nastratin_nr_10
DESCRIPTION
pamflet, caricatura, umor, calambur, epigrama, haz, brandTRANSCRIPT
Anul 1 Numarul 10
8-14august2011
Era pela-nceputullui august1981 si, chiardaca Polio-tul de la ma-na lui Nas-tratin (peatunci – ta-nar locote-nent) arata8:00, in mi-
cul oras de campie erau deja 23 degrade la umbra. Dupa un dus „sco-tian“, numai cu partea de „rece“(centrala de bloc era in revizie inluna mai sus pomenita, se stie) sirasul in graba, Nastratin se grabispre sediul orasenesc al Militiei.Cafeaua urma s-o faca Nea Gica,plutonierul adjutant. La usa sediuluiil astepta Misu Carnu, baiat bun,harnic, dar vesnic „insetat“. Ajunsaici, trebuie sa va zic: unu, ca, prinpartea locului, tot sexul masculin, dela fasa la barba alba, avea porecle, si- doi, pentru cei maturi nu trecea zisa nu rada o haraspinca (cititi: tuica,vodca, secarica), vin sau bere. Altfel,o zi de pauza ii prostea si apoiduceau paharul la ureche. Obiceipastrat si azi. Cum il vazu pe locote-nentul Nastratin, dupa un „Traiti!“scurt, incepu sa-i povesteasca, intaipe hol, apoi in biroul acestuia, ce-apatit seara trecuta. „Ies de la muncapa la 5 si-n drum spre casa ma vad(intamplator, sefu’!) cu Titi Fierbe-Bat si cu Gogoasa. Ii stiti, sefu’“…„Intamplator pe dracu’... Erati vor-biti sa iesiti la bautura“… gandiNastratin.
„Luasem banii pa concediu si-oprima si zic - hai sa-i onorez. Amintrat la Cateaua Lesinata si -i zic lu’Ovidica Dinti-da-Fier, ca el era daserviciu, sa-nceapa, mai vals, cu treisute da pruna si cate patru mici cuardei iute. P’orma iar tuica si apoivin la ture. Pa la 11, cred, am facutplata. O cam arsesem, da’ Titi maicomanda o tura da vin si Gogoasa -una s-am plecat…“ „Pe la ce ora?“„Sa tot fi fost 12.“ „Si-acu de ce nu
esti, ma, la munca? De la Militie nucapeti invoire“... „Sefu’, dimineata la6, cand m-am trezit, nu mai aveamin buzunar decaat 10 lei... Noroc canevasta-mea inca dormea si-amtaiat-o repede-ncoa’…“ „Asa, ma,Misule, fa si poezii la prima ora.“Misu era prea mahmur ca sa priceapa. „Cati bani ai avut cand aiplecat de la munca si cat ai cheltu-it?“ „Pai, 1200 pa concediu si 400prima...“ „La Cateaua sa fi lasat fo’300 da lei... Dom’ locotenent, io cre’ca Titi si Gogoasa m-a facut! Eraumai pa’ picioare dacat mine si ei m-au dus pana-n fata blocului...“ Nuera o noutate in micul oras ca „ono-ratii“ sa-si buzunareasca binefaca-torul.
„Nea Gica, du-l in birou lamatale, sa-si scrie declaratia, si te-ntorci la mine!“ Adjutantul se execu-ta. „Acum, atentie la ce-ti spun: ieicataraga (asta era Dacia 1300 decoloarea untului de la vremea aia,
adica alb stralucitor) si ii aducirepede pe Titi FierbeBat si MituGogoasa. Ii bagi in biroul meu, iiasezi pe astea doua scaune si pleci.Eu am sa ma ascund in lada de subacvariu, pentru ca sub birou or sa-mi vada picioarele. Nu se poate sanu vorbeasca intre ei ceva despretarasenia de-aseara. Leg eu cevadate si p’orma-i sparg! Bre, da’ nuuita: nu-i lasi mai mult de treiminute, hai, patru, ca-ntepenesc inlada aia…“ „Inteles, sefu’!“ La usa seintoarse si zise mieros: „Dom locote-nent, nu va lasa sefii ai mari multtimp in orasu’ asta si-or sa va ia lajudet!“ „Lasa vrajeala, Nea Gica, sifugi!“
Iar trebuie sa va mai dau nistelamuriri: unu - in biroul locotenen-tului Nastratin se aflau doua fisetemetalice de culoare gri, o masa-birou cu patru sertare de culoaremaro-incert, pe coltul careia statearusinata o masina de scris de pe vre-mea lui Tata Mare si care nu maiputea bate decit 20 de litere, treiscaune desperecheate din lemn, uncuier-pom si-un dulap de aceeasiculoare ca si masa, asa incat acvari-ul asezat pe lada neagra, cu fundulinspre interiorul incaperii, pareaacolo tot atat de potrivit ca un pianintr-o otelarie. Continea trei scalari,doi pestisori aurii, niste plante verzisi apa. Doi - locotenentul Nastratinavea si el doua porecle: sefii sicolegii ii ziceau Aschiuta, iar hotii(intre ei) Nevastuica. Cataraga seauzi in parcare dupa treizeci deminute. Totul a curs ata, conformplanului. Nea Gica ii parca pe cei doiin biroul in care, sub acvariu, locote-nentul de-abia respira in lada stram-ta, cat era el de Aschiuta (pe vremeaaceea). Gogoasa semana cu Hulk,numai ca nu era verde, ci rosu, iarTiti FierbeBat jurai ca e John Hurtcu o voce care mesteca nisip inromana, nu in engleza. Telespecta-torii „Filmul sau Viata?“ ma intelegmai bine... Amandoi respirau pegura, nas si prin toti porii alcooluluidin noaptea trecuta. Nu trecu unminut si locotenentul auzi catevasoapte gafaite ale lui Gogoasa: „Ma,tu… la closet?“ Apoi nimic. Decatrespiratia lui Gogoasa. Inca trei mi-
nute de chin pentru toti, usa biro-ului se deschise si adjutantulordona: „Ia asteptati, ma, pa culoar,ca dom locotenent e la sefu. Va chemio imediat.“ Locotenentul se extrasecu tirbusonul din lada isi trase sufle-tul si grai: „Nea Gica, ia cataraga sida fuga la Ovidica Dinti-de-Fieracasa, il iei in izmene, sa deschidacrasma si verifici amanuntit WC-urile, chiuvetele, rezervoarele deapa. Cred ca acolo au lasat banii! Sibaga-i p’aia doi.“ „Am zburat!“
Apar cei doi si, fara introducere, iilua tare: „Scoateti banii repede, ca in-fundati puscaria!“ Titi paru ca atuncise trezise din somn, iar Mitu cascaniste ochi cat doua farfurii si puse ceamai inteligenta intrebare ce-i trecuprin cap: „Care bani, sefu?!“ „Ai luiMisu Carnu’. Ati fost aseara impre-una. Si nu va faceti ca ploua, ca stiu siunde i-ati ascuns.“ Timpul treceagreu pentru toti. Si pentru Misu, care,cu declaratia aproape terminata, se
gandea ce-o sa pateasca de la Maria,nevasta-sa. Apare, lac de sudoare, siadjutantul. Urmeaza miscarea detrupe fireasca, cu cei doi inapoi pehol. „Ia spune, Nea Gica, ce-ai gasit?“„Nimic, sefu! Am cautat peste tot...Nimic!“ „Si dupa scaunele de la WC?“„Care, sefu’, ca-s veceuri turcesti!Unde era sa bag mana, in gaura?!“Locotenentul statu pe ganduri unmoment, apoi: „Nea Gica, adu-i pecei doi!“ Mitu si Titi intrara si maiflescaiti ca inainte. „Ia ziceti, ma, si cuclosetul cum a fost?...“ Pana le-a picatfisa, au trecut vreo 10 secunde.Primul care s-a luminat a fost Titi:„Pai, sefu’, m-a intrebat Gogoasa,cand eram singuri in birou: „Ma, tuce zici, mi-o da asta voie sa ma duc lacloset, ca ma taie o pisare… Da’ s-adus dupa aia, cat eram pe hol!“
Nastratin ii dadu pe toti afaradin birou. Ramas singur, gandi pro-fund. Un mic Sherlock Holmesstand pe coltul biroului, cel opusmasinii de scris. Intre dinti nu tineao pipa fumeganda, ci un pix cu pasta„Flaro“, pe care, dupa cateva minu-te, il inlocui cu un „Snagov“ cu filtru.Si, tocmai in acel moment, se auziun ciocanit destul de indraznet inusa biroului. Era Maria, nevasta luiMisu. Oras mic, femei agere, copii invacanta. Aflase tot. „Dom locote-nent, azi-noapte a venit matol, ca deobicei. Da’ mai tarziu. Io l-am auzitcand a intrat, da’ m-am facut cadorm. S-a trantit pe recamier in su-fragerie, imbracat, incaltat si culumina aprinsa. Cand m-am dat jos,s-o sting, el deja sforaia. Din buzu-nar ii ieseau banii, ca foile de varza -hartii de-o suta. I-am ascuns, ca beaca porcu’ in fiecare seara si intr-osaptamana i-ar fi terminat.“ „Catibani erau?“ „Treispe sute.“ „Numarcu ghinion...“ Apoi, catre Nea Gica:„Trimite-i pe toti la treburile lor. Cazinchis.“ In primavara anului urma-tor, locotenentul Nastratin a fostavansat in grad si mutat la judet. Aajuns unul din cei mai buni ofiterioperativi. La serviciul economic.
