Suntem prizonierii corpului iar corpul al creierului !

Plasticitate Mentală, Cerebrală, Neuronală ??? Neuroplasticitate

http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cunoaste-te-anchete-si-dosar/dosar-sa-ne-maturizam-cu-seninatate-creierul-imbatraneste-mai-lent-decat-crezi-1464454

Dosar: Sa ne maturizam cu seninatate – Creierul imbatraneste mai lent decat creziAutor: psychologies

Creierul este capabil sa se regenereze

Astazi, se considera ca activitatea cerebrala este tributara mai ales numarului de conexiuni intre neuroni. Aceste contacte, numite sinapse, sunt dispuse peste tot pe corp si pe prelungirile celulelor nervoase. Avand in vedere ca exista zeci de mii de sinapse pentru fiecare neuron, care, ei insisi, se cifreaza la miliarde, ne dam seama de densitatea „acoperisului“ cerebral. „Exista de o suta de ori mai multe conexiuni intr-un singur creier decat oamenii care traiesc in momentul de fata pe Pamant.“ Cu varsta, numarul de sinapse raportat la suprafata scade. Aceasta reducere a densitatii sinaptice este compensata in parte de cresterea ramificatiilor neuronale.La fel ca un copac care are mai putini muguri pe centimetru patrat de scoarta, dar mai multe ramuri. Acest proces se numeste „plasticitate cerebrala“. S-a constatat ca el este direct legat de stimularea cerebrala, prelungindu-se pe toata durata vietii. Activitatile si interesele noastre creeaza noi circuite nervoase. Ele revitalizeaza creierul si ii intretin functionarea. Cu alte cuvinte, cu cat inteligenta voastra munceste mai mult, cu atat imbatraneste mai bine. Daca, in principiu, neuronii nostri nu pot fi inlocuiti, in schimb ei sunt capabili, la orice varsta, sa se regenereze in mod remarcabil.

Inteligenta: un aliat sigur

Mult timp s-a crezut, pe baza cercetarilor, ca functiile intelectuale se deterioareaza in mod inexorabil odata cu varsta. Aceste afirmatii erau puternic influentate de prejudecatile sociale, care considerau imbatranirea responsabila de declinul intelectual ce preceda intoarcerea la copilarie. Comparand rezultatele de la testele de inteligenta ale indivizilor de 20–30 de ani cu subiecti mai in varsta, studiile concluzionau ca scaderea functiilor cognitive era legata in mod inevitabil de imbatranire.Eroarea facuta in acea perioada a fost utilizarea unor baterii de teste concepute pentru tineri, care nu tineau seama de particularitatile legate de varsta (rapiditatea executiei, teama de a fi evaluat, noutatea sarcinii). Si, mai ales, aceste studii transversale comparau, intr-o perioada data de timp, indivizi apartinand unor generatii care nu primisera aceeasi educatie si nici nu traisera aceleasi vremuri. Altfel spus, ei asimilau schimbarile fiziologice cu schimbarile legate de evenimentele istorice pe care le au in comun subiectii contemporani.

Greutatile razboiului, aparitia primelor televizoare sau accesibilitatea studiilor pentru toti (barbati si femei) vor avea influente foarte diferite asupra unui individ, daca le traieste la 5, 20 sau 40 de ani. Intr-adevar, epoca marcheaza functionarea mentala a oamenilor mult mai profund decat doar uzura timpului.

