Braşov, Joi în 5 (18) Septemvrie 1913.

HO !

Anul LXXVf

j ABONAMENTUL:

li an an . . . 2 4 Cor. ?• o jrua. de an 13 „Pi trei Ioni. . . 8 „

Pentru România fi străinătate:

Pe an an ♦ . . 40 Iei. Pe o jnm. de an 30 „

R E D A C Ţ I A Ş l ADMINISTRAŢIA

Târgul Inului Nr. 30

INSERATELEee primesc la adminis­traţie. Preţul după tarif

şi învoială.

TBLEFON JK 223. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Manuscrisele nu se în- napoiaxă.

. ‘ " n î n n i B i 1 I ■ mwmunmwmn i

Momente âela Orăştie.Dacă geniala figură a Binţin-

ţnlui n’ar fi preocupat atât de urnit sufletul meu, aş considera serbările dela Orăştie ca cea mai grandioasă manifestare culturală a neamului românesc din Transilva­nia şi Ungaria.

Mi-au sburat atâtea momente Înălţătoare pe dinaintea ochilor, ta văzut atâta prisos de viaţă în sufletul românesc, am văzut atâ­tea comori, atâta bogăţie de ener­gie, de voinţă şi de mândrie, în­cât fără să mă tem c*aş ii contra­zis, aş putea numi sărbătorile dela Orăştie proba de foc, din care neamul nostru a.eşit pe deplin biruitor.

Simpatica figură a preşedin­telui, vrednicul urmaş al marilor săi Înaintaşi se ridică din mijlocul acestor serbări ca o espresiune vie, ca un simbol vorbitor al i- dealului ş’al ţintelor înălţătoare, pe cari şi le-a fixat Asociaţi unea noas­tră. Dragostea acestui bărbat pen­tru muncă, înalta lui iubire de neam, tactul cu care a condus a- dunarea m’au întărit şi mai mult in convingerea, că Andrei Bârsan este prin firea sa şi în urma me­ritelor sale reale cel mai chemat ca să ocupe locul din fruntea Asocia- ţiunei.

* (K . - ■ r - • ■Discuţiile temeinice şi serioase

cari s’au desfăşurat în adunarea generală şi în conferinţele directo­rilor de Dtsspărţăminte mi-au dat sentimentul, că au trecut vremile frazelor goale şi că intelectualii noştri îşi dau tot mai serios seamă de importanţa răspunderii cu care unt datori societăţii şi eului lor propriu. La discuţii nu numai unul sau doi au luat cuvântul, ci chiar foarte mulţi. S’a dat o luptă de idei, care face onoare debatanţilor.

Dacă tn’a întristat cevae singur faptul că dintre aceşti intelectuali, foarte mulţi, veniţi din toate păr­ţile ţârii, au lipsit episcopii noştri.

De ce n’au venit şi vlădicii noştri, îmi ziceam şi îmi zic şi astăzi, la adunările Asociaţiunii? Ce-i împedecă de a lua parte la nevinovatele noastre manifestaţiuni culturale ?

Doar episcopii altor neamuri, ca de pildă episcopii unguri, ba chiar şi pirmatele lor iau parte la toate întrunirile lor culturale, eco­nomice, ba chiar şi politice. Iar ai noştrii ? Ori doară e incompatibilă mi • tra de episcop cu sforţările cultu­rale, cari se încrucişează în adună­rile noastre de cultură şi de eco­nomie naţională?

Ce frumos li-ar sta lor acolo în acele adunări. Ba acolo şi nm mai acolo li-e locul, în fruntea neamului, ca ei să slujească de pildă şi îndemn celor cari cu atâ­ta devotament ii urmează.

Ori se aşteaptă centenarul în ­fiinţării Asociaţiunii, pentru ca Vlădicii să se prezinte din nou la adunarea ei?

Acesta e un rău, pe care ţin să-l accentuez, el e cel mai mare.

Ş’al doilea rău sunt toastele prea â jargon, cari se ţin pe la banchete. Se vorbe.« aşa de multe şi totuşi aşa de puţine. Fraze ră­suflate şi fără rost cari nu stau în nici o legătură cu menirea Asoci­aţiunii. Abia dacă un Delavran- cea, ori un neamţ ca primarul losef Andrae mai salvează peni­bila impresie pe caro o lasă aceste toaste între cei cari dispun de un cuant oarecare de spirit critic. Menţionând pe cei doi nu voi uita nici pe profesorul dela Blaj G. Precup care a spus o vorbă cu­minte şi cu înţeles, când a îndem­nat pe intelectualii noştrii să spri- jinească pressa, „a patra putere în stat“—după noi singura şi cea mai efectivă putere de care dispunem noi Românii în vremile de azi.

Acestea sunt însă defecte cari n’au turburat prea mult grandiozi- tatea armonică a serbărilor dela Orăştie. Intelectualii dela banchet n’au fost aceiaşi cu cei cari au luat parte la discuţiile din adunare şi conlerinţe. Aici îi aveam aşa cum îi doriam,

*

Cel mai impozant, mai mân­dru şi mai grandios moment a fost însă condactul etnografic. Acest conduct a fost o manifestaţie, pe care n’o voi uita nici odată. Ei m’a încredinţat şi mi-a dat dovada cea mai vie de forţele, de energia, şi de bogăţia de viaţă nesecată de

care dispune neamul nostru. Când acea imenzitate de ţărani şi de meseriaşi români defila solemnă, mândră şi încrezută pe dinaintea noastră, aveam impresia, că nea­mul nostru care aro astfel de fi* *, e menit să trăiască şi să se afirme etern în ciuda tuturor opreliştilor cari i se pun îa caie.

In acel conduct, în care era depozitată întreagă avuţia neamu­lui nostru, găsiam cheia cu care vom descuia porţile viitorului nos­tru. Ei, cei din conductul acela sunt tăria şi nădejdea noastră. Pe ei ne răzimâm şi prin ei vom în­vinge. Ei ne dau forţa nesecată de luptă şi chiar aşa nemişcaţi, li­niştiţi cum îi vedem legănându-şi doar miile de capete, ne apar ca o putere înfricoşată, ca o mare liniştită, în fonful căreia e ascuns secretul furtunii şi fierbe clocotul valurilor de mâne.

Ei sunt cei mai iubiţi ai noştrii şi ei ne iubesc nespus de mult, iu­birea lor e sinceră când o înţeleg, când le străbate la inimă.

Ce fior de evlavie, ce furtună s’a scormonit în sufletele noastre, când Binţinţenii voniau cu steagul lor îndoliat. Ne-am ridicat pălăriile ca în faţa unui alt r şi-am dat drumul puvoiului de lacrimi care sta să ne îneca sufletul. In steagul lor purtau duchul rupt din oasele sfărâmate ale consăteanului genial. Pe faţa lor se aşternuu e ,ca plumbul dnrerea. Fusese aiTlor şi-ai nostru al tuturora. Plângeau şi ei, plân­geam şi noi, plângea o lume în­treagă, căci toţi i atn iubit.

Durerea asta era tot aşa de solemnă ca şi serbările, cx con­ductul însuşi

*

Am plecat din Orăştie liniştit şi pe deplin împăcat. Iar dacă do­resc ceva, e ca toate oraşele şi satele noastre să aibă câte-un doctor Vlad încunjurat de tova­răşii iui.

S’ar începe astfel epoca mi­nunilor în vieaţa noastră. Şi istoria ar scrie cele mai glorioase capitole despre un neam care ştie să tră­iască şi să mc ară pentru idealul său. (vn )

Aurel, esecutat cu câteva zile înainte Ia Sibiiu.

Joi seara în 15 Sept. v. soseşte Aurel Vlaicu la Braşov. Ii eşim la gară spre întâmpinare şi-l aducem în triumf la cina prietinească, comandată în ote­lul Europa. La masă, unde eram întru­niţi vre o trei-zeci membrii ai comite­tului aranjator, se vorbeşte puţin. Toţi privim la el şi ciulim urechile ca să-i prindem vorbele originale spuse în dialectul satului său natal. Aurel e ve­sel, nepăsător şi când tace ne face im­presia, că cu gândul e departe prin văzduhuri sau cine ştie la ca plan mă­reţ pentru viitor.

Zilele de Vineri şl Sâmbătă sunt ocupate cu vizitarea locului de sburat din stupina prietinului Mandi Steriu, care cedase gratuit locul. Vineri seara Vlaicu spusese în cerc mai restrâns, că va sbura şi asupra Braşovului şi n Tâmpei. Agitaţia publicului creşte, cu cât cerul, după câteva zile frumoase, s’a înorat şi o ploaie măruntă a înce­put să cerne.

"E binecuvântarea lui Dumnezeu tn ajunul sborului de mâne! — îmi spunea un prietin Sâmbătă spre seara.

Să■ ti fie gura de aur! — îi răs­pund abătut cugetându-mă cu groază la vremea urâtă şi nefavorabilă, care 1 urmărise pe Vlaicu timp de 2 săptă­mâni la Sibiiu.

Soseşte în fine ziua de Duminecă 18 Sept. v., ziua sborului. Cerul se în­

É— ggg , 1 . U.fMBjgBWSMBHBMBBP

Braşoveniişi Aurel Vlaicu.

Amintiri.II.

1 -însoţit d t d-1 Petru Popovici, de i»10. Goga şi de alţi prietini, Aurel Vlaicu trece în România şl după dife­rite Intervenţii îi se fac toate înlesni­rile pentru a şi putea construi aero­planul.

Câteva luni de iile nu mai auzim nimic despre experimentele şi lucrările nle. Ştiam numai, că Vlaicu lucră în Bucureşti cu mare zor la construirea aeroplanului. Aproape la un an, pe la «ftrşltul lunei Iulie ne soseşte în fine fin Bucureşti ştirea, că In siua de Vi­neri 23 Iulie v. 1910 făcând primele încercări de sburat eu aeroplanul său, Vlaicu a’a tnCUţat p* eâvtpul dela Co- \ «ni peste 5 metri şi a percurs o [ittoţă ăe 3 —400 metri Aparatul a tocţionat minunat şi s’a scoborâi ia fie nai bune condiţiuni.