Adrian Maracineanu
Cu totul si cu totul intamplator, intr-o zioarecare, sotul veni acasa cu doua ore maidevreme ca de obicei. Deschizand usa, el osurprinse pe sotia sa cu un barbat. Dupaspaima lor supraomeneasca, dupa chipurilelor ravasite si congestionate, dupa totala lorlipsa de vesminte, sotul deduse pe loc ca eravorba de un adulter. De aceea, primul luiimpuls fu unul de agresiune: lua un cutit din
bucatarie si se repezi asupra infamei perechi.Dar nu apuca sa loveasca, deoarece amantulracni cu o voce neverosimil de ragusita:
- Domnule, nu da!Sotul se opri cu cutitul in aer, uimit.- Ce inseamna „nu da“? se interesa el.- Adica nu lovi, se explica amantul. Nu este
ceea ce iti inchipui dumneata. La mijloc e unsentiment. Eu o iubesc pe dansa.
Sotul fu surprins si derutat. Lasa cutituljos. Vestea ce i se dadea era din cale-afara:tipul o iubea pe sotia sa!
- O iubiti de-adevaratelea? insista el.- De-adevaratelea, preciza amantul. Si
doresc sa ma casatoresc cu ea.
Sotul se prabusi pe primul scaun, iar cuti-tul ii cazu pe parchet. „Ei, fir-ar sa fie, gandi el,mi se marita sotia! Ziua asta trebuie s-o tinminte.“
- In acest sens, continua amantul, stapanpe glasul sau, va trebui sa stam de vorba. Ca dela barbat la barbat.
- De acord, zise sotul, dar pune ceva pedumneata, macar un pantalon, ca s-avem con-ditii egale.
Amantul isi trase un pantalon si o camasa,iar sotia sotului si amanta amantului isi arun-ca pe umeri un halat de baie. Cei trei seasezara in jurul unei mese rotunde. Sotiaaprinse o tigara, amantul aprinse o tigara,sotul de asemenea.
- Va ascult, zise acesta din urma, facandtoate eforturile pentru a-si pastra demnitatea.Deci va iubiti si vreti sa va casatoriti.
- Da, spuse amantul. Sper ca acum, dupace ati descoperit aceasta realitate, nu ne vetipune piedici si nu ne veti sicana.
- Draga, zise sotia catre amant, dansul nueste cine iti inchipui tu. E un om de onoare.
Acest gest al sotiei il impresiona vizibil pesot. De mult nu mai auzise un cuvant atat debun din partea ei.
- Fiti fara grija, n-am sa va sicanez. Dinmoment ce va iubiti, nu am nimic sa vareprosez. Sentimentul dragostei imi provoacaintotdeauna respect. Va urez sa fiti fericiti.
- Multumim, raspunse amantul in numelesau si al fiintei alaturate. Dar, desi ma jenezoarecum, sunt obligat sa va anunt ca eu nu amo locuinta corespunzatoare. Apartamentul neva ramane noua.
- Tot?! intreba sotul, ragusind el de dataasta.
- Pai nu sunt decat doua camere pe hol.- Dar voi nu sunteti decat doua persoane!- Dar cat ai stat dumneata aici, cate per-
soane ati fost? Tot doua.- In plus, noi vrem sa avem copii, interveni
sotia.- Bine, zise sotul, ma mut, o sa-mi iau o
camera mobilata. Dar masina ramane a mea.- Ce marca aveti? se interesa amantul.- Dacia 1100. Cinzeci de mii la bord.- Imi pare rau pentru dumneata, zise
adversarul frans, dar va trebui sa ne lasi simasina.
Sotul se ridica manios. Nu, zau, era preade tot.
- Si masina?! urla el.- Draga mea, zise amantul, calm, fa-ne
cate o cafea.Femeia intelese ca barbatii vor sa ramana
singuri si pleca in bucatarie.- Domnule, zise amantul apoi, sa discutam
deschis. Cunosti ce varsta are sotia dumitale?- Treizeci si opt.- Si jumatate. Raspunde-mi sincer: cine ti-
o mai ia la varsta asta, fara o inzestrare mate-riala corespunzatoare, adica fara casa si faramasina?
Sotul tacu, iar amantul puncta inca o data:- Asa ca zi mersi.Sotia veni cu doua cafele: una pentru ea si
alta pentru amant. Il privi lung pe sot, dupacare ii spuse razand oarecum parsiv, ca pe vre-mea cand o cunoscuse el, cu nouasprezece aniin urma, in autobuzul 31:
- Poate te grabesti, iar noi te retinem.Sotul se ridica.- Atunci, zise el, o sa mai trec eu alta data,
ca sa discutam amanuntele necesare.- Cand doresti, zise amantul, ca nu ne der-
anjezi. Dar lasa-ne tigarile, ca ni s-au termi-nat.
Sotul lasa pachetul de tigari si o zbughi peusa.
Ajungand in strada, el isi ridica mainile siprivirea spre cer si urla ca scos din minti:
- Sunt liber! Sunt liber! Sunt liber!Lumea il privea uimita.- Sunt liber! Sunt liber! Sunt liber! urla el
si alerga pe trotuare, turbat de fericire.Cum tocmai atunci trecea pe strada o
masina a Salvarii, cativa cetateni binevoitoripusera mana de la mana si-l imobilizara cuforta, in timp ce de sus, de la balcon, sotia siamantul priveau scena cu o nerusinatanepasare.
Ion Baiesu
Liber
UNUI ORAS PRAHOVEANAcest oras numit BaicoiRimeaza c-un cuvant de soi,Ce-n lupta noastra cea mai dragaParticipa, dar nu se baga.
VECINULTi-e drag vecinul de acasa,Ca niciodata nu te lasa,Dar pe vecina o adori,Ca te-a lasat de-atatea ori…
MEDICUL VETERINARSi dansul e un doctor mare,Dar, cand greseste tratamentul,
Recurge la sacrificareSi isi mananca pacientul.
RASPLATA MEDIOCRITATIIEl nu e prost, dar nici destept,Plecat de spate-n functii suieSi doar o data a fost drept:Atunci cand l-au facut statuie.
REVELATIAVorbea cam mult si fara rost,Dar omul s-a mai luminatCand a-nteles ca e un prostSi-abia atunci s-a desteptat.
ELIS RAPEANUELIS RAPEANU
- Alo!- Da.
- Vino pana la noi!- De ce?
- Nu mai merge imprimanta!- Ce nu face?- Nu mai are curent!
- Cum?!- Da, nu mai are curent!- Cum ati observat ca nu are
curent?- Imi apare pe calculator…- Ce??!!- Imi apare pe calculatormesajul: „current printer is
unavailable“!
Dascalul: Ceva din Botanica, Costica. Sa-mispui ce crezi: care planta e periculoasa pentruviata omeneasca?
Costica: Canepa.Dascalul: Cum, magarusule, pentru ce ca-
nepa?Costica: Pentru ca din ea se face funia cu
care se stranguleaza oamenii.
***Dascalul: Ceva din stiintele sanitare, Costica.
Spune-mi ce ai face tu, gasind iarna in drum unom inghetat?
Costica: L-as freca numaidecat cu zapada.Dascalul: Foarte bine, Costica, dar cum l-ai
freca daca l-ai gasi vara, cand nu e zapada?
Costica: N-am nici o idee.Dascalul: Nici eu.
