natura august 2014 final

7/23/2019 NATURA August 2014 Final

http://slidepdf.com/reader/full/natura-august-2014-final 1/16

Publicaţie de ecologie, turism şi cultură

Ecologia – o şansă pentru mileniul trei

Nr.8 (270)

Alecu RENIŢĂ

În societatea moldovenească, nicichiar înainte de sărbători, nu se vor-bește aproape nimic despre putereași importanţa demnităţii naţionaleîn renașterea unui popor, în înălţareasa spirituală și morală. Dimpotrivă:de mai mulţi ani discuţiile despredemnitatea naţională sunt înlocuitede surogate puturoase aruncate înspaţiul public de personaje sinistre,

pline de ură și dispreţ faţă de tot cereprezintă cu adevărat această palmăde pământ, care poartă în prezentnumele de Republica Moldova. Dincauză că nici cei de sus, dar nici ceide jos nu au pus preţ pe capacitateauriașă, pe puterea divină a demnităţiinaţionale, milioane de moldoveni aulăsat aripile în jos, s-au simţit străini

și de prisos în propria lor ţară. Timpde un sfert de veac, nici o conducerenu a avut curajul să le spună deschismoldovenilor adevărul până la capăt:să le declare oficial că și ei au Ţară, căși ei au istorie naţională, că și ei aulimbă și alfabet, că și ei au părinţi șinu sunt născuţi în orfelinatele rusești.Din păcate, absenţa demnităţii naţi-onale în instituţiile de stat a deschispoarta profitorilor, cameleonilor,mincinoșilor, lingăilor, demagogilor,mediocrităţilor, din care s-a plodito faună politică străină de neam și

de Ţară. Și astăzi, ca și în perioadaocupaţiei sovietice, avem nevertebratecare se folosesc de limba română,dar tremură să-i spună pe numeleei corect. Și astăzi, când KGB-ul și-amai pensionat o parte din cârtiţeledin instituţiile de sus ale puterii, maiauzim aberaţii dezgustătoare despredenumirea știinţifică, sau politică

a limbii noastre materne – a limbiiromâne. Și astăzi, ca și în perioadaocupaţiei sovietice, avem semănă-tori de întuneric și minciuni, carepromovează deschis sau camuflat,teoria stalinistă-satanistă despredouă naţiuni și două limbi diferite.Și astăzi, ca și în timpurile d e teroare,avem călăi ideologici, papagali departid, cozi de topor care otrăvescși asmut poporul împotriva fraţilorde același sânge și îi îndeamnă pemoldoveni să urască până la ultimasuflare România și Europa. Și astăzi,

ca și pe timpul ţarului rus, sau al luiStalin, moldovenii nu sunt stăpâni încasa și pe pământurile lor. Și astăzi, cași pe timpuri, pigmeii de sus tremurăîn faţa Moscovei și se fac ţol când le

vin șefii de la Kremlin. Când auzi câteun măscărici roșu, sau roz din Par-lament, trăiești cu senzaţia că nimicnu s-a schimbat în această gubernie

rusească, sau putinistă, că zbaterile șiaspiraţiile mulţimilor deșteptate dinanii 1986-1991 au fost spulberate sauconfiscate, că arderea Declaraţiei deIndependenţă a însemnat și ardereaultimelor speranţe ale moldovenilor.

Dar nu e chiar așa, fiindcă ceeace am constatat e doar faţa medali-ei, deoarece de cealaltă parte, maipuţin vizibilă și cunoscută, începesă dispară steaua de la Kremlin șiîn locul ei prinde contur harta Ţăr iiși a Europei civilizate. Pe scena dinR. Moldova își face loc o generaţie

străină de ideologia mincinoasă aMoscovei, o generaţie care vrea săcunoască adevărul istoric și să-lpună în capul mesei, o generaţiecare, sper, nu va permite nimănuisă-i otrăvească minţile și să-i fal-sifice buletinul de identitate. Înfine, este o generaţie care începe săconștientizeze, că fără demnitate

individuală și naţională, nimeni nute ia în serios și nu te respectă.

Un sfert de veac s-a scurs de cândmoldovenii au deschis ochii și au simţitaerul libertăţii. Un sfert de veac a trecutde când urmașii lui Ștefan cel Mare șiEminescu au readus acasă, pe pământulmartirizat al Basarabiei, Limba Româ-nă și Alfabetul Latin. A fost cea maimare victorie a românilor moldovenidin anii de ocupaţie sovietică. În acelezile fierbinţi de august 1989 s-au puspietrele de bază la temelia unităţii șidemnităţii naţionale. Construcţia ridi-cată de atâtea generaţii de luptători cudemnitate încă nu e finisată. Urmeazăsă vină tinerii să finalizeze zidurile șiturnurile pe care vor arbora Tricoloruldemnităţii naţionale.

Recunoștinţa și plecăciunea meaîn faţa tuturor care au luptat în aniide ocupaţie sovietică pentru LimbaRomână, Alfabetul Latin, Tricolor șidemnitatea naţională a Basarabiei, darși în faţa tuturor celor care păstreazăși care se închină la aceste valori sfinteale neamului românesc!

Director: Alecu Reniţă

august 2014

Foto: Mihai VENGHER

Trei culori cunosc pe lume

C ţ ca sfâ odo,Su cuo d-u ch uAd d-u ba oo.

Puterea demnităţii naţionale



2

August 2014 DeSCoperă molDovA!

Limba e cea mai puternică legătură a unui neam. Ea e sufletul neamului, e firea şi fiinţa lui. George Coşbuc

Ajuns în satele frumoase şipitoreşti ale plaiului, înţelegperfect că timpul aici curgealtfel. Nu mă grăbesc deparcă m-ar fugări turcii,opresc şi privesc ceea ceminunat şi încântător, ceeace dă farmec acestui pământ.Sunt locuri de basm, suntlocuri care nu te lasă să plecicu una-cu două.

Dinu RUSU

Aici ascult povești și legende și lasîntr-o parte istoria plină de date, demulte ori prea seci. Oricât de siropoasear fi vorbele oamenilor care nu seghidează după cărţi, dar își duc viaţadupă cursul firesc, acestea sunt maialtfel, mai de suflet. Au acel ceva carete provoacă, care-ţi lasă loc de de-ce-uri, uneori chiar copilărești, care știusă te „condamne” să iubești locurile

frumoase ale acestui pământ, te îmbol-năvesc de dorul revenirii.…Au trecut câţiva ani de când am

fost pentru prima dată pe la Cobani,Glodeni. Am revenit și am rămas u luitdin nou de peisajele mirifice. Și amconstatat din nou că la Cobani nu aicum să te plictisești, iar venind aici nu

vei regretă. E minunat să privești de sussatul, să vezi tablourile frumoase plinede simplitate și firesc. Peisaje de aiciîncântă privirea și liniștesc sufletul,iar oamenii, cu care stai de vorbă, aiimpresia că, într-un fel sau altul, și-auîmpletit destinul cu stâncile.

Cobani a ajuns să-și scrie istoriaalături de stâncile milenare mult maitârziu decât atestarea sa documentară.De fapt, localitatea este una bătrână,

considerată cea mai veche dintre Prutși Nistru. Cobaniul are 640 de ani șieste atestat documentar la trei iunie1374. Arheologii au arătat că acestelocuri erau populate mult mai devre-me. Or, s-a descoperit că în sfârșitulsecolului II î.Hr. aici era o așezaretripoliană târzie.

Şi toponimul Cobani este unulinteresant, iar provenienţa lui sepierde în negura anilor. Acestaporneşte de la o legendă. Pe malulstâng al Prutului era localitateaZubreuţi, zisă și Vasileuţii de Jos, înunele documente Vasileuţii Mari, iarcei care doreau să ajungă la Iași sauBotoșani plăteau bani pescarilor şierau trecuţi cu barca. „Pe unde ai tre-cut Prutul?” - întrebau călătorii. „Mai

jos de Suta de movile…” răspundea decele mai multe ori cinev a. „Cu bani?”,întrebau primii. „Cu bani, cu bani!”,răspundeau ceilalţi.

Potrivit lucrării „Documente privind Istoria României. Veacul XIV-XV”, inundațiile de vastatoare ale Pru-tului i-au silit pe pescari să schimbe

năvoadele pe coase și pluguri, aceștiași-au mutat cuiburile lângă stâncile

ocrotitoare de pe râul Camenca,aducând pe vatra nouă și supranu-mele Cubani. Astfel Zubreuții, zis șiVasileuții Mari, s-au contopit î ntr-osingură așezare Cubani.”

Mai târziu, prin 1974, sovieticiischimonosesc toponimul Cubani și-ltransformă în Cobani. Și astăzi în sat

mai pot fi întâlniţi oameni care auacte (certificate de naștere, diplomede absolvire) în care denumireasatului e trecută drept Cubani. Nueste exclus că în viitorul apropiatlocalitatea va reveni la denumirea deodinioară, mai ales că, în acest sens,a fost trimisă autorităţilor centrale osolicitare.

Oricât aș scrie despre Cobani gân-durile îmi zboară la reciful coralier,dar mai ales la inegalabila și impre-sionanta „Stânca Mare” – un simbolal satului și nu numai. În epoca depiatră aici au locuit oameni, maitârziu, în anii sovietismului, cândtrecerea peste comori și valori era lamodă, „Stânca Mare” avea să devină

victim a indu strial izări. Arunc ând o

parte din ea în aer, mai-marii zileiau șters din istorie și frumuseţe. În1988, au fost opriţi din „opera” dedistrugere de câţiva temerari de laMișcarea Ecologistă din Moldova.Stânca Mare reprezintă, astăzi, nudoar un monument în aer liber,protejat prin lege, ci și un simbol aldeșteptării naţionale în Basarabia.

Parte din acest frumos peisaj de lanordul Moldovei e și râul Camenca,numit de localnici și Camca. Apele-ișerpuiesc printre stâncile milenare șidau tabloului impresionant al naturiiși o mai mare valoare.

Cine ajunge la Cobani va rămâneuluit nu doar de splendorile naturale,dar şi de cele spirituale. Localitatea eprintre puţinele dintre Prut şi Nistru

ce are o biserică de lemn. Aceasta afost ridicată la 1838. La Cobani existăşi un Muzeu de Istorie şi Etnografie,inaugurat acum doi ani, iar cei careajung aici au posibilitatea să cunoascămult mai multe despre aceastălocalitate plină de istorii şi legende.

De lângă Cobani și până la Braniște(Râșcani) cât privești în jur sunt omulţime de movile. Unele mai mari,alte mai mici sunt ca niște vârfuri depe care poţi admira peisajele din jur.Se spune că ar fi vreo 3500, însă loculeste cunoscut cu numele de „Suta deMovile”.

Despre faimoasele movile a scrischiar și Dimitrie Cantemir, iar scrii-torul polonez Jozef Ignacy Kraszewskya afirmat în una din lucrările sale că„Suta de Movile” este o necropolă aregilor sciţi. Locul apare indicat și peHarta lui Bauer din 1772.

Movilele sunt încărcate de frumu-seţe, dar și de multe mistere și legende.Apariţia acestora e datorată fenome-nelor naturale, mai mult fiind vorbade alunecări de teren, susţin unii. Alţiiafirmă că acestea au fost ridicate în tim-pul unei bătălii cu turcii. Există opiniică acestea ar avea origine glaciară.

Profesorul Ștefan Ciobanu spunea

despre „Suta de Movile”: „… una lângăalta se ridică ca niște furnicare uriașeun număr mare de movile, a cărorprovenienţă a dat naștere la diferiteipoteze… Dărâmate de vremuri și deom, unele din ele par ridicături natu-rale. Dar faptul că asemenea movile

se găsesc și pe alte râuri, ne face săpresupunem că aceste movile au fostcreate cu alte scopuri decât cele de pedealuri”.

Movila Voinicului sau Ţiganului,cum o mai numesc unii, este ceamai mare și are o înălţime peste 30de metri. Majoritatea movilelor auîntre unu și trei metri. Aici, la Suta deMovile. soarele răsare și apune maialtfel decât prin alte părţi, iar luna șistelele sunt parcă mai aproape, încâts-ar părea că le atingi cu mâna.

…Când vorbim de Cobani, cucertitudine, e cazul să ne referim și laRezervaţia „Pădurea Domnească”, orlocalitatea se află în aria acesteia. Pe ance trece, „Pădurea Domnească” devineuna dintre cele mai căutate destinaţiituristice. Între șase și șapte mii depersoane sunt atrase anual de peisajelede poveste și de vieţuitoarele de aici.

Rezervaţia are o suprafaţă de circa5736 ha, dintre care aproape cinci mii(4979 ha) sunt acoperite de păduri.Aici pot fi văzute 31 de specii de plan-te rare (12 incluse în Cartea Roșie aRepublicii Moldova, iar 19, cu diferitgrad de periclitare, incluse UICN RedList Categories).

Este de-a dreptul uluitor să admiripeisajele, să stai la umbra stejarilorseculari, să urci pe stâncile milena-re, inclusiv pe cele de la Cobani, săurmărești cu atenţie bâtlanii, care staunestingheriţi într-o ţară ce e numai alor. De altfel, fauna Rezervaţiei „Pădu-rea Domnească” este una impresionan-tă – 47 specii de mamifere, 15 speciide reptile și amfibieni și 159 speciide păsări, din ele – 21 de specii suntintroduse în categoria speciilor rarede animale.

Şi când te mai gândeşti că aici, la„Pădurea Domnească”, sunt şi zimbri,uneori cuminţi, alteori „revoltaţi”.Ba fug, ba stau cuminţi (sunt şase lanumăr, ultimul a venit pe lume lunatrecută), jucând de minune rolul defotomodele.

Lacuri liniștite, râuleţe grăbite,grote încărcate de istorie și sate plinede farmec – toate parte din misterioa-sa și frumoasa Rezervaţie „PădureaDomnească”. În toamna acestui an, aici

va fi inaugurat şi un complex turistic.Sunt multe de văzut la „Pădurea

Domnească”. Sunt convins că povesteade călătorie prin această Rezervaţie vafi una incitantă, pentru că veţi înţelege

cât de frumos este pământul pe care v-aţi născut… Sugestia mea este să văfaceţi o vacanţă de vis, iar în jurnalulde călătorii să notaţi cât mai multeimpresii importante și interesantedespre Cobani, „Suta de Movile”,„Pădurea Domnească”…

Cobani:istoria în piatră şi legenda cu bani

„Sâca ma“, sbo a dş coogc î Basaaba.mou a au saa d mşcaa ecoogsd modoa î 1987

vd a sauu Coba Bsca d d a Coba

Aug âu Caca



3

August 2014

Consistenţa unei limbi începe cu scrierea ei. Mihai Eminescu

GonG!

În R. Moldova, suprafața totalăa fondului apelor, constituitdin suma tuturor obiectiveloracvatice, este de 76214 ha, dincare iazurile acoperă 36718ha. Investigaţiile recente aleProcuraturii Generale austabilit o mulțime de încălcări

în gestionarea resurseloracvatice, care amenință seriosdestinul apelor Moldovei.

Tudor POP

Ca urmare a încălcărilordepistate, procurorii audispus mai multe măsuri:

începerea urmăririi penale înșase cazuri; înaintarea în interesuldomeniului public a 37 acţiuni civi-le privind încasarea plăţilor de aren-dă; recunoașterea nulităţii deciziilorilegale ale autorităţilor locale saurezilierea contractelor; contestareaprin recurs a 80 acte administrative; sesizarea a 132 factori de decizieprivind lichidarea derogărilor de la

legislaţia în vigoare.

Legea, la discreția unorprimari Domeniul cel mai vulnerabil îl

constituie gestionarea obiectiveloracvatice proprietate publică a unităţiloradministrativ-teritoriale. Astfel, deșilegea spune că administrarea bunurilordomeniului privat al satului, orașului,sau raionului se face prin decizie a con-siliului local, sau raional, în mai multelocalităţi fondul apelor a fost transmisîn arendă doar în baza dispoziţiilorprimarilor. Așa s-a întâmplat în orașulCăușeni, în satul Taraclia, dar și în altelocalități. Cazurile sunt investigate înprisma legii penale, iar actele ilegale aufost contestate cu recursuri.

Aceeași atitudine iresponsabilăa autorităţilor publice locale a maifost constatată și în privința onorăriiobligaţiilor arendașilor. În raioaneleCriuleni, Anenii Noi, Cimișlia, Dro-chia, Florești, Orhei, Ștefan-Vodă șiCăușeni, procurorii au reacţionat prinînaintarea acţiunilor în judecată deîncasare a plăţilor restante în bugetelelocale în sumă de circa 1 milion de lei.

O altă metodă ilegală practicată dearendaș și tolerată de către funcţionariipublici, o constituie gestionarea tere-nurilor din fondul apelor în lipsa deci-ziilor Consiliilor locale, a contractelorde arendă, sau a altor temeiuri juridice.Așa s-a întâmplat în orașul Glodeni șiîn mai multe localități din raioaneleCălărași și Cahul. Investigaţiile procu-

rorilor au constatat chiar și cazuri decointeresare personală a funcţionarilor

implicați. Astfel, în raionul Cimișlia,primarii din Ivanovca-Nouă și dinCodreni gestionează în temeiul con-tractelor de arendă bazinele acvaticedin aceste localităţi cu o suprafaţă de3,47 ha și, respectiv, de 4,57ha.

Licitațiile, o obligație...facultativăUn alt fenomen constatat este lipsa

transparenţei manifestată de admi-nistraţia publică locală în procesuldesfăşurării procedurii de licitaţie, carezultat fiind încălcate și dispoziţiileLegii privind protecţia concurenţei,conform căreia agenţii economici audreptul la o concurenţă liberă.

Astfel, s-a mai constatat și unmare număr de cazuri de trans-mitere în arendă a terenurilor dinfondul apelor, în lipsa licitaţiilorpublice. În raionul Fălești avem 23de cazuri, iar în Edineţ – 14. Deșicu mai puține cazuri, dar în situațiiidentice sunt şi raioanele Anenii Noi,Călăraşi, Ciadâr-Lunga, Cimişlia,Criuleni, Drochia, Făleşti, Orhei,Glodeni, Străşeni, Rezina, Şoldăneşti,Căuşeni şi Râşcani. Deciziile ilegaleale Consiliilor locale au fost atacatecu recursuri de procurorii teritoriali,iar în cazul respingerii acestora, s-au

înaintat acţiuni civile în instanţele decontencios administrativ.

Unii scot bani din piatrăseacă, alții secând apeleLegea spune clar că vânzarea terenu-

rilor fondului apelor este interzisă. Pro-curorii spun că acţiunile autorităţilorpublice locale constatate la acest capitolsunt inadmisibile. Dar iată că sunt!

Deocamdată, s-a început urmărireapenală a factorilor de decizie ai primă-riilor orașelor Rezina și Vatra pentruînstrăinarea ilegală a terenurilor dinzona de protecţie a râului Ciorna șia lacului Ghidighici, cu suprafeţe decirca 20 ha și, respectiv, de 1,56 ha,ambele proprietate exclusivă a statului.Cazuri similare au mai fost depistateși de către procuraturile raioanelorCălărași, Strășeni și Cimișlia.

O altă problemă gravă sesizată deprocurorii raioanelor Ungheni, Soroca

și Șoldănești este extragerea zăcămin-telor minerale din zonele de protecţiea apelor, fapt care contravine prevede-rilor art.13 alin.(1) lit.f) din Legea cuprivire la zonele și fâșiile de protecţiea apelor râurilor și bazinelor de apă.

Și în raionul Criuleni, procuratura aconstatat încălcări comise de un agenteconomic la efectuarea lucrărilor demenţinere a adâncimii cursului fluviu-lui Nistru pe sectorul dintre kilometrii338 și 341, situat în apropierea satuluiSlobozia-Dușca. Deși activitatea între-prinderii era sistată, aceasta extrăgea încontinuare și comercializa ilegal nisipși prundiș din Nistru, în lipsa actelorcorespunzătoare. În urma activităţiiilegale, s-au deteriorat malul și digul deprotecţie a apelor râului, ceea ce a deter-minat procurorii să dispună începereaurmăririi penale, conform elementelorinfracţiunii prevăzute de art. 241 alin.(2) din Codul Penal.

În raioanele Orhei și Călărași,au fost constatate cazuri de con-struire a bazinelor de acumulare aapelor, cu dimensiuni cuprinse între0,01ha și 0,10 ha, fără autorizaţiide construcţie, direct pe loturile depământ aparținând cetăţenilor. Înurma sesizărilor primite, Inspecto-ratele Ecologice raionale au intentat

16 proceduri-administrative. Pentruinfracțiunea de tulburare a proprietăţii

însă, nu s-a mai întocmit nici un act...Constatări prompte,finalitate amânatăDupă cum vedem, Procuratura

chiar își face treaba: constată și tri-mite în judecată. Ce nu se vede esterezolvarea cu aceeași promptitudineîn instanță și repunerea stării de faptîn normalitate, adică în legalitate. Ce-idrept, Procuratura Generală a infor-mat Guvernul Republicii Moldovadespre neregulile depistate. Dar, pânăcând nu vom avea cel puțin câtevacazuri finalizate cu pedepsirea exem-plară a vinovaților, legea va continuasă fie tratată după bunul plac, iarresursele acvatice, componentă vitalăa calității vieții vor continua să fie

considerate doar o sursă de înavuțirerapidă a câtorva iresponsabili.

Iazurile de pe Bâc:infractorii sfidează,

autorităţile constată,apele mor

R ecenta semnare a Acordului de Asociere a R.Moldova cu UE, prevede printre alte obligații alestatului nostru și alinierea legislației de mediu

la standardele europene. Iar această aliniere nu înseamnănumai întocmirea de legi – unde, de altfel, stăm destul debine – ci, mai al es, respectarea lor. Unde nu stăm bine deloceste capitolul sancțiuni. O lege care impune niște norme,dar nu prevede și sancțiuni concrete, practic nu există. Iarsancțiunile nu trebuie să vizeze doar persoanele fizice,cetățenii de rând, ci și instituțiile statului și funcționarii lor,atunci când e cazul. Cu precizarea că, în astfel de situații,ignorarea legii trebuie privită ca o circumstanță agravantă.

Spunem asta pentru că recent, ne-am confruntat cu o

situație care a trecut aproape neobservată, deși reflectăgrave derapaje de atitudine la nivelul de vârf al PrimărieiChișinăului. În urma constatării situației de degradarea albiei râului Bâc în zona podului de la Circ, Primăriacapitalei a decis demararea unor ample lucrări de reabili-tare. Ceea ce e bine, în principiu. La fel cum e bine și c ă s-areușit obținerea de fonduri. Ceea ce nu e deloc bine este căedilii s-au apucat de treabă ignorând total legislația. Când

Inspectoratul Ecologic a dispus sistarea lucrărilor în lipsaelementarului aviz de mediu, primarul a ieșit la atac, acu-zând inspectorii de mediu că ar sabota o bună intenție. Or,tocmai domnia sa ar fi trebuit să știe că atunci când se începeo lucrare de construcție, sau de amenajare a teritoriului,prima obigație este de a întocmi dosarul cu toate avizelenecesare. Așa este în toată lumea civilizată și în orice econo-mie de piață funcțională. Și când ridici o casă, și când curețio albie de râu soliciți și plătești avizele necesare, prin care segarantează că nu îi afectezi pe cei din jur. Faptul că lucrareaîn speță este o inițiativă a Primăriei nu înlătură obligațiade a respecta legea. În loc să își sancționeze subordonațiicare nu au respectat legea, domnul Primar a înțeles să atace

Inspectoratul Ecologic pentru că și-a făcut treaba.Aceeași mentalitate prăfuită de „nacealnic” o mai întâl-nim și în alte primării, iar rezultatul se vede în puzderia deatentate la mediu pe care le întâlnim la tot pasul. Pentru a lestopa, este bine să începem de la conștientizarea unui simpluadevăr: avizul de mediu nu este un moft, este o obligațiepentru toată lumea!

