muzeul naŢional tehnic „prof. ing. dimitrie leonida”...muzeul naŢional tehnic „prof. ing....

MUZEUL NAŢIONAL TEHNIC „PROF. ING. DIMITRIE LEONIDA”

3

EDUCAfiIA PREZENTULUISUPORT PENTRU VIITORUL ØTIINfiEI

Ştiinţa, spunea scriitorul francez André Maurois, este o lungă şi sistematică curiozitate. Nimic mai adevărat! Aflaţi la vârsta curiozităţii, tinerii sunt cel mai mult tentaţi de cunoaştere, iar cunoaşterea este una dintre primele trepte ce duc spre adevărurile ştiinţifice. Acesta este motivul pentru care popoarele pun atât de mult preţ pe educaţie. Şcoala, bibliotecile, muzeele sunt sprijinul direct al educaţiei, iar cei ce îşi desfăşoară activitatea în asemenea instituţii, sunt şi obişnuiţi şi pricepuţi să stârnească curiozitatea celor avizi de lucruri mereu noi, unele dintre ele gândite, proiectate şi în final construite de semeni ai noştri cu sute de ani în urmă. Exponatele muzeelor de ştiinţă, sunt dovada convingătoare că drumul de la curiozitate la ştiinţă trece, cu popasuri îndelungate şi fructuoase, prin educaţie şi cultură. Pentru dascăli, muzeografi, cercetători, ca şi pentru mulţi alţi truditori ai slovelor, aşi ai experimentelor din laboratoare, educarea tinerilor şi formarea lor în spiritul curiozităţii ştiinţifice este o datorie de onoare şi, în fond, o latură a activităţii lor de zi cu zi. Viitorul ştiinţei se construieşte în prezent, dar se ancorează puternic în trecut, întrucât cunoaşterea ştiinţifică nu se sfârşeşte niciodată. Totul porneşte din trecut, capătă valenţe noi în prezent, ca şi utilităţi potrivite oamenilor şi lucrurilor ce ne înconjoară şi se reportează cu dimensiuni nebănuite în viitor. Calculatoarele de acum 50 de ani au devenit tabletele de astăzi şi, cine ştie, cum acestea vor fi reproiectate în viitorul apropiat? Totul se datorează, cititorule, primelor curiozităţi, apoi educaţiei şcolilor şi în final ştiinţei, pe care omenirea trebuie încă să înveţe să o preţuiască cu adevărat.

Cristina UNTEA

MEMORIAE INGENII

4

Sfârşitul sec.XX s-a confruntat cuschimbări profunde în ideologiile politicealeţărilordinEuropaCentralaşideEst,atâtprincomponenţăcâtşiprinstructuraUniuniiEuropene, ceea ce a condus la începutulmileniului trei (sec.XXI) la numeroaseconfruntări,uneoridramaticeîncepriveşteatâtabordările cât şi răspunsurile la schimbărileeconomice,politiceşiculturale. Prin aderarea noastră la U.E. suntempărtaşi la globalizare, sistem complex cese manifestă în diverse domenii, cum ar fi:investiţiileşicomerţulinternaţional,tehnologicşi,nuînultimulrandmarketingulşidistribuţiabunurilorculturale.Acesteadinurmăpotpuneînpericolculturileşiidentităţilenaţionaledacănusuntbinegestionateşiimplementatedatorităeterogenizarii, omogenizării şi hibridizării.Într-un cuvânt globalizarea culturală estebeneficăînraportdeconştientizare,eficienţăşi mai ales cunoaştere, dar şi de decidenţiipoliticiaifiecăruistatînparte. Pe scurt, este vorba de unitate îndiversitate,careareroluldeapăstraidentitateafiecărui popor şi de a aduce beneficii îndomeniuleconomic,socialşieducativpentrutoatestatelemembre. Europa a fost, este şi va rămâne uncontinent.Eanumaipoateşinumaitrebuiedivizatădeocortinădefiercaresăoîmpartăîndouăcaofeliedecaşcaval.EstulşiVestultrebuiesăcooperezeînformulareadepoliticipentru susţinerea culturii în Europa. Astfelîncepândcuanii70programeleKaleidoscope,

Raphael şiArlene au avut abordări comuneîn domeniul cultural, programe care au fostpreluate în 2000 şi 2007 sub denumirea“Culture”. Şefii de state şi guverne au discutatadeseori despre reformele instituţionale dinU.E., dar dintre numeroasele documentereferitoare la politicile culturale şi lacooperarea culturală în Europa, raportul luiGiorgioRuffoareoimportanţăcutotulaparte.PrinraportulRuffo,statelemembreU.E.suntinvitate să considere cultura ca un elementesenţial în integrarea europeană subliniindu-se, totodată rolul sectorului culturii pentrudezvoltarea economică durabilă şi pentrudezvoltareasocietăţiibazatepecunoaştere. RomâniaesteunstatEuropeanintegratşi încursdedezvoltare.Eanu trebuiesăfiecunoscutănumaica“grânarul”Europeişinicicaţarămaredeţinătoaredesărurisiminerale.Românianutrebuiesă-şifacăsimţităprezenţaîn Europa numai prin tradiţii, obiceiuri şiartă culinară specifică, ci şi prinmoştenireaştiinţificăpecareoare. Întreaga Europă şi chiar întregmapamondul trebuie să ştie că primul stiloua fost inventat de Petrache Poenaru, că dr.Paulescu a descoperit insulina sau VictorBabeş - vaccinul antirabic, iar Ana Aslan– Gerovitalul. Sunt foarte mulţi cercetătorişi savanţi quasi necunoscuţi şi de ale cărordescoperirisebucurăîntreagalume,fărăsăseştiedeundeprovin.Ba,maimult,dacăarfisă-lamintimdoarpedescoperitorulinsulinei,

MUZEUL NAfiIONAL TEHNIC “DIMITRIE LEONIDA” UN PAS SPRE VIITOR

LauraMariaALBANI DirectorMuzeulNaționalTehnic“DimitrieLeonida”,București


5

dr. Paulescu, vom afla că premiul Nobel afost acordat altor personalităţi şi nu lui. IonBasgan, inventatorul forajului sonic cel ce arevolutionat tehnica forajului in 1934, printrecerea la forajul rotativ percutant, metodăfolosită şi astăzi de către americani şi nunumai, Aurel Persu, inventatorul primuluiautomobil aerodinamicdin lume,patentat înFranţa şiAmericadarnu înRomania,GoguConstantinescu – inventatorul convertoruluisonic de cuplu pentru locomotive, sunt doarcâţiva dintre românii care au revoluţionattehnicamondială. Acelaşilucru,darpealtnivel,îlavemşiîndomeniulcreativităţiiromâneşti.Depildă:moara cu făcaie care este străbuna turbineiPelton, vagonetul demină cu schimbator decale,invenţieromâneascăcareseaflălaMuzeulTehnicdinMunchen,Crivacul,Şteampulstauaproape necunoscute în Muzeul NaţionalTehnic“DimitrieLeonida”dinparculCarol.Originalele sunt în permanenţă preservare,conservare,dardepatentarea invenţiei,dacaeaexistă,beneficieazăîntreagalume. Muzeul Naţional Tehnic “DimitrieLeonida” considerat imagine a sistemuluienergetic naţional nu trebuie să fie doardeclamativ imaginea acestui sistem ci sărăspundă nevoii de cunoaştere, cultură şipromovare a tehnicii, ştiinţei şi inovaţieiromâneşti în context european. El trebuiesă-şi redefineasca rolul social şi să devinăpromotorproeminentalcreativităţiişiinovării– elemente intrinsece ale conceptului decultură – în societatea bazată pe cunoaştere.Astfel,muzeul, prin cautareapermanentă denoi forme şi modalităţi de exprimare, princreearea de noi conţinuturi, devine unul dininstrumenteleesenţialederealizareasocietătiicunoaşterii, reprezentând unul din cele maidinamice componente ale societăţii actuale,cunoaştereamarilortehnologiicestaulabazaindustrieişieconomieiromâneşti.

Muzeeledeştiinţăşitehnicădinîntreagalume,caşiMuzeulNaţionalTehnicDimitrieLeonida de altfel, expun un numărmare deobiectevechi, adeseagrupatepedomenii caenergia,comunicaţiile,astronomiaetc.Acesteprezentăriacoperăperioademailungisaumaiscurtedetimp,expunânddemulteoriobiectea căror existenţă reală (cum se întâmplă cumajoritatea prototipurilor) şi legătură cuutilizatorullorrămânobscurepentrunoi.Dupăcum scrie Beaune, “cronologiile muzealeclasicesebazeazăpedouăprincipii:Obiectulestesmulsdinmediulsău(sauprezentatîntr-oreconstituire complet lipsită de autenticitateaacestuia).Recurenţa,oaltă faţetăaacesteiviziuniasupraistoriei:obiectul,aşacumestedefinitdecalitatea saexemplară,originală–adeseacuoconfuzieîntreaceştidoitermeni–serveştelarecreareapoveştiiformelorsaleprecedente”(Beaune1998,459). Vizitatorii trebuie adesea să facă unadevărat efort intelectual de reconstituirepentruaplasaobiectulîncontextulsăutehnicşi pentru a-l situa, după cum argumenteazăDeforge (1985), într-un mediu legat deutilizare, producţie, marketing şi într-operspectivă diacronică, pe fondul unei seriiîntregi deversiuni anterioare.Acest fondnupoatefisintetizatprinjuxtapunereaobiectelorcu aceeaşi funcţie, clasificate după vârstalor, ci trebuie ilustrat prin prezentarea atâta continuităţii, cât şi a întreruperilor cecaracterizeazăevoluţiaobiectelor tehnice. Înplus,obiectulnuestesingurulpunctdeintrareînistoriatehnicii;procesuldefabricaţiepoatefişieluncriteriudeprezentare. Un muzeu al tehnicii are cu siguranţăvocaţiaprezentării exhaustive,darvizitatoriitrebuiesăfiecapabilisărecunoascăelementelemajoreşiinvenţiileesenţialeînevoluţiaunuidomeniudeactivitate.Înacestproces,eitrebuiesă treacăde la statutulde spectatori laaceladeactori,prinocaziideaatingeşimanipula,deaexperimenta şidea testa ipotezeleprin

MEMORIAE INGENII

6

descoperire.Înacestmod,accesul laobiecteoferă posibilitatea dezvoltării cunoştinţelorîntr-omăsurăsemnificativă. Instituţiile de ştiinţă îşi propun, prinpopularizarea ştiinţelor, să educe publiculîn domeniul culturii ştiinţifice. Rezultatelescontatevariazădelaformulareadeîntrebăriprivind fenomenele a căror explicaţie arecaracter ştiinţific până la stârnirea uimiriivizitatorilor, măcar. În acest context,vizitatorii îşi depăşesc adesea condiţia despectatori,devenindactoriprinparticiparealaexperimenteinteractive. Domeniile abordate, precum şi nivelulexplicaţiilordate,potduceşielelaformulareadeîntrebăriprivindrelaţiadintreacestelocuride informare, documentare şi învăţare, maiales dacă ţinem seamade faptul cămuzeelemarisuntadeseaatâtinstituţiideştiinţă,câtşimuzeedeistorieaştiinţeişitehnicii. Ţinând seama de importanţa care artrebuisăseacordapatrimoniuluiimaterialcafactordeprezervareaidentităţilorindividualeşi comunitare, ca element de stimulare acreativităţii umane şi a diversităţii culturale,camijlocderalaţionareşidecomprehesiuneîntrefiinţeleumane,acestpatrimoniutrebuieconsiderat unul din termenii de referinţăai strategiilor de dezvoltare culturală,educaţionalăşicercetare. În contextul procesului de globalizare,componentele patrimoniului imaterial dinRomânia, pot contribui la promovareadiversităţii, la satisfacerea “foamei de noiconţinuturi”, la dezvoltarea dialogului întreculturi şi a relaţiilor întrecomunităţi şi întreindivizi prin urmărirea, implementarea şirealizareaurmatoarelorobictivestrategice:■Asigurarea viabilităţii patrimoniuluiculturalimaterial;

■Respectarea şi protejarea tuturor formelorşimodalităţilordeexprimare,inclusivprin

prevenireadispariţieisaudistrugeriiunoradinacestea;

■Revalorizarea şi reinserţia patrimoniuluiimaterialînviaţacomunităţilorumaneşiaindivizilor,înspecialatinerelorgeneraţii;

■Protejareaoriginii,aoriginalităţii,precumşiadrepturilorcomunităţilorîncareacesteforme de expresie culturale şi tehnice auluatnaştereşiaartizanilorsauindustriilorcare le (re)creează, le perpetuează şi letransmit.