Bucuria şi mândria ee am sim- lt*o noi Braşovenii la aflarea acestei ieşti, nu se poate descrie. Păşeam pe trial p&r’că altfel, cu pieptul şi capul Ui ridicat, căci datu ne-a In fine bu­ni Dumnezeu şl nouă, neamului ro- pânesc atât de disconsiderat şi baga- iliiat de stăpânirea ţării, ceva, pe un Irbat providenţial, pe care nu 1 avea

până acum şi nu l-a avut până azi nici un popor din neamurile conlocui­toare. Mândria acelor zile au simţit o de sigur toţi Românii, cari îşi puteau da samă de importanţa epocală a in- venţiunei inginerului român Aurel Vlaicu.

Iar inventatorul nostru, care-şi pi­lota singur aparatul, trecea din suc­cese în succese. Pe la sfârşitul lunei August al aeeluiaş an planează la înălţimi ds sute de metri şi la 29 Aug. v. stabileşte, cu iot vântul puternic, primul record de viteză in România — 120 chilometri pe oară.

De-atunci şi până la fatala Încer­care de a trece şirul Carpaţilor, n-a fost sbor, prin care să nu atragă admi­raţia lumeţ streine şi române...

*In 13 Sept. v. 1911 seara soseşte

la Braşov aeroplanul Vlaicu 11. A doua zi este expus în sala cea mare dela otelul »Europa« şi lumea aleargă cu­rioasă să vadă creaţiunea genialului In­ventator. Toţi suntem surprinşi de eleganţa, frumuseţea şi ingeniozitatea construcţiei aparatului. Pe străzi nu se mai discută decât de sborul fixat pe ziua de 18 Sept. v. Copii, bătrâni, bo­gaţi, sărac5, bărbaţi şi femei dau târ coaie pe lângă otelul Europa, unde Ton, fratele lui Aurel, stă strajă mân­dră lângă aparatul iscusitului său frate, dând explicări şi povestindu-ne de vân­tul cumplit ce suflase la sborul lui

Publicul românesc de pretu- tindenea rămâne cuprins de cea mai vie durere şi de adâncă jale pentru marea şi dureroasa perdere, ce &m suferit prin moartea lui Vlaicu. După momentele sgudui- toare, prin cari am trecut la pri­mele veşti despre catastrofă, cu cât încercăm să ne gândim în li­nişte şi cu sânge rece Ia groaz­nica lovitură, cu atât perdtrea noastră apare mai mare, în pro­porţii necuprinse, o perdere poate ireparabilă.

Genialităţi ca Vlaicu nu 36 nasc deobieeiu decât unul' la câte un secol şi cine ştie când va mai avea poporul român un al doilea Vlaicu 1 Cine ştie, când se va ivi un alt geniu, care se ducă mai departe cu succes opera de inven­tator iniţiată cu atâta talent şi is­cusinţă de regretatul defunct! Şi cu cât observăm mai mult golul, ce a rămas în urma lui Vlaicu, cu atât mai mult se lăţeşte durerea, cuprinzând toate inimile şi luând proporţii tot mai mari şi mai a- dânc simţite. Dovadă despre du­rerea şi jalea masselor poporului nostru, sunt con doleanţele, ce se exprimă din toate părţile cum şi alte manifestaţii de doliu. Chiar şi poporul dela sate ţine se dea semne de durerea şi jalea ce l-a cuprins, cu atât mai mult, cu cât Aurel Vlaicu s’a ridicat Ia marea înăl­ţime din şirurile ţărănimei noastre, atât de harnici şi cuminte.

Azi este ziua înmormântării marelui defunct. înmormântarea era să fie, cum se anunţase întâia, eri Marţi, dar din diferite cauze, s’a a* mânec cu o zi.Azi se depun in mor­mânt osămintele acelui bărbat ge­nial, al cărui nume rămâne scris în inimele noastre a tuturora şi a cărui amintire eternă va fi.

Pe ziua de azi avem urmă­toarele informaţii:

Ecoul morţii Iul Ylaicu-îndată ce s’a aflat sguduitoarea

ştire despre catastrofă, s’au expedat de­

peşe şi scrisori de condoleanţe din toate părţile locuite de Români. Unii s’au a« dresat familiei defunctului la Binţinţi, trimiţând cuvinte de mângâiere bătrâ­nilor şi nenorociţilor părinţi, alţii au condolat Ligei naţionale aeriane la Bu­cureşti, iar alţii la redacţiile ziarelor.

La redacţia noastră au sosit ur­mătoarele:

Diciosânmărtin, 14 Sept c.Vestea morţii lui Aurel Vlaicu a

stârnit şi la Românii de aici o cons- ternaţie de nedescris, ţărani, intelec­tuali aproape toţi din acest comitat, cari au avut fericirea să-l vadă pe ge­nialul nostru aviator de trei ori zbu­rând (la Blaj, Ibaşfalău, Mureşoşorheiu) stăteau înmărmuriţi sub greutatea lovi­turii şi nu credeau ochilor văzând te­legrama expusă la »Albina« de aici, că Vlaicu, cei mai iubit, cel mai genial fiu al poporului românesc din Ardeal nu mai este.

Până şi pe streini i-a cuprins o jale mare. Am văzut chiar doamne streine plângând la auzul vestei nespus de triste.

Corespondent.*

Magiarei, 15 Sept. c.La dureroasa veste, că iubitul

nostru Aurel Vlaicu a căzut jertfă sborului său am lăcrimat cu toţii. Du­mineca viitoare să v*. servi«. un parastas în biserica noastră pentru odihna mult regretatului Aurel. Tinerimea va cânta versul obicinuit Ia înmormântări. In loc de cunună să vor colecta bani, pe cari îi vom trimite la locul acela unde se va iniţia vre-un fond în amintirea lui Aurel* Vlaicu.

Corespondent E. S.*

Din Bărbăteşti (Gorj) — La redac­ţia ziarului »Adevărul« s’a trimis urmă­toarea telegramă:

Moartea prea timpurie a aviato­rului Vlaicu ne-a umplut inimile de o mare durere. Patria pierde un entu­ziast naţionalist şi un aprig muncitor şi inventator pe tărâmul aviaţiei române.

Dumnezeu să conducă destinele acestei ţări spre realizarea idealului ce a călăuzit pe acest inimos român, pe drumul căruia şi-a găsit tragicul sfârşit.

Împărtăşim nemângâiatei sale fa­milii cât şi aviatorilor români cele

seninase. dar se pornise în schimb vân­tul, duşmanul cel mai mare al aviato­rului, un vânt neobicinuit, care creştea din ceas în ceas. Pe la ameazi mem­brii comitetului aranjator plecăm la locul de sburat. Găsim pe Vlaicu în hangar examinând maşina. Din când în când părăseşte hangarul şl contera- plează văzduhul sbiciuit de curentele vântului. Aurel e optimist, ne linişteşte spunându-ne, că vântul va înceta spre seară. Ion, frate său, e mai pesimist, căci de trei săptămâni îi urmărea vre­mea nefavorabilă, care zădărnicise sbo­rul dela Sibiiu.

Lumea începe să curgă, cu tot vântul nefavorabil. Pe la orele 4, ter- minui fixat pentru esecutarea sborului, erau de faţă ia 5900 oameni. Vântul însă nu contenea, ba se înteţise. Vlaicu devine neliniştit, iese şi întră de câteva ori în hangar. Publicul însănu-şi perde răbdarea, căci simte pedeciie ce se pun în calea sborului. Mulţi, dacă nu chiar toţi, suntem pentru amS narea sborului. 11 sfătuim pe Vlaicu să-l* amâne. Vlaicu tace... şi cu câteva minute îna­inte de orele 5 îşi scoate din hangar pasărea măiastră. Publicul aplaudeazâ, mulţi sunt însă cu inima ghemuită în aşteptarea clipelor următoare....

După o scurtă esaminare a moto­rului Vlaicu urcă aeroplanul şi după câteva secunde îl vedem înălţându se în aer. Mulţimea ap-audează şi strigă extaziată.

Bucuria şi însufleţirea generală se

preschimbă Insă în curând în groază şl frică, căci aeroplanul, deşi motorul fun­cţiona admirabil avea să susţină o luptă straşnică cu vântul. Încercarea lui Vlaicu, de-a găsi o pătură de aer mai liniştită, era zâdarnică. Se înălţase cam la 80 metri, în cealaltă clipă Insă co­borî iarăşi până la 30 metri în speranţa, că în apropierea pământului vântul va fi mai puţin vehement. Totul era însă In zadar. Vântul sufla grozav — făcea pe secundă cam 15 metri. O nouă în­cercare de-a se înălţa, spre a găsi o pătură de aer mai liniştită, a fost dea- semenea zâdarnică, aşa Încât !n cele din urmă curagiosul nostru aviator a fost nevoit să ateriseze în câmpui li­ber la o distanţă de vreo 2 chilometri dela locul de plecare. Coborârea a fi>sfc între împrejurările date destul de favo- r&bilă. Din cauza puterel vântului ae­roplanul s-a isbit însă la coborâre de pământ avariindu-se o roată şi cârma laterală.

In primul moment lunea credea, că s-a întâmplat ceva lui Vlaicu. In curând însă se convinse că aviatorul nostru e teafăr şi la apariţia sa ia fă­cut ovaţiuni însufleţite. Toţi au fost u- nanim în constatarea, că Aurel Vlaicu a săvârşit un act de un rar eroism, pu- nându-şi în joc chiar şi viaţa, numai ca să poată satisface dorinţa publi­cului.

*De dcuă ori am avut noi Braşo­

venii fericirea să 1 avem în mijlocul

Pftginft 2

mai sincere şi căiduroase condo­leanţe

(sş) Ion Lascu, sublocot. I. Car tianu, Ion N. Oprişescu şi I. Popescu.

