muzeul naŢional tehnic „prof. ing. dimitrie leonida” · româneşti în context european. el...

MUZEUL NAŢIONAL TEHNIC „PROF. ING. DIMITRIE LEONIDA”

3

EDUCAfiIA PREZENTULUISUPORT PENTRU VIITORUL ØTIINfiEI

Ştiinţa, spunea scriitorul francez André Maurois, este o lungă şi sistematică curiozitate. Nimic mai adevărat! Aflaţi la vârsta curiozităţii, tinerii sunt cel mai mult tentaţi de cunoaştere, iar cunoaşterea este una dintre primele trepte ce duc spre adevărurile ştiinţifice. Acesta este motivul pentru care popoarele pun atât de mult preţ pe educaţie. Şcoala, bibliotecile, muzeele sunt sprijinul direct al educaţiei, iar cei ce îşi desfăşoară activitatea în asemenea instituţii, sunt şi obişnuiţi şi pricepuţi să stârnească curiozitatea celor avizi de lucruri mereu noi, unele dintre ele gândite, proiectate şi în final construite de semeni ai noştri cu sute de ani în urmă. Exponatele muzeelor de ştiinţă, sunt dovada convingătoare că drumul de la curiozitate la ştiinţă trece, cu popasuri îndelungate şi fructuoase, prin educaţie şi cultură. Pentru dascăli, muzeografi, cercetători, ca şi pentru mulţi alţi truditori ai slovelor, aşi ai experimentelor din laboratoare, educarea tinerilor şi formarea lor în spiritul curiozităţii ştiinţifice este o datorie de onoare şi, în fond, o latură a activităţii lor de zi cu zi. Viitorul ştiinţei se construieşte în prezent, dar se ancorează puternic în trecut, întrucât cunoaşterea ştiinţifică nu se sfârşeşte niciodată. Totul porneşte din trecut, capătă valenţe noi în prezent, ca şi utilităţi potrivite oamenilor şi lucrurilor ce ne înconjoară şi se reportează cu dimensiuni nebănuite în viitor. Calculatoarele de acum 50 de ani au devenit tabletele de astăzi şi, cine ştie, cum acestea vor fi reproiectate în viitorul apropiat? Totul se datorează, cititorule, primelor curiozităţi, apoi educaţiei şcolilor şi în final ştiinţei, pe care omenirea trebuie încă să înveţe să o preţuiască cu adevărat.

Cristina UNTEA

MEMORIAE INGENII

4

Sfârşitul sec.XX s-a confruntat cuschimbări profunde în ideologiile politicealeţărilordinEuropaCentralaşideEst,atâtprincomponenţăcâtşiprinstructuraUniuniiEuropene, ceea ce a condus la începutulmileniului trei (sec.XXI) la numeroaseconfruntări,uneoridramaticeîncepriveşteatâtabordările cât şi răspunsurile la schimbărileeconomice,politiceşiculturale. Prin aderarea noastră la U.E. suntempărtaşi la globalizare, sistem complex cese manifestă în diverse domenii, cum ar fi:investiţiileşicomerţulinternaţional,tehnologicşi,nuînultimulrandmarketingulşidistribuţiabunurilorculturale.Acesteadinurmăpotpuneînpericolculturileşiidentităţilenaţionaledacănusuntbinegestionateşiimplementatedatorităeterogenizarii, omogenizării şi hibridizării.Într-un cuvânt globalizarea culturală estebeneficăînraportdeconştientizare,eficienţăşi mai ales cunoaştere, dar şi de decidenţiipoliticiaifiecăruistatînparte. Pe scurt, este vorba de unitate îndiversitate,careareroluldeapăstraidentitateafiecărui popor şi de a aduce beneficii îndomeniuleconomic,socialşieducativpentrutoatestatelemembre. Europa a fost, este şi va rămâne uncontinent.Eanumaipoateşinumaitrebuiedivizatădeocortinădefiercaresăoîmpartăîndouăcaofeliedecaşcaval.EstulşiVestultrebuiesăcooperezeînformulareadepoliticipentru susţinerea culturii în Europa. Astfelîncepândcuanii70programeleKaleidoscope,

Raphael şiArlene au avut abordări comuneîn domeniul cultural, programe care au fostpreluate în 2000 şi 2007 sub denumirea“Culture”. Şefii de state şi guverne au discutatadeseori despre reformele instituţionale dinU.E., dar dintre numeroasele documentereferitoare la politicile culturale şi lacooperarea culturală în Europa, raportul luiGiorgioRuffoareoimportanţăcutotulaparte.PrinraportulRuffo,statelemembreU.E.suntinvitate să considere cultura ca un elementesenţial în integrarea europeană subliniindu-se, totodată rolul sectorului culturii pentrudezvoltarea economică durabilă şi pentrudezvoltareasocietăţiibazatepecunoaştere. RomâniaesteunstatEuropeanintegratşi încursdedezvoltare.Eanu trebuiesăfiecunoscutănumaica“grânarul”Europeişinicicaţarămaredeţinătoaredesărurisiminerale.Românianutrebuiesă-şifacăsimţităprezenţaîn Europa numai prin tradiţii, obiceiuri şiartă culinară specifică, ci şi prinmoştenireaştiinţificăpecareoare. Întreaga Europă şi chiar întregmapamondul trebuie să ştie că primul stiloua fost inventat de Petrache Poenaru, că dr.Paulescu a descoperit insulina sau VictorBabeş - vaccinul antirabic, iar Ana Aslan– Gerovitalul. Sunt foarte mulţi cercetătorişi savanţi quasi necunoscuţi şi de ale cărordescoperirisebucurăîntreagalume,fărăsăseştiedeundeprovin.Ba,maimult,dacăarfisă-lamintimdoarpedescoperitorulinsulinei,

MUZEUL NAfiIONAL TEHNIC “DIMITRIE LEONIDA” UN PAS SPRE VIITOR

LauraMariaALBANI DirectorMuzeulNaționalTehnic“DimitrieLeonida”,București


5

dr. Paulescu, vom afla că premiul Nobel afost acordat altor personalităţi şi nu lui. IonBasgan, inventatorul forajului sonic cel ce arevolutionat tehnica forajului in 1934, printrecerea la forajul rotativ percutant, metodăfolosită şi astăzi de către americani şi nunumai, Aurel Persu, inventatorul primuluiautomobil aerodinamicdin lume,patentat înFranţa şiAmericadarnu înRomania,GoguConstantinescu – inventatorul convertoruluisonic de cuplu pentru locomotive, sunt doarcâţiva dintre românii care au revoluţionattehnicamondială. Acelaşilucru,darpealtnivel,îlavemşiîndomeniulcreativităţiiromâneşti.Depildă:moara cu făcaie care este străbuna turbineiPelton, vagonetul demină cu schimbator decale,invenţieromâneascăcareseaflălaMuzeulTehnicdinMunchen,Crivacul,Şteampulstauaproape necunoscute în Muzeul NaţionalTehnic“DimitrieLeonida”dinparculCarol.Originalele sunt în permanenţă preservare,conservare,dardepatentarea invenţiei,dacaeaexistă,beneficieazăîntreagalume. Muzeul Naţional Tehnic “DimitrieLeonida” considerat imagine a sistemuluienergetic naţional nu trebuie să fie doardeclamativ imaginea acestui sistem ci sărăspundă nevoii de cunoaştere, cultură şipromovare a tehnicii, ştiinţei şi inovaţieiromâneşti în context european. El trebuiesă-şi redefineasca rolul social şi să devinăpromotorproeminentalcreativităţiişiinovării– elemente intrinsece ale conceptului decultură – în societatea bazată pe cunoaştere.Astfel,muzeul, prin cautareapermanentă denoi forme şi modalităţi de exprimare, princreearea de noi conţinuturi, devine unul dininstrumenteleesenţialederealizareasocietătiicunoaşterii, reprezentând unul din cele maidinamice componente ale societăţii actuale,cunoaştereamarilortehnologiicestaulabazaindustrieişieconomieiromâneşti.

Muzeeledeştiinţăşitehnicădinîntreagalume,caşiMuzeulNaţionalTehnicDimitrieLeonida de altfel, expun un numărmare deobiectevechi, adeseagrupatepedomenii caenergia,comunicaţiile,astronomiaetc.Acesteprezentăriacoperăperioademailungisaumaiscurtedetimp,expunânddemulteoriobiectea căror existenţă reală (cum se întâmplă cumajoritatea prototipurilor) şi legătură cuutilizatorullorrămânobscurepentrunoi.Dupăcum scrie Beaune, “cronologiile muzealeclasicesebazeazăpedouăprincipii:Obiectulestesmulsdinmediulsău(sauprezentatîntr-oreconstituire complet lipsită de autenticitateaacestuia).Recurenţa,oaltă faţetăaacesteiviziuniasupraistoriei:obiectul,aşacumestedefinitdecalitatea saexemplară,originală–adeseacuoconfuzieîntreaceştidoitermeni–serveştelarecreareapoveştiiformelorsaleprecedente”(Beaune1998,459). Vizitatorii trebuie adesea să facă unadevărat efort intelectual de reconstituirepentruaplasaobiectulîncontextulsăutehnicşi pentru a-l situa, după cum argumenteazăDeforge (1985), într-un mediu legat deutilizare, producţie, marketing şi într-operspectivă diacronică, pe fondul unei seriiîntregi deversiuni anterioare.Acest fondnupoatefisintetizatprinjuxtapunereaobiectelorcu aceeaşi funcţie, clasificate după vârstalor, ci trebuie ilustrat prin prezentarea atâta continuităţii, cât şi a întreruperilor cecaracterizeazăevoluţiaobiectelor tehnice. Înplus,obiectulnuestesingurulpunctdeintrareînistoriatehnicii;procesuldefabricaţiepoatefişieluncriteriudeprezentare. Un muzeu al tehnicii are cu siguranţăvocaţiaprezentării exhaustive,darvizitatoriitrebuiesăfiecapabilisărecunoascăelementelemajoreşiinvenţiileesenţialeînevoluţiaunuidomeniudeactivitate.Înacestproces,eitrebuiesă treacăde la statutulde spectatori laaceladeactori,prinocaziideaatingeşimanipula,deaexperimenta şidea testa ipotezeleprin

MEMORIAE INGENII

6

descoperire.Înacestmod,accesul laobiecteoferă posibilitatea dezvoltării cunoştinţelorîntr-omăsurăsemnificativă. Instituţiile de ştiinţă îşi propun, prinpopularizarea ştiinţelor, să educe publiculîn domeniul culturii ştiinţifice. Rezultatelescontatevariazădelaformulareadeîntrebăriprivind fenomenele a căror explicaţie arecaracter ştiinţific până la stârnirea uimiriivizitatorilor, măcar. În acest context,vizitatorii îşi depăşesc adesea condiţia despectatori,devenindactoriprinparticiparealaexperimenteinteractive. Domeniile abordate, precum şi nivelulexplicaţiilordate,potduceşielelaformulareadeîntrebăriprivindrelaţiadintreacestelocuride informare, documentare şi învăţare, maiales dacă ţinem seamade faptul cămuzeelemarisuntadeseaatâtinstituţiideştiinţă,câtşimuzeedeistorieaştiinţeişitehnicii. Ţinând seama de importanţa care artrebuisăseacordapatrimoniuluiimaterialcafactordeprezervareaidentităţilorindividualeşi comunitare, ca element de stimulare acreativităţii umane şi a diversităţii culturale,camijlocderalaţionareşidecomprehesiuneîntrefiinţeleumane,acestpatrimoniutrebuieconsiderat unul din termenii de referinţăai strategiilor de dezvoltare culturală,educaţionalăşicercetare. În contextul procesului de globalizare,componentele patrimoniului imaterial dinRomânia, pot contribui la promovareadiversităţii, la satisfacerea “foamei de noiconţinuturi”, la dezvoltarea dialogului întreculturi şi a relaţiilor întrecomunităţi şi întreindivizi prin urmărirea, implementarea şirealizareaurmatoarelorobictivestrategice:■Asigurarea viabilităţii patrimoniuluiculturalimaterial;

■Respectarea şi protejarea tuturor formelorşimodalităţilordeexprimare,inclusivprin

prevenireadispariţieisaudistrugeriiunoradinacestea;

■Revalorizarea şi reinserţia patrimoniuluiimaterialînviaţacomunităţilorumaneşiaindivizilor,înspecialatinerelorgeneraţii;

■Protejareaoriginii,aoriginalităţii,precumşiadrepturilorcomunităţilorîncareacesteforme de expresie culturale şi tehnice auluatnaştereşiaartizanilorsauindustriilorcare le (re)creează, le perpetuează şi letransmit.

Globalizarea este benefică pentru toateţările, condiţia este doar aceea de a ne facecunoscuţi. Şi acest lucru este posibil printransformarea Muzeului Naţional Tehnic“Dimitrie Leonida” în mediator cultural şiîn beneficiar şi creator de servicii pe piaţaculturală şi industrială.Muzeul este în modnecesar,loculîncaresedesfaşoarădezbatericulturalediverse. Totodată, el are o activitate culturalăcare nu este întotdeauna direct legată depatrimoniu deţinut şi pentru care încheierelaţiicontractualecuofertanţişibeneficiari,colaboraricumuzeedeprofildin ţară şidinstrainătate,cuexpoziţiiitinerante,mobilitateacolecţiilor, cu IMM-uri de profil, ONG-uri,cu colaborarea studenţilor şi elevilor dinînvăţământul tehnic şi, nu în ultimul rând,cu o mediatizare corespunzatoare. Toateaceste luate la un loc sau individual voraduce beneficii pe termen scurt, mijlociusaulung,vordezvoltaturismul,darmaialesvor dezvolta creativitatea generaţiei tinere,Româniadovedindu-seastfelparteintegrantăşiindestructibilăaEuropei. Obiectivele strategice ale muzeuluinu vor trebui să rămână doar deziderate cisperămcaîmpreunăcufactoriidecizionalidinMinisterulEconomieiComerţuluişiMediuluide Afaceri, Electrica şi Electriva Serv sadevinărealeşipuseînaplicare.


7

Primulsistemdecalculalomuluiprimitivl-areprezentatfolosireacelor10degetedelamâini. Chiar şi acum unii ţărani prin vreuncătun uitat de lume încă mai socotesc pedegete,dupăunalgoritmştiutnumaideei. De fapt folosirea celor 10 degete estecauzapentrucareomenireaaadoptatşifolositsistemulzecimalpânăînzilelenoastreşinumaiodatăcuapariţiacalculatoruluielectromecanics-a impus cu necesitate sistemul binar, darnumaicasistemdenumeraţieînfuncţionareacalculatorului,pentruca lanivelulcreieruluiuman tot sistemul zecimal este uzual. Şipentru că degetul a fost prima reprezentareaomuluiprimitiv,aceeaceînsemnaintuitivnumărul, cifra, în prezent, poate mai multcaniciodată se foloseşte termenulde„digit”pentruadesemnaaceeaşinoţiuneabstractă. Ideea unei maşini de calcul zecimaleestefoarteveche.Acesttipdemaşinăaveaunprincipiu foarte simplu: pe o ramădin lemneraufixatemaimultesforiiarpefiecaredineleerauînşiratecâte10pietricele(calculi),câteosfoarăpentrufiecareordindemărime(unităţi,zeci, sute, etc.), operaţiunea de manipularea acestor calculi numindu-se calculare. Unastfel de tip de „calculator” se foloseşte şiîn prezent şi se numeşte abac dar nu se ştiecu precizie unde şi când a apărut. Cert estecă îl întâlnim înChina antică şimai apoi înEuropaprinsecolelealX-lea,alXI-lea.Darabaculnuputeasăefectuezedecâtoperaţiunide adunare şi scădere. Ceva mai târziu J.

Napier (1550 – 1617) a imaginat un sistemdecalculcuoseriede„pietre”cumaimultefaţete, asemănătoare cu zarurile, sistem carepermiteaefectuareaoperaţiunilordeînmulţire–împărţire,cunoscutînistoriacalculatoruluisubdenumirea„zarurileluiNapier”. În lumea elenistică învăţaţi precumAnaximandros (610 î.e.n. – 546 î.e.n.),Arhimede(287î.e.n.–212î.e.n.),Ctesibius (sec. III î.e.n.), Heron din Alexandria (10e.n.–70e.n.),etc.,auperfecţionatnenumăratemecanismeprintrecareşimaşinidecalcul. În 1901, lângă insula Antikithera,pescuitoriidebureţiaugăsitpefundulmării,înepavaunuivasanticunmecanismcuroţidinţate, acum mecanismul aflându – se laMuzeulNaţionaldeArheologiedinAtena. Complexitatea şi utilitatea acestuiartefactaufoststudiateşidesluşitemultmaitârziu. Specialiştii au ajuns la concluzia cămecanismulafostconstruitînGreciacu150de ani î.e.n., şi aremaimulte cadrane iar îninterior un ansamblu complex de angrenaje,fiindunuldintrecelemaivechişisofisticatecalculatoare ştiinţifice. Mecanismul indicapoziţia Soarelui, a Lunii şi a planetelorcunoscute la acea dată, scopul său fiindlocalizarea corpurilor cereşti ţinând cont deloculobservatoruluipesuprafaţaPământului. PotrivitdescoperirilorrecenteconceptulmecanismuluiprovinedincoloniileCorintuluilucrucareneducecugândullaArhimede.

ISTORIA CALCULATORULUIRepere cronologice

ing.pr.specialistNicuDUMITRACHEMuzeulNaţionalTehnic„Prof.Ing.DimitrieLeonida”,Bucureşti

MEMORIAE INGENII

8

O altă ipoteză atribuie origineamecanismuluiacademieifondatedefilosofulstoicgrecPosidonius (135 î.e.n.–51 î.e.n.)depeinsulaRhodos,fiindposibilăimplicareaastronomuluiHipparchus (190 î.e.n. – 120î.e.n.)laproiectarealui,deoarecemecanismulfuncţionează pe baza teoriei lunare a luiHipparchus. Mult mai târziu, în anul 1642matematicianul,fizicianulşiscriitorulfrancezBlaise Pascal (1623 – 1662) a inventat omaşină de calcul mecanică – „aritmometrulluiPascal”sau„pascalina”,ocutiecuclapeşiferestre.Peclapeerauînscrisenumerelecareintroduceau valorile în maşina de calcul iarmaşinafuncţionacupinioane(câteunpinioncucâte10dinţi,pentrufiecareordindemărime(unităţi,zeci,sute,etc.).Larândulsăufiecarepinionaveaşiunştiftlateralcarelaorotaţiecompletăacţionaunumărdeperoatadeordinsuperior,aceastaavansândcuundinte. Matematicianul Gottfried Wilhelm

von Leibnitz (1646 – 1716) construieşteşi el o maşină de calcul mecanică capabilăsă efectueze şi operaţiuni de înmulţire şiîmpărţire. Cam din aceeaşi perioadă datează şi oaltă abordare a posibilităţii de efectuare decalculerapidecunumeremarişianumerigladecalcul. Realizarea riglei de calcul a fostposibilă după inventarea logaritmilor decătre John Napier (1550 – 1617) şi maiapoisimplificăriloraduseacestoradeHenry Briggs (1556–1630).Denumireade„riglăde calcul” a fost propusă de Edmund Gunter (1581 – 1626), în 1624. Formaactualăarigleidecalculafostconsacratăîn1630deWilliam Outghtred(1574–1660),sub forma a două rigle care alunecau unafaţă de cealaltă, eliminându – se utilizareacompasului pentru efectuarea de înmulţirişi împărţiri,aşacumse folosea iniţialacestmijlocdecalcul.

Aritmometru tip Pascaldin colecția Muzeului Național Tehnic Prof. Ing. Dimitrie Leonida


9

Multmaitârziu,în1851Victor Mayer Amedee Mannheim (1831–1906)aintroduscursorulmobil. Războiuldeţesutafostinventatîn1740de Jacques de Vaucanson (1709 – 1782),creditat şi inventatorul primelor automate(„Cântăreţullaflaut”,„Raţamecanică”).Spresfârşitulsecolului,piaţaproduselortextileeraputernicdeterminatădeproduselededantelărieşibroderie,acesteprodusefiindfoartescumpedeoarece erau fabricate exclusiv manual,încâts-aimpusapariţiaunuisistemdeţeseremecanicăşiaacestuigendeproduse.În1801Joseph Marie Jacquard (1752 – 1834) ainventatunsistemdememorareacomenzilorpentru un război de ţesut, sistem cu carteleperforate, lucru ce a permis ca un astfel derăzboide ţesutsă lucreze ţesăturicumodelecomplicatechiarcufiredinmaimulteculori.Acestsistemdememorarecucarteleperforateafostpreluatmaitârziudemaşiniledecalculelectromecaniceşichiarelectronice. William Seward Burroughs (1857– 1893) a construit în 1885, înAmerica, omaşinădecalculmecanicăsuperioară. 1879 este anul în care Thomas Alva Edison (1847 – 1931) a inventat beculelectric cu incandescenţă. Fiind un foartebun experimentator, în jurul anului 1893,Edisonaobservatcăîntr-unbeccufilament,introducândoplacămetalică şidacăaceastadevinepozitivădinpunctdevedereelectric,întrefilamentşiplacăsestabileşteuncurentelectricchiarprinspaţiulvidatdin interiorulbecului (lămpii). Filamentul ajungând laincandescenţă eliberează electroni şi vareprezenta catodul iarplacapozitivă anodul.Acest tip de „lămpi Edison” au reprezentatprecursoarele tuburilorelectronicecunoscutemaitârziusubdenumireadediode. John Ambrose Fleming(1849–1945)a inventat în 1904 pe baza lămpii cu doielectrozialuiEdison,„valvaluiFleming”sau

„valvatermoionică”,defapttubulelectroniccunscut sub denumirea de diodă.Acest tubelectronic a reprezentat un mare pas înintepentruradiotehnicădeoarecefiindundetectorde semnale electromagnetice a înlocuitcoheroruldinprimelemontajeradio. Lee de Forest (1873–1961)amontatîntrecatodulşianoduluneidiode,unaltreileaelectrod – grila şi în felul acesta a înventatîn1906unalttipdetubelectronicşianumetriodasau„audionul”aşacumsenumeainiţialacest tip nou de lampă electronică. Triodaeste de fapt un amplificator al semnalelorelectricedetectatedediodăşiacontribuitşieaalături de diodă la dezvoltarea radiotehnicii.Dioda şi trioda pregătesc terenul încă de laînceputulsecoluluialXX–leapentruapariţiacalculatoruluielectronic. În 1920 se fundamentează teoriacalculatoarelor electromagnetice cu suportde memorie benzi de hârtie perforată saucarteleperforateşiaparcircuitelelogice„ŞI”,„SAU”,„NU”. Medicul psiholog român Ştefan Odobleja(1902-1978)publicălaParisîn1938 lucrarea „Psychologie Consonantiste”ocaziecucareformuleazălegilenecesareşisuficientepentru funcţionareasistemelorfieeleviisaunu, legicarevoraveaun impactputernicasupraştiinţelorinformaticedemaitârziu,dardinpăcatesavantul româna fostdatuitării. Cunoaşterea acestor legi este esenţialăatunci când intenţionezi să construieşti unsistem care să –şi ajusteze în permanenţăfuncţionareaodatăcuschimbareacontinuăadatelor,deexemplucumestecazulînspeţăalunuicalculatordeproces. Între 1939– 1944, profesorulHoward Hathaway Aiken (1900 – 1973) de laUniversitateaHarvardîmpreunăcuspecialiştiidelaI.B.M.aurealizatcalculatorul„Mark1”

MEMORIAE INGENII

10

cu relee electromagnetice şi concomitentmatematicianulJohn von Neumann(1903–1957)punelapunctcodificareaoperaţiilordecalculatorîncodulbinar. În1948aparelaNewYork„CyberneticsofControlandCommunicationsintheAnimaland Machine”scrisă de matematicianulNorbert Wiener (1894 – 1964), lucrare încareWiener reformulează legile descoperiteîncădin1938deromânulŞtefan Odobleja. Între 1942 -1946 a fost realizat launiversitatea Pennsylvania, calculatorulelectronic cu tuburi electronice „ENIAC”,primulcalculatorelectronicdinlume,careavea18000de tuburielectronice,fiindconsideratcalculatorulelectronicdegeneraţiaîntîi. ÎnRomânia,primulcalculatorelectroniccu tuburri a fost construit în anul 1957 laInstitutul de Fizică Atomică din Bucureşti,avândovitezădecalculde50deoperaţiipesecundăşisenumea„CIFA1”.Ulteriors-auconstruitcalculatoareelectronicelaInstitutulPolitehnic din Timişoara şi la Institutul deTehnicădeCalculdinCluj. Calculatoarele cu tuburi ocupau multspaţiu, erau foarte scumpe, consumau foartemultă energie electrică pentru că lămpile seîncălzeauşifiindstructurifoartemarişigreleerau montae pe stelaje metalice, aşa încâtnu oricine îşi permitea să construiască, săcumperesausăutilizezeoastfeldefacilitate. Tranzistorul a fost inventat intâmplătordecătrepărintelecondensatoruluielectroliticJulius Edgar Lilienfeld (1882 – 1963).În 1925 Lilienfeld înregisrează o cerere laOficiul de Brevete al U.S.A. - „Metodă şiaparatpentrucontrolulcurentuluielectric”şiprimeştebrevetulnr.1745175.