Nu stocam pe un hard disk

Obisnuim, in mod gresit, sa comparam memoria cu o biblioteca sau cu un hard disk de computer. In ambele cazuri, este vorba de memorii intepenite, inalterabile. Or,memoria umana este, in realitate, un disc „fragil“ pe care informatiile sunt remaniate permanent. De-a lungul timpului, amintirile, confruntate cu noi mesaje, sunt reprelucrate, chiar reconstruite.Intr-un studiu citat de celebrul neurolog Richard M. Restak, niste psihologi au cerut unui grup aleatoriu de americani de toate varstele sa-si aminteasca unde erau si ce faceau atunci cand au aflat vestea despre explozia navetei spatiale Challenger. Aceleasi intrebari le-au fost puse un an mai tarziu. Nu numai ca raspunsurile lor erau diferite, dar, atunci cand subiectilor le-a fost adus la cunostinta acest lucru, ei fie negau ca ar fi dat primele informatii, fie marturiseau ca al doilea raspuns era cel bun. Era, de altfel, o slaba corelatie intre increderea pe care persoanele o acordau fidelitatii memoriei si exactitatea povestii lor. Daca un eveniment atat de frapant ca dezastrul Challenger este susceptibil de asemenea distorsiuni,

ce se intampla cu alte amintiri? Viata in comunitate, cu disputele ei in legatura cu stabilirea cauzelor anumitor fapte din trecut, ar trebui sa ne puna in garda cu privire la aceasta plasticitate inca necunoscuta a memoriei noastre.

Stocarea informatiilor in creier este un proces activ si dinamic care nu poate fi deci comparata cu o inregistrare mereu identica. Propuneti-i unei persoane apropiate urmatoarea experienta. Cititi-i o lista cu urmatoarele cuvinte: delicatesa, caramel, jeleu, acadea, prajitura, drajeu, bezea, pralina. Cereti-i s-o repete dupa douazeci de minute. Va uita probabil unele cuvinte, dar puteti fi sigur ca va adauga la lista cuvantul „bomboana“. Memoria si-a creat o falsa amintire pornind de la un termen generic pentru toate cuvintele listei pentru a-i usura efortul de memorizare. Departe de a fi un imens rezervor static de senzatii, cuvinte si imagini, memoria este un labirint evolutiv si mobil repartizat pe toata suprafata creierului.Amintirile noastre fiind in mod perpetuu reprelucrate, regasim mai putine decat reconstruim. Diferentele de marturie sau de relatare a aceluiasi eveniment se explica prin faptul ca foarte rar ele sunt o copie conforma cu originalul. Se intampla uneori ca inclusiv cunostintele noastre culturale sa faca obiectul unei reconstituiri.

In ciuda acestei fluiditati, o data stocate, amintirile se pot mentine in memorie pe o durata extrem de lunga. Intr-adevar, daca nu e vorba de nici o leziune cerebrala, durata conservarii unei informatii este un dat care pare sa fie foarte putin influentat de „varsta capitanului“.

Daca aveti incredere in memorie ea va apecia acest lucru

Cunostintele subiective pe care le avem despre capacitatea noastra de a retine si de a restitui o informatie exercita o mare influenta. O persoana care are incredere in memoria ei isi „va stoarce creierii“ cu mai multa convingere decat o persoana prada indoielii. Un numar important de seniori prezinta acest mecanism. Sub influenta prejudecatilor devalorizante si a unei anxietati excesive, ei dezvolta o apreciere peiorativa a functionarii lor mnezice si sfarsesc prin a se da batuti.

http://www.topexperti.ro/experti/Angela-Cojocaru_74/articole/Cum-sa-ne-protejam-creierul-de-imbatranire_1023

PLASTICITATEA CREIERULUICum sa ne protejam creierul de imbatranire

24 Mai 2012

In procesul de imbatranire a organismului, creierul ocupa un loc central si aceasta datorita triplului sau rol functional: biologic, psihic si social. Creierul poate imbatrani normal si atunci vorbim despre senescenta, fenomen suportat bine de catre individ si care implica reactii active de adaptare, in special fata de mediul social.

Imbatranirea patologica, definita ca senilitate, este, in schimb, greu suportata de pacientul varstnic si se constituie intr-o relatie de dezaprobare dramatica fata de mediu care in etapele finale de boalala o dependenta totala a senilului de o asistenta medicala permanenta. Este cazul des intalnit al batranilor amnezici care se ratacesc si a suferinzilor de boala degenerative Alzheimer sau dementa senila.