***Dascalul: Spune-mi,
Costica: ce ai face tu daca,mergand cu mama-ta laun targ mare de tara, airamanea de dansa prinmultimea targasilor?
Costica: As intreba pefiecare daca nu a vazut pemama?
Dascalul: Si cum aiintreba?
Costica: Daca nu a vazuto muiere fara copil langa ea?
***Dascalul: Spune-mi, Costica, ce
crezi: care e cel mai ostenitor lucru?Costica: Acela, dupa care muncitorul,mai ales vara, prin caldurile mari,
doreste o odihna mai indelungata laumbra racoritoare.
Dascalul: Dupa munca decamp, ori dupa munca spiritu-
ala?Costica: Dupa o paruiala
in birt.Dascalul: Esti nebun?
Cum se poate?Costica: De pilda, tata,
dupa fiecare paruiala inbirt, sta la racoare cate optzile.
„Vulturul Ardelean“(Oradea),
nr. 5, 1 martie 1939
TestamentOmul are doua picioare si doua convingeri:
una pentru zilele cand totul merge bine, alta pen-tru zilele cand totul merge prost. Aceasta din urmase numeste religie. Omul este un vertebrat: are unsuflet nemuritor, precum si o patrie, care sa-i
inchida gura. Pe de alta parte, omul este o fiinta care bate, canta prostsi-si lasa cainele sa latre. Uneori e si linistit – dar numai cand e mort.
Kurt Tucholsky
M-am gandit sa scriu despre…nimic. Am crezut ca sunt original. Vezide treaba! Mi-am dat seama ca nu-ichiar asa. Nu poti sa scrii despre nimiccand ai tu chef. Cineva are postat pesite un articol intitulat „Cum sa scriemelaborat despre nimic“. Altii sunt chiarei subiectul in cauza: gasim un text cutitlul: „M.B. sau cum sa scrii despre
nimic?”. Avem si varianta „Azi scriu despre… nimic“ sauchiar blogul „desprenimic“. Continuam cu un „Articoldespre nimic… sau despre orice” (macar asta pare mai opti-mist!), dar si cu o „Postare despre nimic“ sau simplu „Un
articol despre nimic”. Iata si ceva mai alambicat: „MisiuneImposibila (in) 1… articol (interactiv) despre nimic”. Pe unsite gasesc „Sa vorbim despre nimic...“, in care autoriiamintesc de un serial celebru de comedie, „Seinfeld” senumeste, serial in care protagonistii se lupta sa castige audi-entele cu un serial, evident, despre nimic. In fine, daca maicauti gasesti „Pe scurt despre... nimic“ si inca un blog numit„cate-ceva-despre-nimic“. Acum, eu, si daca as vrea sa scriu,nu mai am cum. Cand nu mai poti sa scrii despre nimic, cemai ramane? Sa nu mai vrei sa scrii niciodata nimic desprenimic… Na, ca m-au zapacit!!!
Horatiu Serb
Motto: „Cateodata sunt atat de destept, ca nici chiar eu nu inteleg ce am spus.”(Oscar Wilde)
S-a insurat boierul Fica,
Mosier din Dragasani,
Cu o fata tinerica
De vreo douazeci de ani.
Dupa ce au trecut prin vraja
Dulce a lunilor de miere,
Petrecute in seri de doruri
Voluptate si placere,
Fica si-a luat sotia
Sa-i arate, cum va spui,
Moara, vitele mosia,
Tot ce are-n curtea lui.
Cum ajunsera la grajduri,
Unde caii se adapa,
Tocma-atuncea armasarul
Facea dragoste c-o iapa.
Mai spre deal, un taur tanar
Si-a gasit si el de joaca
Si se infigea prozaic
Intr-o dolofana vaca.
Si spre vale, in iarba verde,
Avand martora o ieduta,
Tapul isi vedea de treaba
Cu o gingasa caprita.
Pana si cainii de la curte,
Zambilica si Grivei,
Cam intorsi unul spre altul
Faceau dragoste si ei.
Ingrozita de ce vede,
Ea ii spune rusinoasa:
„E dezgustator aicea -
Tot mai bine e acasa!“
Cand sa urce pe veranda,
Au vazut, ca intr-un pastel,
Cum o gainuse tandra
Zbenguia cu-n cocosel.
Ciripeau voiosi si sprinteni,
Saltareti pe tot meleagul,
Si se tot pupau in ciocuri,
Ca-ti era mai mare dragul.
„Uite, astia-mi plac“, spuse
Ea cu glasul ingeresc.
„Uite, ce frumos se joaca
Si ce splendid se iubesc!“
„Da, iti place?“ intreaba Fica.
„Bine, puico, ma supui!“
Si-a chemat la el degraba
Pe Bogdan, vataful lui.
„Uite, draga vatasele,
De azi incolo ce sa faci:
Priponesti toti armasarii
Pui opreliste la vaci.
Opresti orice mamifere,
Ca sa nu aiba cu masculii
Nici un fel de apropiere.
Nu vreau, scumpa-mi nevestica
Cum e inocenta ea
Si timida si subtila
Sa mai vada asa ceva!
Nimeni nu mai are voie
Ca sa-si mai faca aicea felul
Fiinca aicea-n curte iubeste
Numai eu si cocoselul!“
Ordinul e sfant. Si nimeni
Nu crancneste un cuvant;
Dac-a poruncit boierul -
Gata! Ordinul e sfant.
Dar, intr-o noapte violenta,
Cand nici nu s-a asteptat,
A intrat Bogdan vataful,
Foarte emotionat.
E cam galben si ciudate-s
Ale lui cautaturi:
„Coane Fica, coane Fica
A intrat scroafa-n calduri.
Ce ne facem?“ - mai intreaba,
Plin de spaima, vataselul.
„Cine potoleste scroafa –
Dumneata sau cocoselul?!“
Ion Pribeagu
COCOSELCOCOSELULUL
Costica la scoala
Profesorul: Ca-z onorat domnulinspectore va binevoi doara unmomant sa asculte aplicatiuneametoaghii intuitive.
Inspectorul se asaza, scoa-te carnetul si condeiul si as-culta.
Profesorul: Ma! prosto-vane! tu ala ghe colo... Spune-ne tu doara: ce iaste fiinta si ceiaste lucru, ma?
Elevul: Lucrul, dom’le, estecare nu misca, si fiinta pentruca misca!
Profesorul: No! dar or-nicul meu... prostule! fiinta-iori lucru?
Elevul: E lucru, dom’le!Profesorul: Ca’z doar
misca, ma! auzi-l! (baga cea-sul in urechea elevului).
Elevul (ferindu-se): Da,dar daca nu-l intoarcem, numisca.
Profesorul (satisfacut):Bravo! (catra domnul inspec-tor:) S-apoi doar asta-i ghintrecei meghiocri... Bine! (Elevultrece la loc.) Tu, ma! alalantghe langa el... Cake picioareare boul, ma?
Elevul: Patru, dom’le!Profesorul (vesel): Ei, pe
dracu! ca-z doar n-o sa aibasapke!... si ce e boul cu patrupicioare? lucru ori fiinta? Ha?
Elevul: Fiinta, dom’le!Profesorul: Dar masa fiinta-i?Elevul: E lucru, dom’le!Profesorul: No! ca-z n-are si ea
patru?Elevul: Da, dar nu se misca,
dom’le!Profesorul (si mai vesel): Ei! pe
dracu! sa se miste... poake doar cacu spirikismus!
Inspectorul (tuseste tare sicauta sa schimbe vorba): Ma rog,cum il cheama pe elevul acesta?
Profesorul: Anibal Ioanescu.Inspectorul: Raspunde bine.Profesorul (cu siguranta): Ca-z
asta-i ghintre ceibunisori!...No! la
gheografieacuma... Ma! tu ghe colo... Spune-netu doara toake stakele Europei.
Elevul: Franta, dom’le.Profesorul: Frantiia, bine!Elevul: Anglia, dom’le.Profesorul: Iaste!Elevul: Germania, dom’le.Profesorul: Ghermania.Elevul (se porneste repede. -
Profesorul da din cap afirmativ lafiece nume de stat cu satisfactie sicu mandrie): Elvetia, Rusia, Suedia,Italia, Belgia, Olanda, Turcia, Bulga-ria, Romania, Serbia, Muntenegru siGrecia... dom’le!
Profesorul (incruntandu-se): Siapoi mai care, ma?
