Anul VI, Numărul 69, NOIEMBRIE 2012

R O M A N I A N - A M E R I C A N I N D E P E N D E N T N E W S P A P E R

ALEX B. CHIHAIA

SUPER PETRECERE BALUL STRUGURILOR – EDIŢIA A XI-A, SACRAMENTO, CA 2012

Într-o zi de Sâmbătă la mijlocul lunii Oc-tombrie în care soarele tomnatic al Califor-niei lupta cu câţiva nori răzleţi, la îndemnul Asociaţiei Culturale Mioriţa, pentru al zecelea an consecutiv, românii cu chef de distracţie şi poftă de must proaspăt s-au strâns în număr mare la American Legion din orăşelul Rio Linda. Pentru a participa la cel mai frumos bal românesc al toamnei, Balul Strugurilor.

Deschiderea balului a fost făcută, după a scurtă ceremonie religioasă de binecuvantare a celor prezenţi şi delicioaselor bucate traţionale românesti de către Pr. Rares Onofrei. Cuplul de dansatori Liana şi Adi Ciontoş, care şi acum 10 ani, la prima ediţie a balului, au avut plăcuta re-sponsabilitate de a da startul unei seri de neuitat.

După care a urmat un spectacol artistic extraordinar prezentat de simpaticii Traian Iosif şi Liana Ciontoş. Participanţii la acest eveniment s-au putut bucura de frumoasele melodii hawaiene interpretate de minunata Tina. Piesa de rezistenţă fiind binecunoscuta melodie “Aşa beau oamentii buni” variantă originală din Hawaii. Cornel Buduroi s-a alăturat, cu ajutorul muzicuţii magice, spectacolului de sunet, interpretând două melodii populare tradiţionale româneşti.

Ritmul a fost schimbat atunci când pe scenă şi-a făcut apariţia talentatul dansatorul grec Dimitri care a reuşit prin mişcările sale să elec-trizeze pozitiv întreaga atmosferă. Acordurile greceşti au fost autentificate de zgomotul farfu-riilor sparte, obicei foarte vechi în cultura greacă.Apogeul artistic a fost atins atunci când în centrul atenţiei a intrat Lou Lou White, o

tânară şi foarte frumoasă cântareaţă de origine franceză, care a încântat audienţa prin superba voce şi apariţie scenică. Ea a reuşit să revizuiască şi să dea o influenţă personală unei şcoli vechi de muzică pentru a o moderniza într-un mod complet nou şi unic. Stilul ei este un amestec de jazz şi funk cu o nuanţă clasică, senzuală şi radiantă într-un ritmul pur de blues. Ultimul ei album “Soulless, Selfish, Nasty Woman” poate fi procurat de pe pagina de web personală a ar-tistei. James Barrera a luat parte la spectacol cu un frumos show de trick-ropper foarte tare. Nu se putea sa fie Bal fără Regina şi Regele Balu-lui care au fost desemnaţi în urma unui rigu-ros concurs de dans şi a unei probe de cultură generală. Au fost înscrise în concurs 10 perechi dintre care cele situate pe primele trei locuri au primit premii din partea organizatorilor. Marii câstigatori au fost toti cei prezenţi la acest mi-

nunat eveniment peste care Diana Moraru şiRobert Unk au fost încoronaţi Regina şi Re-gele Balului. Sonorizarea şi jocurile de lumini au fost asigurate cu acelaşi profesionalism de către neobositul DJ Colo.

Din declaraţiile celor prezenţi a reieşit că acesta a fost una dintre cele mai frumoase şi incendiare petreceri organizate de Asociaţia Culturală Mioriţa pâna acum. Acest lucru a fost posibil numai prin generozitatea sponso-rilor: AMEROPAN – Las Vegas şi California Travel cărora le mulţumim şi pe această cale.

Asociaţia Culturală Mioriţa a reuşit să fie alături de voi timp de zece ani şi îşi propune ca şi în continuare să fie magnetul care strânge împreună toţi românii din nordul Californiei şi nu numai, în cadrul acestor evenimente ex-traordinare care ne dau prilejul să nu uităm că suntem români. Ţine-ţi aproape!

Adi si LiAnA Ciontos Au dAt stArtuL unei petreCeri de vis. Foto : Adi KAszoni.

ŞTIRI NOIEMBRIE 2012 MIORIŢA USA 2

FUEGO, ARTIST AL POPORULUIDiscursul lui Fuego în faţa preşedintelui Re-

publicii Moldova

Există momente în viaţa unui artist în care recunoaşterea publică şi decorarea cu un or-din onorant devin oaze de bucurie, determi-nare şi emoţie, mai ales atunci când acestea completează o muncă deosebită şi o dragoste imensă primită din partea publicului.

Joi, Fuego a fost decorat de către preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti cu cea mai înaltă distincţie pe care o poate primi un interpret, şi anume, „Ordinul de Artist al Poporului”.

Manifestarea de decernare a fost una încărcată de sentimente pure şi nobile, ea fiind completată şi de acordarea a 32 de ordine spe-ciale învăţătorilor şi profesorilor din Basarabia.

Debordând de sentimente contrastante şi intense, Fuego a rostit un discurs înţesat cu nuanţe de patriotism care conturează ideea că acest titlu şi cel de ambasador sunt responsabilităţi, dar în acelaşi timp şi onorante realizări, construite treptat, în etape clare, în gând cu iubirea faţă de muzică şi public, iar în inimă cu talentul şi dăruirea totală.

Discursul complex a emoţionat asistenţa şi a insuflat involuntar, trăiri identice cu cele ale ar-tistului. Copleşit fiind de greutatea cuvintelor, de durabilitatea sensibilă a bătăilor inimii şi de efemeritatea clipelor, Fuego a lăcrimat, a vorbit cu vocea tremurată, dar a transmis, cu fragili-tatea din voce, caracteristică de altfel, ideea că fiinţa lui este dedicată în totalitate muzicii şi artei, promovării valorilor naţionale.

Totodată, discursul a atins o zonă de naţionalism, căci Fuego a amintit că pe scena lumii el este un simplu foc ce arde şi ce se

regenerează constant prin public, dăruind artă în stare neviciată, iubind şi slăvind lim-ba românească, indiferent de plaiul de lume, conştientizând astfel, că de 10 ani de când a păşit prima oară peste Prut, a îmbrăţişat o misi-une nobilă şi sublimă care va fi perpetuată până la inevitabilul sfârşit.

Onorurile, decorarea şi întreaga atmosferă a fost caldă şi a demonstrat că în Republica Mol-dova, ceremoniile sunt mai mult decât nişte manifestări oficiale. Sunt momente în care simţirea se contopeşte cu onorea şi întreaga audienţă e prinsă de sensibilitatea clipelor.

Fuego a mulţumit preşedintelui Nicolae Timofti pentru întregul suport acordat, pen-tru susţinere şi apreciere din partea publicului pe parcursul celor 10 ani de cântec pe scena basarabeană şi a dăruit preşedintelui un volum special, lansat în premieră la Chişinău.

Este vorba despre ediţia de colecţie “Testa-ment pentru Fuego”, un mănunchi de versuri şi trăiri intense, cu atingeri de genialitate care nu doar că transmit şi promovează opera lui Grigore Vieru, dar şi înrădăcinează viziunea că relaţia dintre cei doi a reprezentat un moment de intensitate extremă, un nou început şi un sfârşit complet.Fuego a prezentat cartea şi a în-mânat-o preşedintelui Nicolae Timofti într-o formă specială, într-o cutie deosebită din piele, de o execuţie ireproşabilă.

Artist al poporului, artist al sufletelor pe ve-cie. Asta a primit Fuego. Şi poate mai impor-tant decât orice distincţie, este medalia primită la fiecare spectacol, la fiecare întâlnire cu cei ce îl iubesc, medalia emoţionantă înmânată cu focuri de trăire de către public.

Mai jos regăsiţi întregul discurs rostit de Fuego la REŞEDINŢA DE STAT,în momen-tul manifestării de decernare a titlului onorific de „Artist al Poporului” :

„Excelenţă, domnule preşedinte Nicolae

Timofti ! Distinsă asistenţă! Cu toată bucuria mă simt onorat ! Prin

distincţia acordată de către dumneavoastră, mie, la cei 36 de ani, în ziua aniversării aces-tora, 23 august, sunt copleşit de greutatea şi responsabilitatea titlului de “ Artist al Poporu-lui Moldovei”.

Cu sufletul deschis şi inimă de roman ar-delean, dar prin tată, cu rădăcini moldave, fac legământ, pe viaţă, că voi milita cu arma cu-vântului şi muzicii, cu toată fiinţa mea, pentru aducerea şi menţinerea frumosului prin artă, pe marea scenă a lumii!

Confraţii basarabeni m-au congratulat cu sintagma ambasador!

Este o misiune pe care mi-am asumat-o, de cum am trecut pentru prima dată, în urmă cu un deceniu, Prutul! În aceşti 10 ani, am încer-cat, indiferent în ce colţ de lume m-am aflat, să fac cunoscută spectatorilor mei, puternica legătură de limbă, conştiinţa şi sânge dintre.

românii neamului meu, indiferent în ce punct geografic i-a menit istoria. Ne leagă un destin incontestabil, redat cu dramatism în balada Mioriţa, picior de poveste, de epopee naţională. Şi cum „tot ce-i românesc nu piere”, prin artă, prin armonia ei, artiştii, printre care mă aliniez şi eu, devin ambasadorii Mesei Ro-tunde, cei care determină armele să tacă.

Prin glasul meu şi eşarfa multicoloră cu care îmi înfăşor umerii, voi purta dulcea povară a portului şi melosului ce vine din pilda mare-lui Voievod Ştefan, atât de inteligent reliefată de către scriitorul Barbu Ştefănescu Delavran-cea, cu mai bine de un secol în urmă, în op-era „Apus de soare” – „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor”.

Cu gratitudine şi condescendenţă, cum m-a crescut Ardealul istoric, al dumneavostră, Paul al lui Surugiu.”

RODICA ELENA LUPU

FUEGO, RECITAL DE EXCEPŢIE LA FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE "GRIGORE VIERU", IASI 2012

Prin vers poetul Grigore Vieru şi-a deschis sufle-tul, prin cântec artistul Fuego şi-a deschis sufletul şi acum, lumea poate să umble slobodă prin ele.

Ceea ce face Grigore Vieru în poeziile sale şi Fuego în cântecele sale nu constituie decât Resti-tuiri ale memoriei lor, ale trăirilor peste care nu se va aşterne niciodată uitarea. Nici piatra nu rămâne străină şi rece în faţa unor asemenea torente de iu-bire.

O atmosferă de vis la Festivalului Internaţional de poezie " Grigore Vieru", ajuns la cea de a patra ediţie, unde Fuego a susţinut un recital emoţionant, înţesat cu piese pe versurile poetului nemuririi, mentorul său.

Sala Atrium din complexul Palas Mall, a devenit infimă pentru multitudinea de senzaţii şi pentru at-mosfera făurită de Fuego î momentul in care si- a făcut apariţia.

După recitalurile lui Yan Raiburg si a lui Dorel Vişan, Fuego a încântat ieşenii cu o impresionantă poveste, cu cântece, versuri şi sentimente unice înălţate într-o cunună existenţială către Grigore Vieru.

Organizatorii festivalului i-au înmânat artistu-lui o disticţie perenă, un trofeu pentru " Cel mai bun interpret român a versurilor lui Grigore Vi-eru", şi l-au invitat oficial, pe aceasta cale şi la ediţia jubiliară din anul următor.

Ieşenii au intrat în hora simbolică pe care a con-struit-o Fuego, au cântat şi simţit legătura tainică dintre poetul cu sclipiri eminamente geniale şi cel căruia i-a dăruit o parte din aripa genialităţii sale.

Momentul în care Fuego a interpretat piesa " Pentru ea " a definit esenţa relaţiei poetului omagiat cu cel pe care îl numea "al treilea fiu"

-un pod de lacrimi literare pe acorduri pregnante.

In cadrul festivalului care a debutat ieri, în Aula Palatului Municipal din Iași, Fuego

I

a impresionant auditoriul prin complexi-tatea ideilor lansate, prin simplitatea cu care, emoţionat fiind, a gestionat panoplia de reacţii pozitive născute in cadrul alocuţiunilor.

Festivalul Internaţional de poezie " Grigore Vieru" aflat la cea de a patra ediţie, reprezintă principala legătură culturală dintre Iași şi Chișinău, dintre cele doua leagăne îngemănate.

Fuego si rAisA, sotiA Lui grigore vieru

RODICA ELENA LUPU

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2012 ŞTIRI3

Pentru mulţi oameni matematica reprezintă doar coşmarul vieţii lor de elev sau student, dar pentru Prof. dr. Constantin Corduneanu, Profe-sor Emerit al University of Arling-ton Texas, Preşedinte de Onoare al Academiei Româno – Americane de Ştiinţe şi Arte, fondator şi editor al revistei “Libertas Mathematica” timp de 31 de ani, cele două noţiuni - libertate şi matematică, au alte conotaţii. Revista “Libertas Math-ematica” e un simbol pentru liber-tatatea politică şi de expresie şi pent-ru spiritualitatea matematicienilor de origine română, nevoiţi să părăsească ţara inainte de 1989.

Revista fost recenzată de Math-ematical Reviews & Zentralblatt fur Mathematik- organul de in-formare al Societăţii Europene de Matematică; a pătruns in bibliote-cile unor universităţi prestigioase din intreaga lume; a primit cereri de includere din partea Institutului de Informare Ştiinţifică de la Moscova; a incercat schimburi de publicaţii cu o universitate din China; a pub-licat lucrări trimise cu greu, de din-colo de Cortina de Fier: “Nu pot uita iscusinţa unui matematician polonez, de la Universitatea din Poznan, care a reuşit să-mi trimită (pe vremea lui Jaruzelski) un articol, care a fost inclus intr-un volum al revistei”, şi-a amintit domnul prof. Constantin Corduneanu.

De-a lungul timpului, revista a reunit numeroase personalităţi din diaspora, a prezentat realizările ui-mitoare ale intelectualilor români de dincolo de zidul comunist, mate-maticieni care s-au impus categoric in mediul academic internaţional, respectaţi şi apreciaţi de occident, dar necunoscuţi sau ignoraţi in România. Colaboratorii revistei, au-torii articolelor inserate in cele 31 de volume ale “Libertas Mathematica”, sunt cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai Diasporei Matematice Româneşti.

Paul Samuelson, cunoscut econo-mist din secolul XX, a fost profesor la Boston. Descinde din şcoala lui Leontieff - un economist rus care a plecat după Revoluţia din Octomb-rie, s-a stabilit in capitala intelectuală a Statelor Unite şi a fost distins cu Premiul Nobel pentru Economie. În lucrarea publicată in Liber-tas Mathematica, Paul Samuelson demonstrează, pe cale matematică, folosind o ecuaţie integrodiferenţială, imposibilitatea unei anume con-juncturi economice. După ce şi-a publicat lucrarea in “Libertas Math-ematica”, in 1985, o editură a cerut permisiunea de a ingloba lucrarea in Opera lui Samuelson.