Simion DONIŢĂ

S.O.S., apele Moldovei!

La începutul lunii iulie, un scandal a izbucnit pe malulrâului Bâc, în amonte de lacul Ghidighici. Este vorba despreamenajarea ilegală, pe raza localității Vatra, suburbie aChișinăului, a unor iazuri și despre construirea, tot ilegală,a unui dig. Consecința directă a acestor amenajări șiconstrucții ilegale este reducerea debitului râului Bâc și înămolirea lacului Ghidighici, precum și a albiei râului înaval, pe raza capitalei.

A trecut o lună de atunci,timp în care autoritățilenu au reuși t decât

performanța de a constata și de adispune măsuri. Toate urgente! Atâtde urgente că încă nu s-a întâmplatnimic... doar a fost aplicată o amen-dă ridicolă de 600 lei.

„Investiții” după bunul

plac, nu după legePotrivit municipalității, proprie-tarii iazurilor deţin dreptul de arendăasupra terenurilor din zonă, în bazaunei decizii a Consiliului Local Vatra.Numai că acel drept de folosințăera acordat strict pentru activitățiagricole, iar schimbarea destinațieiterenului nu este permisă fără acor-dul proprietarului și fără obținereatuturor avizelor instituțiilor abilita-te, inclusiv avizul de mediu. Acumcâţiva ani,„investitorii”de ocazie aurenunţat la agricultură și au ame-najat pe terenurile respective treiiazuri, devenite crescătorii de pește.Totul a fost făcut așa cum i-a dus peei capul, fără să întrebe autoritățile,fără să ceară vreun aviz. Absolut

fără nici o noimă, ei au schimbatalbia râului Bâc și au amenajat oconstrucție hidrotehnică prin careau pompat apa din râu în iazurile lor.Iar pentru ca sfidarea legii și a inte-resului public să fie completă, ei aumai construit ilegal și un dig pe râulBâc. În consecinţă, a scăzut debitulapei în râu, ceea ce a determinat șiscăderea nivelului apei în lacul Ghi-dighici, creșterea stratului de nămolși, implicit, scăderea debitului în aval.Ca „bonus”, murdăria din iazuri s-arevărsat în lacul Ghidighici. Ca oparanteză, trebuie amintit că laculGhidighici a fost construit în anul1962, iar barajul bazinului de apăîn anul 1964. De atunci, galeria descurgere a apei nu a mai fost reparată,

iar specialiștii recomandă insistentconsolidarea digului.

Autoritățile constatădin copac, proprietarulsfidează de pe mal Primarul capitalei , Dorin

Chirtoacă, s-a deplasat la fațalocului, însoțit de reprezentanțiiDirecției municipale pentru situațiiexcepționale. Și, desigur, asistat depresa atât de utilă imaginii dom-niei sale. Așa că nu a ezitat să sedea în spectacol și, ca să vadă maibine dezastrul, s-a cățărat chiar șiîn copaci, fiind cât pe ce să cadă.Cert este că până la urmă a reușitsă constate că cele trei iazuri suntconstruite ilegal de-a lungul râului

Bâc, că se revarsă în lacul Ghidighiciși că pun în pericol întregul bazinacvatic. Specialiștii prezenți și eila fața locului au costatat că laculGhidighici s-a înnămolit, iar orașulStrășeni riscă să fie inundat la primaploaie torențială. Ca urmare, edilul

șef al capitalei a dispus desființareade urgență a iazurilor și demolareadigului.

După atâtea indicații date peun ton marțial, ne așteptam laremedierea urgentă a situației. Înrealitate, singurele reacții au fostamenda ridicolă aplicată de cătreInspectoratul Ecologic, de numai...600 lei! Explicația dată este că nu

actualul proprietar le-ar fi construit,ci primul posesor. Este o explicațiecare nu rezistă. Necunoașterea legiinu exonerează pe nimeni de răs-pundere. Actualul proprietar, cânda cumpărat, trebuia să se asigure delegalitatea afacerii. În caz contrareste responsabil în totalitate. Darcine să îl oblige să respecte legea,când însuși primarul Chirtoacă,chiar a doua zi după ce a declaratîn ședința primăriei că iazurile artrebui secate, s-a îmblânzit brusc șii-a cerut proprietarului să demolezedoar barajele construite ilegal perâul Bâc. De altfel, după inspecțiatelevizată a primăriei, proprietarulAlexandru Minciună afirma plin desfidare că nu va seca iazurile: „Nici

cu picioarele în față, nici înapoi, nuo să mă mișc de aici!”...

La confluențaintereselor, apelerămân tulburi Repetăm: a trecut o lună și în

afara amenzii de 600 de lei – pe carenici măcar nu știm dacă „investito-rul” o fi achitat-o – nu s-a întâmplatnimic. Iazurile și construcțiileilegale au rămas. La fel de actualesunt riscurile de mediu enorme: înă-molirea lacului Ghidighici, a râuluiBâc pe raza Chișinăului, inundareaorașului Strășeni ș.a.

„Investitorul” în piscicultură își vede mai departe de afacerea lui. Iarautoritățile... Ei bine, autoritățile

constată în continuare. PrimarulChirtoacă a cerut Direcției pentrusituații excepționale să monitorizezecazul, iar inspectorii ecologici spuncă vor efectua un studiu de fezabili-tate pentru a vedea dacă iazurile pre-zintă într-adevăr un pericol pentrulacul Ghidighici. În condițiile astea,avem, așa, o premoniție: la fel cumprimarul Chișinăului s-a îmblânzitbrusc, e foarte posibil ca studiul defezabilitate să arate că, de fapt, nu arfi nici un pericol.

După tot circul mediatic din jurul subiectului, rămân doar între-bări fără răspuns (deocamdată): cuiîi este frică să numească ilegalitățileca infracțiuni de mediu, cine și dece are interesul să înămolească și

ancheta și redresarea situației create,ce obligații mai are Primăria față decetățeni în afară de a constata dez-astrul produs și de a dispune niștemăsuri pe care, oricum, nu le bagănimeni în seamă?

Șerban ORHEIANU

Avizul ecologic nu e un moft!



4

August 2014

Limba e cea mai sfântă moştenire a unui popor, ea e a tuturor şi pentru toţi din acelaşi neam. Emil Gârleanu

ConvenţiA AArhuS în molDovA

Întrebări şi răspunsuri

5 întrebări… cu răspuns

Pagină de promovare a Convenţiei de la Aarhus, editată de revista NATURA, în baza unui contract cu Unitatea Consolidată de Implementarea Proiectelor de Mediu (achiziţionarea serviciilor prin procedura cererii ofertelor de preţuri).

De la proteste cu caracterpolitic, la proteste cu caracterecologic. În prima jumătatede an, diverse manifestărilegate de protecţia mediuluiau avut loc în raioaneleRâşcani, Anenii Noi, Ialoveni,precum şi la Chişinău. Înacest mod, sute de cetăţenişi-au exprimat dezacordulfaţă de decizii ale autorităţilor

care contravin art. 37 dinConstituţie – dreptul la unmediu înconjurător sănătos.Să luăm pe rând patru cazuricare au ieşit la rampă.

Lilia CURCHI

În apărarea stâncii Deja de câteva luni locuitorii de

la Horodiște, Râșcani, se opun unorgrupuri rău intenţionate care, în sco-pul exploatării rezervelor de piatră,

doresc să arunce în aer, prin explozie,stâncile milenare din preajma satuluiHorodiște (parte din Toltrele Prutului– monumente ale naturii, situate perâul Ciuhur, afluent al Prutului).

Oamenii au reușit, inclusiv cu sus-ţinerea Mișcării Ecologiste din Mol-dova, revistei NATURA și a CentruluiArhus Moldova, prin scrisori, apeluri,proteste să atragă atenţia autorităţilorcentrale de mediu, care au venit la faţalocului să dezlege enigma unor semnă-turi și aprobări ce contravin legislaţiei.

Lângă 20 milioane tonede gunoiAu blocat un drum local, barând

calea autospecialelor pline cu deșeuri.Este vorba de locuitorii de la Ţânţă-

reni, raionul Anenii Noi, nemulţu-miţi că, după o pauză de trei ani, lagunoiștea de la Ţânţăreni, vor fi sto-cate, din nou, deșeurile menajere dinChișinău. Decizia a fost luată, recent,de Consiliul raional Anenii Noi, fărăconsultarea populaţiei locale.

Deși soarele frigea de-a binelea, zecide femei și bărbaţi au stat ore în șir înstradă. Iar când la faţa locului a venitprimarul satului, oamenii i-au reproșatcă nu și-a respectat cuvântul. Ţinândde coarne bicicleta cu care venise lamarginea satului, o femeie trecută de 50de ani, striga către primar, amintindu-i

cum spunea la adunările de la Consiliulraional că „numai oamenii hotărăsc”, că„numai cu lumea se rezolvă”.

„Suntem categoric împotrivă, emurdar, nu avem aer curat, nici apăcurată, suntem bolnavi și copiii, și

bătrânii. Ajunge că au adus aici guno-iul timp de 23 de ani”, spuneau ceiadunaţi la protest.

Responsabili de la Regia Autosalu-britate din Chișinău au explicat oame-nilor că poligonul corespunde tuturorcerinţelor necesare și este funcţional.La rândul lor, locuitorii spun că nu vorceda și, dacă va fi nevoie, vor bloca tra-seul zi și noapte. Și nu este pentru primadată când oamenii recurg la aceastămetodă de soluţionare a lucrurilor.

Gunoiștea din Ţânţăreni este gesti-onată de Consiliul municipal Chișinauși are o capacitate de stocare de 40milioane tone de deșeu ri. Autorităţileafirmă că poligonul este pe jumătategol. Unii ar spune că un dialog civilizatîntre Primăria Chișinău și locuitorii

satului Ţânţăreni ar pune bazele încre-derii reciproce și ar favoriza soluţiona-rea problemei transportării deșeurilorla poligonul semigol. Dar, totuși câţidintre noi ar accepta să trăiască lângăo adevărată bomba ecologică?

Întru apărarea pădurii Trei săptămâni la rând locuitorii de

la Sociteni, raionul Ialoveni, au protes-tat în faţa Parlamentului. Este pasulla care au recurs după un șir de alteacţiuni pe care le-au organizat întrureîntoarcerea pădurii satului, dată înarendă de către Agenţia Moldsilva,prin multcunoscutul Regulament allui Tarlev privind arenda fonduluiforestier în scopuri de gospodărirecinegetică și/sau de recreere (HG nr.187 din 20.02.2008).

Oamenii s-au ales și de această datăcu promisiuni – situaţia va fi analizată,

vor fi căutate soluţii. Una din ele estede a acorda arendașilor loturi de pădu-re în altă parte. „Reiese că alţi cetăţeni

vor rămâ ne fără pădu re. În loc sărezolve problema definitiv - să abrogeRegulamentul anticonstituţional, săanuleze contractele, să redea pădureaoamenilor și să pună capăt unor astfelde proceduri, autorităţile caută doar oieșire din situaţia noastră”, spun cei dela Sociteni. Ei speră că arendașii vorîntoarce pădurea de bună voie.

Pădurea de la Sociteni este arendatăaproape toată – 30,5 ha din cele 34ha. Pentru a-și recupera patrimoniulnatural, acum un an, sătenii au blocattraseul Chișinău-Hâncești.

Mirosul care uneşteOamenii de la Suruceni, raionulIaloveni, au ales o metodă mai deose-bită de a-și exprima dezacordul faţă

de decizia primăriei – prin curăţarea

și sfinţirea unei fântâni și amenajarearăscrucii din preajmă. În acest mod eiau protestat faţă de decizia autorităţiilocale de a construi o staţie de epurareîn sat. Terenul ales de primărie esteprea aproape de localitate, iar oameniisunt îngrijoraţi de mirosul neplăcutcare ar putea să se răspândească în

jur. În plus, alături de locu l alocat deprimărie, se află și acea fântână,vechede 200 de ani, pe care au sfinţit-o și încare este și cea mai bună apă din sat.

Primarul satului Suruceni afirmăcă nu se încalcă nici un normativ sani-tar în vigoare și că nu va exista vreunimpact asupra mediului, din contra,

va fi o staţie performantă, iar apeleprelucrate vor fi bune pentru irigare.

Staţia de epurare se planifică a ficonstruită pe un teren de 70 de ari, iarterenul ales este la o distanţă de doar250 de metri de casele oamenilor.

Un semn al democraţiei Protestul este, în fapt, o manifestare

democratică, o modalitate de a expri-ma public anumite nemulţumiri. Iarpentru a nu se ajunge la astfel de forme- de la declarații individuale până lademonstrații în masă -, orice deciziecu impact real sau potenţial asupramediului și sănătăţii oamenilor trebuieadusă la cunoștinţa publicului și con-sultată cu acesta, precum prevede atât

cadrul legal naţional, cât și Convenţiade la Aarhus.

Primele proteste ecologice pe teri-toriul Republicii Moldova datează cu1985, când, prin implicarea unui grupactiv de „verzi”, care ulterior au format

Mișcarea Ecologistă din Moldova,a fost contestat programul ecologic(1985-2005) lansat de Academie, apoiîn 1986-1987 protestele în lanţ care au

salvat de la distrugere defileul Saharna

și reciful „Stânca Mare” de lângă satulCobani. Alecu Reniţă, președinteleMișcării Ecologiste din Moldova spunecă acestea au fost trei campanii publi-ce cu un impact enorm pentru acele

vremuri, în care au fost implicaţi zecide mii de oameni pentru blocarea Pro-gramului pseudoecologic 1985-2005,și mai ales participarea cetăţenilor lasalvarea a două bijuterii ale patrimo-niului natural - reciful Stânca Mareși defileul Saharna. „Sub presiuneaopiniei publice, pentru prima dată înistoria partidului comunist, o hotărârea comitetului central a fost consideratăgreșită și a fost anulată, iar StâncaMare și Saharna au devenit simboluriale deșteptării ecologice din Basarabiași au căpătat statutul de monumente

ale naturii”, menţionează Alecu Reniţă.Întrebat dacă ar trebui să nebucurăm sau nu că populaţia din R.Moldova a început a recurge la protesteîntru soluţionarea problemelor demediu, Alecu Reniţă a remarcat căasemenea acţiuni sunt un semn almaturităţii unei comunităţi. Totodată,prin amploarea pe care o ia, fenomenulatestă lacune mari, mai ales la nivellocal, la capitolul informarea, consul-tarea, participarea publicului la luareadeciziilor de mediu, prevăzute expresde Convenţia de la Aarhus, ratificatăde R. Moldova acum 15 ani.

Protestele ecologice:o formă de manifestare ce ia amploare în republică

1. Ce estesocietatea civilă?

Societatea civi lăreprezintă cetăţenii care,

asociaţi sub diferite forme, participăla viaţa publică, influenţează politi-cile, apără și promovează intereselepopulaţiei.

2. Cât este de importantsă fim informați la timp? Răspunsul îl ilustrează elocvent

cazul pe care îl descriem în conti-nuare. Dna Prisăcaru are un băiatmic, care merge la grădiniță. De lanaștere, copilul suferă de astm. Înfiecare zi dna Prisăcaru își ia copilulde la grădiniță. Într-o zi caniculară de

vară, în drum spre casă, băiatul dneiPrisăcaru are un acces acut de astm,

fiind dus la cel mai apropiat spitalpentru tratament. Peste un timp, dnaPrisăcaru citește în ziar că nivelul depoluare al aerului în perioada în c are

copilul său a avut accesul de astm, seridicase foarte mult din cauza fluxu-lui mare de mașini și ambuteiajelor,combinate cu lipsa vântului și a tem-peraturilor extrem de ridicate. „Nu-mi vine să cred, spune dna Prisăcaru,că autoritățile locale nu au putut săne anunțe la radioul local că nivelulde poluare a aerului atinsese valorifoarte înalte. Dacă aș fi știut acestlucru, aș fi luat măsuri de precauțiepentru a-mi proteja copilul și am fiputut evita accesul p e care l-a avut.”

3. Cum obţineminformația de mediu? Pentru a obține informații trebuie,

în primul rând, să le solicităm. Nimeni

nu este dispus să ofere informațiidacă acestea nu sunt solicitate. Esterecomandabilă o bună cunoaștere alegilor, un instrument primordial în

formularea problemelor și obținereade informații. Trebuie să remarcăm căinformarea și conștientizarea publi-cului în problematica de mediu ţinede competenţa autorităţilor publicede mediu.

4. Avem dreptul lainformaţie privindorganismele modificategenetic? Da! Transparenţa procesului deci-

zional, accesul publicului la informa-ţia de mediu și justiţie sunt valabileși pentru organismele modificategenetic (OMG). Recunoscând preo-cuparea publicului privind evacuareadeliberată în mediu a organismelor

modificate genetic și necesitateacreșterii transparenţei - statele lumiiau decis că procedura de participarea cetățenilor trebuie să fie aplicată și

în cazul autorizării activităților legatede organismele modificate genetic.

(Amendamentul adoptat prin Deci-zia II/1 a celei de-a doua Reuniuni apărţilor, la Alma Ata, Kazahstan, la25-27 mai 2005.)

5. Când este obligatorieşi cine realizeazăexpertiza ecologică destat? Expertiza ecologică de stat, pre-

cum și evaluarea impactului asupramediului sunt proceduri necesa-re întru prevenirea sau reducereaimpactului activităţilor economiceasupra mediului. Aceasta este obli-gatorie pentru documentaţia deproiect și planificarea obiectelor șiactivităţilor economice, care influen-

ţează sau pot influenţa mediul și/sauprevăd folosirea resurselor naturale,indiferent de destinaţie, amplasare,tipul de proprietate și de subordonare

a acestor obiecte, de volumul investi-ţiilor capitale, sursa de finanţare și

modul de execuţie a lucrărilor. Deasemenea, acestei proceduri trebuiesupuse și proiectele de acte legislativeși normative elaborate de autorităţilepublice centrale care pot avea impactasupra mediului, convenţiile inter-naţionale înainte de ratificarea lor,precum și proiectele contractelorde concesiune care prevăd utilizarearesurselor naturale ale R. Moldova.

Potrivit Strategiei de Mediu pen-tru anii 2014-2023, experziza eco-logică de stat se realizează de cătreMinisterul Mediului sau de cătreInspectoratul Ecologic de Stat, înfuncţie de tipurile de proiecte exa-minate. Pentru expertiza ecologică adocumentaţiei de proiectare a noilor

tehnologii și facilităţi, inclusiv a celorpreluate din alte ţări, trebuie, însă,de apelat la Institutul de Ecologie șiGeografie.

Autorităţileau reacţionat

În numărul iulie al revis-tei NATURA (pag. 3) a fostpublicat un articol întitulat

„Ape otrăvite la Budăi”, care sereferea la o sesizare sosită pe adresaredacţiei privind deversările de apeuzate care au loc în satul Budăi, raio-

nul Telenești.Redacţia revistei NATURA a făcut

apel către Inspectoratul Ecologic deStat, către responsabilii din cadrulMinisterului Mediului, de a se autose-siza și de a cerceta cazul de la Budăi: ces-a întâmplat cu staţia de epurare, cinepoartă răspundere pentru scoatereaei din funcţiune, care sunt șansele caaceasta să fie refăcută, ce să întreprin-dă locuitorii, cum să se protejeze deriscul ce-i ameninţă, ce soluţii suntpentru rezolvarea problemei?

Răspunsul nu a întârziat să vină.La 22 iulie 2014, Inspecția EcologicăTelenești ne-a informat că la Budăia fost efectuat deja un control asu-pra datelor descrise, cu participareainspectorilor de mediu și a primarului

satului. Doar că, faptele descrise înarticol nu au fost confirmate. Iată cese menţionează în răspunsul oficialprimit de la Inspecţia Ec ologică Tele-nești: „La sistemul de canalizare și deepurare a satului Budăi este conectatănumai grădinița din localitate. Apelereziduale de la grădiniță sunt evac uateprin sistemul de canalizare, care a fostreparat în anul 2010 de către primărie,la stația de epurare. Stația de epurareeste amplasată în partea de est a satu-lui, la o distanță de 1,5 km de obiec-tivul acvatic (iazul din satul vecin,Crăsnășeni) și 280 m de fondul silvic.La momentul controlului s-a constatatcă nu există poluare cu ape reziduale,deoarece pentru acumularea lor suntprevăzute patru bazine speciale, două

din care sunt deșarte, chiar dacă înultima vreme au căzut precipitațiiatmosferice abundente. La moment nueste pericol de poluare cu ape rezidualede la stația de epurare a satului Budăi”.

Convenţia Aarhus ne oferă dreptulla informare, dar și la participare.Echipa revistei NATURA este con-

vinsă că locuitorii nu ar fi semnalat oproblemă dacă aceasta nu ar fi existat.Astfel că, rugăm locuitorii de la Budăisă monitorizeze situaţia și dacă suntîncălcări ale legislaţiei de mediu, săsemnaleze organele de resort.

NATURA

posu ocuoo d a Soc î faţa paauu



5

August 2014 SAtul

România este o ţară plina de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe. Grigore Vieru

În centrul Basarabiei, la 61de kilometri de Chișinău,la confluența Răutului curâurile Dobrușa, CiuluculMic și Ciulucul Mare, dar șila confluența unor miracoleale istoriei, călătorul ajuns pedealul Țiglăului va descopericu uimire panoramafermecătoare a SărătenilorVechi. Ocrotit între unduirile

înverzite ale colinelor din jur, satul înconjoară cugospodăriile sale, ca pe unprețios giuvaer, bisericavârfuită de cupola vopsită cuacel albastru specific vechilorsate moldovenești. Este cao prevestire a lungului șir depovești care te așteaptă aicisă îți umple sufletul.

Ștefan TERIȘ

Cel mai bine este să te lașipradă tainicei chemări și săcobori de pe vârful dealu-

lui, începând să descoperi unul dintrecele mai frumoase sate cu poveste aleBasarabiei. Iar povestea satului estețesută migălos din miile de povești alelocuitorilor săi, într-o urzeală fină cese pierde în timp.

Răsfoind memoria pământului Printre rândurile de vie de peste râul

Ciuluc, încă se mai găsesc și acum cio-buri de oale și fosile care poartă amin-tirea așezării preistorice Curmeiești.

Aceasta a fost vatra dintâi a SărătenilorVechi de azi. Sub presiunea atacurilorhoardelor migratoare, vechii locuitoriși-au mutat gospodăriile pe colina stră-

juită de stufăriile din lunca Răutului. Șiaici au rămas până azi.

Mai târziu, în Evul Mediu, satului ise spunea Sărătenii de pe Răut, pentrua-l deosebi de alte localități. În acele

vremuri, oamenii er au mai legați deape decât azi, iar Răutul era una dinarterele principale prin care curgea

viața economică a Moldovei. Așa seși explică înflorirea Sărătenilor de peRăut în acea perioadă. Cu acest nume,satul a fost și menționat documentarprima oară, în anul 1554. Cu aceeașidenumire îl întâlnim și la 5 aprilie1642, într-un hrisov al lui Vasile Lupu,când Mihail Șipoteanu cumpără cu40 de taleri de la Maria Ciurea și de lafratele ei, Levinte, partea lor de avere.