Acest tablou grav permite un dialog specific, dar, din pacate, tratamentul aplicat in aceasta faza se poate dovedi insuficient. Important este sa prevenim acest declin cerebral. Senescenta creierului apare cu mult inainte de aparitia primelor riduri, adica inainte de 30 de ani. La aceasta varsta, capacitatile acestuia de invatare nu mai sunt ca in copilarie, dar ceea ce se pierde in rapiditate se castiga prin experienta sau motivatie. Nimic nu este inexorabil. La persoanele in varsta, declinul memoriei survine dintr-un prost antrenament al creierului, din stimularile intelectuale insuficiente pe parcursul intregii vieti si dintr-un nivel scolar scazut. Asemenea unui muschi, creierul se dezvolta, apoi se intretine printr-o solicitare permanenta.

Din fericire, varsta nu atinge toate fatetele memoriei. Sunt atinse doar memoria locurilor si acea memorie pe termen scurt, zisa memoria de lucru. Dificultatea nu consta in memorarea si apoi in redarea informatiilor, ci in tratarea acestor date si integrarea acestora in cele deja continute. Astfel, un jucator de carti isi va aminti de ordinea si de valoarea lor, dar, cu varsta, ii va fi din ce in ce mai dificil sa joace cartea buna in momentul potrivit, in functie de cartile precedente.

Cum se explica acest declin? Printre numeroasele zone ale creierului, implicate in circuitele mnezice, echipa profesorului Cohen Salmon de la Institutul American de Sanatate, s-a interesat de hipotalamus. In legatura cu creierul emotiilor, aceasta mica structura subcorticala serveste drept placa turnanta a informatiilor, comparand noile si vechile date (de exemplu vederea focului si amintirea unei arsuri) pentru tratarea informatiei. Model al imbatranirii cerebrale, hipotalamusul imbatraneste cu varsta, cu o viteza variabila de la individ la individ (agravat in maladia Alzheimer si in patologiile degenerative care provoaca o imbatranire accelerate). Principalii responsabili: supraproductia de corticoizi, in caz de stres si mai ales de radicali liberi, a caror toxicitate creste cu varsta, deoarece repararea “pagubelor” produse de ei in neuroni nu este eficace. In creier, ca de altfel in intreg organismul, radicalii liberi provoaca un stres oxidative care altereaza AND-ul si membrane celulara. In plus, cu varsta, secretia de corticoizi de catre glandele suprarenale creste, antrenand o scadere a productiei de serotonina (neuromediator al senzatiei de fericire), variatii care afecteaza efectul oxidant al radicalilor liberi.

Cohen Salmon subliniaza uimitoarea similitudine intre efectele imbatranirii si cele ale stresului cronic; aceleasi dereglari in lant cresc efectul toxic al radicalilor liberi. In mod cert, stresul nu are varsta, dar tot ceea ce poate sa il diminueze incetineste imbatranirea. In mod contrar, cu cat un individ este mai in varsta, cu atat stresul cronic este mai nefast pentru el. Cu alte cuvinte, efectele stresului sunt mai distructive la 50 de ani decat la 20 de ani. Solutia este administrarea unei medicatii de activare cerebrala la persoanele in vasta si evitarea radicalilor liberi. Organismul ii produce fara incetare, in cantitati record in timpul expunerii la soare si in timpul activitatii fizice intense. Refacerea naturala a sistemelor anti-oxidante sunt asigurate de de consumul de vitamine A, E si C, care se gasesc in fructele si legumele colorate, in uleiul din germeni de grau, si in vinul rosu. 

Creierul trebuie, de asemenea, stimulat. Pentru pastrarea gandirii logice este esentiala o actiune profilactica, de activare atat atat psihica, sociala si senzoriala, cat si prin medicatia specifica activatoare cerebrala. Prima categorie presupune activarea memoriei, invatarii, continuarea la un nivel mai redus a activitatii profesionale, participarea la activitatile comunitatii, asociatii, cluburi, cultivarea hobby-urilor, exercitii fizice, excursii si turism. Asadar, o implicare benefica ce fereste varstnicul de atitudinea inflexibila de a fugi de prezent.