Nicholas Georgescu Roegen este un constănţean cu studii de Matematică la Bucureşti, studii de Statistică in Italia şi Franţa, profesor la Harvard, apoi la Vanderbilt Uni-versity din Nashville, TN. Profesorul Georgescu a fost nominalizat de pat-ru ori la Premiul Nobel pentru Econ-omie. Un volum al revistei “Libertas Mathematica” a fost dedicat lui Nicholas Georgescu Roegen, in anul implinirii vârstei de 85 de ani. Dacă despre savantul Grigore Moisil sau despre părintele ciberneticii, Stefan Odobleja, s-a scris câte ceva, despre alţi români valoroşi, despre alţii, cum e prof. Nicholas Georgescu Roe-gen, nu s-a publicat aproape nimic in România. Lucrările dumnealui au fost publicate in străinatăte, iar in afară de Jurnalul Academiei

Române şi de Banca Naţională (care-i foloseşte inovaţiile), nu s-a preocupat nici o editură să le traducă in limba lui maternă. Prof. Roegen a desco-perit conexiunea şi influenţa legilor termodinamicii, legea entropiei şi le-gea conservării energiei, in procesele economice. În decembrie 1994, New York Times a publicat un articol-necrolog in memoria profesorului de origine română. Prof. Lars Pallson Syll, işi aminteşte că, intr-o dezbatere radio cu unul dintre membrii Comi-tetului pentru acordarea Premiului Nobel, l-a intrebat de ce Georges-cu-Roegen nu a primit premiul? „Răspunsul a fost „mirabile dictu”... pentru că niciodată nu a fondat o școală! Am fost foarte surprins, deoa-rece lui Nicholas Georgescu-Roegen i se datorează mișcarea ecologistă. Ei bine, a fondat, dar era un fel greșit de școală”, a declarat prof. Pallson şi a tras concluzia că geniile care nu pot fi incadrate in tipare sunt excluse a priori, declarate din start ineligibile pentru Premiul Sveriges Riksbank în Știinţe Economice în Memoria lui Alfred Nobel.

Isaac Schoenberg, originar din Galaţi, face parte din Şcoala Matematică de la Iaşi a lui Al. Myller (elev al lui David Hilbert de la Goet-tingen, 1906). A venit in America la inceputul anilor 1930, a fost profesor la Univerity of Pennsylvania, apoi la University of Wisconsin şi creatorul metodei de aproximare prin "funcţii spline". Metoda sa a fost utilizată de NASA pentru antecalculul traiectori-ilor navelor cosmice.

Nicolae Tipei - membru core-spondent al Academiei Române, profesor la Politehnica din Bucureşti, este cunoscut in lumea ştiinţifică internaţională pentru cercetările sale şi ale elevilor săi in Teoria Lubrificaţiei; şi-a incheiat cariera in Departamentul de Cercetari al com-paniei americane General Motors.

Ciprian Foiaş este un reputat cercetător in Analiza Modernă, membru de onoare al Academiei Române, profesor la Indiana Uni-versity (Bloomington) şi la Texas A & M College Station, laureat al Societăţii Americane de Matematică şi cunoscut autor al unor tratate de inaltă specializare.

Corneliu Constantinescu, in prezent “Professor Emeritus” la Po-litehnica Federală din Zurich, elev strălucit din şcoala Stoilov, fost “Chairman” la Departamentul de Matematică al Universităţii din Hanovra este autorul a numeroase tratate şi publicaţii de inaltă ţinută ştiinţifică.

Viorel Barbu, membru al Acad-emiei Române, preşedintele secţiei de Ştiinţe Matematice al Academiei Române, profesor la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi, profesor viz-itator la numeroase universităţi din SUA, Canada, Europa de Vest, are remarcabile contribuţii la Analiza Neliniară şi mai multe cărţi cu circulaţie internaţională.

Patrick Suppes, profesor la Stan-ford University, specialist de inalt prestigiu in Logica Matematică şi do-menii anexe, a contribuit la volumul dedicat Centenarului naşterii profe-sorului Froda de la Universitatea din Bucureşti.

Mihai Botez, din şcoala Academi-cianului Mircea Maliţa, este cunos-cut pentru cercetările sale in dome-niul Futurologiei şi ale aplicaţiilor Matematicii in Ştiinţele Sociale; a fost Ambasador al României la Washington.

Tudor Raţiu, profesor la Politeh-

nica Federală din Lausanne, este au-torul unei lucrări despre contribuţia lui Spiru Haret - primul doc-tor român de la Universitatea din Paris (1879), specialist in Meca-nica Cerească. Contribuţia lui Spiru Haret, a fost inclusă in tratatul lui H. Poincare de Mecanică Cerească, care a apărut la Paris in 1893.

Despre colaboratorii revistei, prof. Corduneanu işi aminteşte că a prim-it mesaje si colaborări entuziaste de unde se aştepta cel mai puţin şi refu-zuri de unde se aştepta cel mai mult! “Pe prof. Emil Groswald, de la Univ. din Bucureşti, l-am intâlnit in 1986 la World Congress of Mathemati-cians de la Berkeley, CA. Mi-a vorbit in cei mai aleşi şi calzi termeni de-spre profesorii săi: Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompeiu, David Emanuel. Nu am mai intâlnit niciodată un coleg, care să-şi fi exprimat atât de frumos respectul faţă de foştii profe-sori. Emil Groswald a plecat din ţară când au inceput persecuţiile rasiale; a ajuns cu greu in Cuba, apoi in Amer-ica Latină şi in final in Statele Unite, unde a ocupat mulţi ani o catedră in Philadelphia. A publicat in do-meniul Teoriei Numerelor şi a scris cărţi de succes in acest domeniu. Aş putea continua cu această listă de matematicieni stabiliţi in USA, Canada, Europa, Israel sau Japonia. Cam toţi elevii mei de la Ph D au publicat măcar o lucrare in Libertas Mathematica. Mai multe volume ale revistei au fost dedicate (fie ca volume memoriale, fie aniversare) unor distinşi matematicieni români, sau chiar unui grup de matematici-eni - de exemplu Grigore Moisil, Ti-beriu Popoviciu, Mendel Haimovici şi Gheorghe Mihoc, toţi membri ai Academiei Române. Altele au fost dedicate lui Octav Onicescu, Nicho-las Georgescu Roegen, Radu Roşca, Miron Nicolescu sau Isaac Schoen-berg”, a declarat prof. Corduneanu.

Cât depre străini, care au colaborat totuşi in număr apreciabil la Libertas Matheamtica, profesorul Cordunea-nu spune că au fost mulţi şi au facut-o şi din dorinţa de a avea ceva publi-cat in revista cu un titlu neobişnuit, cât şi dintr-o anume solidaritate. La congresele anuale ale Societăţii Americane de Matematică partici-pau, in medie, 5000 de membri, dintre care un număr apreciabil erau imigranţi din România. Între 1985 şi 1995 prof. Corduneanu a intâlnit sute de români remarcabili la aceste congrese. Congresele erau un prilej de intâlnire intre românii de pre-tutindeni şi depănat amintiri intr-o ambianţă specială. “Îmi amintesc de un tânăr profesor de Matematică din Maroc,care a auzit că de fapt sunt din România şi am emigrat in USA. A izbucnit pur şi simplu, povestindu-mi cu entuziasm că l-a avut profesor la Fizică pe D-l Profesor Popescu de la Bucureşti! Ne intâlneam in serile cu program mai redus, la un pahar de bere şi la taifas” mi-a spus distin-sul profesor, care işi aminteşte multe momente frumoase, cu şi despre co-legii din ţară sau cei plecaţi in alte ţări. Are amintiri plăcute, in general, dar au fost şi momente triste, um-brite de spectrul malefic al comunis-mului: “La la o astfel de reuniune, soţia unui coleg din Bucureşti, ne-a povestit cum, după al Doilea Război Mondial, mergea destul de des la Biblioteca de la Ambasada Britanică, pentru că locuia in apropiere. Era elevă in ultimul an de liceu când a fost arestată (şi a petrecut câteva zile in arrest) datorită interesului ei sporit faţă de cărţile englezeşti. Îmi

amintesc şi de sosirea lui Dan Pascali; după ce a petrecut un număr de ani in SUA, se ducea periodic in Româ-nia şi contribuia la consolidarea secţiei de Matematici de la Univer-sitatea Ovidius din Constanţa” mi-a povestit prof. Corduneanu.

Reţeaua de distribuţie a revistei “Lib-ertas Mathematica”

Deoarece ARA nu dispunea de o reţea de ditribuiţie a publicaţiilor apărute sub egida ei, a fost necesar ca editorul să gasească o metodă de distribuire eficientă către mediile in-teresate. Înainte de 1990, revista nu a putut fi trimisă in România prin serviciile poştale obişnuite. Cu spri-jinul unei asociaţii din New York, s-au expediat, totuşi, in ţară circa 50 de exemplare, dintr-un volum apărut in anii ‘80. Revista a ajuns la Academicianul Caius Iacob, care şi-a asumat riscul de a distribui volu-mul şi altor matematicieni. Iniţial au primit-o matematicieni din Eu-ropa, pe care prof. Corduneanu i-a cunoscut personal (de ex. francezul Henri Cartan); revista a ajuns la Biblioteca Congresului de la Wash-ington şi la Academia Română, iar ulterior s-au stabilit contacte cu bib-lioteci şi instituţii de cercetare. Mai intâi s-au abonat 20 de biblioteci universitare din Europa şi America, printre care Harvard University, Tel Aviv University, Univ. Graz din Austria şi Universitatea din Hanovra - supranumită "biblioteca bibliote-cilor"; Univ. din Suedia, Olanda, Italia, British Library & Bristish Museum. Din SUA s-au abonat Uni-versity of Michigan, Iowa, Louisiana, Berkeley ş.a.m.d. În timp, schimbul de publicaţii s-a extins pe toate con-tinentele şi se menţine şi in prezent. Schimburile vor continua şi in noua serie a revistei, coordonată de Prof. Vasile Staicu din Portugalia. Există volume de rezervă, care vor fi folosite pe masură ce reţeaua de distribuţie se va extinde.

Rezultate publicate in Libertas Mathematica, chiar din anii de in-ceput, au fost folosite de matematici-enii români şi străini in cercetările lor. “Profesorul Groswald, de pildă, era entuziasmat că la numai câteva luni de la apariţia articolului său de Teoria Numerelor, a primit cereri de republicare. Influenţa revistei a cres-cut, desigur, mai modest decât rev-istele de lungă tradiţie, cum ar fi Acta Eruditorum, in care şi-au publicat lucrările Newton sau Leibnitz, dar Libertas Mathematica se găseşte pe rafutrile unor importante biblioteci de pe toate continentele, alături de aceste reviste de top mondial şi odată cu ea, a crescut renumele ARA. Au fost şi momente dificile pe parcurs, dar şi oportunităţi pe care le-am pu-tut valorifica. Ajutorul studenţilor, facilităţile oferite de universitate, abonamentele care s-au menţinut timp indelungat, iscusinţa Doamnei Mântescu - proprietara unei tipo-grafii din apropierea universităţii ieşene, care ne-a ajutat o perioadă cu tipărirea, au determinat succesul revistei. Am furnizat peste 50% din-tre titlurile publicate de ARA in cei 37 de ani de existenţă, lucrări origi-nale cu ISSN. Din păcate, colegii din sectoarele umaniste ale ARA, nu au ţinut pasul cu noi, iar in ultimii 14 ani, de când s-a instalat la condu-cere actualul preşedinte, activitatea publicistică s-a redus dramatic”, a sesizat prof. Corduneanu.

Mesaje pentru posteritate trans-mise de “ARA Journal” şi “ARA Book Series”

De-a lungul timpului, şi alte publicaţii au aparut sub egida ARA, incepând cu prima carte intitulată "România şi Romanii" şi semnată de către intemeietorul Academiei, Monsignor Octavian Bârlea. Cartea a apărut in anul 1975, anul când Academia a fost inregistrată in statul California. Seria de carte “ARA Book Series” a continuat cu titluri ca "Artişti Români in Occident", un reuşit album cu comentariile unor consacraţi critici de artă, dintre care amintesc pe Ionel Jianu şi Gabri-ela Carp. Au urmat incă 14 titluri, culiminând cu apariţia, in 1996, a volumului enciclopedic "Români in Ştiinţa şi Cultura Occidentală", semnat de Ion Manea şi Dan Grin-dea. “Aceste cărţi au contribuit la menţinerea unui echilibru financiar al Academiei, deoarece prin vânza-rea lor s-a recuperat o bun parte din investiţii. Cărţile au trezit interesul publicului şi au fost achiziţionate de numeroase biblioteci, şi de per-soane fizice interesate. Cu ajutorul cărţilor ARA s-a facut cunoscută in cercuri academice şi intelectuale, cu precădere din America şi Europa, iar după schimbările din 1989, inclusiv in Europa de Est. În afară de această serie de carte, care a contribuit substanţial la creşterea prestigiului ti-nerei instituţii, a mai fost editat ARA Journal, tot destinat artelor şi liter-aturii, istoriei, practic oricărui dome-niu umanist şi din Ştiinţele Sociale. Cele 16 volume apărute cu Ion Ma-nea ca editor, constiuie un exemplu de prezentare grafică şi , conţinut de inaltă calitate, dar şi autori cu nume de rezonanţă, de pildă Eugen Iones-cu. Ion Manea, cu multă dăruire şi pricepere, a făcut din ARA Journal o publicaţie prestigioasă. Dispariţia sa, in anul 1995, a lasat un gol se-rios in munca de publicare pentru Academie. Doamna Maria Manoliu, preşedinta ARA in intervalul 1982 - 1995, s-a ingrijit impecabil de ARA Book Series, aducând-o la un nivel de răspândire foarte bun in toate mediile interesate. Din nefericire pentru ARA, in perioada de după 1998, când Prof. Ion Paraschivoiu a fost ales preşedinte, cele două re-marcabile componente – umaniste şi sociale, publicate sub egida ARA,s-au pierdut. Fără ele, această instituţie cu un inceput timid, nu s-ar fi con-solidat şi nu ar fi cunoscut timpuri de glorie, aşa cum a fost Congresul ARA din 1986, care a avut loc la Sor-bona şi care a fost onorat de inalte personalităţi din lumea culturală a acelei perioade. Din păcate, in ul-timii ani aceste publicaţii au fost neglijate in mod grav de către actuala conducere a Academiei”a declarat prof. Corduneanu.

Din seria de carte a Academiei, in ultimii 14 ani (sub conducerea prof. Ion Paraschivoiu de la Montreal) au aparut doar două titluri, ambele reuşite; dar comparativ cu perioada premergătoare, descrisă de prof. Cor-duneanu, este o decădere serioasă, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ, iar pierderea se resimte in bugetul Academiei. Nici “ARA Journal” nu a progresat in ultimii 14 ani, ci dimpotrivă a stagnat, iar volumele au fost tipărite cu sincope, la trei sau chiar cinci ani distanţă, iar nivelul lor este net inferior perioadei descrise de prof. Corduneanu.

Este grav deoarece actualele publicaţii ARA nu-şi vor găsi loc in nici o bibliotecă serioasă...

LIBERTAS MATHEMATICA (Partea II) Urmaşii lui Pompeiu, Ţiţeica, Moisil, Myller, Popoviciu …

ContinuAre in nuMAruL viitor >

SIMONA M. BOTEZAN

Fuego si rAisA, sotiA Lui grigore vieru

EVENIMENTE NOIEMBRIE 2012 MIORIŢA USA 4

ROMANIAN AUTUMN PICNIC AT ANTHEM COMMUNITY PARK IN ARIZONA

The cooler weather is coming back to Arizona, and with it come the snowbirds (a large population group that lives in AZ only for the winter months, attracted by its moderate climate), and the much awaited out-door activities of the fall. Such was the case on Saturday, October 13, 2012, when Agape Christian Church (www.agapearizona.com) organized the fall outdoor picnic at Anthem Community Park.

Located just outside of the Phoe-nix metro area, off interstate I-17, Anthem is a master-planned com-munity built by Del Webb in 1999. Although it offers all the services of a big city, the largest part of An-them was never incorporated – and still holds the aroma of an Arizonian small town - hidden between the northern foothills of the Sonoran desert, right at the base of Daisy Mountain. Elevated slightly higher than Phoenix metro area (approx. 1,800 ft), Anthem enjoys cooler temperatures by five to ten degrees Fahrenheit.