Globalizarea este benefică pentru toateţările, condiţia este doar aceea de a ne facecunoscuţi. Şi acest lucru este posibil printransformarea Muzeului Naţional Tehnic“Dimitrie Leonida” în mediator cultural şiîn beneficiar şi creator de servicii pe piaţaculturală şi industrială.Muzeul este în modnecesar,loculîncaresedesfaşoarădezbatericulturalediverse. Totodată, el are o activitate culturalăcare nu este întotdeauna direct legată depatrimoniu deţinut şi pentru care încheierelaţiicontractualecuofertanţişibeneficiari,colaboraricumuzeedeprofildin ţară şidinstrainătate,cuexpoziţiiitinerante,mobilitateacolecţiilor, cu IMM-uri de profil, ONG-uri,cu colaborarea studenţilor şi elevilor dinînvăţământul tehnic şi, nu în ultimul rând,cu o mediatizare corespunzatoare. Toateaceste luate la un loc sau individual voraduce beneficii pe termen scurt, mijlociusaulung,vordezvoltaturismul,darmaialesvor dezvolta creativitatea generaţiei tinere,Româniadovedindu-seastfelparteintegrantăşiindestructibilăaEuropei. Obiectivele strategice ale muzeuluinu vor trebui să rămână doar deziderate cisperămcaîmpreunăcufactoriidecizionalidinMinisterulEconomieiComerţuluişiMediuluide Afaceri, Electrica şi Electriva Serv sadevinărealeşipuseînaplicare.


7

Primulsistemdecalculalomuluiprimitivl-areprezentatfolosireacelor10degetedelamâini. Chiar şi acum unii ţărani prin vreuncătun uitat de lume încă mai socotesc pedegete,dupăunalgoritmştiutnumaideei. De fapt folosirea celor 10 degete estecauzapentrucareomenireaaadoptatşifolositsistemulzecimalpânăînzilelenoastreşinumaiodatăcuapariţiacalculatoruluielectromecanics-a impus cu necesitate sistemul binar, darnumaicasistemdenumeraţieînfuncţionareacalculatorului,pentruca lanivelulcreieruluiuman tot sistemul zecimal este uzual. Şipentru că degetul a fost prima reprezentareaomuluiprimitiv,aceeaceînsemnaintuitivnumărul, cifra, în prezent, poate mai multcaniciodată se foloseşte termenulde„digit”pentruadesemnaaceeaşinoţiuneabstractă. Ideea unei maşini de calcul zecimaleestefoarteveche.Acesttipdemaşinăaveaunprincipiu foarte simplu: pe o ramădin lemneraufixatemaimultesforiiarpefiecaredineleerauînşiratecâte10pietricele(calculi),câteosfoarăpentrufiecareordindemărime(unităţi,zeci, sute, etc.), operaţiunea de manipularea acestor calculi numindu-se calculare. Unastfel de tip de „calculator” se foloseşte şiîn prezent şi se numeşte abac dar nu se ştiecu precizie unde şi când a apărut. Cert estecă îl întâlnim înChina antică şimai apoi înEuropaprinsecolelealX-lea,alXI-lea.Darabaculnuputeasăefectuezedecâtoperaţiunide adunare şi scădere. Ceva mai târziu J.

Napier (1550 – 1617) a imaginat un sistemdecalculcuoseriede„pietre”cumaimultefaţete, asemănătoare cu zarurile, sistem carepermiteaefectuareaoperaţiunilordeînmulţire–împărţire,cunoscutînistoriacalculatoruluisubdenumirea„zarurileluiNapier”. În lumea elenistică învăţaţi precumAnaximandros (610 î.e.n. – 546 î.e.n.),Arhimede(287î.e.n.–212î.e.n.),Ctesibius (sec. III î.e.n.), Heron din Alexandria (10e.n.–70e.n.),etc.,auperfecţionatnenumăratemecanismeprintrecareşimaşinidecalcul. În 1901, lângă insula Antikithera,pescuitoriidebureţiaugăsitpefundulmării,înepavaunuivasanticunmecanismcuroţidinţate, acum mecanismul aflându – se laMuzeulNaţionaldeArheologiedinAtena. Complexitatea şi utilitatea acestuiartefactaufoststudiateşidesluşitemultmaitârziu. Specialiştii au ajuns la concluzia cămecanismulafostconstruitînGreciacu150de ani î.e.n., şi aremaimulte cadrane iar îninterior un ansamblu complex de angrenaje,fiindunuldintrecelemaivechişisofisticatecalculatoare ştiinţifice. Mecanismul indicapoziţia Soarelui, a Lunii şi a planetelorcunoscute la acea dată, scopul său fiindlocalizarea corpurilor cereşti ţinând cont deloculobservatoruluipesuprafaţaPământului. PotrivitdescoperirilorrecenteconceptulmecanismuluiprovinedincoloniileCorintuluilucrucareneducecugândullaArhimede.

ISTORIA CALCULATORULUIRepere cronologice

ing.pr.specialistNicuDUMITRACHEMuzeulNaţionalTehnic„Prof.Ing.DimitrieLeonida”,Bucureşti

MEMORIAE INGENII

8

O altă ipoteză atribuie origineamecanismuluiacademieifondatedefilosofulstoicgrecPosidonius (135 î.e.n.–51 î.e.n.)depeinsulaRhodos,fiindposibilăimplicareaastronomuluiHipparchus (190 î.e.n. – 120î.e.n.)laproiectarealui,deoarecemecanismulfuncţionează pe baza teoriei lunare a luiHipparchus. Mult mai târziu, în anul 1642matematicianul,fizicianulşiscriitorulfrancezBlaise Pascal (1623 – 1662) a inventat omaşină de calcul mecanică – „aritmometrulluiPascal”sau„pascalina”,ocutiecuclapeşiferestre.Peclapeerauînscrisenumerelecareintroduceau valorile în maşina de calcul iarmaşinafuncţionacupinioane(câteunpinioncucâte10dinţi,pentrufiecareordindemărime(unităţi,zeci,sute,etc.).Larândulsăufiecarepinionaveaşiunştiftlateralcarelaorotaţiecompletăacţionaunumărdeperoatadeordinsuperior,aceastaavansândcuundinte. Matematicianul Gottfried Wilhelm

von Leibnitz (1646 – 1716) construieşteşi el o maşină de calcul mecanică capabilăsă efectueze şi operaţiuni de înmulţire şiîmpărţire. Cam din aceeaşi perioadă datează şi oaltă abordare a posibilităţii de efectuare decalculerapidecunumeremarişianumerigladecalcul. Realizarea riglei de calcul a fostposibilă după inventarea logaritmilor decătre John Napier (1550 – 1617) şi maiapoisimplificăriloraduseacestoradeHenry Briggs (1556–1630).Denumireade„riglăde calcul” a fost propusă de Edmund Gunter (1581 – 1626), în 1624. Formaactualăarigleidecalculafostconsacratăîn1630deWilliam Outghtred(1574–1660),sub forma a două rigle care alunecau unafaţă de cealaltă, eliminându – se utilizareacompasului pentru efectuarea de înmulţirişi împărţiri,aşacumse folosea iniţialacestmijlocdecalcul.

Aritmometru tip Pascaldin colecția Muzeului Național Tehnic Prof. Ing. Dimitrie Leonida


9

Multmaitârziu,în1851Victor Mayer Amedee Mannheim (1831–1906)aintroduscursorulmobil. Războiuldeţesutafostinventatîn1740de Jacques de Vaucanson (1709 – 1782),creditat şi inventatorul primelor automate(„Cântăreţullaflaut”,„Raţamecanică”).Spresfârşitulsecolului,piaţaproduselortextileeraputernicdeterminatădeproduselededantelărieşibroderie,acesteprodusefiindfoartescumpedeoarece erau fabricate exclusiv manual,încâts-aimpusapariţiaunuisistemdeţeseremecanicăşiaacestuigendeproduse.În1801Joseph Marie Jacquard (1752 – 1834) ainventatunsistemdememorareacomenzilorpentru un război de ţesut, sistem cu carteleperforate, lucru ce a permis ca un astfel derăzboide ţesutsă lucreze ţesăturicumodelecomplicatechiarcufiredinmaimulteculori.Acestsistemdememorarecucarteleperforateafostpreluatmaitârziudemaşiniledecalculelectromecaniceşichiarelectronice. William Seward Burroughs (1857– 1893) a construit în 1885, înAmerica, omaşinădecalculmecanicăsuperioară. 1879 este anul în care Thomas Alva Edison (1847 – 1931) a inventat beculelectric cu incandescenţă. Fiind un foartebun experimentator, în jurul anului 1893,Edisonaobservatcăîntr-unbeccufilament,introducândoplacămetalică şidacăaceastadevinepozitivădinpunctdevedereelectric,întrefilamentşiplacăsestabileşteuncurentelectricchiarprinspaţiulvidatdin interiorulbecului (lămpii). Filamentul ajungând laincandescenţă eliberează electroni şi vareprezenta catodul iarplacapozitivă anodul.Acest tip de „lămpi Edison” au reprezentatprecursoarele tuburilorelectronicecunoscutemaitârziusubdenumireadediode. John Ambrose Fleming(1849–1945)a inventat în 1904 pe baza lămpii cu doielectrozialuiEdison,„valvaluiFleming”sau

„valvatermoionică”,defapttubulelectroniccunscut sub denumirea de diodă.Acest tubelectronic a reprezentat un mare pas înintepentruradiotehnicădeoarecefiindundetectorde semnale electromagnetice a înlocuitcoheroruldinprimelemontajeradio. Lee de Forest (1873–1961)amontatîntrecatodulşianoduluneidiode,unaltreileaelectrod – grila şi în felul acesta a înventatîn1906unalttipdetubelectronicşianumetriodasau„audionul”aşacumsenumeainiţialacest tip nou de lampă electronică. Triodaeste de fapt un amplificator al semnalelorelectricedetectatedediodăşiacontribuitşieaalături de diodă la dezvoltarea radiotehnicii.Dioda şi trioda pregătesc terenul încă de laînceputulsecoluluialXX–leapentruapariţiacalculatoruluielectronic. În 1920 se fundamentează teoriacalculatoarelor electromagnetice cu suportde memorie benzi de hârtie perforată saucarteleperforateşiaparcircuitelelogice„ŞI”,„SAU”,„NU”. Medicul psiholog român Ştefan Odobleja(1902-1978)publicălaParisîn1938 lucrarea „Psychologie Consonantiste”ocaziecucareformuleazălegilenecesareşisuficientepentru funcţionareasistemelorfieeleviisaunu, legicarevoraveaun impactputernicasupraştiinţelorinformaticedemaitârziu,dardinpăcatesavantul româna fostdatuitării. Cunoaşterea acestor legi este esenţialăatunci când intenţionezi să construieşti unsistem care să –şi ajusteze în permanenţăfuncţionareaodatăcuschimbareacontinuăadatelor,deexemplucumestecazulînspeţăalunuicalculatordeproces. Între 1939– 1944, profesorulHoward Hathaway Aiken (1900 – 1973) de laUniversitateaHarvardîmpreunăcuspecialiştiidelaI.B.M.aurealizatcalculatorul„Mark1”

MEMORIAE INGENII

10

cu relee electromagnetice şi concomitentmatematicianulJohn von Neumann(1903–1957)punelapunctcodificareaoperaţiilordecalculatorîncodulbinar. În1948aparelaNewYork„CyberneticsofControlandCommunicationsintheAnimaland Machine”scrisă de matematicianulNorbert Wiener (1894 – 1964), lucrare încareWiener reformulează legile descoperiteîncădin1938deromânulŞtefan Odobleja. Între 1942 -1946 a fost realizat launiversitatea Pennsylvania, calculatorulelectronic cu tuburi electronice „ENIAC”,primulcalculatorelectronicdinlume,careavea18000de tuburielectronice,fiindconsideratcalculatorulelectronicdegeneraţiaîntîi. ÎnRomânia,primulcalculatorelectroniccu tuburri a fost construit în anul 1957 laInstitutul de Fizică Atomică din Bucureşti,avândovitezădecalculde50deoperaţiipesecundăşisenumea„CIFA1”.Ulteriors-auconstruitcalculatoareelectronicelaInstitutulPolitehnic din Timişoara şi la Institutul deTehnicădeCalculdinCluj. Calculatoarele cu tuburi ocupau multspaţiu, erau foarte scumpe, consumau foartemultă energie electrică pentru că lămpile seîncălzeauşifiindstructurifoartemarişigreleerau montae pe stelaje metalice, aşa încâtnu oricine îşi permitea să construiască, săcumperesausăutilizezeoastfeldefacilitate. Tranzistorul a fost inventat intâmplătordecătrepărintelecondensatoruluielectroliticJulius Edgar Lilienfeld (1882 – 1963).În 1925 Lilienfeld înregisrează o cerere laOficiul de Brevete al U.S.A. - „Metodă şiaparatpentrucontrolulcurentuluielectric”şiprimeştebrevetulnr.1745175.