În1932înregistreazăbrevetulnr.1877140„Amplificator pentru curenţi electrici” iar în1933,„Dispozitivpentrucontrolulcurentuluielectric” , brevet nr. 1900018.Lamomentul

respectiv Lilienfeld nu a mediatizat şi nu aexplicatsuficientdedetaliatcumfuncţioneazădispozitivulsăuîncâtacestaafostignoratdemediileştiinţifice.

În 1947 William Shockley (1910 –1989), John Bardeen (1908 – 1991) şiWalter Houser Bratain (1902 – 1987)reinventeazătranzistoruliarîn1950William Shockley de la Bell Laboratories obţinebrevetul nr. 2502488 pentru „Amplificatorcu semiconductori”. Cei trei obţin în 1956Premiul Nobel pentru cercetările lor dindomeniulsemiconductorilor.

Componentelesemiconductoarediscreteau luat locul lămpilordarşiaşacalculatoareerau încă voluminoase şi destul de scumpe,încâtuniversităţile,companiilecuposibilităţifinanciare modeste nu şi le puteau permite,lucrucarea făcut ca în jurul anului1960săaparaaşazisulminicalculator,multmaiieftindecâtun„main–frame”.

Marele pas în domeniul tehnicii decalcul a fost făcut în anii 1970 când aparemicroprocesorul, realizare excepţionalăconstând dintr-un număr foarte mare decomponente semiconductoare integrate pe opastilădesiliciu, realizându-seundispozitivrevoluţionar. Primul microprocesor a fostimaginat de inginerul Marcian E. Hoff (născut 1937)de la firma INTEL, în anul1969,fiindproiectatpe4biţişicunoscutcuindicativul„4004”.Acestprodusafostlansatpepiaţădupă5ani.

Iniţialmicroprocesorul,saucalculatoruldeprocessaupescurtmicrocip-ulafostutilizatdrept controler la aparatele electrocasnice(maşinidespălatcuprogram,frigidere,etc.).

Primele succese de piaţă au fostmicroprocesorul „INTEL 8000” şi sistemuldeoperareCP/M–80,creatdeGary Kildall (1942–1994),fondatorulcompaniei„Digital


11

Research” , devenită ulterior o divizie a„NovellInc.”

„Apple Computer” a apărut în 1976şi a fost compania care a pus bazelecalculatorului personal.Apple avea la bazăunprocesor„Motorola6502”cu128Kilobiţide RAM şi utiliza un casetofon pentru astoca date şi programe. CalculatorulApplelaepocarespectivănueranumit„calculatorpersonal”,deabiadupă1981cândaapărutcalculatorul „IBM PC”, care funcţiona cuun microprocesor „Intel 8088” pe 16 biţi ,termenuls-aconsacrat.

IBM a delegat o mică companienecunoscută la acea dată, pentru a pune lapunct un sistem de operare, este vorba decompania Microsoft, fondată de un student

anonim,Bill Gates (născut1955).

Calculatorul personal a devenit unealtaviitorului iar Bill Gates unul dintre cei maibogaţioameni.

Germenul înapariţia internetuluia fostconstituirea agenţiei americane ARPA-net ,lamijloculanilor60,oreţeleîntremaimultecalculatoaredincadrulunordepartamentealePentagonului,dupăcareaapărutoreţeacivilăde calculatoare între mai multe universităţidinS.U.A.,UniversitateaUtah,UniversitateaSanta Barbara, Universitatea Los Angelesşi institutul Stanford. Astăzi internetuleste indispensabil, devenind parte a vieţiinoastre cotidiene, componentă a globalizăriiinformaţiei.

MEMORIAE INGENII

12

Dupăprimulrăzboimondial,Româniaunităadevenito ţară demărimemedie în Europa şi ceamai întinsă ţarădin Sud-Estul continentului. „Suprafaţa ţării a sporit dela 137 903 km² la 295 049 km², populaţia a crescut de la7,8milioane locuitori la 16milioane locuitori”1, a crescutsimţitorcapacitatea industrialăa ţării şimărimeacăilordetransport.

Aceste premise favorabile aveau însă în bună partecaracter teoretic. Economia României era în mare parteruinată, dezorganizată şi plină de contradicţii. VizionarulDimitrieLeonidaaobservatcănuexistauncadru legislativ adecvat care să reglementeze drepturile şi obliga-ţiile înlegătură cu folosirea apelor, folosireabogăţiilor subterane,regimului energiei etc. Astfel s-a născut necesitateaelaborăriiatreilegiesenţialefărădecarenuarfifostposibilsăsedezvolteunsectorenergeticviabil:legea apelor, legea mineritului şi legea energiei. Leonidaaînceputoadevăratăcampaniepentrurealizareaideilorsale.

Expoziţiile, radioul, presa, servesc pentru a putea săsensibilzezeputereadeatunci.„Trebuiasătrezescintereseleconducătorilor ţării şi să-i conving de însemnătateaproblemelor pe care le urmăream şi, în acelaşi timp, săpopularizezideiledeelectrificareaţăriişidefolosireaapelor,pentru ca întreaga masă a poporului să ceară executareaacestorlucrări.”2

DIMITRIE LEONIDA PROMOTOR AL LEGILOR DIN DOMENIUL ENERGETIC

muzeografpr.AurelTUDORACHEMuzeulNaţionalTehnic„Prof.Ing.DimitrieLeonida”,Bucureşti

1 Ion Alexandrescu, Istoria contemporană a României, Note de curs, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 2007.2 D. Moroianu, I.M.Ştefan, Pasiunea Ştiinţei,Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, pp. 399-400.


13

Legea apelor

Înnumărul9-10alrevisteiEnergia,dinanul 1921,Leonida publică articolul „Legea apelor” în care se face o prezentare istoricăareglementăriifolosiriiapelorînţaranoastrăcomparativ cu reglementările din alte ţări(FranţaşiItalia).Foto“Energia”nr.9-10. „La noi, în trecut, apele au fost lăsateîn voia întâmplării la placul şi socotealaproprietarilor.Numaiobiceiulpământuluimaiaminteadedreptulroman.”3 Codicele lui Ipsilante din 1780pomeneşte în treacăt dreptul românului de apescui,dea-şifacemori,alegând„maeştriişicupriceperecaresăştiesăcumpeneascăbineapele,pentrucasănuseîntâmplesăsestricemoşiilevecineşti cu înălţareaapei, sausă sezăticnescămorileceledemaisus.”4 Prin codicele lui Caragea (1817),„răzaşii”nuauvoiesăfacăînmatcagârlelorlucrări care le-ar „potopi”, sau care le-armicşoravolumul. În codicele Calimach din Moldova(1817), sub influenţa „legiuirilor” austricegăsim prescripţiuni mai complete asupraapelor:„Râurilemarişimicişialelormaluri,limanuri şi ţărmuri, sunt lucrări publice sauavere publică lăsată particularilor numai înfolosinţă.”5 Prin acelaşi codice se opreşteabatereacursului, sauoprirea „plutirii” fărăştireastăpânirii. Regulamentul Organic recunoaşteimportanţa apelor şi, în special, importanţanavigaţieipeDunăre şipe râurile interioare.Nouădinrâurilemarialeţăriisuntdeclaratecanavigabile (Jiul,Oltul,Dâmboviţa, Ialomiţa,Siretul,Moldova,Bistriţa,Prutul) şi ordonădesfiinţareamorilor, zăgazurilor şi podurilorstătătoaredepeacesterâuri.

Ca o completare a RegulamentuluiOrganic, în Muntenia apare o „legiuire”pentru plutirea gârlelor în 1834, unde segăsescprescripţiicaredovedescpreocupareacârmuitorilor de atunci de a „păşi cât maicurândlaîntrebuinţareaapelornoastre.”6 În1864s-adecretatcodulcivilinspiratdin codul civil francez. Acest cod civildecreta că „fluviile şi râurile navigabile sauplutitoare”7 sunt considerate „dependinţe aledomeniuluipublic.” Constituţiadin1866şiLegea apelor din1868aducnoireglementăriînceeacepriveşteregimulapelor.Constituţiadin1866prevedeacă „libera şi neîmpiedicata întrebuinţare arâurilor navigabile şi flotabile .... este dedomeniulpublic” (art.19),Legeaapelordin1868 împarte apele în ape navigabile sauplutitoare şi ape neplutitoare, la care s-auadăugatcanalurileprinproiectuldin1876. În anul 1883, când Prim-ministru eraI.C.Brătianu,avocatulBorşafostînsărcinatcu„facerea”unuistudiudetaliatşiauneinoiLegi a apelor.ProiectulBorşafostmodificatde trei comisiuni şi votat numai în senatîn 1898. Prin Legea din 1898 se prevedeacă „următoarele ape cu patul lor aparţindomeniuluipublic:■ Mareateritorialăpânălabătaiatunului;■ Râuriledeclaratenavigabileîn1834,precumşi cele ce ce se vor declara de domeniulpublicprintr-olegespecială,fiindnavigabileînmodfirescsauprinlucrărilefăcute;

■ Canaluriledenavigaţiune;■ Canalurile;■ Porturile, debarcaderele şi cheiurilepentru navigaţiune.”....”Apele care nusunt navigabile sau plutitoare aparţineauproprietăţiiprivate.”8

3 Revista „Energia nr. 9-10”, 1921, p. 545.4 Revista „Energia nr. 9-10”, 1921, p. 545.5 Vasile Nițu, Dimitrie Leonida-omul, opera, ştiinţa şi societatea, Editura Universităţii din Oradea, 2003, p. 406 Revista” Energia nr. 9-10”, 1921, p. 5457 Ibidem. p. 5478 Ibidem. p. 548

MEMORIAE INGENII

14

După Marea Unire situaţia apelor dinRomâniaerafoartecomplicată.Înprovinciileromâneştiexistauprevederidiferite,astfelcăera necesară o lege cu prevederi unice caresă reglementeze situaţia în toate provinciileromâneşti.PrimamăsurăluatăafostDecretuldin 26 iulie 1919, care hotăreşte ca până laîntocmireauneilegislaţiicompletearegimuluiapelordinRomânia,„nusevaacordaniciunfeldeconcesiunecuprivirelautilizareaapelorîn scopuri industriale, agricole sau pentrupunereaînvaloareaenergiei.”9 Urmează apariţia proiectului de lege alavocatuluiOnciu,celalcătuitdeing.Mironescuşi un proiect al inginerilor Bucovineni,prezentat de ing. Coca. Cele trei proiectesuntdiscutateşicomparateculegeafrancezăîndomeniu,dupăcaresenumeşteocomisiepentru alcătuirea unui proiect definitiv deLege a Regimului Apelordincarefăceauparteparlamentarii Mironescu,A. Teodorescu,A.Otetelişeanu,R.IoaniţescuşiI.Angelescuşiinginerii:ElieRadu,Gh.Popescu,I.Ionescu,I.Vardala,A.Davidescu,R.Opran,O.Coca,P.NocolauşiD.Leonida.Proiectul întocmitde această comisie este discutat, prezentatapoiCorpurilorLegiutoare,carel-auvotatşifiind sancţionat, a fostpublicat înMonitorulOficialdin4august1921.Dupăaceastălege„toate apele de pe teritoriul României suntbunuripublicepusesubautoritateaşicontrolulstatului”10,iar„Întrebuinţareaapelorşioricelucrăriprivitoarelaapesepotfacenumaipetemeiuluneiautorizări....” Leonida reuşisesă„conducă” lao legeîn concordanţă cu necesităţile economieinaţionale,darnuerasufient.

Legea minelor

Unaltdomeniu,încares-aumanifestatmultecontradicţii şi luptede interesedarpecare Leonida îl considera esenţial pentrudezvoltarea economiei naţionale, era celminier.Accesul liber al statului la bogăţiile

subteraneeraocondiţiepentrustabilireauneipoliticidevalorificarearesurselorsubsoluluinu numai în interesul câtorva. D. LeonidavedeaînLegea minelorocondiţiearealizăriicentralelor termoelectrice care să valorificecărbunele,petrolulşigazelenaturale. Poziţia de specialist recunoscut nu erasuficientă pentru a conduce spre o lege înconcordanţă cu convingerile sale. De aceeaLeonida şi-a pus în joc talentul său prinscris, conferinţe, emisiuni la radio pentruinformarea opiniei publice şi câştigarea deadepţi.Legea minelor, votată dupădezbaterifurtunoase în parlament şi publicată înMonitorul Oficial din 24 august 1924, sereferealaresurselesubsolului,lacondiţiiledecercetare,explorare,exploatareşimodalităţiledeutilizare a bogăţiilor statului.Ea respectăceamaimareparteadoleanţelorinsistentuluiinginerLeonida. Înart.1alacesteiLegisearată.„Art. 1 - Sunt şi rămân ale Statului în toatădezvoltarea lor,de lasuprafaţăpână laoriceadâncime, zăcămintele, substanţele mineraledin care se pot extrage metale, metaloidesau combinaţii ale acestora, precum şizăcămintele cărbunilor minerali, bituminele,apelemineraleîngenereşigazelenaturaledeoricefel,precumşibogăţiiledeoricenaturăalesubsolului. Rămân la dispoziţia proprietaruluisuprafeţei:maselede rocăcomune,carierelede material de construcţie şi depozitele deturbă, fără prejudiciul drepturilor dobânditedeStatînbazadrepturiloranterioare.”11

Legea energiei

Oaltă legeconsideratădeLeonidaafifoartenecesarăpentrudezvoltareaeconomieinaţionale este Legea energiei. În revista„Energia”nr.4-5din1921,DimitrieLeonidaface o amplă pledoarie pentru crearea unui


15

9 Ibidem. p. 54910 Ibidem. p. 55811 Monitorul Oficial din 24 august 1924, Legea minelor, art 1.12 Revista „Energia” nr. 4-5, 1921, p. 347.

cadru legal care să reglementeze problemaenergieiîninteresulnaţiuniiromâne. Citândul pe autorul american HerbertOuick, Leonida spune: „O naţiune se poateconsideravictorioasăcând: arepământul celmaiproductiv,ceamaimareenergienaţională,celmaibunsistemdeinstrucţiuneindustrială,cele mai sigure şi mai adânci porturi, celemaibunemijloacedecomunicaţieşiceamaiînţeleaptă politică în conservarea izvoarelordeenergie.”12

În acelaşi număr al revistei „Energia”,D. Leonida prezintă care sunt izvoarele deenergiedinţaranoastrăşilecomparăcuceleale ţărilor avansate. El analizează cauzeledecalajului enorm dintre România şi ţăriledezvoltate,necesaruldeenergiealRomânieipe sectoare de activitate, modalităţile demicşorare a acestui decalaj şi direcţiile dedezvoltareaproducţieideenergieînRomânia. Leonida spune că este necesar săse realizeze valorificarea potenţialuluihidrografic al ţării, care este foarte generosşi aduce beneficii şi în alte domenii deactivitate, înprimul rândagriculturii,dar şipentru protejarea comunităţilor împotrivainundaţilor. Valorificarea cursurilor de apăpentruproducereaenergieielectriceînseamnăşiconservarearesurselordecombustibilifosilicaresevorepuizalaunmomentdat. Legea energiei a apărut în MonitorulOficial al României din 11 iunie 1924 şistabileşte care sunt, cum se construiesc şicui aparţin instalaţiile pentru producerea,transmiterea sau distribuirea energiei. De

asemenea această lege pune problemaplanificăriiproducerii,distribuirii,rentabilităţişi accesibilităţii energiei aşa cum pledaseDimitrieLeonidaîn1921. „Art. 2 - Ministerul Industriei şiComerţului va alcătui un program pentruproducerea şi distribuirea energiei, care vaarăta:■ Nevoile de energie ale diferitelor regiunialeţăriişiînspecialaleserviciilorpublice;

■ Centralele principale de energie ale ţării,având în vedere coordonarea lor pentruo utilizare cât mai intensivă a energieihidraulice şi construirea uzinelor termicemari şi de susţinere şi rezervă, care săutilizeze combustibilii pe loc, evitândtransporturiinutile.

■ Legarea principalelor centre de energieprinreţele,atâtîntreele,câtşicucentrelede utilizare, pentru transmiterea energieiproduse.... Rezervele de energie destinatestatului, judeţelor şi comunelor până laun sfert din energia care se produce prinutilizarea raţională a izvorului de energieconsiderat se vor face concesionar fărăplată....”

Leonida câştigase încă o bătălie înrăzboiulsăuneobositpentrudezvoltareauneieconomiipecareovedeaapropiată„cândva”de economiile ţărilor dezvoltate. Din păcatevremurilevorpunepiedicidenetrecut.

Bibliografie

▪ D. Moroianu, I.M.Ştefan,Pasiunea Ştiinţei,Edituradidacticăşipedagogică, Bucureşti▪ Ion Alexandrescu, Istoria contemporană a României, Note de curs, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir,

Bucureşti,2007.▪ Vasile Nitu,Dimitrie Leonida-omul, opera, ştiinţa şi societatea,EdituraUniversităţiidinOradea,2003.▪ Monitorul Oficialdin24august1924.▪ Revista Energianr.4-5,9-10/1921.

MEMORIAE INGENII

16

1. Cine a inventat radioul Ca şi în alte domenii, aviaţie,automobilism, fizică atomică, până lainventarea propriu-zisă a radioului a fostnecesarunlungşirdeinvenţiişidescoperiri. Începutul îl constituie formidabiladescoperire a englezului JamesMaxwell pebazădecalculaundelorelectromagneticeînanul1865.Elerapreocupatsăgăseascălegiledepropagarealuminii,respectivaceleacareimpresioneazăretinaochiului.Şiacestsavantadescoperitprincalculcăînnaturămaiexistăşialteundepecareomulnulepoatesimţisauvedea.Undelealecărorecuaţiisuntdeacumclasicepotfiutilizatepentruasemnalizasaupentruatransmiteinformaţiiladistanţeoricâtdemari. A trebuit să treacă însă multă vremepânăceundeleaufostprobateexperimental,fapt uşor de explicat dacă ţinem seama căomul nu are simţuri cu ajutorul cărora să lepoatădovediexistenţa.Iatădecedescoperirealor de cătreHertz în 1887 a stârnit vâlvă înlumeaştiinţifică.Dintr-odatăs-auîntrevăzutnumeroaseleaplicaţiipracticealeacestora.De

altfelfizicianulgermanHeinrichHertz(1857-1894) a publicat rezultatele experienţelorsale în lucrarea „Despre oscilaţiile electrice foarte rapide” în care a demonstrat pentruprimaoarăcăelectricitateasepoatetransmiteşi fără conductor prin intermediul câmpuluielectromagnetic.UndeledescoperitedeHertz(numiteulteriorşiundehertziene)reprezentaudefaptundeleradioavândproprietateadeasereflecta şi refracta asemenea luminii precumşi viteza acesteia, adică 300.000 km / s. Înexperienţa sa, Hertz a folosit un oscilatorcare emitea undele electromagnetice şi unrezonatorcareledetecta. DescoperirealuiHertzaconstituitpracticbaza radiocomunicaţiilor, dar nici el nu le-adatoutilitate.A trebuitcafizicianul francezEdouardBranly(1844-1940)sădescopereîn1890coherorulnumedatdeSirOliverLodgeîn1894detectoruluideundeelectromagnetice.Coherorulesteconstruitsubformaunuitubdesticlăîncaresuntintrodusedouăconductoarecarenuseatingîntreele.Îninteriorultubuluieste introdusă pilitura metalică foarte fină.În stare obişnuită coherorul conduce slab

1 NOIEMBRIE

dr.ing.NicolaeDIACONESCUMuzeulNaţionalTehnic„Prof.Ing.DimitrieLeonida”,Bucureşti

1 noiembrie este o zi obişnuită pentru români, nimic nu ne anunţă că s-a întâmplat ceva special. Nici în calendarul ortodox nu apare o sărbătoare, ci doar ... menţiunea

„Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian”. Şi totuşi, pe 1 noiembrie 1928 în Bucureşti a început să emită permanent, Radio România! Poate că aceasta nu înseamnă mare lucru azi, dar, în lungul proces al comnunicării dintre oameni, pornind de la utilizarea clopotului ca limbaj universal, inventarea telegrafului

şi în mod special a telegrafului Morse în 1837, a telefonului în 1876 şi a radioului în 1896, ultimul a constituit un moment revoluţionar în comunicare, urmat apoi de televiziune şi internet


17

curentulelectricdarsubacţiuneacurenţilordeî. f. rezistenţacoherorului scade foartemult.Pentru a readuce coherorul la starea iniţială,după ce a fost supus oscilaţiilor electrice(câmpulelectromagnetic)sefoloseştesimplascuturaresaulovirefoarteuşoară. Tot un detector electromagnetic esteprezentat de fizicianul rus A.S. Popov la 7mai1895,SocietăţiideFizicădinPetersburgsubnumelede„detectoruldefurtuni”.Acestaesteprimulreceptordeundeelectromagneticeprodusededescărcărileelectriceatmosferice.Detectorul de furtuni era compus dintr-uncoheror (tub cu pilitură) de construcţieproprie conectat printr-un fir conductor launparatrăsnet (primaantenăde recepţie)unreleu,opilăelectricăşiosonerie. Marconi combină toate elementelecunoscutepână la aceadată şibrevetează în1896 înAnglia (brevet nr. 12.039) sistemulsău de telegrafie fără fir cu care a reuşit sătransmităsemnalelelacâtevasutedemetri.ÎnacestscopafolositeclatorulluiHertz,adicăaparatul de produs unde electromagneticesubformădescântei,coherorulluiBranlyşidouăantene,unadeemisieşialtaderecepţie.Experinţele le-a realizat la Potenchio lângăBologna (azi în această localitate aflându-seMuzeul Marconi) repetând experienţele luiBranlycuobobinăRukmkorff,uneclatorşiuncoheror,darlegânddeeclatorunfirmetalicverticaldenumitantenăşisusţinutdeunzmeusauoprăjină.FolosindacestmontajMarconiaobţinutsemnalizărifărăfirlacâţivakm. Descoperirea luiMaxwell se datoreazăuneiremarcabilesintezerealizatedeelpornindde la ecuaţia matematică a coardei vibranterezolvateded’Alembert încădin1750, apoiEuler,Bernoulli, ecuaţii ce au fost introduseîn electricitate prima dată în 1855-1856 deW. Thomson (Lord Kelvin) urmate imediatdeecuaţiileluiKirchhoff.AşadarMaxwellarealizatosintezăşiosimplificareafiziciiiar

Marconitotprintr-osintezăarealizatunaparatde o mare complexitate care a revoluţionatcomunicaţiile.