Built exclusively for the use of its residents and their guests, Anthem Community Park covers an area of 63 acres, and includes a variety of fa-cilities designed for active individu-als at all ages – 10 miles of walking and hiking trails; catch and release fishing lakes; baseball, soccer, and softball fields; basketball, tennis, and volleyball courts; a skateboard park; and a variety of playgrounds for kids. In addition to the activity oriented

features, the park also offers barbe-cue grills and picnic ramadas. But the highlight of the park is the min-iature train ride offered by the Daisy Mountain Railroad.

The participants of the Romanian outdoor picnic enjoyed not only the beautiful weather - cloudless skies and moderate temperatures – but also the complete range of amenities provided by the park. The organiz-ing team – led by Lionel and Dana Rachi - reserved the two main rama-das, and used the built-in barbecue grills to cook fresh ‘mititei’, chicken, and hot dogs for kids. A large variety of side dishes were available to ac-company the hot, right-off-the-grill meat, and the essential Romanian element - bread. Home-made deserts were abundant, and coolers full of refreshing drinks were visible every-where, especially after the automatic water sprinklers went on unexpect-edly – that’s when the coolers gained a second use – to prevent the water from splashing the participants.

Besides the main attraction for adults – the mouth watering food - a sense of community and fellowship was evident, starting with the smiles and greetings of those who partici-pated – mainly the Agape Church members and their friends, but also visitors from other Romanian com-munities in the valley. Designed to enhance and further the fellow-ship, the Agape event provided an opportunity for the much needed constructive communication among all the attendees of the church, and among any strong community, for

that matter. The event opened at 10:00 am, and each family arrived as they were able to, all the way up to about 4 pm, when the overall partici-pation surpassed 200 people, includ-ing the kids.

Speaking of kids, they probably enjoyed the park activities the most. In addition to all the amenities of-fered by the park in a special section designed for kids, which included slides, rock climbing walls, a mini water park, and even a kids’ discov-ery section (to dig up fossils), the church provided a big ‘fire-truck’ bouncer – the first to be used by the kids at the park. The older kids were even more active by using the half-pipe skateboard park, and the youth used their energy to build rapport by competing on the volleyball field. Typical for the young generation, the Agape youth used the social media to invite and organize a tournament that included their friends from oth-er local churches as well.

After serving lunch, I accompa-nied my boys on the amazing train ride – a 24-inch gauge miniature railroad, which reminded me of the slow, but picturesque train rides of Romania. Featured during the ride is a trestle across a small lake, a tun-nel through a rock outcropping, lush green landscaping, several sparkling water falls, and the eye-catching playground for children. Of course, the kids were not satisfied with a single ride around the park, espe-cially when holding multiple prepaid discounted tickets (thanks to the or-ganizing team) – I was fortunate to

ride it multiple times throughout the day. And to complete the adventure, we also witnessed the derailment of a train car during our last ride.

Personally, I enjoyed catching up with my friends at church, and get-ting to know better some of the at-tendees that I see very often, but with whom I had not had an opportunity to discuss yet. But as much as we, as Romanians, enjoy chatting with each other, many of us enjoy being active as well. I was pleasantly surprised by the motivator to this ad-hoc activity, one of the elders of the church – Iosif Ianculovici - who initiated the pass-ing of the ball at first, which ended up in a full blown soccer game. When it comes to our traditional sport, we don’t need a marked field (just the imaginary lines) or even equal size goals – made out of empty trash cans in our case. No need for special sportswear either to differen-tiate the teams -- the players for one of the teams had to simply play shirt

less. It was both fun and hilarious to play with players of all levels and all ages, and most importantly without faults – who would want to trip over a 60 year old?

The well-organized event ended late into the night, with a second round of barbeque, long conversa-tions, and board games. The one year old Agape CC (under Pastor Petru Lascau) – has clearly accomplished one of its main meanings with this event - the term Agape or ‘Love feast’ was used for certain religious meals among early Christians – and maybe went a little further. The relation-ships initiated at this outdoor activity have only exemplified the acute need for fellowship to be created, (and tended to) between the members of the community. It might seem a coincidence that the newly created church of Agape is starting to build strong community at the relatively new Anthem Community Park.

MARIUS COMARITA

În perioada 5-7 octombrie 2012, românii din imprejurimile capitalei americane au participat la “Roma-nian Food Festival 2012”, cel mai mare festival românesc dedicat mâncărurilor tradiţionale, muzicii, artei şi culturii româneşti din SUA.

Istoricul festivalului

Festivalul a debutat in anul 2005 cu o zi de picnic, organizată de bi-serica “Sfânta Cruce”din Alexan-dria, Virginia, o biserică devenită neâncăpătoare pentru comunitatea românească tot mai mare. Scopul picnicului era colectarea de fonduri pentru cumpărarea unui teren şi con-struirea unei noi biserici ortodoxe. Ulterior, noua construcţie a primit hramul Sfântului Andrei - Ocroti-torul României.

Părintele disident Gheorghe Cal-ciu Dumitreasa, iniţiatorul proi-ectului, a plecat la cele veşnice in toamna anului 2006, lăsând paro-hia fără păstor. Cu toate acestea, in anul 2007 comunitatea a reuşit să achiziţioneze un teren adecvat, situat la graniţa dintre District of Colum-bia, Virginia şi Maryland, in una dintre cele mai frumoase suburbii ale capitalei americane, pe malul râului Potomac. Ulterior, părintele Dumit-ru Paun a preluat parohia şi proiectul noii biserici.

Festivalul Românesc s-a reluat şi s-a bucurat de un interes tot mai mare an de an, atât din partea comunităţii româneşti, cât şi din partea americanilor. Fascinaţi de isto-ria şi tradiţiile Lumii Vechi şi de mi-tul lui Dracula, americanii participă

la “Romanian Food Festival” in nu-măr tot mai mare. Ca urmare, in anul 2011, s-a mărit durata festi-valului la două zile, iar in octombrie 2012 evenimentul s-a desfăşurat de durata a trei zile.

Arta populară şi cultura României expuse cu stil la Wash-ington D.C.

Ca de fiecare dată, româncele din comunitate au preparat bucate tradiţionale după reţete transmise din generaţie in generaţie. Din meniu nu au lipsit mititeii, sarmalele, ciorbele, prăjiturile, kurtos colacs, plăcinte şi mule alte bunătăţi tradiţionale. S-au servit vinuri de Jidvei, Cotnari şi Recaş, must, bere Timişoreana şi Ciuc, dar şi diferite sortimente de ţuica şi pălincă ardelenească.

Festivalul a inclus momente muzi-cale, dansuri populare româneşti prezentate de Ansamblul Ethnic Carpathia şi un concert susţinut de formaţia “Balti Mari”.

A fost amenajată o mică piaţă de produse tradiţionale româneşti, bijuterii, icoane, carţi şi ceramică românească. În incinta bisericii a fost amenajată o expoziţie de cos-tume populare, fotografii, ceramică, icoane, obiecte de cult şi prezentări ale tradiţiilor vechi româneşti, in limbile româna şi engleză.

Fondurile colectate pe durata festivalului vor fi utilizate pentru construcţia principală şi anexele Cat-edralei “Sfântul Apostol Andrei”.

Ambasadorul Adrian Vieriţă şi Senatorul Jim Rosapepe au partici-pat la festival

Ca in fiecare an, festivalul s-a bucurat de prezenţa Excelenţei

Saledomnul Adrian Vieriţă Ambasa-dorul României la Washington. La festivităţile de duminică, 7 octom-brie, a luat cuvântul fostul Amba-sador al Statelor Unite in România (1998 – 2001) domnul Jim Rosa-pepe, actualmente senator in statul Maryland. Senatorul Rosapepe are o relaţie deosebită cu comuni-tatea românească şi este o prezenţă obişnuită la serviciile religioase ale bisericii “Sfântul Andrei” şi la eveni-mentele cultural-artistice organizate de Consiliul Parohial.

Senatorul American a fost insoţit de soţia sa, jurnalista Sheilah Kast, cunoscută publicului de la posturile de televiziune ABC şi CNN şi de la emisiunile postului naţional de radio. În anul 1989, Sheilah Kast a prezentat publicului American co-lapsul comunismului de la Moscova şi Tibili şi a insoţit-o pe Hillary Clin-ton in prima ei vizită in Europa de Est după căderea Cortinei de Fier. Senatorul Jim Rosapepe şi soţia sa sunt autorii cărţii “Dracula is Dead”, o carte care desfiinţează mitul con-telui Dracula şi vorbeşte despre ade-

evarata istorie a României. Cartea, lansată in 2010, se bazează pe experienţe personale şi informatii filtrate atent de un diplomat Ameri-can şi o jurnalistă de succes. Cartea a adus un aprot decisiv la promovarea imaginii României in SUA. Diplo-matul şi soţia sa au donat fondurile obţinute din vânzarea carţii, pe du-rata celor trei zile de festival, bisericii “Sfântul Andrei”.

Cuvântul părintelui paroh Dumitru Păun

Cu ocazia festivalului din 5-7 oc-tombrie 2012, părintele paroh Du-mitru Păun a spus: “Avem marea şansă de a fi din nou împreună, românii din toate parohiile, să prezentăm lumii americane - şi nu numai - frumuseţile tradiţiilor no-astre culturale, bogaţia cântului şi a dansului românec, bucătăria noastră străveche, cu mâncărurile şi cu băuturile ei autentice, cu bunul gust şi mai ales cu voia bună ce însoţesc toate acestea. Avem tot ce este nece-sar să ne unească: memoria, binecu-

vântarea şi, aş îndrăzni să spun, chiar-duhul Parintelui Calciu - al nostru, al tuturor românilor. Apoi avem aceeaşi limbă, aceleaşi tradiţii, acelaşi dor – aici, departe de CASĂ. A venit vre-mea, repet, ca toţi cei care dorim să mergem mai departe în zidirea sfântă pe care am început-o să ne unim într-o mare familie şi să organizăm acest eveniment ca pe o mare sărbatoare a noastră, a marii familii de români-americani, indiferent de orientările sau opţiunile fiecăruia dintre mem-brii acestei familii. Festivalul ne dă ocazia să găsim calea care ne va duce la succes şi bucuria acestei sărbători de suflet românesc!”

Alte surse: http://www.romanian-foodfestival.com/festival/Portals/0/MenuProgram%20Festival%20Oct%2012.pdfhttp://www.romanianfoodfestival.com ; http://www.sfantulandrei.orgh t t p : / / w w w. m o n d o n e w s . r o /Ce-spun-romanii-despre-Statele-Unite-ale-Americii---Partea-a-II-a+id-4326.html

ARTA POPULARĂ ŞI CULTURA ROMÂNIEI EXPUSE CU STIL LA WASHINGTON D.C. SIMONA M. BOTEZAN

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2012 EVENIMENTE5

“Chiar dacă noi ne depărtăm de Dumnezeu, Dumnezeu rămâne aproape de noi”

~Sfântul Ioan Gură de Aur

În năvalnica curgere a timpului, viaţa noastră se rostogoleşte, purtată de evenimente diferite, către un „mâine” niciodată ştiut. ”Nu omul este peste vremi, ci vremurile sunt peste om”, spune cronicarul vremuri-lor de mult apuse. În vâltoarea vieţii, nu de puţine ori căutam un sprijin, o alinare şi un raspuns la întrebarile şi temerile noastre. De cele mai multe ori, paşii ni se îndreaptă spre lăcasul sfânt, spre biserica, şi acolo, în ge-nunchi, aflăm raspunsul şi sprijinul căutat. Recent, biserica noastră- Bi-serica Sfânta Maria din Dacula, Georgia a avut parte de cel mai im-portant şi frumos eveniment din viaţa sa, Sfinţirea. Daca pâna acum noi, credincioşii, mergeam la biserica duminică de duminică şi alături de Preotul parohiei noastre, Nicolae Clempuş participam smeriţi la Sfânta Evanghelie, acum avem un motiv în plus să ne îndreptăm pasii si gandu-rile spre frumoasa noastră biserică. Îmbracată în straie de sarbatoare, învaluită în dragostea tuturor celor prezenţi, biserica noastra a trecut “oficial” în rândul bisericilor orto-doxe româneşti din America, sfântă a fost şi este in inimile şi sufletele noas-tre din prima zi de când a luat fiinţa.

Biserica Sfânta Maria s-a născut în anul 2000 în casa unuia dintre creştinii ortodocşi din Atlanta. Gene-za acestei Biserici este parcă desprinsă din scrierile biblice, mai precis din epistolele pauline în care Apostolul vorbeşte foarte des despre Bisericile pe care le-a înfiinţat şi grija pe care o poartă fiecărei comunităţi creştine care s-a născut prin zelul său misionar. La fel ca în primele secole creştine, în America modernă credincioşii au în-ceput, într-o casă simpla şi in condiţii modeste, lucrarea Domnului. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi spriji-nul acordat de către Înalt Preasfinţitul Alexios, Mitropolitul Ortodox Grec din Atlanta, prima Sfântă Liturghie a avut loc pe data de 23 decemb-rie 2001 în capela Ortodoxă greacă Sfânta Barbara din Greenwood Cem-etery, Atlanta. La slujbă au partici-pat cele patru familii fondatoare ale misiunii: Petru Ioan & Viorica Cher-chezan, Mircea & Georgeta Maghi-ari, Nicolae & Luminiţa Borzea, Carmen Popovitch şi mama ei, Tu-dora Georgescu împreună cu familia Părintelui Nicolae Clempuş: Dan Sorescu, George & Violeta Sorescu, d-na preoteasă Roza Elena Clempuş.

În afară de distanţa mare parcursă de credincioşi pentru a veni la slujbă se adaugă faptul că fiind izolată de lumea modernă, capela nu avea curent electric, erau folosite numai lumănâri şi fiecare clipă petrecută ac-olo era o adevărată jertfă în slujire. În aceste condiţii neconfortabile pentru o societate modernă, s-au desfăşurat primii trei ani de activitate. Din ce în ce mai multe familii se alăturau preotului Nicolae Clempus şi acestei misiuni, şi se cuvine sa-i amintesc aici pe cei ce s-au implicat cel mai mult în buna desfăşurare a activităţilor administrative: Mihai & Codruţa

Campian, Valentin & Carmen Lazăr, Solomon & Mihaela Lazăr, Ionel & Amalia Soran, Adolf & Stefana Pauli şi alţii.

Fiind şi ei parte din membrii fon-datori ai Bisericii Ortodoxe Române Sfânta Maria şi văzând strădania credincioşilor români din zona At-lantei, familia Mihai şi Codruţa Campian au donat misiunii Sfânta Maria doi acrii de teren în oraşul Dacula pentru construcţia unei noii Biserici. Pe data de 23 aprilie 2003 au fost semnate actele de donaţie şi din acel moment a început să ia con-tur indrazneţul plan al tinerei biserici Sf. Maria de a avea o proprietate şi Biserică proprie.

Din cauza lipsei de spaţiu şi a distanţei parcurse de credincioşi până la capela Sf. Barbara, în vara anului 2005 se ia decizia închirierii unei săli sociale aparţinând Bisericii Romano-Catolice Sf. Patrick din Norcross, Georgia. Fiecare slujba era susţinută prin efort şi strădanie pentru amenajarea şi pregătirea aces-tei săli, care deşi era modestă, era arhiplină la fiecare Sfântă Liturghie.