În1932înregistreazăbrevetulnr.1877140„Amplificator pentru curenţi electrici” iar în1933,„Dispozitivpentrucontrolulcurentuluielectric” , brevet nr. 1900018.Lamomentul

respectiv Lilienfeld nu a mediatizat şi nu aexplicatsuficientdedetaliatcumfuncţioneazădispozitivulsăuîncâtacestaafostignoratdemediileştiinţifice.

În 1947 William Shockley (1910 –1989), John Bardeen (1908 – 1991) şiWalter Houser Bratain (1902 – 1987)reinventeazătranzistoruliarîn1950William Shockley de la Bell Laboratories obţinebrevetul nr. 2502488 pentru „Amplificatorcu semiconductori”. Cei trei obţin în 1956Premiul Nobel pentru cercetările lor dindomeniulsemiconductorilor.

Componentelesemiconductoarediscreteau luat locul lămpilordarşiaşacalculatoareerau încă voluminoase şi destul de scumpe,încâtuniversităţile,companiilecuposibilităţifinanciare modeste nu şi le puteau permite,lucrucarea făcut ca în jurul anului1960săaparaaşazisulminicalculator,multmaiieftindecâtun„main–frame”.

Marele pas în domeniul tehnicii decalcul a fost făcut în anii 1970 când aparemicroprocesorul, realizare excepţionalăconstând dintr-un număr foarte mare decomponente semiconductoare integrate pe opastilădesiliciu, realizându-seundispozitivrevoluţionar. Primul microprocesor a fostimaginat de inginerul Marcian E. Hoff (născut 1937)de la firma INTEL, în anul1969,fiindproiectatpe4biţişicunoscutcuindicativul„4004”.Acestprodusafostlansatpepiaţădupă5ani.

Iniţialmicroprocesorul,saucalculatoruldeprocessaupescurtmicrocip-ulafostutilizatdrept controler la aparatele electrocasnice(maşinidespălatcuprogram,frigidere,etc.).

Primele succese de piaţă au fostmicroprocesorul „INTEL 8000” şi sistemuldeoperareCP/M–80,creatdeGary Kildall (1942–1994),fondatorulcompaniei„Digital


11

Research” , devenită ulterior o divizie a„NovellInc.”

„Apple Computer” a apărut în 1976şi a fost compania care a pus bazelecalculatorului personal.Apple avea la bazăunprocesor„Motorola6502”cu128Kilobiţide RAM şi utiliza un casetofon pentru astoca date şi programe. CalculatorulApplelaepocarespectivănueranumit„calculatorpersonal”,deabiadupă1981cândaapărutcalculatorul „IBM PC”, care funcţiona cuun microprocesor „Intel 8088” pe 16 biţi ,termenuls-aconsacrat.

IBM a delegat o mică companienecunoscută la acea dată, pentru a pune lapunct un sistem de operare, este vorba decompania Microsoft, fondată de un student

anonim,Bill Gates (născut1955).

Calculatorul personal a devenit unealtaviitorului iar Bill Gates unul dintre cei maibogaţioameni.

Germenul înapariţia internetuluia fostconstituirea agenţiei americane ARPA-net ,lamijloculanilor60,oreţeleîntremaimultecalculatoaredincadrulunordepartamentealePentagonului,dupăcareaapărutoreţeacivilăde calculatoare între mai multe universităţidinS.U.A.,UniversitateaUtah,UniversitateaSanta Barbara, Universitatea Los Angelesşi institutul Stanford. Astăzi internetuleste indispensabil, devenind parte a vieţiinoastre cotidiene, componentă a globalizăriiinformaţiei.

MEMORIAE INGENII

12

Dupăprimulrăzboimondial,Româniaunităadevenito ţară demărimemedie în Europa şi ceamai întinsă ţarădin Sud-Estul continentului. „Suprafaţa ţării a sporit dela 137 903 km² la 295 049 km², populaţia a crescut de la7,8milioane locuitori la 16milioane locuitori”1, a crescutsimţitorcapacitatea industrialăa ţării şimărimeacăilordetransport.

Aceste premise favorabile aveau însă în bună partecaracter teoretic. Economia României era în mare parteruinată, dezorganizată şi plină de contradicţii. VizionarulDimitrieLeonidaaobservatcănuexistauncadru legislativ adecvat care să reglementeze drepturile şi obliga-ţiile înlegătură cu folosirea apelor, folosireabogăţiilor subterane,regimului energiei etc. Astfel s-a născut necesitateaelaborăriiatreilegiesenţialefărădecarenuarfifostposibilsăsedezvolteunsectorenergeticviabil:legea apelor, legea mineritului şi legea energiei. Leonidaaînceputoadevăratăcampaniepentrurealizareaideilorsale.

Expoziţiile, radioul, presa, servesc pentru a putea săsensibilzezeputereadeatunci.„Trebuiasătrezescintereseleconducătorilor ţării şi să-i conving de însemnătateaproblemelor pe care le urmăream şi, în acelaşi timp, săpopularizezideiledeelectrificareaţăriişidefolosireaapelor,pentru ca întreaga masă a poporului să ceară executareaacestorlucrări.”2

DIMITRIE LEONIDA PROMOTOR AL LEGILOR DIN DOMENIUL ENERGETIC

muzeografpr.AurelTUDORACHEMuzeulNaţionalTehnic„Prof.Ing.DimitrieLeonida”,Bucureşti

1 Ion Alexandrescu, Istoria contemporană a României, Note de curs, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 2007.2 D. Moroianu, I.M.Ştefan, Pasiunea Ştiinţei,Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, pp. 399-400.


13

Legea apelor

Înnumărul9-10alrevisteiEnergia,dinanul 1921,Leonida publică articolul „Legea apelor” în care se face o prezentare istoricăareglementăriifolosiriiapelorînţaranoastrăcomparativ cu reglementările din alte ţări(FranţaşiItalia).Foto“Energia”nr.9-10. „La noi, în trecut, apele au fost lăsateîn voia întâmplării la placul şi socotealaproprietarilor.Numaiobiceiulpământuluimaiaminteadedreptulroman.”3 Codicele lui Ipsilante din 1780pomeneşte în treacăt dreptul românului de apescui,dea-şifacemori,alegând„maeştriişicupriceperecaresăştiesăcumpeneascăbineapele,pentrucasănuseîntâmplesăsestricemoşiilevecineşti cu înălţareaapei, sausă sezăticnescămorileceledemaisus.”4 Prin codicele lui Caragea (1817),„răzaşii”nuauvoiesăfacăînmatcagârlelorlucrări care le-ar „potopi”, sau care le-armicşoravolumul. În codicele Calimach din Moldova(1817), sub influenţa „legiuirilor” austricegăsim prescripţiuni mai complete asupraapelor:„Râurilemarişimicişialelormaluri,limanuri şi ţărmuri, sunt lucrări publice sauavere publică lăsată particularilor numai înfolosinţă.”5 Prin acelaşi codice se opreşteabatereacursului, sauoprirea „plutirii” fărăştireastăpânirii. Regulamentul Organic recunoaşteimportanţa apelor şi, în special, importanţanavigaţieipeDunăre şipe râurile interioare.Nouădinrâurilemarialeţăriisuntdeclaratecanavigabile (Jiul,Oltul,Dâmboviţa, Ialomiţa,Siretul,Moldova,Bistriţa,Prutul) şi ordonădesfiinţareamorilor, zăgazurilor şi podurilorstătătoaredepeacesterâuri.

Ca o completare a RegulamentuluiOrganic, în Muntenia apare o „legiuire”pentru plutirea gârlelor în 1834, unde segăsescprescripţiicaredovedescpreocupareacârmuitorilor de atunci de a „păşi cât maicurândlaîntrebuinţareaapelornoastre.”6 În1864s-adecretatcodulcivilinspiratdin codul civil francez. Acest cod civildecreta că „fluviile şi râurile navigabile sauplutitoare”7 sunt considerate „dependinţe aledomeniuluipublic.” Constituţiadin1866şiLegea apelor din1868aducnoireglementăriînceeacepriveşteregimulapelor.Constituţiadin1866prevedeacă „libera şi neîmpiedicata întrebuinţare arâurilor navigabile şi flotabile .... este dedomeniulpublic” (art.19),Legeaapelordin1868 împarte apele în ape navigabile sauplutitoare şi ape neplutitoare, la care s-auadăugatcanalurileprinproiectuldin1876. În anul 1883, când Prim-ministru eraI.C.Brătianu,avocatulBorşafostînsărcinatcu„facerea”unuistudiudetaliatşiauneinoiLegi a apelor.ProiectulBorşafostmodificatde trei comisiuni şi votat numai în senatîn 1898. Prin Legea din 1898 se prevedeacă „următoarele ape cu patul lor aparţindomeniuluipublic:■ Mareateritorialăpânălabătaiatunului;■ Râuriledeclaratenavigabileîn1834,precumşi cele ce ce se vor declara de domeniulpublicprintr-olegespecială,fiindnavigabileînmodfirescsauprinlucrărilefăcute;

■ Canaluriledenavigaţiune;■ Canalurile;■ Porturile, debarcaderele şi cheiurilepentru navigaţiune.”....”Apele care nusunt navigabile sau plutitoare aparţineauproprietăţiiprivate.”8

3 Revista „Energia nr. 9-10”, 1921, p. 545.4 Revista „Energia nr. 9-10”, 1921, p. 545.5 Vasile Nițu, Dimitrie Leonida-omul, opera, ştiinţa şi societatea, Editura Universităţii din Oradea, 2003, p. 406 Revista” Energia nr. 9-10”, 1921, p. 5457 Ibidem. p. 5478 Ibidem. p. 548

MEMORIAE INGENII

14

După Marea Unire situaţia apelor dinRomâniaerafoartecomplicată.Înprovinciileromâneştiexistauprevederidiferite,astfelcăera necesară o lege cu prevederi unice caresă reglementeze situaţia în toate provinciileromâneşti.PrimamăsurăluatăafostDecretuldin 26 iulie 1919, care hotăreşte ca până laîntocmireauneilegislaţiicompletearegimuluiapelordinRomânia,„nusevaacordaniciunfeldeconcesiunecuprivirelautilizareaapelorîn scopuri industriale, agricole sau pentrupunereaînvaloareaenergiei.”9 Urmează apariţia proiectului de lege alavocatuluiOnciu,celalcătuitdeing.Mironescuşi un proiect al inginerilor Bucovineni,prezentat de ing. Coca. Cele trei proiectesuntdiscutateşicomparateculegeafrancezăîndomeniu,dupăcaresenumeşteocomisiepentru alcătuirea unui proiect definitiv deLege a Regimului Apelordincarefăceauparteparlamentarii Mironescu,A. Teodorescu,A.Otetelişeanu,R.IoaniţescuşiI.Angelescuşiinginerii:ElieRadu,Gh.Popescu,I.Ionescu,I.Vardala,A.Davidescu,R.Opran,O.Coca,P.NocolauşiD.Leonida.Proiectul întocmitde această comisie este discutat, prezentatapoiCorpurilorLegiutoare,carel-auvotatşifiind sancţionat, a fostpublicat înMonitorulOficialdin4august1921.Dupăaceastălege„toate apele de pe teritoriul României suntbunuripublicepusesubautoritateaşicontrolulstatului”10,iar„Întrebuinţareaapelorşioricelucrăriprivitoarelaapesepotfacenumaipetemeiuluneiautorizări....” Leonida reuşisesă„conducă” lao legeîn concordanţă cu necesităţile economieinaţionale,darnuerasufient.

