p a ş t e ; de .g reu ta tea inerentă firii de a ne cunoaş te : f iecare m a i mul t ascun»

zându»se decâ t deschizându=se în faţa a l tora (neacoper im pr in h a i n e trupul ca să nu se v a d ă , n u u m b l a m desbrăca ţ i j ) ţ - d a c ă , şi în m ă s u r a în ca re ne d ă m s e a m a d e g reu ta t ea d e a ne simţi şi cunoaşte , c u atât v o m cău ta şi găs i gândur i l e , v o r b e l e şi fap» tele m a i potr ivi te a ne exter ior iza c e e a c e s imţ im şi g â n d i m şi a simţi tot m a i bine şi ap rec ia şi pe alţii , u s u r a n d o n e g r eu t a t ea traiului împreună, spre ca re suntem creeaţ i , în ca re î m p r e u n ă tovărăş ie , sun tem rostuiţi să ne t ră im şi d e s ă v â r ş i m v i a ţ a , c a r e to« tuşi c u cât v a fi m a i desăvârş i ta , tot singulară oa fi si oom simfiso.

A c e s t cel din u r m ă a d e v ă r nu c r e d că»l simţi încă , d a r îl v e i simţi, şi a tunc i cuv in t e l e aces tea a v â n d exper ien ţa necesa ră , şi v o r p roduce alt efect, a l tă în ţe legere cred, decât a c u m .

î m i spune V . - un g â n d de al tău : frumos şi onorant . N ' a fost n e v o i e ca să=l ştiu c a să te cunosc : altfel. C ă c i aşa te c u n o s c •~ cât omeneş te e posibil , c u m e ş t i : iubitor, da r inst inct iv pornii; v r â n d binele, d a r răsturnând, în d r u m u l pă t imaş de a=l înfăptui, putinţa de a=l simţi şi cunoaş te . La foarte puţini oameni i , e a tâ ta depăr ta re între real i tate şi apa ren ţă ca la tine ; atât n u m a i c ă acest fel de a fi al tău a re calităţi mari: pu terea n ă v a l n i c ă de ac ţ iune , c a r e t rebue cunoscută de tine, canal iza tă , normată , ch iar stânje» nită, ori înteţită.

S p u n e a i : „de=oiu a v e a bani mulţ i , întâi îi v o i u plăti da tor i i le tatii, apoi . . . da r tata e cu mul t m a i m â n d r u ca să p r i m e a s c ă de la m i n e un ban . . . "

îna in te de toate, g â n d u l spus e nespus de m â n g â i e t o r pentru mine.- a te ver i f ica aşa c u m te simţ că eşti : bun faţă de alţ i i şi în pr imul r ând faţă de părinţ i . D acă ai tu m â n g â i e r e a pe c a r e o a m ea, eşti răsplăti i pentru aceas ta , fără să ai n e v o e d e alt c u v â n t .

Dar t inereţea şi inexper ien ţa firească te face, te pune în ne» putinţa de aprecia la justa lor v a l o a r e a t i tudini le ce lor m a i în v â r s t ă decâ t tine : asta pe or icare de vâ r s t a ta ; a ş putea spune toţi, cei m a i ales de oârsta ta ( 1 4 ^ 1 8 ani) sufer de aceas tă neput inţa de a oedea, cunoaşte si aprecia ; vâ r s t a aceas ta fiind a c e e a la c a r e o m u l este mai plin de sine însuşi, rriai în neput in ţă d e a cu» noaste pe al tul . Şi aceas t ă plineţă de sine, la aceas t ă v â r s t ă a r e conţ inutul cel m a i cri t ic, m a i neap roape d e a d e v ă r u l firii u m a n e j . m a i pe buzé de prăpast ie aşezându»! necunoaş te rea lavei c e nă».