În toamna anului 2006 începe procesul de pregătire a terenului pen-tru noua construcţie a Bisericii. Timp de un an se fac pregătirile necesare de amenajare a proprietăţii şi ridicarea mai multor ziduri de protecţie pen-tru siguranţa construcţiei şi protecţia mediului. În anul 2007 mica propri-etate este pregatita pentru constru-irea sfântului locaş, Prea Sfinţitul Ioan Casian, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi, sfinţeşte pia-tra de temelie pe data de 12 August, 2007.

Bucuria duhovnicească a credincioşilor, frumuseţea naturii din jur, liniştea locului au contri-buit la elanul şi dedicaţia întregii comunităţi pentru ridicarea acestei Biserici. Pe data de 15 aprilie 2008, în sfânta noapte de Înviere, a avut loc prima Sfântă Liturghie în Bi-serica nou-construită. Visul devenit realitate a adus lacrimi de bucurie dar şi de recunoştinţa pe faţa tuturor ctitorilor acestori biserici şi a celor prezenţi.

Pe data de 23 august 2008 Înalt Preasfinţitul Nicolae deschide oficial

noua Biserică Sfânta Maria cu hra-mul Acoperământul Maicii Domnu-lui. Cu ocazia acestei vizite mision-are a Ierarhului nostru, Pr. Nicolae Clempuş, preotul nostru paroh, este ridicat la treapta de iconom-strav-rofor. Biserica este înfrumuseţată pe rând cu pictură în sfântul altar, noul iconostas, candelabru, mobilier bi-sericesc etc.

Pe data de 5 mai 2011, în febra pregătirilor, cu două săptămâni înainte de data stabilită pentru sfinţirea Bisericii, Dumnezeu ne tri-mite o încercare care va rămâne mult timp în memoria comunităţii no-astre. Un incendiu izbucnit la 4:00 am produce pagube devastatoare noii clădiri. Incendiul produs va necesita o remodelare amănunţită a interiorului Bisericii. Timp de patru luni Sfânta Liturghie se va desfăşura în aer liber în timp ce clădirea Bi-sericii este în reconstrucţie. Recon-structia bisericii aduce imbunătătiri construcţiei iniţiale şi cu aceasta ocazie s-a construit actualul balcon pentru corul Bisericii.

Încercarea primită de biserica noastră se transformă în binecuvân-tare, binecuvântarea lui Dumnezeu împletită cu un efort continuu venit din partea tuturor enoriaşilor acestei sfinte Biserici care prin eforturile lor unificate au dăruit comunităţii din Atlanta un nou locaş de închinare pregatit să fie sfinţit şi dedicat lui Dumnezeu chiar de ziua hramului.

Pe 29 Septembrie, 2012 cu doua zile înainte de sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnu-lui Biserica Sfânta Maria a fost, în sfârşit, prin voia lui Dumnezeu, sfinţită. Înalt Preasfinţitul Nico-lae, Arhiepiscopul nostru, Înalt Preasfinţitul Alexios, Mitropolitul grec din Atlanta, Preasfinţitul Ioan Casian, Episcopul nostru Vicar, Pr. Nicholas Apostola, Pr. David Hud-son şi un sobor de preoţi din zona metropolitană a Atlantei s-au fost alăturat Pr. Nicolae Clempuş si eno-riasilor prezenţi la praznicul sfinţirii.

“Sfinţirea Bisericii noastre a fost un eveniment de suflet care a încununat o perioadă de zece ani de activităţi" - ne împărtăşeste preotul nostru Paroh Nicolae Clempuş - “Zece ani binecuvântaţi de Dumnezeu pentru

a zidi CASA DOMNULUI în aceste meleaguri. Când zic binecuvantări mă refer şi la încercările prin care am trecut, încercări care ne-au întărit şi care ne-au adunat. Îmi aduc aminte momentul sfinţirii locului unde urma să fie ridicată Biserica, cand pe piatra de temelie a fost turnată apa sfinţită, şi Episcopul a rostit cu voce tare un fragment din Sfanta Scriptură: “Dumnezeu este in locul acesta” este de fapt cuvântul lui Ia-cob când are viziunea scării care du-cea spre cer. Din acel moment cerul s-a unit cu pământul în acel loc. Din acel moment noi am început să primim de sus binecuvantare şi sa dăruim înapoi o CASĂ A DOMNU-LUI care se înalţă către cer ca o jertfă a sufletelor noastre. Aceasta este şansa noastră, aceasta este mântuirea, întălnirea noastră cu Dumnezeu, prin aceste gesturi de sfinţenie.

Toata lucrarea noastră s-a încu-nunat cu slujba de sfinţire. Sufletele noastre care constituie căramizile din zidul Bisericii, jertfa noastră curată adusă lui Dumnezeu au fost sfinţite împreună cu cladirea. Am fost REINNOIŢI, SFINŢIŢI şi BINECUVANTAŢI cu o slujbă de-osebit de profundă, o adevarată lu-crare a Duhului Sfânt.

Nimic nu este mai presus sau mai important în viata noastră decat o astfel de întălnire cu Dumnezeu prin sfinţenie. Rugaciunea de sfinţire ne aduce aminte de acest lucru: “…Această casă Tatăl a zidit; această casă Fiul a intărit; această casă Duhul a înnoit, a luminat şi a întărit, sfinţind sufletele noastre!”

Suntem recunoscatori celor care au fost şi sunt alături de noi în această frumoasă comunitate pusa sub Sfântul Acoperamânt al Maicii Domnului. Sperăm ca toţi cei care doresc să-I slujească lui Dumnezeu curat şi smerit, cu binecuvantare dar şi cu jertfă să se alăture enoriaşilor noştri pentru ca împreună să lăsam copiilor noştri un loc de rugăciune, o Biserică si o cale către cer.”Slujba de sfinţire a fost urmată de o agapă creştinească şi gospodinele parohiei noastre în frunte cu d-na Viorica Chercheza, preşedinta Com-itetului Doamnelor din Biserica Sf. Maria, au dat dovadă de un talent

culinar remarcabil: micii, sarmalele şi prăjiturile servite au fost delicioa-se. Pentru ca tot suntem la capitolul bucătarie, se cuvine să mentionez gustoşii langoşi facuţi cu dragoste şi mult talent de Betty Jac, talentata noastră cofetareasă!

Ne-am bucurat apoi să fim impreună şi să urmarim programul artistic oferit de tinerii bisericii noas-tre conduşi de instructoarea Monica Lenghel, pe care o felicit şi pe această cale pentru dedicaţia şi talentul său. Au fost la înalţime şi minunaţii dan-satori ai bisericii noastre surori, Bi-serica Sf. Împaraţi Constantin şi Ele-na din Lilburn, Georgia, însufleţiţi de spiritul dinamic al d-nei Irina Milici, instructoarea formaţiilor de dansuri populare "Bucovina" şi "Moştenitorii" precum şi de dl. Marian State, instructorul formaţiei de dansatori juniori "Ghiocelul". Nelipsiţi de la petreceri, d-na Daniela Ilitescu, dl. Tsucu Stoica şi formaţia instrumentală condusă de dânsul ne-au încantat cu programul artistic oferit. S-au legat prietenii, s-au re-memorat evenimente importante din viaţa şi traseul spiritual al bisericii noastre, am petrecut impreună clipe unice care vor rămane mult timp in amintirea noastră, ecoul unei zile minunate, ziua în care am sărbatorit împreună Sfinţirea bisericii noastre. Vă invit să vizionaţi link-ul de mai jos pentru a vedea mai multe imagini de la sfinţire: http://www.youtube.com/watch?v=s1-LMeMdXes

Cuvintele sunt sărace să transpună emoţiile şi bucuriile sufleteşti ce au inundat sufletul nostru, al tuturor celor prezenţi. Am simţit cu toţii că deşi departe de casă, trăim şi gândim româneşte, că avem aceeaşi credinţă strămoşeasca pe care suntem datori să o transmitem copiilor şi nepoţilor noştri. Ştiu că printre icoane se as-cund uneori tot felul de oameni iar printre oameni tot felul de îngeri, printre toţi însă, lumina sfântă şi dra-gostea de Dumnezeu şi de semeni, fie ca ea sa vă lumineze sufletul mereu! Vă aşteptăm cu drag să treceţi pragul bisericii noastre! Pentru mai multe informaţii, vă rog să accesaţi link-ul http://www.stmaryro.org/

MARA CIRCIU

SFINŢIREA BISERICII SFÂNTA MARIA DIN DACULA, GEORGIA

RECLAMA ELECTORAL PLATITA NOIEMBRIE 2012 6

INTERVIU CU DORU LEVI ILIOI, CANDIDAT PENTRU SENAT, COLEGIUL UNINOMINAL 2, DIASPORA

OCTAVIAN D. CURPAŞ

- Care consideraţi că trebuie să fie implicarea Diasporei româneşti în promovarea unei imagini pozitive a României la nivel internaţional? Cum ar fi posibil ca Diaspora să facă lobby pentru a ajuta ca România să nu mai fie percepută ca o ţară aflată la periferia civilizaţiei?

- Când vorbim de Diaspora Română, vorbim de fiecare individ în parte care a decis să trăiască în afara teritoriului ţării. Fiecare român de succes din afara ţării este un succes pentru toţi românii şi pentru România. În momentul în care, ca român implicat în viaţa socială a ţării de adopţie, dai dovada de on-estitate şi integritate, faci automat o imagine bună ţării de origine. Românii din SUA sunt în general oameni mun-citori, care au venit aici îndeobşte cu familiile, au trecut printr-o ambasadă şi s-au apucat de muncă în mod cinstit. Nu există o altă ţară în lume în care ca român, să fii văzut atât de bine ca în SUA. Ceea ce lipseşte românilor de aici este doar să se constituie în organizaţii, societăţi sau asociaţii româneşti, pen-tru a acţiona împreună la iniţierea unor proiecte pentru imaginea României. Consider că în timp, fiecare comuni-tate de români sau în fiecare stat sau metropolă în care sunt mai mult de 20.000 de români ar trebui să ben-eficieze de o bibliotecă menită să ajute nu doar la păstrarea limbii şi culturii româneşti, dar care să ofere informaţii cu privire la cultura şi civilizaţia ţării noastre. Vorbesc de cărţi şi reviste în limba română.

-Cum credeţi că trebuie să fie organizată Diaspora românească pen-tru a putea cuprinde românii aflaţi în afara graniţelor ţării? Ce criterii aţi avea în vedere şi ce structuri de orga-nizare consideraţi că ar fi necesar a fi definite atât pe linie culturală, cât şi administrativă?

-În primul rând consider că românii din afara graniţelor României ar trebui să susţină mai mult presa scrisă din diaspora. Ziarele româneşti din SUA au un aport substanţial în menţinerea legăturii între membrii comunităţilor româneşti. De exemplu, dacă anumite subiecte despre diverse comunităţi din SUA par banale pentru jurnaliştii din România, membrii diasporei româneşti vor să ştie unii despre alţii, vor să afle despre conaţionali de-ai noştri care trăiesc în alte state, ţări ale lumii. Apoi, tot prin intermediul presei, românii din diaspora află despre modul în care sunt organizaţi românii în alte state. Spre exemplu, la Chicago există mai multe organizaţii româneşti care funcţionează bine şi care ar putea constitui un reper pentru alte comunităţi. În curând voi avea o întrevedere cu reprezentanţi ai unor instituţii româneşti din statul Il-linois.

-Din acest punct de vedere, consideraţi că punerea la punct a unui sistem de evidenţă a Diasporei ar fi necesar? Fiindcă trăim în era in-formaticii, existenţa unui astfel de sistem accesibil la nivel global credeţi că ar fi posibil să fie definit sub egida unei structuri de organizare cu puncte de prezenţă aflate în diferitele zone cu existenţă românească semnificativă?

-În general, românii sunt cam rezervaţi când este vorba de a oferi informaţii despre ei, având în vedere sistemul din care au venit, dar trebuie să înţelegem că o evidenţă de date este necesară pentru diaspora română, pentru ca fiecare român să poată fi la curent cu viaţa din România. Pe lângă consulatele din zonă şi pe lângă am-basada română din Washington D.C. cred că este necesar ca reprezentantul colegiului (deputat sau senator) să aibă informaţii despre cât mai mulţi români din diaspora, pentru a le cunoaşte opi-niile, doleanţele şi nevoile.

-Care credeţi că ar trebui să fie ro-lul Ministerului Afacerilor Externe în

a folosi reţeaua de ambasade şi con-sulate dispuse pe tot mapamondul, pentru a susţine dezvoltarea realizării unei organizaţii care să cuprindă în evidenţele sale pe românii din Diaspora şi care să permită derularea de proiecte menite să promoveze unitatea culturală şi comunitară a românilor de pretutin-deni?

-Cred că MAE şi consulatele ar trebui să fie mult mai angajate în co-laborarea cu românii din diaspora. Aş propune ca MAE să facă peridoc un sondaj printre românii din SUA, pentru a afla care este părerea aces-tora despre serviciile consulare, de care servicii sunt mulţumiţi, care ar necesita îmbunătăţiri şi ce carenţe au aceste instituţii sau care sunt nevoile românilor de aici, la care consulatele nu fac faţă sau nu prestează serviciile în timp util.

- Care ar fi rolul Institutului Cultur-al Român în promovarea unităţii cul-turale a românilor din toate colţurile lumii? Cum ar trebui să se facă selecţia celor care lucrează în această instituţie şi cine ar trebui să îi aleagă pe cei care îl conduc? Credeţi că Institutul Cultural Român ar putea fi util în integrarea culturală şi socială a românilor plecaţi în străinătate? Ce acţiuni specifice ar trebui să întreprindă şi ce anume ar trebui să evite?

- Institutul Cultural Român are fil-iale în aproximativ 20 de oraşe mari din afara României. Menirea acestei instituţii este de a promova cultura românească în afara graniţelor ţării prin promovarea artei şi literaturii româneşti de calitate (filme, muzică, teatru, pictură, sculptură, literatură). Sigur că ICR ar trebuie să aibă în vedere nu nu-mai promovarea artei şi literaturii din ţară, aducând diferiţi scriitori, artişti şi formaţii care să ne facă cu adevărat cinste, ci să aibă evidenţa artiştilor, scri-itorilor, oamenilor de ştiinţă, filosofilor şi teologilor români din toate ţările care s-au evidenţiat prin lucrări, să ţină legătura cu ei, să le organizeze expoziţii de artă (pictură, sculptură), vizionări de filme şi spectacole de teatru (dacă este cazul), să organizeze seri de lectură pentru scriitori şi poeţi, în care aceştia să-şi poată face cunoscute scrierile. Eventual, să-i aducă în România, pen-tru a fi prezentaţi direct românilor din ţară. Cu alte cuvinte, o promovare în ambele sensuri. În conducerea ICR ar trebui să fie oameni din diferite ţări, cu preponderenţă din SUA, fiindcă sediul este la New York. În acest mod va fi promovată cultura actuală a românilor din diferite ţări. ICR ar trebui să aibă şi o revistă proprie în care să publice articole de valoare şi să fie un mijloc de înştiinţare a diferitele activităţi programate. Ea poate fi o revista on-line. ICR trebuie să aibă ca prim scop promovarea valorilor românilor de pretutindeni; cultura românească să penetreze cultura altor ţări. Dar, pen-etrarea literaturii de exemplu, nu se va putea face fără traducerea lucrărilor româneşti. Şi pentru scriitorii români din SUA trebuie găsiţi traducători care să fie plătiţi de către ICR. Să se traducă mult este foarte important, doar ast-fel va fi cunoscută literatura noastră. Scriitorul, omul politic Ion Heliade Rădulescu spunea la vremea sa (sec-olul 19): „Scrieţi băieţi, orice, numai scrieţi!”. Astăzi îndemnul pentru noi ar fi: „Traduceţi!” Să se termine cu propunerile celor de la Bucureşti, care şi-au promovat „oamenii lor”. Cred că trebuie lucrat la un proiect în acest sens, la care să participe forţe culturale, adică intelectuali de marcă şi care au şi lucrări. ICR ar trebui să ţină legătura cu Bibliotecile şi librăriile mari din SUA, pentru a fi achiziţionate de către biblioteci, cărţile autorilor români din Statele Unite şi a fi primite spre vânzare cărţile în librării. Dar cel mai util lucru ar fi deschiderea unei librării de carte românească la New York, unde să fie primite spre vânzare, cărţile scriitorilor

-Dacă consideraţi că ar fi necesară realizarea unei structuri organizatorice a Diasporei, mai precis cum aţi vedea definite elementele sale structurale la nivel local, regional şi global? Credeţi că un model de corporaţie ar fi util de urmat cu filiale regionale, naţionale şi locale, precum şi cu un centru de co-ordonare? Unde ar trebui să fie plasat un astfel de sediu central şi cum s-ar finanţa o astfel de organizaţie? Ce nume ar putea să aibă şi cum s-ar putea obţine statutul de membru?