Legea minelor

Unaltdomeniu,încares-aumanifestatmultecontradicţii şi luptede interesedarpecare Leonida îl considera esenţial pentrudezvoltarea economiei naţionale, era celminier.Accesul liber al statului la bogăţiile

subteraneeraocondiţiepentrustabilireauneipoliticidevalorificarearesurselorsubsoluluinu numai în interesul câtorva. D. LeonidavedeaînLegea minelorocondiţiearealizăriicentralelor termoelectrice care să valorificecărbunele,petrolulşigazelenaturale. Poziţia de specialist recunoscut nu erasuficientă pentru a conduce spre o lege înconcordanţă cu convingerile sale. De aceeaLeonida şi-a pus în joc talentul său prinscris, conferinţe, emisiuni la radio pentruinformarea opiniei publice şi câştigarea deadepţi.Legea minelor, votată dupădezbaterifurtunoase în parlament şi publicată înMonitorul Oficial din 24 august 1924, sereferealaresurselesubsolului,lacondiţiiledecercetare,explorare,exploatareşimodalităţiledeutilizare a bogăţiilor statului.Ea respectăceamaimareparteadoleanţelorinsistentuluiinginerLeonida. Înart.1alacesteiLegisearată.„Art. 1 - Sunt şi rămân ale Statului în toatădezvoltarea lor,de lasuprafaţăpână laoriceadâncime, zăcămintele, substanţele mineraledin care se pot extrage metale, metaloidesau combinaţii ale acestora, precum şizăcămintele cărbunilor minerali, bituminele,apelemineraleîngenereşigazelenaturaledeoricefel,precumşibogăţiiledeoricenaturăalesubsolului. Rămân la dispoziţia proprietaruluisuprafeţei:maselede rocăcomune,carierelede material de construcţie şi depozitele deturbă, fără prejudiciul drepturilor dobânditedeStatînbazadrepturiloranterioare.”11

Legea energiei

Oaltă legeconsideratădeLeonidaafifoartenecesarăpentrudezvoltareaeconomieinaţionale este Legea energiei. În revista„Energia”nr.4-5din1921,DimitrieLeonidaface o amplă pledoarie pentru crearea unui


15

9 Ibidem. p. 54910 Ibidem. p. 55811 Monitorul Oficial din 24 august 1924, Legea minelor, art 1.12 Revista „Energia” nr. 4-5, 1921, p. 347.

cadru legal care să reglementeze problemaenergieiîninteresulnaţiuniiromâne. Citândul pe autorul american HerbertOuick, Leonida spune: „O naţiune se poateconsideravictorioasăcând: arepământul celmaiproductiv,ceamaimareenergienaţională,celmaibunsistemdeinstrucţiuneindustrială,cele mai sigure şi mai adânci porturi, celemaibunemijloacedecomunicaţieşiceamaiînţeleaptă politică în conservarea izvoarelordeenergie.”12

În acelaşi număr al revistei „Energia”,D. Leonida prezintă care sunt izvoarele deenergiedinţaranoastrăşilecomparăcuceleale ţărilor avansate. El analizează cauzeledecalajului enorm dintre România şi ţăriledezvoltate,necesaruldeenergiealRomânieipe sectoare de activitate, modalităţile demicşorare a acestui decalaj şi direcţiile dedezvoltareaproducţieideenergieînRomânia. Leonida spune că este necesar săse realizeze valorificarea potenţialuluihidrografic al ţării, care este foarte generosşi aduce beneficii şi în alte domenii deactivitate, înprimul rândagriculturii,dar şipentru protejarea comunităţilor împotrivainundaţilor. Valorificarea cursurilor de apăpentruproducereaenergieielectriceînseamnăşiconservarearesurselordecombustibilifosilicaresevorepuizalaunmomentdat. Legea energiei a apărut în MonitorulOficial al României din 11 iunie 1924 şistabileşte care sunt, cum se construiesc şicui aparţin instalaţiile pentru producerea,transmiterea sau distribuirea energiei. De

asemenea această lege pune problemaplanificăriiproducerii,distribuirii,rentabilităţişi accesibilităţii energiei aşa cum pledaseDimitrieLeonidaîn1921. „Art. 2 - Ministerul Industriei şiComerţului va alcătui un program pentruproducerea şi distribuirea energiei, care vaarăta:■ Nevoile de energie ale diferitelor regiunialeţăriişiînspecialaleserviciilorpublice;

■ Centralele principale de energie ale ţării,având în vedere coordonarea lor pentruo utilizare cât mai intensivă a energieihidraulice şi construirea uzinelor termicemari şi de susţinere şi rezervă, care săutilizeze combustibilii pe loc, evitândtransporturiinutile.

■ Legarea principalelor centre de energieprinreţele,atâtîntreele,câtşicucentrelede utilizare, pentru transmiterea energieiproduse.... Rezervele de energie destinatestatului, judeţelor şi comunelor până laun sfert din energia care se produce prinutilizarea raţională a izvorului de energieconsiderat se vor face concesionar fărăplată....”

Leonida câştigase încă o bătălie înrăzboiulsăuneobositpentrudezvoltareauneieconomiipecareovedeaapropiată„cândva”de economiile ţărilor dezvoltate. Din păcatevremurilevorpunepiedicidenetrecut.

Bibliografie

▪ D. Moroianu, I.M.Ştefan,Pasiunea Ştiinţei,Edituradidacticăşipedagogică, Bucureşti▪ Ion Alexandrescu, Istoria contemporană a României, Note de curs, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir,

Bucureşti,2007.▪ Vasile Nitu,Dimitrie Leonida-omul, opera, ştiinţa şi societatea,EdituraUniversităţiidinOradea,2003.▪ Monitorul Oficialdin24august1924.▪ Revista Energianr.4-5,9-10/1921.

MEMORIAE INGENII

16

1. Cine a inventat radioul Ca şi în alte domenii, aviaţie,automobilism, fizică atomică, până lainventarea propriu-zisă a radioului a fostnecesarunlungşirdeinvenţiişidescoperiri. Începutul îl constituie formidabiladescoperire a englezului JamesMaxwell pebazădecalculaundelorelectromagneticeînanul1865.Elerapreocupatsăgăseascălegiledepropagarealuminii,respectivaceleacareimpresioneazăretinaochiului.Şiacestsavantadescoperitprincalculcăînnaturămaiexistăşialteundepecareomulnulepoatesimţisauvedea.Undelealecărorecuaţiisuntdeacumclasicepotfiutilizatepentruasemnalizasaupentruatransmiteinformaţiiladistanţeoricâtdemari. A trebuit să treacă însă multă vremepânăceundeleaufostprobateexperimental,fapt uşor de explicat dacă ţinem seama căomul nu are simţuri cu ajutorul cărora să lepoatădovediexistenţa.Iatădecedescoperirealor de cătreHertz în 1887 a stârnit vâlvă înlumeaştiinţifică.Dintr-odatăs-auîntrevăzutnumeroaseleaplicaţiipracticealeacestora.De

altfelfizicianulgermanHeinrichHertz(1857-1894) a publicat rezultatele experienţelorsale în lucrarea „Despre oscilaţiile electrice foarte rapide” în care a demonstrat pentruprimaoarăcăelectricitateasepoatetransmiteşi fără conductor prin intermediul câmpuluielectromagnetic.UndeledescoperitedeHertz(numiteulteriorşiundehertziene)reprezentaudefaptundeleradioavândproprietateadeasereflecta şi refracta asemenea luminii precumşi viteza acesteia, adică 300.000 km / s. Înexperienţa sa, Hertz a folosit un oscilatorcare emitea undele electromagnetice şi unrezonatorcareledetecta. DescoperirealuiHertzaconstituitpracticbaza radiocomunicaţiilor, dar nici el nu le-adatoutilitate.A trebuitcafizicianul francezEdouardBranly(1844-1940)sădescopereîn1890coherorulnumedatdeSirOliverLodgeîn1894detectoruluideundeelectromagnetice.Coherorulesteconstruitsubformaunuitubdesticlăîncaresuntintrodusedouăconductoarecarenuseatingîntreele.Îninteriorultubuluieste introdusă pilitura metalică foarte fină.În stare obişnuită coherorul conduce slab

1 NOIEMBRIE

dr.ing.NicolaeDIACONESCUMuzeulNaţionalTehnic„Prof.Ing.DimitrieLeonida”,Bucureşti

1 noiembrie este o zi obişnuită pentru români, nimic nu ne anunţă că s-a întâmplat ceva special. Nici în calendarul ortodox nu apare o sărbătoare, ci doar ... menţiunea

„Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian”. Şi totuşi, pe 1 noiembrie 1928 în Bucureşti a început să emită permanent, Radio România! Poate că aceasta nu înseamnă mare lucru azi, dar, în lungul proces al comnunicării dintre oameni, pornind de la utilizarea clopotului ca limbaj universal, inventarea telegrafului

şi în mod special a telegrafului Morse în 1837, a telefonului în 1876 şi a radioului în 1896, ultimul a constituit un moment revoluţionar în comunicare, urmat apoi de televiziune şi internet


17

curentulelectricdarsubacţiuneacurenţilordeî. f. rezistenţacoherorului scade foartemult.Pentru a readuce coherorul la starea iniţială,după ce a fost supus oscilaţiilor electrice(câmpulelectromagnetic)sefoloseştesimplascuturaresaulovirefoarteuşoară. Tot un detector electromagnetic esteprezentat de fizicianul rus A.S. Popov la 7mai1895,SocietăţiideFizicădinPetersburgsubnumelede„detectoruldefurtuni”.Acestaesteprimulreceptordeundeelectromagneticeprodusededescărcărileelectriceatmosferice.Detectorul de furtuni era compus dintr-uncoheror (tub cu pilitură) de construcţieproprie conectat printr-un fir conductor launparatrăsnet (primaantenăde recepţie)unreleu,opilăelectricăşiosonerie. Marconi combină toate elementelecunoscutepână la aceadată şibrevetează în1896 înAnglia (brevet nr. 12.039) sistemulsău de telegrafie fără fir cu care a reuşit sătransmităsemnalelelacâtevasutedemetri.ÎnacestscopafolositeclatorulluiHertz,adicăaparatul de produs unde electromagneticesubformădescântei,coherorulluiBranlyşidouăantene,unadeemisieşialtaderecepţie.Experinţele le-a realizat la Potenchio lângăBologna (azi în această localitate aflându-seMuzeul Marconi) repetând experienţele luiBranlycuobobinăRukmkorff,uneclatorşiuncoheror,darlegânddeeclatorunfirmetalicverticaldenumitantenăşisusţinutdeunzmeusauoprăjină.FolosindacestmontajMarconiaobţinutsemnalizărifărăfirlacâţivakm. Descoperirea luiMaxwell se datoreazăuneiremarcabilesintezerealizatedeelpornindde la ecuaţia matematică a coardei vibranterezolvateded’Alembert încădin1750, apoiEuler,Bernoulli, ecuaţii ce au fost introduseîn electricitate prima dată în 1855-1856 deW. Thomson (Lord Kelvin) urmate imediatdeecuaţiileluiKirchhoff.AşadarMaxwellarealizatosintezăşiosimplificareafiziciiiar

Marconitotprintr-osintezăarealizatunaparatde o mare complexitate care a revoluţionatcomunicaţiile.

2. Primii 25 ani de radiotransmisiuni

Am putea numi această epocă„perioada de romantism a transmisiunilor”.Prin ce se caracterizează? Căutări febrileale inventatorilor, numeroase descopeririîn domeniu, procese privind paternitateainvenţiilor, evenimente tragice rămase înconştiinţapublicăchiarşipânăazi(vasulTitanicsescufunda lent în timpceradiotelegrafistultransmitea în continuu semnalele S.O.S.),audiţiipublice,entuziasmulsauperplexitateaoamenilor în faţa acestei „minunăţii” carerivaliza cu una din tainele dumnezeieşti. Şitotul s-a datorat lui Marconi, care studentfiind şi aflându-se în vacanţă la Potenchio,lângăBologna,areluatexperinţele luiHertzşi ale lui Branly. El a intuit posibilităţileexcepţionale privind utilizarea undelorelectromagneticeîntransmisiuniletelegraficefără fir brevetând aparatul de radio în 1896.Toate invenţiilecareauurmatdupăMarconiauduslaîmbunătăţireaperformanţelortehniceşicalitativealeradiotransmisiunilor. Prezentămcâtevadinacesteinvenţii,înmodcronologic: În 1897 Sir Oliver Lodge propunerealizarea „sintoniei” adică folosirea unorcircuiteacordatelaemisieşirecepţie. Un an mai târziu americanul GeorgeSidney Brown patentează un difuzorrudimentarderivatdintr-ocapsulătelefonică. Unevenimentl-areprezentatînlocuireacoherorului cu un cristal de galenă în 1900.Momente la fel de importante în evoluţiaradiotransmisiunilor l-au constituit şiinventarea diodei cu vid numită şi valva luiFlemingîn1904şiinventareatriodeiîn1906-1907 de cătreLee deForest. În 1912 a fost

MEMORIAE INGENII

18

brevetat amplificatorul de către Lowensteinîn SUA. Bineînţeles, au mai fost brevetateşialteinvenţiilegatedeundelemodulate,decondiţiile de amorsare ale oscilaţiilor. Deşiradiotransmisiunilecâştigauterendelaanlaan,evoluţialorfiindspectaculoasămaialesîndomeniulmilitar,nuseputeaspunecăacesteaerauconsacratepeplanmondial.Auintervenitînsădouăevenimentemajore: Unuldinevenimentes-apetrecutîn1909când nava engleză „Republic” s-a scufundatdupăceintraseîncoliziunecunava„Florida”.Încelecâtevaminutepânălascufundares-adatalarmaradioşiechipeledeintervenţieaureuşitsăsalvezetoţipasagerii. Ecoul acestei întâmplări, cu finalfericit, a determinat numeroase guverne săemită decrete în baza cărora navele cu unanumittonajerauobligatesăposedeinstalaţiiradiotelegrafice. Al doilea eveniment l-aconstituitizbucnireaprimuluirăzboimondial,perioadă în care s-au folosit staţii de emisiedin ce în ce mai puternice în dorinţa de aacoperipeceleduşmane.Astfel,primulrăzboimondial a consacrat radiotransmisiunilealăturidenoilemijloacedeluptă,submarinul,tancul,avionulşiarmelechimice.Dupărăzbois-aexperimentattransmitereadeştiri,cânteceşi comentarii politice pentru marele public.Un eveniment l-a constituit transmitereade la gara din Chelmsford a concertuluicelebrei cântăreţe Nelli Melba în 15 iunie1920.Lanumaiunan„MarconiHouse”dinLondra inaugura una din primele staţii deradiodifuziunedinlumeiarlacâţivaaniacestnoumijlocdecomunicaţiiacuceritlumea.