va le s t e a tunci , d in focul v u l c a n u l u i ce se face simţit din Une : fără a=l putea cunoaş te şi ap rec ia la justa v a l o a r e . A c e s t foc inc tern, ac t iv , n i c i când şi la nici o vârs tă , n u e atât de zăpăci tor d e impetuos , încâ t nu lasă decâ t u n n e a s ă m ă n a t . m i c procent de reflexie, dec i de cunoaş tere . Noroc că nu ţine mul t : c ă a r fi în» suportabi l . Iar apărare logică împ o t r i v a aces tu i curent , nu există. U n a ps iho log ică , da. S i n g u r a mân tu i toa re : credinţa. C e i c e o a u şi se n izuesc să şi=o menţ ină , nu t rească , sporească şi de săvâ r şea scă , - sunt mântui ţ i : altfel s e pierd, pu tând r ă m â n e a pierduţ i pentru semeni i lor, da r m a i a l e s pentru sine, toată v i a ţ a .

Deci put inţa d e g r e ş a l ă este inev i tab i l ă , tot atât de inevi ta» b i lă c a şi put inţa de a n u v e d e a , a n u simţi aceas tă g reşa lă . Tot

•atât de inev i t ab i l ă ca şi neput in ţa : de a cunoaş te rea l i ta tea sufle* tească a celor c e ne înconjoară , tot atât de puţ in ca şi pe a noastră .

A c e a s t a nu e o a c u z ă : asa suntem; - e realitate. V e i simţi»o c â n d v e i a v e a răgazul sufletesc să vez i pe alţii,

s c ă p â n d d e n ă v a l a eului, datori tă vârs te i . A t u n c i v e i simţi, poate, c ând v e i a v e a şi tu proprii tăi

copii i : ca mândria m e a , ca a or icărui tată şi m a m ă ; conştienţi , nu e ,a respinge c a tu să«mi plăteşti datori i le , ci ch ia r cont raru l a c e e a c e crezi tu : sunt nespus de mândru şi m â n g â i a t ch ia r de g â n d u l , fiind m a i m â n g â i a t de faptul împlini t .

Tu n u ai de u n d e să ştii cu câ tă d ragos t e pr imeşte tatăl şi m a m a ceoa, or ice, de l a copii i săi . Se face t r e m u r â n d că resp inge : CA să nu ducă ei copiii lipsă, să n u se l ipsească - jerttind, de c e e a c e d a ü : da r noi părinţ i i sun tem flămânzi de d ragos tea fap= telor voas t re , în t r ' a tâ ta , încât şi bunuh i i D u m n e z e u i»a fost m i l ă de noi, încât , în v e c h i u l testament, - d u p ă porunc i le Dumnc-zeesti, - imed ia t a şează po runcă da tă fiilor să=şi i ubească părinţi i : adică să=i facă pe părinţi să o simtă aceasta dragoste ; asta t rebuia poruncită; d a r tu î n c ă n u poţi în ţ e l ege aceas ta , că Dum» nezeu n ' a v e a n e v o i e să po runcească părinţ i lor să=şi i ubească copii i . O a m e n i i v e c h i u l u i Testament, n ' ar fi putut»o, nici în ţe lege , n ic i suporta .

G â n d u l şi sent imentul aces ta l»a a d u s Legea N o u ă a lui Cris tos pr in g â n d u l şi sent imentul din Tatăl Nostru şi d in na»

"valn ica apropiere a a c e s t o r : „Lăsaţi copiii să oină la mine" ;

i ă c â n d t u n e însă să î n ţ e l e g e m ace laş i luc ru : f irească îns tăpâni ta «aragoste a Tatălui ce resc faţă d e noi copi i i săi .

C â t ă m â n d r i e v o i u a v e a în mine , o ştie D u m n e z e u , m a i •bine decât mine . Tu c u cât v e i creşte, v e i simţi tot m a i mul t d in •a.devărul v ie ţ i i şi d in a d e v ă r u l c e este în fiecare d in noi, dec i v e i simţi şi a d e v ă r u l d in m in e .