-Este greu să vorbim despre o „corporaţie” sau despre o structura organizatorică centralizată a diasporei, pentru că odată plecat din România şi ajuns cetăţean al altei ţări, te im-plici în viaţa comunităţii româneşti din diaspora doar dacă doreşti. Nici o organizaţie românească nu are nici o jurisdicţie asupra ta, afară de faptul dacă te înrolezi de bună voie într-o ast-fel de organizaţie. Actualmente există multe asociaţii, organizaţii, alianţe etc. ale românilor din America de Nord. Nu putem însă să punem pe vreuna deasu-pra celorlalte, chiar dacă ar fi condusă din România (ceea ce nu cred că ar fi indicat). Orice român din străinătate poate să deschidă o asociaţie pe care să o numească „Asociaţia românilor de pe tot globul” şi el să se autonumească preşedinte. El însă nu devine automat „preşedintele românilor de pe întreg mapamondul”. Din punct de vedere al semnificaţiei, putem spune că orice român de pe glob poate să se înscrie în asociaţia respectivă, iar fondatorul acelei asociaţii este preşedintele ce-lor care sunt înscrişi în acea asociaţie. Astfel de organizaţii trebuie însă în-curajate, mai ales la nivel local. E greu să ţii legătura cu românii din întreaga lume, e mult mai uşor să întemeiezi organizaţii solide ale românilor dintr-un anumit stat sau oraş.

-Ce modalităţi întrevedeţi pen-tru promovarea valorilor culturale româneşti la nivel internaţional? Ce credeţi despre promovare prin me-dia electronică a valorilor româneşti? Consideraţi că revistele şi atelierele de creaţie literar-artistică din media electronică ar putea juca un rol şi ar putea fi cumva coordonate şi încura-jate în promovarea unei imagini pozi-tive a României în lume, precum şi în menţinerea conştiinţei de apartenenţă la spaţiul românesc?

-În mod categoric presa electronică joacă un rol determinant în prom-ovarea culturii româneşti la nivel internaţional. Aş propune însă ca mate-rialele jurnalistice care prezintă cultura românească să fie publicate şi în limbile de circulaţie internaţională: engleza, franceza, germana şi spaniola. Cred că sunteţi de acord că limba română are o circulaţie mai restrânsă şi publicând articole doar în limba română, în acest mod nu promovăm cultura românească la nivel internaţional. E lăudabil faptul că unele ziare româneşti din SUA şi Canada publică articole şi în limbile engleză şi franceză.

-Ce resurse de finanţare întrevedeţi pentru susţinerea unei organizaţii mondiale a diasporei româneşti, pre-cum şi pentru proiectele culturale şi so-ciale pe care ar trebui să le iniţieze sau chiar să le susţină? Cum ar fi necesar să se implice statul român în susţinerea unui astfel de organism? Ar fi bine sau nu să se afle sub controlul instituţiilor publice din România sau un statut neguvernamental ar fi mai potrivit? români din toate ţările.

-În general, cel care te plăteşte, acela te şi controlează. Cu toţii cred că suntem „sick and tired” de corupţia care există în momentul de faţă în România. De aceea, un statut negu-vernamental ar fi mai potrivit. Pe de altă parte, când spunem „organizaţie mondială” sună pompos, este greu să te ridici la înălţimea titulaturii. Îmi propun să creez punţi de legătură între comunităţile româneşti: dacă un sistem

funcţionează bine într-un oraş, ideea să fie împărtăşită membrilor altor comunităţi din alte state, care o pot prelua într-un mod chiar îmbunătăţit.

-Cum s-ar putea armoniza acţiunile din diaspora românească cu cele desfăşurate de către diferitele instituţii culturale din România? Cum ar putea fi promovate în străinătate produsele culturale de valoare realizate în Româ-nia şi reciproc, cum ar putea fi pro-movate pe piaţa românească produsele culturale din Diaspora?

-Colaborarea dintre mass-media română din ţară şi cea din străinătate este indispensabilă pentru promovarea valorilor româneşti de ambele părţi. Într-o oarecare măsură, cred că această colaborare deja există. Îmi propun să mă implic direct în organizarea unor evenimente culturale atât în România, cât şi în SUA. De exemplu, lansarea unei cărţi. Există la ora actuală scriitori români în SUA care sunt mai puţin cunoscuţi în România, dar şi invers. Îmi propun să fiu o punte de legătură între românii de valoare de pretutin-deni.

-Consideraţi că ar fi utilă introdu-cerea votului prin corespondenţă sau prin Internet? În momentul de faţă se pot realiza tranzacţii bancare sigure prin Internet, astfel că o iniţiativă de votare online credeţi că ar fi utilă?

-Da, găsesc că fi unul util votul prin corespondenţă, dar cel prin internet ar fi cea mai mare revoluţie în istoria votului. Din moment ce se asigură fiecărui român numărul de CNP, această persoană va trebui să aibă posi-bilitatea să-şi facă privat şi un PIN (cod secret); ar fi cel mai sigur vot expri-mat vreodată. Nu cred că pot exista fraude. Dacă avem capacitatea de a an-ticipa viitorul, ne putem da seama cu uşurinţă că oricum se va ajunge acolo. Totul este o chestiune de timp. Cu cât se implementează mai repede, cu atât mai bine. Implementarea votului pe Internet ar economisi miliarde de dol-ari.

-Cum s-ar putea implica o organizaţie mondială a românilor de pretutindeni, la modul concret, pentru protejarea drepturilor în diferitele ţări de „adopţie”? Cum s-ar putea realiza o unitate socială şi politică a românilor pentru a nu fi dezavantajaţi în ţările în care ei locuiesc? Ce s-ar putea face în mod concret pentru stimularea spiritu-lui comunitar între români?

-Este foarte importantă unitatea românilor din ţările în care ei se află. Trecutul negru pe care l-a cunoscut pri-ma generaţie de emigranţi i-a cam făcut să fugă unii de alţii şi să se despartă, în-tr-un fel. A doua generaţie, noi care nu am cunoscut acele timpuri, nu avem de ce să fugim unii de alţii, noi vedem sau ar trebui să vedem, în fiecare un aju-tor şi un prieten. Prin unitatea noastră vom împiedica discriminarea anumitor ţări faţă de români, pe care-i consideră

a le fi inferiori. Prin unitate ne putem ridica pe o treaptă mai înaltă, ne vom putea implica în politica altor ţări, vom putea vota schimbări majore, în special acele legi care privesc emigranţii.

-Cum credeţi că s-ar putea integra contribuţiile la asigurările sociale şi de pensie realizate în România şi în străinătate, astfel încât să se evite dubla reţinere de fonduri? Ce măsuri legislative ar trebui să fie iniţiate în Parlamentul României şi ce demersuri ar fi necesar să fie realizate la nivelul Comisiei Europene, Parlamentului Eu-ropean sau al guvernelor în care se află comunităţi de români?

-Eu cred că cel mai uşor ar fi ca pen-sionarilor care locuiesc în ţările străine şi primesc pensiile din România să nu li se mai reţină contribuţia pentru asigurările de sănătate în România. Un pensionar român are dreptul la medi-camente compensate sau gratuite care se plătesc din acel fond, ori de îndată ce el nu mai locuieşte în ţară, el nu mai beneficiază de acele drepturi şi i se reţine ilegal acea contribuţie la asigurările de sănătate. Va trebui văzut şi cum se poate face această asigurare a tuturor pensionarilor aici, în ţara, statul în care au emigrat.

-Ce iniţiative legislative ar trebui să fie iniţiate în interesul românilor din Diasporă şi cum credeţi că ar putea fi susţinute pentru a deveni acte norma-tive care să ofere răspunsuri concrete la problemele semnalate de către comuni-tatea românească din străinătate?

-În primul rând, mă fascinează revoluţia votului electronic, unde ar dispărea frauda.

Românii care se întorc acasă din Di-aspora şi vor să deschidă o afacere an-gajând cel puţin unul sau doi români legal din ţară, să fie scutiţi câţiva ani de taxe. Românii care se întorc în Româ-nia să aibă dreptul să ducă o maşină din străinătate fără să plătească taxa auto (pe primul vehicul), dar să rămână pe numele lor. Românii care se întorc în ţară definitiv, nu temporar, să aibă o primă de stat pentru localizare şi în-ceputul restabilirii. Orarul consulate-lor să fie mai flexibil; să fie suplimen-tate orele de lucru cu publicul; să se deschidă noi consulate permanente în oraşele cu peste 30.000 de români.

-În final, cum consideraţi că veţi putea contribui personal şi oficial la dezvoltarea unui climat de unitate şi bună înţelegere dintre românii din Co-legiul 2?

-Întrucât am lucrat încontinuu cu publicul român, cunosc bine mora-vurile lor, îmi place să mă implic per-sonal şi chiar de multe ori să mă cobor la nivelul celui mai simplu om pentru a-l asculta şi înţelege. Voi pune suflet în tot ceea ce voi face şi voi lucra cu toată capacitatea la unitatea poporului român.

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2012 RECLAME 7

Lou Lou White - speCiAL guest LA BALuL struguriLor 2012Foto: Adi KAszoni

- diAnA MorAru si roBert unK - reginA si regeLe - BALuLui struguriLor 2012. Foto: Adi KAszoni

RECLAMA ELECTORALA PLATITA

CALEIDOSCOP NOIEMBRIE 2012 MIORIŢA USA 10

CALIFORNIA TRAVEL VA OFERA CELE MAY REDUSE PRETURI IN FIECARE SEZON

Agentia noastra va sta la dispozitie cu tarife si din alte orase.

Din: La: BUCURESTI CLUJ TIMISOARA BUDAPESTALos Angeles $ 495 $ 545 $ 575 $ 480San Francisco $ 495 $ 545 $ 545 $ 480 +Sacramento $ 525 $ 575 $ 575 $ 490 Taxe Phoenix $ 535 $ 585 $ 585 $ 495Portland $ 545 $ 590 $ 590 $ 495 Bucureti-Los Angeles E 775 Budapesta-Los Angeles E 675 Plus taxe

VACANTE DE NEUITAT – CROAZIERE – MASINI - HOTEL USA/EUROPE 21785 Calle Prima, Moreno Valley, CA 92557

TEL: (951) 682-4492 & ( 714) 486-1915

529 DE ANI DE LA NASTEREA REFORMATORULUI SI 495 DE ANI DE LA ÎNCEPUTUL REFORMEI, DOUĂ ANIVERSĂRI MARCANTE ÎN MISCAREA CRESTINĂ PROTESTANTĂ

În ziua de 10 noiembrie 2012 se împlinesc 529 de ani de la nașterea celui care este considerat părintele mișcării protestante. Martin Luther s-a născut la data de 10 noiemb-rie1483, în mica localitate Eisleben, din partea de răsărit a Germaniei. La vârsta de 18 ani a intrat la uni-versitatea din Erfurt. După cum el însuși mărturisea, într-o zi studiind în biblioteca universităţii, a făcut o descoperire senzaţională în contextul religios al vremurilor evului mediu, o descoperire care ulterior i-a mar-cat destinul: o Biblie în limba latină. O astfel de carte nu mai văzuse până atunci. Nu știa nici măcar de existenţa ei. În acel moment avea pentru prima oară în mână Cuvân-tul lui Dumnezeu. Plin de teamă și uimire a început să o citească, de fiecare dată exclamând: „O, dacă mi-ar da Dumnezeu o carte ca aceasta!”

Mai târziu, între anii 1512-1516, fiind de-acum călugăr, a fost trimis la Roma cu probleme ale ordinului călugăresc. A fost șocat de corupţia și luxul Bisericii Române, dându-și seama de nevoia de reformă. Citind Romani 1-17 și-a construit o teo-logie care mai târziu avea să consti-tuie baza reformei care a zguduit din temelii Biserica romano-catolică. Trei principii de baza constituiau princi-palele elemente în sistemul său teo-logic : SOLA FIDE sau îndreptăţirea prin credinţă, SOLA SCRIPTURA sau ideea că Scriptura este singura autoritate pentru păcătoșii care caută mântuirea, și SOLA GRATIA, adică numai harul ca bază a îndreptăţirii. Prin urmare, Luther a redefinit con-ceptul biblic al mântuirii, ajungând la convingerea că numai credinţa

în Christos poate îndreptăţi pe cineva în faţa lui Dumnezeu. Scânteia care a aprins flacăra RE-FORMEI a constituit afișarea a 95 de teze pe ușa Bisericii din Wittenberg, teze prin care Luther contesta faptul că Papa ar fi autoritatea supremă în domeniul credinţei și al moralei. Iată de ce data de 31 octombrie 1517 este considerată ziua de naștere a REFORMEI PROTESTANTE.În urma publicării a trei broșuri prin care Luther s-a adresat poporului german (Discursul către nobilimea germană, Robia babiloniană și De spre libertatea creștinului), Papa Leon al X-lea emite în 1520 bula

„Exsurge Domine”(act oficial emis de Papă) care a condus la ex-comu-nicarea lui Luther. În urma refuzului de a-și retracta tezele, este adus în faţa unui tribunal și judecat de slujitorii papali. Este nevoit să se retragă din viaţa publică, locuind în castelul de la Wartburg până în anul 1522. În tim-pul cât a stat izolat, ferit de oponenţii săi, Luther a tradus în germană Noul Testament, după originalul grecesc, ceva mai târziu traducând și Vechi-ul Testament din ebraică. În anul 1535 a reușit să tipărească întreaga Scriptură în limba germană, punând astfel bazele limbii literare germane. Luther a murit în anul 1546,

lăsând mișcarea care avea să-i poarte numele, sub conducerea lui Mel-anchthon. Reforma a purtat în ea lumina necesară trezirii spirituale din veacurile care au precedat-o, întorcând privirea spre simplitatea creștinismului primar, așa cum îl găsim în Cuvânt. A avut darul să readucă în creștinism vigoarea biseri-cii primare pierdută într-un mileniu de negură. Influenţa reformei a fost binefăcătoare din mai multe puncte de vedere, ca de pildă cel teologic, cel educaţional și economic. Guvernele Europei, cu precădere cele din ţările anglo-saxone, au devenit tot mai tolerante și mai puţin opresive,

iar în Statele Unite, însuși nașterea naţiunii americane este percepută ca un experiment curajos al unui popor creștin și reformat. La începutul sec-olului 19, vizitând America, istoricul și politicianul francez Alexis de Toc-queville, impresionat fiind, făcea remarca: „Nu am înţeles măreţia acestei ţări, până când nu am viz-itat bisericile lor care ard cu focul dreptăţii și neprihănirii Evangheliei”. În concluzie se poate spune că viaţa religioasă reformată a adus prosperitatea materială și morală, unei lumi aflată într-o acută nevoie de lumină spirituală.