Sărăteni era așezat strategic larăscrucea a cinci șleahuri: spre târgulOrheiului, spre schitul Dobrușa, sprecetatea Sorocii, spre târgul Bălțiuluiși spre iarmarocul de la Telenești.Fiind loc de popas pentru negustori,

ostași, poștași, sau simpli călători,aici au fost durate mai multe prăvălii,hanuri, cârciumi și dugheni, comerțul șimeșteșugurile înflorind alături de agri-cultură, pescuit și creșterea animalelor.

Moșia răzășească a fost stăpânită dețărani până la 24 octombrie 1756, cândMatei Ghica Voievod i-a trimis la Sără-teni pe serdarul Nicolae și pe spătarulCarp să-i hotărască soarta. Cert estecă în timpul războiului ruso-turc dela sfârșitul sec. XVIII, moșia satului

Sărăteni era stăpânită de boierul

Ioan Cantacuzino. Administrația deocupație rusească îi scutise de bir pecei doi mazili și pe cei patru preoțidin sat, dar coloanele de ostași îndrum spre front năvăleau adesea însat, căutând hrană și adăpost. Țăranii,sătui de „oaspeții” nedoriți se refugiauîn codrii de peste lunca mlăștinoasă,

la adăpostul hățișurilor și stufăriilor

fără sfârșit. Astfel a apărut actualulsat Sărătenii Noi. În schimb, pe vechea vatră, la începutul secolului al XIX-lea,mai erau doar 88 de familii.

Vocația rezistenței În 1803, Cantacuzino a vândut

moșia boierului Costache Sturza,pentru ca în 1817 ea să fie stăpânită,în părți egale, de Ecaterina Rosset șide Constantin Ghica. În 1860, moșiaSărătenilor ajunge în proprietateaprințului Alexandru Moruzi.

În anii 1772-1774, satul avea 157de case, cu 45 de gospodării mai multdecât însuși Târgul Orheiului și numaicu cinci mai puține decât Chișinăul.Viața economică intensă ar fi pututcăpăta o amploare și mai mare dacă,peste încă un secol, calea ferată Odessa– Iași ar fi trecut prin Orhei, Sărăteni,Bălți și Sculeni. A fost însă preferată

varianta care trecea pe vale a Bâcului,ceea ce a anulat șansa localității de adeveni reședință de județ, sau poatechiar capitală a provinciei, în loculChișinăului. Pentru că trebuie știut

că a fost cândva și un astfel de proiect.În anul 1859, în Sărătenii Vechi erau

132 gospodării, pentru ca în 1875 numă-rul lor să crească la 203. Acel sfârșit de

veac XIX a adus numai nenorociri pecapul locuitorilor. După foametea din1873, a venit grindina din vara lui 1876care a distrus toate semănăturile. Ceeace a rămas a fost rechiziționat de celecâteva companii din regimentul 131infanterie Tiraspol, cazate aici pesteiarnă. A urmat ciuma din 1877, care a

umplut două noi cimitire răsărite atunci

în coasta satului. În anii 1900 – 1901, înSărăteni este construită o nouă școală șiun pod peste Răut.

Perioada interbelică a însemnato explozie de prosperitate a satu-lui. Țăranii au fost împroprietărițiprin reforma agrară. În 1933, boierulMavromati construiește aici o moară cuaburi și o cramă, unde prelucra recoltade pe cele 25 de ha de vie stăpânite. Sub

conducerea lui Mihail Iurcu au fostconstruite Palatul de Cultură, școalacu trei etaje pentru 1175 elevi, o tabărămodernă de odihnă a copiilor, un spitalcu 105 paturi, patru magazine, o casă deprestare a serviciilor, o fabrică de vinuriși au fost asfaltate principalele străzi.Din nefericire, anii războiului au readusocupația sovietică și teroarea stalinistă.

Sătenii din Sărătenii Vechi au unevident cult pentru memoria colecti-

vă. Recent, aici a fost s finţită o troițăîn memoria celor 40 de persoanedeportate din această localitate la 6iulie 1949, dar și a tuturor victimelorregimului de ocupație sovietic. Iniţia-tiva de a instala această cruce aparţineprofesorului pensionar Boris Vasiliev,bunicul celebrului interpret Dan

Bălan, el însuși o victimă a regimuluisovietic. Lângă troiță se află mormân-tul ostașului român necunoscut, pecare e scris: „Un ostaș român pângăritde un păgân comunist”. În cealaltă

parte a troiței, mai este un mormânt,cel al lui Ionel Cojocaru, împușcatîn 1963, la doar 16 ani, pentru că a

intrat în via colhozului să mănânceun strugure de poamă.

Prezentul pulsează din ceîn ce mai alertPrimarul din Sărătenii Vechi, spune

că aici comuniștii nu au avut niciodatătrecere. Nici în trecut, nici astăzi. Deșiîi face plăcere să povestească și despretrecut, edilul este mai preocupat deprezent și de conturarea viitorului.

La recensământul din anul 2004,

populaţia satului era constituită din

2868 de locuitori, fiind înregistrate991 de gospodării casnice. Datele celuimai recent recensământ încă nu suntcunoscute. În prezent, moșia comuneiSărătenii Vechi, în componența căreiaintră satele Sărătenii Vechi și Zahareu-ca, acoperă 3464 ha. Până de curând,amplasarea geografică avantajoasă acomunei era obturată de starea proastă

a drumurilor locale care leagă satul cualte localități. În luna iulie însă, acestimpediment a început să fie înlăturat,prin inaugurarea unui nou drum reabi-litat integral, iar în perioada următoarese preconizează refacerea și a altor artere vitale pentru dezvoltarea infrastructurii.

O mândrie a localității este GrădinaPublică, cu o suprafaţă de peste douăhectare. Arhitecții peisagiști au plani-ficat aici plantarea unor alei de tei, nuciși conifere, precum și înălţarea unuimonument al lui Mihai Eminescu. Pro-iectul parcului din Sărătenii Vechi este o

premieră pentru satele din R. Moldovași este important de subliniat că la rea-lizarea lui au participat toţi locuitorii.De altfel, pentru această localitate,preocuparea față de natură e reflectatăși de mărimea fondului silvic – 64,3 ha.

În general, economia locală estebazată pe agricultură, dar și pe comerț.Volumul producţiei agricole e alcătuitdin producţie vegetală (circa 70%) şidin producţie animalieră (circa 30%).

În comună funcționează una din celedouă pieţe autorizate de animale dinraion, un abator de păsări (Avicola

Sărătenii Vechi) și două incub atoare.Cele 2961 ha de teren agricol ale

comunei Sărătenii Vechi sunt lucratede trei societăți comerciale (VictoriaAgro, Vladic Agro și Agrovinservicii),de câteva gospodării țărănești și delocuitorii care au loturi pe lângă casă.Alte întreprinderi importante maisunt: Fabrica de vin, Moara „IustinPopescu”, SRL „Succes” și Asociațiade consum Sărătenii Vechi.

Nu în ultimul rând despre pulsul

acestei comunități vorbește prezența

unui Spital al Medicilor de Familie,a punctului medical din Zahareuca,a unei farmacii, a unei filiale a Bănciide Economii, a Asociaţiei de Economiiși Împrumut, precum și cea a uneiŞcoli Auto.

Resurse pentru viitor Atât ca amplasare, cât și ca

importanță, biserica din SărăteniiVechi este în centrul comunității, așacum a fost gândită și acum 130 de ani,când a fost ridicată cu hramul Sfân-tului Arhanghel Mihail. Comuniștiiau închis sfântul lăcaș timp de 50 deani și au depozitat aici butuci de vițăde vie ori au uscat tutun. Redat viețiispirituale a comunității, lăcașul atrebuit renovat și resfinţit, lucrare lacare au contribuit mai mulți oamenicu rădăcini în comună.

Educația este o prioritate, mai alescă și la acest capitol localitatea are o

bogată tradiție, continuată de LiceulTeoretic „Vasile Anestiade”, unde învață475 copii, sub conducerea directoareiNatalia Nistor. Dar, la fel de importantăeste și „pepiniera” de răzeși, respectivgrădiniţa, frecventată de 90 copii.

Dincolo de pragul casei părinteștiși de cel al școlii, educația tineriloreste continuată prin activitățile orga-nizate de Casa de Cultură, condusă dedirectorul Valeriu Stegaru și prin celede la Muzeul satului „De la tradiţii lacontemporanietate”, condus de Teo-dora Bîrsan.

Într-un astfel de mediu este dejafirească povestea de succes a uneiadintre urmașii academicianului VasileAnestidae, dr. hab. în științe medicale.Este vorba despre Aliona Anestiade, otânără absolventă de Economie. Dupăo încercare de rostuire pe meleaguristrăine, a decis împrună cu soțul ei,Dumitru Țuțuianu, că tot acasă își poateconstrui viitorul. Așa că, ajutată defamilie, dar mai ales mânată de dragos-tea de vatra părintească, a cumpărat 20de hectare de pământ și tehnica agricolănecesară și a demarat propria afacere cafermier. O afacere care înseamnă multămuncă, dar care îi aduce și enormesatisfacții. Mai mult, acest exemplu esteși un îndemn pentru generațiile tineresă nu se dezrădăcineze.

Sărătenii Vechi,la confluenţa apelor și a miracolelor

isocu Aao pco ş Bos vas,auou cţ d o „Sa -a fua coa”

Asabu „lozoaa”

Duu Ţuţuau ş Aoa Asad

vd a sauu S vch

F o t o : c u v i n t u l . m d

F o t o : v o x . p u b l i k a . m

d

F o t o : c u v i n t u l . m d



6

August 2014

Poporul român se întinde până acolo unde se întinde limba sa. Mihail Kogălniceanu

invitAtul De onoAre - Domnule Ion Ungureanu, moldo-

venii vor intra degrabă în sărbătorileauguste – Ziua Independenţei și Limbanoastră cea Română. Sunteţi unadintre personalităţile care reprezintăsimbolul luptei noastre de eliberarenaţională și, totodată, reprezentaţi

generaţia care a copilărit în România Mare. Lucrul acesta mă face, în pragde sărbători, să încep acest interviucu o întrebare oarecum tradiţională:

pe car e eve nime nte le con sid era ţi

istorice în lupta basarabenilor pentruIndependenţă și pentru dreptul de avorbi limba maternă?

- Eu mă aflu la o vârstă când trebuiesă fac anumite bilanţuri și, fără să

vreau, mă gândesc la ceea ce a reușit săfacă generaţia noastră, ce am reușit săfac eu, ca parte din această generaţie.Unele lucruri mă bucură, pentru căam fost și martor, și participant la ele.Altele mă întristează, deoarece le con-sider niște înfrângeri. De fapt, care estepreţul viictoriilor noastre și oare avemnoi ce sărbători? Asta-i întrebarea.

Dacă-i vorba de trezirea naţională,să revenim la istoria noastră recentăși să vedem cum sărbătorim noi la 27martie evenimentul istoric din 1918- Unirea Basarabiei cu Patria-mamă.

A fost un moment de vârf în soartanoastră, dar a devenit el o sărbătoarenaţională? Cine o sărbătorește? Aintrat această sărbătoare în conștiinţapoporului, așa cum se întâmplă înorice ţară care se respectă? Nu. Deci,e o sărbătoare pe care o avem și nu oavem, e un fel de fata Morgana. Numai vorbesc de faptul că-i o sărbătoarenegată de acei care au venit peste noica „eliberatori”, iar noi îi răbdăm, deparcă suntem de acord cu faptul că eine-au „eliberat”. E ca și cum la 1940rușii ne-au eliberat de noi înșine.Dacă înţelegem aceste lucruri, de cenu facem o adevărată sărbătoare dinziua de 27 martie?

Cotropitorii ne-au viciat chiarși sărbătorile. O „sărbătoare” era și

cea din 2 august 1940, când a fostformată RSS Moldovenească. Urmașaacelei formaţiuni statale este RepublicaMoldova, independenţa căreia o vomsărbători degrabă, după cum spui. Păibine, fraţilor, dar cine ne-a constituitpe noi, ca stat în stânga Prutului?Stalin ne-a constituit ca stat, în bazaPactului Ribbentrop-Molotov. Deci,părinţii istorici, adică întemeetoriirepublicii noastre, sunt niște criminali.Cred că nici o ţară din lume nu aradmite ca la căpătâiul nașterii sale săstea niște bandiţi istorici. „ Eliberările”lor ne stau în gât. Nu le-aș dori rușilorsă ajungă ca cineva să-i „elibereze”pe ruși de... ruși, cum au procedat eicu noi în 1940. E de învăţătură spusabiblică: nu face altuia ceea ce nu-ţi

dorești ţie.- Și totuși, pe la 1989 se întâmpla

miracolul trezirii noastre naţionale.Cum explicaţi acest lucru?

- Da, într-adevăr a fost un miracolceea ce s-a întâmplat cu noi – „ne-amtrezit din somn de moarte, ca voiniculdin poveste”. Avem o istorie atât denăpăstuită, încât aici era programatsă nu mai crească nimic. Mă refer, încazul dat, nu la oameni, ci la conștiinţaomenească. Populaţia din regiuneurma să fie un fel de fiinţe biologice,care n-au nici un trecut istoric... Dariată că ne-am trezit din nimic, exactca voinicul din poveste, cel desprecare se vorbea în imnul nostru. Imnulera despre noi, căci noi ne-am tre-

zit din somn de moarte. A avut locmiracolul învierii, dar el a fost ca oprimăvară timpurie, când încă maiexistă pericolul îngheţurilor, ceea ces-a și întâmplat.

Această parte de pământ a tre-cut printr-o experienţă istorică fărăasemănări. Noi am rămas în afara

secolului XIX, care-i secolul afirmăriinaţiunilor, când italienii și-au adunatprovinciile și a apărut Italia, nemţiiși-au strâns landurile și și-au creatstatul german, românii și-au unitprincipatele... Din păcate, atunci sen-timentul de naţiune a trecut pe lângăbasarabeni. Acest noroc l-am avut laînceputurile secolului XX, când amscăpat de sub cizma rusească, darnumai timp de 22 de ani, după careiarăși au tăbărât rușii peste noi. Iată

că abia acum, după obţinerea Inde-pendenţei, încercăm să ne regăsimsentimentul de reprezentanţi ai uneinaţiuni. În timpul acesta, Occidentul,fără a înţelege ce se întâmplă cu noi,ne dă peste mână: nu umblaţi cu naţi-

onalismul! Staţi, oameni buni, voi aţifăcut lucrul acesta încă în se colul XIX,aţi avut o dezvoltare istorică normală,lăsaţi-ne și pe noi să de venim normali.Nu, îţi bagă doctina multiculturalis-mului. Păi, mai întâi daţi-ne voie săne regăsim fiinţa naţională, să știmcine suntem, să parcurgem drumul pecare nu l-am parcurs odată cu celelaltepopoare.

Nu știu ce minte înţeleaptă ar trebuisă aibă bucăţica asta de popor ca săfacă faţă tuturor provocărilor istoriei.Din altă parte, Sfânta Scriptură spunecă Dumnezeu îl pune la încercarepe acela în care are încredere. Și totacolo citim despre ciobanul care îșilasă toată turma și se duce după oiţarătăcită. Dacă noi suntem oiţa rătăcită,înseamnă că Dumnezeu, Ciobanul, aregrijă de noi.

- Da, domnule Ungureanu, dar oaltă zicală, născută din experienţa

poporului nostru, spune că Dumne-zeu dă, dar în traistă nu pune. Deci, enevoie și de efortul nostru pe aceastăcale de regăsire?

- Vai, în sensul acesta, simt tot maidureros lipsa unor colegi de-ai meiplecaţi înainte de vreme. Mi-e dor deGrigore Vieru, omul care avea o mira-culoasă antenă a sufletului și găseaformule tainice pentru a ne luminacu har deosebit sufletele, pentru ane ridica. S-a dus un Ion Vatamanu,stâncă de om mucalit, răbdător, de o

rară frumuseţe spirituală. Pe când eraparlamentar, prin felul său de a fi, demulte ori știa să-i atragă de partea sachiar și pe agrarienii r ătăciţi. Uite, numai avem oameni ca Ion Vatamanu și,în lipsa lor, politicienii noștri se tragde piept, chiar dacă-s urcaţi în aceeașibarcă. Clatină această barcă politicăastfel, încât erau s-o răstoarne tocmaiîn pragul asocierii Republicii Moldovacu Uniunea Europeană.

Pe când România își aduna provin-

ciile în secolul XIX, Titu Maiorescu aavertizat clasa politică: „România apierdut dreptul de a mai comite greșelinepedepsite”. E un diagnostic și la ceeace se întâmplă azi în stânga Prutului:noi, basarabenii, nu mai avem dreptul

să comitem greșeli nepedepsite. Pânăacum, se mai găseau niște scuze, dar deacum încolo vom fi pedepsiţi pentrucea mai mică greșeală, inclusiv clasapolitică, oameni de cultură, intelectu-alitatea, preoţimea.

- Cum explicaţi faptul că societateamoldovenească continuă să-i suporte

pe trădătorii de neam?- Marea Adunare Naţională de la

Chișinău a fost una dintre cele mai fru-moase pagini din istoria noastră, carepoate sta alături de adunarea de la AlbaIulia. Noi, basarabenii, eram atuncicei mai buni români. Dar uite că noinu știm a ne păstra simţul demnităţii.

În timpul sovietic, eu am fost decâteva ori în Ţările Baltice. Acolom-a uimit sentimentul de demnitatemanifestat în diferite straturi alesocietăţii. Toţi își cunoșteau istoria,știau că au fost ocupaţi, nu acceptaupropaganda sovietică. La noi, chiarși azi mulţi nu-și pot găsi identitatea,alţii și-o vând, iar noi îi tratăm cu„Iartă-i, Doamn e, că nu știu ce fac...”.Nu-s de acord! Cozile noastre detopor știu ce fac! Un Dodon știe ceface, de ce să fie iertat? Dacă ar ști cănu poate avea iertare, poate s-ar opridin mârșăvenii. Am făcut din aceastăzicere populară un fel de alibi pentrutoţi ticăloșii. Trebuie să ne lămurim,căci, în anumite situaţii, noi nici nuintrăm în canoanele biblice. Cum sănu-ţi pui mâinile în cap atunci când

vezi că o Zinaida Greceanâi, f iică dedeportat, colaborează și stă alăturide călăii tatălui ei? Oare asemeneapoliticieni sau cei care îi aleg sunt cumintea întreagă? Vai, prea multă lumecare nu are mintea întreagă într-unspaţiu atât de mic precum RepublicaMoldova...

Diferenţa dintre estonieni, bună-oară, și noi, este că noi am pierdutsimţul pericolului. Dintr-un anumitpunct de vedere, noi suntem amputaţi

de anumite sentimente care ne-ar ajutasă ne orientăm. E ca și cum ai vorbicu un surd despre muzică sau cu unorb despre pictură. Sistemul sovietica distrus anume demnitatea omuluiși respectul faţă de valorile u mane. Pe

lângă simţul pericolului, am pierdut șisimţul orientării.

- Chiar să fie totul pierdut, domnuleUngureanu?

- Nu. Mai există ceva care ne amin-tește de stoinicia noastră, precum aufost cei care s-au ridicat să apere dem-nitatea noastră în războiul de la Nistru.Ca și revolta tinerească din 7 aprilie2009. Ei reprezintă sarea pământuluinostru, ci nu „ai noștri tineri care laParis învaţă” și care ne reproșează înstil modernist: „Mai lăsaţi-o, domni-lor, cu patriotismul ăsta deșănţat, căcitrăim alte timpuri...”. O fi, dar vedeţică neprietenii noștri, neobarbarii,

vor să ne arunce iarăși în peșteră, încaverne, și anume ei se bucură atuncicând văd că patriotismul la noi e luatîn bătaie de joc.

- Credeţi că o victorie a ucraine-nilor în actualul lor război împotrivaaceluiași cotropitor – Rusia – va influ-enţa pozitiv independenţa Republicii

Moldova? Oare trăim timpuri în caretrebuie să învăţăm demnitatea de laucraineni?

- Când Rusia ne ataca la Nistru în1992, o parte din ucraineni au ajutat-o,n-au avut un comportament creștinescfaţă de tragedia noastră, le permiteaututuror lepădăturilor din Rusia săajungă la Nistru și iată că Dumnezeunu bate cu băţul, dar noi îi susţinempe vecinii noștri acum, pentru că știmcu ce canalii se confruntă. Aceeașiscursură rusească a tăbărât peste capullor. Din cauza Imperiului Minciuniirăsună azi tunurile, sunt doborâte

avioane, se bombardează orașe...Argumentul rușilor este tancul. Ei cutancul vor să-i impună pe ucraineni,așa cum ne-au impus și pe noi, să le

vorbească limba. C red că războiul c uUcraina este cea mai rușinoasă paginădin istoria Rusiei moderne.

Sigur că o Ucraină independentă va favoriza și independenţa noastrăfaţă de Rusia.

Iată că și pe ucraineni Rusia îi tra-tează cu dispreţ și cruzime. În timpulrăzboiului de la Nistru, Moscova ne-atăiat și gazul. Atunci spuneam: „Dacăar putea, Rusia ne-ar tăia și aerul”.De la aceștia să nu aștepţi milă. Astae adevărata faţă a celor care conducRusia. Soljeniţân scria că, timp detrei sute de ani, Rusia este condusă de

oameni care urăsc această ţară. Cum săaștepţi respect de la acel care își urăștepropriul popor? El te dispreţuiește, seuită la tine ca elefantul la un șoricel.Acest Dmitri Rogozin, care ne trateazăcu un dispreţ afișat, este el oare unom normal? Ce rău i-a pricinuit lui

această năpăstuită Moldovă? Tragediae că există foarte mulţi Rogozini înacea parte de lume, ba și unii inf iltraţiprintre băștinașii noștri.

La începutul anilor ’90, am partici-pat la Istanbul la o întâlnire cu miniș-trii culturii din ţările riverane MăriiNegre. După întrunire, pe la sfârșitde recepţie, îl văd pe ambasadorul rusamărât cum nu se mai poate, cu unpahar de wiski în mână. Mă apropiiși-l întreb ce s-a întâmplat. „Ei...,

zice, mai rău nu poate fi”. „La ce văreferiţi?”, insist eu. „De noi nu se maiteme nimeni, adaogă el cu mare regret.Înainte, toţi se temeau de UniuneaSovietică, iar acum de Rusia nu se maiteme ni-meni...”. „În schimb, Rusia a

început să fie respectată”, nu mă laseu. „De Rusia terbuie să se teamă! În

primul rând!”. Să te ferească sfânul!Asta-i filozofia lor: nu respect, ci fricătrebuie să ai faţă de Rusia, ca faţă deun dinozaur istoric. Dar să sperăm călucrurile se vor schimba și la ei...

- Domnule Ungureanu, aceastăRusie nu-și stăpânește ambiţiile impe-riale chiar și în cazul izolării ei decătre lumea civilizată în legătură cuacţiunile criminale pe care le-a declan-șat împotriva Ucrainei. Continuă săsubvenţioneze destabilizarea situaţieiși în Republica Moldova, inclusiv prinintermediul Bisericii. Mai ales preotul

Marchel de la Bălţi este foarte activși foarte agresiv ca reprezentant alcoloanei a cincea. În ultimul timp, a

participat l a c âteva întruniri ascun-se, cu tentă antinaţională, alăturide activiști proruși precum Garbuz,Formuzal, Plugaru... Unii îi spun anti-hrist cu crucea în mână. Oare situaţiaîn care ne aflăm nu e și din cauza căBiserica noastră continuă să rămânăîn stăpânirea Patriarhiei ruse?