*

»Societatea pentru fond de tea­tru român« din Braşov a trimis urmă­toarea telegramă »Ligei aeriane« din Bucureşti î »Spiritul Iui Vlaicu va plana vecinie deasupra noastră «

*Azi, când se petrece în Bucu­

reşti actul înmormântării, se vor trage clopotele ia toate bisericele româneşti din Braşov. Acest lucru se va face şi în alte oraşe şi pe sate. Asemenea se va oficia părăstaş în mai multe locuri. (Braşov, Arad, Mag’arei etc.) pen­tru odihna sufletului celui răposat.

Doliu naţional.*RomânuU dela Arad propune ca

în semn de doliu pentru marele mar­tir al naţiunei române, începând cu ziua de azi, în curs de două săptămâni, publicul român să nu aranjeze şi să nu participe la nici o petrecere.

Manifestarea în felul acesta a do­liului s-a şi început la Orăştie, unde s-a contramandat petrecerea ce era să se ţină din prilejul adunării »Asocia- ţiunii«, tocmai in urma catastrofei în­tâmplate.

Suntem de acord ou propunerea confraţilor noştri dela Arad şi rugăm onor. nostru public cetitor a se con­forma acestei picase dorinţe.

înmormântarea-înmormântarea regretatului Aurel

Vlaicu se face azi la orele 5 (după tim­pul nostru), cu ceremonii funebrale fru­moase şi înălţătoare. Va fi o înmor­mântare, cum mai rsr s-a văzut în Capitala României.

Programul înmormântării este ur­mătorul :

Dela ministerul de răeboiu se co­munică următoarele:

»Conform ordinului ministerului de războiu, am onoare a face cunoscut că onorurile militare funebre cuvenite decedatului aviator Vlaicu Aure), se vor da astie l:

Miercuri 4 Septemvrie a. c. la orele 4 p. m., se vor afla la biserica Sf. Gheorge Nou, unde se găseşte depus corpul defunctului, următoarele unităţi de trupe şi ofiţeri;

J) Un ploton, mua’ca şi toţi cor­niştii din regimdetul Mibai Viteazul No. 6. sub comandai unui lotpt^nent din acel corp.

2) Una secţie pe jos d>n regimen­tul 2 artilerie »Gereral de divizie Gh. Mânu«.

3) Ofiţerii şi trupa de aviaţie din batalionul de specialităţi.

4) Un plotonier şi opt oameni călări din regimentul de escortă re­gală va deschide cortegiul.

5) Un plotonier şi opt oameni călări din regimentul de escortă rega­lă va închide cortegiul.

L a U r a n i s t iDoi căpitani şi, doi locotenenţi

din batalionul de specialităţi (avia­tori).

La D e c o r a ţ i iUn locotenent şi doi subloco

tenenţi din regimentul 4 Ilfov No. 21.6) Corpurile mai jos notate, vor

trimite fiecare, câte o delegaţie, com­pusă din 1 căpitan, 1 locotenent şi 1 sublocotenent:

Regimentul Mihai Viteazu No. 6. regimentul 4 Ilfov No. 21, regimentul

nostru pe Aurel Vlaicu şi să-i admi­răm genialitatea şi curajul temerar: în toamna anului 1909, când venise să ne demonstreze stabilitatea şi construcţia genială a modelului său în minia­tură şi în toamna anului 1911, când se afla în toiul sborurilor sale admirate de o lume întreagă.

Astăzi când se împlinesc patru- ani dela vizita sa primă făcu tă Braşo­venilor şi când soartea ni l-a răpit pen­tru totdeauna din mijlocul nostru, mi- am ţinut de o sfântă datorinţă să reîn- prospătez în memoria Braşovenilor u r­mele neşterse ce le a lăsat cel mai mare şi mai iubit inventator şi aviator român aici în storul său triumfal spre zările nepătrunse.

Miile de ţărani şi cărturari, sutele de copii cari 1 au văzut pe pasărea sa măiastră străbătând tăriile ceriului vor povesti urmaşilor

...»că a fost odată ca în poveşti un viteaz pui de rumân, cu ochii ageri, înalt, oacheş, care încăleca uneori pe un cal Înaripat şi sbura în slava ceru­lui, ca o m inune,... Şi nu se mai ve dea din el, decât un semn mic negru... pe urmă se dădea jos şi iarăşi se înălţa de pe pământ. Şi tot aşa. . . . până când, întruna din zile, de nou s’a ridicat. Şi- apoi s’a dus şi îndărăt n’a mai venit pici odată«. . . . vb.

I â I I Î A X R A K 8 I LV A Hl £ 1. 19* î 9î 3.

2 artilerie »General de divizie Gh. Mânu«, regimentul 10 artilerie, regi­mentul 4 roşiori, regimentul 9 roşiori, regimentul de escortă regală, regi­mentul 3 călăraşi, regimentul 1 arti­lerie de cetate, batalionul 1 pioneri, batalionui 2 pioneri, batalionul pioneri cetate batalionul 2 vânători »Regina Elisabeta«, batalionul 6 vânători, divi­zionul 2 obuziere şi batalionul de căi ferate Toţi aceşti ofiţeri vor primi ordine şi vor fi aranjaţi de către căpi­tanul Polimeride Gb., adjutantul pieţei.

7) CompaDia geandarmi Bucureşti va trimite 1 plotonier şi 8 oameni, cari vor merge la dreapta şi Ja stânga, carului mortuar, şi patru oameni ia cimitirul militar,

8j Escadronul 2 tren va trimite în ziua mai SU3 menţionată la orele3 şi 30 p. m. Ja biserica Sf. Gheorghe Nou, carul mortuar înhămat cu şase cai şi conductorii necesari, sub comanda unui sergent, fiind însoţit de un me­canic sau tâmplar cu uneltele necesare pentru a fixa sicriul pe car.

9) Trupele se vor conforma arti­colelor 205, 206, 208, 222 şi 224 din regulamentul asupra serviciului în gar­nizoană.

10; Ţinuta de ceremonie în tu ­nici pentru toată parada (infanteria cu bocanci, ofiţerii din toate armele cu pantalonii în cisme).

11) Parada se va comanda de că­tre căpitanul Paraschivescu Ştefau din batalionul de specialităţi, comandantul şcoalei de aviaţ'e.

12) După serviciul div'n, cortegiul funebru va pleca dela biserica Sf Gheorghe Nou, la cimitirul militar, unde se va îngropa corpul defunc­tului,

13) i ocot-colonel Mihail D. Şte­fan comandantul batalionului de spe­cialităţi ş* corpului de aviaţie militară va ţine o cuvântare.

14) In timpul când se va coborâ corpul defunctului în groapă, căpitanul Popovici şi locotenentul Protopopescu Ştefan dela şcoala de aviaţie, fie care in câte un aeroplan, vor zbura de asupra cmitirului militar.

15) Toţi ofiţerii cari vor asista la această înmormântare, vor fi în ţi­nuta de ceremonie în tunici cu pa ta- lonii în cisme.

16) Numele ofiţerilor rându’ţi la uranisti. decoraţii şi delegau se vor rapoita comenduir i până în ziua de 3 Septemvrie a. c. orele 10 dimi­neaţa.

Comandantul Pieţei Bucureşti.General A. Socec.

La moartea lai Aarel Vlaicu-B ucureşti, 1 Sept. c.

Nu s’au svântat bine lacrămile vărsate pentru losif şi Chendi, şi iar trebue să plângem pe unul care pleacă dintre noi, pe unul din cei mai buni. Şi nu ştii ce să crezi dela un timp de vreme: mereu-mereu ne părăsesc cei mai buni fii ai neamului nostru. In mai puţin de doi ani am pierdut atâţia : Liciu, Caragiale, Cerna, losif, Chendi şi acum Vlaicu. Şi tocmai atunci când fiecare din ei ne putea da cât mai mult din spiritul lor creator.

losif a murit fără să audă cân­tând »La arme« pe vitejii cari treceau Dunărea, şi Vlaicu n’a putut trece Carpaţii cu pasărea lui minunată, după ce se întorsese victorios din această campanie care ni-a ridicat prestigiul nostru naţional.

Ol va fi fost de sigur prea fru­mos acest vis al copilăriei şi tinereţii lui, ca să se fi putut trezi din el la doi paşi de izbândire. Şi el care era atât de sigur pe el şi pe maşina lui va fi greşit odată şi pentru totdeauna. Şi poate că un lucru de nimic să 1 fi oprit şi să 1 fi readus in pământul pe care-1 despreţuise de atâtea-ori, cu gân­dul veşnic mai sus şi mai departe.

O! De-ar fi putut trece el Carpa­ţii în zbori Văile ar fi purtat pentru veşnicie ecoul zbârnăiturilor elicei lui îndrăzneţe, brazii ar fi povestit urma­şilor lor acest vis al unui neam : o gran’ţă sfărâmată. Şi păraele vor fi dus această veste bătrânei Dunări, care şi ea va fi dat de veste lumii întregi izbândirea unui mare vis...

Pe Vlaicu I’am văzut prima oară la Cotrocen», când venise şi Prinţul Carol ca să-l vadă sburând. Era un slab curent de a'er, şi mulţi îi spuneau să nu sboare. Dar el le spunea: »Nu, nu. E »musai* să sbor astăzi«. Şi s’a suit sus şi a pornit motorul. S’a ridi­cat încet, încet şi apoi şi-a dat drumul. Şi s’a dus aşa departe până nu s’a mai văzut.

Lumea care îl prlvia, şi ora lume multă, l’a primit cu strigăte de bucu­rie, cu aplauze şi cu urări de bine. Şi ochi’ lui vioi scânteiau de bucuria s tă ­pânirii văzduhului — măcar şi o clipă.

Şi de-atunci Vlaicu era al nostru. II vedeam mereu, şi parcă-ţi râdea iaţa de bucurie văzându-1 zâmbind măcar.