2. Primii 25 ani de radiotransmisiuni

Am putea numi această epocă„perioada de romantism a transmisiunilor”.Prin ce se caracterizează? Căutări febrileale inventatorilor, numeroase descopeririîn domeniu, procese privind paternitateainvenţiilor, evenimente tragice rămase înconştiinţapublicăchiarşipânăazi(vasulTitanicsescufunda lent în timpceradiotelegrafistultransmitea în continuu semnalele S.O.S.),audiţiipublice,entuziasmulsauperplexitateaoamenilor în faţa acestei „minunăţii” carerivaliza cu una din tainele dumnezeieşti. Şitotul s-a datorat lui Marconi, care studentfiind şi aflându-se în vacanţă la Potenchio,lângăBologna,areluatexperinţele luiHertzşi ale lui Branly. El a intuit posibilităţileexcepţionale privind utilizarea undelorelectromagneticeîntransmisiuniletelegraficefără fir brevetând aparatul de radio în 1896.Toate invenţiilecareauurmatdupăMarconiauduslaîmbunătăţireaperformanţelortehniceşicalitativealeradiotransmisiunilor. Prezentămcâtevadinacesteinvenţii,înmodcronologic: În 1897 Sir Oliver Lodge propunerealizarea „sintoniei” adică folosirea unorcircuiteacordatelaemisieşirecepţie. Un an mai târziu americanul GeorgeSidney Brown patentează un difuzorrudimentarderivatdintr-ocapsulătelefonică. Unevenimentl-areprezentatînlocuireacoherorului cu un cristal de galenă în 1900.Momente la fel de importante în evoluţiaradiotransmisiunilor l-au constituit şiinventarea diodei cu vid numită şi valva luiFlemingîn1904şiinventareatriodeiîn1906-1907 de cătreLee deForest. În 1912 a fost

MEMORIAE INGENII

18

brevetat amplificatorul de către Lowensteinîn SUA. Bineînţeles, au mai fost brevetateşialteinvenţiilegatedeundelemodulate,decondiţiile de amorsare ale oscilaţiilor. Deşiradiotransmisiunilecâştigauterendelaanlaan,evoluţialorfiindspectaculoasămaialesîndomeniulmilitar,nuseputeaspunecăacesteaerauconsacratepeplanmondial.Auintervenitînsădouăevenimentemajore: Unuldinevenimentes-apetrecutîn1909când nava engleză „Republic” s-a scufundatdupăceintraseîncoliziunecunava„Florida”.Încelecâtevaminutepânălascufundares-adatalarmaradioşiechipeledeintervenţieaureuşitsăsalvezetoţipasagerii. Ecoul acestei întâmplări, cu finalfericit, a determinat numeroase guverne săemită decrete în baza cărora navele cu unanumittonajerauobligatesăposedeinstalaţiiradiotelegrafice. Al doilea eveniment l-aconstituitizbucnireaprimuluirăzboimondial,perioadă în care s-au folosit staţii de emisiedin ce în ce mai puternice în dorinţa de aacoperipeceleduşmane.Astfel,primulrăzboimondial a consacrat radiotransmisiunilealăturidenoilemijloacedeluptă,submarinul,tancul,avionulşiarmelechimice.Dupărăzbois-aexperimentattransmitereadeştiri,cânteceşi comentarii politice pentru marele public.Un eveniment l-a constituit transmitereade la gara din Chelmsford a concertuluicelebrei cântăreţe Nelli Melba în 15 iunie1920.Lanumaiunan„MarconiHouse”dinLondra inaugura una din primele staţii deradiodifuziunedinlumeiarlacâţivaaniacestnoumijlocdecomunicaţiiacuceritlumea.

3. Începutul radiotransmisiunilor în România Experienţele lui Marconi din anii1901-1902 au fost determinante în evoluţiaulterioară a radiotransmisiunilor. Astfel, în12decembrie1901 întrePoldhuşiSt. Joness-a realizat prima transmisie radiotelegrafică

pesteoceanulAtlantic. După acestă dată, au apărut staţiiradiotelegraficedinceîncemaiputerniceînFranţa,Anglia,Germania,ItaliacareasigurautransmitereainformaţiilorladistanţemariatâtîninteriorulEuropeicâtşiîntrecontinente. În România s-a instalat un postradiotelegraficdecoastălaConstanţa,înanul1905, cu o rază de acţiune de cca 600 Kmcareasigura legăturacunavele româneşticenavigaupeDunăreşiMareaNeagră. Un post emiţător radiotelegrafic cuscântei a fost instalat de fizicianul EmilGiurgea înseptembrie1914 înTurnulŢepeşdinParculCarolfolosindaparaturapersonalăadusădinFranţa. El a „întins” o antenă între TurnulŢepeş şi Vârful turlei Minaretului ce seaflapeinsuladinlaculParcului.Afolositobobină Ruhmkorff, condensatori, baterii deacumulatori,unmanipulatorMorseşiastfelapusînfuncţiuneunemiţătorradiotelegrafic. Pentrurecepţieutilizaaceeaşiantenă(outilizaalternativpentruemisieşirecepţie)uncircuit oscilant cu o bobină self inducţie şiuncondensatorvariabil,uncristaldegalenăşiunreceptortelefonic.TreiradiotelegrafiştialeşideGiurgeadeserveaustaţia,reuşindcaînseptembrie1914săseialegăturacuAtena,în octombrie cu Milano iar în noiembriecu oraşul Paris. Cum începuse războiuls-a impus construirea unui post de emisieradiotelegrafic de mare putere. VasilescuKarpen cu un colectiv format din ing. I.S.Gheorghiu, ing. Filipescu şi ing. IliescuBrînceniauînceputstudiileprivindmontareaunuiposttelegrafic. EmilGiurgea a stabilit amplasamentulstaţiei lângă hipodromul de la şosea, pemoşiafosteiŞcoliSuperioaredeAgriculturădelaHerăstrău,peosuprafaţădecca20Ha(900x250m).


19

SubsemnăturaprimuluiministruIonC.Brătianus-aautorizatMinisteruldeDomeniisăpună ladispoziţiaMinisteruluide Internesuprafaţa de 20 Ha cu restricţiunea pentruMinisteruldeInternedealăsaliberpăşunatulpe tot acel teren în afară de cel ocupat deconstructorişipiloane. Pentru echiparea postului deradiotelegrafie cu o putere de 150 Kw s-auprimit oferte de la Societatea Telefunkendin Berlin, Societatea Marconi din Londra,CompaniaGeneralăRadiotelegraficădinParisşiSocietateaRadioelectricădinParis. Guvernul Român a acceptat ofertaSocietăţii franceze „Radioelectrique” carese obliga ca în termen de maxim 2 luni şijumătate să transporte şi să instalezepostulde 150 Kw în Bucureşti şi să-l predea înstaredefuncţiune.Parteadeemisieastaţieicuprindea:■Un alternator monofazic de 150 Kwantrenatdeunelectromotortrifazic.

■Antena de emisie cu 8 piloni a 100 mînălţime.

■Sistemuloscilant (bateriidecondensatori,selfinductanţe).

■Al doilea alternator monofazic de 30Kw pentru un emiţător care să serveascălegăturilecustaţiilestrăinemaiapropiate.

În anul 1916 staţia radiotelegraficăHerăstrău era înplină activitatedar războiulse apropia şi de ţara noastră aşa că EmilGiurgeaaprimitsarcinasăasigurelegăturilecustrăinătateaşiîncazulcândstaţiaHerăstrăuvaîncetaactivitateadincauzarăzboiului. Înacestecondiţiis-apregătitstaţiaT.F.F.delaVasluipentrucares-adestinatunemiţătorde30KwcareafuncţionatlaHerăstrăualăturidecelde150Kw. StaţiadelaVasluiaintratînfuncţiuneînoctombrie1916.

Privitor la staţia Herăstrău, s-a hotărâtevacuarea ei la Botoşani, acolo existând ocentralăelectricăcumotoareDieselproiectatede inginerul D. Leonida, centrală ce puteasă asigure alimentarea cu energie electrică aalternatorului. Înnoapteade22spre23noiembrie1916trupelegermaneseapropiaudeBucureşti.Înaceste condiţii, după ce s-au încărcat toatepiesedisponibilealestaţiei,piloniianteneişipieselerămaseaufostaruncateînaer. După plecarea trupelor germane dinBucureşti,armatafrancezăainstalatlaPiperaun post telegrafic fără fir cu o putere mică,avândoantenăde7m,postcucares-astabilitlegăturacuunpostsimilardinConstantinopol.

4. Primele emisiuni radiofonice în România Paralel cu dezvoltarea reţelei deradiotelegrafie apar şi primele emisiuniradiofonice.ÎnS.U.A.înperioada1921-1925au fost instalate peste 500 staţii de emisieradiofonice care erau ascultate de peste 5milioanedeposturide recepţie. ÎnAnglia în1925existaucca1.200.000receptoareradio. În România, cu toate încercărileoficialităţilordealegiferalibertateautilizăriiradiofoniei,justificăricareinvocausecuritateastatului împiedicau luarea unor măsuripractice. Experimental se realizau totuşiemisiuni radiofonice folosind instalaţiile deradiotelegrafie.Astfelînanul1921întrepostulde radiotelegrafie de la Herăstrău şi ŞcoalaPolitehnicădinBucureştiesterealizatăprimaemisiuneexperimentalăderadiodifuziunedinRomânia. În lipsa unor instalaţii speciale seputeauemitedoarştiri,conferinţe,cursurişimuzică,maipuţinconcertesimfonice. Iată ce spunea Dragomir Hurmuzescureferitorlaaceastăproblemă„La noi, primele recepţiuni au fost realizate cu mijloace

MEMORIAE INGENII

20

experimentale şi prin personalul secţiunilor de radiotelegrafie ale Institutului Electrotehnic Universitar. În anexele laboratorului său din str. Victor Emmanuel s-au făcut primele demonstraţii de ascultare a unor posturi străine, cel din Viena fiind cel mai bine auzit la Bucureşti ...” Lumeacurioasă,doritoaredeacunoaşteacest mister era atât de numeroasă, încâtumpleanunumaisala,darchiarşicurteadinfaţalaboratoruluiînseriledestinateşedinţelorderecepţie. Numeroase firme străine comercializaudeja aparatură radio în România, în carescop organizau şi expoziţii aşa cum afost cea din 1925 organizată de DirecţiaRadio Comunicaţiilor la care au participatnumeroase firme (Telefunken, Lorentz,Tungsram,Ericsson,ThomsonHoustonetc.)prinreprezentanţiilordinBucureşti. Persoane particulare, instituţii de statşi private au început să-şi procure posturilede recepţie deşi funcţionarea lor trebuiaautorizatădeComisiaRadio. Înanul1925s-auautorizatînîntreagaţarăpeste 173 receptoare aparţinând CompanieiRomânedeRadiofonieBucureşti,generaluluiMoşoiu, maiorului Furtunescu, primărieioraşelorBrăilaşiTârguMureş,UzineiElectriceSibiu, lui G. Tătărescu, Automobilului ClubRomân, luiE.Bădărău,CentruluiFrancezdeInstrucţie Sf. Gheorghe, ziarelor Viitorul şiUniversul,BănciiNaţionaleetc. În această conjunctură un grup detehnicieni români, intuind importanţacultural educativă şi naţională a radiofonieia luat iniţiativa fondăriiAsociaţiei PrieteniiRadiofonieiprimaşedinţădesfăşurându-seîn26martie1925lasediulInstitutuluiElectrotehnicdinstr.VictorEmmanuelnr.16-actualaclădireaMuzeuluiLiteraturii. Scopulasociaţieieraexprimatînart.5al

Statutului „De a răspândi gustul radiofoniei şi diverselor sale aplicaţiuni printre amatorii din România”.Preşedintealasociaţieia fostalesDragomirHurmuzescu.DinasociaţiemaifăceauparteEmilPătraşcu,MihailVlădescu,Nicolae G. Caranfil, Victor Slăvescu, I.ŞtefănescuRadu,OctavOnicescu, ChristianMusceleanu,ConstantinMiculescu.Societateaaorganizat înfiecareduminicăconferinţe însaladefizică,aînfiinţatunradioclubundeseschimbauideişiseefectuauaudiţiideconcertelaradio.Ulteriors-ainauguratşiprimaşcoalăpentruradiofoniştiiamatori. Rezultatul acestor acţiuni a fostpromulgarea legii din 8 iulie 1925 privindinstalareaşifolosireainstalaţiilorradiofonice.Înart.5alacesteilegisepreciza:„Exploatarea difuziunii radiotelefonice în România aparţine statului care o va putea face prin Direcţia Generală P.T.T. direct şi printr-o societate cu acţiuni nominative. Această societate, în limitele autorizaţiei ce i se va da, va avea dreptul de a face emisiuni cu caracter de difuzare, precum şi conferinţe, cursuri, concerte, publicitate ce ar interesa posturile particulare de recepţie.” Tot în anul 1925 Societatea ElectroPhoebus realizează emisiuni radiofonice cuunpostmilitarLevyavândputereade50Kw. S-au mai folosit şi alte posturi pentrurealizarea emisiunilor radiofonice, un postY-B1de100Wpelungimeadeundăde500m. Dacă pe plan internaţional numărulradioreceptoarelorcrescuseimenslasfârşitulanului 1925 în România existau dificultăţienorme în procurarea şi folosirea acestoradatorită taxelor vamale ridicate precum şi agreutăţilorînobţinereaautorizaţiei. Liviu Rebreanu într-un raport adresatConsiliuluideAdministraţiedeRadiodifuziuneprecizeazăcăobţinereauneiautorizaţiiradioimplică formalităţi încât lumea descurajată,


21

sau renunţă la radiofonie, sau preferă săasculteradiofărăautorizaţie. Dar lucrurile nu se opreau aici. Printreactele necesare acordării autorizaţiei trebuiasă figureze şi dovada de bună conduită însocietate. M. Sadoveanu în cererea prin caresolicitaautorizareaunuipostderadiospunea:„Nădăjduiesccăîncalitateameademembrual Academiei Române, vă sunt destul decunoscutcasăfiuscutitdecertificatuldebunăpurtare.” Cu toate aceste greutăţi numărulsimpatizanţilorradiofonieicreşteapermanentşi astfel în 13 iunie 1926 are loc primulcongres al radiofoniştilor. La acest congress-a cerutmodificarea legii existente referitorlaurmătoareleaspecte:■obţinereadreptuluiderecepţieradiofonicăînbazauneisimpledeclaraţii,

■suprimarea comisiilor de ştampilare aaparatelorradio,

■încurajarea unor posturi de difuziuneradiofonicăsubcontrolulstatului,

■reducerea taxelor vamale pentru aparateleşipieseleradio,

■constituirea grabnică a Societăţii deDifuziuneRadiofonicăRomână.

După congresul din 13 iunie 1926 s-aimprovizatunpostdeemisiecuplatdirectcuantena Institutului Electrotehnic Universitar,modulaţiaemisieifăcându-secuajutorulunuimicrofonEricsson,cucărbune. În anul 1927 postul de la InstitutulElectrotehniccapătăoanumităperiodicitate,transmiţândcuregularitatededouăsaudetreioripesăptămână. DragomirHurmuzescupreciza:„În 1927 se organizează la Institutul Electrotehnic din Bucureşti primul post

românesc de difuzare care funcţionează până în toamna anului 1928 când Societatea Română de Radiodifuziune constituită începe emisiunile cu postul cel mic instalat la sediul său din str. Berthelot iar peste un an încep emisiunile postului Băneasa”.

5. Acei oameni minunafli øi „lupta” cu microfonul

Încă de la începutul transmisiunilorradiofonice personalităţile culturale aletimpuluiaufostfascinatedemisterulundelorradiofonice.Înfaţamicrofonuluiseîntâmplaun lucru ciudat, vorbitorul trăia tracul caşi artistul în faţa publicului. Este elocventămărturisirea lui Gheorghe Brăescu în acestsens: „Radio! De ascultat aţi avut desigur ocazia să ascultaţi la radio. Dar aţi vorbit vreodată la microfon? Să nu credeţi că este uşor, vreau să spun că nu rămâi indiferent în faţa aparatului. Oricât s-ar cultiva omul, nu va reuşi niciodată să se elibereze complet de sub influenţa tainelor ... Am început să citesc cu frica omului rătăcit, care strigă după ajutor, aşteaptă, speră şi se teme în acelaşi timp să nu atingă firele”. Conferinţele la radio se prezentau înscris.FăceaexcepţiedelaaceastăregulădoarNicolaeIorgacare„vorbealiberşiuneorinicinu îşi anunţa în prealabil subiectul. Era celmaiascultatvorbitor,aşacumEnescueracelmaiascultatmuzician”.

George Enescu a avut o atitudinesingulară faţă demuzica transmisă la radio. „Mi s-a oferit în Statele Unite să cânt pentru 2000 de dolari la o staţie de difuziune dar am refuzat. Sunt solidar cu toţi confraţii mei muzicanţi. Cei mai mulţi din ei sunt oameni săraci şi (aşteaptă ca noua minune a lumii), radiofonia, (să nu ) îi lase muritori de foame, orchestre întregi putând fi azi înlocuite printr-un patefon sau hout-parleur”-oct.1928.

MEMORIAE INGENII

22

Microfonul reprezenta o fascinaţie şipentru oamenii obişnuiţi sau chiar pentrucei numiţi de medicul şi scriitorul VasileVoiculescu„nezdraveni”.„Bărbaţi, femei, bătrâni, tineri, copii chiar, care dacă pot bâlbâi două cuvinte, cred că pentru mântuirea lumii trebuie să le spună la microfon ... Aproape toţi solicitanţii la radio se selectează dintre nezdraveni. Pe cei zdraveni şi buni îi solicităm şi-i chemăm să vie ...” Pentru mulţi ascultători radioulreprezenta doar o distracţie. Dimitrie Gustivedea în radiofonie un excelent mijloc detrezireaconştiinţeipersonaleşinaţionale. Tocmai de aceea Liviu Rebreanu asemnalat aspectul periculos a denigrării atotceesteromânesc„Mulţi ridică din umeri cu dispreţ asupra programelor noastre de radio. Dispreţuitorii evident nu au examinat niciodată programele posturilor străine şi nici nu le-au comparat cu ale noastre. Dispreţul e principial şi gratuit”–30aprilie1933. „Repetarea insistentă ajunge să zdruncine orice credinţă. Minciuna poate deveni astfel adevăr şi adevărul minciună”–LiviuRebreanu. Şi Dragomir Hurmuzescu, părinteleradiofoniei sublinia în conferinţele saleimportanţa radiofoniei care „va deveni criteriul de judecată a gradului de dezvoltare a unui popor”. Dinpăcateşiînacestdomeniuaurămasîn urmă pentru că „Nu sunt bani! Trebuiesc milioane ... şi milioanele apucă pe apa sâmbetei”spuneaI.Simionescuînianuarie1929. Lipseidebani i seadaugăşibirocraţiacare atingea cote până la limita absurdului,maialeslaînceputulradiofoniei. „Domnul Birocratescu a găsit imediat o soluţie ... a propus înfiinţarea ... filialei de

control şi ştampilarea aparatelor” – EmilRacoviţă13iunie1926. După cum se vede, ideile expuse înconferinţele radio de marile personalităţiculturale ale României erau clar expuse şiexprimau în fond faptul că Radiodifuziuneareprezintă o instituţie de interes naţional, curoleducativ,socialiarînanumiteîmprejurări„eunserviciudeprimrang”. Aceste idei, exprimate de personalităţiculturale ale epocii, însuşite şi promovatede primii conducători ai Radiodifuziunii(preşedinte prof. Dragomir Hurmuzescu,vicepreşedinteIoanAl.-BrătescuVoineşti)aucontribuitprindifuzarea informaţiei înmasălaschimbarearadicalăapsihologieisociale.