- Comportamentul preoţimii, îngenere, reprezintă cea mai nefastăsupriză a istoriei recente. Ea nu-i cupoporul, iar dacă nu-i, în situaţia noas-tră este împotriva poporului. Preoţiipromoscoviţi ne trag înapoi în „robiaegipteană”. Patriarhul Bisericii ruse vineși-l decorează pe liderul separatist de laTiraspol. Pentru ce? Pentru că a vărsatsângele nostru, ca să rămânem robii lor?Nimeni nu a îndrăznit să-i spună Patri-arhului Kiril că istoria Bisericii noastrenu începe la 1812, când ei ne-au rupt de

la matca ţării, ci cu mult mai înainte. Nu,Kiril, secondat de Vladimir al nostru,declară că „Biserica moldovenească aapărut acum 200 de ani”, de parcă maiînainte noi nu am avut Mitropoliilenoastre și bisericile noastre. Anume pen-tru faptul că admitem asemenea lucrurisuntem trataţi fără respect. Am întrebatniște preoţi: „Chiar nu cunoașteţi voicanonul 8 al Sinodului 3 ecumenic? Iatăce se spune acolo: „Îndatorirea Bisericiiunei naţiuni este de a se organizaetnic și de a se conduce independent de Bise-rica altui neam”. A noastră e supusă aziRusiei, deci - altui neam. Moscova îșirealizează scopurile hrăpăreţe inclusivprin intermediul Patriarhiei ruse. Iată dece trebuie să revenim la Biserica-mamă,la Patriarhia Română, așa cum prevedeSfânta Scriptură.

- Deci, noi am putea sărbători cuadevărat Limba Română și Indepen-denţa noastră numai în cazul Uniriicu România? De ce nu aţi făcut să se

producă Unirea îndată după destră-marea URSS, căci eraţi atunci unuldintre fruntașii eliberării naţionale?

Ion Ungureanu, regizor, ex-ministru al culturii

„Trenul istoriei soseşte în garăşi trebuie să fim uniţi în vrerea noastră de a urca...”



7

August 2014

Limba e la urma urmelor, legea din bătrâni a unui neam, căci prin ea trăieşte neamul. George Coşbuc

ACASă- Vai, dragă Gheorghe, am mers de foarte

multe ori la București cu această problemăîncă înainte de destrămarea URSS. Obţinusemo încredere deosebită și din partea Ambasado-rului Statelor Unite în URSS.

Președintele României de atunci înţelegeanecesitatea Unirii, dar l-a reţinut teama de des-trămare a României, precum s-a întâmplat încazul Iugoslaviei. Să ne amintim de evenimentelede la Târgu-Mureș... Tot cu gândul la Unire, i-amîntrebat și pe americani: de ce, cu referire la Pro-tocolul secret al Pactului Ribbentrop-Molotov,

se vorbește numai de Ţările Baltice, dar nu șide Basarabia? Mi-au explicat că SUA niciodatăn-a recunoscut alipirea Ţărilor Baltice la URSS,pentru că ele erau state aparte. Basarabia erao parte din România și problema urma să fierezolvată de două ţări – România și URSS. Aminsistat: dar dacă vrem să ne unim cu România?„E problema voastră, a voastră cu URSS-ul”. „Dardacă ne declarăm independenţa și, atunci când

vom dori să ne unim cu România, Rusia va venipeste noi cu tancurile?”, mai întreb eu. „Atunci,SUA va lua o poziţie ca și în cazul balticilor,deoarece Moldova va fi un stat independent”. IonIliescu a susţinut varianta, spunând că România

va fi primul stat care va recunoaște independenţaRepublicii Moldova – ceea ce s-a și întâmplat.

Dar Rusia cunoștea soarta noastră politicăîn plan internaţional și, chiar în ziua cândMircea Snegur a mers la New York să semneze

documentele de aderare a Republicii Moldovala ONU, a declanșat războiul de pe Nistru.Rusia știa că, devenind stat independent, amputea mai ușor să ne unim cu România și îndatăne-a creat problemele separatiste, după carea susţinut forţele politice agrariene, apoi celecomuniste, găgăuzii și tot așa...

- Domnule Ungureanu, lumea noastră amers în Europa, totodată – o fi înţeles politicaRusiei în regiune, generaţia Independenţei esteazi inima societăţii și s-ar putea întâmpla ca laalegerile din toamnă să avem surpriz e plăcute.Or, la un sfert de secol de la obţinerea dreptuluila Limba Română, ar fi chiar diabolic să revinăîn avanscenă saltinbaci cu „limba moldoveneas-că”. Mai sunteţi un pesimist?

- Sigur că alegerile din toamnă sunt unexamen extrem de important pentru noi. Dacă

clasa noastră politică... Of, Doamne, care clasăpolitică? Un Diacov, aliat cu un Marian Lupu,care îl face pe mortul în păpușoi în problemalimbii? La înmormântarea lui Grigore Vieru,i-am zis: „Domnule Lupu, văd că vă doareplecarea tragică a poetului, dar el a lăsat printestament rugămintea să corectăm denumirealimbii noastre”. A tresărit: „Este o problemăcare ne depășește, una politică...”. De altă parte,Ghimpu nu are ochi să-i vadă pe colegii săi dinPLR, datorită cărora, de fapt, ne-am apropiatde Uniunea Europeană. Suntem într-o barcă încare trebuie să vâslim foarte uniţi, sincronizat,dar noi o clătinăm, cu riscul să o răsturnăm.Toţi, cui nu-i este lene, îl fac cu ou și cu oţetpe Filat. Dar fără el nu era nici Alianţa, niciCoaliţia proeuropeană. Cu toate poticnelele,partidul creat de Filat constituie cel mai impor-tant segment al Coaliţiei proeuropene. E greude apreciat cine are dreptate în actualele certuripolitice, dar staţi, măi oameni buni, să trecempodul și după aceea puteţi să vă trageţi de părcât doriţi. În caz contrar, ce o să le spunem ale-gătorilor? Oare nu astfel se urmărește a curăţidrumul pentru comuniști și alte forţe antinaţi-onale? E atât de clar lucrul acesta încât pe minemă miră orbirea și încrâncenarea unora. Nemai dă o speranţă apariţia unor personalităţide talia prim-ministrului Iurie Leancă, om cugândire echilibrată, cu vertic alitate și reputaţieimpecabilă. Dar, totuși, mă tem să nu ajungemiarăși într-o rușine naţională, căci așa s-aîntâmplat după mai multe victorii naţionale.Atunci, Europa chiar o să zică „Cu cine ne-amlegat? Cui am dat noi crezare?” și n-o să vrea sămai audă de noi cât îi hăul și pârăul. Se apropieun moment istoric, iar trenul istoriei nu areobiceiul să-i aștepte pe cei întârziaţi. Dacă aiîntârzit, gata, ai și rămas. Iată de ce este nevoiesă sincronizăm toate forţele și să-i încurajămpe liderii politici, pe cei, scuzaţi-mă, cu scaunla cap. Trenul istoriei sosește în gară și, dacăn-o să fim uniţi în vrerea noastră de a urca,el va pleca fără noi. Și de data aceasta vina dea ajunge în groapa istoriei ne va aparţine înîntregime doar nouă.

Mâine este 28 iunie 1989.Este ziua când, în 1940, Basarabia afost invadată de hoardele Armatei Roşii,iar odată cu ele peste moldovenii din

acest ţinut s-a revărsat întregul calvaral ocupaţiei sovietice, exprimat prinomoruri şi arestări, batjocură şi umilinţă.

Victor STRĂTILĂ

Picăturile care au umplut paharul revoltei

A trocităţile bestiilor roșii nu au ocolit nicisatul Abaclia, unde chiar în faţa Postuluide jandarmi din sat, fusese împușcat

șeful acestuia, Condurache. După el, NKVD-iștiil-au arestat pe Dumitru Lupașcu, primarul satuluiAbaclia, iar mai apoi au urmat arestările lui Toma

Niculiţă, Ilie Strătilă (fratele bunelului meu, Spi-ridon), Pantelei Secrieru – toţi oameni gospodari,onești și apreciaţi în sat pentru munca lor. Arestaţiinu s-au mai întors niciodată în sat. Unii, au fostîmpușcaţi de călăii comuniști la puţin timp dupăarest, alţii au decedat în urma chinurilor inumanela care au fost supuși.

Propaganda comunistă sovietică a transformatartificial ziua de 28 iunie dintr-o zi de doliu într-osărbătoare numită aberant „a eliberării poporuluimoldovenesc de sub ocupaţia burghezo-moșiereas-că română”. Și o serbau cu mult fast. Desigur că pro-paganda ocupanţilor „uita” faptul că sub „ocupaţiaburghezo-moșierească română”, care a durat 22 deani, nici un abaclian nu fusese împușcat, pe cândîn numai câteva luni de „eliberare sovietică” au fostomorâţi cinci abaclieni dintre cei mai destoinici…

Ei bine, „eliberatorii” pregătesc manifestăripompoase și în acest an. Știm că fruntașii Mișcăriide Eliberare Naţională din Chișinău vor boicota

serbarea bolșevică. Dar ce putem face și noi, ceidin Cenaclul literar-artistic „Aleco Russo” dinsatul Abaclia? Puţini fiind, este nu doar real, ci șifoarte mare riscul de a fi arestaţi și judecaţi pentrupropagandă antisovietică.

Dintre toţi membrii cenaclului, Volodea, Sașași cu mine, ne-am adunat să ne sfătuim ce-i defăcut. Decizia finală: să arborăm noaptea câtevadrapele tricolore în satul Abaclia și la Staţia deCale Ferată Basarabeasca.

Probleme și soluții Idee bună, dar de unde pânză? Culoarea roșie

este lesne de găsit, că e culoarea puterii sovietice.

Dar galben și albastru? Soluția a fost găsită în...propriile cămăși. Eu „jertfesc” una albastră, iarSașa - una galbenă. În timp ce Liuba, fără să punăîntrebări, s-a apucat să croiască și să coase, noi amplecat să cercetăm locurile un de le vom arbora.

Pe clădirea Sovietului Sătesc Abaclia și pe clă-direa Cârmuirii Sovhozului, care este alături, nuavem nici o șansă: acolo e mereu un paznic. Îmirotesc privirea și, la câţiva zeci de metri de SovietulSătesc, dau cu ochii de coșul de fum al grădiniţei.Coșul ăsta e o ţeavă din metal instalată vertical,pe care sunt sudate mai multe scoabe din met al șicare, împreună, formează o scară până în vârfulcoșului. Ca o compensare, este și mai înalt decâtclădirea Sovietului Sătesc. Loc ideal!

De aici mergem mai departe să studiem situaţiași în Basarabeasca. Ochim clădirea unde vom arbo-ra tricolorul: Dispeceratul Staţiei de Cale Ferată.Este cea mai înaltă clădire și mai are și un stâlp dinlemn deasupra. Are și avantajul că scările de accespe acoperiș sunt înăuntrul clădirii, iar ușa de accesnu este încuiată pe timpul nopţii. Loc perfect!

Ne întoarcem în Abaclia, unde Liuba terminasede cusut drapelele, două mari și alte câteva stegu-leţe mai mici. După câteva minute de căutări prin

gospodărie, găsim și lemnul potrivit pentru lăncilede drapel. Acum nu ne rămâne decât să fixămpânza drapelului pe lance, dar care culoare o fiprima lângă lance: roșu, sau albastru? Da, pentrunoi, pe atunci, era o problemă. Răsfoim enciclope-dia și găsim drapelul României Socialiste. Primaculoare de la lance este culoarea albastră. „Da, bă,spune unul dintre noi, dar România este acum ţarăcomunistă și e posibil să fi schimbat culorile, ca sănu fie ca pe timpurile burgezo-moșierești”. Ce săfacem?... Eu cred că trebuie să punem culorile ca încântec – „Roșu, Galben și Albastru este-al nostrutricolor”. Dacă Roșu e prima culoare în cântec,atunci așa a fost și pe timpuri, și atunci Roșu tre-buie să fie prima culoare și pe lancea Tricoloruluinostru. Decizie unanimă, așa că eu ţin lancea, iarSașa bate ţintele. De-acum totul e gata. Mai desfaco baterie galvanică, din care extrag tija de cărbune,un „creion” numai bun ca să scriem și pe pereţi.

Tricolorule, bine ai revenit Așteptăm să se întunece și, în așteptare, timpulparcă se scurge mai greu. S-a făcut ora unu noapteacând urcăm pe biciclete și plecăm spre orașul Basa-rabeasca. Lângă clădirea Dispeceratului Staţiei deCale Ferată ne oprim și analizăm situaţia. Deși clă-direa este iluminată puternic de proiectoare, riscămși urcăm pe scări până pe acoperiș. Acolo, Sașa și-apus pe picioare ghearele de fier luate de la serviciu,apoi s-a prins cu centura de siguranţa de stâlp. I-amdat Tricolorul. Ţinându-l cu o mână, s-a ridicatatent și fără zgomot. Peste două minute drapelulși-a desfășurat flamura tricoloră deasupra Staţiei deCale Ferată Basarabeasca. În lumina proiectoarelor

e o priveliște uluitoa-re. Un val de emo-ţii mi-a cuprins totcorpul. Doamne, cefrumos este! Pentru

asemenea momentemerită să trăiești și săriști. În sfârșit, după45 ani de pribegireTricolorul s-a întorsacasă!

Am coborât și ne-am îndepărtat de clădirespre strada Lenin, de unde câteva minute am maiadmirat cum drapelul își flutura falnic și semeţculorile peste văzduhul iluminat de proiectoareîn acea noapte de 28 iunie 1989. În Basarabeascasovietică, dominau acum cele trei culori – Roșu,Galben și Albastru. Dimineaţă o să fie o adevăratănebunie în capetele „eliberatorilor” și ale activiș-tilor partidului comunist din Basarabeasca! Păcatcă nu o să le vedem mutrele crispate…

În Abaclia am ajuns pe la ora două și jumătate.Lângă clădirea magazinului din centrul satuluine-am oprit. Aici, de obicei, în fiecare dimineaţă sestrânge multă lume. Este și staţie de autobuz pen-

tru cei ce ple acă la Chișinău, sau la Basarabeasca,dar și locul unde se adună și lucrătorii care pleacăla muncă în sovhoz. Vreau să le lăsăm un mesaj.Cu ajutorul cărbunelui de la bateria galvanică,cu litere mari de tipar, scriu apăsat pe peretelemagazinului: „28 iunie 1940 – zi de doliu în istoriapoporului nostru”. Mă depărtez de perete. Pe el se vede clar inscripţia. Dacă noaptea se vede – ziuase va vedea și mai bine.

Pe stâlpii, de la magazin și până l a drumul carecotește spre Sovietul Sătesc instalăm steguleţele mici,apoi ne deplasăm spre coșul de fum al grădiniţei. Măapropii de coș, iau de la Sașa tricolorul și mă urc. Otreaptă, două, trei. Sunt sudate bine. Aproape decapătul coșului, o scoabă este sudată numai într-uncapăt. Trag de ea și se îndoaie. Nu pot trece mai sus.Decid repede că, oricum, coșul e mai înalt decâtclădirea Sovietului sătesc și astfel Tricolorul o să fiemai sus de drapelul Republicii Sovietice SocialisteMoldovenești de pe acea clădire. Desfășor drapelul

și îl instalez. Tricolorule, bine ai revenit în Abaclia!Și aici ești așteptat de 45 de ani.

În loc de post scriptumDrapelele arborate de noi nu au avut o viață

lungă. Pe la orele 8 - 9 dimine aţa, au fost deja datetoate jos de reprezentanţii puterii sovietice. Dar,deși de scurtă durată, aceasta a fost totuși prima victorie în istoria n ouă a Tricolorului în orașulBasarabeasca și în satul Abaclia. O victorie sem-nată de trei tineri entuziaști, câteva din primelerândunele care au vestit reîntoarcerea pentrutotdeauna a Tricolorului în toate localităţile dinRepublica Moldova.

Memoria rezistenţei naţionale:Tricolorul abaclian

Sfârșitul lunii august ne aduce mai multe

evenimente dedicate sărbătorilor naţio-nale. Între ele este și ediția a 3-a a cursei„Independența pe Biciclete”, care se va desfășuraîntre 25-27 august 2014.

Înregistrarea participanţilor va avea loc laChişinău, în Scuarul Teatrului de Operă şi Balet„Maria Bieşu”, la 25 august 2014, între orele18:00 - 21:00. Spre Giurgiulești participanţii vormerge cu autocarul. Timp de 2 zile bicicliștii vorparcurge traseul Giurgiulești- Cahul-Cantemir-Leova-Hâncești-Chișinău.

La cursă se pot înscrie persoane cu vârsta de18 - 60 ani, cu abilităţi de mânuire a bicicletei șistare bună de sănătate. Doritorii de a participatrebuie să completeze o cerere în care să indicedatele personale și să o expedieze organizatorilorpână pe eveniment, pe adresa: [email protected].

Mai multe detalii despre eveniment puteţiafla la numărul de telefon (+373) 601 70 521(Vasile Fotescu), precum și pe pagina web

www.voxlex.net.Organizatorii cursei „Independența pe Bicicle-te” sunt Clubul Cicliștilor Amatori din RepublicaMoldova, Institutul de Cultură și Artă al Moldoveila Paris și Platforma Juridică voxlex.net. RevistaNATURA face parte din partenerii informaţionaliai evenimentului.

Iulia AMARIEI

Sărbătorim Independenţa pe biciclete

„iddţa bcc” a Bţ, dţa a 2-a



8

August 2014 luptA Cu uitAreA

Românul nici pe al său pământ nu a umblat destul, nu că să calce moşia altora. Grigore Vieru

Zamfir Constantin Ralli-Arbore, important scriitorşi gazetar român de lacumpăna secolelor XIX şiXX, a contribuit remarcabilla consemnarea istoriei,geografiei şi societăţii dinBasarabia acelui timp. Operasa este de o mare actualitatechiar şi azi, când nici olucrare de referinţă despre R.

Moldova nu poate fi completăfără a cita şi pe ZamfirArbore.

Tudor POP

Ca gazetar, Arbore nu putearămâne departe de tumul-tul vieţii politice în care s-a

afirmat mai ales ca un promotor alidentităţii românești a basarabenilorși ca un vehement protestatar la adresaocupaţiei rusești dintre Prut și Nistru.Cu o biografie destul de zbuciumată,Zamfir Arbore a cunoscut un destinagitat, marcat de drumuri de la Cer-năuţi, la Moscova, înapoi la Chișinău,după care la Iași, București, în Franţași în Elveţia, pentru a reveni în final laBucurești.

Din neamul hatmanului Arbore, portarul Sucevei Primul Rally cunoscut cu funcţii în

administrarea Basarabiei a fost Zam-firache Emanuil, născut la 1769(?),fost căminar și serdar în Moldova, cuproprietăţi la Dolna, Iurceni, Gău-reni ș.a. A murit la Chișinău, în 1831și a fost înmormântat în CimitirulRâșcani. Soţia lui, Smaranda Arbore,fiica bucovineanului Dimitrie Arbore,descendent din Luca Arbore, hatmanal lui Ștefan cel Mare, a murit în 1815,la Chișinău și a fost înmormântatălângă Biserica „Sfântul Ilie”. Fiulcăminarului, Constantin Z. Rally, afost adoptat de bunicul său DimitrieArbore, de la care a preluat și cel de-aldoilea nume de familie. Constantin Z.Rally, fost secretar gubernial al Basara-biei, a decedat în 1856. Soţia sa, Olga,a fost fiica lui Iacob Reva, președinteleTribunalului penal din Condrat. În

această familie, la 14 decembrie 1845,a văzut lumina zilei viitorul marecărturar Zamfir Rally-Arbore, în Cer-năuţiul înglobat pe atunci în ImperiulHabsburgic. Pictorul I. Chisăliţă, a vândut în primii ani ai sec. XX o pânzăreprezentând casa familiei Rally, încare s-a născut viitorul scriitor și mili-tant unionist. Din păcate despre acesttablou nu mai există date.

Despre înaintașii săi, ZamfirArbore spunea: „Păr inţii mei suntromâni din Basarabia. În Românian-am rude. Familia mea e o familieveche; străbunii mei de ambele părţi

sunt boieri din Moldova: Grigore Arbure și Zamfirachi Rally. Cel dintâia murit în Moldova, iar cel din urmăa emigrat în suita lui Petriceico-Vodă,la 1673, împreună cu Hasdeii, înPolonia; apoi, întorcându-se iarăși înţară, s-a stabilit în Basarabia, undea și murit” .

De la studentul rebel, la

savantul enciclopedist La cinci ani după ce s-a înscris la

gimnaziul nr. 1 din Chișinău, în 1858,Z. Arbore este exmatriculat, cu drep-tul de a se înscrie într-o instituţie deînvăţământ similară. În 1864, susţinela Moscova examenele pentru ultimaclasă gimnazială. În 1865, devinestudent al Facultăţii de Medicină aUniversităţii din Moscova.

În acea vreme, în Rusia deja începeasă se afirme mișcarea revoluţionarănarodnicistă. Arbore a făcut cunoştinţăîn acest context cu nişte activiști care, la4 aprilie 1866, au întreprins un atentatasupra ţarului. În acest context, la 14aprilie 1866, a fost arestat și ZamfirArbore, pentru a fi însă eliberat dupăcinci zile. A urmat o vacanţă în Basara-

bia şi transferul la Academia Medico-Chirurgicală din Petersbourg. Aici, în1868, îl cunoaşte pe învăţătorul SergheiNeceaev, un personaj care l-a atras înmișcările studenţești de protest din

cadrul Academiei, din martie 1869. Caurmare, Arbore este arestat și închispentru prima oară în fortăreaţa-puș-cărie Petropavlovsk. Exmatriculat la 27martie 1869, revine în Basarabia. Dar,în luna aprilie a aceluiași an, este arestatiar, în legătură cu procesul lui Neceaevși, până la 16 martie 1871, se află din nouîn închisoarea Petropavlovsk.

La intervenţia principelui Constan-tin Moruzzi, a fost eliberat și părăseşteRusia, cu un pașaport fals, îndreptându-se spre Elveţia. În 1880, după ce aabsolvit medicina la Ziirich (Elveţia), sestabilește în România, unde a cunoscut

elita românească a vremii: MihaiEminescu, C. A. Rosetti, C.Dobrogeanu-Gherea, I. L.Caragiale ș.a. În ţară obţi-ne și doctoratul în istorie.

Dr. Petre Cazacu și-lamintea astfel: „Arborea fost permanent mili-tant contra ţarismului,luptător pentru unireaBasarabiei și prietenal polonilor. În această

priv inţă, era ident ic cubătrânul Bogdan PetriceicuHasdeu, cu care era (…) amic.Publicist vechi, colaborator ladiferite jurnale și reviste democratice de

pe timpuri, toată activitatea lui publi-cistică era unitară, împotriva tiraniei,împotriva ţarismului, pentru eliberareatuturor popoarelor...

...Era bun, delicat. (…) Îi plăceau florile, animalele, oamenii şi cărţile.Inteligent, cavaler, bine crescut, bărbat

fin, cu o cultură universală vastă, ar fi putut ocupa situaţii înalte oriunde. A preferat să ducă viaţă modestă, corec-tă, sobră, ascetică, numai în slujbaidealului său.”

