Nevoi. Resurse. Bunuri. Cost de oportunitate

Nevoi cerințe necesare și obiective ale vieții umane. percepute ca o stare dezagreabilă izvorăsc din

o condițiile de viață ale oameniloro cerințele de consumo participarea la viața socială

În economie se pornește de la o premisă antropologică. Omul este înțeles ca purtător de nevoi, iar activitatea umană se dezvoltă și se diversifică, plecând de la necesitatea satisfacerii nevoilor.

Ceea ce este decisiv în economie este dinamica nevoilor: satisfacerea unor nevoi generează apariția altora. Prin urmare, nevoile se diversifică și se amplifică continuu, pe măsură ce se creează posibilități mai mari de satisfacere a lor.

Privite în interacțiunea lor, nevoile alcătuiesc un sistem integrat, dinamic, nelimitat și diversificat.

Caracteristici ale nevoilor

Nelimitate ca număr Limitate în capacitate, volum; există un prag de saturație în cazul oricărei nevoi Concurente: unele nevoi se extind în detrimentul altora, altele pot fi substituite

între ele. Complementare Condiționate subiectiv (din interior) și obiectiv (din exterior)

Clasificarea nevoilor

1) După natura lor:a Fundamentale, de bază, biologiceb Superioare, elevate.

2) Din punct de vedere al subiecților purtători:a Individualeb De grupc Ale societății

3) După natura bunurilor cu care sunt satisfăcute:a Cu bunuri naturalb Cu servicii

Nota Bene! Nevoile conștientizate se manifestă sub forma intereselor economice.

Resurse Toate elementele pe care omul le poate folosi în activitatea sa pentru a obține

bunuri și servicii necesare satisfacerii nevoilor sale. Spre deosebire de nevoi, resursele sunt limitate atât în mode absolut (fiind

insuficiente în raport cu nevoile), cât și relativ (dinamica resurselor fiind inferioară dinamicii nevoilor).

Clasificarea resurselor

4) După proveniența lor:a Primare (originare) : potențialul natural și demografic de care dispune

societatea.b Derivate : rezultă din activitatea umană (mașini, utilaje, cunoștințe,

experimente științifice).5) După natura lor:

a Umaneb Naturale (materiale)

- după durata folosirii 1. epuizabile2. regenerabile

- După posibilitățile de recuperare 1. Recuperabile2. Parțial recuperabile3. irecuperabile

c Financiare

d Informaționale

Economia studiază relația dintre nevoi și resurse:

N > R

Consumator - Producător

Cerere - Ofertă

Piața economică

Acoperirea nevoilor principial nelimitate prin utilizarea unor resurse limitate pune problema luării unor decizii economice raționale sau iraționale. Atunci când resursele sunt gestionate în conformitate cu principiile raționalității economice rezultă gospodărirea.

Principiile raționalității economice pot fi sintetizate sub forma principiului mini-max-ului: a obține maximum de rezultate posibile cu minimum de resurse cheltuite.

Risipa este un mod de gestionare irațională a resurselor. Ea apare în următoarele cazuri:

se produce ceea ce nu se cere se produce mai mult decât se cere se produc bunuri de proastă calitate se produc bunuri cu consumuri nejustificat de mari.

Bunuri se mai numesc utilități, reprezintă tot ceea ce satisface nevoile oamenilor.

Clasificare Bunuri libere :

- satisfac o nevoie, sunt abundente în comparație cu nevoile, fiind s virtual nelimitate

- nu sunt produse cu consum de resurse (daruri ale naturii - aer)

Bunuri economice : - satisfac o nevoie, sunt insuficiente în raport cu nevoile- sunt produse prin utilizarea resurselor

Observație! Distincția este una relativă, ceea ce înseamnă că depinde de context: într-un oraș mare și industrial, distincția nu se mai aplică deoarece aerul proaspăt a devenit un bun economic.

Bunuri Economice6) După forma lor :

a materiale (tangibile)b netangibile (servicii și informații)

7) După relațiile stabilite între diferite categorii de consumatori:a bunuri publice: oricine poate beneficia de ele gratuit sau contra costb bunuri private: accesul e diferențiat și limitat: prin achiziționarea lor .

se diminuează oferta totală rămasă celorlalți consumatori.8) După destinația lor :

a pentru consum (satisfactori)b pentru producție (prodfactori)

9) După locul ocupat în cadrul activității economice:a bunuri primare (grâul)b bunuri secundare (făina)c bunuri finale (pâinea)

10) După legăturile și dependențele dintre diferite categorii de bunuri:a substituibile (concurente) : bunuri care au capacitatea de a satisface aceeași .

categorie de nevoi, consumatorul optând pentru unul sau altul în funcție de preferințe.

b complementare : pot fi folosite doar împreună, căci din combinația lor rezultă efectul căutat de consumator. Ex: bunuri electrocasince si curentul electric.

11) După raportul cu venitul consumatorului: a normale : cele a căror cerere evoluează în același sens cu venitul

consumatorului V↑ = C↑ ; V↓ = C↓ Ex: carnea, mașina etc.b inferioare : cele a căror cerere evouluează în sens invers cu venitul

consumatorului V↑ = C↓ ; V↓ = C↑12) După modul în care circulă în economie:

a bunuri marfare (mărfuri) : - utilitate- valoare (preț) : se tranzacționează și nu sunt . . . . . . . . .

destinate autoconsumului b bunuri nemarfare : deși sunt utile, nu au un preț.

Observație! Nu toate bunurile economice sunt marfare (ex: bunuri economice care ajung gratuit la consumator).

Și bunurile libere pot deveni mărfuri prin activitatea umană de culegere, transport etc.

Costul de oportunitate Dacă resursele ar fi nelimitate, nicio activitate economică nu s-ar înfăptui pe seama alteia. Resursele fiind limitate, oamenii trebuie să decidă între diverse moduri de valorificare. Aceasta înseamnă că, în afară de costul de piață, un anumit bun mai are și un alt cost economic (de oportunitate , cost relativ al alegerii, costul celei mai bune alternative la care am renunțat, costul șansei sacrificate, cost de opțiune).

Costul de opțiune este relativ deoarece măsoară câștigul prin pierdere.

Există cost de oportunitate pentru consum sau pentru producție.

X, Y -> bunuri

Px = Py = 10 u. m.

B = 10 u. m. ∆Y – cantitatea la care am renunțat din Y

COx = −∆Y↓ / ∆X↑ ∆X – cantitatea pe care am câștigat-o din X

În u. m. avem COx= ( −∆Y / ∆X ) * Py