-Ce faci?m-a intrebat nevasta-mea, vazand ca ma tot uit, lucru neobisnuit pentru mine, in oglinda.

-Nimic, ma uit aici, in nas, in nasa asta. Daca apas, simt o usoara durere.Nevasta-mea a zambit si mi-a spus:-Credeam ca te uiti sa vezi in ce parte iti atarna.M-am intors ca un caine calcat pe coada:-Imi atarna? Mie? Nasul?Si nevasta-mea , calma:-Desigur, dragule. Uita-te bine: iti atarna spre dreapta.

Aveam 28 de ani si crezusem pana atunci ca nasul meu era, daca nu chiar frumos, oricum decent, ca si celelalte parti ale corpului.De aceea, descoperirea brusca si neasteptata a acestui defect m-a iritat, asa cum o face o pedeapsa nemeritata. Traind, nu ma gandisem niciodata la forma nasului meu. La dimensiune, mica sau mare, sau la culoare ochilor mei, la ingustimea sau la largimea fruntii, si asa mai departe. Acela era nasul, aceia ochii, aceea fruntea mea; lucruri inseparabile de mine, la care, prins de afaceri , de idei, abandonat pasiunilor, nu puteam sa ma gandesc.

- Ce ai? Te-ai suparat ca ti-am zis asta? Cineva trebuia sa ti-o zica Nu trebuie sa te legeni in iluzia ca n-ai niciun defect. Toata lumea are, si eu am si sincer, asa cum nasul iti atarna spre dreapta, tot astfel...

- Ce altceva?- Ei altceva! Altceva! Sprancenele iti stau deasupra ochilor ca doua accente circumflexe,

urechile nu le ai simetrice, una mai in afara decat cealalta; si alte defecte...- Altele?- Da mai, dar nu te mai necaji atata. Sa stii ca si cu defectele astea, ramai in general un

barbat frumos.- Multumesc.

Am privit-o pe nevasta-mea, azi dimineata, cu sentimente amestecate- umilinta, necaz si uimire. Vasazica, ea isi daduse seama de o vreme. Si cine stie cati altii. Si eu nu stiam si , nestiind, credeam ca sunt pentru toti un Moscarda cu nasul drept, in timp ce eram, de fapt, pentru toti, un Moscarda cu nasul stramb; si cine stie de cate ori mi se intamplase sa vorbesc, fara nicio banuiala, de nasul plin de defecte al lui X sau al lui Y si de cate ori, prin urmare, i-am facut sa rada de mine si sa-si spuna in gand: Uita-te putin la el saracul, si mai rade de nasul altuia.