Unionistul: „Am fost şivrem să fim români!” Arbore a fost printre primii care

au prevăzut formarea României Mari,

chiar și atunci când ţarismul sărbă-torea o sută de ani de la ocupareaBasarabiei.

Încă din 1905, patrioţii români dinBasarabia, avându-l ca lider pe IonPelivan, au început să caute contacteserioase cu cei de peste Prut. Trimite-rea studenţilor la învăţătură în insti-tuţiile superioare din România a fostdoar un prim pas, urmat de înfiinţareaunei publicaţii periodice naţionale.Astfel, a apărut publicaţia „Basarabia”(1906-1907), creată de Zamfir Arboreşi de Constantin Stere. Revista a avutun impact deosebit de mare asupra

conștiinţei naţionale a basara-benilor.

Începând cu ultimuldeceniu a l secoluluiXIX, întreaga operă alui Arbore este dedicatătemei basarabene. Ast-fel, într-una din lucră-rile sale, Zamfir Arboreafirma că „istoricește,

Basarabia este pământromânesc, ca Bucovina,

ca Transilvania”. La fel, în1915, în „Liberarea Basara-

biei”, Zamfir Arbore afirmarăspicat: „Români prin sânge

şi tradiţii, români prin amintiri şiaspiraţii, români prin trecutul comunca şi prin viitorul pe care tot comunîl vroesc, românii basarabeni, ţin dea lor datorie să-şi spună cu glas tarecuvântul şi dorul. Am fost şi vrem săfim români!

Soarta vitregă şi brutalitatea mus-călească ne-au răpit de la sânul patrieimume. Dar nici vitregia soartei, nicibrutalitatea regimului rusesc n-auputut smulge din noi nici amintiri-le unui trecut de glorie şi libertateromânească, nici dorul realipirii deRomânia”.

La 27 martie 1918, el și-a văzut visul realizat când Basarabia s-a unitcu România. Şi nici după acea dată el

nu a încetat să îşi facă datoria faţă debaştină, de această dată în calitate desenator pentru Basarabia.

Moştenirea literară şirecuperarea memoriei În afară de numeroasele sale lucrări

de specialități diverse, Arbore rămâneînsemnat pentru sociologie prin douămonografii monumentale: „Basarabiaîn secolul al XlX-lea” (1899), premiatăde Academia Română și „Dicționar

geografic al Basarabiei” apărut în1904, în seria „Dicționarele geogra-fice ale provinciilor române în afarăde Regat”.

Atunci, la început de secol, încontextul afirmării tot mai puternicea conştiinţelor naţionale , toate pro- vinciile românești trebuiau trecute înrevistă. Lucrarea era şi un semnal clarcă nici românii din regat nu-i uitaserăpe fraţii lor de dincolo de frontiere.Dicţionarul rămâne și astăzi un incon-testabil argument al românismului înBasarabia. Elaborarea unei lucrări atâtde monumentale impunea o muncătitanică de documentare, pe care însăenciclopedistul Zamfir Arbore a dus-ola bun sfârșit. În afara acestor douăopere, la fel de importantă este și activitatea lui publicistică, la fel ca și ce a

memorialistică.Zamfir Arbore a murit la 3 apri-lie 1933 și a fost înmormântat laCimitirul Sf. Vineri din București.Mormântul său, ca și al altor c orifei aiculturii românești ar trebui inclus încircuitele de turism cultural-istoric.La fel și conacul de la Dolna, amplasatla 55 km vest de Chișinău. Acesta mainecesită însă a fi mai întâi curăţit deștampila pe care propaganda sovie-tică i-a pus-o, de filială a MuzeuluiPușkin, pentru simplul fapt că, înperioada 1820-1823, aici a stat o

vreme poetul Aleksan dr Pușki n, înexilul său în Basarabia. Ori, conaculfamiliei Rally-Arbore poartă un cutotul alt mesaj decât aventurile eroticepasagere ale unui poet străin, oricâtde valoros ar fi fost el. Conacul de

la Dolna este impregnat în primulrând de biografia de câteva secole afamiliei marelui cărturar basarabeanZamfir Arbore, care trebuie restituitămemoriei colective a poporului său.

Zamfir Arbore, aristocratulbiograf al Basarabiei

R aionul Fălești se europeni-zează continuu. La 16-17iulie curent de acest fapt

s-au convins delegaţii ConsiliuluiJudeţean Iași (România) și Consi-liului Local Novoselitsea (Cernăuţi,Ucraina), care au efectuat aici vizitede studiu, în cadrul proiectului „Îmbun ătățir ea tran sfro ntali eră a ges tio năr ii deș eur ilo r muni cip alesolide din Republica Moldova, Româ-nia și Ucraina” , cod MIS ETC 1106,finanțat de Uniunea Europeană prinProgramul Operațional ComunRomânia-Ucraina-Republica Mol-dova 2007-2013. Membrii delegaţieiau vizitat depozitul centralizat dedeșeuri municipale solide, staţia de

sortare a deșeurilor, Î.M. Direcţia deProducţie a Gospodăriei Comunaleși de Locuinţe din or. Fălești, Centrulde Cooperare Transfrontalieră șiIntegrare Europeană a ConsiliuluiRaional Fălești etc. Totodată, încadrul întrunirilor de lucru au fostdiscutate întrebări ce ţin de necesita-

tea prelungirii proiectului și finisareacu succes a acestuia.Trebuie de menţionat că în cadrul

proiectului, pe lângă cele 129 deplatforme de precolectare și cele419 containere instalate pe teritoriullocalităților din raion şi destinate pen-tru colectarea selectivă a deșeurilor, va funcţiona și o stație de sortare agunoiului, amplasată lângă depozitulcentralizat din com. Călugăr, la 3 kmdistanţă de or. Fălești. Astfel, deșeurilecare vor fi aruncate de localnici înamestec, vor ajunge să fie selectatepe categorii: sticlă, plastic, hârtie șicarton. Ulterior, deșeurile sortate vorfi vândute întreprinderilor din țară,specializate în reciclarea acestora.

Stația de sortare va permite reduce-

rea volumului de deșeuri urmată decompactarea și evacuarea mai ușoarăa acestora; crearea de noi locuri demuncă; posibilitatea de a obține venitsuplimentar prin comercializareaproduselor reciclabile la firmele spe-cializate; precum și obținerea unuimediu mai curat.

În plus, activităţile proiectului „Îmbunătățirea transfrontalieră a ge st ion ări i de șe uri lo r mun ic ipa -le solide din Republica Moldova,România și Ucraina” au contribuitsubstanțial la creșterea niveluluide conștientizare și sensibilizare apopulației privind managementulintegrat al deșeurilor, inclusiv colec-tarea selectivă a acestora.

Gabriela CAPCELEA

O expedi ț ie pe maluldrept al râului Prut esteorganizată în perioada

1-7 august, pe traseul Lacul de acu-

mulare Costești Stânca - Giurgiulești.În cadrul expediției din Republica

Moldova, o echipă de lucru va prelevaprobe de apă și sedimente din râu.Acestea vor fi supuse testelor de labo-rator și testelor expres. De asemenea,

vor avea întruniri cu reprezentanțiiServiciului Hidrometeorologic deStat, Inspectoratul Ecologic de Stat,Autorităților Publice Locale, ONG-urilor de mediu din teritoriu șipopulația locală. Echipa expedițieieste formată din experți din Româ-nia, Republica Moldova, Bulgaria,Georgia și Turcia.

Expediția este organizată de Cen-trul Regional de Mediu Moldova șiProRuralInvest Moldova, parteneri încadrul proiectului REPAIR – „Coo-

perarea Regională pentru ProtecțiaMediului din Bazinul Mării Negreîmpotriva Poluatorilor Agricoli”.

Proiectul are drept obiectivgeneral identificarea principalelor

surse de poluare a râurilor dinbazinul Mării Negre și contribuireala reducerea poluării din agricul-tură. În acest scop, pe 4 râuri din

aria de eligibilitate a proiectului(râul Prut - Republica Moldova șiRomânia; râul Rioni – Georgia; râulKamchia - Bulgaria și râul Sakarya-Turcia) au fost prevăzute şi realizateexpediții și întruniri cu populația șireprezentanții Autorităților PubliceLocale din regiune.

Informații detaliate despreexpediții și rezultatele de laboratorsunt disponibile pe pagina oficială aproiectuluiwww.blacksea-repair.org .

Proiectul „REPAIR – „Coopera-rea Regională pentru ProtecțiaMediului din Bazinul MăriiNegre împotriva PoluatorilorAgricoli” este finanţat prin Instru-mentul European de Vecinătate și

Parteneriat (ENPI) și implemen-tat prin Programul OperaţionalComun de Cooperare în bazinulMării Negre 2007-2013.

Natalia SURUCEANU

Fălești - mai aproape de Europa

Expediţie pe Prut în cadrul proiectului REPAIR

Granițe comune. Soluții comune.



9

August 2014

Limba românească e la sine acasă o împărăteasă bogată, căreia multe popoare i-au plătiti

dare în metal aur, pe când ea pare a nu fi dat nimănui nimic. Mihai Eminescu

Drumuri pe Ape

Într-un număr mai din urmă alrevistei NATURA, povestindu-vă despre Feteasca regalăpomeneam și de faptul căacest soi de viță de vie își trage obârșia - susținampelografii - din satulDaneș. E un motiv în pluspentru un popas și aici.

Mihai OGRINJI

Foto de autor

Mergând mai departe, seajunge în orășelul Dum-brăveni, cu un impre-

sionant castel, după care se iveșteSaroș pe Târnavă. Merită ca din acestultim sat să ne abatem puțin până laBiertan. Trei ziduri de apărare cu optturnuri fac din cetatea de la Biertancea mai puternică zidire de acest feldin zona Târnavelor. Ea este înălțatăpe un dâmb în centrul localității cuacelași nume, care a fost timp de trei

secole episcopia luterană a Transilva-niei. Biserica, datând de la începutulsecolului al XVI-lea, a înlocuit o mai

veche constr ucție. Suntem în j udețulSibiu. La Brateiu, unde îți apare îndrum o veche cetate fortificată, poateeste momentul să ne amintim dinnou de prof. I. Simionescu. Scria, înuna dintre cărțile sale: „Fiecare cursde apă, ca și o ființă, are în viața luifaze deosebite: tinerețe, maturitate,bătrânețe. La tinerețe adâncește albia,la maturitate transportă materiale dinbelșug, la bătrânețe, sleit de puteri,depune mai mult. În această privințănu seamănă un râu cu altul ca și cele5 degete de la mână, căci condițiilelui de viață sunt diferite, după mediu.Fiecare are toanele lui, farmecul lui.

Își schimbă haina după anotimp, darși după mersu l soarelui...” Pe aici, Târ-nava Mare este deja la bătrânețe, estemolatecă, împlinește cu generozitateacest adevărat răsfăț al naturii: lunca.Lunca plină de larghețe și zăvoaie,mănoasă și viu colorată. Mai multdecât a spus Alecsandri nu se poatespune: „Luncă, luncă, dragă luncă,rai frumos al țării mele/ Mândră›nsoare, dulce-n umbră, tainică la focde stele...” Mai sunt 5 km până laMediaș. Mediașul este un oraș caretrebuie neapărat văzut și de pe unuldintre dealurile ce-l ocrotesc. Dupăce privirea a contemplat acoperișurileroșii și turnurile, se deschide, în altă

parte, una dintre cele mai frumoasepanorame asupra culmilor carpa-tine, de aici arătându-se, ca un lanțimpunător, Munții Făgăraș sau, cumli s-a mai spus, „Alpii făgărășeni”.Colinele care înconjoară Mediașulalcătuiesc o „Weinland” (Țara vinu-rilor), cum și-au numit sașii acestelocuri încărcate cu vii. De altminteri,emblema orașului este dominată chiarde un ciorchine de strugure. Topo-nimul poartă ecoul c astrului romanMedia, înălțat, precum toate castreleromane din Dacia, pe un deal. Sașiiau fost oameni de onoare și aceastăașezare - în care ei au avut o temei-nică viață economică și culturală - afost, cum am mai spus, și centrul încare s-a ținut adunarea ce hotăra, înanul 1918, credință regelui și statuluiromân reîntregit. O casă memorialăpovestește despre sasul Ștefan LudwigRoth (1796-1849), care a sfârșit ucispentru crezul său, afirmat răspicat,că în Transilvania, aflată pe atuncisub ocupație austro-ungară, româniitrebuie să beneficieze de drepturica populație majoritară. Breslașiicu tradiție, locuitorii Mediașului -români, sași, unguri - au făcut să dăi-nuie până în zilele noastre arta mese-riilor lor. Sticlăritul, postăvăritul, pre-

lucrarea lemnului, tehnica emailului,pielăria sunt câteva îndeletniciri pecare ei și-au pus totdeauna amprentarigorii, a lucrului bine făcut. Vizita-

torul de azi este cucerit de zestreamedievală rămasă nealterată dupăatâtea veacuri. Pe ruinele unei baziliciromane, se construia în veacuril e XV-XVI o biserică monumentală, ce faceparte din șirul edificiilor fortificatedin Transilvania. Atrage interesul

oricăror vârste Turnul trompeților -înalt de 74 de metri - zidit în 1450 șidotat - patru veacuri mai târziu - cuun orologiu care înfățișează fazelelunii. Evident, fanii legendei lui

Dracula vor fi impresionați să aflecă și aici a fost închis, în 1476, decătre regele Ungariei Matei Corvin,faimosul voievod român Vlad Țepeș,de care sunt legate atâtea mituridedicate vampirului. Muzeele dinMediaș au și ele un pitoresc aparte,fiind adăpostite în clădiri de epocă:

colecții de științele naturii și etno-

grafie - în încăperi care au alcătuitodinioară o mănăstire de franciscani-, iar colecțiile de istorie, într-un vechiturn al cetății. O localitate cu izvoareminerale și cu nămol de cură se aflăla numai 17 km de oraș. Este Bazna,stațiune cunoscută încă din veaculal XVIII-lea, pentru binefacerile pecare le aduce în boli reumatismale,ginecologice ori ale sistemului nervosperiferic. Călătorului îi stă bine cudrumul. Iată că dăm și peste un satcare poartă numele apei pe malurilecăreia hălăduim: Târnava. Aici, aufost scoase la lumină, de mai multă

vreme, urm ele unei cetăți daci ce, iaraltarul, de o valoare artistică cu totuldeosebită, de la biserica din incintacetății (secolul al XV-lea), a fost stră-

mutat, cu ceva ani în urmă, la MuzeulBrukenthal din Sibiu. Este absolutnimic față de câte au furat, prin valea

ve ac ur il or, Vie na și Bu dap est a.. .Copșa Mică, din păcate, nu dă preamulte îndemnuri spre a sta locului.Acestea sunt urmările unei industriichimice, de odinioară, negândite...

După Mănărade - ne aflăm în județulAlba - urmează Blajul, orașul atâtordureri și bucurii ale românilor. Văamintiți, sper: «Te salut din inimă,Roma-mică. Îți mulțumesc, Dumne-zeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!»Sunt, se spune, vorbele lui Eminescu,rostite în una dintre zilele lunii august1866, pe dealul Hulei, de unde cuprin-se cu privirea Blajul. Imediat dincoloorașul uniaților, Târnava Mare - dupăun parcurs de 221 de km de l a izvoare

- se unește cu Târnava Mică, purtândcale de 28 km un singur nume: Târ-nava. Ultimele localități pe lângă careîși poartă numele sunt Crăciunelu deJos, Bucerdea Grânoasă (ceva mai înlateral) și Mihalț. Mai pe scurt, apă,

vin, pâ ine. Și p ește, mihalțu l fiind șiun pește răpitor, în formă de fus...

Mai mult decât alte râuri românești,mult mai mari și mai importante, valeaTârnavei Mari este o spectaculoasăsurpriză pentru cei care caută, întrealtele, și farmecul burgurile de odini-oară, al zidirilor bătrâne. Sub vechilebolți ale bisericilor fortificate răsunăacorduri de orgă, acele orgi sculptateadesea în stilul barocului rural, poli-crom, care se armonizează înduioșătorcu mobilierul, pictat și el, de multe ori.

Cât despre clopote, ele sună și astăzica în vremurile asedierilor și multedintre aceste simboluri ale credinţei,dar și ale veghei, datează de dinaintede adoptarea Reformei (1542-1544).Timp de trei secole - din 1394 și pânăîn 1690 - Transilvania a fost devastatăde 14 ori de invaziile tătare și otomane.

Către anul 1600, existau 300 de cetăți

săsești, din care jumătate s-au păstrat,în bune sau mai puțin bune condiții,până în zilele noastre. În colțul acestade lume s-a petrecut și o paradoxalăconservare. Meritul îl are, cel maiadesea, rezistența „materiei” în sine,decât grija și râvna oamenilor... Astași datorită faptului că, din păcate, celemai multe dintre cetăți și biserici aurămas fără oamenii lor, mai exact fărăsași, care, într-un fel sau altul, au totplecat, fie foarte pe aproape, fie pe altemeleaguri...

Târnava Mare (II)

Această publicaţie a fost tipă-rită cu sprijinul Ministerului Afa-cerilor Externe – DepartamentulPolitici pentru Relaţia cu Româniide Pretutindeni.

Conţinutul nu reprezintă pozi-ţia oficială a DepartamentuluiPolitici pentru Relaţia cu Româniide Pretutindeni.

C o n c u r s !

Cum se numeşte, unde se aflăşi prin ce este reprezentativlocul din imagine? Răspunsurile dvs. le așteptăm până la

data de 28 august 2014.Răspunsul corect la imaginea publicată

în numărul iulie 2014 este: „Nistrul laSocola, loc reprezentativ prin faptul că aicise află unul dintre cele mai puţin cunoscute

și studiate complexe monastice rupestre”.Numele câștigătorilor vor fi anunţate

în numărul septembrie 2014 al revisteiNATURA.

Pentru detalii apelaţi la numărul022 23 71 49.

t ssoac,ds d iua F. Dacu

tuu Foksch, mdaş

vd a oaşuu mdaş w w w . t u r i s m l a n d . r o

„Să necunoaştemmeleagul”



10

August 2014 FrumuSeţe

Limba românească este cel mai sfânt şi mai preţios tezaur al naţiunii române, pentru că este sufletul ei. Aron Pumnul

Pagini organizate după „Formula AS”şi alte surse de

Paraschiva MĂMĂLIGĂ

Clubul dietelor de slăbit

Dacă vreio siluetă

perfectă1. Sănătatea înainte de toateCând te hotărăști să ţii dietă,

trebuie să știi ce indice de masăcorporal (IMC) ai.

Acesta e un reper, un punct deplecare, care-ţi spune dacă numărulde kilograme este sau nu periculospentru sănătatea ta!

Îl calculezi împărţind înălţimea(cm) la greutate (kg) şi ridicândrezultatul la pătrat.

Dacă indicele tău e cuprins între18,5 și 25, înseamnă că greutateata e normală din punct de vedereal sănătăţii.

2. Stabileşte-ţi un programO altă regulă importantă când

ești la dietă spune că trebuie sămănânci la intervale egale, să mes-teci de mai multe ori mâncarea șisă nu te ridici niciodată sătulă dela masă.

Cel mai bine este să mănânci

porţii mici și să încerci să faci o listăcu un program al tău.Dacă ţi se face foame înainte de

mesele principale, poţi să mănâncigustări ușoare din fructe sau dinlegume proaspete.

3. Alege un regim echilibratDacă vrei să slăbești, evită diete-

le severe, deoarece riști să te îngrașiși mai mult, după ce le sistezi.

Nutriţioniștii mai spun că unritm rezonabil de a pierde în greu-tate este o jumătate de kilogram pesăptămână.

4. Proteinele îţi dau energieTe simţi bine când ești la dietă

dacă mănânci zilnic alimente boga-te în proteine. Altfel, riști să pierzi

din masa musculară și să te simţislăbită.

Așadar, consumă soia, lactateparţial degresate, pește și carne depui sau de vită.

Nu uita nici de uleiul de măsline,fructele uscate, nucile sau migda-lele, dar nici de pâinea neagră dinsecară sau graham.

5. Renunţă la carbohidraţiDupă ora 18, metabolismul își

diminuează arderile.Un motiv foarte puternic să-ţi

schimbi meniul de seară, să renunţila carbohidraţi precum pâinea,pastele făinoase integrale, orezul,cartofii, la fructe precum merelesau bananele.

Poţi mânca, în schimb, o supăde pui sau o bucată de pește gătităla cuptor. Este mai ușor de digerat.

Moș Filip de la Fălești, în vârstă de 85 de ani, ne-atelefonat în repetate rân-

duri cu rugămintea de a-i oferi cât maimultă informaţie despre tei. Din respectpentru Domnia sa, în limita competen-ţelor noastre, publicăm acest articol,care credem, îl va ajuta să-şi realizeze visul de o viaţă – de a sădi şi creşte opădure de tei pentru generaţiile care vin.

Teiul ( Tilia cordata ) sau teiulpădureţ face parte din familia Tiliaceae și este originar din Europa și Asia.Teiul este întâlnit pe marginea aleilorși în parcuri, poate trăi și 200 de ani.Apare în pădurile din câmpie, deal,dar și în apropierea zonelor muntoase.În vremuri străvechi, oamenii credeaucă teiul oferă protecţie împotriva trăs-netelor și duhurilor rele.

Este un arbore cu înălţimea de 25

m și coroana mare și deasă. Are frunzelungi și peţiolate, rotunde, cu vârfurileascuţite și nervuri proeminente pepartea inferioară. Florile sunt în numărde 2-12, de culoare albă-gălbuie, foarteparfumate. Teiul înflorește în perioadaiunie-iulie. În sezonul estival, după 15iulie, apar fructele, niște capsule p ăroa-se, de formă ovală sau sferică, care secoc până la sfârșitul lunii august.

Este o specie rezistentă la secetă șiger, care preferă solurile fertile, bogateîn humus, afânate și bine drenate.Preferă locurile însorite, dar suportăbine și umbra.

Înmulţirea se face prin seminţe,recoltate în pârg și semănate toamna,și prin altoire.

Sunt cunoscute trei specii medici-nale de tei:

Teiul mare – Este primul careînflorește în luna iunie. Are muguriiacoperiţi cu 3 solzi fără luciu, darcu perişori, frunzele sunt de culoare verde-deschi să, infloresce nţa are 2-3flori, cu câte 5 petale fiecare.

Teiul roșu – Înflorește la cca. 15 ziledupă teiul mare. Are mugurii acoperiţi

cu 2 solzi lucioși, fără perișori, frunzelesunt verzi, pe partea inferioară prezin-tă perișori ruginii, inflorescenţa are5-10 flori cu câte 5 petale fiecare.

Teiul argintiu – Înflorește ultimul,în luna iulie. Are mugurii acoperiţi cu2 solzi fără luciu, frunzele sunt albe-cenușii-deschise, pe partea inferioarăprezintă perișori, inflorescenţa estealcătuită din 5-10 flori, bracteea areperișori, florile au câte 5 petale mari șimai multe mici.

Recoltarea plantei:Florile durează aproape întreg sezo-

nul vernal. Ajung la maturitate după 15iunie și se menţin până la sfârșitul luniiiulie. Tot în luna iunie, se culeg florilepentru ceaiuri medicinale, cât sunt încăîn boboci.