3. Începutul radiotransmisiunilor în România Experienţele lui Marconi din anii1901-1902 au fost determinante în evoluţiaulterioară a radiotransmisiunilor. Astfel, în12decembrie1901 întrePoldhuşiSt. Joness-a realizat prima transmisie radiotelegrafică

pesteoceanulAtlantic. După acestă dată, au apărut staţiiradiotelegraficedinceîncemaiputerniceînFranţa,Anglia,Germania,ItaliacareasigurautransmitereainformaţiilorladistanţemariatâtîninteriorulEuropeicâtşiîntrecontinente. În România s-a instalat un postradiotelegraficdecoastălaConstanţa,înanul1905, cu o rază de acţiune de cca 600 Kmcareasigura legăturacunavele româneşticenavigaupeDunăreşiMareaNeagră. Un post emiţător radiotelegrafic cuscântei a fost instalat de fizicianul EmilGiurgea înseptembrie1914 înTurnulŢepeşdinParculCarolfolosindaparaturapersonalăadusădinFranţa. El a „întins” o antenă între TurnulŢepeş şi Vârful turlei Minaretului ce seaflapeinsuladinlaculParcului.Afolositobobină Ruhmkorff, condensatori, baterii deacumulatori,unmanipulatorMorseşiastfelapusînfuncţiuneunemiţătorradiotelegrafic. Pentrurecepţieutilizaaceeaşiantenă(outilizaalternativpentruemisieşirecepţie)uncircuit oscilant cu o bobină self inducţie şiuncondensatorvariabil,uncristaldegalenăşiunreceptortelefonic.TreiradiotelegrafiştialeşideGiurgeadeserveaustaţia,reuşindcaînseptembrie1914săseialegăturacuAtena,în octombrie cu Milano iar în noiembriecu oraşul Paris. Cum începuse războiuls-a impus construirea unui post de emisieradiotelegrafic de mare putere. VasilescuKarpen cu un colectiv format din ing. I.S.Gheorghiu, ing. Filipescu şi ing. IliescuBrînceniauînceputstudiileprivindmontareaunuiposttelegrafic. EmilGiurgea a stabilit amplasamentulstaţiei lângă hipodromul de la şosea, pemoşiafosteiŞcoliSuperioaredeAgriculturădelaHerăstrău,peosuprafaţădecca20Ha(900x250m).


19

SubsemnăturaprimuluiministruIonC.Brătianus-aautorizatMinisteruldeDomeniisăpună ladispoziţiaMinisteruluide Internesuprafaţa de 20 Ha cu restricţiunea pentruMinisteruldeInternedealăsaliberpăşunatulpe tot acel teren în afară de cel ocupat deconstructorişipiloane. Pentru echiparea postului deradiotelegrafie cu o putere de 150 Kw s-auprimit oferte de la Societatea Telefunkendin Berlin, Societatea Marconi din Londra,CompaniaGeneralăRadiotelegraficădinParisşiSocietateaRadioelectricădinParis. Guvernul Român a acceptat ofertaSocietăţii franceze „Radioelectrique” carese obliga ca în termen de maxim 2 luni şijumătate să transporte şi să instalezepostulde 150 Kw în Bucureşti şi să-l predea înstaredefuncţiune.Parteadeemisieastaţieicuprindea:■Un alternator monofazic de 150 Kwantrenatdeunelectromotortrifazic.

■Antena de emisie cu 8 piloni a 100 mînălţime.

■Sistemuloscilant (bateriidecondensatori,selfinductanţe).

■Al doilea alternator monofazic de 30Kw pentru un emiţător care să serveascălegăturilecustaţiilestrăinemaiapropiate.

În anul 1916 staţia radiotelegraficăHerăstrău era înplină activitatedar războiulse apropia şi de ţara noastră aşa că EmilGiurgeaaprimitsarcinasăasigurelegăturilecustrăinătateaşiîncazulcândstaţiaHerăstrăuvaîncetaactivitateadincauzarăzboiului. Înacestecondiţiis-apregătitstaţiaT.F.F.delaVasluipentrucares-adestinatunemiţătorde30KwcareafuncţionatlaHerăstrăualăturidecelde150Kw. StaţiadelaVasluiaintratînfuncţiuneînoctombrie1916.

Privitor la staţia Herăstrău, s-a hotărâtevacuarea ei la Botoşani, acolo existând ocentralăelectricăcumotoareDieselproiectatede inginerul D. Leonida, centrală ce puteasă asigure alimentarea cu energie electrică aalternatorului. Înnoapteade22spre23noiembrie1916trupelegermaneseapropiaudeBucureşti.Înaceste condiţii, după ce s-au încărcat toatepiesedisponibilealestaţiei,piloniianteneişipieselerămaseaufostaruncateînaer. După plecarea trupelor germane dinBucureşti,armatafrancezăainstalatlaPiperaun post telegrafic fără fir cu o putere mică,avândoantenăde7m,postcucares-astabilitlegăturacuunpostsimilardinConstantinopol.

4. Primele emisiuni radiofonice în România Paralel cu dezvoltarea reţelei deradiotelegrafie apar şi primele emisiuniradiofonice.ÎnS.U.A.înperioada1921-1925au fost instalate peste 500 staţii de emisieradiofonice care erau ascultate de peste 5milioanedeposturide recepţie. ÎnAnglia în1925existaucca1.200.000receptoareradio. În România, cu toate încercărileoficialităţilordealegiferalibertateautilizăriiradiofoniei,justificăricareinvocausecuritateastatului împiedicau luarea unor măsuripractice. Experimental se realizau totuşiemisiuni radiofonice folosind instalaţiile deradiotelegrafie.Astfelînanul1921întrepostulde radiotelegrafie de la Herăstrău şi ŞcoalaPolitehnicădinBucureştiesterealizatăprimaemisiuneexperimentalăderadiodifuziunedinRomânia. În lipsa unor instalaţii speciale seputeauemitedoarştiri,conferinţe,cursurişimuzică,maipuţinconcertesimfonice. Iată ce spunea Dragomir Hurmuzescureferitorlaaceastăproblemă„La noi, primele recepţiuni au fost realizate cu mijloace

MEMORIAE INGENII

20

experimentale şi prin personalul secţiunilor de radiotelegrafie ale Institutului Electrotehnic Universitar. În anexele laboratorului său din str. Victor Emmanuel s-au făcut primele demonstraţii de ascultare a unor posturi străine, cel din Viena fiind cel mai bine auzit la Bucureşti ...” Lumeacurioasă,doritoaredeacunoaşteacest mister era atât de numeroasă, încâtumpleanunumaisala,darchiarşicurteadinfaţalaboratoruluiînseriledestinateşedinţelorderecepţie. Numeroase firme străine comercializaudeja aparatură radio în România, în carescop organizau şi expoziţii aşa cum afost cea din 1925 organizată de DirecţiaRadio Comunicaţiilor la care au participatnumeroase firme (Telefunken, Lorentz,Tungsram,Ericsson,ThomsonHoustonetc.)prinreprezentanţiilordinBucureşti. Persoane particulare, instituţii de statşi private au început să-şi procure posturilede recepţie deşi funcţionarea lor trebuiaautorizatădeComisiaRadio. Înanul1925s-auautorizatînîntreagaţarăpeste 173 receptoare aparţinând CompanieiRomânedeRadiofonieBucureşti,generaluluiMoşoiu, maiorului Furtunescu, primărieioraşelorBrăilaşiTârguMureş,UzineiElectriceSibiu, lui G. Tătărescu, Automobilului ClubRomân, luiE.Bădărău,CentruluiFrancezdeInstrucţie Sf. Gheorghe, ziarelor Viitorul şiUniversul,BănciiNaţionaleetc. În această conjunctură un grup detehnicieni români, intuind importanţacultural educativă şi naţională a radiofonieia luat iniţiativa fondăriiAsociaţiei PrieteniiRadiofonieiprimaşedinţădesfăşurându-seîn26martie1925lasediulInstitutuluiElectrotehnicdinstr.VictorEmmanuelnr.16-actualaclădireaMuzeuluiLiteraturii. Scopulasociaţieieraexprimatînart.5al

Statutului „De a răspândi gustul radiofoniei şi diverselor sale aplicaţiuni printre amatorii din România”.Preşedintealasociaţieia fostalesDragomirHurmuzescu.DinasociaţiemaifăceauparteEmilPătraşcu,MihailVlădescu,Nicolae G. Caranfil, Victor Slăvescu, I.ŞtefănescuRadu,OctavOnicescu, ChristianMusceleanu,ConstantinMiculescu.Societateaaorganizat înfiecareduminicăconferinţe însaladefizică,aînfiinţatunradioclubundeseschimbauideişiseefectuauaudiţiideconcertelaradio.Ulteriors-ainauguratşiprimaşcoalăpentruradiofoniştiiamatori. Rezultatul acestor acţiuni a fostpromulgarea legii din 8 iulie 1925 privindinstalareaşifolosireainstalaţiilorradiofonice.Înart.5alacesteilegisepreciza:„Exploatarea difuziunii radiotelefonice în România aparţine statului care o va putea face prin Direcţia Generală P.T.T. direct şi printr-o societate cu acţiuni nominative. Această societate, în limitele autorizaţiei ce i se va da, va avea dreptul de a face emisiuni cu caracter de difuzare, precum şi conferinţe, cursuri, concerte, publicitate ce ar interesa posturile particulare de recepţie.” Tot în anul 1925 Societatea ElectroPhoebus realizează emisiuni radiofonice cuunpostmilitarLevyavândputereade50Kw. S-au mai folosit şi alte posturi pentrurealizarea emisiunilor radiofonice, un postY-B1de100Wpelungimeadeundăde500m. Dacă pe plan internaţional numărulradioreceptoarelorcrescuseimenslasfârşitulanului 1925 în România existau dificultăţienorme în procurarea şi folosirea acestoradatorită taxelor vamale ridicate precum şi agreutăţilorînobţinereaautorizaţiei. Liviu Rebreanu într-un raport adresatConsiliuluideAdministraţiedeRadiodifuziuneprecizeazăcăobţinereauneiautorizaţiiradioimplică formalităţi încât lumea descurajată,


21

sau renunţă la radiofonie, sau preferă săasculteradiofărăautorizaţie. Dar lucrurile nu se opreau aici. Printreactele necesare acordării autorizaţiei trebuiasă figureze şi dovada de bună conduită însocietate. M. Sadoveanu în cererea prin caresolicitaautorizareaunuipostderadiospunea:„Nădăjduiesccăîncalitateameademembrual Academiei Române, vă sunt destul decunoscutcasăfiuscutitdecertificatuldebunăpurtare.” Cu toate aceste greutăţi numărulsimpatizanţilorradiofonieicreşteapermanentşi astfel în 13 iunie 1926 are loc primulcongres al radiofoniştilor. La acest congress-a cerutmodificarea legii existente referitorlaurmătoareleaspecte:■obţinereadreptuluiderecepţieradiofonicăînbazauneisimpledeclaraţii,

■suprimarea comisiilor de ştampilare aaparatelorradio,

■încurajarea unor posturi de difuziuneradiofonicăsubcontrolulstatului,

■reducerea taxelor vamale pentru aparateleşipieseleradio,

■constituirea grabnică a Societăţii deDifuziuneRadiofonicăRomână.

După congresul din 13 iunie 1926 s-aimprovizatunpostdeemisiecuplatdirectcuantena Institutului Electrotehnic Universitar,modulaţiaemisieifăcându-secuajutorulunuimicrofonEricsson,cucărbune. În anul 1927 postul de la InstitutulElectrotehniccapătăoanumităperiodicitate,transmiţândcuregularitatededouăsaudetreioripesăptămână. DragomirHurmuzescupreciza:„În 1927 se organizează la Institutul Electrotehnic din Bucureşti primul post

românesc de difuzare care funcţionează până în toamna anului 1928 când Societatea Română de Radiodifuziune constituită începe emisiunile cu postul cel mic instalat la sediul său din str. Berthelot iar peste un an încep emisiunile postului Băneasa”.