Angela Cojocaru Psiholog medicina muncii, consilier psihologic

http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiuni-ale-nervilor-periferici/un-miracol-numit-neuroplasticitate_363

Un miracol numit NEUROPLASTICITATE

GeneralitatiCreierul uman este un organ fantastic, capabil deschimbari uimitoare in ceea ce priveste organizarea sa ca urmare a invatarii si experientei. Aceasta proprietate extraordinara poarta numele de neuroplasticitate.

Neuroplasticitatea se manifesta in trei ipostaze principale: in cursul dezvoltarii umane de la stadiul de nou-nascut pana la batranete, in cursul invatarii si in cursul recuperarii dupa o leziune sau boala neurologica la nivel senzitiv, motor sau cognitiv.Cuprins articol

1. Generalitati 2. Mecanismele neuroplasticitatii 3. Neuroplasticitatea si recuperarea 4. O relatie de interdependenta 5. Alimentatie pentru creier?

Mecanismele neuroplasticitatiiSus

Exista mai multe mecanisme, dintre care fac parte legea lui Hebb, plasticitatea sinaptica, sinaptogeneza, cresterea si regenerarea axonala, factorii de crestere, neurogeneza.

a) Legea lui Hebb postuleaza ca, atunci cand un axon al unui neuron „A” excita o celula neuronala „B” in mod persistent si repetat, activand-o, in cel putin una dintre cele doua celule are loc un proces de crestere sau schimbare metabolica, astfel incat

eficienta celulei „A” ca celula activatoare creste (Fig. 1). Cu cat repetam mai des un lucru, cu atat el intareste sinapsele si devine obicei.

b) Plasticitatea sinaptica. Un neuron are trei parti principale, un corp celular si doua tipuri de prelungiri: dendritele si axonul. Dendritele si corpul celular pot primi mesaje din partea altor neuroni, iar prin intermediul axonului, neuronul va transmite informatii altor neuroni. Sinapsa reprezinta un spatiu de interconectare intre doi neuroni. Prelungirea axonala a neuronului excitator secreta niste substante (neurotransmitatori) care ajung pe dendritele sau corpul celular al neuronului excitat si ii comunica un anumit mesaj. Ca urmare, cel de-al doilea neuron va actiona in concordanta cu aceasta informatie. Plasticitatea sinaptica este o consecintaa legii lui Hebb si presupune schimbarile la nivelul sinapsei ca urmare astimularii persistente si repetate care au ca rezultat intarirea ei (Fig. 2).

c) Sinapsogeneza este un fenomen prin care neuronii isi trimit noi prelungiri care, intalnind prelungirile altor neuroni, formeaza noi sinapse.

d) Cresterea si regenerarea axonala apar in caz de moarte neuronala sau degenerare axonala (Fig. 3 si Fig. 4).

Mecanismele de regenerare axonala sunt mai frecvent intalnite la nivel periferic decat la nivelul creierului, unde exista anumite celule care o inhiba, dar sunt totusi posibile.

e) Factorii de crestere. Aceste procese descrise mai sus sunt posibile datorita secretiei de catre celulele creierului a unor substante numite factori de crestere neuronala care pur si simplu induc plasticitatea. Exista si substante care o inhiba, iar alcoolul este una dintre ele.

f) In ultimii ani, cercetarile arata, contrar a ceea ce se credea inainte, ca neuroplasticitatea este posibila si datorita neurogenezei, formarii de noi neuroni. Aceasta crestere are loc indeosebi in cursul dezvoltarii si se produce la trei varste: in primii ani dupa nastere, la pubertate si cativa ani dupa implinirea varstei de 20 de ani. Interesant este ca, dupa aceste perioade de crestere, apare un fenomen de moarte celulara daca noile celule nu au fost folosite in procesul invatarii. Dictonul „foloseste-l sau il vei pierde” este cat se poate de adevarat.