Florile de tei se culeg împreunăcu bracteea însoţitoare în momentulcând sunt înflorite și doar foarte

puţini boboci încă nu s-au deschis.În general nu se culeg florile trecute,cu petale căzute sau ofilite, sau celecu boboci. Recoltarea se face pe timpuscat, dimineaţa, după ce stropii derouă s-au evaporat. Dacă se culeg floriumede sau parţial umede, acestea petimpul transportului sau chiar în tim-

pul uscârii se vor înnegri la culoare. Dela teiul argintiu se pot culege florile cusau fără bractee. Separarea florilor seface imediat ce au fost culese, nu dupăuscare. Nu este indicat să se foloseascăsaci pentru transport pentru că are locbrunificarea plantei. Cel mai bine estesă se utilizeze coșurile din nuiele.

Pentru uscare, florile de tei se așeazăîn strat subţire, în locuri bine aerisite.După uscare florile trebuie ţinute încamere întunecoase și uscate, pentrucă lumina și umiditatea contribuie ladegradarea lor. Din 4 kg de flori de teiabia culese se obţine 1 kg de prodususcat. Florile uscate au o culoare gal-benă, cu bractee verzui-gâlbui, parfumaromat, plăcut și gust dulceag. Praful detei provoacă strănut sau tuse.

Preparate din flori de tei:Infuzia de tei – Se pun două linguri

de flori mărunţite la o cană de apă fier-binte și se infuzează 15 minute. Apoi sefiltrează și se consumă fierbinte.

Pulberea de tei – Planta uscată semacină și se cerne eventual prin sită. Olinguriţă de pulbere se ţine sub limbăo perioadă de câteva minute, apoi seînghite cu puţină apă.

Tinctura – Într-un borcan se punepe jumătate flori de tei și restul alcoolde 40 grade. Se lasă la macerat o săptă-mână, apoi se filtrează și se păstreazăîn sticluţe închise la culoare.

Băi – La 4 litri de apă călduţă se pundouă mâini de flori de tei și se lasă lamuiat 12 ore. Apoi se separă lichidul,iar planta rămasă se fierbe într-un litrude apă fierbinte timp de 10 minute.La final, ambele lichide se pun în apa

de baie. Aceste băi terapeutice suntrecomandate seara pentru că au efectcalmant, acţionează ca un somnifer.

Utilizarea teiului:• Răceala, gripa, tusea – Sunt reco-

mandate ceaiurile de flori de tei (sefolosește şi bracteea), deoarece auacţiune sudorifică şi emolientă.

• Insomnie – Ceaiurile de tei au unbun efect calmant.

• Hipertensiune arterială – Teiul areefect vasodilatator, calmează sistemulnervos central.

• Elimină toxinele și surplusul deapă din organism - Această plantă areproprietăţi depurative.

• Dureri de cap, migrene – Ceaiul detei are proprietăţi analgezice și sedativefoarte bune.

• Menopauză – Este indicată tincturade tei. Se ia la prânz, dar și seara câte

50 picături/ zi, o perioadă de două luni.Această cură ajută la eliminarea stăriloranxioase, de iritabilitate, insomnie, hiper-tensiune care sunt asociate menopauzei.

• Gastrită– Arsurile gastrice suntameliorate cu ajutorul pulberii detei. Este indicată o linguriţă mică depulbere, înainte de masă, de trei ori pezi. De asemenea, foarte eficient este șiceaiul de tei simplu, neîndulcit. Poate fiasociat și cu lemn dulce, pentru o maibună eficienţă.

• Colici abdominale – Sunt indicateinfuziile de flori de tei, câte o cană detrei ori pe zi, precum și compreselecu infuzie concentrată de tei (20 gr laun pahar cu apă fierbinte) aplicate peabdomen.

• Artrită – Infuzia de tei amelioreazădurerile articulare și reduce inf lamaţia.

Se recomandă câte o cană de infuzieînainte de masă.

• Hepatită de tip B sau de tip C -Ceaiul de tei argintiu are proprietăţihepatoprotectoare. Se bea în fiecare zi,câte o cană de infuzie înainte de masă,o perioadă de o lună, se face pauză olună și apoi se reia tratamentul.

Teiul

Vampirii energetici sunt pestetot. Uneori sunt deghizaţichiar în prieteni. Ce facvampirii energetici de obicei?Ceea ce le spune şi numele, îşi lasă victimele fără energie.Iată 7 tipologii de persoane decare ar fi bine să te fereşti:

1. Vampirul neputinţei Acest vampir social suge energia

celor din jur spunându-le că nu vorreuși niciodată. Dacă întâlnește unom care și-a propus să realizeze ceva,face tot posibilul pentru a-l seca deenergie. Îi repetă la nesfârșit că nu vareuși niciodată, că este prea greu, că esteimposibil sau că este nerealist. Va încer-ca să-l convingă pe toate căile că trăieștecu capul în nori, că nu este racordatla realitate. Asemenea vampirilorclasici, acesta încearcă să-și convingă victima să devină una asemenea lui,adică o persoană lipsită de energie șide încredere în forţele proprii. Vedem,așadar, căt de rafinat acţionează acest vampir. Îl recunoaștem rapid, întrucâtnu a realizat mai nimic niciodată și caurmare nu permite celor din jurul luisă realizeze ceva, fie că este vorba de viaţa personală, fie de cea profesională.

2. Vampirul invidiei Acest vampir îi atacă pe acei oameni

care au deja realizări. El spune fie că aureușit pe căi necinstite, fie că au avutun noroc care nu va ţine mult. Acești vampiri invidiază oamenii care au unbusiness, mic sau mare, îi invidiazăpe cei care au acumulat ceva material,ajungându-se până la invidii mai rafi-nate cum ar fi familiile fericite sau careau copii reușiţi. Asemenea vampirilorneputinţei, nici ei nu reușesc să reali-zeze nimic bun în viaţă, din simplulmotiv că aceste gânduri negative nu voratrage nimic bun pentru ei. Ei vor oferidoar invidie și gelozie, vor fi permanentnefericiţi, având unicul scop de a-și

ataca semenii și prietenii care au succesși sunt fericiţi. Ei încearcă să intre în viaţa prieten ilor și chiar a rudelor, sădistrugă tot ce este bun, iar dacă nureușesc, încearcă să facă acest lucruîn cercul lor social. Izolat, aceștia auși reușite, lucru care-i motivează să-șicontinue demersul absurd.

3. Vampirul greşelii Acest vampir stă la pândă zile, luni,

săptămâni în șir, vânând greșeli. Peacest vampir îl vom întâlni la tot p asul:la serviciu, în familii, în diferite cercurisociale. Îl vei recun oaște ușor, întrucât vei observa că este fericit când găsește victime care au făcut greșeli. Atunciacţionează cu brutalitate, având înacelași timp o licărire ciudată în priviri,bucuros că în sfârșit ai greșit. Ei extra-polează greșeala, reducând sensul vieţiipersoanei în cauză la greșeala respec-tivă. Scopul acestui vampir este de adistruge încrederea în sine a persoaneiși de a arăta celor din jur acest caz. La felca și ceilalţi vampiri, încearcă să câștigeadepţi din rândul victimelor. Uneori,acești vampiri merg până acolo, încâtcreează mediul în care victimele potgreși sau, altfel spus, întind capcane.

4. Vampirul conflictelor În acest caz, avem de-a face cu un

vampir rafinat. În forma lui cea maisimplă, el intră în conflict cu diferiţioameni, secătuindu-i de energie. Formapericuloasă a acestor vampiri sociali estedevastatoare când generează conflicteîntre oameni. El dezvoltă strategii princare reușește să pună două persoanesau două grupuri în conflict. Mergecumva și după principiul „dezbină șistăpânește”. Uneori, după ce a provocat

conflictul, tinde să joace rolul salvatoru-lui încercând să medieze conflictul întrecele două părţi, când de fapt scopul luireal este să se asigure că acel conflict vacontinua până la final. Uneori generândun conflict, urmăresc atingerea unuiscop mai egoist pentru ei (acumularematerială, avansare în carieră).

5. Vampirul binelui Această specie de vampiri este destul

de greu de identificat. Ei joacă rolulsalvatorilor de obicei și se deosebesccu greu de salvatorii autentici. Acești vampir i simul ează că doresc binel esemenilor sau al societăţii când de faptaceastă atitudine o folosesc doar pentru

a deschide uși. Aceștia sunt un fel dediavoli care umblă cu icoane în mâini.Când întâlnești un asemenea „salvator”,încearcă să gândești mai mult în per-spectivă, să vezi care sunt consecinţeleacţiunilor propuse peste un an sau maimult, cere detalii și cercetează aspecteîn aparenţă neimportante. În plus,poţi verifica informaţiile prezentate deaceștia pentru a te asigura dacă ai de-aface cu un salvator autentic sau cu un vampir deghizat.

6. Vampirul aroganţei Această specie de vampiri socialise consideră atoateștiutori. Ei minimi-zează orice efort, se consideră superioriși au un sentiment plăcut când ceidin jurul lor se simt triști, neplăcuţisau neputincioși. Vampirul aroganţeipretinde că are toate răspunsurile dinlume, singurele opinii valabile fiindale lui. El este centrul universului! Îilipsește măsura, respectul și bunul simţ.Seacă de energie pe cei din jurul lui prinatitudinea sa, prin minimizarea orică-rui efort depus de cei din jur, nimic nule este pe plac. În esenţă, acest vampirîși ascunde slăbiciunile și neputinţa.

7. Vampirul victimizării Aceasta este o specie de vampiri

rafinaţi. Ei caută atenţie permanent și

se victimizează. Vor să se înconjoare desalvatori, însă nu vor permite nimănuisă-i salveze cu adevărat pentru că rolulde victimă este unul pe care-l vor jucatoată viaţa. Acești vampiri acuză soci-etatea, acuză colegii sau partenerii de viaţă de situaţia în care se află. Ei strângcontinuu dovezi că sunt victime. Își sugde energie potenţialii salvatori, scopullor fiind acela de a strânge adepţi. C er-șesc o fericire și o atenţie care nu folo-sesc la nimic, nici pentru ei, nici pentrualţii, doar seacă de energie victimele.Acești vampiri sociali sunt deosebitde periculoși, întrucât apelează la ce-imai bun în oameni, și anume dorinţaacestora de a ajuta.

Vampirii energetici



11

August 2014 meDiCinA nAturiStă

O patrie fără nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. Nichita Stănescu

Hipertensiunea arterială esteuna dintre afecţiunile carepot fi prevenite. Cu toateacestea, doar în SUA aceastaeste una dintre cauzele a 15%din decese, conform unuistudiu realizat la Harvard.Deşi nu provoacă nici unsimptom, hipertensiuneaarterială creşte riscul apariţieiunora dintre bolile care pot

fi fatale: infarctul miocardic,accidentul vascular cerebral,anevrismul, a tulburărilorcognitive şi insuficienţeirenale.

Din fericire, majoritateaoamenilor pot reduce valo-rile tensiunii arteriale fără

medicaţie. În primul rând, fiecaredintre noi trebuie să avem o greutateoptimă.

1. Plimbaţi-vă pe jos - S-a demon-strat că persoanele hipertensive caremerg pe jos într-un ritm alert, au reușitsă scadă presiunea sanguină sistolică șicea arterială diastolică. Activitatea fizi-că ajută inima să folosească oxigenulîntr-un mod mai eficient, iar funcţia

acesteia de a pompa sângele este multușurată. De aceea este recomandat săse practice exerciţii cardio timp de celpuţin 30 de minute, mai multe zile pesăptămână.

2. Respiraţi adânc - Respiraţia lentăși meditaţia contribuie la scădereanivelului hormonilor de stres careridică valoarea renaninei, o enzimă eli-berată de rinichi care crește tensiuneaarterială. Aceste exerciţii de relaxare se

vor face timp de 5 minute dimineaţa șiseara. Se va inspira adânc până când

abdomenul se va umple cu aer, se vaexpira și prin expiraţie se va încercaeliberarea tensiunilor.

3. Consumaţi alimente bogate înpotasiu - Fiecare persoană ar trebuisă includă în mesele zilnice fructe și

legume bogate în potasiu. Valorilepotasiului vor atinge 2000-4000 mgpe zi. Cele mai b ogate în potasiu sunt:roșiile, portocalele, cartofii, bananele,fasolea, mazărea, pepenele galben șifructele uscate.

4. Citiţi pe etichete, care este nive-lul de sodiu din produsele alimen-tare - Anumite categorii de oameni:

vârstnicii, afro-americanii, cei cu unistoric familial în care este prezentăhipertensiunea arterială, sunt sensi-bili la consumul de sare (sodiu). Dar

pentru că nu există o modalitate deevaluare a sensibilităţii la sodiu, ar fibine să se diminueze consumul pânăla 1.5 mg pe zi. Mâncărurile pot ficondimentate cu diverse tipuri demirodenii, amestecuri și ingrediente

lipsite de sare.5. Răsfăţaţi-vă cu ciocolată neagră - Ciocolata neagră conţine flavonolicare contribuie la elasticitatea vaselorde sânge. Sunt suficiente doar 15 grde ciocolată neagră care va avea unconţinut de cel puţin 70% de cacao.

6. Coenzima Q10 - În urma uneianalize a 12 studii, cercetătorii au des-coperit că administrarea de suplimentecare au în compoziţie coenzima Q10reduc presiunea sanguină sistolică șitensiunea arterială diastolică. Acestantioxidant contribuie la producereaenergiei organismului și dilată vaselede sânge. În mod normal, se recoman-dă un supliment cu valori cuprinseîntre 60-100 mg, până la 3 ori pe zi.Totuși, se recomandă ca înainte de

utilizare să se ceară sfatul medicului.7. Nu consumaţi alcool în exces - Înurma revizuirii a 15 studii, specialiștiiconcluzionează că, cu cât o persoanăconsumă mai puţin alcool cu atât

va reuși să aibă o tensiune arterialămai scăzută. Un studiu realizat pe ungrup de femei de la Boston Birgham aremarcat că un sfert până la jumătatede pahar de băutură alcoolizată pe zi,reduce tensiunea arterială. Totuși nueste indicat să se depășească un paharpe zi (un pahar înseamnă 250 ml de

bere, 100 ml vin și 40 ml de băuturăspirtoasă). Alte studii au constatat căun consum moderat de alcool, prote-

jează și scade riscul dezvoltării bolilorde inimă.

8. Consumaţi cafea decofeinizată - Oamenii de știinţă au dezbătut multtimp efectele cofeinei asupra tensiuniiarteriale. Unul dintre studiile care auanalizat acest subiect a descoperit că,consumul aproximativ a 500 mg decafeină (aproximativ trei cești de cafea

de 200 ml) pe zi, crește nivelul tensiu-nii arteriale (presiunea sanguină sisto-lică poate crește cu până la 4 mmhg).Când un individ este stresat, inimasa începe să pompeze mai mult sângeși tensiunea arterială crește. Pentrumenţinerea sănătăţii și a unei tensiuniarteriale normale este recomandatconsumul de cafea decofeinizată.

9. Beţi ceai - Tensiunea arterialăpoate să scadă destul de simplu înurma consumului de ceai. Participanţiila un studiu care au băut câte 3 ceaiuride hibiscus pe zi au reușit să reducătensiunea arterială sistolică, în medie,cu până la 7 puncte în șase săptămâni.Multe dintre ceaiuri conţin combinaţiidin plante printre care și hibiscus.Ideal ar fi să se aleagă ceaiurile care

au o concentraţie cât mai mare dehibiscus (trandafir japonez).10. Munciţi mai puţin - Un interval

mai mare de 41 de ore pe săptămânăalocat muncii de birou crește riscul dehipertensiune arterială cu 15%. Orelesuplimentare diminuează timpul carear trebui să fie alocat activităţilor fiziceși unei alimentaţii sănătoase. Poate fidificil, dar fiecare persoană ar trebuisă plece de la locul de muncă la o orădecentă care să-i permită să frecven-teze sala de sport sau să-și găteascăo masă sănătoasă căt mai des posibil.

11. Relaxaţi-vă cu muzică - În cazulîn care o persoană urmează tratamentmedicamentos, iar tensiunea arteri-ală nu scade suficient, relaxarea prinmuzică poate fi de folos.

12. Luaţi măsuri dacă sforăiţi - Sfo-răitul este unul dintre simptomele deapnee obstructivă de somn. În cazulîn care o persoană este diagnosticatăcu apnee de somn nu doar că nu se vaodihni bine, dar viaţa sa s-ar puteaafla în pericol. În plus faţă de sforăit,oboseala excesivă din timpul zilei șidurerile de cap în prima parte a zileisunt indicii pentru recunoaștereaafecţiunii. Tratarea apneei de somnpoate scădea valorile aldosteronuluiși ale tensiunii arteriale.

Hipertensiuneascade în mod natural

Odată cu venirea căldurii,alimentele se contaminea-ză mai ușor cu anumiţi

germeni ce provoacă toxiinfecţiilealimentare. De aceea este bine săconsumaţi produse proaspete, iar în

concediu să evitaţi terasele dubioase.Alimentele se pot contamina de

la o persoană purtătoare de germenisau dacă sunt preparate necorespun-zător. Cele mai frecvente toxiinfecţiialimentare sunt provocate de germeniprecum salmonela, anumiţi stafilococi,streptococi, bacilul Cereus ș.a.

AlimenteVara trebuie să fim foarte atenţi la

consumul de ouă și produse pe bazăde ouă insuficient preparate termic,acestea contaminându-se cel maifrecvent cu salmonela. De asemenea,lactatele, carnea de vită sau pasăretrebuie consumate cu precauţie. Feriţi-

vă de anumite salate, brânză sărată,produse de patiserie cu brânză, lapte

nefiert, produse preparate din carnede porc deoarece vă puteţi îmbolnăvidin cauza stafilococilor“, avertizeazădr. Rodica Bacruban. Respectaţi custricteţe regulile de igienă atunci cândpreparaţi mâncărurile, spălaţi foartebine fructele și legumele. Mare atenţieși la conservele de pește sau de l egumecare au capacul umflat, semn că suntexpirate sau nu au fost bine prelucrate.

Simptome şi tratament Toxiinfecţiile alimentare sunt boli

acute care se manifestă prin scaunediareice numeroase, dureri abdomi-nale, vărsături, greaţă, crampe, dureride cap, ajungând până la ameţeală șileșin, uneori febră. Bolnavii trebuie săse adreseze imediat unei unităţi medi-

cale. Tratamentul urmărește mai întâirehidratarea pacientului, pentru căstarea de rău este dată de aceasta. Dieta

va cuprinde în prima zi ceaiuri, supesărate de legume (pentru creștereatensiunii), zeamă de orez fiert, iar apoise introduc progresiv orez fiert, brânzăde vaci, paste făinoase, carne fiartă.

Prevenirea este cea maibună soluţieToxiinfecţiile alimentare sunt foar-

te ușor de prevenit prin respectareanormelor de igienă atât din punct de

vedere al consumatorilor de produse,cât și al persoanelor care manipuleazăalimentele. Acestea trebuie să efectuezeanalizele medicale corespunzătoaremuncii în sectorul alimentar, să respecte

normele de preparare a alimentelor etc.

Feriţi-vă deouăle alterate!

Pentru că august este ultimalună de vară este bine săprofităm şi să mergem câtmai des la piaţă, ne asteaptă

multe legume şi fructe desezon. Iată mai jos care suntcele mai importante legume şifructe specifice lunii august:

1.Pepenii de toatefelurile, galbeni şi roşii Ce ar fi verile fără pepeni (harbuji și

zemoși)? Aceștia nu numai că au puţi-

ne calorii, dar ne și hidratează bine petimp de caniculă. Pepenii conţin multbeta-caroten, sunt o sursă importantăde licopină (antioxidant și antican-cerigen) și au efect diuretic. Pepeniisunt indicaţi, mai ales, în curele dedetoxifiere, ei ajutând organismul săse cureţe de toxine. Consumul regulatde pepeni ajută rinichii să se menţină

sănătoși, nu îngrașă, scad riscul de

îmbolnăvire de cancere, au un ușorefect laxativ, menţin intestinele sănă-toase, ajută la regenerarea ţesuturilorși reglează secreţia de tiroidă.

2. Dovleceii Deși fitonutrienţii din dovlecei nu

sunt în număr prea mare, s-a constatatcă sucul natural obţinut din presareaacestei legume, chiar dacă nu are ungust prea plăcut, are efect benefic înlupta împotriva cancerului. Alte efectebenefice ale consumului regulat dedovlecei (4-5 porţii pe săptămână,o porţie având cam 180 de grame):asigură protecţie cardiovasculară, pro-duc un efect general anti-inflamator,ameliorează simptomele artritelor șiafecţiunile oculare. Demn de men-

ţionat este și faptul că dovleceii suntsăraci din punct de vedere caloric șisunt recomandaţi în curele de slăbire.

3. Fasolea verdePe lăngă faptul că are puţine calorii

și este recomandată în curele de slăbi-re, fasolea verde este plină de v itamine

și minerale. Consumul regulat de faso-

le verde ajută la menţinerea sănătăţiisistemului osos, scăderea colesterolu-lui rău, previne apariţia cancerului decolon și întărește sistemul imunitar.Riboflavina (vitamina B2) din faso-lea verde produce energie și are unrol pozitiv în prevenirea migrenelor.De asemenea, fasolea verde ajută larefacerea unui organ foarte importantpentru organism, pancreasul, organcare uneori face faţă mai greu produ-cerii de insulină, care luptă împotrivazaharurilor.

4. PruneleVitamina C (o prună asigură 10% din

necesarul zilnic), vitamina A (sub formăde beta-caroten), fibrele, vitamina B2(riboflavina) și potasiul sunt cei mai

importanţi nutrienţi ai acestui fruct, ceicare includ pruna pe lista alimentelorsănătoase. Atât pruna proaspătă, cât șicea uscată au fost intens studiate de spe-cialiști, care au descoperit că cele două

variante ale acestui fruct conţin doifitonutrienţi unici, denumiţi neocloro-genic și acid clorogenic, care au calităţi

antioxidante puternice, distrugând unii

radicali liberi care atacă celulele umane.La fel, acești fenoli puternici protejeazăstratul natural de grăsimi care compunneuronii creierului uman. E bine deștiut că prunele sunt foarte bune și caremediu pentru constipaţie, ele avândefect laxativ.

5. PereleFibrele, vitamina C, cuprul și

vitamina K sunt cele mai concentrateelemente dintr-o pară: consumul uneipere medii asigură 15-20% din nece-sarul zilnic de fibre al organismuluinostru. Cuprul din pere este responsa-bil pentru protejarea organismului deradicalii liberi, care produc pe termenlung efecte grave organismului. Unpahar de suc proaspăt de pere asigură

10% din necesarul zilnic de cupru.Fibrele din pere fac chiar mai multdecât simpla asigurare a unei bunefuncţii a sistemului digestiv sau asigu-rarea sănătăţii colonului: scad nivelulcolesterolului și micșorează șansele dedobândire a cancerului mamar pentrufemeile de vârsta a doua și a treia.

Legumele şi fructele lunii august

Colegiul redacţional:

Alecu Reniţă (redactor-şef),Lilia Curchi (redactor coordonator),

Paraschiva Mămăligă (secretar),Victor Luca (designer),

Ionel Căpiţă, Dinu Rusu, Sânziana Pop,

(directorul săptămânalului “Formula AS”), Cristian Lascu (redactor-şef “NationalGeographic” România), Mihai Ogrinji(redactor-şef “România Pitorească),

Lucian Reniţă (România),Vasile Şoimaru, Valentina Jamba,

Ioana Bobână, Vasile Mahu,Ludmila Hârjău, Oxana Greadcenco.