Elevul: Atatea, dom’le!Profesorul (incepand
sa scrasneasca): DarSpania, ma?
Elevul (intimi-dat): Si... Spania,dom’le!
Profesorul (maiaspru): Dar Spania,unghe-i Spania?
Elevul: ...?!P r o f e s o r u l
( m a g i s t r a l ) :Spania-i langaPortocalia, maboule, si vitaversa!
Elevul (aiurit):Si... Spania si Por-tocalia, dom’le!
Profesorul (dince in ce mai sus): Simai care?
Elevul (pier-dut): Virtavercea,dom’le!
P r o f e s o r u l(indignat): Nu Vita-vercea, ma!
Danimarca, ma!Dania, ma! (Soptind
amenintator printredinti:) Dania tatana-tau!
(Energic:) Merji la loc, boule!
Elevul pleaca obidit la loc.Inspectorul (conciliant):
Ei, oricum, tot a stiutdestul de bine.
Profesorul (incafierband de ciuda): Pedracu! stiut! TraianeGhiorghiescule! Vinatu... Spune-ne tudoara, s-auda si onoratdomnul inspector:daca sunt in lume apoicate le veghem doara,cine le-au facut petoate?
Elevul (sigur):Natura, dom’le!
Profesorul(zambind cubunatate filo-zofica): Ei, pedracu! Na-tura!... Dar peNatura aia cineau facut-o, maprostovane?
E l e v u l :D u m n e z e u ,dom’le!
Profesorul: Darvezi bine ca Dumne-
zeu, ca-z doar nu tata-tausi muma-ta!... No! acu-
ma... noi, romanii, musaidoara sa skim pe cum ca: ghe
unghe ne trajem noi?... ghe un-ghe?... spune!
Elevul (energic): De la Traian,dom’le!
Profesorul (facand cu ochiulinspectorului, care sta in admi-
ratie): Si cine era Traian?Elevul: El era un om bun!Profesorul (emotionat): Bun,
dragutul ghe el! zic zau lui Dumne-zau, bun!... si cu cine s-au batut el?
Elevul (brav): Cu turcii!
Profesorul (ra-zand cu mult chef): Pe dracu! Ca-zunghe erau turcii pana atunci inEuropa... Mai tarziu doara apoi s-or
ghescoperit turcii... (Puternic:) Cudacii, ma!
Elevul (mai brav): Cu draci!Profesorul: Ca zau lui Dum-
nezeu ca cu draci s-o batut!... Darmai apoi, Stefan cel Mare si MichaiuBravul cine au fost?
Elevul (mandru): Ei erauoameni buni.
Profesorul (apro-band cu tarie): Buni,
ma !... si s-au batut...Elevul (cu
multa mandrienationala):
Cu draci!Profeso-rul (en-
tuziast):Cu draci!
zic zau luiDumne-
zeu!...Merji la
loc!... Bra-vo, prosto-
vane!(Catre in-
spector, caree transportat:)Ca-z asta doaraiaste un scoler
emininke!Inspectorul: Are
si mult talent!Profesorul (cu siguranta):
Ei! pe dracu, talent! ca-z talent nu-idoar ghe vreo sama! asta-i lucru an-ticvat... Cu metoaghele mogherne doa-ra, totul zace numai in aplicatiune!...
Ion Luca Caragiale
Str. Smardan nr. 37 (in Centrul Istorical Capitalei). Se lucreaza la fata locului sila locul fetei. O permanenta expozitie cucei mai inzestrati caricaturisti ai timpului, de-a lungu’ si de-a latu’,de-a adancu' si de-a inaltu'.
Memoriile servitorilor merita milioaneDezvaluirea celor 170 de clauze ale
contractului de casatorie incheiat deAristotel Onassis cu Jacqueline, fostaKennedy, facuta de chelnerul-sef al luiOnassis si negata de secretara doam-nei Onassis, i-a determinat pe multioameni bogati sa intrebe: „Cum sepoate gasi un valet de incredere carenu are de gand sa-si scrie memoriile?”
Intamplator, m-am aflat deunaziin biroul unui agent literar al caruitelefon suna tot timpul. Iata cate cevadin ce am auzit:
„Allo, da, Jim, tocmai am vrut sate chem azi dimineata. Nu, nu e vorbade memoriile chelnerului-sef al lui
Onassis. El a spus tot. Te-ar interesa ocarte scrisa de fosta coafeza a luiElizabeth Taylor? Are unele capitolefoarte picante. Ea a fost de fata candLiz i-a taiat lobul urechii lui RichardBurton cu inelul ei cu diamante. Bine,iti trimit manuscrisul”.
Agentul puse receptorul in furca sitelefonul a sunat iar.
„Doubleday? George, iti multu-mesc ca mi-ai telefonat. Iti aduciaminte de gradinarul despre care ti-am vorbit, cel care a lucrat pentruFrank Sinatra? Da, tipul care a fostconcediat cand l-au gasit in copac, lamiezul noptii, uitandu-se cu un bin-oclu in dormitorul lui Sinatra. Ei bine,afla ca a scris o carte intitulata «Unpom creste la miezul noptii». E scrisadin punctul de vedere al unui omstrain de lumea celor bogati pe carepublicul are arareori prilejul s-ocunoasca. Vrem un avans de o suta demii de dolari. Okay, dar sa-mi dairaspunsul in 24 de ore”.
Dupa ce a inchis, agentul s-aintors spre mine.
„Am o carte scrisa de una din fos-tele servitoare ale lui Rockefellerdespre ce se intampla in privinta mag-
natului cand el era plecat de acasa. Deasemenea, am un autor care lucreazacu fostul sofer al lui Henry Ford la ocarte intitulata «Ce i-a facut ChristinaFord lui Henry Ford cand el a con-trazis-o»”.
„Probabil ca o sa fie un best-seller.Se pare ca ai un debuseu pentru fostiisalariati ai oamenilor bogati”, i-amspus.
„In domeniul comertului editorialavem o vorba: «In fiecare fost valet seascunde o amintire care arde de nera-bdare sa iasa la suprafata»”.
Telefonul a inceput iar sa sune.„Allo, da. Mi-a spus domnul
McMurthy de la agentia de plasare abucatarilor «Soufflé» ca o sa masunati. Ati lucrat ca bucatar pentruEthel Kennedy? Cat timp? Trei sapta-mani? Minunat. Ce aveti de oferit? Aservit vin rosu cu peste la un dineu pecare l-a dat in cinstea unui mare scri-itor? In cat timp puteti fi aici? Bine sinu vorbiti cu nimeni despre asta”.
„Cred ca un servitor castiga multibani in ziua de azi“, i-am spus.
„Daca muncesti pentru persoanapotrivita la timpul potrivit, poti castigao avere. Am vandut recent biografia
unui om care curata bazinul de inot alunui om celebru. De asemenea, amincheiat o tranzactie cu unul din lucra-torii de la ferma fostului presedinteJohnson care isi nota in fiecare zi totce se intampla acolo”.
„Ceva amanunte picante?”„O sa tulbure somnul multor
oameni”.
Telefonul a sunat iar.„Alo... mda... da. Ai fost de fata?
Poti sa dovedesti?... Si esti dispusa savorbesti despre asta?... te cred ca maintereseaza. Ne vedem la cinci”.
„Cine era?”, l-am intrebat.„Fata care a lucrat ca telefonista
pentru Nixon”.Art Buchwald
George Ranetti (19 octombrie 1875, Mizil,judetul Prahova - 2 mai 1928, Bucuresti) esteun poet, traducator, gazetar si umorist. Estefiul Linei (nascuta Ioachimescu) si al luiMathei Vasile Ranete, avocat. Urmeaza scoalaprimara la Mizil si Liceul „Sf. Petru si Pavel“ laPloiesti. Frecventeaza o vreme cursurile Fa-
cultatii de Drept din Bucuresti. Functionar laposta (1896-1897), conduce apoi publicatiile„Mos Teaca“ (1899-1901) si „Zeflemeaua”(1901-1904). Aceasta din urmas-a lansat in1901 si aborda subiecte din sfera politica siculturala. Publica poezii, schite miniaturizatesi povestiri cu tente moralizatoare, iar sin-gurele poze incluse erau cele din reclame.Saptamanalul facea apel in special la condu-cerea Teatrului National sa faca ceva ca saatraga populatia la spectacole, aceastainsemnand ca partea culturala a socie-tatii de atunci era importanta pentruziaristi. Ranetti face gazetarie Si la„Moftul Roman”, revista lui I. L.Caragiale. Impreuna cu N. D.Taranu editeaza revista satirica„Furnica“ (1904-1916, 1918-1930), pe care o va scrie multiani aproape in intregime, cuun remarcabil succes de pu-blic. A colaborat si la alte pu-blicatii: „Epoca“, „Lupta“,„Povestea vorbei“, „Paginiliterare“, „Viata romaneasca“,„Romania“ (Iasi). A semnat cunumeroase pseudonime, prin-tre care Kiriak Napadarjan,Romeo, Printul Ghytza, Contelede Techirghiol, Gheorghe Delaco-perativa, Dom Paladu, Don Palu-du, Farmazon, Menelic, Coco, GhitaDelagambrinus, Tarascon, Cyrano,Gheorghe Biciusca, Jorj Delamizil etc.