Neuroplasticitatea si recuperareaSus

Existenta fenomenului de neuroplasticitate are aplicatii extraordinare in recuperarea functionala dupa anumite boli neurologice, de exemplu accidentul vascular cerebral.

In aceasta maladie, datorita intreruperii unui vas de sange la nivelul creierului sau hemoragiei cerebrale, o parte din creier este distrusa. Ca urmare, in functie de zona lezata, pot aparea paralizia unei jumatati a corpului (hemiplegie), lipsa sau scaderea sensibilitatii, tulburari de vorbire, de inghitire etc.

Multi pacienti, datorita unui bun program de recuperare, reusesc sa restabileasca o buna parte dintre functiile pierdute.

Ca urmare a exercitiilor terapeutice, hartile miscarii din creier care au fost distruse sunt rescrise intr-o alta zona a creierului. Recuperarea este de fapt un proces de reinvatare motorie. Studii de imagistica functionala arata activari ale unor zone din creier din vecinatatea zonei lezate, dar si din emisfera opusa.

O relatie de interdependentaSus

Intre sistemul de comanda (creierul) si sistemul efector (aparatul musculo-scheletic) exista o relatie de interdependenta (Fig. 5). Informatiile primite de la muschi,

articulatii, piele, vaz sunt interpretate, prelucrate si transformate in comenzi. Acest spectru larg de mesaje si posibilitati stimuleaza creierul sa formeze noi sinapse pentru a putea oferi noi comenzi.

Executarea corecta a comenzilor intareste capacitatea de comanda (sinapsele). Miscarea este urmata de invatare motorie, dar si de conditionare musculara. Exista si reversul medaliei.

Lipsa miscarii datorita imobilizarii prelungite duce la stergerea treptata in creier a hartii dupa care se executa miscarile, chiar daca nu exista nici o problema neurologica. Neutilizarea – sau invatarea folosirii incorecte – poate fi „invatata” daca recuperarea nu este inceputa cat mai precoce in cadrul oricarei boli invalidante neurologice sau osteo-musculare.

Alimentatie pentru creier?Sus

Substantele nutritive reprezinta combustibilul, materialele de constructie, dar si factorii protectori pentru sistemul nervos atunci cand avem o dieta potrivita. Alimentele au legatura cu inteligenta, cu memoria, cu dispozitia si stabilitatea emotionala, deci cu neuroplasticitatea.

O alimentatie bazata pe fructe, legume, cereale, leguminoase si seminte oleaginoase este cea mai sanatoasa pentru creier. Aceste alimente contin cele mai bune proteine, grasimi esentiale polinesaturate (celebrul omega-3 din nuci, migdale, seminte), polizaharide, vitamine si minerale.

Unele alimente sunt decisive in sinteza anumitor neuromediatori:

- varza, broccoli, conopida, germenii de grau si alunele stimuleaza producerea de acetilcolina, implicata in stimularea musculara, controlul comportamentului si memorie;

- fasolea, nucile, produsele din soia ajuta la formarea dopaminei, importanta pentru comenzile motorii, emotii, invatare si atentie;

- pastele, legumele care contin amidon, cerealele, cartofii, favorizeaza producerea de serotonina, legata de inducerea somnului, dispozitie, apetit, sensibilitate.

Tot pentru o neuroplasticitate de calitate avem nevoie de un somn odihnitor, de o buna oxigenare, de exercitiu fizic, de 2 litri de apa pe zi si de a invata, indiferent de varsta. De fapt, invatarea este cel mai bun factor protector fata de maladia Alzheimer. Neuronii implicati in invatare pur si simplu sunt feriti de moartea celulara.

Autor: DR. IONUT DOBRESCU - Revista Viata + sanatate