Orice articol publicat în revista“NATURA” reflectă punctul de vedere

al semnatarului şi poate să nu coincidă

cu cel al redacţiei . Adresa redacţiei: str. S. Lazo, nr.13,

or. Chişinău, 2004, Moldovatel./fax: 23-71-49

E-mail: [email protected] WEB: http//www.natura.md

facebook.com/Natura.md

Tipar: Editura “Universul” Tiraj: 7500 ex. Comanda: 4497



FrumuSeţe

Începând cu anul 2002,din inițiativa lui GheorgheOjog, primarul comuneiCorjova din raionul Criuleni, în această localitate sedesfășoară un festivalfolcloric unic. Este vorbadespre o competițiedenumită „Nistrule cu apălină” și care este rezervatăstrict interpreților la fluier.Este singurul eveniment deacest gen cunoscut în toatălumea, care să fie dedicatdoar acestui instrument.

Artiștii au fluierat, publicul a aplaudat Ajuns la ediția a VII-a, Festi-

valul „Nistr ule cu apă lină” s-adesfășurat pe data de 20 iulie,tradițional, la Corjova. Singuraschimbare față de regiile edițiiloranterioare a fost locul de evoluțiea formațiilor de fluierași. Ploaiaa mutat competiția de pe scenaamplasată chiar pe malul Nistru-lui, în Casa de Cultură.

Aici au venit să își etaleze tal entul

ansambluri de fluierași și soliști dinfluier din 11 raioane ale Republicii

Moldova: Criuleni, Dubăsari, Basa-rabeasca, Ștefan Vodă, Anenii Noi,Căușeni, Orhei, Râșcani, Șoldănești,Glodeni, Edineţ. Încă o notă careface unic acest festival, este una maișugubeață, dar absolut reală: estesingurul eveniment artistic în careinterpreții nu sunt fluierați, ci fluierăei înșiși, iar publicul aplaudă!

În urma unor deliberări delocușoare, trofeul și premiul mare alfestivalului (4500 de lei) au reve-nit ansamblului „Lăstărașii” dinCorjova, Criuleni, condus de PetruPănuţă. Premiul I (3500 de lei) arevenit ansamblului „Fluierașii” dinGlodeni, condus de Nicolae Bognari;premiul II (3000 lei) – formaţieifolclorice „Andrieș” din Râșcani,conducător Dinu Nogai; premiul III(2500 lei) – ansamblului „ Izvoarele”din Oniţcani, Criuleni, condus deAndrei Măgurean. Au mai obținutpremii speciale (câte 1500 lei) ansam-blul „Mugurașii” din Abaclia, raionul

Basarabeasca, condus de AndreiCostrov și „Fluierașii” din Mariancade Jos, raionul Ștefan Vodă, condusde Constantin Petre.

Spre deosebire deGuvern, juriul a știut săasculte și primariiÎntre evoluțiile ansamblurilor

înscrise în competiție, au fost inter-calate momente artistice susținute deformaţiile folclorice din Corjova și dinsatele vecine, de ansamblul „Mugurel”condus de Ion Dascăl, de ansamblulfolcloric „Zestrea Gugulanilor” dinCaransebeș, România, dar și de ceea ceam putea numi Ansamblul Primarilor.Este vorba despre evoluția surprinză-toare a unui grup numeros de primari,membri ai Congresului AutorităţilorLocale, dirijat de Nadejda Darie, pri-mar în Zberoaia, Nisporeni. Primarullocalităţii gazdă, Gheorghe Ojog,

toboșarul originalului ansamblu,cunoscut pentru firea sa glumeață,

a mulţumit juriului pentru faptulcă, spre deosebire de guvernanţi, i-aascultat pe primari.

Cât privește acest juriu, el a fostalcătuit din cei mai competenți artiștiși folcloriști: Vasile Iovu - Artist alPoporului (președintele juriului),

Petre Neamţu, Ion Dascăl - Artist alPoporului, Tudor Colac, Ion Negură- Maestru în Artă, Diana Dicusarî -director general al Centrului Naţio-nal de Conservare și Promovare aPatrimoniului Cultural Imaterial(CNCPPCI) și Oleg Volontir - direc-tor artistic al Festivalului.

De la granița de vest aromânității, la granița deest a latinității Ediţia a VII-a a festivalului „Nis-

trule cu apă lină” s-a desfășurat înurma colaborării dintre Primăriasatului Corjova și Ministerul Culturiial RM, Centrul Naţional de Conser-

vare și Promovare a PatrimoniuluiCultural Imaterial, Consiliul raionalCriuleni, Secţia Cultură și TurismCriuleni. Sprijinul fiananciar pentruacordarea premiilor a fost oferit deSecţia Cultură și Turisim a Consiliuluiraional Criuleni. Dar la fel de impor-tant a fost și efortul făcut de invitațiidin România pentru a aduce mesajul

lor de înfrățire și prin muzică, nudoar prin limbă, tradiții și istorie.Primarul Ion Popliceanu din SascaMontană și Simion Dragalina, core-graful ansamblului „Zestrea gugula-nilor” au reușit să asigure deplasareaoaspeților veniți pe malul Nistruluitocmai din vestul României. Cu ozi înainte de festival, ei au oferit unmic spectacol copiilor din tabăra deodihnă de la Vadul lui Vodă.

Prezent și el la ev eniment, Gheor-

ghe Ţunea, director executiv al Cen-trului judeţean pentru conservarea

și promovarea culturii tradiţionale, jud. Car aș-S eve rin, a aprec iat căprezența în festival a unor generațiidiferite reprezintă o garanție solidăa transmiterii culturii tradiţionale.

Primarul Gheorghe Ojog a preci-zat că „festivalul s-a născut în 2002,când Corjova a împlinit 640 de anide la prima atestare documentară.„Prima ediţie a fost una judeţeană,dar după ce Ministerul Culturii ne-aluat sub patronajul său, acum avem unfestival republican unic în lume. Esteun prestigiu pentru satul nostru săorganizăm această activitate culturală.Află lumea despre Corjova, artiștiisunt și ei, la rândul lor, invitaţi și înţară, și peste hotare. Astfel, sperăm să

dezvoltăm cu localitățile implicate nudoar legături culturale, ci şi legăturiadministrative şi economice”, a remar-cat primarul de Corjova.

Revista întregii familii Abonează-te acum!

9 7 7 1 8 5 7 2 6 7 7 0 0

I S S N 1 8 5 7 - 2 6 7 7

„Nistrule cu apă lină”,un festival unic în lume

nsu a Cojoa Foto: Mihai VENGHER



August 2014v Ediţie specială v Se distribuie în mod gratuit.

MONUMENTE ALE NATURII

p lacu Bu, rzaţa „puu d Jos”

AJMTEM Green Network

Această ediţie este realizată de către Asociaţia Jurnaliştilor de Mediu şi Turism Ecologic

din Republica Moldova, în cadrul Campaniei de conştientizare „Descoperă. Preţuieşte. Participă”.

Tot mai multe evenimente auloc astăzi în mijlocul naturii,tot mai mult se pune accent

pe locurile deosebite, pe valorile natu-rale și culturale. Expediţii, festivaluri,curse ale cicliștilor sunt doar câtevadintre acţiunile care se organizează dejacu regularitate în spaţiul ariilor proteja-te. Și nu este întâmplător. Ariile protejate sunt locuri deosebite. Nu doar prinstatutul lor, oferit ca dovadă a valorilorecologice deosebite ce le înglobează, ciși prin frumuseţea lor, prin unicitatealor. De aceea, aceste locuri merită a ficu adevărat... protejate.

În prezent, pe teritoriul R. Moldova,fondul ariilor naturale protejate destat este de 189,4 mii ha, adică doar5,61% din teritoriul ţării. Cea mai nouă„achiziţie” în lista ariilor protejate esteParcul Naţional Orhei, creat în anul2013. În total, conform ultimelor dateprezentate în proiectul Strategiei privind diversitatea biologică a RepubliciiMoldova pentru anii 2014-2020, sunt312 obiecte incluse în fondul respect iv.

Dar suprafaţa și numărul ariilorprotejate ar trebui să fie mult mai mare.Planul autorităţilor este ca ariile proteja-

te să ocupe 8% din teritoriul ţării, ceea ce va permite legătura zonelor protejate lanivel naţional cu Reţeaua Ecologică Pan-Europeană. În trei ani ar trebui să avemo nouă redacţie a Legii privind fondulariilor naturale protejate de stat. Iar pânăîn 2023, se planifică crearea RezervaţieiBiosferice „Prutul de Jos”, a ParculuiNaţional „Nistrul de Jos” și instituirearegimului special pentru ecosistemelede valoare și pădurile naturale vechi.

Realizată în cadrul Campaniei deconștientizare „Descoperă. Preţuiește.Participă” pe care o desfășoară Asoci-aţia Jurnaliștilor de Mediu și TurismEcologic din Republica Moldova, înparteneriat cu revista NATURA și Miș-carea Ecologistă din Moldova, ediţiaeste și o chemare de a participa activ (laetapa consultării noii redacţii a Legiiprivind fondul ariilor naturale protejatede stat) la completarea numărului demonumente, locuri deosebite care potface parte din categoria ariilor protejate.

Descoperă locurile deosebite dinpreajmă, preţuiește-le valoarea ecologi-că, culturală, istorică, estetică, participă(contribuie) la protecţia lor!

Lilia CURCHI

Descoperă. Preţuieşte. Participă Înstrăinarea omului deNatura-Mamă a golit speciaumană de sensibilitatea faţăde miracolul creaţiei divineşi de responsabilitatea faţăde viaţa şi viitorul a milioanede vieţuitoare de pe PlanetaPământ.

Egoismul și miopia specieiumane șochează: pe de oparte distruge anual zeci

de mii de ecosisteme vitale pentrupropria supravieţuire, pe de altă parteacumulează averi deșarte de miliardepentru huzurul de o clipă, din contulresurselor naturale și a generaţiilor

vi ito are . Nic i sc him băr il e cli ma-tice, nici poluarea oceanelor, nicidefrișarea milioanelor de hectare depădure ecuatorială sau siberiană, niciîncălzirea globală, nu oprește speciaumană din mersul ei spre prăpastie,spre sinuciderea colectivă. E un alaisinistru, e chiar un marș funebru, lacare participă miliarde de oamenifără să se întrebe încotro merg și dece își bat joc de Natura-Mamă. Puţi-nele voci care se mai aud de pe uncontinent sau altul încă nu au puteresă oprească tăvălugul care fărâmă șidistruge ireversibil ecosistemele vitaleale Planetei Pământ. Încetul cu înce-tul, de la un deceniu la altul, cerculse micșorează, iar specia umană esteîmpinsă de egoismul și miopia ei încapcana care se închide. Dacă se vaînchide pentru totdeauna, făcând pul-bere din specia umană sau, dacă se vaopri, oferind șanse de supravieţuire,- totul depinde de fiecare din cei peste7 miliarde de oameni, de atitudineași comportamentul fiecăruia faţă deNatura-Mamă. Iar comportamentul

de astăzi a majorităţii absolute esteun comportament antiecologic șitotal iresponsabil faţă de prezentul și

viitorul Planetei. Mitul că nimic nu sepoate face pentru a opri degradareaTerrei este promovat de profitori și delași din motive lesne de înţeles: unii îșiadună averi, alţii tremură de spaimăși prin somn. Ceea ce putem afirmacu argumente este că degradarea și

distrugerea ecosistemelor vitale poatefi oprită prin voinţa individuală șicolectivă, fie la nivel de comună , fie lanivel de ţară, fie la nivel de continent.O să exemplific, invocând șansa pecare o poate oferi comunitatea locală– rurală și urbană – la crearea „ mater-nităţilor naturii” pe moșia satelor saua orașelor. Despre ce este vorba?

Autorităţile locale, de rând cucetăţenii din R.Moldova, cunoscprea puţin ceea ce înseamnă o arienaturală protejată de stat sau de oHotărâre a Consiliilor comunale saumunicipale. Fără a intra în d efiniţiisau expuneri teoretice, cetăţeniisimpli ar trebui să vadă într-o arienaturală ocrotită de lege, un ecosis-tem viu, în care mii de specii de florăși faună există și vieţuiesc împreună,se alimentează de pe același teritoriu,se înmulţesc și se menţin în echilibrucu natura vie și cea abiotică. Cu altecuvinte, o asemenea arie sau ecosis-tem luat sub protecţie, reprezintă oadevărată „maternitate a naturii”.Lumea vegetală și cea animală,întregul univers al biodiversităţii, se

păstrează și se reproduce ca într-omaternitate aflată în aer liber, încare domină, ca la începuturi, legileși creaţia lui Dumnezeu.

Sunt convins că pe teritoriul fiecă-rei localităţi rurale sau urbane, mai potfi găsite ecosisteme vii sau locuri carepot fi reconstruite ecologic, pentrua fi transformate în „maternităţi alenaturii”. O vână de apă curată poate

să renască o luncă, un pâlc de arboripot aduce păsările cerului și cântărilelor, un râuleţ care străbate o așezareumană poate aduce frumuseţea șibucuria vieţii, o pădure care freamătălângă un sat sau oraș poate să-i facă peoameni mai sensibili și mai frumoșila suflet. De ce să nu fim prieteni cunatura care ne înconjoară, de ce sănu păstrăm această uriașă bogăţie decare depinde viaţa fiecăruia din noi șia speciei umane.

Oriunde, în orice localitate, încare există câţiva sufletiști, locurilefrumoase, peisajele pitorești, ecosis-temele vii sau reconstruite ecologic,pot fi transformate în „maternităţiale naturii”.

Grăbește-te să fii și tu unul dinctitorii acestei maternităţi, grăbește-teși tu să fii recunoscător Naturii-Mame,care a avut grijă de tine, ca să-ţi deaaer să respiri, apă ca să beai și ochica să vezi miracolul vieţii. Și suflet casă iubești locul în care te-ai născut șiunde trăiești.

Alecu RENIŢĂ

Speranţa deviaţă și Ariile

protejatePrin locurile sale pitoreşti, R.

Moldova ar putea fi o întreagă arieprotejată. Iar această şansă o putemavea numai prin modificarea legiicu privire la ariile protejate.

De ce avem nevoie de ariiprotejate?, v-aţi putea întreba.

Pentru că au menirea de a protejaecosistemele naturale. Aceasta neeste zestrea ce ne asigură viațași sănătatea. Mai mult, chiarsperanța noastră de viață, careeste cea mai mică în Europa, estestrâns legată de ariile protejate, deecologia plaiului.

Actuala Lege privind fondulariilor naturale protejate de stat afost adoptată în anul 1998. În easunt vizate noţiunile şi tipurile dearii protejate, aşa cum erau atunci,13 la număr. Astăzi ne dorim onouă lege, în conformitate custandardele europene.

Un lucru e cert: cine va aveaarii protejate va avea viitor. Și omai mare speranţă de viaţă.

Lazăr CHIRICĂ,Viceministrul Mediului

Această ediţie specială este realizată în cadrul proiectului „Campanii media șicooperare pentru o mai bună informare, participare și rezolvare a problemelorde mediu”, implementat de Asociaţia Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologicdin Republica Moldova și Asociaţia „Green Network” din Belarus, cu susţinerea

Programului SECTOR al Centrului Regional de Mediu pentru Europa Centralăși de Est (REC) și cu suportul financiar al Guvernului Suediei.

Conţinutul acestei publicaţii este doar responsabilitatea autorilor și nu reflectăîn nici un fel viziunea finanţatorilor.

MATERNITĂŢILENATURII

AJMTEM Green Network

Foo: luca reniŢă



14

EdiţiE SPECiAlă monumente Ale nAturii - Dle Valeriu Ţarigradschi, după

cum se știe, sunteţi unul dintre adepţiicreării ariilor protejate pe întreg teri-toriul Republicii Moldova. Credeţi căe cu putinţă așa ceva?

- Aș vrea să spun că ariile protejate constituie dovada atitudinii uneiţări faţă de mediul înconjurător. ÎnRepublica Moldova, până în prezent,nu avem un concept bine structuratprivind ariile protejate. În veacul XXI,desigur, nu putem concepe noţiunea

de arii protejate în formula sec. XX:un teritoriu care mai că este îngrădit,acces total interzis etc. Acum con-ceptul este altul: ariile protejate suntniște teritorii unde, conform unorreguli clare, le este permis accesulcetăţenilor, dar care obligă vizitatoriisă se comporte în așa fel încât naturasă nu sufere. Chiar sunt categorii dearii protejate care permit și anumiteactivităţi economice durabile. În ceeace privește Republica Moldova, cred căar fi bine ca acest mic teritoriu să fieo arie protejată. Doar solurile noastreîncă n-au pereche în Europa. Și câtealtele ne-a dat doar nouă Dumnezeupe această palmă de pământ?! Darastăzi, din punct de vedere economic,este cu neputinţă, totuși, ca tot cuprin-

sul republicii noastre să constituie unspaţiu unitar al unor arii protejate.Chiar dacă se cere a fi făcut acest lucru.

- În acest context, mă prind la gândul, dl e Ţarigradschi, c e valoareinestimabilă constituie pentru umani-tate Valea Prutului de Mijloc...

- E destul să amintesc cititorilornoștri că în apropierea satului Crivadin raionul Briceni avem cea maimare bogăţie de zăcăminte de ghipsdin Europa. E vorba de cunoscutapeșteră Emil Racoviţă. Straturile deghips de aici sunt penetrate de galeriisubterane, foarte mari, ce se întind pesute de kilometri. Iar aceste galeriiconstituie un imens rezervor de apăpotabilă. Iată comoara nepereche

unde stă adăpostită! E o comoarăstrategică. Doar apa e viaţa. Iar înlume problema apei e cât se poate degravă. Din păcate, însă, prea puţinse face la nivel de stat de a protejaaceastă zestre ce stă la temelia vieţii.

Continuă să fie extras cu nemiluitaghipsul din acest subteran și, în con-secinţă, dăunează grav echilibruluiecologic. Ai impresia că puţin cele pasă guvernanţilor de ceea ce seîntâmplă cu această comoară datănouă de Dumnezeu.

…Ar fi bine ca cei de sus s ă citeascămonografia „Valea Prutului de Mij loc”,o monografie pe care am scris-o înanul 2003, cu prietenii mei ecologiștiAlecu Reniţă și Ioana Bobână și în caream adunat o parte însemnată din bogă-

ţiile Moldovei din stânga Prutului.- Din câte cunoaștem, o contribuţie

aparte întru a fi descoperită și cunos-cută în lume, această peșteră de laCriva, aţi adus-o şi dvs. Cum a fost?

- Era anul 1977. O grupă de tineride la Facultatea de Geografie a mers,

pentru prima dată acolo, la Criva.Între aceștia eram și eu. Vă spun căam trăit niște senzaţii pe care nu osă le uit niciodată. Până atunci n-acălcat picior de om acolo... Ce simţiatunci când percepi că tu ești primul,unde nu a mai călcat nimeni?! Tu ești

primul care lași o urmă... Ce fel deurmă lași? Care o sa ducă la distru-gerea acestui templu dumnezeiesc saula păstrarea, conservarea lui? La noi,de fapt, lucrurile sfinte ușor ajung afi profanate.

- Şi totuşi aţi întocmit prima hartăa acestei peşteri...

- Nu a fost deloc simplu, mai alespe atunci, în anii 70, când nu erauinstrumente performante asemeni

celor de astăzi. În subterană am înţelescâte mistere ascunde această peşteră...Acea expediţie m-a marcat pe mine,dar şi pe colegii mei. Majoritatea dintreei și-au continuat activitatea în dome-niul știinţei. Astfel, fiecare dintre noi

a contribuit, cum a putut, la ocrotireaacestui monument de importanţămondială.

- Aveţi un merit și pentru că aceas-tă peșteră a fost inclusă în cataloguleuropean…

- Aceasta a fost în anul 1992, cândam participat la un congres desfășuratîn Franţa. La propunerea colegilor dela Mișcarea Ecologistă din Moldova,tot atunci am botezat-o Emil Racoviţă.Această peșteră, după dimensiunilesale, se plasează pe locul 6 în lume

(vorbesc și de calcar, și de ghips).- O zestre naturală, de importanţă

mondială, sunt şi Recifele Prutului. Dece aceste bijuterii sunt neglijate, iar pealocuri, sunt deteriorate sau distruseireversibil?

- Aceste stânci se deosebesc decele din Carpaţi și din Caucaz, or,numai aici o să găsiţi piatră de coral.Este unicat în Europa prin faptul cătoate aceste stânci, grotele de aici, aufost leagănul omenirii. Ele păstreazăurmele omului preistoric, dar și a

omului contemporan. Să se înţeleagăclar că leagănul civilizaţiei cucutenea fost chiar pe teritoriul Moldoveiistorice. Cucuteni este o localitateceva mai sus de Iași. Această civiliza-ţie s-a dezvoltat în bazinul râuleţuluiRacovăţ. Săpăturile efectuate aici audemonstrat existenţa acestor urme.Și cei de sus, și cei de jos, habar nu auce bogăţie uriașă reprezintă „StâncilePrutului”. În unele locuri, primarii s efac a nu vedea cum câţiva hoţi de piatră

atentează la valori de miliarde de europentru câteva sute de lei.

- Pe timpul Uniunii Sovietice săpă-turile înfăptuite la Duruitoarea, lângăCostești, au scos în vileag cele mai vechiurme ale civilizaţiei omenești în totspaţiul ex-sovietic.

- Pe lângă faptul că recifele noas-tre au aceste grote, ele se întind pe odistanţă de circa 200 de km – de laGlodeni până la Briceni şi chiar trecîn Ucraina. Având aşa monumente,noi practic avem un tezaur inestima-bil. Dar cum ne comportăm cu acesttezaur? E puţin spus – cu indiferenţă.În dreapta Prutului, de exemplu, seaflă doar o stâncă, în satul Stânca,

vizavi de satul Costești, care are înperimetru o sută și ceva de metri.Dar, ca să vedeţi, ea constituie unobiectiv major de protecţie ce se aflăsub custodia Academiei de Știinţe aRomâniei. Acolo nu are voie nimenisă facă ce-l taie prin minte. Doarsavanţii de la Academia de Știinţea României vin să cerceteze foarteatent vegetaţia, fauna, procesele careau loc acolo. Iar noi? Având sutede kilometri de recife nu dispunemnici de un studiu geologic, floristic,faunistic. Iar Academia de Știinţe dela Chișinău… vai de „norocul” ce acăzut pe capul nostru.

- La fel, trebuie să spunem căaceste bijuterii extraordinare, devaloare mondială, au fost devastate,în perioada sovietică, în cel mai bar-

bar mod.- Este adevărat. Pe ocupanţi nu-i

interesa deloc istoria noastră, civiliza-ţia noastră. Ei se străduiau să șteargătoate rădăcinile, originile noastre,ca să nu avem legătură cu civilizaţiacare a fost aici, de la Cucuteni până

la 1812. De aceea au fost mutilatepeisajele, au fost distruse stâncilenoastre... Pentru ei aceste stânci eraudoar piatră, iar pentru noi – buletinede identitate.

- Dacă distrugem astfel de recife,noi nu o să avem apă, nu o să avemizvoare și o să dispară toată vegetaţiadin lunca Prutului?

- O să dispară și cea mai impor-tanta perlă care se numește PădureaDomnească. Apropo, ea este prima arie

protejată din spaţiul românesc, carea fost creată pe timpul domnitoruluiMoldovei, Alexandru cel Bun. Tot înaceastă zonă se află și Suta de Movi-le – un monument al naturii unic înEuropa. Se întind mândru și frumospe o suprafaţă de 1200 de ha. Nici pânăastăzi știinţa nu poate să demonstrezeoriginea lor. Ele constituie un șirag demărgăritare.