„Crescut in umbra marelui Caragiale“(Perpessicius), Ranettise face repede cunos-
cut si apreciat pentru verva umoristica si pen-tru usurinta cu care versifica in cele maidiverse stiluri, parodiind deseori opere cunos-cute. Fabulele sale mizeaza in special pe dia-logul plin de surprize al obiectelor sau ani-malelor, iar cupletele in limba franceza, pe tra-ducerea literala a unor expresii idiomaticeromanesti, efectele comice fiind nu o data lalimita decentei. O prezenta constanta este per-sonajul Dom Paladu - initial caricatura a unuiom politic al vremii, apoi „un mos Teaca tivil”- prototip al bucuresteanului galagios si atoat-estiutor, surprins in cele mai variate ipostaze.O tentativa de a crea tipuri contemporanereprezentative contin si „istorioarele cine-matografice” de atmosfera caragialesca, avan-du-l drept erou pe Matache Pisalog, mahalagiude un grobianism inocent, refugiat la berariepentru a scapa de teroarea consoartei.
Inventivitatea joviala caracterizeaza majo-ritatea prozelor scurte, mai cu seama pe celecare aduc in scena animale cu tabieturi si com-portamente omenesti: caii de birja hotarasc saintre in greva, sprijinindu-se pe autoritateaSocietatii pentru Protectia Animalelor (Otragicomedie in Piata Teatrului),un caine isiistoriseste pataniile (Domnul Cutu prizonier)etc. Nu s-au pastrat localizarile si traducerilescriitorului (se pare, numeroase) din reperto-riul teatral al momentului. Vocatia teatrala alui Ranetti este ilustrata insa pe deplin descenetele versificate in care predomina sarjalexicala. Se distinge dintre acestea Romeo siJulieta la Mizil (1907), poveste a unor intrigiamoroase si electorale pline de pitorescdintr-o urbe de provincie.
Daca „jurnalistul n-a avut o constiintaestetica pe masura fanteziei comice“ (Con-stantin Ciopraga), publicistica de atitudine alui Ranetti dovedeste, in schimb, o anumita ti-nuta civica. Sunt abordate aici teme la ordineazilei: rascoalele taranesti, razboiul balcanic,viata parlamentara, tragedia soldatilor in pri-mul razboi mondial. Se remarca seria de arti-cole din „Epoca“ (1902-1904) in sprijinuldemonstratiilor studentesti impotriva specta-colelor de teatru in limba franceza, reprodusein volumul Frantuzomania (1904). Implicareaintr-o mai ampla actiune de utilitate socialapare sa fi fost intentia permanenta a scriitoru-lui: o afirma raspicat intr-o profesiune de
credinta datand din
1914: „E-o matura / E-o matura de rand /Obiectul ce port eu in mana / in vraja noptilorcu luna. / Si-a ma numi poet, artist / Sau dra-maturg, sau ziarist / Ar fi... s-o faceti prea deoaie. / Eu sunt: maturatorul de gunoaie“(Adevarata mea meserie).
Un confrate spunea despre Ranetti: „Camaniera a scrisului a fost printre cei mai dis-tinsi discipoli ai lui Tony Bacalbasa. Scapara-tor de inteligent, avea la indemana si glumacare inveseleste si satira care indreapta, dar siraneste. A scris pagini de umor serios si lucraride comic grotesc. Foarte sprinten si vioi ca om,era plin de verva si la grai si la scris. Ca ziarist,George Ranetti avea felul lui de a vedea ches-tiunile zilei si-si exprima aceasta nota per-sonala asa de placut ca, chiar daca ti separea cateodata paradoxal, nu puteai sanu fii de acord cu el. Fondul prim su-fletesc al lui Ranetti nu a fost de om hain.
Era chiar un sentimental”.Opera literara: De inima albas-
tra, Bucuresti, 1899; Strofe si apo-strofe, Bucuresti, 1900; Ahturi si
ofuri, prefata de Anton Bacalbasa,Bucuresti, 1901; Eu rad, tu razi, el
rade, Bucuresti, 1903; Frantuzo-mania, Bucuresti, 1904; Scrisoridin Italia, Bucuresti, 1904; Fa-bule, Bucuresti, 1907; Romeo siJulieta la Mizil. Saracu Du-mitrescu, Bucuresti, 1907;Schite vesele, Bucuresti, 1908;Matache Pisalog, Bucuresti,1914; D-atunci si d-acolo.Versuri usurele scrise-n clipegrele, Bucuresti, 1921; Poezii,
Bucuresti, 1924; DomnisoaraMiau, Bucuresti, 1926; De inima
albastra. Dom Paladu, Bucuresti,1928; Madam Strakinidy, Bucu-
resti, 1928; Versuri, editie ingrijitasi prefata de Mihu Dragomir, Bucu-
resti, 1956. Traduceri: August Strind-berg, Tatal, Bucuresti, 1895.
Horatiu Serb
Caragiale despre „Zeflemeaua“Cu adanca parere de rau, ne facem datoria sa anuntam
apropiata aparitie a unui nou confrate umoristic,„Zeflemeaua“, care va iesi de joia viitoare o data pe saptam-ina sub directia lui George Ranetti, publicistul binecunos-cut. De ce cu adanca parere de rau? 1. Fiindca GeorgeRanetti e nevoit sa ne lase pe noi: imprejurari neatirnate devointa lui si inca mai putin de a nostra il silesc sa dea lalumina „Zeflemeaua“ si 2. Fiindca „Zeflemeaua“ ne va fi unconcurent intr-adevar redutabil.
George Ranetti este un om de spirit in cel mai sever inte-les al cuvintului, si prin urmare stim ca n-are sa se supere delaudele meritate ce din toata inima i le aducem aici. Rar sepoate gasi un colaborator atit de valoros si asa de constiin-tios, si poate si mai rar un camarad mai bun si mai inimos.Articolele lui, totdeauna pline de verva calda, au facutonoarea coloanelor noastre ca dracusorul Spiridus, care searata in doua locuri deodata si-n deosebite infatisari, amiculnostru colabora cu diferite iscalituri la doua gazete, la „Epoca“ si la „Moftul Roman“, cu egaltalent, cu acelasi intreg devotament, cu aceeasi deplina integritate profesionala; si desigur casi la ziarul serios lipsa amicului nostru trebuie sa fie regretata ca si la usurateca noastrarevista.
De alta parte, fiindca-l cunosteam pe George Ranetti, stiam ca „Zeflemeaua“ nu va fi unconcurent care sa ne dispute cu prea putini sorti de izbanda atentia si simpatia publicului citi-tor. Asta nu ne-mpiedica, insa, ca buni camarazi ce i-am fost si ca buni confrati ce-i vomraminea intotdeauna, sa uram intreprinderii amicului nostru succesul pe care-l merita un omde spiritul si talentul lui intr-o tara in care nu prea calca birjile oameni de talent si de spirit.Si aproposito de aceasta, ii uram „Zeflemelei“ tot succesul, cu atat mai sincera caldura cu catsi noi si amicul nostru stim ca-n tara noastra, unde lipsa de merit nu prea-mpiedica succese-le, inca e loc pentru ca mai multe merite sa traiasca — prost, nefiind, fireste, destul loc pentruca unul singur sa traiasca binisor. Traiasca „Zeflemeaua“ si, pe langa ea, si „Moftul Roman“!
François Villon
BALADA PENTRU MARGOT
CEA GRASA(traducere de N. Porsenna)
Mi-e scumpa draga si-iinchin balada;
Pereche rara facemamandoi.
Pentru iubirea ei, incing si spada,
Caci are-ntr-insafarmece de soi.