Dar când trecea în sbor pe dea­supra Capitalei, rămâneam cu toţii cu ochii la el. Tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, oameni din popor sau de sus,— toţi se opriau să vadă pe acest copil răsfăţat al aierului.

Când s’a decretat mobilizarea miile de oameni strânşi în faţa palatu­lui regal au fost fermecate de acest îndrăzneţ, care se apropia parcă de n i­velul capetelor lor, pentru a dispărea imediat în văzduh. A fost atunci o ne­bunie de entuziasm tineresc pen­tru toţi.

Joi dimineaţa I-am văzut la Co- troceni.

Venise cu »maşina« lui, cu care trecea în fiecare zi pe la noi, el ţi cu mecanicul. Avea de lucru ceva la han­gar. îşi făcuse planurile nouilor modele şi lucra la ele.

Sburau ofiţerii piloţi. Pe un »Far- raan« plecase locotenentul Negrescu şi după un sbor admirabil aterizase de­parte în câmp, aproape de un lac. Vlaicu s-a dus cu maşina să vadă ce s-a întâmplat. Şi s-au întors numai ceilaiţi doi prietini cari îl însoţiau. El însoţia pe locotenentul Negrescu, care se ridicase din nou de la pământ.

Când >Farmanul< a aterizat a- proape de hangare, toţi ofiţerii râdeau şi glumeau: Vlaicu sburaso cu >Far- man<. Lucru foarte puţin comun! Pe semne că el se încăpăţinase să sboare, numai cu aparatul lui.

Când am ţplecat dela Cotroceni, l-am lăsat lucrând în hangar, pentru a nu mai avea putinţa de a -1 mai vedea niciodată.

*Sâmbătă seara, pe calea Victoriei.Un murmur neobicinuit. Vânzăto­

rii de ziare nu puteau birui curiozita­tea publicului. Nimănui nu-i venea să creadă că Vlaicu ar fi putut cădea si muri. Ziarele erau smulse aproape cu forţa, şi lacrimile se zăreau în ochii acelora, cari nu vor mai vedea nici odată pe acest tânăr atât de în­crezător în sine şi in munca lui.

*Şi de acum nimeni, nimeni nu

vom mai vedea pe Vlaicu sburând.Să-l fericim totuşi că a murit aşa

cum îşi va fi închipuit el poate odată: strivit de visul şi îndrăsneala-i fără margini. Omul a fost şi va fi vecinie învins de natură. O poţi stăpâni o clipă pentru a fi învins, pentru o vecinicie. Asta-i soarta noastră, a tuturor.

• jjf..“.' **r**it -V " -VSe va găsi un tânăr tot atât de

curagios ca şi el, ca să ducă mai de­parte opera l u i ! Nu se poate ca să se oprească aci un lucru atât\de mare şi atât de frumos. ,

Şi tânărul cu ochii visători, cu sufletul mare, cu puteri nebiruite, se va ridica din mijlocul nostru şi va păşi încrezător să ocupe locul pe care atât da timpuriu îl va fi încredinţat Vlaicu în clipa trecerii lui înfr’o lume mai bună, mai dreaptă, mai fericită. . .

*

Iar noi trebue să-i facem lui Au­rel Vlaicu în veci aducătoare aminte memoria, pentru a arăta şi altora, cari vor fi având ca şi el vre-un gând mare, ca să nu despereze când nu sunt în­destul de înţeleşi de cei din jur şi că prin muncă poţi ajunge atât de aproa­pe de îndeplinirea visului nostru.

Şi una din străzile mari ale Bu- cureştiului să poarte numele Iui şi una din frumoasele pieţe din centrul Capi­talei României să fie împodobită cu statuia lui, care trebuie să fie a jBucu- reştilcr înainte de toate.

*Şi acum când sufletul lui e atât

de sus, atât de departe de noi, să no gân dim veşnic la aceia care ni a înveselit şi ni-a înălţat sufletele de atâtea ori, şi să ridicăm în pace o rugă pentru odihna sufletului lui.

Ir . Gh. iŞoimu.

Din momentele sgndnitoare-Peste munţi, vestea morţii lui

Vlaicu a făcut o impresie adâncă şi a luat proporţiile unui adevărat dezastru naţional — scrie »Adevărul« din Bucu­reşti.

La Orăştie jpătura intelectuală a românilor ardeleni se adunase la ser­bările »Asociaţiunii« şi nimeni nu bă­nuia fatala nenorocire ce se desfăşura pe valea Prahovei.

Ştirea a fost adusă mai întâi de o telegramă expediată din Bucureşti Sâmbătă la orele 5 jumătate de la re­dacţia noastră şi a fost comunicată a* dunării în plină şedinţă de d. dr. Teo­dor Mihali, preşedintele partidului na­ţional de peste munţi.

Impresia de groază şi jale ce a făcut asupra azistenţilor vestea morţii lui Vlaicu, nu se poate descrie.

Tatăl său şi Ion, fratele mai mare, se pregăteau să vină tocmai la Orăştie în fruntea unui grup de feciori şi fete, pentru a participa la serbări.

Nenorocitul bătrân a fost primit

de d. avocat dr. Vlad, care nu îndrăz- nia să-i comunica vestea fatală.

— Ai auzit ceva ? — au fost cele dintâi cuvinte.

— N’am auzit, dar am venit să aud, răspunse bătrânul liniştit, fără să bănuiască de ce i vorba.

— E rău cu Aurel...— La asta mă aşteptam de mult,

vai de bătrâneţele mele...Şi cu cel dintâi tren a plecat spre

Predeal, împreună cu I >n.*

Un redactor ai »Adevărului« s^r e următoarele despre întâlnirea lui în Bucureşti, cu nenorocitul tată al defunc­tului :

In camera No. 17 dela hote) Enescu, unde locuia Viaicu, am găsit pe »Neică Dumitru«, un om bătrân cu ochii foarte vii, mărunţel de statură, dar înzestrat cu o mare doză de bun simţ. Pe fruntea iui largă, luminoasă, suferinţa celor 24 ore de durere şi trudă săpase o brazdă adâncă

— Am venit să-mi văd feciorul că-i tot scriam că vreau să viu şi eu Ia Bucureşti. Da’ mi-a trimis vorbă că va veni el io curând să mă aducă şi mă va primi în casele lui.. Acum şi-a făcut casă, jar nouă ne lasă amarul şi jalea pe cari nu Je vor mai putea duce oasele noastre trudite...

— I’au scris din Orăştie să vină ia serbări dar a răspuns că nu poate, eă-i foarte ocupat... Voia să vină ne­vestit, când va eşi lumea dela biserică. Doamne, Doamne, de ce r ’ai cruţat pe robul tău, de ce nu s’a întâmplat să fiu eu aici, că nu’i lăsam să plece...

— Acum doi ani, la Sibiu, voia din nou să treacă munţii, dar nU i’am lasat pentru nimic în iume.. ştiam că se prăpădeşte.

Toată lumea îmi spunea că eu sânt cei mai fericit tată, dar în sufle­tul meu mă gândeam: »Nu da Doamne nici unui părinte fericirea mea 1 Că veşnic aveam un sloiu de gMaţă la inimă...

— Am trimis vorbă şi maică-şj, dar n’am adus-o cu noi.. La ce să’J mui vadă si c>a »chilăvit..

Teologii noştri şi seminarul centrai- Din Blaj n i se scrie, că de fapt teologii noştri gr. cat. au intrat în seminarul central cato­lic din Budapesta. Teologii au fost provocaţi p r in depeşe să se prezinte la seminar până în 15 l. c. căci altcum nu li se mai re­zervă locurile. Bieţii tineri ne- având înştiinţare , că vor fi p r i­miţi în seminarul domestic, cum au cerut, au fost siliţi să meargă la Budapesta şi au iscălit dispo­ziţiile noului regulament umiUtor şi de desnaţionalizare.

Corespondentul nostru trans­miţând u-ne ştireaţjde mai sus zice:

— In n-rul 190 al „Gazetei“ puneţi întrebarea: Care e adevâ rul? Adevărul este aşa, cum vi l-am scris aci. De la „ma\ca* „ Unirea“ nu veţi prim i răspuns în vec i vecilor...

După Hajdudorog, cazul cu teologii e a doua lovitură ce se d i bisericei noastre gr. cat. şi nea­mului nostru şi — „ Unirea“ tace şi Blajul tace..

D in d ip lo m a ţia a u s tr o - u n g a r ă . Ziarele din Berlin înreg s trează ştirea, că ambasadorul austro- ungar SzOgyeny-Marich se va retrage în curând dela postul său din cauza vârstei sale înaintate (74 ani), intre urmaşii săi se aminteşte ca cel mai serios candidat principele Fiîrstenberg, ambasadorul austro-ungar la Bucureşti.

D e m o n s tr a ţ i i i ta l ie n e înZ t t r a . Oraşul Zara a fost alaltăeri teatrul unor mari demonstraţiuni. Po­pulaţia italiană a oraşului a ţinut o întrunire, în care a cerut înfiinţarea unei universităţi italiine îu Triest. După adunare mulţimea a traversat străzile cântând. Locuitorii croaţi au atacat pe Italieni luându-se la bătăi. Cu toată intervenţia poliţiei încăerărils s’au ţinut lanţ ziua întreagă.

T r a ta t iv e le d e la C o n sta n - t in o p o l sunt pe sfârşite. Primminis- trui Bulgariei a declarat ziariştilor din Sofia că delegaţii bulgari şi turci stau în ajunul terminării desbaterilor şi că în cursul acestei săptămâni se va semna protocolul. Spiritul de concilia- ţiune al delegaţilor bulgari, azisRados- lavoff, a avut de urmare că Poarta şi a

retras pretenziunile exagerate şi d pacea între Bulgaria şi Turcia /i ti stabilă.