6. Firme øi receptoare radio

După organizarea în 1925 a expoziţieicu echipamente şi receptori radio la care auparticipat numeroase firme (Telefunken,Lorentz, Ericsson, Tungsram, Thomson-Houston etc.) numărul receptorilor radio înRomânia a crescut de la 173 înregistrate în1925la2.000lasfârşitulanului1926. Celemairăspânditeaparateerauprodusede firmele Telefunken, Philips, RCA-Victor,Lorentz,Atwater-Kentetc. Telefunken a fost una dintre marileîntreprinderi pentru industria telegrafică şia luat fiinţă în 1903 prin unirea concernelorSiemens-Halske şi AEG. Ulterior firma adevenitexclusivăaAEGlarânduleiinfluenţatădeconcernulGeneralElectric-USA. FirmaSiemensafostîntemeiatăînanul1847 la Berlin de Werner von Siemens şimecaniculHalske. Firma care s-a impus pe piaţaromânească în vânzarea de receptoare radioa fost „Philips”.Mare concern internaţionalal industriei electrotehnice fondat în 1891


23

ca „Philips et Company” cu reşedinţa laEindhoven – Olanda. În anul 1927, a luatfiinţă la Bucureşti o reprezentanţă a acesteifirme care a funcţionat în str. Lutherană nr.6 ocupându-se în anii 1927-1928 exclusivde desfacerea becurilor de iluminat electricmarca„Argenta”. Din 1928 reprezentanţa „Philips” adevenit Societatea anonimă Philips şi avea

ca obiect de activitate pe lângă desfacereabecurilorşicomercializareaaparatelor radio,difuzoarelor, lămpilor radio şi alte accesoriiicuacestămarcă.

Înanul1933firma„Philips”înfiinţeazăîn România la Oradea o fabrică de aparateradio (cca 70 lucrători) care era de fapt unatelierundeseasamblauaparateleradiomarca„Philips”cupieseadusedinOlanda. În 1934 fabrica dinOradea semută laBucureşti pe str. Luther în locul unei fostefabrici de tricotaje. Deoarece afacerile

prosperaufirmas-ahotărâtsăconstruiascăonouă fabricădemontaj (1934-1939) în zonaGăriideEststr.Baiculuinr.82. Conjuncturainternaţionalăfiindnesigurăinvestiţiile firmei Philips pentru fabrica dinstr.Baiculuiîncetează. În timpul celui de al doilea războimondialfabricaşi-aredusmultactivitateaiarînanul1948înurmanaţionalizăriiatelierelorconcernului Philips au trecut în proprietateastatului transformându-se în „Fabrica RadioPopular”princomasareaşicualteîntreprinderimai mici „Radiomet”, „Stark” şi „TehnicaMedicală”. Printre exponatele produse de nouafabrică amintim aparatul „Record” 1949 –tuburi din import, „Opereta” 1958 – tuburi

produseînţară,aparatul„Concert”1959–culămpi,conceputînţarăatâtparteaelectricăcâtşiparteamecanică. La 18 ianuarie 1960 prin ordinulMinisteruluiIndustrieiGrele,Fabrica„Radio Popular” îşi schimbădenumirea în„Uzinele Electronica”. Noua uzină a fabricat aparate de radiotranzistorizate„Sport”,„Litoral”şi„Enescu”– 1960 – acesta fiind primul radioreceptorromânescechipatpentrurecepţiaemisiunilorîngamaundelorultrascurte.

Aparat radio RCA

Aparat radio BALTIC cu difuzor AMPLIONdin colecția Muzeului Național Tehnic

Prof. Ing. Dimitrie Leonida

MEMORIAE INGENII

24

În anul 1963 s-a pus în fabricaţieradioreceptorul tranzistorizat „Delta” cu3 lungimi de undă UL, UM, US iar înperioada 1963 - 1964 începe producţiaradioreceptoarelor tranzistorizate de buzunar„S632T”peundemediişi„S6315”cudouălungimideundăUM,UL. Ulteriors-aumaifolositradioreceptorulportabil „Mamaia” folosit pe UL, UM, US,UUS–1966,„Perla”–1968,„Simonetta”–1969,„Oscar”–1969şi„Universum”–1969iarpentruexportradioreceptorul„Playboy”şi„Goldstar”. În anul 1970 apare o nouă fabrică demontaj radioreceptoare şi televizoare peplatforma industrială Pipera. România nu aprodusechipamenteradiodararecondiţionattuburielectronicedeputereprinfabricaICRET(Întreprinderedeconstrucţiişireparaţii). În 1993 - fabrica reprezintă un sectorîn cadrul Serviciului Radiodifuziuneşi Radiocomunicaţii din MinisterulComunicaţiilor. În Muzeul Naţional Tehnic din

Bucureşti se păstrează echipamente radioşi receptori produse de următoarele firme:Marconi,Lorentz,Telefunken,RCA,Philips,Electromagnetica, Popular (Electronica),Atwater-Kent, Blaupunkt etc. prezentate înexpoziţiiintinerante.

În loc de concluzie Încăoîntrebaresenaşte,maiareradioulviitorîn„competiţia”cuteleviziunea? Răspunsulesteafirmativavândînvederecă radio ascultătorii au privilegiul de a creapropriileimaginiascultândoemisiune.Pentrumine cele mai îndrăgite posturi sunt RadioRomâniaCulturalşiRadioRomâniaMuzical. Începândcu1noiembrie1993SocietateaRomână de Radiodifuziune sărbătoreşte înfiecare an începerea transmisiunilor radiopermanente. Cu acest prilej sunt organizateexpoziţiitemporareşipermanente(înprezentSocietateaRomânădeRadiodifuziunedeţineo bogată colecţie de radioreceptoare) meserotunde, simpozioane şi concerte dedicateevenimentului.

Bibliografie

▪ C. Bărbulescu,„Cum s-ar putea ameliora comunicaţiile”,RevistaEnergianr.6,iunie1921;▪ Dr. Christian Musceleanu,„Energie Materie Radiaţiuni”,EdituraZiaruluiUniversul,Bucureşti–1932;▪ Ing. Marcu Mihai,„Staţia de Radio Băneasa”,„Fişă de Documentare Tehnico-Muzeografică”,Decembrie–1969–

MuzeulNaţionalTehnic;▪ Victor Crăciun,„Manuscrise şi Voci”,EdituraEminescu–1977;▪ Ing. Dumitrescu Teleormăneanu Aureliu, „Din Trecutul Radiocomunicaţiilor în România”,Aprilie – 1980 –Arhiva

MuzeuluiNaţionalTehnic; ▪ GenerallocotenentGheorghe Enciu,„Poşta şi telecomunicaţiile în România”,EdituraŞtiinţificăşiEnciclopedică

Bucureşti–1984;▪ Ştefan Bălan şiNicolae Şt. Mihăilescu, „Istoria Ştiinţei şi Tehnicii în România”, „Date Cronologice”, Editura

Academiei,Bucureşti–1985;▪ Giovanni Geovanini,„De la Silex la Siliciu”,„Istoria mijloacelor de comunicare în masă”,EdituraTehnică,Bucureşti

–1989;▪ Vişan Comşa, Marius V. Comşa,„Sateliţii Europei”,„Programe TV şi Radio”,EdituraTehnică,Bucureşti–1991;▪ CatalogProiectul„Nostalgie”,„65 Ani de Radiofonie în România 1928-1993”,IstoriaRadiofonieiRomâneşti1928-

1993;▪ Catalogalexpoziţiei„Scurt Istoric al Radiofoniei”21-24Aprilie1994,Forumul„Crans-Montana”laBucureşti–

Muzeultehnic„Prof.ing.DimitrieLenida”şiRadioRomânia–ROR1928;▪ Catalogalexpoziţiei„Radio Nostalgia - Centenar Marconi”-11-15Octombrie1995.


25

Din amintiri...

„...Lucrărileusinei s-au început înanul1889Iulie26şis-auterminatînanul1890,fiindprimar al Capitalei regretatul ProtopopescuPake. Înusină au funcţionatpână în acest an(1902) 2 pompe hydraulice colosale, sistemGirant&Comp.Zurich;învaraaceastas-amaiadăogat încăopompăsistemEscherVyss&Comp.Zurich1901. Apa ieşită din Casa apelor de laCotroceni,vinelausinăcareotrimiteînoraşc’o presiune de 3 ½ atmosfere, ca să poatăridicalaoînălţimede35-40m. În timpuri normale lucrează numai opompă,iarîntimpdeincendiu2şichiar3zişinoapte. Tot aici sunt şi 2 dinami, pentruiluminatulcuelectricitateamarelorbulevarde,Cişmegiului şi a şoselei Kisseleff, din carecausăaceastăusinăsemainumesceşiusinahydraulico-electrică...”(„Istoria Cotrocenilor, Lupescilor (Sf. Elefterie) şi a Grozăveşcilor”,G.M.Ionescu,1902). În usina de la Grozăveşti s-a montatla început în 1889, două grupuri de pompe,acţionateprinturbinedeapă. S-au instalat şi4 turbinedeapă sistem„Girard” din care 2 pentru acţionareapompelor,iar2pentruacţionareadinamurilor,

careproduceaucurentulnecesariluminatuluişi trebuia să se vândă curentul produs şitramvaielorelectriceînfiinţateatunci,înurmăînsă s-a revenit. Fiecare turbină trebuia săproducăunefectdecca.180CP,utilizândcâte2,8m.c.laocăderede7,34m. Turbinele „Girard” erau foarte multîntrebuinţatepeatunci.Numaidupă1890,dincauza cerinţelor electrotecnicei, acest sistemdeturbineafostînlocuitaproapecutotulprinsistemul „Francis”, care permite o regulareexactă,repedeşieconomică. Înafaradeaceasta, turbinele„Girard”nupotfuncţionaînecate,defectcareseiveaîn mod poate mai pronunţat la uzina dinBucureşti unde Dâmboviţa aducând multnisip îşi ridica patul...Când erau inundaţiiseumpleauturbinelecunisip.Iarnaîngheţaapa. Vara din cauza digurilor artificialeşi a morilor situate pe cursul superior alDâmboviţei,seîntâmplacâteodatăsănumaifieapă.Înacestecazuri turbinelestăteau...”(„Din istoricul instalaţiunilor mecanice şi electro-tecnice al oraşului Bucureşti” D.Leonida – Extras din Buletinul SocietăţiiPolitecnice,Bucureşti1915). „...Peste câţiva ani debitul apei ce sedistribuiaînCapitalănemaifiindîndestulător,s-au executat lucrări pentru alimentareaCapitaleidelaBragadiru,la10kmdepărtaredeGrozăveşti.Energianecesarăpompeloreraprodusăîntr’ocentralăspecialăconstruitătot

CET GROZÆVEØTI

ConstantinŞUŞNEAŞefServ.ResurseUmaneS.C.ElectricaServ.S.A

MEMORIAE INGENII

26

laGrozăveşti,înzestratăcucazane,treimaşinicu aburi orizontale acuplate prin curele cualternatori trifazici 3000V, 42 de perioadesistemulGanz.Seproiectase6000V,darcumadministraţia militară nu permitea trecerealiniilor aeriene peste câmpurile demanevrăalegarnizoaneişiînzonaforturilor,undesegăseau puţurile de alimentare, a trebuit catransportul energiei electricedelaBucureştilaBragadirusăsefacăprincabluri.În1901,cânds-aexecutataceastăinstalaţiune,caseleconstructoare nu garantau cablurile pentrutensiunimaimarica3000V. ...La puţurile de la Bragadiru tensiuneaera transformată la 200 V pentru alimentareaelectromotoarelorasincroneacuplatecupompelecentrifugale.” („Scurt istoric al instalaţiunilor electrice din România”, Prof. Ing. DimitrieLeonida,ing.NicolaeCaranfil,1939). „...StudiilepentrulucrărileinstalaţieidealimentarecuapăacapitaleidelaBragadiruaufostfăcutedeing.ElieRaduînanul1898,lucrărileauînceputîn1901şis’auterminatîn1902. Pentru această lucrare s-au executatîntre Cotroceni şi Satul Nou, 20 de puţuri,iarapadinacestepuţurieraadunatăîndouăstaţiidepompare.Apadinacestedouăstaţiiera pompată de 3 pompe centrifuge, cu undebit de155 l/s la 11m înălţime, acţionatedirect de electromotoare asincrone cu oputere de 30 kW, într-un apeduct de beton,de unde curgea cu pantă naturală într-unrezervorconstruitlaCotroceni.Deaici,apaesteadusăprinconductelauzinahidraulicădelaCotroceni. Pentrualimentareacuenergieelectricăaelectropompelordelastaţiiledepompares-aconstruitlângăvecheauzinădelaGrozăveşti,o nouă uzină electrică. În uzina nouă s-auinstalattreimaşinicuabursistemNicholson,cu distribuţia aburului prin supape, fiecareproduceaoputerede120CP,la155rot/min

careacţionautreialternatoaresistemGanzdecâte70kWfiecarecurentalternativtrifazat,tensiune 3000V, frecvenţa 42Hz, cuplatedirect cu generatoare de excitaţie.” (Studiu muzeografi c –MuzeulTehnicBucureşti).

„...Primăria, rezervându-şi prin actulde concesiune încheiat cu Societatea deGaz şi Electricitate dreptul de a deservicu electricitate, ori cum va voi, viitoareletramvae electrice, a construit în 1912, laGrozăveşti,ouzinăelectricăcudouăturbinecu aburi de câte 1000 kW... Mai mult,Primăria Bucureşti, în afară de tramvae şiluminatulbulevardelor,aveadreptulcaprinnoua sa uzină să alimenteze şi un sectorrezervat în apropierea Abatorului, undepe vremuri se presupunea că se va face oinstalaţiedearsgunoaie,recuperareacălduriişitransformareaeiînenergieelectrică.

Actul de concesiune încheiat cu Societatea de Gaz şi Electricitate


27

Pentru deservirea tramvaelor s-aconstruit în acelaşi an şi substaţiunea dinB-dul Carol, în care se face transformareacurentului trifazic de 5000V în curentcontinuude800Vşis-ainstalatunconvertizorînacelaşiscoplaUzinaGrozăveşti.”UzineleElectriceBucureşti1908-1933,25deanidefuncţionare”,SocietateaGeneralădeGazşiElectricitateS.A.R.dinBucureşti,1934.

„...Înanul1910,PrimăriaoraşuluiBucureştia început construirea Uzinei ElectriceGrozăveşti,menită să alimenteze tramvaelecari încă de pe atunci erau pe cale de a seelectrifica, dependinţele comunale şi unsectordepelângăAbatorrezervatexclusivPrimărieişinumit„sectorrezervat...”

Uzina Grozăveşti a fost terminatăîn anul 1912 şi era înzestrată cu douăturbogeneratoaredecâte1000kW.DistribuţiaenergieiprodusălaGrozăveştisefăceatotînsistemultrifazat3x208/120Viargeneratoriiproduceausub5000V... ...PrimaetapăalucrărilorpentruinstalareaUzinei electriceGrozăveşti, pe locul unde seaflăastăzi,afostterminatăîn1912.Instalaţia

constadinpatrucăldărideaburiaquatubulare,de câte300m.p. suprafaţăde încălzire, douăturbinedeaburdecâte1000kWcuplatedirectcu alternatori de câte 1250 kVA, 5000 V şiinstalaţiiledeconexiunişidistribuţienecesare.”(„Cum este organizată şi cum funcţioneazăCompania deGaz şi Electricitate”, prof. ing.NicolaeCaranfil,1937).

Părți din centrala Grozăveștidin colecția Muzeului Național Tehnic Prof. Ing. Dimitrie Leonida

MEMORIAE INGENII

28

„...Primăria Capitalei care poseda maimulteuzinemici,aconstruitşipusînfuncţiuneîn 1912 uzina de la Grozăveşti, desfiinţândvechile instalaţiuni. Sistemul ales a fost lafelcualSocietăţiideGazpentruafiposibilăexploatareaîncomun.Laînceputs’aumontatcazaneşidouăturboalternatoaredecâte1000kWsistemulAEG.Treptatuzinaafostmărită,devenind uzina de bază pentru alimentareaCapitalei...” („Scurt istoric al instalaţiunilorelectrice din România”, prof. ing. DimitrieLeonida,ing.NicolaeCaranfil,1939).

„UzinaElectricăComunalăGrozăveştidenumită astfel întrucât a fost construităde Primăria Capitalei, a fost proiectată deinginerul Dimitrie Leonida. Ea trebuia săasigure alimentarea cu energie electricăa instalaţiilor de captare şi pompare a apeipotabile, atelierelor şi serviciilor comunale(la 208Vprin transformare de la 5000V),reţelei de tramvai electric (la 800Vcc prinredresare de la 5000 V), iluminării unuisectordinoraşînapropiereaAbatorului...

Primaetapăalucrărilorînceputeîn1910seterminăînianuarie1912.PeamplasamentulpecaresegăseşteastăziCETGrozăveştis-aclădit în această etapă o suprafaţă de 125mp, care adăpostea instalaţiile de bază...”(„Continuitatea instalaţiilor energetice înzonaGrozăveştiBucureşti”,ing.O.Ţuţuianu–AnuarulMuzeuluiTehnic,1974).

De ce aici?

DinvremurilecelemaiîndepărtateviaţaBucureştilorafostlegatădeDâmboviţa,careadeterminataşezareapopulaţieipeacestloc.Eaaveauncursneregulatşiundebitcufoartemari variaţii, ca al tuturor apelornoastre. Înurma ploilor, sau după topirea zăpezilor seumfla, trecea dincolo de maluri, acoperindpărţile de jos ale oraşului şi lăsând dupăretrageremlaştini,cenusecaudecâtîntimpul

verii.Dezastrele produse de aceste inundaţiiau forţat guvernul şi administraţia comunalăsăsegândeascălarectificarearâului.Primelelucrări tehnice pentru îmbunătăţirea situaţieidepânăatunciaufostexecutatedestatpentruevitareainundaţiilor(1870). ParalelcustudiulrectificăriiDâmboviţeis-au alcătuit proiecte pentru alimentareaCapitalei cu apă potabilă şi canalizareaoraşului(1879).Cânds-aproiectatalimentareaCapitalei cu apă potabilă, filtrându-se apadin Dâmboviţa, s-a prevăzut şi construireaunei uzine hidraulice în care să se aşezepompele,caresădeaapeipresiuneanecesară,şi dinamurile care să producă nu numaielectricitateapentruiluminatulstradal,darşipentruliniavechedetramvai,primaliniedetramvaielectricdinBucureşti(1894),fiindadoualiniedetramvaielectricdinEuropa,dupăBerlin.Pompeleacesteiuzinetrebuiausăfiemişcate de turbine cu apă, care să utilizezeapaDâmboviţeicaptatălaCiurelşiadusăpeuncanalpânălauzinadelaGrozăveşti.Dupăpunereaînfuncţiuneaturbinelor(1889),s-auvăzutdificultăţilemarirezultatedinnisipulşinămolulpecare-ldepuneaapaşicheltuielilemaricaretrebuiaufăcutepentruîndepărtarealor.A trebuit să se renunţe treptat, treptat laacestemaşinişisăfieînlocuiteprinmaşinicuaburi(1893,1897). Înanul1898ing.ElieRaduîntocmeştestudiile pentru lucrările instalaţiei dealimentarecuapăaCapitaleidelaBragadiruşiproiectelepentruconstruireauneiuzinenoi,laGrozăveşti,alăturideuzinahidroelectrică.Aici s-au instalat treimaşini cu abur sistemNicholson.Începânddinanul1902nouauzinăelectrică de la Grozăveşti produce energieelectricăpentrualimentareapompelordeapădelaBragadiru. Până în anul 1906, compania degaz din Bucureşti a încercat să frânezepătrundereaenergieielectriceînoraş,datorită


29

concesionării iluminatului cugazaloraşuluiîncheiatăpe40deani(1868-1908)dar,înurmapresiunilor făcute de primărie, se reziliazăvecheaconcesionarecudoianimaidevremeşiseîncheieonouăconcesiunepe40deani(1906-1946), iar compania se transformă înSocietateadeGazşiElectricitate. Bucureştiulluaodezvoltaredinceîncemaimare şi, în consecinţă, creşteau cererilede consum de energie electrică,mai ales căsocietatea de tramvaie trebuia să electrificepână în anul 1918 liniile de tramvai cu cai,numărulbulevardeloracrescutşieranecesariluminatul stradal, industria începe să sedezvolte, apar centralele telefonice, şi, nuîn ultimul rând, creşte cererea particularilorpentruutilizareaenergieielectrice. Înanul1908înBucureştiexistauuzinaelectrică de la Filaret, pe careCompania degazoconstruisepevechiulterenaluzineidegaz,iarînparteadevestaoraşuluifuncţionaudouăuzinemicicuinstalaţiidiferite,vecheaşinouauzinădelaGrozăveşti,carenuputeausădevinărezervăunaalteiaşi,pelângăacestea,sefoloseapersonaldublu. În acest context Primăria hotărăşte săse construiască o nouă uzină electrică caretrebuia să lucreze în paralel cu uzina de laFilaret.ÎnacestscopestealesloculdelângăuzinahidroelectricăGrozăveşti.Aici,în1910începlucrăriledeconstrucţiecareseterminăîn1912. Proiectele de transformare a uzineihidraulico-electrice în uzină termoelectricăsunt întocmite de ing. Dimitrie Leonida.InstalaţiilesuntexecutatedefirmelegermaneAEGşiSiemensSchuckert. SeinstaleazăaicidouăturbinecuaburtipAEGcuoputerede1000kW,cucondensaţie,alimentate cu aburi supraîncălziţi de 3500Cşi presiunea 15 atm, cuplate fiecare cu unalternatortrifazatcuoputereaparentăde1250kVA,tensiuneade5500V,frecvenţaHz.Odată

cunouauzinăGrozăveştisedesfiinţeazăuzinahidraulică,iaralimentareacuenergieelectricăastaţieidepomparedelaBragadirusefacedenouauzinădelaGrozăveşti.