5. Acei oameni minunafli øi „lupta” cu microfonul

Încă de la începutul transmisiunilorradiofonice personalităţile culturale aletimpuluiaufostfascinatedemisterulundelorradiofonice.Înfaţamicrofonuluiseîntâmplaun lucru ciudat, vorbitorul trăia tracul caşi artistul în faţa publicului. Este elocventămărturisirea lui Gheorghe Brăescu în acestsens: „Radio! De ascultat aţi avut desigur ocazia să ascultaţi la radio. Dar aţi vorbit vreodată la microfon? Să nu credeţi că este uşor, vreau să spun că nu rămâi indiferent în faţa aparatului. Oricât s-ar cultiva omul, nu va reuşi niciodată să se elibereze complet de sub influenţa tainelor ... Am început să citesc cu frica omului rătăcit, care strigă după ajutor, aşteaptă, speră şi se teme în acelaşi timp să nu atingă firele”. Conferinţele la radio se prezentau înscris.FăceaexcepţiedelaaceastăregulădoarNicolaeIorgacare„vorbealiberşiuneorinicinu îşi anunţa în prealabil subiectul. Era celmaiascultatvorbitor,aşacumEnescueracelmaiascultatmuzician”.

George Enescu a avut o atitudinesingulară faţă demuzica transmisă la radio. „Mi s-a oferit în Statele Unite să cânt pentru 2000 de dolari la o staţie de difuziune dar am refuzat. Sunt solidar cu toţi confraţii mei muzicanţi. Cei mai mulţi din ei sunt oameni săraci şi (aşteaptă ca noua minune a lumii), radiofonia, (să nu ) îi lase muritori de foame, orchestre întregi putând fi azi înlocuite printr-un patefon sau hout-parleur”-oct.1928.

MEMORIAE INGENII

22

Microfonul reprezenta o fascinaţie şipentru oamenii obişnuiţi sau chiar pentrucei numiţi de medicul şi scriitorul VasileVoiculescu„nezdraveni”.„Bărbaţi, femei, bătrâni, tineri, copii chiar, care dacă pot bâlbâi două cuvinte, cred că pentru mântuirea lumii trebuie să le spună la microfon ... Aproape toţi solicitanţii la radio se selectează dintre nezdraveni. Pe cei zdraveni şi buni îi solicităm şi-i chemăm să vie ...” Pentru mulţi ascultători radioulreprezenta doar o distracţie. Dimitrie Gustivedea în radiofonie un excelent mijloc detrezireaconştiinţeipersonaleşinaţionale. Tocmai de aceea Liviu Rebreanu asemnalat aspectul periculos a denigrării atotceesteromânesc„Mulţi ridică din umeri cu dispreţ asupra programelor noastre de radio. Dispreţuitorii evident nu au examinat niciodată programele posturilor străine şi nici nu le-au comparat cu ale noastre. Dispreţul e principial şi gratuit”–30aprilie1933. „Repetarea insistentă ajunge să zdruncine orice credinţă. Minciuna poate deveni astfel adevăr şi adevărul minciună”–LiviuRebreanu. Şi Dragomir Hurmuzescu, părinteleradiofoniei sublinia în conferinţele saleimportanţa radiofoniei care „va deveni criteriul de judecată a gradului de dezvoltare a unui popor”. Dinpăcateşiînacestdomeniuaurămasîn urmă pentru că „Nu sunt bani! Trebuiesc milioane ... şi milioanele apucă pe apa sâmbetei”spuneaI.Simionescuînianuarie1929. Lipseidebani i seadaugăşibirocraţiacare atingea cote până la limita absurdului,maialeslaînceputulradiofoniei. „Domnul Birocratescu a găsit imediat o soluţie ... a propus înfiinţarea ... filialei de

control şi ştampilarea aparatelor” – EmilRacoviţă13iunie1926. După cum se vede, ideile expuse înconferinţele radio de marile personalităţiculturale ale României erau clar expuse şiexprimau în fond faptul că Radiodifuziuneareprezintă o instituţie de interes naţional, curoleducativ,socialiarînanumiteîmprejurări„eunserviciudeprimrang”. Aceste idei, exprimate de personalităţiculturale ale epocii, însuşite şi promovatede primii conducători ai Radiodifuziunii(preşedinte prof. Dragomir Hurmuzescu,vicepreşedinteIoanAl.-BrătescuVoineşti)aucontribuitprindifuzarea informaţiei înmasălaschimbarearadicalăapsihologieisociale.

6. Firme øi receptoare radio

După organizarea în 1925 a expoziţieicu echipamente şi receptori radio la care auparticipat numeroase firme (Telefunken,Lorentz, Ericsson, Tungsram, Thomson-Houston etc.) numărul receptorilor radio înRomânia a crescut de la 173 înregistrate în1925la2.000lasfârşitulanului1926. Celemairăspânditeaparateerauprodusede firmele Telefunken, Philips, RCA-Victor,Lorentz,Atwater-Kentetc. Telefunken a fost una dintre marileîntreprinderi pentru industria telegrafică şia luat fiinţă în 1903 prin unirea concernelorSiemens-Halske şi AEG. Ulterior firma adevenitexclusivăaAEGlarânduleiinfluenţatădeconcernulGeneralElectric-USA. FirmaSiemensafostîntemeiatăînanul1847 la Berlin de Werner von Siemens şimecaniculHalske. Firma care s-a impus pe piaţaromânească în vânzarea de receptoare radioa fost „Philips”.Mare concern internaţionalal industriei electrotehnice fondat în 1891


23

ca „Philips et Company” cu reşedinţa laEindhoven – Olanda. În anul 1927, a luatfiinţă la Bucureşti o reprezentanţă a acesteifirme care a funcţionat în str. Lutherană nr.6 ocupându-se în anii 1927-1928 exclusivde desfacerea becurilor de iluminat electricmarca„Argenta”. Din 1928 reprezentanţa „Philips” adevenit Societatea anonimă Philips şi avea

ca obiect de activitate pe lângă desfacereabecurilorşicomercializareaaparatelor radio,difuzoarelor, lămpilor radio şi alte accesoriiicuacestămarcă.

Înanul1933firma„Philips”înfiinţeazăîn România la Oradea o fabrică de aparateradio (cca 70 lucrători) care era de fapt unatelierundeseasamblauaparateleradiomarca„Philips”cupieseadusedinOlanda. În 1934 fabrica dinOradea semută laBucureşti pe str. Luther în locul unei fostefabrici de tricotaje. Deoarece afacerile

prosperaufirmas-ahotărâtsăconstruiascăonouă fabricădemontaj (1934-1939) în zonaGăriideEststr.Baiculuinr.82. Conjuncturainternaţionalăfiindnesigurăinvestiţiile firmei Philips pentru fabrica dinstr.Baiculuiîncetează. În timpul celui de al doilea războimondialfabricaşi-aredusmultactivitateaiarînanul1948înurmanaţionalizăriiatelierelorconcernului Philips au trecut în proprietateastatului transformându-se în „Fabrica RadioPopular”princomasareaşicualteîntreprinderimai mici „Radiomet”, „Stark” şi „TehnicaMedicală”. Printre exponatele produse de nouafabrică amintim aparatul „Record” 1949 –tuburi din import, „Opereta” 1958 – tuburi

produseînţară,aparatul„Concert”1959–culămpi,conceputînţarăatâtparteaelectricăcâtşiparteamecanică. La 18 ianuarie 1960 prin ordinulMinisteruluiIndustrieiGrele,Fabrica„Radio Popular” îşi schimbădenumirea în„Uzinele Electronica”. Noua uzină a fabricat aparate de radiotranzistorizate„Sport”,„Litoral”şi„Enescu”– 1960 – acesta fiind primul radioreceptorromânescechipatpentrurecepţiaemisiunilorîngamaundelorultrascurte.

Aparat radio RCA

Aparat radio BALTIC cu difuzor AMPLIONdin colecția Muzeului Național Tehnic

Prof. Ing. Dimitrie Leonida

MEMORIAE INGENII

24

În anul 1963 s-a pus în fabricaţieradioreceptorul tranzistorizat „Delta” cu3 lungimi de undă UL, UM, US iar înperioada 1963 - 1964 începe producţiaradioreceptoarelor tranzistorizate de buzunar„S632T”peundemediişi„S6315”cudouălungimideundăUM,UL. Ulteriors-aumaifolositradioreceptorulportabil „Mamaia” folosit pe UL, UM, US,UUS–1966,„Perla”–1968,„Simonetta”–1969,„Oscar”–1969şi„Universum”–1969iarpentruexportradioreceptorul„Playboy”şi„Goldstar”. În anul 1970 apare o nouă fabrică demontaj radioreceptoare şi televizoare peplatforma industrială Pipera. România nu aprodusechipamenteradiodararecondiţionattuburielectronicedeputereprinfabricaICRET(Întreprinderedeconstrucţiişireparaţii). În 1993 - fabrica reprezintă un sectorîn cadrul Serviciului Radiodifuziuneşi Radiocomunicaţii din MinisterulComunicaţiilor. În Muzeul Naţional Tehnic din

Bucureşti se păstrează echipamente radioşi receptori produse de următoarele firme:Marconi,Lorentz,Telefunken,RCA,Philips,Electromagnetica, Popular (Electronica),Atwater-Kent, Blaupunkt etc. prezentate înexpoziţiiintinerante.

În loc de concluzie Încăoîntrebaresenaşte,maiareradioulviitorîn„competiţia”cuteleviziunea? Răspunsulesteafirmativavândînvederecă radio ascultătorii au privilegiul de a creapropriileimaginiascultândoemisiune.Pentrumine cele mai îndrăgite posturi sunt RadioRomâniaCulturalşiRadioRomâniaMuzical. Începândcu1noiembrie1993SocietateaRomână de Radiodifuziune sărbătoreşte înfiecare an începerea transmisiunilor radiopermanente. Cu acest prilej sunt organizateexpoziţiitemporareşipermanente(înprezentSocietateaRomânădeRadiodifuziunedeţineo bogată colecţie de radioreceptoare) meserotunde, simpozioane şi concerte dedicateevenimentului.

Bibliografie

▪ C. Bărbulescu,„Cum s-ar putea ameliora comunicaţiile”,RevistaEnergianr.6,iunie1921;▪ Dr. Christian Musceleanu,„Energie Materie Radiaţiuni”,EdituraZiaruluiUniversul,Bucureşti–1932;▪ Ing. Marcu Mihai,„Staţia de Radio Băneasa”,„Fişă de Documentare Tehnico-Muzeografică”,Decembrie–1969–

MuzeulNaţionalTehnic;▪ Victor Crăciun,„Manuscrise şi Voci”,EdituraEminescu–1977;▪ Ing. Dumitrescu Teleormăneanu Aureliu, „Din Trecutul Radiocomunicaţiilor în România”,Aprilie – 1980 –Arhiva

MuzeuluiNaţionalTehnic; ▪ GenerallocotenentGheorghe Enciu,„Poşta şi telecomunicaţiile în România”,EdituraŞtiinţificăşiEnciclopedică

Bucureşti–1984;▪ Ştefan Bălan şiNicolae Şt. Mihăilescu, „Istoria Ştiinţei şi Tehnicii în România”, „Date Cronologice”, Editura

Academiei,Bucureşti–1985;▪ Giovanni Geovanini,„De la Silex la Siliciu”,„Istoria mijloacelor de comunicare în masă”,EdituraTehnică,Bucureşti

–1989;▪ Vişan Comşa, Marius V. Comşa,„Sateliţii Europei”,„Programe TV şi Radio”,EdituraTehnică,Bucureşti–1991;▪ CatalogProiectul„Nostalgie”,„65 Ani de Radiofonie în România 1928-1993”,IstoriaRadiofonieiRomâneşti1928-

1993;▪ Catalogalexpoziţiei„Scurt Istoric al Radiofoniei”21-24Aprilie1994,Forumul„Crans-Montana”laBucureşti–

Muzeultehnic„Prof.ing.DimitrieLenida”şiRadioRomânia–ROR1928;▪ Catalogalexpoziţiei„Radio Nostalgia - Centenar Marconi”-11-15Octombrie1995.


25

Din amintiri...