P a r t id u l cort stitu ţf ojiîsIr e g n ie o la r . Aşa s’a botezat noii; par­tid întemeiat la iniţiativa ooteiui drássy. Duminecă şi-a ţin> i uo ii panii adunarea constituantă, când contele Andrăssy în o vorbire mai lungă a a- arătat că scopul celor ce înfiinţează noul partid este sd torsolidm constituţia Ungariei. cetii apoi Ugrón Gábor program’0 páriidului. care se extinde asupra tuturor aface­rilor de stat. Intre altei** să rece lăr­girea dreptului electoral, aşi că numă­rul alegătorilor să fie de 2 mili mne 400 mii, să cere reforma camerei mag­naţilor şi a administraţiei, o pregaca- tică de serviciu, îu procesele de ; c â susţinerea curţilor cu j> ‘ i t

Cu privire la ch estu rii do naţio­nalitate se spune, că pan J u s ă fc baza egalităţii cetăţeni1 or h-maghia- dar în schimb pretinde ea n maghia r ti să fie fideli regelui şi pair e i ş> să se rn >■ modeee unităţii asigurate, t i I gs a . ţiunii politice.

Am spus, că noul partid este al­cătuit în cadrele sistemului actual oli­garhic, care promite m ute, dac tă; î a le împlini, şi nu este topabd da o rezolv ir e echitabilă şi loială a ckeslhi de naţionalitate.

Cronică bucovinS% <Tjî fv ixtă tic i— Iarăşi sanarea centralelor însoţirilor de eredd să eşti. — Falimentul centra­

lii române în perspectivă. —Cartuluţ , Í Sept.

Sanarea ! Iată o chestiune, care a dat un bun material publicistic foilor locale germane în decurs de câteva săptămâni, iată chestiunea pentru car« se războiesc pe vieaţă şi pe moarte cele două partide române imeovinene : partidul apărărist şi democrat arua* cându-şi reciproc răspunderea neutru situaţia dificilă, în care so s iw 3 azi centra a rom ână!

Sanarea ! Iată cuvântul, care um­ple azi de groază şi aceasta cu drept cuvânt, sufletele miilor do părtaşi ai singuraticelor însoţiri săteşti! Dela sfârşitul c»’i va lua aceasta »sanare« depinde foarte mult soartea do mâne a atâtor gospodării ţărăneşti.

Este cunoscut în maro parte ce­titorilor »Gazetei« istoricul Sanărir din chestiune. Sunt de aşişderea cunoscu­te diferitele potlogării, cari le au co­mis conducătorii de odiaioară ai Cen* tralei în dauna ei, potlogarii in urma cărora Centrala română a rămas pasi­vă la banca »Ustredni« din Fraga cu frumuşica sumă de peste i 590.000 co­roane.

Asemenea potlogar însă s-au comis şi la Centrala ruteun1, dar in dimenziuni mai mari şi pe < scară mai întinsă, ca la cea românească aşa d centrala ruteană a rămas ie urma a* cestor potlogării, pasivă li aceeaşi bancă »Ustredni« cu sursa d* peste 3.500.000 coroane.

Cum pentru gest; noa fiecărei Centrale garantează toate însoţirile da credit ataşate ei cu toată averea or. identic, cu întreg numărul pâriâşiiîor, iar pentru fiecare însoţire sing u-aticS fiecare membru al ei cu valoarea îm­pătrită a părtăşiilor, ce le poiede, $ m pomenit pe urma acestor deikile de h suspomenitele Centrale, o grămadă U gospodării ţărăneşti ajunse ia marJaua prăpastiei.

Pentru ca să scape gospodărie ţărăneşti de primejdia licitaţi un ii, aci pe ţăranii singuratici de nuna n-o..> rială iminentă, s-a văzut îndemnaţi dieta provincială a Bucovinei în sesiu. nea ei din iarna trecută să voteze na proect de lege pentru câştigarea unui împrumut de 15.000.000 coroane, pb baza unei emisiuni de scrisuri comu­nale garantate de ducatul Bucovinei. Din acest împrumut avea şă se plă­tească deficitele existent-o ale (fect,pa­lelor ; română, ruteană g ’ir*r:p ;ar restul să se folosească ca fon i do ali­mentaţie a numitelor Centrate, utast proect de lege l-au botezat »Froea- tul de sanare.«

In înţelesul primt rdial v acestui proect, zic primordial, deoarece uup cum se va vedea mai tâiziu, ace*>t. proect a fost ulterior falziiica« fu uz * nele guvernului local,—î î ţeC mi prim­ordial al proectului de a:> flecare Centrală îşi plătea prin ani v i. t ie în decurs de 78 de ani numai partea r it

ce a luat ca împrumut pentru acope­rirea deficitului ei, pe cârd resHil Te bani din împrumutul de 15 000.0 9 , .rest ce era destinat fondului ú ali­mentaţie, nefiind bani perduţi, cár­éra investit ca împrumut pe la a i culari, nu era amortizai» ’.

Aşa s-a rotat proocful de sau n- în acest inteles de cătra liota provin­cială a Bucovinei!

Nf. 193. G A a K T A T R A H 8 I L V A Ü I B L Jfagbu 3

Mu (ârz I inşii. irinţa depu-(br Rute»!, öt lareou „ Centrala lorlititui ra rr.a nmre, - vernul ceu- W n Viena a dispus felul provincial icovinoan, sa aioiaia oectul de sa- ife In senzt.î că hdre împrumutul >15.000,000 ce-'-', sd fis iiortizabil în Kiirs de 78 ce a ai şi ; utru plutirea sa stabili' i (»»{t i î , are centrală

MtB (ifj it‘. cvote v i\ a să cuprin feao parîo a cap.cai :ii i i procentele, âeeastă scbaobar-i a ceri t’o guvernul |b Viena ca t ato . ţelesul prim­arii»! o pro: e tui ui o sunare să spu­nă »expresis vorbi* < j la stabilirea »tei ce are să plt e. sci fiecare cen* nil, ă va avea 5; , rore mărimeaicitului <; -:i în . ij r cil deficitul in fixa mărimea cvotilpr de plată, i for'na ocmsta ?■ 'iii f o t ă a fost su- #8 .noi proectul M>*j. Scite spre sano mare, cea-ce a t urmat în Iunie ic,

in înţeleşi 1 proecrului schimbat iDiűkiii sunt jii ccsavantaj, căci cu ite că deficitul h lai; ia centrala lor m atinge nici pe, i% mărimea celui des­coperit la centrul.. U cramă, ei totuşi lisă plătească împrumutul în cvote

i cu Rutenii, acă mai avem în ve- ore că ma rrebin.işte toi în înţelesul roectului schimbat ca să se plătească

amortizare ci Iar şi i c itul din cele ăOOOrîOO cer., oin ca *e are să so tor- #62e fondul _df alirp.e-r.-ţiu ne al cen- Bieior, cari bani dn-^ă cum am zis laittenu sunt bani pierduţi, fiind îinpru- autaţi Iu singuratici pe hi;*otecă, atunci wrultă, că Românii în urma acestei ibirnbări în proectul îe sanare, tre- mesc să p-ă.ească m m i capital cor.

în loc de 1 000,000 cor., cit ar trebui să plăteasc»în senzul pro- octalul original.

Stând astfel lucn l a şi descope* ită fiind la timp fu z fiarea proectu- ini, condacerea actuală a centralei, nu »putut sâ se supună acestui proect de »nare şi să pred eu gesti-inea sa »Băn­cii ţării«.

Ct* a făcut Visă ga v urnul local şi cel din Viena văzând v . sten ţa direc­te i centralei R:m ir In loc să-şi sîoundă capiii îi năşi o < a struţul, de ni'jiae că a avut cura? \ă supună im- úroivim spr .* o'.incţioi ./ e un proect ityfcai, în loc să ine?, reá la Canossa, aulâ prin represalii u< atură econo* sica să terorizeze dlrec unea centra­ţi, ca la rândul ei să imeascâ pro­stul în noua iui stare. îndemnat a- M guvernu 1 direc r uo au băncii Cehe Jstredai să protesteze n împrocesueze dorite cambii de ale cant calei, aducând tótfei centrala în faţa f . montului 'îoal-

> S’au şi protestat < >ja cambii în faloare de 800,000 co, ! upta însă s’a

his, partidul român naţional a luat toziţie ostilă faţă do ‘ • tnţiile guver- lului şî în curând va soni oara jude- eăţii. Este insă foaru car icteristic pen­tru politica cea lipsită le tact a gu­tuiului din Viena, acoai :ă recentă fă- lădelege ce este încropi-. a contra hu­sei stări a Rrniftuilor. Orr aşa-i la noi a Bucovina, ne-au luat biserica, ne-au rutenizat, ne-au h a fonoul religionar, 06-au nesocotit drepturi i a limbei noas­tre şi acum vot.se- oe răpească şi Mutul moştenit din părinţi.

Şi cârd aici e atâU nârşeveuie, a* tita răutate faţă do tot ne-i românesc, tó nud. gâseşte totuşi o foaie româ­nească care să iubiieze »Foaia Popo­rului« din Cornăuţi! Pâ unde duce or- lirsa i'

o. b.

t" \SV ' i •.< 1 .

— t S?( emvrie 1913.

Sdâi'aî iiilFtu‘0* IJ episod aparte, ar de-o fulgeră; oai impresie, ?1 tra ­gediei şoimului nolniricut — acum ră- )us — Auro) Vide, petrecut cu priieju* sorbărllo: delà ji’ăştie:

Ca un fulger din senin s’a aşter- irat dureroasa vos te tn toiul bucuriei [enerale a mulţimii do Români, adu- siţi in numele crlt . româneşti. Toate laimiie au fost cump'i t străpunse de nemiloasa aăgea â o iurerli, care ves-

mo&rtea celui ce rzuse în luptă ca tăriile văzduhului h uile încetară de a mai bato şi ici ua cuvânt nici o

im so mai strecura de pe bu- aiol uruî?. fkgheţa:'.» tot graiul;

doar priviri nedumerite ţi întrebătoare a»! cor ca tj să u r nd â tainele acestei durei;.

