ALEXEI TOLSTOI

Cheitu de aur,s&a

MINUT\TATELE T4T,AXNALE LUI BURATI|VO

Traducere de Dan Faur

EDITURA CARTEX 2OOO

Bucureqti

(Jn butuc care scfrnce;te cu glus omenesc

nimere;te tn mfrinile dulgherului Giuseppe

De mult, tare de mult, trdia intr-un or[qel de pe malul

Mdrii Mediterane un dulgher bdtr0n, Giuseppe, poreclit

Nas-VAn6t.

Odatd ii cdzu bdtrdnului in mdnd un butuc, un butuc

obiqnuit, din aceia cu care se face foc in sob[, pe timp de

iam[.

,Nu-i rdu! iEi zise Giuseppe.Aq putea scoate ceva din

el, un picior de masi, de pildd..."Giuseppe iqi puse pe nas ochelarii, legali cu un cap[t

de sfoarS, cdci de... ochelarii erau gi ei bitr6ni. Suci butu-

cul in mdini gi incepu sd-l ciopleascd apoi cu bdrdila. Dar

cum incepu s6-l ciopleascd, un glas neobiqnuit de subfirel

prinse a scdnci:

- Au, au... mai incet, te rog!

Giuseppe cobori ochelarii pe vdrful nasului gi iEi rotiprivirea prin atelier dar nu vdzu pe nimeni.

Sc uitl sub tejghea - nimeni...Se uitd in co;ul cu tala; - nimeni...Scoase capul pe uqd afard - nici pe stradd nu era

nimeni...

,,Oare mi s-o fi p6rut? se intrebi Giuseppe. Cine putea

sd scAnceasc6?"

Apuc[ iar b[rdi1a, dar cum lovi butucul, auzi din nou:

- Au! fi-am spus doar cd md doare! se vlicdri gl6scio-

rul subgirel.

De data aceasta, Giuseppe se sperie de-a binelea; pdnd

qi ochelarii i se aburird de spaimd. . '

Se uitd prin toate ungherele incdperii, se viri pdnd qi-n

vatrd qi, rdsucindu-qi gdtul, privi multd vreme in susul hor-

nului.

- Nu-i nimeni...,,Am bdut poate ceva ce nu-mi prie;te qi de-aia-mi 1iu-

ie acum urechile" se gOndi iardqi Giuseppe.

Dar nu! in ziua aceea doar nu bduse nimic...Dupd ce se liniqti pufin, Giuseppe lud rindeaua; ii po-

trivi cu ciocanul partea dinapoi, pentru ca tdiqul sI iasd inafard doar atdt cdt trebuie - nici prea mult, nici prea pufin

- puse butucul pe tejghea gi... de cum trase o datd cu rin-deaua, auzi:

*Au, au, au, au! Ia ascultS! De ce md ciupe;ti? sb t0n-

guia cu deznddejde gldsciorul sub1irel.

Giuseppe sclpd rindeaua din mdnd, se trase inapoi, tot

mai inapoi ;i se aqezd de-a dreptul pe duqumea; iqi ddduse

seama cd glasul sublirel venea dinduntrul butucului.

Giuseppe ddruie;te butucul vorbitorprietenului sda Carlo

Iatd" cd tocmai atunci, veni la Giuseppe, Carlo flaqneta-

rul, un vechiprieten al sdu.

Odinioard, Carlo colinda oraqele, purtAnd o pdldrie cu

borurile largi qi-Ei agonisea pdinea, cAntAnd din gur[;i din

minunata lui fla;netd.

Dar acum Carlo e bitrAn qi bolnav, iar flaEneta lui e de

mult stricat[.

- Bun[ ziua, Giuseppe, spuse el, intrdnd in dulgherie.

De ce stai pe duqumea?

-Ai, am rdtdcit qi eu un Eurubel... Dar d[-l ?ncolo de

5urub, rdspunse Giuseppe privind chiorAq la butuc. Dar tu,

bdtrAne, cum o mai duci?

- Rdu, rlspunse Carlo. M[ gAndesc in fel qi chip cum

sd-mi cAqtig bucata de piine... Mdcar de m-ai ajuta Ei tu!

sau cel pufin de m-ai sfrtui...

- Nimic mai uqor, frcu vesel Giuseppe. $i-gi spuse ?n

sinea lui: ,,Acuma e vremea sd md descotorosesc de butu-

cul dsta afurisit". Nimic mai uqor. Uite! Colo pe tejghea e

un butuc straqnic; ia-l tu, Carlo, qi du-l acasd...

ll

- Eeee! rdspunse Carlo abdtut. $i pe urm[? Sd zicem

ci duc butucul acasS; dar vezi cd-n od6i{a mea n-am nicimdcar o vatr[.

- Las' cI qtiu eu ce-!i spun, Carlo... Ia un briceag, cio-pleqte din butucul Ssta o pdpuE[. inval-o sd rosteascd totfelul de vorbe hazhr, {E-o s[ cinte, sI joace qi poart-o princurlile oamenilor. Vei agonisi astfel destul pentru o bucatd

de pdine qi un pdhdrel cu vin.Deodat6, de pe tejgheaua pe care se afla butucul,. se

auzi un gldscior sublirel qi vesel:

- Bravo, bine te-ai mai gdndit, Nas-VAndt.

Giuseppe tres5ri din nou de spaim[, dar Carlo se uitldoar curios in jur. De unde si fi venit glasul?

- i1i mulgumesc, Giuseppe, pentru sfat. Ei! Fie! D[-mibutucul.

Giuseppe inq{5c[ butucul qi ?1 inmind zorit prietenuluis[u, dar fie cI i-l didu cu neindem0nare, fie cd butucul s[risingur, vorba e cd il pocni pe Carlo in cap.

- De-astea mi-s darurile tale! izbucni Carlo jignit.

- Iart6-m5, prietene, dar nu eu te-am lovit.

-Atunci se vede treaba cI m-oi fi pocnit singur in cap?

- Asta nu, prietene! Chiar butucul te-a lovit.

- Minli, tu m-ai lovit...

- Nu, nu eu...

- De befiv, te Etiam eu cd eqti befiv, Nas-V0ndt, spuse

Carlo. Dar acum vdd cd egti gi mincinos.

- Aqa-a-a, care va sd zicd egti pornit pe ceart[, strigiGiuseppe. Ia vino mai aproape!

- Ba vino tu mai aproape s[ te apuc de nas.

Cei doi b[trani incepur6 sd se burzuluiascd qi sd sard

unul la altul; Carlo il apuc[ pe Giuseppe de nasul s[u

t2

v0ndt, iar Giuseppe il apucd pe Carlo de smocul de p[r alb

ce-i creqtea pe l0ng5 urechi.

Apoi incepurd sd se inghionteascl zdtavdn, in timp ce

glIsciorul pdtnnzdtor de pe tejghea lipa qi ii incuraja:

- Dn-i! Atinge-l!in cete din urm6, b[trdnii obosird Ei incepurd sd gdfdie.

Giuseppe spuse:

- Ei, ne-mpdcdm!'Ce zicl?Carlo rlspunse:

- Hai sd ne-mPdcdm!

Bltrdnii se sdrutarI. Carlo lu6 butucul sub braf gi porni

spre casd.