...pas cu pas

Dupăanul1910,consumuldeenergieelectricăalCapitaleiera încreştere,motivpentru care serviciul tehnic al Primărieipropuneîn1913-1914săseinstalezeunaltreileaturbogeneratorde2000kW,careerafurnizatdefirmaBrown-Boveri,Elveţia.Lainstalarea acestui grup electrogen, putereainstalată la uzina Grozăveşti se ridică la4000kW. Pentru a seputea face faţă cererilordeenergie electrică, se realizează o legăturăîntre Uzina Comunală Grozăveşti şi reţeauadedistribuţieaenergieielectricedeservitedeuzinaelectricăFilaret. În anul 1923-1924 se instalează înGrozăveştiungrupturbogeneratorde4000kW(tipBBC),acestafiindprimitdestatulromânîncontulreparaţiilor,cadespăgubiriderăzboi,şi repartizat Primăriei oraşului bucureşti.Astfelputerea instalată înGrozăveşti ajungela8000kW.ÎnaceastăperioadăaufosttrecuteînreparaţiiprimeledouăturbineAEGde1000kW fiecare şi în locul lor s-aumontat douăturbinesistemBBCdecâte1100kWfiecare. De asemenea, se amenajează clădireastaţii electrice de transformare de 60/5kV, iar uzina se interconectează cu uzineletermoelectrice Floreşti şi Câmpina. AcesteaaufostprimaL.E.A.şiprimelestaţiide60/5kVdinţară. UzinatermoelectricăGrozăveşticontinuăsă se dezvolta, astfel că la 20.12.1926 setermină instalarea grupului turbogenerator nr.5de10400kW.Apoiunalşaseleagrupcuoputerede16000kWesteinstalatla01.02.1929.Ultimulgrup,nr.7cuoputerede20000kW,este

MEMORIAE INGENII

30

pus în funcţiune în 18.09.1936. Toate aceste3 grupuri, la montarea lor, au fost premierenaţionale. La sfârşitul anului 1936 putereainstalatăînGrozăveştierade54500kW. În perioada 1937-1938, în uzinaGrozăveşti este pus în funcţiune primullaborator PRAM din ţară, ulterior au locmodificări în sala cazanelor şi demontareavechilorcazane. La 20.11.1942, se montează primulcazanLöffler-Witkowitzprevăzutcuinstalaţiede alimentare-degazare, economizoare şisupraîncălzitoare de aer regenerative tipLjungström,şifuncţionareaînbloccuoturbinăcu contrapresiune tipBBCde 12250kW.Lascurt timp, în 1943, semontează şi al doileacazantipLöffler.Înacestan,uzinaGrozăveştiseconecteazălaconductadegaznatural,fiindprimulconsumatordegazalCapitalei. La 27.08.1949 se pune în funcţiunestaţiade60kWşiprintr-oL.E.A.serealizeazăprima interconexiune cu un sistem energeticalalteiţări,respectivcuBulgaria. În iunie 1950 începe organizarea şi în1951 este înfiinţat efectiv primul dispecerenergeticîncadruluzineiGrozăveşti. În1953estepusăînfuncţiuneinstalaţiacomplexăGEFIApentrutratareaapeideadaoslacazaneleLöffler,careutilizapentruprimaoarăfiltrecumasăschimbătoaredeioni. În1957semonteazăşisepuneînfuncţiuneinstalaţiadetermoficareexperimentală,primainstalaţiede termoficareurbanădin capitală,fiind compusă din: un boiler de 6 Gcal/halimentatcuaburşidouăpompedecirculaţiea 320 t/h. Începând cu 17.08.1959, intră înfuncţiuneprimaturbinăcuprizăreglabilădetermoficare urbană din capitală, tip PTKO,de 25000 kW şi este construit primul turnderăciredinbeton,deformăhiperboloidală.Instalaţia de termoficare utiliza călduraaburului, prelevat dintr-o turbină şi alimenta

cu apă fierbinte consumatorii industriali şiblocurile de locuinţe din zona de vest şi denordacapitalei. Înperioada1962-1966,uzinaGrozăveştiaparcurs2etapedemodernizare. Între1962-1964seconstruiesc:osalădecazane,osalăde turbină,uncorpdeclădirepentrudegazoaretermice,cameradecomandătermică, două turnuri de răcire din beton, ostaţiedeserviciiinterneşidepozituldeH2şiCO2. Îndatade04.02.1963 semonteazăuncazandeapăfierbintede100Gcal/h(CAF1),uncazandeaburtipTGM-84de420t/h,iarîn09.09.1964unturbogeneratorde50MW. Înadouaetapă,între1964-1966,aulocdemolărialeconstrucţiilorvechi,demontareavechilor instalaţii,montarea în 13.11.1964 aunui cazan de apăfierbinte (CAF2) de 100Gcal/hşiîn27.02.1965montareaunuialtcazan(CAF3),în27.09.1965aunuiturbogeneratorde 50 MW, iar în 17.08.1966 a unui cazantipIBZKGde21t/hcucirculaţienaturalăşicombustiepegazenaturaleşipăcură. La finele anului 1978 puterea instalatăerade188MW,iarcapacitateatermicăde794Gcal/h. Înperioada1912-2002,uzinaGrozăveştiafăcutpartedin:■1912-1948–Comp.deGazşiElectricitate;■1948-1949–SocietateaGeneralădeElectri-citate Bucureşti (Decizia 739/06.08.1949 aMinisteruluiIndustriilor;

■1949-1953 – Întreprinderea Regiona-lă de Electricitate Bucureşti (Decizia12811/16.04.1949aMinisteruluiIndustriilor)

■1953-1990–ÎntreprindereaElectrocentraleBucureşti(Decretnr.175/15.04.1953);

■1990-1998 – filiala Electrocentrale Bucu-reşti(HG1199/1990);

■1998–prezent–SucursalaElectrocentra-leBucureşti(HG365/1998).


31

Dinpunctdevedereistoriograficexistăo mare lacună în ceea ce priveşte studiereameşteşugurilor de prelucrare a metalelor,lucrările existente în aceste domeniiexistând insular şi fiind tratate disparat sauneconvingător.Înfoartemultelucrăriaufostabordate de cele mai multe ori subiecte deordin religios, politic, de cultură spiritualăşi materială, fără a pune accent pe parteameşteşugăreascădinmediulrural. Meşteşugurile reprezintă punerea înpractică a unor tehnologii, descoperite,inventatelaunmomentdat,sauîmbunătăţite,învedereaprelucrăriiunormateriiprime,avândca scop final realizarea unor produse finiteindispensabile, care vin în completarea unuipatrimoniu comunitar. Aceste meşteşugurisunt ocupaţii specializate care rezistă atâtatimpcâtfacdemonstraţiautilităţiilor,înspaţiulde timp şi locul dat. În funcţie demateriileprimefolosite,meşteşugurilesuntspecializateîn:prelucrarealemnului,apieilor,apietrelor,aplantelordenaturăvegetalăsauanimală,alutului,ametalelor,asticlei,ş.a.Meşteşugariierauorganizaţi înbresle sau isnafuri 13, cummai erau cunoscuţi în perioada medievală,având ca punct de plecare practicarea unorîndeletniciri la nivelul economiei casnice,cares-audezvoltat treptatpână la înfiinţareaacestor asociaţii profesionale, din nevoia deorganizareşiautosusţinere.Eieraucondiţionaţide găsirea, prelucrarea sau valorificareamateriilorprimeaflateînimediataapropierea

comunităţii,dincadrulcomunităţii,sauadusedinexteriorulacesteia.Sistemuldeînvăţarealunuimeşteşugsebazapeprincipiuldepredarepracticăacunoştinţelor,prinlucruefectiv,dinparteaunuimeştercătreunucenic. Esteştiutfaptulcănuexistăindependenţăîn natură, ci interdependenţă. Viaţa estecondiţionatădesistemulsolarşistelar,oxigen,apă,materiiprime,etcetera,oameniilarândullor sunt condiţionaţi de toate acesta. Toţisuntem dependenţi de hrană (preparată saunu),căldură(naturalăsauartificială),adăpost(naturalsauconstruit,pentruprotecţie),restulsunt necesităţi colaterale pentru a vieţui sausupravieţui, fiind ghidaţi de către instincteleprimare.Necesităţilesuntraportatelaniveluldecunoaştere,alexperienţelormoştenitesautrăite, în macro sau microcosmosul fiecăreicomunităţi, a fiecărei gospodării sau individîn parte. Pe parcursul evoluţiei societăţiiumane,alăturideagriculturăs-audezvoltatînparalelmeşteşugurile, izvorâtedinocupaţiileindustrieicasnice. PrelucrareaînŢărileRomâneaaramei,fierului, staniului, argintului ori a aurului,alături deminerit sunt atestate din celemaivechitimpuri,marcânddezvoltareacivilizaţieilocaledinperspectivametalurgiei14. În timp,fierărituldinmediulrural,caşidincelurbanacunoscutcreşterişidescreşteriînfuncţiedegraduldedezvoltareatehnicii,precumşidecerinţele comunităţilor respective.Vechimeaacestuimeşteşug pe teritoriulRomâniei este

PRELUCRAREA METALELOR COMUNE ÎN fiARA ROMÂNEASCÆ ÎNTRE TRADIfiIE ØI MODERNITATE

drd.Sergiu-SorinPOPESCUMuzeulNaţionalalSatului„DimitrieGusti”

MEMORIAE INGENII

32

demonstrată prin descoperirile arheologiceşiprinterminologiadeoriginelatină:fierul-ferrum,meşterii fierari - fabri ferrarii, foale- follem, turnători – fusores, modelatori –figuratores,bijutieriiaurari–aurifices15,etc. În cadrul comunităţilor medievale, unmare accent era pus pe sculele – unelteledin inventarul fiecărui cap de familie, carese regăsea în cadrul gospodăriei. Principaliilucrători ai metalelor şi nemetalelor, pentruperioada studiată, erau ţiganii.Din punct devedere a originii lor, Franz Joseph AdolphSchneidawind16 (1799-1857) dedicat şistudiilor de istorie, dispunând de cunoştinţeremarcabileşicutotulneobişnuite,călătorînEuropa Centrală şi de Sud-Est, ne relateazădespre „… aceşti copii ai Indiei orientale, această castă cea mai răspândită a hinduşilor, ai căror urmaşi bântuie pretutindeni …”17,încare Ţara Românească „… pare a fi patria de acum a acelor triburi nomade, care brăzdează întreaga Europă …”18. Din punctde vedere al ocupaţiilor, în afară de aurarisau zlătari19 (căutători şi confecţioneri înaur), căldărari, costorari (spoitori) şi fierari(lăcătuşi, potcovari, tinichigi), ţigani maiputeaufidansatori,muzicanţivocali, textierişiinstrumentişti,dresorideanimale,ghicitori,vrăjitori, cizmari, zidari, viziti, bucătari,tâmplari,hingheri,călăi,crescătoridecatâri,vânzători de păsări de pradă etc. Din punctde vedere a stabilităţii şi a situaţiei socio-juridice ţiganiiseputeauîmpărţii înnomazi,seminomazişisedentari,vătraşisaudomestici.

Încazulacestortreicategoriiaceştiaputeaufirobiboiereşti,mănăstireştisaudomneşti-4453defamilii20,mairargăsindu-iliberi.Conformrecensământuluidela1831,numărulfierarilor,capidefamilie,erade91821.Raportându-ilaopopulaţieaŢăriiRomâneşti,de1850000de locuitori, avem2015potenţiali solicitanţiserviţidecătreunfierar,însătrebuiescscăzuţişicopiisaualtecategoriisocialecarenuaveaunevoiedeserviciilefaurilor. Auguste Fréderic Louis Viesse deMarmont (1774-1852), duce de Ragusa,subliniază cum aceşti ţigani atrag atenţiacălătorilor, purtând nume diferite dupănumele ţărilor în care locuiesc, dar cutrăsături fizionomice asemănătoare, cuaceleaşi obiceiuri şi tradiţii, având aceiaşiorigine comună provenind din acelaşi trib,„… ale cărui rămăşiţe s-au răspândit în toată Europa.”, şi care,” Peste tot se mulţumesc să facă cele mai mizerabile munci şi par că trăiesc din nimic. Ei conservă gusturile şi obiceiurile nomade în mijlocul populaţiilor civilizate de cultivatori.”22

1. Aurarii Zlătarii, cummai eraunumiţi, erau ceicareextrăgeauşiprelucrauminereuldeaurdinalbiile râurilor23. Dintre cele mai însemnaterâuri,careconţineaucantităţisuficientepentruaatrageatenţialucrătorilor,erau:Dâmboviţa,Ialomiţa, Buzău, Argeşul, Oltul, RâmniculşiCârcinovul24, toateavândcavărsarefinală

13 Nicolae Iorga, Istoria comerţului romănesc. Epoca veche, Editura Lumina Românească, Bucureşti, 1925, p. 30714 N. Maghiar, Şt. Olteanu, Din istoria mineritului în România, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, pp. 25-27, 34-39, 47-6215 Nicolae Lascu, Cum trăiau romanii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1965, p. 5316 Născut la Bamberg, la 25 august 1799,a fost recunoscut ca autor încă din timpul vieţii, graţie studiilor sale şi decorat de către suveranii Europei – regele Bavariei, împăratul

Austriei şi Ţarul Rusiei, Regii Prusiei, Greciei, marii ducii de Hessa şi Baden, ducii de Saxa-Coburg şi Braunschweig, fiind numit totodată membru de onoare al numeroaselor societăţi savante din Germania

17 Călători străini despre Ţările Române în secolului al XIX-lea, Serie Nouă, vol. III (1831-1840), Coordonatorul volumului Daniela Buşă, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006, p. 71

18 Ibidem, p. 6719 Idem, p. 996 şi urm; Vezi şi Ion Chelcea, Rudarii. Contribuţie la o “enigmă” etnografică, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1944, pp. 10-2220 Idem, p. 100 21 Idem, p. 10122 Idem, p. 19023 Călători străini…, Serie Nouă, vol. III (1831-1840), p. 64724 Râul Cârcinov este un afluent al Argeşului, în dreptul localităţii Topoloveni. Străbate localităţile Beleţi-Negreşti, Albotele, Priboieni, Ţigăneşti şi Topoloveni.


33

Dunărea. Această categorie socială, zlătarii,erauscutiţi“…de toate obligaţiile fiscale cu condiţia exercitării ‹permanente› a acestei ocupaţii”25.Tehnologiadeextragereaauruluiconsta în confecţionarea unei scânduri cu olungimededoi arşini26 (aproximativ1,5m),avânduntăişdinfier,delamijlocullungimiipânăspreunuldincapete,pecaresefixaunmâner.Petoatălungimea,scândura,prezentagăuri de-a curmezişul. Unealta se scufundacu partea ascuţită până la fundul râului, cugăurile în sus, contra curentului apei. Cu omişcarespecificăstânga/dreaptaşioînaintarede câţiva paşi împotriva curentului apei sereuşea fixarea fragmentelor de minereu maimari, care erau aduse din amonte spre aval,în perforaţiile executate de-a curmezişulpiesei. În continuarea expunerii, nu se daudatedesprecantitateanisipuluiauriferextrasşiniciaceluiprelucrat27.Înschimblamunte,în oraşul Zlatna, avem consemnate date cuprivirelacantitateadeaur,colectatăprinţiganişiromânicare„…predau şi ei 6-8 chintale de aur spălat ‹din nisipul râurilor› pe an”,alăturide minereuri de argint, a zăcămintelor detelur28, plumb,mercur, aramă29. PrelucrareaminereurilorsefăceaînprincipallaZlatnaşila Roşia Montana, acestea devenind centrededistribuţieametalelor,inclusivînzonadesud.Metaleleordinare,fierul,arama,plumbulşi altele, se vindeau sub formă de lingouriîn târgurile şi iarmaroacele din Principate,ajungând pe această filieră în atelierele şifierăriilesăteştisaumănăstireşti.Anton-MariadelChiaroFiorentino,subliniala1718,că“…

numai obştia ţiganilor e obligată, de Crăciun, să aducă domnitorului în loc de tribut, 15 ocale de aur, scoase din nisipurile râului Argeş30, deosebit o livră marelui armaş… ”,dacănuaveaucantitateanecesarăeraunevoiţisăocumperepentruacompletadeficitul,iardacăexistasurplusîlputeapăstraei31.

2. Prelucrarea aramei

După spusele lui Nicolae Iorga, laînceputulsecoluluialXIX-leaîntâlnim„…Şi căldărarii ţigani rătăcitori”,subliniindcălasate„…nu erau numai decît de nevoie, căci bresle de căldărari se întâlnesc şi la oraşe.”, având ”… locurile lor ştiute pe la tîrguri şi iarmaroace.”.Descriereacontinuăcu “… Boierii îşi trimeteau Ţigănaşii la astfel de meşteri pentru a-i învăţa meşteşugul strămoşesc.”32, subliniind,dacă mai era nevoie continuitatea şiutilitateaacestorpractici în lumeasatuluişinunumai.Meşterulcarese încumetaalua pentru pregătire un asemenea ucenicpe lângă atelierul său, îşi asuma şi hranaşiîmbrăcămintea,iardupăunan,răstimpîncaresepresupuneacăuceniculestegata învăţat, primea răsplata care consta în‹şasecoţipostav›33. Ca îndeletnicire, pe căldărari, îiîntâlnim încă din secolul XVII, într-undocumentdomnescundeapareconsemnatînanul1648şi„…Oprea ţiganul căldărarul, fiul lui Vlaicu,…”34. În practica curentă aîmbrăcării acoperişurilor bisericilor din

25 Ibidem, p. 4026 Veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,711 m 27 Călători străini…, Serie Nouă, vol. III (1831-1840), p. 4128 Metaloid alb-albăstrui, alb-argintiu, care are proprietăţi asemănătoare cu cele ale sulfului29 Călători străini…, Serie Nouă, vol. III (1831-1840), p. 27830 Râul Argeş este un curs de apă din S-SE României, afluent al Dunării la Olteniţa. Are 350 km iar suprafaţa bazinului hidrografic este de 12.550 kmp. Izvorăşte din partea

central-vestică a culmii principale a Munţilor Făgăraş prin doi afluenţi: Buda şi Capra.Traverseaza judetele Argeş, Dâmboviţa, Ilfov, Giurgiu si Călăraşi.31 Anton-Maria del Chiaro Fiorentino, Revoluţiile Valahiei, Editura Tehnopress, Iaşi, [f.a.], p. 2232 Nicolae Iorga, Negoţul şi Meşteşugurile în trecutul romănesc, Institutul de arte grafice şi editură „Minerva”, Bucureşti, 1906, p. 173 33 Ibidem, p. 17434 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, volumul XXXIII, (1648), volum întocmit de Gheorghe Lazăr, Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, Andreea Iancu, Editura

Academiei Române, Bucureşti, 2006, p. 238

MEMORIAE INGENII

34

ŢaraRomâneascăşiMoldovaa secoluluialXVII-lea,întâlnimaramacamaterialdelucru, alături de alte metale comune saunobile.ErafrecventfolosităşieraadusădinBraşovsaudinMehedinţi35.Despreobiectefinitedinaramăsauaramăcositorită,existăprecizăricumesteceadintr-undocumentdela1656,cuprivireladonareaunorbunuricătre o mănăstire. Acestea erau printrealtele„…o tipsioară, o cruce ferecată, un pahar de argint şi 24 de tipsii, 12 din cositor şi 12 de aramă. …”36.După cum reiesedin document tipsiile puteau fi cositoritesaunu,înfuncţiedeuzulacestora,saudecapacitateacomanditaruluidealeacoperi,fiind ştiut faptul că execuţia lor era maicostisitoare.Deasemeneaşiutilizareaeraimportantă,pentrucălainteriorulvasuluiaparămasaputeaprovocaoxidarea,iarîntimp împuşcarea pereţilor acestora, făceanecesară o intervenţie ulterioară, care seputeaevitadinstart. Ca metodă de lucru a cositoririiobiectelordinaramăexistăo tehnicăatâtde empirică, încât ne putem explica cums-adezvoltatşimenţinutaceastăpractică.Pentrulucrulefectiveranevoiedeobiectulfinitpropriuzis careurmaafiplacat, iarca materiale cositor37, câlţi din cânepăsau coceni de porumb şi un decapant,careeradeobiceidenaturăanimală,maiexactleşie38amestecatăînexclusivitatecuspuza(cenuşa)dincoceniideporumb.Unalt component de natură animală folosit,era urina care avea un conţinut bogat înmineraleşicareerafolosităfrecventşiînfierării pentru călirea uneltelor metalice

tăietore.Oaltă soluţie pentru călire, cares-afolositînfierării,afostemulsiadesare. Suprafaţa care trebuia acoperită sedecapaşiseîncălzea,dupăcaresefrecacucâlţiideformaunuişomoiogdecânepăsaucucocenii, încareeraubobiţedecositor.Acestease topeauprincontrolulconstantalîncălziriipieseişiadecapăriilacald,culeşia. La contactul cu peretele obiectuluiîncălzit,acestebobiţedincositorsetopeauaderândlasuprafaţaceurmaafiacoperită.Bineînţeles că nu oricine putea executaasemeneamanevre,fiindnevoiedeabilităţidobândite, prin ucenicie. Avantajul unorasemenealucrărierauînfavoareanomazilorsau a sedentarilor ţigani, care putea faceoricând un foc în marginea satului39, latârg40sauîncurteasăteanului,acoloundeprimeau o asemenea cerere de lucru.Câlţii,cocenii şidecapantulavându-ledeasemenealaîndemânăînoricesituaţiedemaisusdată.Nevoiaacopeririiinterioruluivasuluieradatădefaptulcăvaselefolositeîn bucătărie, la prepararea hranei, urmaua rezista în timp, evitându-se coclirea(oxidarea) acestora la interior, alterareaproduselor preparate, dar şi declanşareaunor boli ale organelor interne (stomac,ficat, rinichi, inimă), prin intoxicaţii şicomplicaţii. În judeţul Teleorman, darşi înmulte alte zonedepe liniaDunării,hranasepreparaînprincipalîntr-ocăldare,vasmaredecuprucositorit,precumşi înceaun41.Căldărariierauceicareseocupauatâtcuconfecţionareavaselordearamăcâtşicureparareaşicurăţarealor42.

35 I. Popescu-Cilieni, Învelişurile vechilor noastre biserici, Tipografia Sf. Episcopii a Râmnicului – Noului Severin, Craiova, 1945, pp. 33, 36, 93 şi urm.36 Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Naţionale, vol VIII, 1654-1656, Întocmit de Marcel-Dumitru Ciucă, Silvia Vătafu-Găitan, Dragoş Şesan, Mirela

Comănescu, Bucureşti, 2006, p. 41737 Staniu38 Leşia a ţinut loc mult timp de decapant, mai târziu fiind înlocuit cu ţipirigul39 Călători străini despre Ţările Române în secolului al XIX-lea, Serie Nouă, vol. IV (1841-1846), Coordonatorul volumului Daniela Buşă, Editura Academiei Române,

Bucureşti, 2007, p. 57340 Călători străini…, Serie Nouă, vol. III (1831-1840), p. 61341 Mihai Lupescu, Din bucătăria ţăranului român, Editura Paideia, Bucureşti, 2000, p. 3242 Ştefan Olteanu, Constantin Şerban, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova în evul mediu, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 251


35

Călătorii străini ne vorbesc pentruŢaraRomânească, despremultitudinea şicantităţilemarideproduse,înspecialsarea,totfeluldegrâneşifructe,omaterieneagrănumităcearapământului43,careardeşifacdinealumânări,păcura(dohotul44),aurul,argintul,fierul,şi„…minereul sub formă de pietre negre, care sunt scoase din puţuri subterane foarte adânci; acestea ‹apoi› preschimbate în aramă foarte frumoasă.”carenuseexploateazădincauzaturcilor45,careputeaumăritributul.Opartedinacestebogăţii erau secretizate, pentru evitareaimpuneridenoitaxe,însensulcăoricinearfiaduslacunoştinţăturcilordespreele,riscaexecutarea. Larecensământulcomandatdecătreruşila1831avemînregistraţi352lucrătorimanualişi210topitoridecositor,capidefamilie46,cifretrecuteîndreptulmeseriilorpracticatedecătreţigani.