Cand vin clienti,salut si tac din gura,Alerg indata dupa
bautura,Le mai aduc si branza,
paine, miere;Cand craiul da bani buni,ma-nchin spre el:
„Sa mai poftiti, cand ati mai vrea muiere,La resedinta noastra din bordel!”
Dar noaptea e scandal, cand, la culcare,Margot cea grasa vine fara bani!
Nu vreau s-o vad! Mi-e ura asa de mare,Ca-i iau tot: rochii, blana ei de ani,
Si-amenint ca le vand la haine vechi.Ea urla, de-mi strapunge prin urechi,
Si blestema, turbata, si ma-njura.Atunci sunt tigru, nu mai sunt un miel,
Si o plesnesc cu batul peste guraIn locuinta noastra din bordel.
Dar ne-mpacam; si-n semn de buna paceEa trage cate-un vant – ceva mai rar!
Si rade si sa rad nebun ma faceSi ma mai trage si de madular.
Beti morti, dormim mai teapan ca o stancaSi-n zori de zi, cand pantecu-o mananca,
Ma-ncaleca voinica si zglobieSi ma turteste ca pe-un paducel.
Dupa aceasta digresie cam larga,sa revenim la antologie si la criticile cei se aduc. Sa incepem cu dl Serban Cio-culescu, á tout seigneur, tout honneur!Distinsul critic al Adevarului stapanes-te o dialectica savanta, fara pedanteriesi are, pe deasupra unei logici stranse,o foarte justa intuitie estetica. Dar eprofesor si, fara sa vrea, devine didac-tic si doctoral uneori. Decretele sale auinsa norocul sa fie adoptate aidoma demasa foiletonistilor literari. Iata pen-tru ce articolele sale sunt primejdioa-se. Chiar o eroare a sa, voita sau in-tamplatoare, se popularizeaza. Mo-destia sa de om cu inalta cultura ig-noreaza probabil autoritatea de care sebucura cuvantul sau scris in provincie,si o butada a sa, in genul celor pe carele arunca Mallarmé uneori, ca depilda: un critique est une personne quise mèle de ce qui ne le regarde pas!(reflexie, de altfel, frivola, dar plina deadancimi) poate sa tulbure multe spi-rite neobisnuite cu manuirea ironiilorprea subtile. Retin din articolul saucritic doua butade excelente: cea din-tai, asupra spiritului epigramatic caresomeaza, fiind inlocuit de duhul admi-ratiei reciproce, si a doua, ditirambele
exagerate pe care le aduce talentuluidelicat al dlui Tudor Mainescu, mo-destul judecator de la Vidra. Cat mapriveste, ii sunt recunoscator ca aduceun elogiu postum si tardiv, dar meri-tat, dragului meu frate, Ionel Paveles-cu, rapit asa de timpuriu vietii, glorieisi poeziei, pe care le adora deopotriva.Cred ca autorii antologiei n-au publi-cat epigramele cele mai bune, nici alelui Ionel, nici ale lui Mircea Pavelescu,al carui spirit e scanteietor si malitios.Cred ca definitia pe care o da dl SerbanCioculescu epigramei e mai exactadecat a dlor Crevedia si Neicu: „Epi-grama e focul in care inteligenta mus-teste ca sampania. Cealalta e de o exa-geratie banuita de interes“.
Mi s-a facut onoarea sa mi se re-proseze de un alt critic apreciat ca epi-gramele mele reusite, si chiar popularein mare parte, sufera de particularis-mul lor si pacatul ocazionalului. Iar dlCioculescu mi-a mai gasit vina ca dauprea multe explicatii chiar epigrame-
lor celor mai bune si astfel le slabescdin efect.
Clément Marot (din Cahors) inprefata editiei pe care o inchinase ope-relor poetului François Villon, spune:Il faudrait avoir eté de son temps àParis et avoir connu les lieux, les cho-ses et Ies hommes dont il parle. Clé-ment Marot regreta ca poemele celorDoua Testamente de Villon sunt plinede nume absolut necunoscute, chiarpe vremea aceea, si de aluziuni la faptemarunte care nu pot sa mai desteptenici chiar o efemera amintire. Si el sfa-tuieste pe poeti sa nu-si mai aleagasubiectele: Sur telle chose basse etparticuliere. Parerea lui Marot e de-sigur impartasita de critica cea maiavizata. Cred, insa, ca sfatul pe care-lda poetilor e primejdios atunci candvrea sai hotarasca a evita cu desavar-sire particularitatile. Alergand numaidupa generalitati, barzii vor fi siliti sanu activeze decat in banalitatea anostaa locurilor comune.
E de remarcat ca multe din ope-rele cele mai insemnate, carora poster-itatea a ramas credincioasa, de pildaDivina Comedia, e plina in toate ama-nuntele ei si e legata de mici intam-plari astazi cu totul uitate. Or, Dante,prin evocarea lor, marturiseste silegatura lui in viata reala de atunci, sinu exista realitate decat individuala siparticulara. Dar e drept ca in schimbnimic nu e mai general decat viata. Asputea adauga si eu in mod ironic caepigramele mele n-au fost scrise nu-mai pentru generatia noastra care acunoscut, mai mult sau mai putin, pecei vizati, ci si pentru cele care vor venidupa noi si socotesc ca este o politetepostuma sa cauti a stabili, pentru ointelegere justa, atmosfera si prilejulin care au fost nascute aceste zburdal-nicii impletite din umbre si lumini. Efoarte drept ca mai toate aluziile dinpoemele lui Villon scapa azi cu totulintelegerii noastre. Pentru a le prindesemnificatia, ironia si gentiletea, artrebui in adevar sa fi trait pe timpullui. Am dat acele ample explicatii toc-mai ca sa scutesc pe cititorii de maitarziu de comentarii gresite si de inter-pretari alaturea cu adevarul.
Cat despre infruntarea ca epigra-mele mele sunt, in cea mai mare parte,ocazionale, eu socotesc ca acesta estesupremul lor merit. As vrea sa mi seciteze o singura epigrama buna dintoata literatura universala care sa nu
fie rodul spontan al unei dispute, alunui resentiment sau al unei glume.Goethe sustinea ca mai toate poemelesale lirice sunt improvizate si nureprezinta decat copierea in cuvinte astarii sale sufletesti din clipa aceea...Eu n-am avut pretentiunea sa fiu sausa devin cel dintai epigramist al gener-atiei mele. Pot marturisi chiar ca, infundul sufletului, dispretuiesc acestgen literar dificil si, poate, inferior. Daram fost silit de imprejurari sa raspundcand am fost atacat. Deviza mea epi-gramica ar fi: „Cet animal est très mé-chant / Quand on l’attaque, il sedefend!“… N-am facut, mai intotdeau-na, decat sa ma apar cand eram jignit.
Cosbuc, care ma iubea si consi-dera Serenada mea ca cea mai bunapoezie lirica a vremii, ma dojeneaca-mi pierd vremea cu acest gen carese leaga de epoca de decadenta a unuipopor, iar nu de aceea a formatiei sale,al carui imperativ zicea el trebuie sa fieexclusiv lirismul.
Mi s-a mai reprosat si caracterulde improvizatie al epigramelor mele.Am trecut in adevar drept un mareimprovizator. Eu, totusi, cred ca im-provizatia nu exista. Ea nu e decat re-zultanta anilor de ucenicie obscura, demunca indaratnica si de meditatiesolitara, cand scriitorul luptand, in lin-istea odaii de lucru, cu greutatea d-amodela cuvantul pe ritmurile sufle-testi ale fiintei sale, trebuie sa-si san-gereze mainile intocmai ca sculptorulce se trudeste sa smulga, din bloculsalbatic de marmura informa, statuiatriumfala de maine! A improviza este ate folosi, atunci cand trebuie, de co-moara stransa cu rabdare d-a lungulanilor, in spiritele nestiute ale simtiriitale si a face sa tasneasca, asemenicum din adancurile pamantului, undalimpede, filtrata picatura cu picatura.Iata pentru ce, in improvizatiile celemai spontane, simt munca nebanuitade odinioara care parca imi sufla inureche: Fii fara grija, sunt aici si teajut! Tot in ordinea de idei a impro-vizatiei sa-mi ingaduiti o anecdotacare, la Junimea, avea prioritate (dealtfel SainteBeuve le amesteca in toatecriticile sale).