A p a r e n ţ a de m â n d r i e v r e a să fie : demnitate. Intru cât reuşeş te , nu e u sunt c h e m a t să o judec , n ic i tu azi ; Eu nu pria mese n imic de la n imen i ; nimic ceea ce mă poate umili : ni= m i c ceea c e m ă face servi tor , în loc d e a fi s tăpân ; n imic c e e a -ce mă face întreţinut, în loc de a întreţ ine pe alţii , n i m i c c e e a c e j n ă a ra tă neput incios a d i c ă s lab , în loc d e a m ă v ă d i pu te rn ic , •adieă sănă tos ; nimic ce e a altuia şi n u e al m e u . N u ştiu cât •îmi reuşeşte aceas ta : da r aş fi nespus d e m â n d r u să m ă pot •apropia de rea l i za rea aces tui g â n d , cât m a i mul t : da r o v i a ţ ă -omenească e atât de scur tă şi nepu t inc ioasă a4 pu tea rea l iza în n t r e g i m e .

Dar p r imesc or ice mi se d ă cu dragoste, nu d in interes , c e mă umileş te .

V e z i : a tă ţ ia părinţ i au ven i t să=mi recunoască , prin da ru r i , •dragostea m e a faţa de copiii lor. Pu tând n u m a i : ham respins. Jar când am fost neooit să p i m e s c , (foarte rar şi pentru mo» '•tive b inecuvân ta t e ) m ' a m simţit n e m â n g ă i a t şi umil i t .

A c e a s t a nu e mândr i e , — e simt de demnitate, e tendinţa •de a r ă m â n e a o m : independent ; de a nu deven i s lugă , unea l t ă . *Căci părinţi i , c ând d a u celor c e le fac b ine copii lor lor c e v a , — în major i ta tea cazuri lor , — dragos tea lor faţă de copilul lor îi •silesc c a să t indă să»i înca lece , să»i s t ăpânească ca să d i spună d e ei, pr in darur i lor lor, spre „folosul" fiilor lor -, ca să obţină apre» c ie r i b u n e şi mi l ă faţa de fiinţa şi pur ta rea lor, ch ia r şi c ea rea .

Dar educa toru l t rebue să r ă m â n ă : drept, deci desinteresat , şi neinfluinţat, c eeace , p r imind daruri , nu poate fi.

• Dar a pr imi darur i de la proprii i tăi copii , e onorabi l şi onorant , mângă i to r , doritor.

Dar a pr imi n u este ace laş i lucru c u a aştepta ; m a i puţ in "CU a c e r e ; n ic i decâ t c u a pretinde. Poţi pr imi de la c i n e v a ce» v a , fără să te aştepţi să«ţi d e a şi fără să poţi cere .

A nu pu tea ce re fiul de la tatăl — c e v a , ch i a r orice, — n u

ţ

m à n d r i e ; d a r i n v e r s — pentru tatăl n u e a şa de uşor să c e a r ă de l a fiul s ău : cu toate c ă şi a ic i nota c e a m a i b u n ă e c â n d p o a t e ce re , ch ia r pre t inde . O r i c u m pre t inde nu»ţi poţi decâ t dreptul tău. A aştepta însă c a c i n e v a să=ţi dea , să»ţi facă c e v a , fără a ce re — pr in c u v â n t ori faptă, — dovedeş t e o m â n d r i e supără» toare şi pentru unu l şi pentru al tul .

 aştepta de la alţii lucrur i pe car i le poţi face tu, le poţi p rocura tu, — e semn de s lăb ic iune — s e m n de l ă c o m i e — d e s g â r c e n i e c o n d a m n a b i l ă .

A ce re de la c i n e v a , de la or ic ine uşor, o r ice — şi m a i ales. c eea ce a i putea să aibi , cu t ruda ta, c u bani i tăi, — ori în ce l m a i r ă u caz , poţi să te reţii , să abzic i de a=l a v e a : neput inţa d e a abz ice este în cel m a i b u n caz , s emnu l u n u i suflet cop i l ă resc înc# ; d a c ă n u denotă o a t i tudine d e cerşitor. Sunt a tâ ţ ia cerşitori: pr intre oamen i i bogaţ i , şi tot atâţ ia , poate , m a i mul ţ i s tăpâni , domni , prjntre cei să rac i .