3. Fieræritul

ÎndocumenteledesecolXVII,întâlnimţiganiifierarinumiţişifauricumesteşicazullui „… Puia ţiganul faur…”47 sau a lui „…Stan făurarul…”.48 Aceştia erau catalogaţidistinct în funcţiede specializareape careoaveau,cumesteşi„…Nico potcovarul …”49,acestalucrândnumaipotcoavepentruanimalecopitate solipede, sau multidactile în cadrulcomunităţii. Deoarece animalul putea avea

şicopitelesubţiri,eleputeaucrăpaîntimpulfixării potcoavelor, fierarul fiind nevoit săfacă şi pemedicul veterinar50.Alt meşteşugimportantcircumscrisprelucrăriifieruluitotîncadrulfierărieiestecelallăcătuşilor,întâlniţiîn actele vremii frecvent, cum este şi cazul“…lu Pătru lăcătuşu…”51. Un alt documentdevânzare-cumpărare,de la1649,aminteştedepărţidintr-omoarăcumpărată “..cu pitri şi cu hir, părţi gata.”52, ceea ce însemna cupietre şi cu fier, componente distincte dincadrulmoriicareeraulucrateînateliereledefierărie,scoţânddeastădatăînevidenţăoaltăspecializare,aceeaacemaitârziucunoaştema fi, lăcătuşeria. Aceştia confecţionauferecăturilesaupărţidinangrenajelemorilor,căruţelor,carelor, săniilor,uşilor,etcetera.Oaltă menţiune în secolul al XVII-lea, aduceînluminăoaltăactivitatecomplexăşianumeaceeadetinichigiu,întâlnindu-lîntr-unactdetocmealăpe„… jupânul Iane te‹ni›chigiul.”53 Foarteinteresantăaceastăconsemnare,pentrucă se confirmă în practica vremii folosireatablelor metalice54 care serveau la învelireabisericilor, dar şi confecţionarea acestora peplanlocal. LaînceputulsecoluluialXVIII-lea,darşimaitârziu,cărăuşiiromânicareveneaudepetotcuprinsulTransilvanieişiîşidesfăceaumărfurile la Braşov55 – 56 tipuri, inclusivmărfuriieftinedinfier(cercuridebuţi,cuţitedin Stiria56, etc.), şi luaseră obiceiul de acoborî cu elemai jos, în Ţara Românească,

43 Vezi şi Constantin C. Giurescu, Vechimea exploatării petrolului şi a “cerii de pământ” în Ţările Româneşti, în “Cibinium”, 1967-68, Sibiu, p. 20 şi urm.44 Călători străini despre ţările române…, volumul III, Serie nouă, p. 4145 Călători străini despre Ţările Române, Vol. VI, partea I, îngrijit de M.M. Alexandrescu Dersca-Bulgaru, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 14146 Călători străini…, Serie Nouă, vol. III (1831-1840), p. 10147 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, volumul XXXIII, (1648), …, 2006, p. 246.48 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, volumul XXXI, (1646), volum întocmit de Violeta Barbu, Constanţa Ghiţulescu, Gheorghe Lazăr, Oana Rizescu,

Editura Academiei române, Bucureşti, 2003, p. 147.49 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, volumul XXXIII, (1648), …, 2006,, p. 284.50 Ioan Cuparencu, Instrucţiuni pentru ferarii potcovari. Regimentul IV de artilerie, Tipo-Litografia H. Goldner, 1880, pp. 4-15.51 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, volumul XXXVII, (1652), Volum întocmit de Violeta Barbu, Constantin Bălan, Florina Manuela Constantin, Editura

Academiei Române, Bucureşti, 2006, p. 151.52 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, volumul XXXIV, (1649), …, 2002, p. 127.53 Ibidem, p. 255. 54 I. Popescu-Cilieni, Op. cit., pp. 37-39, 53 şi urm, 85-90. 55 Andrei Oţetea, Pătrunderea comerţului românesc în circuitul internaţional, Editura Academiei, Bucureşti, 1977, p. 62. 56 Stiria era printre cele mai mari provincii austriece, cu capitala la Graz.

MEMORIAE INGENII

36

unde vindeau printre altele şi fierării57. AceastăopiniealuiNicolaeIorga,n-oputempunedecâtsubaspectulcomercializăriiunorproduse brute din fier, de tip lingouri saumajecumeraucunoscuteînepocă,ceurmauafiprelucrateînfierăriilemetohesauaunorfierarispecializaţişinusubaspectulvânzăriidefierării,înadevăratulsensalcuvântului,cutotcuinventarinclusivconstrucţia. La începutul secolului al XVIII-lea,se înfiinţa o nouă vamă pentru facilitareacomerţului pe uscat, dintre Transilvaniaspre Ţara Românească şi invers, prin pasulVîlcan58. Produsele trecute dintr-o parte înalta,decelemaimulteorilatroc,eraupedeo parte „…grîne, vite, porci, capre, oi, vin, ceară, peşti de Dunăre…”,iarpedealta„…unelte agricole de fier şi argint viu…”59.Acestlucruînsemnândcănuseimportafieruldoarînstarebrută,cişicaobiectefinitesubformaunelteloragricoleşiamercurului(argintulviu)necesarprelucrăriimineruluideaur.Produseledin fier aduse dinAustria erau concurate decele ruseşti, din provinciaTula60, aflată la odistanţăde165kmfaţădeMoscova. După24februarie1784,cucircaunandupăceîncheiaserăşicuruşiiunastfeldetratatcomercial–21iunie1783,cândÎnaltaPoartăacordăşiAustrieidrepturimaimaridecâtpânăatunci,deafacecomerţinclusivînapeledincuprinsul ţărilor controlate de turci, drepturicare sunt pretinse prin comparaţie cu celeale ruşilor, începsă-şi facăefectulşipeOlt,princomerţuldeimport/export,darînprimulrândpeDunăreşipeMareaNeagră.Celmaientuziastaustriac,caremilitapentrureluareanavigăriipeOltpentrufacilitareacomerţului

direct între Ardeal şi Levant, în favoareaaustriecilor, a fost Franz-JosephSulzer, carerevineasupraimportanţeiacesteistăridefapt,înlucrareasaGeschichte des transalpinischen Daciens (IstoriaDacieiTransalpine) apărutălaVienaîntreivolume,întreanii1781-178261. Pe filiera Ardealului veneau produseindustriale proprii sau fabricate şi importatedin Europa centrală care luau drumulprincipatelor, din care amintesc: “… sticlă, vase, metale, mobile, împletituri, perii, frânghii, pânză ordinară de in, ţesături de lână, … etc.”62 Printre produsele propriifabricate înarcul intracarpatic–cuie, lacăte,broaşte, ţăţâni, ţăsale, potcoave şi caiele,care aprovizionau târgurile de peste munţi,subliniez prezenţa fierului brut, în cantitatede 250 000 chintale63, în anul 1785, ocantitate mai mult decât suficientă pentruaprovizionarea fierăriilor de la acea vreme.Din punct de vedere al fierului prelucratacestaajungea înŢaraRomânească„…atât din Steiermark şi Ardeal cât şi din Rusia şi Bosnia”64.Acesteprodusefinitereprezentau:coase,sobedetuci(fontă),tablădefier,arme,pile, şi oţelde ceamaibunăcalitate.PentruauşuratranzacţionareafieruluispreMunteniaşiMoldova,AntonDraudtintendentulminelordefierimperialedinArdeal,seadreseazăla04august1784,agentuluiaustriacRaicevichdinBucureşti,curugăminteadeaînlesniimportul“…fierului ardelenesc în principate”.65

Andrew A. Bonar (1810-1892) şiRobert Mc Cheyne (1813-1843), doimisionari scoţieni în ţările române,apreciaucă ţiganii„…Sunt cei mai buni meseriaşi din ţară. Fierarii şi zidarii

57 Nicolae Iorga, Istoria comerţului romănesc. Epoca mai nouă, Tipografia “TIPARUL ROMÂNESC”, Bucureşti, 1925, p. 5.58 Pasul Vâlcan, aflat în zona Masivului Godeanu, pas de trecere între Valea Jiului şi nordul Olteniei.59 Nicolae Iorga, Istoria comerţului..., p. 860 Andrei Oţetea , Op. Cit.., p. 63 61 Vezi Gheron Netta, Încercări de navigaţiune pe Olt, Editura Cartea Romanească, Bucureşti, 1928, pp. 41-4362 Ibidem, p. 4463 Unitate de măsură pentru greutăţi egală cu o sută de kilograme, folosită mai ales pentru cereale, dar nu şi în acest caz.64 Gheron Netta, Op. cit., p. 4565 Ibidem, p. 46


37

sunt îndeosebi recrutaţi dintre ei.”66.Adrien Louis Cochelet (1788-1858),consul general al Franţei în principateledunărene, în călătoria întreprinsă în anii1834/35, surprinde “… rămăşiţele acelor populaţii venite din Asia şi Egipt acum câteva secole şi care trăiesc în Ţara Românească şi Moldova în starea cea mai tristă de nomazi sau de sclavi. Stau în corturi şi străbat oraşele şi satele, vânzând cărbuni sau lucrând diferite obiecte de lemn sau de fier. ”.Interesantăşivalabilădescriereafăcutăprinasociereaprelucrăriilemnuluişifierului,caresuntîntr-ostrânsăinterdependenţă. Complementaritatea seexplicăprinfaptulcăunelepieseaveauîncomponenţă şi lemn şi fier, dar şi pentrucă la prelucrarea fierului era nevoie decărbuni, pe care îi obţineau prin arderelemnelor la foc mocnit, într-o incintăcontrolabilăspecialamenajată,ceeacesenumeştebocşă de cărbune67.Lemneleerauaranjate sub formă unei căpiţe/glugi, iarpestelemneseaşezaunstratdefrunze,apoipământpentru etanşeizare faţădemediulînconjurător.Speciiledelemnfolositeeraudeesenţătare,înprincipaldinfoioase,maiexact din fag, paltin şi stejar, care eraucrăpate şi suspendate până la o înălţimeaproximativăde2m.Foculardeamocnit,aproape continuu, sub supravegherepermanentă, combustia făcându-se fărăexcesdeaer,într-oatmosferăreducătoare,aşa cum se realiza şi în cazul arderiiceramicii negre, a cuptoarelor în care serealiza arderea volatilelor (hidrogenul,oxigenul,azotul)înprincipal,şinumaiînmicămăsurăa lemnului sauacărbunelui

rezultat68. În satul Tîntava, judeţul Ilfovşi dinMalul, judeţulVlaşca preocupareaprincipală a sătenilor era axată peproducereacărbuneluidelemn69. Sălaşe de ţigani, „…săteni de prin satele vecine”,“…meşteri în hier”70,erauînchinateunorfabricidehârtie“…pe apa Sabarului în Ilfov, în locul ce se zice Caţichi ...“71,necesarişilucruluiînfabrică,darmaialespentruintervenţiilecetrebuiaufăcuteîncazulîncaretrebuiauconfecţionatesauînlocuite elemente metalice constitutivedincadrulelementelor ferecăturiimorilorde hârtie, aşa cum întâlnim în ŢaraRomânească a anului 1793, în primul andedomniealuiAlexandruMoruzi(1793-1796şi1799-1801)72.Încazuldefaţănuerau importanţi pentru faptul ca lucraupentruomoarădehârtie,decâtdinpunctde vedere al intervenţiilor specializate ameşterilorînfier,anevoilorindispensabiledinpunctdevederealfierăritului. DinRusiaseaduceala1820,134738ocaledefierînbare,învaloarede105657depiaştri,darşi lacăteşicuiegroase, iardinAustria1958chintaledefierînbare,învaloare65435piaştri73. Anatoli Demidov (1812-1870),membru al unei bogate familii ruse,care a inaugurat exploatările minieredin Urali şi Siberia, împarte ţiganii întrei categorii distincte. În afară de hoţi,leneşi şi cerşetori sau vagabonzi nomazi,în cea de-a doua categorie, îi percepe cafiind,practicanţiaunormeseriievitatedepopulaţia autohtonă şi anume „… zidari, potcovari, bucătari, lăcătuşi…” .Autorul

66 Călători străini…, Serie Nouă, vol. III (1831-1840), p. 78767 Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni, folosite pentru oxidarea minereurilor. 68 Sergiu Sorin Popescu, Artele focului, Editura Etnologică, Bucureşti, 2008, p. 53 şi urm.69 Vezi Ştefan Olteanu, Constantin Şerban, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova …, p. 127 şi urm.70 Nicolae Iorga, Negoţul şi Meşteşugurile…, p. 19371 Ibidem, p. 19272 Istoria României în date, Sub conducerea lui Constantin C. Giurescu, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p 45673 Andrei Oţetea, Op. cit., pp. 69 şi urm.

MEMORIAE INGENII

38

rus îi percepe distinct pe aceşti lucrătoriînfierării,peuniicafieraripotcovari, iarpealţiicafierarilăcătuşi,aceştiadinurmăspecializaţiînsistemedeînchidere,lacătesauînferecareacăruţelorsauaceeacesecunoşteauafimijloacedetransport,darşiaunelteloragricole. Unaltmeşteşug,carearputeafiinclusînariapreocupărilorartizanilormedievali,darînniciuncazînmediulsătesc,arputeafi cel al prelucrării bronzului şi în modspecial al manufacturării clopotelor. La1642,avemundocumentaldomnitoruluiMatei Basarab (1632-1654), în caredoneazămănăstiriiCrasna(nusedistingejudeţul în documentul oficial), un clopot,fărăaprecizaloculundeafostlucratsaucomandatacesta74. Totaiciamputeaamintişiprelucrareaargintului,aşacumesteevidenţiatîncazulunor neînţelegeri negustoreşti, unde seîmpart bunurile, aici incluzând şi „…2 rafturi de argint ...”.75 Însă la felca şi încazulbronzului,nuavemdateexactecaresămarchezeolocaţieanumedeprelucrareînŢaraRomânească.Toatepieseledinaur,argint şi bronz le găsim în exclusivitateîn patrimoniul mănăstirilor, al boierilorsau al domnitorilor. În cazulmănăstirilorobiectele erau donate de către domnitori,cum este şi cazul lui Vladislav voievod,caredăruieştela1746“…sfintei mănăstiri [Fărcăşeşti-Gorj] o Tetraevanghelie ferecată cu argint şi poleită cu aur şi cu o cădelniţă de argint şi sfinte vase de argint … şi toate câte trebuie bisericii peste ani”.76 Comanda acestor piese din metalpreţios, sau mai puţin preţios era făcută

în atelierele occidentului contemporandomnitorilor, negustorilor şi boierilor,într-un cuvânt al comanditarilor. Obiectenumeroase din aur şi argint le întâlnimşi în cadrul documentelor în care estespecificatăzestreaviitorilormiri,cumestecazul documentului de la 1649, unde înafaradealtebunurimişcătoaresuntşi„… 3 perechi de cercii de aur cu mărgăritar şi 1 cunună de aur şi 1 ghirdan de aur cu mărgăritari şi văletură cu creştet de argint şi cu ace şi 4 inele de aur…1 cal de ginere cu rafturi di argint”77, sau al celui din1651 unde se specifică printre altele şi o„…salbă de galbini de aur ci i-am dat la nuntă,…”78. Tehniciledelucru(înspecialpoleireacu aur a obiectelor din argint, traforarea,turnarea,etc.),aşacumreiesedinpieseleaflateînproprietateaterţilor,eraudestuldecostisitoareşicomplexecasăneînchipuimcă aceste ateliere funcţionau pe teritoriulţărilorromâne. ÎnadouatreimeasecoluluialXVII-lea, lasate întâlnimşiarmurierii,pecareautoriiŞtefanOlteanuşiConstantinŞerban,îiîmpartînpatrucategoriidistincte:arcarii,zelarii, săbierii şi silitrarii79. Însă aceastăultimă categorie nu poate fi încadratăaici pentru că silitra reprezenta praful depuşcă folosit camaterial exploziv,pentruarmamentul din epocă, deci în nici uncaz cameşteşug specializat al prelucrăriimetalelor.Toateacestemetodearhaiceaureprezentat suportul tehnic de punere înaplicarelascarăindustrialăatehnologiilordeprelucrareametalelor.

74 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, volumul XXXI, (1646), …, 2003, p. 386 75 Ibidem, p. 13476 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, volumul XXXIII, (1648), …, 2006, p. 186 77 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, volumul XXXIV, (1649), ..., 2002, p. 6378 Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, volumul XXXVI, (1651), volum întocmit de Oana Rizescu şi Marcel- Dumitru Ciucă, Editura Academiei Române,

Bucureşti, 2006, p. 17579 Ştefan Olteanu, Constantin Şerban, Op. cit., p. 127


39

Bibliografie selectivæ

• Chelcea Ion,Rudarii. Contribuţie la o “enigmă” etnografică,CasaŞcoalelor,Bucureşti,1944.• Cuparencu Ioan,Instrucţiuni pentru ferarii potcovari. Regimentul IV de artilerie,Tipo-LitografiaH.Goldner,1880.• Comanici Germina, Importanţa târgurilor din Oltenia şi Muntenia pentru desfacerea produselor meşteşugăreşti,Revista

„Oltenia”.Studiişicomunicări,MuzeulOlteniei,Craiova,1974.• Damé Frédéric,Încercare de terminologie poporană română,EdituraVestala,Bucureşti,2006.• Del Chiaro Fiorentino Anton-Maria,Revoluţiile Valahiei,EdituraTehnopress,Iaşi,[f.a.].• Godea Ioan, Dicţionar etnologic român,EdituraEtnologică,Bucureşti,2007.• Iorga Nicolae,Negoţul şi Meşteşugurile în trecutul romănesc,Institutuldeartegraficeşieditură„Minerva”,Bucureşti,

1906.• Iorga Nicolae,Istoria comerţului romănesc. Epoca mai nouă,Tipografia“TIPARULROMÂNESC”,Bucureşti,1925.• Iorga Nicolae,Istoria comerţului romănesc. Epoca veche,Editura“LuminaRomânească”,Bucureşti,1925.• Lascu Nicolae,Cum trăiau romanii,EdituraŞtiinţifică,Bucureşti,1965.• Lupescu Mihai,Din bucătăria ţăranului român,EdituraPaideia,Bucureşti,2000.• Maier Radu Octavian,Meşteşuguri ţărăneşti tradiţionale în spaţiul românesc,EdituraEtnologică,Bucureşti,2009.• Maghiar N., Olteanu Şt.,Din istoria mineritului în România,EdituraŞtiinţifică,Bucureşti,1970.• Netta Gheron, Încercări de navigaţiune pe Olt,Editura“CarteaRomânească”,Bucureşti,1928.• Olteanu Ştefan, Şerban Constantin,Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova în evul mediu,EdituraAcademiei,

Bucureşti,1969.• Oţetea Andrei, Pătrunderea comerţului românesc în circuitul internaţional,EdituraAcademiei,Bucureşti,1977.• Pantele Georgescu,Dicţionarul geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Teleorman,StabilimentulGrafic

I.V.Socecu,Bucuresci,1897.• Popescu-Cilieni I., Învelişurile vechilor noastre biserici, Tipografia Sf. Episcopii a Râmnicului – Noului Severin,

Craiova,1945.• Popescu Sergiu Sorin,Artele focului,EdituraEtnologică,Bucureşti,2008.• Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Naţionale, vol VIII, 1654-1656,ÎntocmitdeMarcel-Dumitru

Ciucă, Silvia Vătafu-Găitan, Dragoş Şesan, Mirela Comănescu,Bucureşti,2006.• Călători străini despre Ţările Române în secolului al XIX-lea, Serie Nouă, vol. III (1831-1840),Coordonatorulvolumului

DanielaBuşă,EdituraAcademieiRomâne,Bucureşti,2006.• Călători străini despre Ţările Române în secolului al XIX-lea, Serie Nouă, vol. IV (1841-1846),Coordonatorulvolumului

DanielaBuşă,EdituraAcademieiRomâne,Bucureşti,2007.• Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, volumul XXXI, (1646), volum întocmit de Violeta Barbu,

Constanţa Ghiţulescu, Gheorghe Lazăr, Oana Rizescu,EdituraAcademieiRomâne,Bucureşti,2003.• Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, volumul XXXIII, (1648), volum întocmit de Gheorghe Lazăr,

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, Andreea Iancu,EdituraAcademieiRomâne,Bucureşti,2006.

MEMORIAE INGENII

40

Profesorul inginer IonC.Tomescu, doctor în economie,născutla9octombrie1929,înComunaVedea,judeţulArgeşesteunuldintreveteraniisistemuluienergeticromânesc. UrmeazăŞcoalaprimară încomunanatală. În1944, înurmaunui examen riguros, este admis la Şcoala Industrială deGaz şiElectricitate,unde,pebazatestelorsusţinute,sedovedeştecăarevocaţiedeelectrician. Începândcuanul1946facepracticălaUzinaGrozăveştidupăcare se înscrie la Liceul Gh. Lazăr, cursuri de zi, până în anul1949când,dinmotivemateriale,seangajeazălaÎntreprindereadeReţeleElectriceBucureşti (I.R.E.B.)–„laboratoruldecontoare”,perioadăîncarelucreazăînsubordineainginerilorCornelPenescuşiCălinMihăileanu,careerauşiprofesoriîncadrulPolitehniciidinBucureşti.

Ultimul an de liceu îl urmează la Liceul „Sf. Sava” – cursuriserale. În 1950 se înscrie la Universitatea Politehnică de la Iaşi –FacultateadeElectrotehnică. După primul an se transferă la Universitatea Politehnică dinBucureşti–FacultateadeEnergetică–secţiadeElectroenergetică. După terminarea stagiului obligatoriu la Întreprinderea deTransportBucureşti(I.T.B.)seangajează,în1956,laI.R.E.B.pepostuldemaistruşefallotuluidereparaţiicapitale.Ocupăsuccesivfuncţiiledemaistru,inginer,inginerprincipal,şefsecţieexploatare,inginerşef. Înanul1965estepromovatînfuncţiadeDirectorTehnic,pânăînoctombrie1967când,prinOrdinalConsiliuluideMiniştriafosttransferat la Centrul de Perfecţionare a Cadrelor de Conducere dinÎntreprinderi(CEPECA). În1962urmeazăcursurilepostuniversitaredeinginerieconomiştiîncadrulPolitehniciiBucureşti.