Pe cand maestrul portretist E.Stoenescu se gasea in America, undefusese primit pe un picior de egalitatecu marele Enescu, un american, grabitsi miliardar, ii comanda un portret pecare i-l cerea pentru a doua zi. Dupa o
poza de un ceas, maestrul ii aduce latimp portretul executat cu mare sin-ceritate, adevar, colorit si poezie. Ame-ricanul isi exprima mirarea si satisfac-tia, dar, cand portretistul il cere 2.000de dolari pentru opera, acesta protes-teaza: N-ai lucrat decat cinci-sase cea-suri la acest portret! Stoenescuraspunde: „Pe d-ta te costa portretul2000 de dolari, iar pe mine: un ceas depoza, sase ore de chevalet si 25 de anide munca anterioara!“… Vedeti ca inpictura, ca si in literatura, improvizatianu exista! Simpaticii autori ai antolo-giei ar trebui sa nu se mahneasca prea
mult de statistica aspra si violenta deexpresie a dlui Octav Sulutiu. Pe d-sa,care poarta numele unei mari familiiintelectuale si cu traditii in culturaArdealului, il stiam inzestrat cu origi-nale si curajoase calitati critice, igno-ram insa ca e si un maestru al statis-ticii. Socoteala matematica pe care oface epigramelor adunate in antologieadevereste un spirit minutios si sever.Dar poate ca socotelile sale, oricat deexacte, sa nu se potriveasca gustuluicelor din targ. Are perfecta dreptatecand da ca pilda o epigrama slaba amesterului Nigrim, care s-a refugiat inmuzica spre a-si uita nesucceseleanilor de literatura. Aceasta epigrama(„Pretul 3 lei fix / Poezie nix.“) a fostinchinata, in 1912, chiar volumuluimeu de poezii. I-am raspuns atunciprintr-o epigrama lirica:
Tot adancul unei strofe,Nu oricaruia s-arata...Orbul nu vede lumina.Ce-i lumina vinovata?!
Cincinat Pavelescu
Ciobanul Argus, mester in cavale,Simti pe pielea lui ce e ispita,Cand, intr-un grup de 7 nimfe (goale),El o zari pe insasi Afrodita.In fata-acelor forme ideale,In pieptul lui talentul tresarit-aSi, cu acorduri nalte, muzicale,El din caval slavi pe Afrodita.Iar Afrodita cea neintrecutaFacu pe loc sa-i creasca ochi o suta,Ca s-o admire-n voie, fara toale.Dar, de-ar fi ascultat dorinta-i muta,In loc de ochi ar fi gasit o caleSa-l daruie c-o suta de cavale.
NICOLAE-PAULMIHAIL
ARGUS
NIGRIM
SERBAN CIOCULESCU
SINGURA REVISTA DE PAMFLET (INTER)URBAN SI CARICATURA DE BRANDAPARE SAPTAMANAL �� 8-14 AUGUST 2011
Tiparita in 7.500 de exemplare
ISSN: 2069 – 7104
Theodor Sperantia nr. 14, Sector 3, Bucuresti
www.nastratin.ro • [email protected]
Publicatie membra BRAT
GRUPUL DE PRESA MEDIA BLOC
FONDATOR:
IOAN SORIN ROSU
DIRECTOR GENERAL:
VLAD HOGEA0742.303.623
ART DIRECTOR:
MIHAI MATEI
EDITOR COORDONATOR:
HORATIU SERB [email protected]
COLEGIUL DE ONOARE:
HORATIU MALAELE
MIRCEA COSEA [email protected]
GEORGE IVASCU
OLIMPIAN UNGHEREA [email protected]
NICOLAE-PAUL MIHAIL [email protected]
ELIS RAPEANU [email protected]
GEORGE CORBU [email protected]
ADRIAN MARACINEANU
SENIOR EDITORI:
MARIUS C. [email protected]
DANIEL NEGUT
CLAUDIA DANILIUC
COLABORATORI SPECIALI:
DR. TEES, TUDOR MIHAESCU,
CAROLINA-RALUCA CRISTEA
OSTAP MARDARE,
STEFAN SUCITU,
MARIN CRETU
SECRETARIAT DE REDACTIE:
RALUCA IOSIFIDIS
DTP:
OPD
TIPAR:
UNITED PRINT
021/345.52.12
DISTRIBUTIE
NATIONALA:
MEDIA GAMMA
PUBLISHERS
021/202.82.06
in retelele de difuzare: TUTUN SI
ZIARE, MILLENIUM PRESS, SIC
PRESS 2008, NIMSOC, CALLIOPE,
PRESS COM, AMO PRESS
ABONAMENTE:
ZIRKON MEDIA, MANPRES
P O M P I L I UCOMSA, Galati –Ne trimiteti un CVimpresionant, informat european,din care, la „com-petente si aptitu-dini artistice“,reiese ca suntetiautorul a peste
150.000 (sic!) de articole in presa centralasi locala. Cifra e greu de inghitit chiar si decatre Redactia si Administratia uneireviste de umor… Si, oricum,speram ca nu v-ati gandit safie (re)publicate in „NAS-TRATIN“! Ne dati unesantion reprezentativde aforisme. Habar n-avem ce sa facem cuele: nu sunt nicibune, nici proaste.Daca le-am publi-ca, ne-ar sari incap Colegiul deOnoare (in fruntecu vigilenta d-naElis Rapeanu) si ogramada de cititori.Si daca am indrazni sagazduim, de pilda, unaforism precum: „Olteniiisi plimba copiii cu roabaprin beci ca sa-i acomodeze cumetroul cand vor veni la Bucuresti”,ar fi afectate vanzarile la chioscuri in Sud-Vestul tarii. Daca nu le-am publica, v-amnemultumi pe dvs. si pe fanii dvs., multi sinestiuti, care mananca „Eugenii“ si beauCico. Retinem si ca: „Nu stiu ce-i ala tal-ent, dar la munca nu ma bate nimeni“ – varugam sa precizati daca face parte din listade aforisme sau din CV. Asa ca mai incer-cati. Nu e nici de bine, nici de rau. Poateiese ceva.
MATILDA, Buzau –Pretindeti ca publica-tia noastra proli-fereaza sexul siviolenta. Mda,n-aveati altcevamai bun de facutdecat sa ne im-proscati cu no-roi. Probabil nuerau telenovelela televizor si vise terminase sicreditul pe cartelede mobil. Va rea-mintim faptul cadvs. faceti, probabil,mai mult sex decat orevista (fie ea si „NAS-TRATIN“!), iar daca nufaceti – chiar aveti o pro-blema… Cat despre violenta, s-auimplinit 13 zile de cand n-am omoratin bataie pe cineva. Dupa ce dati ture pela psihanalist si ghicitoare in palma, varecomandam plimbari lungi si o cura denamol.
PETRICA, Timisoa-ra – Cum v-a trecut
prin cap ca dvs.ati putea, vreo-
data, sa fiti„coleg“ derevista cuCaragiale,Macedon-ski si Cin-cinat Pa-v e l e s c u ?Cand a au-
zit o ase-menea blas-
femie, ma-estrul Ni-
c o m a hne-a trans-
mis tocmaide la Sinaia o
nota telefonica revol-tata, iar Adrian Maracineanu i-a tinut isonul, indemnand Cole-giul de Onoare sa-i aplicepacatosului o pedeapsa corpo-rala exemplara. Ati scapat de cele25 de lovituri la palma doar pentruca ati avut inspiratia (lasa!) sa nuindicati adresa unde puteati fi contac-tat. Nu-i nimic, mai vorbim.
DEVIS, Bucuresti –Sustineti ca nivelul carica-
turilor („vulgare“ si „lipsitede orice urma de calitati
estetice“, ceea ce v-afacut sa tresariti
zgomotos!) din„NASTRATIN“ar fi „execrabil“.Va indemnam,cu deferenta derigoare, sa vabagati opiniilein fund. Bineca dvs., „estetprofesional“,va (auto)ad-
mirati propri-ile „desene sa-
tirice“, care, cica,„trebuie sa doa-
ra“… Bagam de sea-ma ca, dupa dvs., grafica
de umor e un fel de exercitiu sado-masochist, intre o revista de haz si cititoriiei. Inutil, deci, sa polemizam cu neantul.„NASTRATIN“ creste ca aluatul de la osaptamana la alta, in vreme ce umorul dvs.(mai degraba ipotetic!) e nascut mort. Neatrageti atentia ca creatiile (cacofonia einevitabila, in preajma dvs.!) pe care lepublicati „nu sunt destinate hohotelor vul-gare“ (ca ale noastre!), ci reflectiei. Dreptpentru care: va dorim voiaj placut (si ovata pe bat, in compania altei femei cubarba!), acolo unde va luati zborul (spe-ram, pe termen lung!) si va transmitem oserie de urari stramosesti, traditionale,continand rude de gradul I (de gen femi-nin) si trimiteri sexuale explicite.