„...Lucrărileusinei s-au început înanul1889Iulie26şis-auterminatînanul1890,fiindprimar al Capitalei regretatul ProtopopescuPake. Înusină au funcţionatpână în acest an(1902) 2 pompe hydraulice colosale, sistemGirant&Comp.Zurich;învaraaceastas-amaiadăogat încăopompăsistemEscherVyss&Comp.Zurich1901. Apa ieşită din Casa apelor de laCotroceni,vinelausinăcareotrimiteînoraşc’o presiune de 3 ½ atmosfere, ca să poatăridicalaoînălţimede35-40m. În timpuri normale lucrează numai opompă,iarîntimpdeincendiu2şichiar3zişinoapte. Tot aici sunt şi 2 dinami, pentruiluminatulcuelectricitateamarelorbulevarde,Cişmegiului şi a şoselei Kisseleff, din carecausăaceastăusinăsemainumesceşiusinahydraulico-electrică...”(„Istoria Cotrocenilor, Lupescilor (Sf. Elefterie) şi a Grozăveşcilor”,G.M.Ionescu,1902). În usina de la Grozăveşti s-a montatla început în 1889, două grupuri de pompe,acţionateprinturbinedeapă. S-au instalat şi4 turbinedeapă sistem„Girard” din care 2 pentru acţionareapompelor,iar2pentruacţionareadinamurilor,

careproduceaucurentulnecesariluminatuluişi trebuia să se vândă curentul produs şitramvaielorelectriceînfiinţateatunci,înurmăînsă s-a revenit. Fiecare turbină trebuia săproducăunefectdecca.180CP,utilizândcâte2,8m.c.laocăderede7,34m. Turbinele „Girard” erau foarte multîntrebuinţatepeatunci.Numaidupă1890,dincauza cerinţelor electrotecnicei, acest sistemdeturbineafostînlocuitaproapecutotulprinsistemul „Francis”, care permite o regulareexactă,repedeşieconomică. Înafaradeaceasta, turbinele„Girard”nupotfuncţionaînecate,defectcareseiveaîn mod poate mai pronunţat la uzina dinBucureşti unde Dâmboviţa aducând multnisip îşi ridica patul...Când erau inundaţiiseumpleauturbinelecunisip.Iarnaîngheţaapa. Vara din cauza digurilor artificialeşi a morilor situate pe cursul superior alDâmboviţei,seîntâmplacâteodatăsănumaifieapă.Înacestecazuri turbinelestăteau...”(„Din istoricul instalaţiunilor mecanice şi electro-tecnice al oraşului Bucureşti” D.Leonida – Extras din Buletinul SocietăţiiPolitecnice,Bucureşti1915). „...Peste câţiva ani debitul apei ce sedistribuiaînCapitalănemaifiindîndestulător,s-au executat lucrări pentru alimentareaCapitaleidelaBragadiru,la10kmdepărtaredeGrozăveşti.Energianecesarăpompeloreraprodusăîntr’ocentralăspecialăconstruitătot

CET GROZÆVEØTI

ConstantinŞUŞNEAŞefServ.ResurseUmaneS.C.ElectricaServ.S.A

MEMORIAE INGENII

26

laGrozăveşti,înzestratăcucazane,treimaşinicu aburi orizontale acuplate prin curele cualternatori trifazici 3000V, 42 de perioadesistemulGanz.Seproiectase6000V,darcumadministraţia militară nu permitea trecerealiniilor aeriene peste câmpurile demanevrăalegarnizoaneişiînzonaforturilor,undesegăseau puţurile de alimentare, a trebuit catransportul energiei electricedelaBucureştilaBragadirusăsefacăprincabluri.În1901,cânds-aexecutataceastăinstalaţiune,caseleconstructoare nu garantau cablurile pentrutensiunimaimarica3000V. ...La puţurile de la Bragadiru tensiuneaera transformată la 200 V pentru alimentareaelectromotoarelorasincroneacuplatecupompelecentrifugale.” („Scurt istoric al instalaţiunilor electrice din România”, Prof. Ing. DimitrieLeonida,ing.NicolaeCaranfil,1939). „...StudiilepentrulucrărileinstalaţieidealimentarecuapăacapitaleidelaBragadiruaufostfăcutedeing.ElieRaduînanul1898,lucrărileauînceputîn1901şis’auterminatîn1902. Pentru această lucrare s-au executatîntre Cotroceni şi Satul Nou, 20 de puţuri,iarapadinacestepuţurieraadunatăîndouăstaţiidepompare.Apadinacestedouăstaţiiera pompată de 3 pompe centrifuge, cu undebit de155 l/s la 11m înălţime, acţionatedirect de electromotoare asincrone cu oputere de 30 kW, într-un apeduct de beton,de unde curgea cu pantă naturală într-unrezervorconstruitlaCotroceni.Deaici,apaesteadusăprinconductelauzinahidraulicădelaCotroceni. Pentrualimentareacuenergieelectricăaelectropompelordelastaţiiledepompares-aconstruitlângăvecheauzinădelaGrozăveşti,o nouă uzină electrică. În uzina nouă s-auinstalattreimaşinicuabursistemNicholson,cu distribuţia aburului prin supape, fiecareproduceaoputerede120CP,la155rot/min

careacţionautreialternatoaresistemGanzdecâte70kWfiecarecurentalternativtrifazat,tensiune 3000V, frecvenţa 42Hz, cuplatedirect cu generatoare de excitaţie.” (Studiu muzeografi c –MuzeulTehnicBucureşti).

„...Primăria, rezervându-şi prin actulde concesiune încheiat cu Societatea deGaz şi Electricitate dreptul de a deservicu electricitate, ori cum va voi, viitoareletramvae electrice, a construit în 1912, laGrozăveşti,ouzinăelectricăcudouăturbinecu aburi de câte 1000 kW... Mai mult,Primăria Bucureşti, în afară de tramvae şiluminatulbulevardelor,aveadreptulcaprinnoua sa uzină să alimenteze şi un sectorrezervat în apropierea Abatorului, undepe vremuri se presupunea că se va face oinstalaţiedearsgunoaie,recuperareacălduriişitransformareaeiînenergieelectrică.

Actul de concesiune încheiat cu Societatea de Gaz şi Electricitate


27

Pentru deservirea tramvaelor s-aconstruit în acelaşi an şi substaţiunea dinB-dul Carol, în care se face transformareacurentului trifazic de 5000V în curentcontinuude800Vşis-ainstalatunconvertizorînacelaşiscoplaUzinaGrozăveşti.”UzineleElectriceBucureşti1908-1933,25deanidefuncţionare”,SocietateaGeneralădeGazşiElectricitateS.A.R.dinBucureşti,1934.

„...Înanul1910,PrimăriaoraşuluiBucureştia început construirea Uzinei ElectriceGrozăveşti,menită să alimenteze tramvaelecari încă de pe atunci erau pe cale de a seelectrifica, dependinţele comunale şi unsectordepelângăAbatorrezervatexclusivPrimărieişinumit„sectorrezervat...”

Uzina Grozăveşti a fost terminatăîn anul 1912 şi era înzestrată cu douăturbogeneratoaredecâte1000kW.DistribuţiaenergieiprodusălaGrozăveştisefăceatotînsistemultrifazat3x208/120Viargeneratoriiproduceausub5000V... ...PrimaetapăalucrărilorpentruinstalareaUzinei electriceGrozăveşti, pe locul unde seaflăastăzi,afostterminatăîn1912.Instalaţia

constadinpatrucăldărideaburiaquatubulare,de câte300m.p. suprafaţăde încălzire, douăturbinedeaburdecâte1000kWcuplatedirectcu alternatori de câte 1250 kVA, 5000 V şiinstalaţiiledeconexiunişidistribuţienecesare.”(„Cum este organizată şi cum funcţioneazăCompania deGaz şi Electricitate”, prof. ing.NicolaeCaranfil,1937).

Părți din centrala Grozăveștidin colecția Muzeului Național Tehnic Prof. Ing. Dimitrie Leonida

MEMORIAE INGENII

28

„...Primăria Capitalei care poseda maimulteuzinemici,aconstruitşipusînfuncţiuneîn 1912 uzina de la Grozăveşti, desfiinţândvechile instalaţiuni. Sistemul ales a fost lafelcualSocietăţiideGazpentruafiposibilăexploatareaîncomun.Laînceputs’aumontatcazaneşidouăturboalternatoaredecâte1000kWsistemulAEG.Treptatuzinaafostmărită,devenind uzina de bază pentru alimentareaCapitalei...” („Scurt istoric al instalaţiunilorelectrice din România”, prof. ing. DimitrieLeonida,ing.NicolaeCaranfil,1939).

„UzinaElectricăComunalăGrozăveştidenumită astfel întrucât a fost construităde Primăria Capitalei, a fost proiectată deinginerul Dimitrie Leonida. Ea trebuia săasigure alimentarea cu energie electricăa instalaţiilor de captare şi pompare a apeipotabile, atelierelor şi serviciilor comunale(la 208Vprin transformare de la 5000V),reţelei de tramvai electric (la 800Vcc prinredresare de la 5000 V), iluminării unuisectordinoraşînapropiereaAbatorului...

Primaetapăalucrărilorînceputeîn1910seterminăînianuarie1912.PeamplasamentulpecaresegăseşteastăziCETGrozăveştis-aclădit în această etapă o suprafaţă de 125mp, care adăpostea instalaţiile de bază...”(„Continuitatea instalaţiilor energetice înzonaGrozăveştiBucureşti”,ing.O.Ţuţuianu–AnuarulMuzeuluiTehnic,1974).

De ce aici?

DinvremurilecelemaiîndepărtateviaţaBucureştilorafostlegatădeDâmboviţa,careadeterminataşezareapopulaţieipeacestloc.Eaaveauncursneregulatşiundebitcufoartemari variaţii, ca al tuturor apelornoastre. Înurma ploilor, sau după topirea zăpezilor seumfla, trecea dincolo de maluri, acoperindpărţile de jos ale oraşului şi lăsând dupăretrageremlaştini,cenusecaudecâtîntimpul

verii.Dezastrele produse de aceste inundaţiiau forţat guvernul şi administraţia comunalăsăsegândeascălarectificarearâului.Primelelucrări tehnice pentru îmbunătăţirea situaţieidepânăatunciaufostexecutatedestatpentruevitareainundaţiilor(1870). ParalelcustudiulrectificăriiDâmboviţeis-au alcătuit proiecte pentru alimentareaCapitalei cu apă potabilă şi canalizareaoraşului(1879).Cânds-aproiectatalimentareaCapitalei cu apă potabilă, filtrându-se apadin Dâmboviţa, s-a prevăzut şi construireaunei uzine hidraulice în care să se aşezepompele,caresădeaapeipresiuneanecesară,şi dinamurile care să producă nu numaielectricitateapentruiluminatulstradal,darşipentruliniavechedetramvai,primaliniedetramvaielectricdinBucureşti(1894),fiindadoualiniedetramvaielectricdinEuropa,dupăBerlin.Pompeleacesteiuzinetrebuiausăfiemişcate de turbine cu apă, care să utilizezeapaDâmboviţeicaptatălaCiurelşiadusăpeuncanalpânălauzinadelaGrozăveşti.Dupăpunereaînfuncţiuneaturbinelor(1889),s-auvăzutdificultăţilemarirezultatedinnisipulşinămolulpecare-ldepuneaapaşicheltuielilemaricaretrebuiaufăcutepentruîndepărtarealor.A trebuit să se renunţe treptat, treptat laacestemaşinişisăfieînlocuiteprinmaşinicuaburi(1893,1897). Înanul1898ing.ElieRaduîntocmeştestudiile pentru lucrările instalaţiei dealimentarecuapăaCapitaleidelaBragadiruşiproiectelepentruconstruireauneiuzinenoi,laGrozăveşti,alăturideuzinahidroelectrică.Aici s-au instalat treimaşini cu abur sistemNicholson.Începânddinanul1902nouauzinăelectrică de la Grozăveşti produce energieelectricăpentrualimentareapompelordeapădelaBragadiru. Până în anul 1906, compania degaz din Bucureşti a încercat să frânezepătrundereaenergieielectriceînoraş,datorită


29

concesionării iluminatului cugazaloraşuluiîncheiatăpe40deani(1868-1908)dar,înurmapresiunilor făcute de primărie, se reziliazăvecheaconcesionarecudoianimaidevremeşiseîncheieonouăconcesiunepe40deani(1906-1946), iar compania se transformă înSocietateadeGazşiElectricitate. Bucureştiulluaodezvoltaredinceîncemaimare şi, în consecinţă, creşteau cererilede consum de energie electrică,mai ales căsocietatea de tramvaie trebuia să electrificepână în anul 1918 liniile de tramvai cu cai,numărulbulevardeloracrescutşieranecesariluminatul stradal, industria începe să sedezvolte, apar centralele telefonice, şi, nuîn ultimul rând, creşte cererea particularilorpentruutilizareaenergieielectrice. Înanul1908înBucureştiexistauuzinaelectrică de la Filaret, pe careCompania degazoconstruisepevechiulterenaluzineidegaz,iarînparteadevestaoraşuluifuncţionaudouăuzinemicicuinstalaţiidiferite,vecheaşinouauzinădelaGrozăveşti,carenuputeausădevinărezervăunaalteiaşi,pelângăacestea,sefoloseapersonaldublu. În acest context Primăria hotărăşte săse construiască o nouă uzină electrică caretrebuia să lucreze în paralel cu uzina de laFilaret.ÎnacestscopestealesloculdelângăuzinahidroelectricăGrozăveşti.Aici,în1910începlucrăriledeconstrucţiecareseterminăîn1912. Proiectele de transformare a uzineihidraulico-electrice în uzină termoelectricăsunt întocmite de ing. Dimitrie Leonida.InstalaţiilesuntexecutatedefirmelegermaneAEGşiSiemensSchuckert. SeinstaleazăaicidouăturbinecuaburtipAEGcuoputerede1000kW,cucondensaţie,alimentate cu aburi supraîncălziţi de 3500Cşi presiunea 15 atm, cuplate fiecare cu unalternatortrifazatcuoputereaparentăde1250kVA,tensiuneade5500V,frecvenţaHz.Odată

cunouauzinăGrozăveştisedesfiinţeazăuzinahidraulică,iaralimentareacuenergieelectricăastaţieidepomparedelaBragadirusefacedenouauzinădelaGrozăveşti.