Nu v. i ii& irei odată acest llbiou de doprimare îocidrat în ne- frele cadre ah durerii, dar pe veci Ijfţl rămâaea vile şi rai se va stre- pk’elar şi li în faţa ochilorluutrăi rr ; oare» aă dureroasă:

Prin . i ir n > itracura încet, ţătut ţi cu c?.p:h plecat un ţăran irtnvit de dure; Hiş* ra r şl dus pe Moduri. Ochii iui, ' cari sclipeau

scumpele mărgăritare isvorâte din iu­birea părintească, erau fixaţi spre pă­mânt, căutând par’câ ceva, c d i n despe­rarea feţii lui se putea ceti uşor, că nu va mai întâlni nici odată.

— Da nici o lată nu v i mai în- tâ ’ni faţa zâmbitoare a iubitului lui Aure! 1

Şi căuta trist spre pământ. Spre pământ, căci de acum înainte ale pă­mântului aveau să fie osămintele ace­luia, care fusese al său până acum.

Ii de prisos să mai spun că era silueta îndurerată a ţăranului din Bin* ţin ţi, tatăl fiului unui neam întreg ; un neam întreg îi plângea durerea şi’n pieptul lui apăsa durerea unui neam întreg.

—• Cine să-l consoleze ? Cine să-i spună oare o vorbă dulce de mângâ­iere? Mai era om şi mai erau oare cuvinte cu cari să poţi linişti furia durerii, care se încuibase în pieptul a- cestui nefericit părinte ? !

Măestrul Delavrancea voia să-l întâlnească, cu baslamul graiului lui fermecat voia să-i mai aline valurile de durere cari îi răscoliau pieptul. D ar. . . ? I

L-a întâlnit. Şi-a luat plin de un solemn respect pălăria în faţa acestui martir al durerii; şi-au strâns mânile tremurânde de durere, s-au pri­vit în ochi, ş i . . . ş i .. . măestrul neîn­trecut în arta de a vorbi a rămas mut în faţa durerii întrupate.

Fără să vorbească un singur cu­vânt, au stat muţi câteva clipe, în cari totuşi şi au spus şi şi-au destăinuit a- tâtea lucruri şi atâtea dureri pe cari nu-i condei capabil să le prindă : Ini­mile lor vorbiau şi se înţelegeau în nepătrunsul dar cel mai mişcător grai al durerii.

Ochii măestrul ui s-au plecat apoi înlăcrimaţi, iar bătrânul din Binţinţi s-a despărţit, plângând ca un copil, fă cându-se nevăzut printre mulţime.

In faţa ochilor lui se va fi înfiri­pat atunci sinistrul tablou de lângă Băneşti: Va fi zărit cum se răstoarnă din văzduh «fericirea zilelor lui» şi va fi auzit cum din sfărâmăturile pasării măiestre se desprinde un glas înăbuşit dar grozav de îndurerat: «Tată... ta tă . . .» — X.

Vlaicu Şi CQpii. Un prietin îmi po­vesteşte următoarele: «Sora mea are o fetiţă de doi anişori. E drăguţă fe­tiţa, durdulie, cu ochi albaştri şi are o guriţă, care toacă într’una. In grădină aram un scrânciob, un leagăn. Nepoţica se dă foarte bucuros în leagăn. Mai ’nainte zicea leagănului: Huţu, huţu, de când a văzut însă pe Vlaicu sbu- rând i zice altfel. Dicţionarul ei de cu­vinte s’a sporit. Acum se apropie de mamă-sa, ca o lingariţă, şi făcând ochii mici, o roagă: «Mamă, veau să mă dau cu Fm'ctt»... <Vaicu> este pentru ea— leagănul ei iubit.

Faima lui Vlaicu a ajuns până şi la copiii cei mici. — H. t . P.

0 lămuriră- Părintele gr.cat. Iuliu Suciu din Abrud crezâudu-se vizat de corespondenţa »Din Abrud«, apărută în n-rul 185 al »Gaz. Trans.«, în care se spune, fără a se numi nume, că un preot gr. cat. cu aspiraţii de protopop şi-a închis şcoala, ne trimite o lămu­rire din care reţinem următoarele con­statări :

E adevărat, că corespondentul nu aminteşte numele preotului, totuşi re- ferindu-se la mine, — pentru consta­tarea adevărului, vă comunic starea faptică.

Fiind periclitată esistenţa şcoalei gr. catolice din Abrud, cu jertfe mate­riale neproporţionale cu starea mea, — ceea ce pot dovedi cu ziarul de cassă al bisericii, — am încercat susţinerea şcoalei. in cele din urmă văzând, că nici jertfele mele private nu pot mân­tui şcoala, poporul cu aprobarea P. Ve­neratului Conzistor, a hotărât să sus­ţină o şcoală comună cu poporul gr. oriental din Abrud, a cărui şcoală din lipsa de mijloace încă era periclitată, şi reprezentanţii ambelor confesiuni în şedinţa comună din 7 April 1912,—a că­rei deriziuni le-au aprobat ambele Ccn- zistoare, —- au decis susţinerea unei şcoale comune cu caracter gr. oriental— fără ajutor străin. Aceasta nu nu­mai că nu deroagă nimic, din contră eu cred, că am săvârşit o faptă vred­nică, aliându-ne fiii aceluiaş neam, ca să asigurăm ezistenţa sigură a şcoalei române în Abrud.

In [urma dispariţiei patriarhuluifiogdanovi&i. Zilele acestea s’au întrunit la Carioviţ toţi episcopii bisericei gr. or. sârbeşti pentru a lua măsurile de lipsă în urma dispariţiei patriarhului Bogdanovici. Această conferinţă va eda un edict în senzul că »dacă patriarhul Bogdanovici, despre care nu se ştie unde

se află, nu-şi va ocupa postul în decurs de 6 luni şi 6 zile, atunci se vor lua mă­suri pentru întregirea scaunului de pa­triarh«. Deşi termi nul obicinuit, în care persoanele bisericeşti nu-şi pot părăsi postul fără ca să anunţe, e de 90 zile — în cazul acesta se va da în mod es- cepţional un termin mai lung.

In cercurile bisericeşti ar avea preferinţă la ocuparea acestui scaun e-, piscopul Mihail Gruici din Carlopago, guvernul însă e de,altă părere. Cauza? Iat-o: episcopul amintit nu poate fi păstor sufletesc şi cap bisericesc al cre­dincioşilor sârbi, pentrucă: nu ştie un­gureşte,

— Şi, vezi Doamne, s’ar putea în­tâmpla ca în felul acesta Dumnezeu să nu-1 poată înţelege şi astfel să nu-i as­culte rugăciunile!

Elefantul In serviciul ar&atel. En­glezii, în India, întrebuinţează elefanţii în serviciul armatei. Unii din elefanţi, au lucrat pe terenul acesta timp de 90 de ani în şir, si, în genere, elefanţii nu numai că sunt foarte tari, ci şi foarte inteligenţi. «Gazzetta di Torino» descrie astfel spectacolul curios al ac­tivităţii militare al unui asemenea pa­truped uriaş:

«Se înomolise un tun într’o băl­toacă. Patru boi înhămaţi se opinteau în deşert să scoată tunul din noroi. Atunci se aduse elefantul militar. A- cesta înaintă cu gravitate mişcând din urechi. Ajuns lângă greul tub de oţel, animalul ridică puţin o roată, ca şi cum ar fi voit să calculeze rezistenţa mocirlii, mişcă apoi şi cealaltă roată şi stătu în urmă ca şi cum ar fi gândit ce e de făcut. Sgâlţăi încă odată ma­şina de război în toate direcţiunile. Şi în fine, apăsă fruntea pe gura tunului guiţând în acelaş timp, ca să îndemne boii să tragă. Dar, văzând că roatele tânjesc şi boii nu voesc să pornească, ridică enormu-i cap şi, , învârtind pe deasupra boilor trompa-i ca un biciu năpraznic, dădu un ţipăt şi mai ascuţit. Boii, speriaţi, se îndemnară îndată Ia treabă şi cu ajutorul împinsorii frunţii elefantului, aplicată iar pe rotocolul gurii de foc, au scos tunul din noroi».

Hsoare. George Hurubeanu Hal- magyi, fost cantor şi învăţător, trecând de trei ori prin operaţii grele, a deve­nit cu totul neputincios de a munci, şi fiind lipsit de mijloace, roagă sprijinul oamenilor de bine. Ajutoarele eventuale să se trimită numitului la Marosvásár­hely Str. Almos Nr. 3.

ÂVlZ. Un absolvent de gimnaziu cu matura, caută farmacia Nicolae Co- leşiu din Bărla 1, (România) ca practi­cant începător. 01-12.

ŞQ7 ŞÎBraşovenii şi moartea lui

Aurei Vlaicu.Neştiindu-se până eri dimineaţa ce

hotărâri se vor aduce cu privire Ia în­mormântarea regretatului nostru Aurel Vlaicu nu s’au putut lua dispoziţii deo­sebite fiind în aşteptarea avizului dela Bucureşti. Mulţi erau de credinţă că o- sămintele lui Aurel Vlaicu vor fi aduse acasă spre a fi înmormântata la Bin- ţinţ,

Deabia eri ni s’a comunicat dela Bucureşti în mod oficial, că înmormân­tarea va avea loc astăzi, Miercuri la oarele 5.

Din cauza holerei, care bântue în România şi care îngreunează trecerea graniţei s’a abstat dela trimiterea unei delegaţiuni mai mari la Bucureşti, pre­cum se proiectase. Totuşi ca ziarul nos­tru şi Braşovul să fie reprezentat şi printr’un delegat special, a plecat la Bu­cureşti cu trenul de azi dimineaţă d-1 Dr. Voicu Niţescu, directorul ziarului nostru, care va depune cununa Braşo­venilor şi va rosti uh cuvânt de adio la înmormântarea marelui nostru in­ventator.

Tot astăzi la oarele 5 după amiazi, oara înmormântării, se vor trage clo­potele la toate bisericile româneşti din Braşov.