Fara Zahar sunt patru baieti, unu’ mai frumos ca altu’, care canta de te-apucarasul - Bobi Dumitras (ch.acustica, voce,texte, muzici), Bobo Mare (voce, ch.electrica,muzici, texte), George Maxim (ch.bas), AlexNeagu (tobe). 2001 - Ne aduce barza si nelasa la intrarea in Cenaclul Moldavia, laCasa de Cultura a Studentilor Iasi. In paralel, mergem cu Teatrul Ludic la festi-valuri de satira si umor. 2002 - Facem 7 cd-uri demo si le trimitem prinposta la tot atatea case de discuri. 2003 -Zone Records ne trimite un contract. Tot prin posta. Semnam. In septembrieapare primul album, Episodu’ unu:Amenintarea faitonului, si primul videoclip,la piesa Sandu. 2004 - Scoatem video-clipurile D’la sate si Hip-hop s-asa. In toam-na ne facem publicisti la Suplimentul de cul-tura, unde scriem saptamanal cate un arti-col despre ce vrem noi. 2005 - Ne procopsimcu Discul de Aur pentru vanzarile primuluialbum. In octombrie apare Episodu’ 2 de laDorohoi. Facem videoclipuri la 4/69 siCataua. 2006 - Zone Records e preluata deRoton. Ne bagam sezonieri la ProTV, la emi-siunea Noi nu suntem normali, a VacanteiMari. Polirom lanseaza cartea Voi n-atiintrebat, Fara Zahar va raspunde, de Bobi siBobo, cu articolele publicate in Supliment.Punem la cale o formula de concert live, cuDan Gaina la chitara bas si Andrei Petrila latobe. Bobo ia chitara electrica si Bobi acusti-ca. Adio negative. 2007 - Facem site-ulfarazahar.com si videoclip cu desene ani-mate la Lav Stori. 2008 - Apare albumulNeamul lui Penes Curcanul. Dan si Andreipleaca in treaba lor. Ii inlocuiesc GeorgeMaxim la bas si Alex Neagu la tobe.Incropim un spot publicitar radio pentruFujitsu Siemens Computers. 2009 - Facemvideoclip la Dunitru. Il regizam. Clocim unspot publicitar radio pentru Testul Barza simai multe pentru Cotnari. 2010 - Aparevideoclipul 3PM, urmat in toamna de single-ul Lugu lugu si in decembrie de pseudo-col-inda Ler de ler. 2011 - Lucram part-time laalbumul 4.
Nastratin: De mult voiam sa va intreb: de ce „fara“ si nu „cu“ zahar? Aveti un gustamar?
Fara Zahar: Gustul nostru este asema-nator algocalminului: amar, urmat de dulce siapoi iar amar, dar, una peste alta, iti ia du-rerea de cap.
Nastratin: Bobo si Bobi? Asa s-a nimerit?Fara Zahar: Asa s-a nimerit. Stiu ca aceas-
ta alaturare suna usor gay, dar, asta este, neducem crucea.
Nastratin: De cine si de ce radeti voi toataziulica?
Fara Zahar: Radem de multi si de multe,atata timp cat rasul este argumentat si con-structiv.
Nastratin: Daca traiati in „Polonia,Japonia, Burundi, oriunde“, credeti ca muzicavoastra era la fel?
Fara Zahar: Greu de crezut. In Polonia eoleaca mai frigut, iar limba japoneza nu neavantajeaza pentru pasajele de rap. InBurundi cu siguranta am fi facut cariera.
Nastratin: Nu era mai de succes sa cantatihouse sau, de ce nu, manele?
Fara Zahar: Am cantat house si am avutsucces. Vorbim despre melodia „D’ la sate“, incare era vorba despre house-ul lu’ bunicu’.Manele? Nu vrea Bobo, zice ca n-are destulavaloare.
Nastratin: Mai este viata din Dorohoi unizvor nesecat de inspiratie pentru creatiilevoastre?
Fara Zahar: Noi suntem culegatori deumor, asa cum tiganii culeg fier vechi.Important e sa-l gasesti, sa-l slefuiesti si sa-ipui in evidenta valoarea, s-o scoti pe Venusdin Milo din piatra bruta in care sta captiva(preferabil cu tot cu maini). Am cules dinDorohoi, din imprejurimile lui si de prin toatatara. Acum il lasam sa mai creasca, dupa caremai dam o coasa.
Nastratin: Stela, Sandu, Dunitru si altepersonaje celebre, exista in realitate? Ei ceparere au despre asta?
Fara Zahar: Cu siguranta exista. Doar canu-i cunoastem personal. Noi doar am creio-nat niste tipologii de taranoi. Daca te
incadrezi in ele, radem de tine. Daca nu,radem cu tine.
Nastratin: Va mai dati cu faitonul? Defapt, ce-i ala faiton?
Fara Zahar: Inca ne dam, dar cu faitonulmuzical. Ce-i faitonul? E varianta rurala a fae-tonului:
Nastratin: Copiii din generatia voastrasunt invidiosi ca ati devenit personaje dedesene animate?
Fara Zahar: Copiii din generatia noastrasunt acum ditamai barbatoii, cu fimei si cucopchii. De invidie nu poate fi vorba, cred caeste o mandrie sa arati spre un desen animatsi sa zici: uite, cu asta am fost coleg de clasa!
Nastratin: Einstein spunea ca: „Doualucruri sunt infinite, universul si prostii, insadespre primul nu sunt sigur”. Voi ce credetidespre asta?
Fara Zahar: Suntem siguri ca si universuleste infinit.
Nastratin: Ce culoare are muzica voas-tra?
Fara Zahar: Uai, da’ ce intrebari inteli-gente pui tu… Esti din ala care a luat bacul cuzece… Cred ca verde.
Nastratin: Si totusi, cine a impuscatmaimuta?
Fara Zahar: E o intrebare retorica ceporneste de la faptul ca romanul este obisnuitsa puna propriul insucces in carca oricui,numai a lui nu.
Nastratin: Ceva noutati de sezon estival? Fara Zahar: Fara Zahar lupta de zor sa
aduca pe piata albumul patru. Speram sa neprinda iarna cu el in sidipleier.
Nastratin: Un gand bun pentru sprintarul„Nastratin“?
Fara Zahar: Nu uitati sa hraniti mai-muta… Numa’ bine!
(A consemnat Horatiu Serb)
„Nu uitati sa hraniti maimuta!“
Gargaunele(1-31 martie)
Nu exista imposibil pentru gargau-
ne, daca nu el este cel care trebuie sa
rezolve problema! Cere-i orice, dar abso-
lut orice si va sti cum sa te refuze cu
maxima eleganta. Doctrina dupa care se
calauzeste? Oriunde vei merge, acolo vei
ajunge!
Licuriciul (1-28 februarie)Fire intreprinzatoare, licuriciul itipoate obtine orice, daca in magazinulrespectiv nu sunt camere de suprave-ghere. Scapa usor de rigorile legii, dacajudecatorul il lasa sa iasa cateva minuteintr-o piata aglomerata, ca sa faca rostde bani pentru cautiune. Principiul lui?Nu lasa pe maine ce poti sterpeli azi!
Buburuza (1-30 aprilie)N-ai cum sa te plictisesti in compa-
nia unei buburuze! Toti cei nascuti subacest semn evita compania! Daca, totusi,te accepta, inseamna ca au urgent ne-voie de ajutorul tau, situatie in care erecomandat sa-ti uiti portofelul acasa.Deviza buburuzei: oamenii se impart indoua mari categorii - cei care stiu sanumere si cei care nu stiu sa numere.
Carabusul (1-31 ianuarie)
Cei nascuti in aceasta zodie sunt
deosebit de suspiciosi. Cand traverseaza
strada, nu se uita doar in stanga si in
dreapta, ci si in sus. Inainte de a fuma o
tigara, o desfac si examineaza calitatea
tutunului, iar cand se intalnesc cu o fata
ii cerne fericitei recomandari de la cel
putin trei amanti anteriori. O caracteris-
tica: n-au incredere in femei si nici atat
in barbati.