...pas cu pas

Dupăanul1910,consumuldeenergieelectricăalCapitaleiera încreştere,motivpentru care serviciul tehnic al Primărieipropuneîn1913-1914săseinstalezeunaltreileaturbogeneratorde2000kW,careerafurnizatdefirmaBrown-Boveri,Elveţia.Lainstalarea acestui grup electrogen, putereainstalată la uzina Grozăveşti se ridică la4000kW. Pentru a seputea face faţă cererilordeenergie electrică, se realizează o legăturăîntre Uzina Comunală Grozăveşti şi reţeauadedistribuţieaenergieielectricedeservitedeuzinaelectricăFilaret. În anul 1923-1924 se instalează înGrozăveştiungrupturbogeneratorde4000kW(tipBBC),acestafiindprimitdestatulromânîncontulreparaţiilor,cadespăgubiriderăzboi,şi repartizat Primăriei oraşului bucureşti.Astfelputerea instalată înGrozăveşti ajungela8000kW.ÎnaceastăperioadăaufosttrecuteînreparaţiiprimeledouăturbineAEGde1000kW fiecare şi în locul lor s-aumontat douăturbinesistemBBCdecâte1100kWfiecare. De asemenea, se amenajează clădireastaţii electrice de transformare de 60/5kV, iar uzina se interconectează cu uzineletermoelectrice Floreşti şi Câmpina. AcesteaaufostprimaL.E.A.şiprimelestaţiide60/5kVdinţară. UzinatermoelectricăGrozăveşticontinuăsă se dezvolta, astfel că la 20.12.1926 setermină instalarea grupului turbogenerator nr.5de10400kW.Apoiunalşaseleagrupcuoputerede16000kWesteinstalatla01.02.1929.Ultimulgrup,nr.7cuoputerede20000kW,este

MEMORIAE INGENII

30

pus în funcţiune în 18.09.1936. Toate aceste3 grupuri, la montarea lor, au fost premierenaţionale. La sfârşitul anului 1936 putereainstalatăînGrozăveştierade54500kW. În perioada 1937-1938, în uzinaGrozăveşti este pus în funcţiune primullaborator PRAM din ţară, ulterior au locmodificări în sala cazanelor şi demontareavechilorcazane. La 20.11.1942, se montează primulcazanLöffler-Witkowitzprevăzutcuinstalaţiede alimentare-degazare, economizoare şisupraîncălzitoare de aer regenerative tipLjungström,şifuncţionareaînbloccuoturbinăcu contrapresiune tipBBCde 12250kW.Lascurt timp, în 1943, semontează şi al doileacazantipLöffler.Înacestan,uzinaGrozăveştiseconecteazălaconductadegaznatural,fiindprimulconsumatordegazalCapitalei. La 27.08.1949 se pune în funcţiunestaţiade60kWşiprintr-oL.E.A.serealizeazăprima interconexiune cu un sistem energeticalalteiţări,respectivcuBulgaria. În iunie 1950 începe organizarea şi în1951 este înfiinţat efectiv primul dispecerenergeticîncadruluzineiGrozăveşti. În1953estepusăînfuncţiuneinstalaţiacomplexăGEFIApentrutratareaapeideadaoslacazaneleLöffler,careutilizapentruprimaoarăfiltrecumasăschimbătoaredeioni. În1957semonteazăşisepuneînfuncţiuneinstalaţiadetermoficareexperimentală,primainstalaţiede termoficareurbanădin capitală,fiind compusă din: un boiler de 6 Gcal/halimentatcuaburşidouăpompedecirculaţiea 320 t/h. Începând cu 17.08.1959, intră înfuncţiuneprimaturbinăcuprizăreglabilădetermoficare urbană din capitală, tip PTKO,de 25000 kW şi este construit primul turnderăciredinbeton,deformăhiperboloidală.Instalaţia de termoficare utiliza călduraaburului, prelevat dintr-o turbină şi alimenta

cu apă fierbinte consumatorii industriali şiblocurile de locuinţe din zona de vest şi denordacapitalei. Înperioada1962-1966,uzinaGrozăveştiaparcurs2etapedemodernizare. Între1962-1964seconstruiesc:osalădecazane,osalăde turbină,uncorpdeclădirepentrudegazoaretermice,cameradecomandătermică, două turnuri de răcire din beton, ostaţiedeserviciiinterneşidepozituldeH2şiCO2. Îndatade04.02.1963 semonteazăuncazandeapăfierbintede100Gcal/h(CAF1),uncazandeaburtipTGM-84de420t/h,iarîn09.09.1964unturbogeneratorde50MW. Înadouaetapă,între1964-1966,aulocdemolărialeconstrucţiilorvechi,demontareavechilor instalaţii,montarea în 13.11.1964 aunui cazan de apăfierbinte (CAF2) de 100Gcal/hşiîn27.02.1965montareaunuialtcazan(CAF3),în27.09.1965aunuiturbogeneratorde 50 MW, iar în 17.08.1966 a unui cazantipIBZKGde21t/hcucirculaţienaturalăşicombustiepegazenaturaleşipăcură. La finele anului 1978 puterea instalatăerade188MW,iarcapacitateatermicăde794Gcal/h. Înperioada1912-2002,uzinaGrozăveştiafăcutpartedin:■1912-1948–Comp.deGazşiElectricitate;■1948-1949–SocietateaGeneralădeElectri-citate Bucureşti (Decizia 739/06.08.1949 aMinisteruluiIndustriilor;

■1949-1953 – Întreprinderea Regiona-lă de Electricitate Bucureşti (Decizia12811/16.04.1949aMinisteruluiIndustriilor)

■1953-1990–ÎntreprindereaElectrocentraleBucureşti(Decretnr.175/15.04.1953);

■1990-1998 – filiala Electrocentrale Bucu-reşti(HG1199/1990);

■1998–prezent–SucursalaElectrocentra-leBucureşti(HG365/1998).


31

Dinpunctdevedereistoriograficexistăo mare lacună în ceea ce priveşte studiereameşteşugurilor de prelucrare a metalelor,lucrările existente în aceste domeniiexistând insular şi fiind tratate disparat sauneconvingător.Înfoartemultelucrăriaufostabordate de cele mai multe ori subiecte deordin religios, politic, de cultură spiritualăşi materială, fără a pune accent pe parteameşteşugăreascădinmediulrural. Meşteşugurile reprezintă punerea înpractică a unor tehnologii, descoperite,inventatelaunmomentdat,sauîmbunătăţite,învedereaprelucrăriiunormateriiprime,avândca scop final realizarea unor produse finiteindispensabile, care vin în completarea unuipatrimoniu comunitar. Aceste meşteşugurisunt ocupaţii specializate care rezistă atâtatimpcâtfacdemonstraţiautilităţiilor,înspaţiulde timp şi locul dat. În funcţie demateriileprimefolosite,meşteşugurilesuntspecializateîn:prelucrarealemnului,apieilor,apietrelor,aplantelordenaturăvegetalăsauanimală,alutului,ametalelor,asticlei,ş.a.Meşteşugariierauorganizaţi înbresle sau isnafuri 13, cummai erau cunoscuţi în perioada medievală,având ca punct de plecare practicarea unorîndeletniciri la nivelul economiei casnice,cares-audezvoltat treptatpână la înfiinţareaacestor asociaţii profesionale, din nevoia deorganizareşiautosusţinere.Eieraucondiţionaţide găsirea, prelucrarea sau valorificareamateriilorprimeaflateînimediataapropierea

comunităţii,dincadrulcomunităţii,sauadusedinexteriorulacesteia.Sistemuldeînvăţarealunuimeşteşugsebazapeprincipiuldepredarepracticăacunoştinţelor,prinlucruefectiv,dinparteaunuimeştercătreunucenic. Esteştiutfaptulcănuexistăindependenţăîn natură, ci interdependenţă. Viaţa estecondiţionatădesistemulsolarşistelar,oxigen,apă,materiiprime,etcetera,oameniilarândullor sunt condiţionaţi de toate acesta. Toţisuntem dependenţi de hrană (preparată saunu),căldură(naturalăsauartificială),adăpost(naturalsauconstruit,pentruprotecţie),restulsunt necesităţi colaterale pentru a vieţui sausupravieţui, fiind ghidaţi de către instincteleprimare.Necesităţilesuntraportatelaniveluldecunoaştere,alexperienţelormoştenitesautrăite, în macro sau microcosmosul fiecăreicomunităţi, a fiecărei gospodării sau individîn parte. Pe parcursul evoluţiei societăţiiumane,alăturideagriculturăs-audezvoltatînparalelmeşteşugurile, izvorâtedinocupaţiileindustrieicasnice. PrelucrareaînŢărileRomâneaaramei,fierului, staniului, argintului ori a aurului,alături deminerit sunt atestate din celemaivechitimpuri,marcânddezvoltareacivilizaţieilocaledinperspectivametalurgiei14. În timp,fierărituldinmediulrural,caşidincelurbanacunoscutcreşterişidescreşteriînfuncţiedegraduldedezvoltareatehnicii,precumşidecerinţele comunităţilor respective.Vechimeaacestuimeşteşug pe teritoriulRomâniei este

PRELUCRAREA METALELOR COMUNE ÎN fiARA ROMÂNEASCÆ ÎNTRE TRADIfiIE ØI MODERNITATE

drd.Sergiu-SorinPOPESCUMuzeulNaţionalalSatului„DimitrieGusti”

MEMORIAE INGENII

32

demonstrată prin descoperirile arheologiceşiprinterminologiadeoriginelatină:fierul-ferrum,meşterii fierari - fabri ferrarii, foale- follem, turnători – fusores, modelatori –figuratores,bijutieriiaurari–aurifices15,etc. În cadrul comunităţilor medievale, unmare accent era pus pe sculele – unelteledin inventarul fiecărui cap de familie, carese regăsea în cadrul gospodăriei. Principaliilucrători ai metalelor şi nemetalelor, pentruperioada studiată, erau ţiganii.Din punct devedere a originii lor, Franz Joseph AdolphSchneidawind16 (1799-1857) dedicat şistudiilor de istorie, dispunând de cunoştinţeremarcabileşicutotulneobişnuite,călătorînEuropa Centrală şi de Sud-Est, ne relateazădespre „… aceşti copii ai Indiei orientale, această castă cea mai răspândită a hinduşilor, ai căror urmaşi bântuie pretutindeni …”17,încare Ţara Românească „… pare a fi patria de acum a acelor triburi nomade, care brăzdează întreaga Europă …”18. Din punctde vedere al ocupaţiilor, în afară de aurarisau zlătari19 (căutători şi confecţioneri înaur), căldărari, costorari (spoitori) şi fierari(lăcătuşi, potcovari, tinichigi), ţigani maiputeaufidansatori,muzicanţivocali, textierişiinstrumentişti,dresorideanimale,ghicitori,vrăjitori, cizmari, zidari, viziti, bucătari,tâmplari,hingheri,călăi,crescătoridecatâri,vânzători de păsări de pradă etc. Din punctde vedere a stabilităţii şi a situaţiei socio-juridice ţiganiiseputeauîmpărţii înnomazi,seminomazişisedentari,vătraşisaudomestici.

Încazulacestortreicategoriiaceştiaputeaufirobiboiereşti,mănăstireştisaudomneşti-4453defamilii20,mairargăsindu-iliberi.Conformrecensământuluidela1831,numărulfierarilor,capi

muzeul naŢional tehnic „prof. ing. dimitrie leonida”...muzeul naŢional tehnic „prof. ing....

Documents