Duminecă, precum am anunţat, preoţii dela biserica Sf. Nicolae vor o- ficia un parastas solemn, la care se in­vită pe calea aceasta tot publicul ro­mânesc din Braşov. Cântările de paras­tas vor fi executate de corul mixt al bisericei Sf. Nicolae sub conducerea ma­estrului G. D’ma

Am dori ca în toate bisericile şi

comunele româneşti să se oficieze pa­rastase.

Din Braşov s’au trimis la Binţinţ şi la Bucureşti mai multe telegrame de condolenţe. Din partea ziarului nostru s’a trimis preşedintelui ligei naţionale aeriane la Bucureşti următoarea tele­gramă :

Zdrobiţi de durere plângem împreună cu d-voastră la căpătâ­iul eroului neamului Aurel Vlaicu.

Gaaeta Transilvaniei.

Regele Carol al Româaiel laBraşov. Regele Carol al României însoţit de câţiva membrii ai curţii regale, au vizitat eri în trei auto­mobila oraşul nostru. După un scurt popas Maj. Sa şi suita s’au reîntors la Sinaia.

Excursiunea în Poiană a elevilor şcoalelor noastre secundare şi comer­ciale va avea loc în cas de timp favo­rabil mâne, Joi.

La şcoaleie noastre secundares’au înscris până eri 370 elevi, dintre cari 290 la gimnaziu şi 80 la şcoala reală.

Concert Helene Honigberger. Mâ­ne, Joi, în 18 Sept. n. va concerta în sala cea mare a »Redutei« apreciata cântăreaţă de operă d-şoara Helene Ho­nigberger, acompaniată fiind la pian de d l dirigent Emil Honigberger. Progra* mul ales conţine cântece de I. Brahms, H. Wolf, G. Mahler, R. Strauss etc.

Carte didactică aprobată = Mi-nistrul de culte şi instrucţiune publică a aprobat sub Nruî 141, 325/913: geografia patriei şi ele­mente din geografia universală pentru şcoaleie primare de 1.Bariu, dir, şcol. penzionar în co­laborare cu D. Lupan , prof. gim­nazial ediţiunea IX-a. Până laalte diapoziţiuni ee poate procura dela Tipografia A- Mureşianu Branişte et comp. Brassó, cu 50filori exemplarul.

Ap e l .Biserica română ort. or. a Sf.

Treimi de pe Tocile din Braşov are lipsă de reparatură şi de renovare. Co­mitetul parohial a şi pus în lucrare re­pararea păreţilor pe dinlăuntru şi pe din afară, repararea stranelor şi a po­durilor, iară acuma s-a început şi cu­răţirea şi renovarea picturei din Sf. biserică, care este o pictură frumoasă, dară este învechită de fum, de praf şi de vreme.

Comitetul parohial a adunat pen­tru renovarea picturei pe dinlăuntru şi pe din afară a bisericei, a tâmplei şi a altor obiecte ce se ţin de renovare, un fond de 3000 cor., parte din venitul dela petreceri dat de tinerimea din pa­rohie, parte prin colecte dela parohienii bisericii şi dela alţi iubitori ai înfrurn- seţării casei Domnului, din Braşov şi din România, dară suma aceasta nu este de ajuns pentru această renovare ci spre scopul acesta se cere o sumă cu mult mai mare.

Biserica nu are mijloacele nece­sare, iară poporul fiind sărac, cu greu mai poate contribui din nou în aceste timpuri critice. Cu toate acestea unii dintre credincioşii noştri au promis, că la punerea în lucrare a renovării vor contribui şi vor ajuta şi ei biserica spre scopul acesta.

De aceea dară comitetul parohial apelează la bunăvoinţa credincioşilor noştri şi roagă atât pe aceia, cari au făcut promisiuni spie scopul acesta cât şi pe alţi binevoitori creştini ca să gră- biască cu ofertele şi ajutoarele lor pen­tru ca astfel renovarea bisericei pusă în lucrare să se poată termina şi achita.

Cu deosebire atragem atenţiunea acelor fii ai parohiei, cari s-au născut şi au crescut în această parohie, iară a- cuma sunt risipiţi şi stabiliţi în alte părţi să nu-şi uite de biserica mamă, care i-a crescut şi i-a ocrotit sub scutul său, ci să-şi ofere şi ei obolul lor pentru în- frumseţarea şi împodobirea casei lui Dumnezeu.

Oferte marinimoase să se trimită la adresa epitropiei parohiale a biseri- ricei. anume ta epitropul C3sar Dumitru Bărbier, Pe Tocile Nr. 56.

Braşov, în 30 August 1913.Comitetul parohial.

V. 6felea, preş.

U LTIM E ŞT IR I.Se Începe calvaral-

Cluj, 17 Sep t Astăzi s-a des- bătut în faţa curţii cu ju ra ţii de- aici procesul intentat „Foii Popo­rului « din Sibiiu pentru publica­rea articolului „Macedonia Unga­riei“. Redactorul responsabil al „ t. P “ Bratu a fost osândit la opt luni închisoare de stat şi 600 coroane amendă în bani.

Înmormântarea lui Aurel Vlaicu-— Prin telefon. —

B ucu reşti, 17 Sept. orele 4 p. m.

In decursul zilei de eri şi azi o imensă lume a vizitat biserica Sf. George, în care e aşezat cata­falcul cu rămăşiţele lui Aurel Vlai- c î. îmbulzeala e atât de mare încât ordinea deabea se poate men­ţinea de cătră ofiţerii, gendarmii şi soldaţii cari fac paza catafal­cului. Intre nenumăratele cununi şi fiori aşezate în jurul catafal­cului se află o splendidă cunună a Braşovenilor purtând inscripţia: Genialului Aurel\ Vlaicu,[Şoimul Ar­dealului — Românii din Braşov.

Mitropolitul Moldovei a trimis „Ligei Aeriane“ o emoţionantă te­legramă de condoleanţă, în care reamintind sborul lui Vlaicu dela Iaşi deasupra mănăstirei Cetăţuia în faţa familiei regale, spune că se cuvine şi va stărui ca pentru veci- nica lui pomenire să se ridice un bust pe dealul mănăstirii Cetăţuia.

Iu momentul când vă telefo­nez — o lume inmensă curge spre biserica Sf. Gheorghe. La faţa lo­cului sunt: reprezentanţii autorită­ţilor, a forurilor civile şi militare, instituţiile şi societăţile culturale, cele două şcoli de aviaţie, socie­tăţile de binefacere, lucrătorii şcoa­lei de arte şi meserii, ale arsena­lului armatei, societăţile Ardeleni­lor şi membrii Ligei în corpore, armata îu număr mare, fiind re­prezentate toate armele.

Bucureşti, 17 Sept. Mişcarea bolnavilor de holeră din ţara în­treagă p9 ziua de eri: cazuri vechi aflate 1123, bolnavi noui 128, îu total 1251 bolnavi; din cari au m urit 59, s’au însănătoşit 37 şi au rămas 1155 bolnavi.

Viena, 17 Sept. Maj. Sa Mo­narhul a conferit principesei Maria a României marea cruce a ordi­nului Elisabetei pentru meritele câştigate în jurul îngrijire! celor bolnavi de coleră.

Constantinopol 17 Sept. Pe astăzi se aşteaptă semnarea păcii. Localităţile Iniada, Kirkilise şi Adrianopol rămân Turcilor, Tirnovo, Mustafa-paşa şi Ortakoj Bulgarilor. Graniţa se sfârşeşte la revărsarea Mariţei în marea Marmara.

Budapesta 17 Sept. Camera se deschide la 8 Oct. Opoziţia nu va participa la şedinţele Camerei nici la cele ale delegaţiunei.

Dr. Teodor Sbârcea ţine consul- taţiuni zilnic dela orele 7 — 9 dim. în strada gării 12 Blumăna. 3—3

Cărţi şi reviste.A apărut şi se află de vdtunre la

redacţia ziarului <Gazet t Transiiuaniei», Bjornsterne Bjornson «Tânăra pereche»; piesă în două acte. Tradusă de Petre Cârsteanu. Preţul 40 fileri.

Venitul acestei broşuri este destina- „Fondului ziariştilor romăni din Ut m garia“.

POSTA RED A CTIU mVirgil Ch. Poesia închinata „Lui Vlai­

cu“ conţine sentimente, cari te onorează. For­ma la-’ă insă de dorit, prin urmare nu o pu­tem publica.

Proprietar:Tip, A. Mureşianu; Branisoe & Comp

Redactor responzabil: loan Brotea.

m ■ adacă ai dinţi urâţi cumpără-ţi un tub de pastă de dinţi din cărbuni de tei „REFORM* cu 70 bani. — Folosind-o 8 zile vei avea dinţi albi ca zăpada.HCEI2LŢI G U R A

A I ţ i n ŞÎ spune-i ori şi cui, că acest minunat preparat l-ai cumpărat în prăvăMaa \ L Li 11 C 1 V O I U v y l v lui E. A. Orendi şi drogueria Lang şi Theil în Târgu Grâului

esclusir singurul fabricant, farmacia „őrangyal“ in Tatrang, comiţatul Braşov. — Laborator ©hernie. — Singurul preparat care nu aţa#ă dhJ|ü‘JfifcT OTTO, umn

Pagina 4 G A Z É T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 193—1913.

 V T 7 î oncare a a^uce la cunoştinţa On.X* V 1 a l m public că mi-a sosit pentru

= Sesonul de toamnă, :cele mai moderne stofe şi modelsri

(8—50)

Ca toată stim a:

G erge ly Sándor,cro ito r de dam e.

BRAŞOV. Târgul Inului 28

E xp ert de c ro ito r ie in .red m ţat de M in is te r . Pregăteşte ÎI1 atelierul propriu Dnjj m . i i t \ r i ’u lucratori de primul rangj~~j

|j din stofe moder­ne ia di gene.