RADU OPREA

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2012 CULTURA11

MARIN PREDA ŞI AURORAImaginea lui Marin Preda este asociată, de cei mai mulţi cititori, cu Nicolae din Moromeţii, sau pur şi simplu cu făuritorul ,,Celui mai iu-bit dintre pământeni’’. Dar, asemeni tuturor oamenilor, a trecut, încă din copilăria care nu i-a fost deloc uşoară, prin multe. De aceea, poate şi marea majoritate a personajelor scrierilor lui sunt inspirate din realitatea trăită. De exemplu, Ilie Moromete este tatăl scriitorului (Tudor Călăraşu), Nilă şi Paraschiv sunt fraţii săi, iar Ilinca, sora. Cocoşilă, Iocan şi Du-mitru lui Nae, sunt oameni care au existat în realitate. Scriitorul a pur-tat numele mamei (Joiţa Preda care avea, în mod cert, foarte multă evla-vie), întrucât părinţii nu încheiaseră o căsătorie legală, astfel Joiţa Preda putând primi pensie ca văduvă de război. Viaţa personală a scriitoru-lui născut la 5 august 1922, a fost monitorizată, cum este firesc în cazul personalităţilor, de mulţi şi de multe (mulţi autori, multe publicaţii), un-ele dezvăluind aspecte deosebite, prin evocarea prezenţelor feminine care i-au fost aproape, într-un fel sau altul. Un poet, discipol al lui Marin Preda şi fost director al Editurii Junimea, spune că scriitorul ar avut patru soţii, şi nu trei, aşa cum s-a mai scris. Prima femeie care a intrat în viaţa sa, ar fi fost o megieşă de la marginea Bucureştiului, care avea şi o casă. Pentru că scriitorul aflat la început de carieră era tânăr şi fără bani, megieşa l-ar fi susţint financiar, o vreme. La 32 de ani, când începuse să scrie nuvelele despre viaţa ţărănească, a cunoscut o domnişoară de 20 de ani, care era colegă la Şcoala de literatură „M. Eminescu” cu Nicolae Labiş. Era Aurora Cornu, (pseudonim al Au-rorei Chiţu-Burchiu din Proviţa de Jos, judeţul Prahova, fiica Aureliei şi a lui Nicolae Chiţu-Burchiu, antre-prenor; numele cu care îşi semnează poeziile vine de la comuna Cornu, din judeţul Prahova, unde a fost crescută de fratele tatălui său). Din 1954, viaţa lui Marin Preda a fost împlinită de această miss poezie (care arăta bine, şi reprezenta o apariţie inedită în lumea culturală cenuşie a acelor ani, bântuită de prolecult-ism), prima şi cea mai mare iubire, care l-a determinat să publice primul volum din ,,Moromeţii’’, spunându-i: ,,Marine, aici zace o capodoperă. Va fi cartea vieţii tale’’. Tulburat de tânăra şi frumoasa femeie, dar şi de propriile sentimente, scriitorul i s-a confesat irezistibil, povestindu-i de ce ţinuse romanul în sertar timp de cinci ani, dar şi raportarea sa la Moromeţii, socotit de critica literară drept o capodoperă: "Romanul place! Asta înseamnă că sunt absolut singur cu viziunea mea, nimeni nu e de părere cu mine!" (Marin Preda, Scrisori către Aurora Cornu, Editura "Albatros", Bucureşti, 2001). ,,Sigur, scrisorile de dragoste ale lui Marin Preda nu fac parte din clasicul canon de "frumuseţe" literară, retorica sa amoroasă nu e sclipitoare, arsenalul său e sărac, nu pot rivaliza în nici un caz cu "desfăşurările" seducătoare ale marilor îndrăgostiţi ai literatu-rii’’, remarca Georgeta Drăghici. Prima scrisoare de dragoste de la el dezvăluie vraja de care fusese cu-prins, admiraţia întreagă faţă de Au-rora, dar şi teama de a nu o fi rănit sufleteşte: “Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire, izvorăşte din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu unde, când şi de ce), dar simt că acest lucru s-a întâm-plat şi mi-e greu să îndur asta acum,

singur, cu gândul la tine, scriindu-ţi întâia mea scrisoare de dragoste. Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspiraţiile tale, som-nul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puţin îngheţat, categoric şi fără ascunzişuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri“.

Aurora Cornu era o tânără poetă, înăltuţă, subţirică, având ceva de căprioară, cu ochii mari şi vii, talentată şi inteligentă, o fată fo-arte frumoasă şi cu totul specială. Se întâlniseră la mare, când Marin Preda era un tânăr prozator singu-ratic şi morocănos. S-au îndrăgostit definitiv. La început doar au vor-bit. "Nu săream în pat, pe vre-mea aia femeile nu săreau în pat, bărbaţii nu săreau în pat îndată, nu era moda, aşa că discutam", îşi aminteşte poeta, continuându-şi destăinuirile: ,,Marin era fermecător, şi e greu de crezut pentru cine nu-l cunoştea intim. Era întotdeauna senin, la bine şi la rău era senin şi foarte fascinat de ce se întâmpla în jurul lui, avea o curiozitate de copil, la tot ce se întâmpla, bun sau rău."

„Fapt este că iubita mea Aurora îmi dă de rezolvat o nouă obsesie - fiinţa ei -, după ce abia reuşisem să mai scap de obsesia propriei mele fiinţe,’’ considera Preda. Se pare că era un scriitor pentru care literatura şi scrisul însemnau aproape totul, scri-itor care nu a contenit niciodată s-o iubească pe femeia de lângă el, însă nu atât de mult încât relaţiile să du-reze, fiindcă după aproape cinci ani, Aurora l-a părăsit. „Am ţinut piept patru ani - spune ea. Cred că am trăit în patru ani o concentraţie de timp care la o altă căsnicie ar fi ţinut 20 de ani. Nu mai era nimic de adăugat la dragostea noastră. Mai mult, ar fi însemnat pentru mine anularea, nu a personalităţii mele, ci chiar a persoa-nei mele creatoare, pentru că tot ce respiram mergea către literatura lui, care era fascinantă şi foarte puternică. Nu regret nimic, dar... traiul cu Marin Preda implica o tensiune fo-arte mare, de care nu-ţi dai seama. Un scriitor e ca o uzină energetică, şi mai rău, e ca un aspirator şi utilizează tot…", mărturisea Aurora. ,,Dacă Aurora vrea să se despartă, eu trebuie negreşit să mă vindec de dragostea pentru ea, şi numai timpul mă poate ajuta. Să mă vindec de tot, însă nu vreau şi nu pot să concep, ci doar atât cât să-i pot reda libertatea şi trăi fără ea”, consemnează Marin Preda în jurnalul său, pe 24 august 1958, jurnal publicat de Editura Ziua în 2004. „Pe vremea când erau îndrăgostiţi, obişnuia să-i spună: “Marine, tu eşti cel mai iubit dintre pământeni”, ceea ce a dat, peste ani, titlul unuia dintre cele mai frumoase romane din literatura română.”- povesteşte Aurora Cornu. Când l-a părăsit, i-a lăsat doar un bilet. Atât. "Am scris un bilet pe o bucăţică de hârtie: Cheile sunt în casa de bani, mult noroc, Aurora”. Deşi a durat doar cinci ani, povestea de dragoste dintre cei doi scriitori fascinează încă. Ea şi-a refăcut viaţa la Paris, unde s-a căsătorit cu Aurel Cornea (inginer de sunet şi jurnalist la Tele-viziunea Franceză), a scris cronici de poezie pentru Europa Liberă, a primit rolul principal (o poetesă din Est) în filmul Genunchiul Clarei, al celebrului regizor Erich Rohmer, a scris cărţi şi a realizat un film de mister şi parapsihologie, intitulat Bilocation, încoronat cu un premiu

la Psychic Film Festival, New York – Montreal, povestea unui om trăind în acelaşi timp în două oraşe difer-ite. A scris Suita lirică, dedicată lui Preda, care va intra în componenţa adevăratului ei volum de debut, in-titulat Distanţe, tipărit în 1962. În acelaşi an a tradus şi publicat Hamlet de W. Shakespeare, sub pseudonimul Ştefan Runcu. În 1965 a participat la Bienala Internaţională de Poezie de la Knokke-le-Zoute (Belgia). Şi-a tradus singură în limba franceză poe-ziile, pe care le-a adunat în volumul La Deesse au sourcil blanc (1984). În 1998 apare volumul ,,Marin Preda, Scrisori către Aurora, Eugen Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda’’, postfaţat de Eugen Simion. Revenită în Româ-nia, a făcut în satul Cornu o biserică, având Hramul Sfinţilor „Ioan Evan-ghelistul“ şi „Cuvioasa Eufrosina“.

Fapt remarcabil, au rămas prieteni pentru totdeauna, iar când Preda o vizita la Paris, se certau zi de zi, dar în felul lor tandru. Întâmplător sau nu, cel care a ajutat-o să descopere Parisul atunci, a fost Ely Lothar, fiul nelegitim al lui Arghezi. El a intro-dus-o în boema pariziană, prezentân-du-i pe cei mai cunoscuţi scriitori ai vremii. Aurora a călătorit în toată lumea, şi-a trăit viaţa din plin, fără a-l uita niciodată pe Marin al ei. Ceva o nemulţumea: "Nemulţumirea este că beneficiez de glorii şi de avantaje în care nu e meritul meu, scrisorile, filmul... Iar unde e meritul meu, nu mă cunoaşte nimeni, nici măcar amicii nu vor să mă cunoască."Marin era fermecător - în felul său - cu fe-meile, şi le aducea într-un univers care era extrem de covârşitor, dar era afectat de singurătatea preferată uneori de el, până la nevroză.

S-a căsătorit cu Eta Wexler - critic literar de origine evreiască. Aceasta căsătorie nu era bine văzută de par-tid şi de poliţia politică a anului 1965, considerându-se că Marin Preda ar fi fost influenţat de „cer-curilor naţionaliste evreieşti”. Fiind un autor de succes, serviciile secrete il vedeau ca pe un „bun cultural” al poporului şi-i aveau grija. În Dosa-rul cu numărul 11.119 din Fondul „D” al Arhivei Serviciului Roman de Informaţii, se consemnează: „La recomandarea şi aranjamentul unor evrei, Marin Preda s-a căsătorit cu o evreică, ajungând treptat să fie în-conjurat şi îndrumat în literatură şi în viaţa sa, aproape în exclusivitate, de elemente naţionaliste evreieşti, cum sunt: Ovid S. Crohmălniceanu, critic literar, element duşmănos, Paul Cornea, conferenţiar universitar, ele-ment duşmănos, Horia Bratu, critic literar, Nina Cassian, scriitoare, N. Tertulian, critic literar şi alţii ‘’ (Evz.ro duminică, 11 Februarie 2007 ,,Marin Preda, căsătorit cu o evreică’’).

Nici această legătură sentimental-sufletească n-a fost de lungă durată, poate şi din cauza situaţiei politice. A scăpat însă de suspiciunea servici-ilor secrete, divorţând de Eta şi pub-licând volumul doi din „Moromeţii”, considerat un compromis politic de către unii critici. Eta a plecat la Paris, iar Marin Preda a rămas din nou copleşit de singurătatea apăsătoare.

I-a urmat Elena Preda, cu care a avut doi băieţi: Nicolae şi Alexan-dru. Şi Elena a simţit că pentru soţ, literatura şi scrisul erau mai put-ernice şi mai importante, aparent, decât orice. „Părea un om dificil în relaţiile cu ceilalţi. Pentru el, nu existau decât familia lui, copiii şi scrisul. În primul rând, scrisul. Chiar fiind soţia lui, îmi venea câteodată destul de greu să creez momente de

intimitate, să-l scot din preocupările lui obsesive. Înlumea lui era fo-arte greu de pătruns”, a preci-zat Ele-na într-un interviu acor-dat săptămânalului Formula As.

Deşi era taciturn, posomorât şi mohorât de cele mai multe ori, era fericit când a adus-o pentru prima dată la Mogoşoaia pe tânăra sa soţie, Elena. Foarte fericit era şi când îi avea aproape pe cei doi băieţi, Nicuşor şi Alexandru cel mic şi peltic, căruia îi spunea Sănducuţu. ,,Când s-a născut Nicolae, băiatul nostru cel mare, am venit acasă, unde totul era pregătit - şi camera, şi pătuţul. În timp ce copilul dormea, am ieşit să fac nişte mici cumpărături şi, când am reve-nit, am rămas cutremurată - l-am găsit pe Marin în faţa pătuţului lui Nicolae, în genunchi. Stătea şi privea nemişcat, de parcă s-ar fi rugat. L-am lăsat în pace, nevrând să tulbur această scenă, şi, după vreo oră, când am reintrat în cameră, Marin se suise pur şi simplu în pătuţul lui Alexan-dru! Se făcuse atât de mic, încât să încapă acolo şi să-şi ţină copilul în braţe. În veci, nu o să pot uita această imagine: o efigie perfectă a iubirii părinteşti, a imenselor lui resurse de ocrotire şi tandreţe’’; altădată, ,,Marin scria la birou, iar Alexan-dru, care avea doar 4 ani, măzgâlea o bucată de hârtie în pătuţul lui. Când Marin s-a apropiat să vadă ce face copilul, a rămas uimit. Alexan-dru făcuse un desen, după mintea lui de atunci - desenul unui cap de om, cu o mână şi un stilou. Atât de mân-dru a fost de Alexandru, încât Marin purta desenul tot timpul cu el, în bu-zunarul de la piept, şi, uneori, îl arăta cu mândrie la prieteni’’, îşi aminteşte Elena în revista Formula As.

Din 1974, universul matrimonial al lui Preda s-a prăbuşit prin divorţul şi de Elena, singurătatea apăsătoare determinându-l să-şi înece necazurile în băutură. Conform celor relatate de Cezar Ivănescu în săptămânalul Ieşeanul, Elena i-ar fi spus verde-n faţă acestuia că-l înşelase cu un instalator, cândva prin anul 1978. Urmarea: cei doi au hotărât să rec-lame fapta la Procuratură, după care Preda ar fi plecat la Editura Casa Românească, unde-şi avea biroul de lucru şi şi-a înecat ama-rul în băutură până spre ora 21.00.

Sfârşitul care nu iartă pe nimeni nu l-a ocolit nici pe el, însă a sosit prea repede, la doar 58 de ani, pe 16 mai 1980. A fost găsit fără suflare în camera sa, în urma unei asfixii me-canice, din cauze naturale, deşi al-coolemia era de două ori mai mare decît cea admisă. S-a scris în presă că ar fi fost asasinat de Securitate, deoa-rece fusese căsătorit cu Eta. În acea zi, Elena Preda primise un telefon de la el, de la editură: “Îmbracă-te, trebuie să mergem la Mogoşoaia!” Femeia i-a explicat că nu putea lăsa copiii singuri, erau prea mici. “Dacă vin, îi iau şi pe ei!”. Marin Preda era supărat şi speriat fiindcă primea telefoane anonime, ameninţătoare. “Trebuie să vii să stai cu mine!” Cine îl ameninţa?

Şi-n localitatea natală, Siliştea Gumeşti, se vorbea că moartea lui n-ar fi fost naturală. Sora lui, Al-boaica, spunea că avea o lovitură în cap, pe care medicul legist i-o moti-vase prin căzătura din pat. Dar pa-turile de la Mogoşoaia erau atât de joase, încât oricât ar fi căzut din pat, nu putea să-i rămână un asemenea semn.