CONFESIUNI CU PROFESORUL ION C. TOMESCU

InterviurealizatdeCristinaUNTEAMuzeulNaţionalTehnic„Prof.Ing.DimitrieLeonida”,Bucureşti


41

U.C.Domnule profesor aş dori să ne oprimpreţ de câteva clipe asupra activităţiidesfăşurate la I.R.E.B. Ce lucrăriimportante s-auexecutat înperioada încareaţifostDirectorTehnic?

T.I.Înainte de toate vreau să spun că laI.R.E.B. am găsit oameni formaţi laŞcoala profesorului Dimitrie Leonidadar şi absolvenţi ai Şcolii de Gaz şiElectricitate, oameni cu o pregătiretemeinică,buniprofesionişti(decalitate)şidecaracter.

Cred că cele mai importante instalaţiirealizate în perioada 1963-1967 sunt:liniilede110KVBucureşti–Olteniţa;Bucureşti – Alexandria; Alexandria –TurnuMăgurele; Bucureşti – Călăraşi;Bucureşti – Slobozia şi staţiile detransformare110/20KVaferenteacestorlinii.

Înparalelaufostrealizateliniilede20KVşiposturiledetransformaredela20KVla220V,necesarealimentăriicuenergieelectrică a combinatelor industriale,a complexelor agroindustriale şi aexploatărilor petroliere, precum şi acomunelorelectrificate.

Alte două realizări de maximăimportanţă din această perioadă dar şiunmomentdeascensiunepentrucarierameaprofesionalăafostcrearealinieide220KVBucureşti–GuraIalomiţei(jud.Slobozia)câtşiliniade400KVSlatina–Bucureşti.

Ca o mândrie personală pot spune căam realizat prima instalaţie electrică aMănăstiriiPasărea.

U.C.Puteţiexplicadeceacestedouălucrăriaumarcatpozitivcarieradumneavoastră?

T.I.Ladareaînfuncţiunealinieide400KVSlatina–Bucureşti,cânddispecerul l-a

anunţat pe Ministrul N. Gheorghiu căliniaestegata,esterecepţionatăşipoatefi pusă în funcţiune,Ministrul a pus osingură întrebare: „A semnat Tomescuprocesulverbalderecepţie?Larăspunsulafirmativ al dispecerului, ministru arăspunssec:„atuncidaţi-idrumul”.

U.C.Bănuiesccăunasemeneadrumnuafostlipsitdeperipeţii

T.I. Îmivinacumînmintedouămomentedetristăamintireşidemaximăafectare.

Primuls-apetrecutîniarnaanului1965-1966, când din cauza viscolului liniade110KVBucureşti–Sloboziaafostavariată. Echipa de intervenţie formatădin6muncitorişiuntanchistaucăzutînIalomiţaşis-auînecat.

Aldoileaeveniments-apetrecutînvaraanului1966într-ocomunădinSloboziacând, din cauze neelucidate nici pânăazi,tensiuneaînaltăde15KVaafectatreţeauadejoasătensiuneproducândatâtdeteriorări ale aparatelor casnice cât şipierderidevieţiomeneşti.

U.C.Să înţeleg că nu aveţi nicio amintireveselă din perioada în care aţi fostDirectorTehnic?

T. I. Bineînţeles că există şi aşa ceva. Ceamai amuzantă a fost cea cu puiul debarză.Seîntâmplacredprinanii1962-1963lavizitaluiHrusciovlaBucureşti.Toatălumeaerapregătită.Mitingulavealoc în PiaţaVictoriei. Pentru asemeneamomentenoierampregătiţicupersonalde intervenţie dar şi cu câte un grupelectrogenderezervăpentrualimentareacuenergieelectricăaobiectivelorîncazdeavariereasistemului.LaunmomentdatHrusciovaînceputsă„vorbeascăînvânt”.Electricianulcareeralapost nu

MEMORIAE INGENII

42

asesizatceseîntâmplăcasăporneascăgrupulderezervă.Toatălumeaaintratîn alertă. Au fost trimise de urgenăechipe pe liniile de 8 şi 9 să depistezeavaria dar şi să se descopere dacă nua fost vreun sabotaj. La faţa loculuis-a constatat că un pui de barză, alecărui aripi în deschidere depăşesc 1,5m, şi căruia îi venise vremea să înveţesă zboare, afectase liniile. Puiul a fostridicat, dus şi ţinut înbiroul şefului decabinetalluiGh.GheorghiuDejcâtevazile până s-au făcut toate măsurătorilecare audemonstrat căpuiuldebarză aprodusavaria.

U.C.Din1967aţifosttransferatlaCEPECA?T.I. CEPECA a fost prima şcoală de

management din România, înfiinţatăcu fonduri asigurate de ProgramulNaţiunilor Unite pentru Dezvoltare(PNUD) Monitorizată de BiroulInternaţional alMuncii „B.I.T.” care aasiguratcadredespecialiştiîndomeniu.În perioada 1967-1970 în CEPECA aucreatşiauprezentatprogramedeprofilpeste 300 de instructori specialişti dindomeniile management şi marketing,proveniţi în majoritate din S.U.A. şiEuropacapitalistă.

De asemenea B.I.T. a monitorizat şidotările cu materiale didactice, peste1000 de lucrări de management şimarketing,precumşitehnicadecalcul.În CEPECA a fost instalat primulcalculator din România, un I.B.M360/40.

Guvernul României a asigurat bazamaterială(sediul)şipersonalulautohtonrecrutatdinîntreprinderileşi instituţiileromâneşti, în special cu funcţii deconducere.

Toate cadrele de conducere dinîntreprinderi, centrale şi ministere,inclusiv adjuncţii deminiştri, au urmatcursurile organizate la CEPECA.Aproape fără excepţie participanţii auapreciat calitatea şi utilitatea acestorprograme.

U.C. Ce a reprezentat CEPECA în viaţadumneavoastră?

T.I. M-aîntregitprindeschidereapecaremi-aoferit-o.Amavutocaziasăcolaborezcuinstituţii demareprestigiu.Arfi foartemultedepovestitidarcuoaltăocazie.

U.C.Deşisunteţiprinstructură inginerv-aţidovedit din plin şi vocaţia de profesor.Ce ne puteţi spune despre realizăritehnicedincadrulsistemului?

T.I. Amcreat „Regulamentul deorganizareşi funcţionare în linii şi staţii”, dar şiStanduri pentru instruirea şi formareapersonalului. Am reuşit ca în cadrulI.R.E.B. să înfiinţăm o „Şcoală deelectricieni de sat”. În paralel am fostprofesor şi diriginte la Şcoala IosifRangheţ(1964–1966).

U.C.Am înţeles că sunteţi şi inventator.Despreceestevorba?

T.I. Întrucât la liniile de joasă tensiune nuexista nicio protecţie, am conceputECLATORUL DE PROTECŢIE ALINIILOR DE JOASĂ TENSIUNEIMPOTRIVA DESCĂRCĂRILORELECTRICE.

De asemenea în perioada respectivăliniile de tensiune erau montate pestâlpi din lemn.Aceşti stâlpi prezentaunumeroase dezavantaje şi anumese măcinau la bază şi prezentau un


43

real pericol pentru muncitorii careexecutaulucrărideîntreţinere.Înacestecondiţiiamfostnevoitsăgândescşisăproiectez un SUPORT DIN BETONARMAT PENTRU CONSOLIDAREASTÂLPILORDINLEMN.

U.C.Casătepoţiafirmadarsăaiînacelaşitimp şi satisfacţia muncii există vreoreţetăasuccesului?

T.I. Reţeta presupune cantităţi fixe, ori înviaţănu este aşa.Fiecareomesteunicşi chiar dacă ne confruntăm cu situaţiisimilare, fiecare individ reacţioneazăindividualfuncţiedeeducaţie,pregătireşitemperament.

Există însă câţiva factori determinanţipentru o carieră de succes şi anume: obună pregătire profesională, un nivelridicat de cultură (nu mă refer numailanumărulcărţilorcitite)şiunniveldepercepţiedezvoltataloamenilordinjur.Şiîncăunlucruimportantarfiacelacăinstituţia în care lucrezi trebuie să fiebineorganizatăşidisciplinată.

U.C. Cemesajdoriţisă leadresaţicititorilorrevistei?

T.I. Trebuie avut în vedere următoareleaspecte:

Le-aş adresa rugămintea fierbinte săînţeleagă importanţa tehnicii în viaţasocială. Mă motivez prin următoareaafirmaţie:prezenţatinerilorlafacultăţiletehnice este aproape inexistentă. Toţitinerii s-au înghesuit la Facultăţi deManagement, de Ştiinţe Sociale, deparcă suntem în America. Le adresezun îndem: să uite din când în când de„tablete”şisăciteascăocartepentrucăavantajelesuntmultmaimari.

Şi nu în ultimul rând m-aş adresa

sistemului atrăgând atenţia că s-afăcutomaregreşealăatuncicânds-audesfiinţatşcoliledemeserii.Artrebuisă-i urmăm exemplu profesoruluiDimitrieLeonidacareînanul1908aînfiinţatprimaŞcoalădeElectricienişiMecanici.

MEMORIAE INGENII

44

Astăzi este de neconceput lipsa din spaţiul virtual a unei instituţii care se adreseazăpublicului,şimaialespubliculuitânăr.Site-uluneiastfeldeinstituţii-înspeţăalunuimuzeu-areomultitudinedeobiective,petoateplanurile,delacelstrictfinanciarcareasigurăcreştereaveniturilornecesarefuncţionăriişidezvoltării,urcândcătrepoliticapublicădeeducareatinereigeneraţiişipromovareavaloriloristorieiştiinţeinaţionale. MuzeulNaţionalTehnic,cainstituţieemblematicăînpromovareageniuluitehnicromânescîşiaşteaptăgenerosvizitatorii,motivpentrucaresite-ulgăzduieşte înpagina de întâmpinare imaginealăcaşuluisău,amplasatînParculCarol.Acestaestemodulîncarevizitatorulesteadusînrealitate,astfelîncât,atuncicândareocaziasăfieînapropiere,săştieundeseaflăşisăaibădorinţadeapăşiînăuntru. Şicumastăziînmodfirescnedorimcavalorilenoastreculturale,istoriceşitehnicesăfiecunoscuteşidincolodegraniţeleţării,bineînţelescăsite-ulesteaccesibil şi în limbilefrancezăşiengleză.NutrebuiesăuitămcăFranţaesteţaraîncareaustudiatnumeroşicreatoriromânigăzduiţidemuzeu.

ACEI OAMENI MINUNAfiI ØI MAØINILE LOR ...SITE-UL MUZEULUI NAfiIONAL TEHNIC

„PROF. ING. DIMITRIE LEONIDA”

Ing.DănuţŞERBAN


45

Prezenfla în spafliul public Călătoria virtuală pe care o propuneacest site începe cu Evenimentele publice -prima pagină cu conţinut specific pe care oaccesează vizitatorul, începând cu cel maiapropiatevenimentceurmeazăafiorganizatdecătremuzeu. Înaceastăsecţiunesuntafişateinformaţiidetaliate referitoare laevenimenteleviitoare,darşiecouridinpresatipărităsauvirtualăaleacţiunilor desfăşurate. Prin această secţiunepubliculesteînpermenentcontactcumuzeul,evenimentdupăeveniment. Prin prezentarea Planului expoziţional pe doi ani consecutivi se asigură nu doaro promovare a evenimentelor în rândulpublicului,darşiuneventualsprijindinparteapersoanelor şi instituţii interesate să devinăpartenerisaucolaboratori. În secţiunea Premii vor fi enumeratedistincţiile primite de muzeu şi premiileoferite de acesta persoanelor şi instituţiilorpartenerepentruactivitateadepusăînsprijinulpromovării sau dezvoltării tehnicii: PremiulDimitrie Leonida, Premiul Eliza Leonida ZamfirescuşiPremiulAurel Persu.

Acei oameni minunafli øi maøinile lor... Poate vă mai amintiţi de filmul „Aceioameniminunaţi înmaşinile lor zburătoare”(1965),alecăruiscenariuşi regieaparţin luiKenAnnakinşiîncareomulţimedepersonaje,de diferite naţionalităţi şi categorii socialeparticipă launconcursaviatic.Saupoatevăamintiţiunaltfilm-„Aceioameniminunaţicuaparatuldefilmat”(1978)-unomagiuadusînceputurilorcinematografieicehe. TotaşaîşipropunşipasionaţiilucrătoriaiMuzeuluiTehnicsăneaducăamintedeluptapermanentăşineobosităageniuluiromânescpentru dezvoltarea diverselor tehnologii,concepereaşiconstruireademaşinişiaparate

care aupermisomului să îşi îmbunătăţeascăconfortulzilnic,săexploreze luminebănuitesausăseridicesprecerulatâtderâvnit. „Galeria personalităţilor” româneştice au contribuit la creşterea bagajului decunoştinţe tehnice, ni-i aduce în prim-planatâtpemeşteriifăuraricareautrăitînsecoleleXVIII – XX, cât şi o serie de oameni deştiinţăcontemporanicunoi,precumDumitruPrunariu,JustinCaprăsauEugenPavel. Prezentarea colecţiilor pe care le oferămuzeul spre vizitare - o parte dintre acesteaincluse în categoria tezaur - pune în luminăinteligenţa creativă a unor cercetători sauoamenisimpliînzestraţicutalentşipriceperecare,îndiversedomeniiauavutocontribuţieremarcabilă în dezvoltarea patrimoniuluitehnicnaţional. Este de datoria noastră să cunoaştemtoată această moştenire lăsată de generaţiiîntregi, pentru a cultiva spiritul tehnic înrândultinereinoastregeneraţii. Curespectulceisecuvineîntemeietoruluiacestui muzeu, profesor-inginer DimitrieLeonida,site-ulprezintăînsecţiuneaIstoricul muzeului atât personalitatea acestuia darşi etapele prin care a trecut muzeul, de laînfiinţare şi până astăzi. Prin gândurile şiimpresiileimortalizate,Cartea de onoareestemărturiarecunoaşteriidecaresebucurăacestlăcaşcuminunatelesaleexponatedinparteaunorpersonalităţi,dinţarăsaudinafară,careautrecutpragulMuzeuluiNaţionalTehnic. Documente - Informare Izvoruldocumentarreprezintăprincipalulelementde sprijin în istoria şi educaţiaunuipopor.IstoriadezvoltăriitehniciiînRomâniaesteoparteaistorieinoastrenaţionale. Pedealtăparte,DimitrieLeonidaadatun sens pro-activ activităţii muzeului. Dinpunctul lui de vedere, muzeul a reprezentat

MEMORIAE INGENII

46

omodalitatedecultivareînrândultineriloradorinţeipentrudezvoltareaspirituluitehnic. Aceste două aspecte fac să fie alocată,în cadrul site-ului, o importantă secţiunematerialelor documentare, fie ele în formascrisă,fiesubformaimaginilor. Pe de o parte, este avută în vedereprezentareafonduluidecartedonatdeDimitrieLeonida,ceconţinecirca30.000deexemplare.Suntprezentateinformaţiiminimedesprecelemai importante cărţi astfel încât acestea săpoatăintraîncircuituldecercetarearhivistică,urmândcasecţiuneasăsedezvolteastfelîncâtsăpunăînvaloareaceastăvaloroasădonaţie. Pedealtăparte,esteprezentatăon-linerevistaeditatădemuzeu-„Memoriae Ingenii”.Astfel informaţiile cuprinse în articolevor avea un ecoumultmai larg, ceea ce vacontribui la creşterea calităţii conţinutului şilapromovareamuzeului. Nuînultimulrând,secţiuneacuprindeşimaterialevideo,realizatecuocaziadiverselorevenimentemuzeale,sauimaginidinfototecadonatădeDimitrieLeonida. Materialele bibliografice utilizateîn crearea site-ului sau pentru sprijinulprocesului educativ tehnic şi de istorie adezvoltăriitehniciisauelementeleminimalede prezentare a unor cărţi ce au ca autoripersonalităţialetehniciiromâneşti,reprezintăo altă secţiune. Astfel, orice doritor arela îndemână un izvor documentar pe carepoate să-l consulte pentru a-şi îmbogăţicunoştinţele sau pentru a afla răspunsuri laîntrebăripunctualedeînteres.

Turism Localizarea muzeului, într-unul dintrecelemaimari parcuri aleCapitalei, cumultspaţiuverdedar şi cu foartemulteobiectiveturistice, reprezintă un avantaj important înactivitatea de promovare.Din acestmotiv o

secţiuneimportantăasite-uluiesteprezentarea,mai succintă sau mai detaliată, a tuturorobiectivelor aflate în imediata vecinătate. Şiexistăsuficienteastfeldeobiective,începândcuParculCarol,undeesteadunatăoîntreagăistorie a Bucureştiului, sau cu AnsamblulPatriarhalşiPalatulParlamentului,continuândcu Cimitirul Belu, un loc de odihnă pentrunumeroasepersonalităţialepoporuluinostru. OricinevineînParculCarolşiviziteazăunul dintre obiectivele turistice învecinate,vaavealadispoziţietoateinformaţiilepentrua aloca o parte din timpul său liber vizităriiMuzeuluiNaţionalTehnic. Sensulcreăriiuneiastfeldesecţiuni îlreprezintă dezvoltarea turismului educativ,încolaborarecudiversefirmedeturismsaucuinstituţiilecuresponsabilităţiîndomeniu.

Vino la muzeu În fine, după o astfel de prezentarea patrimoniului muzeal, a activităţilor depromovare publică şi educaţie tehnică sau aoportunităţilor de ocupare a timpului liber,estemomentulsăfaceminvitaţiadevizitareamuzeului! Oastfeldesecţiuneoferănecesaruldeinformaţiidestinateorganizăriiuneivizite,fieeaindividualăsauîngrup,simplăsaughidată.În primul rând, informaţiile de localizareşi contact oferă date despre mijloacele detransport care asigură legăturamuzeului cuoricarepunctdinmunicipiuprecumşiadresaşinumereledetelefon/faxaleacestuia. Deasemenea,esteprezentatprogramulzilnic de acces, respectiv programul pentruzilele de sărbătoare şi costul biletelor şi alserviciiloroferite. Dezvoltarea acestei secţiunipoate aveaînvedereaspectuldepromovarecomercială,precumcărţi,monografii,revisteşisuvenirurice pot fi găsite la standul de vânzare, sau


47

un îndrumar cu secţiile vizitabile, traseulrecomandatşiprincipaleleexponate.

Management Prin intermediul acestei secţiuniconducereamuzeuluiprezintătoateelementelecareconcurălabunafuncţionareamuzeului;având în vedere prestigiul său şi poziţia decare se bucură în domeniul culturii tehniceşi ştiinţifice,Muzeul Naţional Tehnic „Prof.ing.DimitrieLeonida” trebuie să păstreze opoziţiedereferinţăpentruoricealtăinstituţiesimilară. Înacestscopsuntprezentate,înprimulrând, principalele documente care ajută laevaluarea şi certificarea calităţii activităţii demanagement, amuzeului în ansamblu, înconformitatecureglementărileîndomeniu: Strategiadepunereînvaloareafonduluiexpoziţionalşidedezvoltareaacestuia; Planul anual de activitate, cuprinzândobiectiveledecercetareştiinţifică,dedezvoltarea fondului expoziţional, de administrare afonduluiexistentşideintroducereatehniciloravansate(informatizare,dezvoltareaprezenţeion-line etc), de cooperare în plan naţionalşi internaţional, de creştere a calificăriipersonaluluietc; Raportuldeactivitatepeultimulansaupeoperioadăsemnificativă. Înmăsuraîncareactivitateaesteorganizatăpebazădeprograme,oastfeldesecţiunepoatesăcuprindăşidescriereaacestora. Pe principiul „omul sfinţeşte locul”,un element important în activitateamuzeului îl reprezintă calitatea profesionalăa personalului angajat şi modul în caresunt acoperite cerinţele de personal pentruasigurarea funcţionării adecvate. Din acestmotiv, un segment al acestei secţiuni estededicatprezentăriiconduceriişipersonaluluidespecialitate.

De asemenea, este prezentată o listă areglementărilorlegislativeprivindorganizareaşi funcţionarea muzeului, aflată astfelpermanentladispoziţiatuturorcelorinteresaţi,personalmuzealsaupublicvizitator. Nu lipsită de importanţă poate fi şi osecţiune de sprijin pentru cei interesaţi deactivitatea de conservare sau restaurare aobiectelorcepotdeveni exponate înmuzeu.Nu este vorba doar de un exerciţiu pentrupersonaluldespecialitate,cipoatereprezentaunmaterialutilcolecţionariloramatori.

Reguli Pentru realizareasite-uluiaufostavuteînvederecâtevareguli:■ realizarea unui echilibru între informaţiatransmisă vizitatorului şi timpul pe careacestapoatesăîlaloceuneiastfeldevizitevirtuale. Drept urmare, s-a ales variantaasigurării a două nivele de furnizare deinformaţii: (1)nivelul introductiv,succint,în care nu se depăşeşte ecranul, şi (2)nivelul detaliat, pe care vizitatorul poatesăîlaccesezefieprinlegăturilepecareleare la dispoziţie în primul nivel, fie prinpunerea la dispoziţie a unui buton «maimult»;

■ punctarea tuturor modalităţilor prin caremuzeulintervineasuprapublicului,pentruapromovaştiinţaşitehnicaromâneascăşipentruasprijinicelelalteinstituţiiimplicateînacestefort–şcoala,cercetareaştiinţifică,cercetareaistorică;

■ integrarea în paginile web a celorlalteresursedinspaţiulvirtual,folosite înmoduzualdevizitatori,resursedeîncrederesaudes uzitate precum Wikipedia, YouTube,AcademiaRomână,instituteledecercetaresauinstituţiiledeînvăţământ,etc;

■ evitareapaginiloranimate,princaresăfiedistrasăatenţiavizitatorului.