Confecţionare de mantale englezeşti pentru dame şi costumuri,

13 ' 50Pentr«i studenţi ţi orăşeni p reţu ri moderate.S a lcn de m odă, B R A S o ? Comande din provincie se execută,

fiate Triaid« lisif. Eiltn) Tâigii eailtr deasniri mag, sitog. etajid l fâră a iua măsură cu garanţie.

Aviz!Aduc la cufloştinţa Oa. public, pricepător în ale artei, că am deschis în

Sala parter dela Villa Kertsch Braşov

0 expoziţie de pictură Hauteiisse.Expoziţia reprezintă o invenţie nonă admirabilă berlineză

pe terenul picturei pe catifea, mătase, postav, pâoaă, lemn, stisîâ, piele etc. de un efect miraculos şi frumos, care numai prim pictura H a i i t e l i ş s e se poate preduce. Invenţia 5 ceasta, care suplineşte pictura cu aou, )e dă damelor instruc­ţie p® un nou teren de pictură de cel ştiai d is t in s G cn re , le s n e d e în v ă ţa t , asa că în tiu p scurt sunt în stare să picteze cele mai frumoase^ lucruri. Expoziţia va fi deschisă numai t im p scu rt, se poate vedea zilnic deia 9—5 oare. Preţul întrârei 20 bani.

La 0 vizitare numeroas ă îavftă cu toa ă s ima 3—5

Eduard Ubach.Văpsitoria artistică de lux şi curăţire chemică

G. SOLINGER S u c c e s o r i .Str. Spitalului 64, Tis-â-Yis cu Hotel Coroană,

se recomandă pentru toate lucrările ce cade în branşa ac«aata. Curăţire hemică de garderobe de dame şi domni, în mătase, lână, bumbac, întindere modernă de perdele p© cadre patent etc. C#stume de bărbaţi se curăţa hernie şi repareaza în ate-

I O V 1 I A T E ! liev propriu ca nouă. n o v i t a t e !

P E N E D E S T R U Ţse curăţa sau vopseşte în colori moderne şi leagă cu preţ ieftin Io. Pleureuse. Rochi de dame, haine bărbăteşti se văpseste în colori moderne, asemenea stofe de mobile, perdele de lână, draperi etc. Negru pentru jelit la dorinţă se execută în 48 ore.

Mai departe se primesc pentru sesonul de earnă, mantale de pluş de dame, precum şi baltoane de

domni spre curăţire cu abur.48—60 Onor. muştiri se literă, lucrări ireproşabil*. Rog de sprijin

m u n i r a M a i u n a n s a H a s a n ij ă l ig! Cea dmtâi şi mare Văpsitorie artistică şi spălătorie chcmică g j ga ca abur şi motor precum curăţirea de puf. i i

Wilhelm KörnerFabrica: strada nâsipului de jos 1 a) Filiala Strada Vămei 36.

Localităţi de primire în Fel ii oară la -Domnii Stener & fiu comersant, Blöpatak la domnul Mühlbácher, croitor de bărbaţi Tuşnâd la Domnul Meggeri croitor bărbătesc Szabó Poték-Vila şi la toate localităţile din înprejurime.

Curăţire hemică de haine bărbăteşti dam© şi copii, uniforme costume broderii, pânzaturi, plapome, stofa de mobil© şi deco­raţii perdele, coperte, covoare se curâţă radical, devine ca noua,

Specialităţi: Curăţire de pene de struţ. Obiectele menţionate se văpsesc iarăşi în acea coloare, sau în alte colori,

Toata obiectele în negru, aşa că apar ca nouă.Cemande din afară cu pofta se execută prompt.

m

mmmaËB

Nr: 9808/i 913.

Publicaţie de licitare ofi­cioasă.

In seop de a se încaasa con tribuţiile neplâtite la vreme res­tanţele dărilor de âtat, taxele şi aruncurile, conform dispoziţiilor §§-lor 67—74 din Art. d« Lege XLIV din 13S3 am ordonat a se ţiuea licitaţime publică pentru .vânzarea obiectelor zăiogite.

Locul ţinerii liciiaţiuueiIn I-a zi da licitaţie : Braşov

Piaţa Francisc Iosif, 25/IX 1913 la 9 oare. î. d. M. In. a Ii-a zi d® licitaţi®: Braşov, Piaţa Francisc Iosif 26/IX 1918 la 9 oare î. d. M.

Descrierea obiectelor zăiogite.1.

mente.2

500,3.

oc rna-Mobile de casă şi

cor. 1949.2 C*i (anim île de tasă) cor.

Trftsuiă (Landaur) 450 cor.4. Maşini de cusut cor. 14 >.5. Ciasuri (Pendl). cor. 30.

Condiţiile de licitare.1 In ziua I-mă de licitaţie

se vor pune în vâazare toate o- biectele feăl*gite, al căror preţ nu t ec p^ste 100 cor. vănzându-se în orice caz şi sub preţul de estima­re, dacă se vor oferi pe cel pu­ţin */4 din preţul de estimare.

2 La a Ii-a zi de licitaţie se vor Vi*d3 toat® obiectele zălo- gite fără considerare, dacă se c- fere pe ele chiar mai puţin ca 8/ 4 parte din preţul de estimare, pu­tând a le cumpăra acela, care a oferit mai mult.

3. Preţul de cumpărare ere a se depune imediat în bani gata.

Brassó, 15/IX 1913.Oficiul de dare orăşenesc.

Pătlăgele roşii.A sosit pătlăgele roşii (para

daize) de prima calitate din ţinutul Pestei, şi so vând Yineri înainte de prânz. în târgul stra- elor kilo cu 24 bani.

K ovács látvánlocuitor dm Budapesta.

l - l

Pălării de dameUn asortiment bogat de modeiuri originale de’a cele m 4

sim ple până ],* cele mai tine.Forme nega misir.*, flori artificiale pene cu preţ ieftin, se

primesc prefaceri şi garnisiri cu preţuri foarte ieftine

S t r a d a P o r ţ i i Nr. 5 8 .Intrarea din Strada, argintarilor vis a vis de oficiul de

dare orăşenesc.Comande se primesc în Strada Vămei la trafica de tutun

din Colţul promenăzii.

Iulie Schuster.

1374 szam/l9i3.

Publicaţiune,Primăria comunală din Vad

aduce la cunoştinţă, cum e l în 12 October a. c. st. n. 1913 la otra 1 p. m. esarendează casa de cârciumă de sub Nr. 76 cons*ătă- toar® din 5 odăi, 1 cnhnâ, came* ră. pivniţă, pod, staul, şură apoi grădină şi curte largă pe termin de trei ani, începând din 1 lanuar 1914 pânâ în 31 Decerni r® 1916.

I reţiul strigării 1200 coroa­ne vadium 10%.

Condiţiunile mai dtaprospe so pot vedea în oarele oficioase în eaLcelaria comunală din Vad.

Vad, la 14 Septamare 1913.

1-1 Primăria comunală

C e t i ţ i ş i r ă s p â n d i ţ i

„Gazeta Transilvaniei” .

Avem onoare a adu­ce la cunoştinţa On. public că am luat

asupră-ne

99C R I S T A L ”spălătoria cu abur şi ▼om continus sub a- celaş nume. bpălăto- ria noastră cu abursa afla tn str St IoanHr- 14. unde se pri­

meşte rufâria.

I anta—

A V I Z ! Ne vom da toată silinţa a mulţumi cli­entela noastră ca ser­viciu punctual şi solid.

m n u 1 .

Proprietarii spălător ei cti abur «Cristal».

VHote! şi C a fen ea „ i L T R u fAr» onoarea a aduce ia cunoştinţa On. public din Braşov şi jur,

şi On. oaspeţi din România că am luat în antreprisă:

Hotelul şi caiiaea.ua „Metropol”^ p îîş o v , S t r a d a i e a g r ă Mr. 2 .

reri@T»t şi aranjat cu tot confortul n®cesar. 20 camere.R*g ou tsată căldura Onor. Domni şi Dame din România a

cerceta Hotelul în sesonul de vară.Asigurând pe Onor. visitatori de un serviciu prompt şi cu aten­ţiune, sper că voi fi sprijinit în noua mea întreprindere cu de­

osebire din partea On. public românesc.

Cu toată stima

31—8« láncú Acsente.

r

MobileÂm depuse în Hala demăr-

i l f l O F R I M Î fnri a steetăţii industriale m U U L i i n L din Braţov, precum şi în

fabrica mea din Strada Lungă, Nr. 151se află diferite mobile- (32-50.)

I. H u b b a s Tâmpiărie pentru zidiriI mobile şi lucrări de artă

O L D E l i G L A M D !J O S E F L I S Ö H K I

Magazin principal pentru Iude bărbăteşti şiB raşov, Strada Vămii nr. 9.

îmbrăcăminte elegante pentru domni după măsură.Croiu Englez!

- Stofe de modă originale englezeşti.Executare de prima clasă.

Albituri de mode englezeşti pentrub a r b e ţ i gata sau după măsură.

Deschiderea magazinului la mijlocul luaeiSeptemvrie 1913.

S-a deschis din nou

R e s t a u r a n t u ldelà Promenadă

Renovate din nou toate localităţile, modern aranjat« două săli de mâncare, cameră separată. r'erasă cu mese şi grădină

B v că t& rle d e c la s ii p r im ă . Sfere e x c e le n tă D r e h e r , T in d e m a s ă cu ra t. D ife r ite « o r tu r i, T iu fn b u te lii ,

Ş a m p a n ie , lA c b e r u r i e tc .

P r e ţ u i r i s o l id .© ! S e r ^ r i c i o*u. a t e n ţ i © !

îmi iau voe a invita pe On. public din oraş şi jur a vizita Restaurantul, recomand bueătâii* care este vestită ca foarte bună. Primesc abonamente pentru cost în Restaurant şi afară

cu preţ moderat.

Cu toată stim a:

Peter Renovichv-s birtaş.

TIPa EOL nPOttttAJFlEl A. Ai UKBŞ1ANU htUANIHOE & Cbrnp. BKAŞOV