Scriitoarea Sânziana Pop, jurnalistă care conducea revista For-mula As şi care fusese prietenă cu Marin Preda, a menţionat că el îşi presimţise moartea. „Se simţea urmă-

rit, îi era frică, îşi baricada camera (de la Mogoşoaia, centrul de creaţie al Uniunii Scriitorilor), plângea, ieşea noaptea gol, pe culoarul pus-tiu, strigând îngrozit: ,,Mă omoară, băiete, mă omoară!’’. Însăşi soţia lui, Elena zicea: “Da, Marin avea o mulţime de spaime. Una din ele era legată de friguri, de boala lui din copilărie. De pildă, îi era frică să mai meargă la mare, pentru că acolo avusese ultima criză…”

Poate nu-i era frică moarte, dar gândul că nu-şi va putea termina romanele îl înspăimânta. Odată a simţit că nu-şi mai putea mişca o mână. Soţia îi era alături şi încerca să-l îmbărbăteze. ,,Tata în schimb era disperat. Mulţi ani după aceea, mama mi-a povestit întâmplarea şi mi-a descris groaza pe care o citea în ochii lui. "Măicuţă, îi spunea mamei, nu-mi mai pot mişca mâna. Ce fac dacă rămân paralizat?… Eu cu stânga nu pot să scriu, cum o să-mi mai ter-min cărţile?”. Fusese probabil "cram-pa scriitorului”, dar după aceea şi-a cumpărat un reportofon cu micro-fon, (lucru rar la acea vreme), pentru ca, la o adică, să poată dicta. Alex-andru Preda, unul dintre fiii marelui scriitor, îşi aminteşte că niciodată nu a scris la maşina de scris, de aceea o pagină de manuscris Marin Preda era un calvar pentru orice dactilografă. Doamna Stănescu, secretara lui, era singura specialistă în descifrarea manuscriselor.

Dar, după cum spunea Alexandru Preda: "Fără Marin Preda am fi fost mai distanţi şi mai indiferenţi. Mai puţin atenţi cu ceilalţi şi probabil mult mai egoişti”.

Bibliografie:- România litrară, numărul 43

-2001, ,,Portret al artistului in tinereţe’’ de Georgeta Drăghici;

- Formula As, Nr. 1034, 24.08.2012 - 30.08.2012 ,,Marin Preda în evocări’’ - Sânziana Pop;

- Lumea Credintei, anul V, nr. 11 (52) Noiembrie 2007 ,, Marin Preda nu are cruce la căpătâi’’ – Autor: Gheorghiţă Ciocoi;

- Revista VIP.net Anul XXI, nr 22 (1016), 27 august 2012 ,,Marin Preda, o viaţă trăită printre rânduri’’ de Alexandru Stratan;

- jurnalul.ro18 martie 2009 ,,Alex-andru Preda: "Fără Marin Preda am fi fost mai distanţi şi mai indiferenţi. Mai puţin atenţi cu ceilalţi şi proba-bil mult mai egoişti’’, Autor: Clau-dia Daboveanu;

- evz.ro duminică, 11 Februarie 2007 ,,Marin Preda, căsătorit cu o evreică’’;

- Wikipedia – Enciclopedia Liberă ,,Marin Preda, Biografie’’;

- cancan.ro marţi, 18 septembrie 2012;

- citapedia.ro 11 noiembrie 2010 Marin Preda: ,,Băiete, ăştia vor să mă termine!’’ Publicat de Ion Bucovu în Memorii;

- Ziarul de duminică 18 nov 2010 ,,Urmaşii scriitorilor români se destăinuie’’ de Antoaneta Dohota-ru; Reportaj difuzat de PROTV, în emisiunea "România, te iubesc!" din 17 octombrie 2010;

- Melidonium - Posted on 16 sep-tembrie 2012 ,,Marin Preda: ,,Daca dragoste nu e, nimic nu e’’ Ion Iones-cu-Bucovu;

- România literară 2006 Numa-rul 50 ,,Marin Preda, îndrăgostit’’ de Al. Săndulescu;

- Flacăra - November 2008, Aurora Cornu: „Literatura a fost singura femeie a lui Marin Preda, singura care nu l-a înşelat“, Clara Mărgineanu.

MIHAI ŞTIRBU

COMUNITATE NOIEMBRIE 2012 MIORIŢA USA 12

Cântau, mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!” EZRA, 3.11

ORAȘUL HICKORY-NC este situat într-o zonă pitorească “Moun-tain View” din statul Carolina de Nord, așezat pe o suprafaţă de 72,7 km ² de dealuri atrăgătoare, cu păduri de foioase și pin, cu întinse pășuni brăzdate de terenuri agricole – așezământ împodobit cu oaza de apă “Lake Hickory”, creat în 1927 de oamenii destoinici ai comunităţii prospere prin ridicarea unui baraj peste râul Catawba și însumează 169 de km de linie de coastă, fiind o excelentă sursă de apă potabilă și de turism.

Hickory-N.C. face parte din Catawba County și are o populaţie estimată la 40.010 de locuitori.

Istoria orașului consemnează că în anul 1850, sub un uriaș copac hickory, Henry Robinson a construit o tavernă din busteni. Astfel, The city of “Hickory Tavern” a luat fiinţă în 1863, dar ulterior , în 1873, și-a schimbat numele în “Hickory“.

În 1859, primul tren a operat în orașul Hickory, iar în 1868,dr. Jeremiah Ingold, pastor de origi-

ne germană al bisericii “The German Reformed Grace Charge”, a înfiinţat prima școală, Free Academy.

În 1888, Hickory a fost printre primele orașe care a beneficiat de instalaţie electrică de iluminat, iar din 1904 de un sistem de canalizare complet.

În 1891, “Lenoir-Rhyne Univer-sity” a fost fondată de către patru pastori luterani, cu 12 studenţi în debutul vieţii universitare.

În 1911 s-a construit “Hickory White”, cunoscut anterior ca “Hick-ory Manufacturing Company” – unul dintre cei mai vechi producători de mobilă din Statele Unite –, iar în timpul celui de-al doilea război mon-dial aici s-a fabricat cutii de muniţie pentru armata SUA, în loc de mo-bilier.În primii ani ai sec.XXI, s-a es-timat că 60% din mobilierul naţiunii americane se produce într-o zonă cu raza de 200 de mile de Hickory, iar 40% din cablu de fibră optică, din lume, se produce în zona Hickory.

Prestigiosul premiu “All-America City”– care este dat anual doar pen-tru zece orașe din Statele Unite ale Americii și reprezintă capacitatea unei comunităţi de a lucra împreună și a rezolva problemele critice locale –, a fost atribuit orașului Hickory-NC de trei ori, în 1967, în 1987 și în 2007. Iar cititorii “Digest” au

numit Metro Zona Hickory cel mai bun al zecelea loc din Statele Unite de a trăi și a intemeia o familie. Hickory-NC, este principalul oraș din “MSA Hickory- Lenoir- Mor-ganton”, iar “Forbes Magazine” a numit Zona Metropolitana “Hick-ory, Lenoir, Morganton” ca cea mai buna a treia Zonă Metropolitană din Statele Unite ale Americii.

Deloc întâmplător, orasul HICK-ORY este situat în “Centura Bibliei” (“The Bible Belt”) și beneficiază de peste 500 de biserici de diferite culte și denominaţiuni creștine – lăcașe de cult ridicate ca un răspuns normal și firesc la setea spirituală a omului de-a căuta cu stăruinţă răspunsuri pentru umplerea golului din inimă, cu o stare duhovnicească care să-i aducă pacea în suflet și ast-fel să se pregătească cât mai bine nu doar pentru viaţa aceasta, trecătoare, cât mai ales pentru (moarte) viaţa veșnică.

În urmă cu peste 30 de ani, co-munitatea românească a început să se răspândească aici atrași fiind de frumuseţea locurilor și de stabilitatea locurile de muncă, foarte bune, apre-ciind orașul Hickory ca un loc potri-vit de a-și întemeia o familie.

Majoritatea lor au sosit aici de tineri, înainte de '89. Și astăzi, tot tinerii sunt ponderea comunităţii

române, iar mulţi dintre ei, oameni harnici și destoinici, au ajuns să aibă joburi importante și stabile, dintre care nu puţini sunt întreprinzători și deţin firme private.

BISERICA BAPTISTĂ ROMÂNĂ DIN HICKORY, N.C.–

O necesitate vitalăComunitatea românească cresând

mereu, nucleul de fraţi baptiști s-au lăsat cercetaţi și îndrumaţi de Duhul lui Dumnezeu. Astfel, într-o zi de iunie 1988 de Father’s Day, Dumne-zeu i-a îndrumat și ajutat să oficieze la Hickory primul lor serviciu de închinare în limba română, adunare care s-a ţinut în biserica americană “Mountain View Baptist Church” (pastor Marion Powell).

Dar abia în 1998 fraţii români au cumpărat 5 acri de pământ în zona orașului numită "Mountain View" și curând s-au apucat de construirea unei Case de rugăciune. Dintre fraţii care au simţit povara acestei măreţe lucrări dedicate deopotrivă Domnu-lui și românilor îi amintim acum pe Nelu Costea, John Mich și Nuţu Andraș, frati cu o inima plină de dragoste pentru slujirea Domnului și celor aflaţi în nevoi.

La data de 6 Iunie 1999, Biserica baptistă română din Hickory-N.C.

(http://romanianbaptist .com/) se strânge la închinare în noua construcţie confortabila din Moun-tain View - o bună oportunitate de a se închina și a dedica Casa de Rugăciune în mâna mântuitoare a Domnului Isus Cristos (pastor Livius Percy).

Din 7 Ianuarie 2007 pastorul Nelu URS conduce închin-area comunităţii creștine baptiste din Hickory. Și suntem foarte mulţumitori Domnului pentru lu-crarea sa plină de devotament și de credinţă în slujirea Mânuitorului Isus și a bisericii Sale, de păstorire a comunităţii creștine cu lepădare de sine.

Aici – multi români, moldoveni, ucranieni, rusi, americani… au găsit alinare si mângâiere, ajutor si mân-tuire. Copiii românilor crescuţi în America au primit binecuvântarea și botezul în limba noastră dulce românească, acceptând pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieţii lor.

Oameni de pretutindeni, care nu au știut ce înseamă nevoia de pocăinţă sau nici nu au auzit măcar de Dumnezeu, aici au ajuns să ia de-cizia de a-L urma pe Domnul Isus în apa botezului – Glorie Domnului Dumnezeu!

HICKORY, CAROLINA DE NORD – UN ORAȘ BINECUVÂNTAT

OCTAVIAN D. CURPAŞ

You and I are God’s beautiful cre-ations: “So God created mankind in his own image, in the image of God he created them; male and female he created them”, Genesis 1:27, with no blemishes and free of sin, yet because the first man and woman did not obey God’s given commands, they fell into sin that caused a completely new movement in the universe. Re-member, how God created man? Out of dust, yes, you and I were nothing but, dust! No one likes dust on their shoes, clothes…in fact some may even be allergic to dust. God was not allergic to it, nor did He get rid of it. Why? He had a better plan, a big-ger picture! All of that changed when God created man out of that dust and breathed life into him...“Then the Lord God formed a man from the dust of the ground and breathed into his nostrils the breath of life, and the man became a living being”, Genesis 2:7. God created something as beautiful as you and me out of nothing, but a handful of dust, "to bestow on them a crown of beauty instead of ashes, the oil of joy instead of mourning, and a garment of praise instead of a spirit of despair”, Isaiah 61:3 ..."With man this is impossible, but with God all things are possible”, Matthew 19:26… WOW, now I can’t resist not singing the chorus to this song: “You make beautiful things

out of the dust,/ You make beautiful things,/ You make beautiful things out of us all around,/ You make me new,/ You are making me new”.

So many times we sing and praise His name with our hands lifted high when things are going great in our lives, but wow, when things start go-ing bad and feeling that no one cares; feeling like literally being down in the valley that is when our faith is put to the test. The question is: How do you and I pass this test? Do we go complaining and murmuring, as the people of Israel did in the desert? Or do we choose to try and enjoy the journey thanking God even though it hurts really badly? When I surren-der to God’s ways, He has a plan for prosperity; a plan that honors Him. So why is it that instead of obeying and surrender, we tend to go the op-posite way as if God’s plans would somehow destroy us? “For I know the plans I have for you,” declares the Lord, “plans to prosper you and not to harm you, plans to give you hope and a future. Then you will call on me and come and pray to me, and I will listen to you. You will seek me and find me when you seek me with all your heart,” Jeremiah 29:11-13. The thing that destroys us is listening to evil whispers. Don’t be fooled, evil will always be evil no matter how sweet and innocent it may present itself; but if you and I surrender to God’s ways and plans,

all good things will come to pass. The greatest news is that

God uses broken things to ac-complish His purposes:

* God transforms – word of God has the power to transform every heart and life. “When you received the word of God, which you heard from us, you accepted it not as a hu-man word, but as it actually is, the word of God, which is indeed at work in you who believe”, 1Thessalo-nians 2:13 and “For the word of God is alive and active”, Hebrews 4:12.

* God says: everything is possible with Me! – no matter how low a person may have fallen, the Maker’s hands reaches even in the lowest pit for the muddiest clay, but in His hands that clay becomes something beautiful again. The Maker’s art shop is where creating and molding the clay making each vessel beauti-ful and unique...“How the precious children of Zion, once worth their weight in gold, are now considered as pots of clay, the work of a pot-ter’s hands!”, Lamentations 4:2.

* God shows his glory – using the broken vessels (you and me), therefore bring every broken piece to Him; he will make more than we can ever imagine. God uses the broken things to make beautiful ves-sels. God makes vessels of honor out of us... “I am the true vine, and my Father is the gardener. He cuts off every branch in Me that bears no

fruit, while every branch that does bear fruit He prunes so that it will be even more fruitful”, John 15:1-2.

* God heals – Jesus longs to heal, mend and replace those shattered broken pieces of our lives and reshape them into the beautiful women and men He has intended us to be, “You turned my wailing into dancing; you removed my sackcloth and clothed me with joy”, Psalms 30:11.

* God used the broken heart of David (Psalm 51) – a sinful man, acknowledging his weaknesses, cry-ing out to God in repentance, hav-ing a broken heart over his sin… redemption…”a broken and a con-trite heart”.

* God used a broken alabaster jar (Mark 14) – a sinful woman, but kneeling at the feet of Jesus seeking forgiveness for her sins…redemp-tion…”a broken and a contrite heart”.

* God used the broken body of Jesus (Matthew 26) to wash all our sins and through His grace granting us salvation and eternal life…”For God so loved he world that he gave His one and only Son, that whoever believes in him shall not perish but have eternal life".

Thinking of this reminded me of a documentary I saw on how to make a glass. A glass is clear and crystal and it shines beautifully, especially when freshly washed. Nevertheless, before that glass can shine, that glass mate-rial goes through a burning fire melt-ing it down to being just liquid. The liquid poured into a glass shape that continues to be molded until the

desired glass shape is achieved, leav-ing out any excess liquid to fall off; and only then, the glass is cooled off and washed so that it can be clean and shiny. I believe, much in the same way, our lives are being put through God’s burning fire… a fire not to destroy us, but to mold, shape, purify and cleanse us, mak-ing something totally beautiful that shines out His love around us...“that the fire had not harmed their bod-ies”, Daniel 3:27. Lord, I know you have been shaping and molding me into the person I am today, I have felt the burning flames around me, and even though I’ve felt at the bot-tom of the pit, I know your hand has sustained me and your blood has cleansed me. Now I am left to shine, “He who began a good work in you will carry it on to completion until the day of Christ Jesus”, Philippians 1:6.