- Crearea unei arii protejate trans- frontalie re a Prutului de Mijloc, cear cuprinde și malul stâng și maluldrept al râului, ar soluţiona mai multe

probleme?- Bineînţeles. Recent am fost la

București și am avut o întâlnire laaceastă temă. E vorba și de creareaunui areal cu un statut deosebit,

având în vedere perpetuarea istoricăa neamului nostru, cultura cucuteană,înmagazinarea aici a unui produs fărăde care nu va fi viitorul omenirii – apa.Avem aici un lac artificial, Stânca-Costești, de talie europeană. Sunt preaimportante aceste lucruri, ca ele să fielăsate de izbeliște. Este important săse știe: odată cu crearea unei astfelde arii protejate, aici nu va fi interzisaccesul oamenilor civilizaţi. Aici va fiși economie, și agricultură durabilă,conform cerinţelor protecţiei naturii.

- Cum adică? - Dacă va fi agricultură – va fi

agricultură ecologică, dacă va fieconomie – va fi economie priete-noasă mediului. Cu alte cuvinte, vafi un început foarte bun. Evident, noiam început să schimbăm o stare delucruri în bine. Multă lume a înţelescă civilizaţia înseamnă o altă abor-dare a problemelor de mediu. Ca înEuropa. Iar Europa înseamnă – noi.Europa începe de la mine. Europaîncepe de la tine, din satul tău și de

atitudinea ta faţă de natură și faţă detot ce ne înconjoară. Doar având omentalitate europeană putem făuri oMoldovă durabilă și prosperă.

Pentru conformitate:

Aurel DUMITRU

Respectul faţă de natură – barometrulde civilizaţie al unei societăţi

Interviu cu Valeriu ŢARIGRADSCHI, preşedintele raionului Glodeni, veteran al

Mişcării Ecologiste din Moldova şi cunoscut combatant pentru ocrotirea Naturii

Toltrele Prutului

râu Cuhu rcfu d a Duţ, râşca,asfoa î u ş uţ d ouz

to puuu a vac



15

EdiţiE SPECiAlă monumente Ale nAturii

Vă propun să ne plimbămimaginația prin câteva din

peșterile României declaraterezervații științifice. Este binede ştiut că a opta parte dinrezervaţiile şi monumentelenaturii din România suntreprezentate de peşteri.

A cestea constiuie unele dintreobiectivele turistice celemai atractive și vizitate, dar

și cele mai fragile. Odată distruse nuse mai pot reface nici măcar în sutede ani. Peșterile s-au format în sutede mii, sau milioane de ani, în condi-ţii climatice care nu mai există azi peTerra. Astfel, orice agresare asupra lorduce la modificări ireversibile. Tocmaide aceea, în Legea Ariilor Protejate (L.

462/2001), peșterile sunt tratate dis-tinct, într-un capitol separat, cu pre-

vederi și sarcini sp ecifice, menite săducă la protejarea și conservarea lor.

Peștera MovilePeștera Movile este o cavitate cu apă

sulfuroasă, termală situată aproape deorașul Mangalia, la 3 km de litoralulromânesc al Mării Negre, în PodișuluiDobrogea. Peștera nu a avut o intrarenaturală și prezintă un schimb nesem-

nificativ de substanţă cu suprafaţa.Peștera asigură viața bazată pe chemo-sinteză pentru 35 de specii noi, prezentenumai aici fiind primul ecosistemsubteran din lume descoperit ca func-ţionând independent de energia solară.Peștera este mereu în pericol datotităposibilității contaminării ei prin forajesau captări a apelor subterane din zonă.

Peștera Piatra AltaruluiDescoperită în 1984 de către speolo-

gii de la Clubul de Speologie „Politeh-nica”, Piatra Altarului este consideratăcea mai frumoasa peșteră din Româniafiind situată pe teritoriul Parcului Natu-ral Apuseni, în Munţii Bihor - parte aMunţilor Apuseni.

Piatra Altarului a dispersat o atracțieextraordinară printre speologi. Pe Cris-tian Lascu , prietenul și „fratele” meu despeologie la inspirat să-i scrie povesteacunoscută acum în toată lumea. Iată-iemoția la una din descoperirile dinpeșteră: „Ne strecuram printr-un hornplin de argilă, încălecam câţiva bolovaniinstabili și deodată în faţa noastră sedeschide o priveliște neobișnuită: luminareflectorului face să strălucească o ploaiede baghete de sidef. Când ne apropiem, vocile noastre le fac să vibreze. Sunt fistu-lare cum nu am mai văzut nicăieri în peș-terile din România. Cu multe precauţii neapropiem și măsurăm una dintre ele: are2,50 m! Liniile albe despică întunericul,materializând cu severitate direcţia gravi-taţiei”. (Cristian Lascu, speolog, redactorșef la Național Geographic Romania).Remarcabilă este varietatea coloristică aformaţiunilor și dimensiunile impresi-onante ale unora dintre ele. Nufărul decalcit din Piatra Altarului a devenit unsimbol al protejării peșterilor în România.

Complexul Carstic TopolnițaPeștera Topolniţa este localizată în

partea centrală a Podișului Mehedinţi,nu departe de schitul cu același nume,între satele Marga și Cireșu, la 30 kmnord de orașul Drobeta Turnu Severin.Împreună cu Peștera Epuran, Peștera

Topolniţa formează un complex carsticcu o lungime de 25 de kilometri. Peșteraprezintă o deosebită importanţă mor-

fologică, mineralogică, biospeologică,peisagistică.

Prezintă un cavernament gigantic, cugalerii ce ating înălţimea de 70 de metri,dispuse pe trei nivele. Nivelul subfosiletalează o bogată gamă de forme deeroziune și coroziune, între care imen-se lapiezuri subterane și anastomoze,

marmite adânci, septe și pilieri. Cel mairemarcabil este nivelul fosil principal,care conţine unele dintre cele mai bogateși spectaculoase asociaţii de speleotome,considerate printre atracţiile clasice alepeșterilor din România: Pădurea deLumânări, Lacul de Cleștar, BazineleCadânelor. Sunt prezente formaţiuniimaculate de mondmilch și depuneri dearagonit și gips, precum și culcușuri de

Ursus spelaeus. În mai multe galerii seformează colonii de hibernare și nașterede câteva mii de exemplare din specii de

lilieci strict ocrotite.

Sistemul Humpleu, MunţiiBihor (nord-vestul României)Sistemul Humpleu este format din:

Peștera Mare din Valea Firei, AvenulPoieniţa, Peștera cu Apă din Valea Firei.Peștera Mare din Valea Firei constituieintrarea principală în Sistemul Hum-pleu. Descoperită în anul 1984 de cătrespeologi de la Clubul de Speologie „EmilRacoviţă”, Peștera Mare din Valea Fireieste situată pe teritoriul Parcului NaturalApuseni, Munţii Bihor.

Peștera adăpostește aproape toatetipurile de speleoteme și este caracterizatăde gigantism în ea fiind descoperite celemai mari cristale (megacristalele scaleno-edrice) din România (peste 1, 40 cm) șipeste 23 de săli de mari dimensiuni (SalaGiganţilor: 537/111/35 m, 2.000.000 m3)

Turismul speologic înRomânia și farmeculadâncurilor Lumea misterioasă a peșterilor și

de turismul în natură pun în mișcaremilioane de oameni de pe toate conti-nentele. Peșterile din România repre-zintă o atracţie pentru turiștii dinîntreaga lume prin spectaculozitateaparcursului, complexitatea explorări-lor și frumuseţii peisajului subteran.Turismul speologic se desfășoară înpeșteri turistice adică cele iluminate șiamenajate pentru toți și în cele speotu-ristice în care vizitatorii sunt echipațiîn speologi iar amenajările sunt doarpentru siguranță și temporare.

Din peșterile destinate turismului, înRomânia, 7 sunt la standarde moderne(Peștera Valea Cetății-Râșnov, Peștera cuCristale din mina Farcu, Peștera Meziad,Peștera Poarta lui Ionele, Peștera VadulCrișului, Peștera Scărișoara, PeșteraUrșilor), 3 sunt clasice, dar cu amenajăriperimate (peșterile Bolii, Ungurului,

Muierii), 12 cu amenajări improvizate(peșterile Polovragi, Cetațile Ponorului,Ialomiței, Dâmbovicioara, Veteranilor,

Comarnic, Huda lui Papară, Șugo, Lili-ecilor de la Bistrița, Cetățile Rădesei,Ghețarul Vârtop, Duțu), 11 pentru turismspeologic specializat (peșterile Vântului,Valea Cetății ruta B, Ciur Ponor, GhețarulVârtop, Humpleu, Craiului, Limanu,

Căput, Șura Mare, Hodobana, Limanu), 2pentru turism cultural și 1 pentru turismștiințific. Peșterile și carstul pot avea unrol important în dezvoltarea de destinațiituristice, integrându-se cu peisajul, cultu-ra și tradițiile locale.

Câteva rute de excepție merităîncercate de cei care doresc să p ătrundăfarmecul adâncurilor:

- De la Dunăre la Olt: peșterileVeterani, Muierii, Polovragi, Bistriței,Valea Cetății.

- Pesteri din Apuseni: peșterileScărișoara, Urșilor, Meziad, Cu Cris-tale din mina Farcu, Ungurului, VaduCrișului

- Traseul lui Traian : peșterile Poni-cova, Boli, Șura Mare, Cioclovina. Untraseu cu cetăți dacice, vestigii romane,peșteri și mănăstiri.

Peșterile constituie o lumemisterioasă și magică venitădin timpurile preistorice alepământului. Enigmatic șisensibil, universul peșteriloreste de o diversitate unicăprin modelarea geologică,cristalizarea mineralelor,fosile, izvoare, artă parietalăși prin bogata moștenirearheologică.

În cartea „Unde fugim de-acasă”,

Marin Sorescu spunea: „Globulpământesc văzut din interior îţi

dă un alt fior decât văzut din exterior.Sună pietrele pe unde treci, i ar de tavanatârnă lilieci (ca niște lămpi negre șichioare care fac bezna să aibă continu-are). Au rămas în urmă iarba și vântul,sub pământ e altfel pământul. E maiîndesat, mai adevărat. Parcă cel de afarăe numai fumul și putregaiul, aici e foculși jeregaiul. Toate lucrurile de acolosunt începute aici, de la elefanţii circu-lui și până la nedresatele furnici. Vul-

turul, care prin vârful cerului zboară,are sub pământ măcar o gheară. Măcarumbra care-l ţine e pământească, ea-lface printre stele să nu se risipească”.

Inspirat de aceste rânduri, gân-dul mă face să-mi închipui povesteanașterii peșterilor ca pe o dragoste întrepământ și apă. Apa a dizolvat calcarulmilioane și milioane de ani, împlinin-du-l cu frumuseți neînchipuite omului,întruchipate în magia pe șterilor. Poatene mirăm de ce ele nu sunt la lumină!E normal să fie așa, pentru că geloziasoarelui față de apă le-ar putea distruge.

Oamenii care reușesc să intre înlumea peșterilor sunt pe loc fascinațiprin magia indusă de dragostea miste-rioasă devenind parte a creației naturiiminerale.

Cronicile din adâncuri Cândva în preistorie, să tot fie de

atunci 63.000 de ani, omul și-a lăsaturma în câteva peșteri din MunțiiApuseni. Pietrificate în podeauaPeșterii Ghețarul de la Vârtop, din„Sala pașilor”, urmele omului preistoricne dă un semn al primelor aventurisubpământe umane. Atracția oame-nilor preistorici pentru peșteri ne estetransmisă până azi prin manifestărileartistice lăsate pe pereții peșterilor.Adevărate muzee subterane, ele neaduc aproape de privire și de închipuirelumi demult apuse. Pereții modelați deapă au suprafeţele unduite trasate încărbune, sau oxizi, în forme ce te fac să

regăsești ființe dispărute de pe pământ:mamuți, rinoceri, urși, lei, pantere,bizoni, cai pătați, sau altele pe care încăne este greu să le descifrăm.

Unul din multe alte muzee de acestfel este peștera Chauvet-Pont d’Arc, dinArdèche, Franţa, o capodoperă de emoțieartistică comunicată de om prin arta

parietală. Ea are o replică în România:Peștera Coliboaia din Munții Apuseni.Una din galeriile peșterii adăposteștepicturi negre, printre care un bizon, un

cal, o posibilă felină, unul sau două cape-te de urs și doi rinoceri. Descoperirea afost făcută de Tudor Rus, Mihai Besesek,Valentin Alexandru Radu, Roxana LauraŢociu și Marius Kenesz în 29 septembrie2009, fiind completată de Viorel Lascuîn 2010. Specialiștii în artă parietalăai echipei (Jean Clottes, Bernard Gély,Călin Ghemiș) au încadrat desenele într-o „perioadă antică a artei parietale” fiinddatate cu aproximativ 36.000 de ani înurmă. Datarea s-a făcut prin radiocarbonla Laboratoire des Sciences du Climat et

de l’Environnement la Gif-sur-Yvette(Franţa) de către Hélène Valladas.

Cândva, tatăl meu îmi deschideaPorțile Bihorului cu lampa-i de miner,trezindu-mi scânteia încastrată demoștenirea preistorică, fărâmă dinprofunda iubire a apei și calcarului. Așaam ajuns să caut în străfunduri mesajelelăsate peste timpuri de creatori, găsindperfecțiuni nenchipuite în lumea reală,întruchipate în cristale, peisaje, vietățiși, poate cel mai emoționant, un căluțdesenat într-o firidă a peșterii Coliboaia

Peșteri de top din RomâniaCalcarul ocupă o mică parte din teri-

toriul României (5.500 km2, adică 2,3%),dar este foarte bogat în peșteri, multefiind celebre pentru patrimoniul lormineralogic, geologic, hidrologic, pale-ontologic, biospeologic, sau arheologic.

Primele preocupări pe teritoriulactual al României privind cunoaștereapeșterilor cu scop explorativ și știinţificdatează încă de la începutul secolului alXVIII-lea. In 1907, cercetătorul EmilRacoviță întemeiază biospeologia, oștiință nouă pentru omenire, iar în 1920întemeiază Institutul de Speologie dinCluj. Cercetările intreprinse de Racovițăaveau cu precădere un caracter biospeo-logic, iar informaţiile au fost publicate îndouă volume apărute la Paris sub titlul„Ennumeration des grottes visitées”.

Pe 28 mai 1994, la inițiativa luiViorel Lascu, a fost înfiinţată FederaţiaRomână de Speologie. Speologii aufăcut posibilă descoperirea, explora-rea și adesea cercetarea știinţifică apeste 12.000 de peșteri. Peșterile suntinventariate într-un sistem unic sioriginal denumit Cadastrul peșterilordin România, formând o importantăbază de date, găzduită de Institutul deSpeologie „Emi l Racoviţă”, în p artene-riat cu Federaţia Română de Spe ologie.

Pagină relizată de:Viorel LASCU,

speolog şi explorator, fondator al Federaţiei Române de Speologie

Magica lume a peșterilordin România

Tezaurul subteran al peşterilor-rezervaţii ştiinţifice

pşa Buhu

pşa vaa Cţ

Aago îşa Cu poo

şa tooţa

msa şiaocoaa



Locurile în care ne-am născut, am copilărit sau pe care am avut noroculsă pășim pot ascunde bogăţii nebănuite. Pot fi adevărate comori. Depinde denoi cu ce ochi le vom privi, cât de mult vom întinde mâna pentru a le salva!

Maria Mocanu, Lidia Codreanca și Gheorghe Budeanu sunt cei care ne-aupovestit despre frumuseţea locului de baștină. Suntem siguri că fiecare dintredvs. ar avea ce spune, ar avea ce remarca despre împrejurimile natale. Văîndemn să ne scrieţi, iar mesajele dvs. vor ajunge în următoarea ediţie, precumși pe masa autorităţilor, pentru ca locuril e deosebite care vă înconjoară să fieprotejate, spre bucuria și beneficiul generaţiilor viitoare.

Aici Prutul seîmbrăţişează cu Dunărea Maria Mocanu,

interpretăMie mi se pare

că anume satul meueste un monumental naturii – Giurgi-ulești. Aici Prutul

se varsă în Dunăre. Dacă nu aţi trecutpe aici vreo dată, închipuiţi-vă doarși în aceeași clipă o să vă minunaţi.E ceva formidabil. De la casa meapărintească până la Prut sunt doar

vreo trei sute de metri.Dincolo e Galaţiul, luminile căruia

întotdeauna le-am admirat noaptea.De multe ori am comunicat cu

ciobanii români de dincolo de Prut:

„Au-u-u-u! Cum te c heamă?!”. Cândei ne răspundeau, noi ne bucuram că

vorbim aceeași limbă.Pe vale, erau și niște stâne cu oi,

sunetul tălăngilor cărora îmi maicântă și azi în memorie. O tainicăfeerie era și lunca Prutului, unde râulse revarsă în Dunăre. Acum, graniţa

a fost ridicată și zonele celea nu maisunt protejate, lumea a intervenit gro-solan, a tăiat sălciile copilăriei mele.Spre bucuria mea, zilele trecute, veni-tă la Giurgiulești, am văzut pe acolocâteva raţe sălbatice și două lebede...

Pescarii din Giurgiulești prindeaupește în Prut, chiar și în Delta Dună-rii, unde acum este un fel de port, cu

vapor care mergea spre Istanbul.E locul unde noi avem ieșire la

mare!

Din Hrubele lui Cotoleispre Dealul Stelei

Gheorghe Budeanu, ziarist

Fiecare dintremeleagurile noastreare locurile sale deo-sebit de frumoase.Unii se mândresc cu

Lunca Prutului, alţii – cu Saharna,unii - cu Plaiul Fagului, alţii – curâușorul Dragiștea, câţiva – cu DealulBălăneștilor, mai toţi – cu OrheiulVeci. Dar pentru mine, probabil cași pentru fiecare dintre noi, cele mai

frumoase... monumente naturale,în faţa cărora mă rog lui Dumnezeusă le păstreze, sunt locurile carecontinuă să mă lumineze din aniicopilăriei mele: Dealul Stelei, PoianaÎntâlnirii, Izvorul Zamfirei, Hrubele

lui Cotolei... Toate acestea le găseștiîn jurul satului Dolna din preajmaVărzăreștilor nisporeneni.

De pe Dealul Stelei îţi pare că poţiatinge cerul cu mâna. Aici parcă aista pe cupola unei imense biserici șiprivești localitatea din vale ca pe oimagine de poveste. Vrei să adormiîn iarbă și să-l visezi pe Hristos, iarcând te vei trezi numaidecât vei găsifragi răscopţi și mult prea mirositori,iar în pădurea din apropiere: ure-chiuși, drehliţă, ciuperci – depindede anotimp.

La Izvorul Zamfirei, în linișteapădurii, îţi vei potoli setea cu cea maigustoasă apă adunată pe sub rădăcinilefagilor. Cândva, a scos acest izvor încalea trecătorilor blajinul dolnean

moș Grigore Pârău, ca apoi creatoriide legende din timpul sovietic să pre-supună că aici s-au văzut pentru primadată poetul rebel Alexandr Pușkin șifrumoasa Zamfira, cea pe care Pușkino va înveșnici în poemul „Ţiganii”.

Apoi vei trece peste cărarea ce ducespre Iurceni, ca să ajungi la PoainaÎntâlnirii locul unde conform acele-

eași legende, îndrăgostiţii AleksandrPușkin și ţiganca Zamfira se înţele-geau între ei cu privirile aprinse dedragoste. Frumoasă poiana, și dulceaici liniștea pădurii... Din păcate,însă, tot mai des tăbărăsc spirite

barbare din localităţile apropiate șidistrug toată această frumuseţe...Hrubele lui Cotolei nu mai știu

dacă se păstrează. Departe-departe desat, aproape de Pădurea Bălanei, într-un gheb de deal spre Ciorești, existaucâteva hrube despre care se spunea căau fost săpate de turci, care au ascunsacolo comori de aur în vremurile cânderau fugăriţi de ostașii lui Ștefan celMare. Noi, mici fiind, furam de acasălumânări și fugeam spre Bălana. Zileîntregi căutam pe sub pământ acelecomori. Nu știu dacă le-o mai fi găsitcineva, dar mie mi-au rămas dreptcomori de aur anume acele amintirifrumoase...

La cele trei dealuri înalte

LidiaCODREANCA, prozator

Vă rog să măînțelegeți că nos-talgia după satulmeu de baștină,

Sinești din raionul Ungheni,ține doar de anii copilăriei și

ai adolescenței petrecuți acolo.Rămași acolo departe. Ei păstreazăsublimul, poezia baștinei. Azi numai e aproape nimic din ceea ce afost odată. S-au trecut oamenii cucare am crescut, au plecat bunicii

și părinții în poveste, făcând-o șimai frumoasă. Păstrez în memo-rie anume satul acela patriarhal ,situat departe de căile de acces,de civilizație. Înconjurat de treidealuri foarte înalte, cu pădu-rea peste dealul dinspre amiază.Anume dealurile îl făceau deo-sebit de atrăgător, era încântătorprin relieful său. Acolo veneauuneori echipe de cineaști și filmausecvențe de film. De acolo a ieșitîn lume sufletul încărcat de culorial artiștilor plastici Mihai Țăruș șiCezara Kolesnik. Ea, copila mea,a descoperit în satul bunicilor săifrumusețile naturii și ale vieții dela țară, servindu-i adesea dreptsursă de inspirație.

Azi, cu regret, satul vechi a reușitsă-și păstreze intact doar numele.Restul nu a fost cu putință. Dupăalunecările de teren satul și-a schim-bat vatra. Oamenii l-au părăsit. Ceirămași se descurcă destul de greu.Nici nu știu ce aș putea să le sugerezpentru a reuși să păstreze ceea ce mi-afost atât de drag

Întinde mâna pentru a le salva

Rezervaţia peisagistică „La 33 de vaduri” (184 ha) este situată la nord-estulţării și reprezintă poarta de intrare a Nistrului în R. Moldova. Locurile suntde un pitoresc impresionant și sunt protejate prin Legea privind fondul ariilornaturale protejate de stat din 25.02.1998. Pe teritoriul rezervaţiei se află douămonumente paleontologice – Râpa rocilor și Râpa lui Carp, unde pot fi văzuţifosforiţi în formă de ghiulele, iar râuleţul Chisărău formează aici 33 de praguriși cascade – de unde vine și denumitrea locului.

„Carpaţii Moldovei” pot fi văzuţiîn Rezervaţia peisagistică „Ţâpova”(306 ha), situată în bazinul Nistruluide Mijloc. Văile abrupte și adânci,râuleţul gălăgios care formează unlanţ de cascade spectaculoase, lasăimpresia că te găsești într-o regiunemontană. Fluviul Nistru conferă multfarmec landșaftului de la Ţâpova, încare a fost săpată una din cele mai vechi mănăstiri rupestre din Basa-rabia. Rezervaţia protejată de statgăzduiește mai multe specii de planterare incluse în Cartea Roșie.

Aceste monumente alenaturii au fost prezentate

în cadrul colecţie i NATURA – „12 monumen-te ale naturii”, realizatăde Mişcarea Ecologistă

din Moldova.

Monumente ale naturii: să le cunoaştem, să le protejăm

nasaca, rzaţa sagsc „la 33 d adu” msa us Ţâoa

nsu a Ţâoa Cascad a Ţâoa

natura august 2014 final

Documents