Iar a pre t inde de l a alţ i i se rv ic i i , d e or ice na tu ră , c e n u sunt a l e tale: deno tă suflet d e tiran — împreuna t cu cel d e trântor, c â n d se rv i c iu l este făcut pentru persoana c e 4 pret inde ; pen t rucă dacă=l pre t inde pentru b ine le tuturor poate fi, în definitiv : l a c o m , ori ch ia r suflet chema t să a d u n e neput in ţa tuturor pentru a=i face să poa tă lucrur i , de car i de altfel n ' a r fi capabi l i .

N u m a i cont inuu, c rezând că a i înţeles că tatăl tău şi ma» ma» ta v o r fi nespus d e mândr i , c â n d v e i a v e a m â n g â i e r e a c ă poţi , bucu ros să le păţeşti dator ia , să le cumper i ch ia r şi n u m a i o pă» reche de g h e t e ; le p r imesc foarte bucuroş i , foarte mândr i ; n u c red ca a r fi b ine să le aştepte ; a m impres ia ca nu mul t ai tre» bui să te b u c u r i nici tu, d a c ă a r a v e a plăcerea să ceară , m a i puţ in n e v o i a de»a ce re ; o r i cum a r fi supără tor şi pentru părinţ i şi pentru copii , c â n d a r a j u n g e în situaţia, părinţi i , să pretindă, c e e a c e n ' a r fi mângâ i e to r , poate nic i justificat, nici c â n d copiii ar putea, dar n 'ar orea sâ=i ajute : lucru c e e a c e nic i la t ine n ic i l a fraţii tăi n u se poate în t âmpla .

Mi=ar p l ăcea să=mi scrii c u m te simţi ; să«ţi pui pe hâr t i e impres i i le tale în raport cu împre jură r i l e în car i trăieşti .

Evident scrisori l ung i - plictiseşte cenzura , da r m i e mi»a r plă» cea să începi a înce rca sa te cunoaşt i , d a r m a i a les mi»ar p l ă c e a m i e să te cunosc m a i b ine decâ t a m putut p â n ă a c u m .

Tu gri jeşte de tine, te gândeş te m a i mul t la consecin ţa fap» telor : socot ind că tot ce facem : n o u ă ne facem, da r că n u n e e dat să t r ă im izolaţi ; dec i prin fiecare v o r b a faptă, ch ia r gând, , p u t e m întră, tocmai prin faptul c ă ne naş tem şi t ră im în socie ta te , pu t em c ă l c a dreptur i le sfinte a le al tora : ch ia r fără să v r e m ţ ori da» torinţa noas t ră e de a uşu ra n u de a î n g r e u i a putinţa a l tora d e a simţi f rumuseţea vieţ i i şi b u c u r a de a trăi. T a t a ( A . C . )

Manuscrisele pentru Nr. 9 (Noemvrie) a revistei „Ţara Visurilor Noastre* se vor trimite pană la data de 1 Noemvrie 1943; pe adresa prof. Augustin Cosma Timişoara III. Vadul Călugăreni Nr. 2, cu menţiunea pe plic: „Pentru Ţara Visurilor Noastre".

* Rectiâcare. In Nr. 7 al revistei, din greşală poezia : ,Enig*

ma'*, de Ioniţă Buftea, a apărut cu titlul„Epigrama)''.

. . Ţ . V . N . «

î n r e g i s t r a t ă la Tribunalul Timiş-Torontal sub No . 98 /1941

« \ l » « n c a n i e n l p e a n u l ş c o l a r 1943— 44«

Pentru instituţiuni , . . . . . . 2000 L e i Abonamente de încurajare . . . 1000 „ Pentru d-nii profesori şi p ă r i n ţ i . 600 „ Pentru elevi 600 „

INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE

» L U C E A F Ä K U L « Proprietar: TEODOR BOZGAN

BUL. DIACONOVICI LOGA 40 - TELEFON: 37-65 Inreg. sub Nr. 594—1941 C. M. tipării la 12. X. 1943

R E D A C Ţ I A Ş I A D M I N I S T R A Ţ I A : Prof . Augustin Cosma, Timişoara III . Vadul Călugăreni 2.