I pray that no matter how broken you and I may be in life, always have the courage to acknowledge and be-lieve that God can forgive, restore, redeem and repurpose our lives. “He heals the brokenhearted and binds up their wounds”…“as far as the east is from the west, so far has re-moved our transgressions from us”…“Blessed is the one whose transgres-sions are forgiven, whose sins are covered”…“Be reconciled to God”, 2 Corinthians 5:20. Thank you Lord for restoring, redeeming, repurpos-ing and using our broken hearts and lives to accomplish your purposes with-in each of us, for as our beauty shines through in all we do for your glory!

BEAUTY FOR ASHESCAMELIA MICU

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2012 PUBLICITATE13

- Femeie, 40 de ani, cetatean american, stabilita in Arizona, necasatorita, caut de lucru ca babysitter, caregiver, la curatenie sau in alt domeniu. Tel.(602)715-5229.- Angajam caregiver, preferabil cuplu live-in sau schimburi. Conditii excelente,camera si baie privata.Pentru informatii sunati la : 916 761 5795 -Angajez caregiver part time/full time la casa de batrani in Sacramento, acte si engleza necesare. Sunati la 916-717-0438.-Angajam caregiver la casa de batrani in Surprise, Arizona. Conditii bune de lucru si salariu stimulativ. Tel. (623)518-6890 sau (623)451-7556.- Angajăm caregiver pentru îngrijit bătrâni în Sacramento. Informaţii suplimentare la telefon: (916) 205-2273.- Angajez persoană pentru lucru la casa de îngrijit bătrâni. Informaţii suplimentare la telefon: (916) 652-2309.- Angajez babysitter. Informaţii la madamaria2006@yahoo.com.- Ofer servicii de babysiting şi asistenţă persoanelor vârstnice. Informaţii suplimentare la telefon: (510) 487-7991.- SERVICII POŞTALE - Toţi cei care vor sa trimită pachete în Romania pot apela cu încredere la serviciile noastre. Vă rugăm să aduceţi pachetele la familia Iacob Nicoara, 1237 148th Avenue, San Leandro, CA. Informaţii suplimentare la telefon: (510) 614-2122 sau (510) 453-0171.- Board and care in Clayton serving people with developmental disabilities is looking for full-time live-in staff to assist residents with meal preparation, medication, administration and activities of daily living. Salary based on experience. Please call: (925) 297-9344.- For rent in residential duplex: 3 bedrooms, 1 full bath and kitchen, new paint, new carpet & new range/ oven combo, air cond., refrigerator, washer & dryer, front yard & back yard. Affordable rent. Call: 916-729-7807 or 408-390-8132.- Inchiriez Assisted Living Home in Arizona cu licenta pentru 6 rezidenti. Pret $2,200 / luna. Pentru mai multe informatii, va rog sa sunati la: (623)215-7337 sau (602)400-6031.- Prepar mici la comanda.La fiecare pound vandut ,donez $1 Parohiei Invierea Domnului-Hayward,CA.Informatii la tel.(510) 258- 2241"- Cetatean,72 de ani, stabil financiar, fost marinar din Constanta, caut doamna rezident pentru ajutor reciproc. Tel.(207) 892 -7150 " - Caut femeie pentru ingrijirea unei batrane, zona Los Angeles. Informatii la telefon : (310) 699-6917

M I C A P U B L I C I T A T E

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

CONOTATII Orizontal: 1.Adunare implicita. 2.Unul dus cu presul – Are rol principal la o unire. 3. Deosebiti de ingusti – Trage cafeaua la nisip. 4. Crema taraneasca – Este cu siguranta un rus sedus! – Sirete. 5. Tinuti la adapost. 6. Trecute prin spate – Unitati de camp – Pete la port! 7. Intarite la rece – Are un aport mediu la activ! 8. A usura o cauza cu efect neplacut – Depozitul vasului. 9. Mari in greuta-te – Postul trecut pe receptie. 10. Actiunea de a taia panglica.

Vertical: 1.Instruiti cu certificat. 2. Se pune mereu la greu – Ca un tichet. 3. Finalul unei partiede fara san-sa de reluare – Face parte din clasa leului. 4. Specifica unei casatorii – Mic oras situat in NW Transilvaniei. 5. Indicator de directie – Neplacute la vedere. 6. Armasari de Dobrogea – Curele Eco – Curata fara angajament la plata!. 7. A mototoli – Folosit la un reportaj televizat. 8.A face o shimbare din bine – Oprirea involuntara a curentului la livrare. 9. Zgomot neplacut la receptive – Detine monopolul unor atractii. 10. Neamurile noastre de demult.

Rezolvarea careului precedent “CONGRUENTE”ORIZONTAL: 1. MATERNITATI. 2. A – PRIETEN – N.3. GM – EMAIL- MT. 4.NIT – ACT – BIE. 5. ECOU – O – GONG. 6. TRANSPORTOR. 7. IONI – E – IERI. 8. ZNA – ORA – ZAT.9. AI – IMITA – TA. 10. T – URATORI – T. 11. ATRAGATOARE.

VERTICAL: 1. MAGNETIZATA. 2. A – MICRONI – T. 3. TP – TOANA – UR. 4. ERE – UNI – IRA. 5. RIMA – S – OMAG. 6. NEACOPERITA. 7. ITIT – O – ATOT. 8. TEL – GRI – ARO. 9. AN – BOTEZ – IA. 10. T – MINORAT – R. 11. INTEGRITATE

Mircea Neagoe San Jose, CA

RECLAME NOIEMBRIE 2012 MIORIŢA USA 14

Vă aşteptăm cu mâncare caldă!

EuroMarket & Delicatessen ASHLEY

PLACE

AFFORDABLE Studios,1's & 2's bedroomsFOR EVERYONE

1601-1745 Cormorant WaySacramento, CA 95815

*** Vorbim romaneste ***Tel. 916.927.7202Fax. 916.568.0792

GREAT SPECIALS

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2012 ULTIMA ORA15

MIORITA USAPublisher:

MIORITA CULTURAL

ASSOCIATIONProf. Dr. Ing. Mircea Ratiu

(Director Onorific)

Viorel Nicula(Director)

Simona Botezan(Director Adj.)

Prof. Dr. Marius Petraru(Redactor Sef)

Dana Deac(Redactor Adj.)

George RocaOctavian Curpas

George StancaAlex B. Chihaia

Mara CirciuMarian Petruta

Dr. Ing. Radu Mihalcea(Senior Editors)

Ovidiu Junc(Graphic/Layout Designer)

Octavian RomanMarius Baciu(Web Master)

Adi Kaszoni(Photo)

Colaboratori onorifici:Prof. Dr. Theodore Bucur - Franta

Adalbert Gyuris - GermaniaLaurentiu Fulga - AustraliaLucretia Berzintu - IsraelLia Lungu - New York

Ramona Jirebie - ChicagoGabriel Jirebie - ChicagoMarius Jar - California

Amelia Avram - CaliforniaAlina Jar - California

Mircea Neagoie - CaliforniaPr. Octavian Mahler - California

Prof. Dr. Adrian Botez - RomaniaEduard O. Ohanesian - RomaniaMadalina C. Diaconu - Romania

George Petrovai - RomaniaEric Vamos - Romania

Nicolae Gavrea - RomaniaMihai Junea - Romania

Maria Diana Popa - RomaniaMagdalena Albu - Romania

Mihai Stirbu - Romania

Colaboratori presa: Agerpress

Los Angeles Press ClubSacramento Press Club

Clubul Presei TransatlanticeNARPA, AIPS

E-mail stories & photos: mioritausa@yahoo.comwww.ziarulmiorita.net

ADDRESS: P.O.BOX 193 WEST SACRAMENTO, CA 95691

PHONE: 916 868 5395"MIORITA USA" este o publicatie lunara ce apare la inceputul fiecarei luni calendaristice. Va invitam sa va abonati. Costul unui abona-ment este de $15 pe 6 luni si $25 pe un an intreg. In pret sunt incluse si taxele postale. Efectuati check pe MIORITA USA si expediati la adresa ziarului. Ziarul "MIORITA USA" nu cen-zureaza articolele asa ca ideile anuntate apar-tin autorilor,la fel si res-ponsabilitatea juridica.

DONATIE $1.00 DONATION

Marius Baciu

Prof. Dr. Ing. Mircea Ratiu

Evenimentul anual al toamnei fotbalistice pentru cei din afara României, ajuns la 12-a ediţie, Festivalul Românesc de Fotbal din Las Vegas, a atras și anul acesta pasionaţi ai sportu-lui rege din toate colţurile continentului Nord-American. Dornici de afirmare și de a-și măsura valoarea împotriva altor echipe puternice, au tabărât în Las Vegas sute de jucători, antrenori cât și suporterii infocaţi ai acestor echipe. Se pare că reclamele publicitare oferite de Pro TV Internaţional cu multe săptămâni inainte, și care invitau la fotbal și distracţie, și-au făcut efectul. Invitatul de onoare, anul acesta, a fost cunoscutul actor de comedie, Mihai Bobonete, protagonistul serialului ProTV “Las Fierbinţi”. El a fos Maestrul de Ceremonie, împreună cu inimosul ziarist Viorel Nicula, a cărui aport este indinspensabil la realizarea și organizarea anuală a acestui turneu.

Sacramento a fost reprezentat de echipa Sac-ramento Rapids, condusă de John Știr și prof. Laurenţiu Iordache, iar printre jucători s-au numărat Adi Iordache, Laviniu Caba, Florin Hobjilă, Georgian Moldoveanu, Mike Cuci-cea, Teo Stoian, Ruben Stoian, Ovidiu Dartu, Tibi Brazovan, Cornel Ionescu, Emanuel Sto-ica, Marius Jar.

Turneul a fost organizat și anul acesta în condiţii impecabile, pe terenurile cu gazon artificial de la McCaran Soccer Complex, în apropiere de aeroportul Internaţional din Las Vegas, între 6-7 octombrie. S-au înscris iniţial 12 echipe, care au fost împărţite în 3 grupe de câte 4, dar Rapid Los Angeles și Toronto nu s-au mai prezentat și au pierdut toate meciurile cu 3-0.

Sacramento Rapids a câștigat primul meci din Gruba B cu 3-1 în defavoarea celor de la Gloria Buzău Old Boys. S-au evidenţiat Lavin-iu Caba, care a avut o pasă de gol și a cauzat un autogol după un șut puternic respins de portar, Adi Iordache, cu un șut năpraznic și gol din afara careului. A mai înscris pentru Rapids și Emanuel Stoica, dintr-o pasă ideală de la Lavin-iu Caba, care a scăpat singur cu portarul în ca-reu. Cel de-al doilea meci a fost pierdut la limită 2-1 cu Iliostars Arizona, echipă sponsorizată de candidatul Arizonei la poziţia de Senator - Diaspora din guvernul României, Doru Levi Ilioi. Pentru Rapids a înscris Adi Iordache. Iată poziţia echipelor în clasamentedupă disputarea meciurilor dingrupe din prima zi: Grupa A:

1.Portland Internaţional 3 3 0 0 7-0 9 pct2.Rapid Las Vegas 3 2 1 0 14-1 6 pct3.România Arizona 3 1 2 0 8-12 3 pct4.Florida Naples 3 0 3 0 3-17 0 pct.

Grupa B :1.Iliostars Arizona 3 3 0 0 7-0 9 pct.2.Sacramento Rapids 3 2 1 0 6-3 6 pct.3.Gloria Buzău Old Boys 3 1 2 0 4-5 3 pct4.Rapid Los Angeles 3 0 3 0 0-9 0 pct.

Grupa C:1.UTA Chicago 3 3 0 0 12-2 9 pct.2.INTER Bay S.F. 3 2 0 0 9-3 6 pct3.Romanian Orange Cnty 3 1 2 0 3-10 3 pct4.Toronto 3 0 3 0 0-9 0 pct

Pentru faza eliminatorie a competiţiei s-au stabilit 4 echipe cap de serie, adică primele cla-sate în fiecare grupă și echipa de pe locul 2 cu cel mai bun punctaj și golaveraj.

Pentru a ajunge în semifinalele competiţiei, Sacramento Rapids a trebuit să învingă puterni-ca echipă locală Rapid Las Vegas, deţinătoarea trofeului din ultimii 2 ani. Deși lotul dis-ponibil a scăzut serios după accidentările suf-erite de Mike Cucicea, Florin Hobjilă și Geor-gian Moldoveanu după prima zi, Sacramento s-a impus cu 2-1, graţie golurilor marcate de Adi Iordache (unul din penalty) și paradelor senzaţionale ale portarului nostru Luigi “Buf-fon.”

Celelalte partidele din sferturile de finală s-au încheiat cu urmatoarele rezultate :

Iliostars Arizona - INTER Bay San Francisco 5-0Romania Arizona - UTA Chicago 0-3 Portland Internaţional - Gloria Buzău Old Boys 3-0

Oboseala acumulată și accidentările au mar-cat echipa sacramentană în semifinală și jocul

ei nu s-a mai ridicat la nivelul partidelor anterio-are pierzând cu 1- 5 împotriva excelentei echipe din Chicago, care merita un loc în finală.

În cealaltă semifinală Iliostars Arizona a învins pe Portland Internaţional cu 3-1. Sacramento Rapids a ocupat totuși în final un loc pe podium după ce s-a impus în faţa celor de la Portland cu 3-2, după prelungiri și executarea loviturilor de departajare. Finala turneului urma să se dispute între UTA Chicago și Iliostars Arizona, care în opinia mea au fost cele mai spectaculoase echipe ale turneului și au ajuns acolo pe merit. Spec-tacolul oferit a fost pe măsură și în final, UTA Chicago a devenit noua campionă, câștigând cu 3-1, după prelungiri.

Festivitatea de premiere a avut loc la restau-rantul cu specific mediteranean THE VILLAGE situat pe E.Durango Drive. Au fost decernate primelor trei clasate frumoase cupe și medalii . Organizatorii turneului au mai acordat lui Rareș Finta de la UTA Chicago, titlul de cel mai bun jucator al turneului iar luiRareș Raţiu, tot de la UTA Chicago, titlul de cel mai bun portar al turneului. Cupa Fair Play a revenit echipei Glo-ria Buzau Old Boys. După festivitatea de pre-miere a avut loc partea a doua a spectacolului artistic început cu o seară înainte, la care și-au dat concursul: invitatul de onoare, artistul de comedie - Mihai Bobonete, solistele de muzică ușoara Gigi Marga si Lou Lou White. Au mai susţinut recitale binecunoscutul tarafist, Nicolae Feraru apoi instrumentiștii Ion Petrinca și Mihai Chiriuc. Sponsorul principal al turneului a fost firma AMEROPAN. Parteneri media: Pro TV Internaţional și ziarul Mioriţa USA . Maeștrii de ceremonii au fost din nou actorul Mihai Bob-onete si ziaristul Viorel Nicula, care au electrizat atmosfera cu comentariile lor. Întregul comitet de organizare al acestui adevărat spectacol fotbal-istic și artistic, format din: Ovidiu Ene, Viorel Nicula, Claudiu Baciu și Nelu Popescu vrea să mulţumească și prin intermediul acestui articol tuturor celor care au cumpărat tricourile speci-fice turneului, postere cu autograful celebrului boxer Lucian Bute, precum și mănușile lui de box (vândute la licitaţie). Suma de bani adunată prin intermediul acestor vânzări a fost de $3600, care a fost donată în întregime pentru a achita costurile unei noi intervenţii chirurgicale ale Kassandrei Rotariu, aflată în grea suferinţă. Felicitări înca o dată comitetului de organizare, sponsorilor și celor care au contribuit, în mod caritabil la acţiunea comună de a ajuta un suflet de copil, aflat într-o grea suferintă.

FESTIVALUL ROMÂNESC DE FOTBAL LAS VEGAS LA A 12-A EDITIE

sACrAMento rApids - LoCuL 3 LA turneuL de LA vegAs - 2012

MARIUS JAR