MEMORIAE INGENII

48

În loc de încheiere - Muzeul virtual al øtiinflei øi tehnicii româneøti DezvoltareaunuisitealMuzeuluiNaţionalTehnic„Prof.ing.DimitrieLeonida”constituieoexperienţădeosebităînplanulpromovăriiinţeligenţeiromâneştişiintegrăriisubtoateaspectele:educativ,turistic,profesionaletc.Aceastaînsăpoatefidoarunprimpas. Dinanalizasituaţieilanivelnaţionalsepoateconstatacăexistănumeroaseiniţiativelocalecarepunînevidenţăinteligenţainovativăşiistoriapoporuluiromân.Dinpăcate,existăoevidentălipsăînspaţiulvirtualpentruobunăpartedinacesteiniţiative,fieelemuzee,casememorialesausimplecolecţii. Dinpoziţiapecareoocupă,aceeademuzeutehnicdenivelnaţional,cubogatăexperienţă,Muzeul „Prof.ing. Dimitrie Leonida” are obligaţia morală de a coagula şi îndruma acesteiniţiative.Creareauneiplatformevirtualecomune,depromovareafonduluiexpoziţional,darşidesprijinmetodologic,poatereprezentaoiniţiativăcaremerităatenţie.

Pânăatunci,

Vă aşteptăm pe www.mnt-leonida.ro!

Din colecția Muzeului Național Tehnic Prof. Ing. Dimitrie Leonida

1 Mașina de scris pentru nevăzători

2 Locomotivă electrică Electroputere Craiova

3 Fier de călcat cu cărbuni4 CET Filaret 19085 Bicletă cu roți din lemn sec. al XIX lea

1 2

3

45


49

Aøezare

Lisa este o comună în depresiuneaFăgăraşului, situată în partea sud-vesticăa judeţului Braşov, sub poalele MunţilorFăgăraş, pe drumul care face legăturaîntre judeţele Braşov şi Sibiu, la 44° şi 17’latitudine nordică şi 25° şi 8’ longitudineestică. Este străbătută de râul Lisa - afluental râului Sâmbăta din judeţul Braşov; acestrâu se formează la confluenţa braţelorValeaJelealuluişiValeaPleşii.AreînadministraţiesateleLisa,Breaza, Pojorta. Se întinde pe osuprafaţă de 8721 ha şi are o populaţie de1696delocuitori.

Istoric

Prima atestare documentară apare în1527 în care este amintit numele de „RaduldeLisza”printrecei12boierijuraţiaflaţisubconducereacastelanilorCetăţiiFăgăraşului.

Localitatea Lisa exista cu acest numeînanul1733,cândepiscopulunitalBlajului,Inocenţiu Micu-Klein, a organizat unrecensământ(oconscripţiune).Înanul1733,în Lisa erau recenzate 220 de familii (120defamiliidereligiegreco-catolicăşi100defamiliidereligieortodoxă),cualtecuvinte,întotal, circa 1100 de persoane. Funcţionau înLisaanului1733douăbiserici:unaunităşialtaortodoxă. Aflăm, din aceeaşi conscripţiune,numele preoţilor din Lisa: Bucur, Savul şiNicula (uniţi) şi Iuon, Iuon2,Mihai şiVăsi(ortodocşi). În 1765 a fost înfiinţată primaşcoală, aici fiind loc de graniţă. În acelaşian satul a fost militarizat în întregime şi afăcut parte din Compania a IX-a de graniţăaRegimentuluiIdeGraniţădelaOrlatpânăîn 1851 când Regimentul a fost desfiinţat.În 1866 veteranii bătăliei de la Lisa au fostîmproprietăriţiaiciculoturidepământ.

Ocupaflii

Populaţia se ocupă cu practicareaagriculturii,apiculturiişicreştereaanimalelor:bovine,ovine,porcine,cabalineşipăsări.

Obiectiv memorial - Monumentul Eroilor Români din Primul Ræzboi Mondial.

Monumentul, de tip obelisc, esteamplasatînfaţaprimărieidincomunaLisaşiafostridicatdecătresăteni,înanul1938,pentru

IDENTITÆfiI ROMÂNEØTICOMUNA LISA – JUD. BRAØOV

muzeografDorina IONIŢĂMuzeulNaţionalalSatului“DimitrieGusti”

MEMORIAE INGENII

50

cinstireamemorieieroilordinlocalitate,căzuţiîn Primul Război Mondial. Monumentul,cu înălţimea de 3,5 m, este realizat dinpiatră sculptată, de formă paralelipipedică,surmontatdeopajurăcuaripiledesfăşurate,care se sprijină pe o cască. Frontal, pe unfondcanelat,estesculptatăocruce.Înparteainferioară pe o placă de marmură se aflăinscripţia votivă: „În amintirea eroilormorţiînrăzboiulpentruîntregireapatrieişiîntărireaneamului“. Lateral sunt fixate plăcile cunumelea67deeroi.

Vorbind de Lisa, „satul de pe vale”,trebuiesămenţionămcăeloculundeacopilăritOctavian Paler, unde au rezistat în munţicâţivapartizani,careprinanii1950s-auopuscomunismului şi au fost arestaţi mult timp.Îndecembrie1951cad înmâinile securităţiiluptătorii Vasile şi Dumitru Moldovan, tatăşifiu,dinLisa.UniidintrebătrâniipartizaniaufostpărtaşilasuferinţăcuînsuşipărinteleArsenie Boca, stareţul cu har şi izvorul de

tămăduire sufletească alMânăstirii Sâmbătadar şi cu preotul StanislavAxente din Lisa.Astăzi,Lisaşiîntreagavaleauoliniştestranieşiatractivă.„…număpotgândilaLisacalaolocalitate,ci ca la temelia fiinţei mele…” (Octavian Paler – Deşertul pentru totdeauna) „LisadeazinuseamănăcuLisaîncaream copilărit eu. Casele sunt mai arătoaseacum,aujaluzeleînlocdeobloane,verande,în locdepridvoare şi trei-patruodăifiecare.Celevechierauconstruitedinbârne.Acumseconstruieşte numai din cărămidă, într-un stilcam greoi, împrumutat de la oraş. Lămpilecu gaz au dispărut. De asemenea fântânilecu cumpănă de prin curţi. Cu gust de ţeavăruginită uneori, apa e scoasă din pământ depompeelectrice.Peacoperişurisevădantenede televizor, iar copiii nu semaimiră că sepoatevorbi«prinsârmă».(Octavian Paler – Deşertul pentru totdeauna).

Personalitæfli

■ Gheorghe Popa-Lisseanu, istoric,filologromân,membrualAcademieiRomâne(1866-†1945)■ George Şerban, filolog, profesorşi director al Liceului „Spiru Haret” dinBucureşti, unchi al viitorului publicistOctavianPaler.■ Octavian Paler(1926-†2007),scriitorşipublicist.■ Ilie Moldovan (1928, Albeşti, judeţulMureş), teolog, profesor universitar, a fostpreotînLisaîntreanii1955-1970.■ Mihai Gâdea (1977, Bucureşti),realizatordeprogrameTV,acopilăritînLisa.■ Cornel Caţavei 1953, doctor îneconomie,expertfinanciar-bancar,evaluator,auditorfinanciar.■ Liviu Streza, preot în Lisa între anii


51

1970-1976, unsmitropolit alArdealului subnumele ÎPS dr. Laurenţiu Streza în 2006,născutîncom.SâmbătadeSus,jud.Braşov.

Obiective turistice RâulLisaafostosursăsigurădevenitpentrusăteni.Eişi-auconstruit încădinsec.XIXinstalaţiişimoriprincare„puneaurâullatreabă”.Astfel,cuajutoruljoagărelorîşităiaubuştenii,morile,careerauacţionateprinforţaapei,ledădeaufăinăşitărâţe,uleidinseminţe,instalaţiilenumitedârsteşipiveeraufolositepentruprelucrareaţesăturilorgroasedinlânăşicazanepentrudistilarearachiului.Dintoateacesteconstrucţiimairezistă înprezentdoartrei, dintre care complexul „LaVâltori” esteuniculdefinisareal„straielor”.

“La vâltori”

Dincolodeaspectulpractic,meşteşugul,oameniideaici şi frumuseţeanaturii facdin“La vâltori” un loc cu totul special. Aici,tradiţiaestelaeaacasă! Unde îşi poate avea originile cergamiţoasă dacă nu la poalele reci ale unuimasiv infiorator prin frumuseţe şi impasibilca Făgăraşul!Ca să vezi cum devine cergapufoasătrebuiesămergispreSâmbătadeSus,3kmdupăceieşidinLisa.Lamargineasatuluiiau naştere şi azi cergi pufoase, călduroaseşi rezistente. “Straiele” sunt ţesături groaseconfecţionate din lână ţurcană, miţoase şicălduroase,fiindşifoartetrainiceţinândchiaroviaţă.Înunelezonesuntnumiteşicergi.Eleauunlungprocesdeconfecţionare:suntţesute

MEMORIAE INGENII

52

înpatruiţedinfiredelânătoarsegrosşiauoţesăturărară.Prinprelucrarealorlavâltoare,straiuldevinegrosşirezistentlaapă.Instalaţiadenumită„LaVâltori”funcţioneazăacţionatădeforţahidraulicăarâuluiLisaşiînanul2000a fost integrată, graţie unor investiţii italo-române,încircuitulturistic.Dinmaipânăînoctombrieaicirefacidrumullâniidelaoiţelastraie. La baza demersului a stat necesitateapăstrării instalaţiilor şi tehnicilor tradiţionale(coşul de păruială, coşul de îngroşat, roatahidraulicăşivâltorile-platformesub formaunuicoşdinscândureleoblice,mai adunate în parteadejosşimailatesus). Ceea ce se vede azi îngospodăria lui Viorel Greavu(cel care transmite meşteşuguldin generaţie în generaţie)este rezultatul implementăriiproiectului“Lavâltori”. “Eu sunt a treia generaţiecare continuă meseria devâltorar...însă lumeaseschimbă,nu mai produce aşa ceva.

Bătrânii,depela1848,aufăcutaicivâltoare.Bunicul,TomaGreavu, a trăit 84deani, i-aurmattaică-meuVictorGreavucareatrăit90de ani. Le-a plăcutmeseria, au îndrăgit-o şiau transmis-omai departe. Şi eu vreau să otransmitlaurmătorii”–ViorelGreavu,meştervâltorar. Înanul2000s-aconstruitunnouatelierdeprelucrarealcergilorfăcutîntotalitatedinlemn,cuunelte,materialeşitehnicitradiţionaledupă schiţe mai vechi ale lemnarilor. S-areparatcanalulprincareeraadusăaparâuluiLisa, s-a pus în funcţiune roata hidraulicăamenajându-se totodată şi căile de acces.Astfel, noua faţă a gospodăriei lui ViorelGreavu a devenit un loc unde poţi sta la oterasăservindplăcinteşisucurinaturale,undepoţiaflaamănuntedespreLisaşioameniisăifermi,liniştiţişimândri. Tehnica este simplă: instalaţia este defapt un coş tronconic (cosul de îngroşat) cuvârful în jos fixat pe un canal în apropierearâului.Ţesăturiledinlânăţurcanăsuntpuseînacestcoşşiînvârtitecaîntr-ohorănebunăiartimpulestestabilitdemeşterulvâltorar–ozisaudouă.Dupăspălare,ţesăturaesteîntinsălasoareşilăsatălauscat.Procesuldeprelucrareînceput afară este continuat în atelierul de

înpatruiţedinfiredelânătoarsegrosşiauo


53

prelucrare al cergilor: o roată cu ţepi esteamplasată într-o încăpere unde căldura estefoarte ridicată atunci cândaceastă roată estepusăînfuncţiune.Peeasuntaşezateţesăturile(„vâltorite” şi uscate) şi învârtite până semicşoreazălajumătate.Întotacesttimpsuntstropitecuapăînpermanenţăastfeldevenindrezistente la apă, impermeabile chiar, dartotodată şi foarte rezistente. Fără detergentsaualteadaosurichimice, straieledevinmaidensedupăacestprocedeunatural. Dincolodeaspectulpractic,meşteşugul,oameniideaici şi frumuseţeanaturii facdin“La vâltori” un loc cu totul special. Aici,tradiţiaestelaeaacasă!

Straiele s-au regăsit mereu la loc decinsteîn„casadinainte”aţăranuluidinŢaraFăgăraşului.El era (este şi astăzi) folosit caelementderecuzităînceremonialulobiceiuluitradiţional al cetei de feciori din Lisa:„aruncatul în strai” al membrilor cetei, unobiceidinstrăbunicaresedesfăşoarăînziuadeAnulNoucândbăieţiidinceatăsuntdaţiînstraidecătreoameniidinsat. Straiele făceau parte obligatoriu dinzestrea fetei care semărita.După felul cumerau lucrate se puteau vedea măiestria şiîndemânareaţesătoarei. „Straiele se dădeau fetelor ca zestre.Unstrai,două…Cinedadouăerabogat!”nespuneTătaruElena,ţesătoaredinLisa.

Frumuseţea pădurilor, peisajulmontan,vasta ofertă de produse alimentare naturale,apelelimpezi,aerulpurşiozonat,recomandăpe deplin zona pentru amatorii de turism.Peisajul sălbatic amplasat într-un cadrunaturalfeericîncărcatcumultăistorie,afăcutcaturismulsăînceapăasedezvoltaşiînLisa.

Între mit �øi istorieCetatea de la Breaza

La 5 km deLisa în satulBreaza, pe oînălţimeînvecinată,seaflăruineleuneicetăţi

atribuitălegendaruluiNegruVodă.Cercetărilearheologice au permis datarea complexuluifortificat în secolul al XIII-lea, precizânddouă faze de construcţie: iniţial au fostridicate două turnuri circulare, apoi incinta

MEMORIAE INGENII

54

cuziduridepiatră,cuplanoval(perimetru:84m),protejatădevaluridepământ.Fortificaţiamedievală, situată pe un promontoriu cu obună poziţie strategică, s-a suprapus peste oaşezare dacică întărită, pe care a distrus-o înceamaibunăparte.Cetăţii dacice îi aparţineunziddepiatrălegatculut,de1mgrosime.Înfortificaţiamedievalăaufostincluseblocuride calcar fasonate, prevăzute cu scobituri, înformădecoadăderândunică,ceaufăcutpartedinzidurilecetăţiidacice.Îninteriorulcetăţiiau fost găsite fragmente ceramice ce dateazădinsec.Iî.C.-Id.C.

Schitul „Tæierea capului Sfântului Ioan Botezætorul” de la Breaza

Încă din vechime este atestată aiciexistenţaatreiaşezămintemonahalelapoalelemunţilorFăgăraş:!LaChilii!,“LaPoiană”,“La

Fântâniţă”.Înanul1761unuldintreaşezăminteafostarscucălugăricutot,patrucălugăricares-au opus opresiunilor armatei austro-ungaretrimisă sub comanda generalului Bucow.Astfelşi-auînscriscălugăriinumeleînrândulmartirilorcreştiniprinjertfadin“LaPoiană”.Oaltăpovestireestelegatădeminuneade“LaFântâniţă”încaresespunecăodatăaizvorâtvin din fântână pe care călugării l-au datcotropitorilor pentru a nufi omorâţi.Aceastăfântânăpoatefivăzutălaapusdemânăstire.Înanul1997afostconstruităactualabisericădinlemndincadrulaşezământuluimonahal. La schitul de laBreaza sepoate ajungepetraseulFăgăraş-Recea-GuraVăii-Breaza(aproximativ 16 km). Din Breaza mergândpedrumul spremunte,drumforestier, cam1km,pânăsevedepedreaptaunindicatorcătreschit. Satul românesc îşi afirmă încă


55

originalitatea în primul rând prin valorile detradiţieancestrală,etnograficeşiarhitecturale. Sespunecăviaţalaţarăestegreadaresteşi frumoasă, frumuseţe care apare din însăşisimplitateaunorlucruricareneînconjoarăsauizvorăsc din noi aşa...pur şi simplu! Aceste

lucrurilenumimsentimente! Satul românesc are ceva aparte, ounicitate,unmoddeviaţăşioaşezareînmediulambiant.Totulîncepecucasele,uliţele,răgetulanimalelor, gălăgia păsărilor de prin ogrăzi,simplitateadarşibunacuviinţăalocuitorilorsăi!

Bibliografie

▪ Augustin Bunea – Istoria Românilor.EpiscopulIoanInocenţiuKlein(1728-1751),Blaj–1900;▪ Octavian Paler – Deşertul pentru totdeauna,Ed.Polirom,2009;▪ Articoldin“Jurnalul Naţional”–Iulie2009–“Despre Lisa - Braşov”;▪ www.etnobrasov.ro;▪ Vasile S. Cucu – Satul Românesc - Tradiţie, contemporaneitate şi speranţe de viitor,Ed.Transversal,Bucureşti,2009;▪ Fam. Brascoţean: Nicolae,Victoria şi Alexandru;▪ Fam. Greavu, fam. Dan şi Angelica Lungoci–Complexul“La Vâltori”.

Instalatie de extractie a sării - crivac cu 4 perechi de caidin colecția Muzeului Național Tehnic Prof. Ing. Dimitrie Leonida

Moara cu făcaiedin colecția Muzeului Național Tehnic

Prof. Ing. Dimitrie Leonida

MEMORIAE INGENII

56

În perioada contemporană muzeeleacordă o importanţă din ce în ce mai marepublicului:serealizeazăstudiiprivindprofilulvizitatorilor,seanalizeazăsugestiileacestora,seconcepexpoziţiisaudiverseactivităţipentrucategoriidepublicbinedefinite,iaruneoriseorganizeazăchiarşiexpoziţiiprincontribuţiaunor reprezentanţi ai audienţei – care potparticipa la selecţia obiectelor din depozitesauladefinireaconţinutuluiinformativdepeetichete, textedesalăş.a., înaşafel încâtsărăspundăcâtmaibinenevoilorvizitatorilor. Obiectele expuse în muzee suntvaloroase, reprezintă documente ale unorrealitățitrecute,însădemulteorisemnificaţiileacestora nu sunt uşor de descifrat de cătrevizitatori. Din acest motiv, este nevoie să

le interpretăm din cât mai multe puncte devedere, să le prezentăm cât mai atractiv şisă ţinem cont de profilul publicului ţintă şide experienţa acestuia. Iar atunci când neadresăm copiilor este nevoie să fim câtmaiaproapedelumealor,săgăsimsoluţiicâtmaiincitanteşicreative,caresă-iimplicecâtmaimult și să-i apropie de obiectele dinmuzeeîntr-unmodcâtmaiprietenos. Pornind de la aceste idei, CaravanaMuzeelor, care a fost lansată experimentalîn2012,întimpulvacanţeidevară,apermisparticipanţilorcuvârstecuprinseîntre6şi10anisăseapropiedemuzeecudomeniidiferiteparcurgând un mic circuit şi relaţionând cuobiectele într-un mod foarte personal şicreativ.Astfel, aşa cumapunctat unadintre

CARAVANA MUZEELOR – UN PROIECT EDUCATIV INEDIT

AngelicaIACOBmanagerproiectGlobalMindscape

Acesta este primul meu telefon! a exclamat cu încântare una dintre fetiţele de 8 ani. Cu siguranţă îşi va aminti cu plăcere, peste ani, faptul că şi-a confecţionat singură primul ei telefon în cadrul unei activităţi educative despre telefoane, desfăşurate la Muzeul Tehnic.


57

mămici, copiii au aşezat pe propria hartăa Bucureştiului muzeele nou descoperiteîn cadrul Caravanei: fie că a fost vorba demuzeemainoi,despreacărorexistenţăîncănuavuseserăocaziasăafle(cumarfiMuzeuldeArtăVasileGrigore–pictorşicolecţionarsau Muzeul Naţional al Hărţilor şi CărţiiVechi, care sunt instituţii înfiinţate în anul2003), fie că a fost vorba despre depăşireaunorstereotipuri(cumarficelpotrivitcăruiadomeniile tehnice se adresează în specialbăieţilor - şi exemple potrivite sunt temeleabordate la Muzeul Tehnic Prof. InginerDimitrie Leonida sau la Muzeul MilitarNaţionalFerdinand I),fiecăa fostvorbadeabordări inovative care i-a impresionat (aşacuma fost realizareaunorpicturi la şevalet,în aer liber, în cadrulMuzeului Naţional alSatului Dimitrie Gusti) sau de punerea învaloareaunorlocaţiiapreciatedepublic,darmaipuţindinperspectivămuzeografică(cum

este cazul Foişorului de Foc, care este unpunctdereperpentrubucureşteni,căroraînsăleesteîncădificilsăfacălegăturaîntreclădireşi colecţia adăpostită deMuzeulNaţional alPompierilor). În cadrul Caravanei Muzeelor copiiiau fost invitaţi să descopere, într-o manierăludică, câteva secrete ale muzeelor şi săexperimentezediversetehniciartisticeinspiraţide obiectele valoroase găzduite de acestea.Tematicafiecăruiatelierînparteafoststabilităîn funcţiedepatrimoniuldeţinutdemuzeeleparticipante,darşideestimareaniveluluidecunoştinţealcopiilorşiapotenţialuluiimpactpecareotemăputeasăoaibăasupraacestora.Ateliereleaufoststructurateîndouăsecţiuni:prezentare a obiectelor reprezentativepentrutemadiscutată,într-unlimbajadecvatvârsteicopiilor,apoirealizareaunorlucrăriîndiversetehnici artistice, inspirate de exponateleoriginale.

MEMORIAE INGENII

58

Teme generale precum Vasile Grigore şi secretele unei colecţii, Descoperim ştiinţa prin artă la Muzeul Tehnic, Cu şevaletul la Muzeul Satului, Foişorul de Foc şi destinul pompierilor sauUn muzeu surpriză în peisajul Bucureştiuluiaufostdiscutateîntr-omanierăaccesibilămicilorvizitatori.Remarcabil estefaptul că mai mult de jumătate dintre copiiau dorit să revină, participând la activităţiledesfăşurate în două, trei sau chiar patrumuzee incluse în program. Mai mult decât

atât, temelediscutate încadrulatelierelorauavutdaruldeavalorificaîntr-unmoddurabilcreativitateaparticipanţilormaimicisaumaimari: organizatorii au avut plăcuta suprizăde a descoperi că o parte dintre copii, dinproprie iniţiativă, au continuat să lucreze şiacasăporninddelatemeleabordateîncadrulCaravaneiMuzeelor. LaMuzeulTehnicProf.InginerDimitrieLeonidaparticipanţiiauînţelesmaibinemodulde funcţionare a obiectelor prezentate şi aurealizatschiţedirectînspaţiulexpoziţional.Deexemplu,temaintitulatăDe ce alegem telefonul mobil,cătrecarefăceamtrimiterelaînceputul

articolului, le-a permis copiilor să observetelefoaneleexpuseşisălecomparecuobiectemainoi–cuuntelefondin1960carenufăceapartedinexpunereşipecarel-aupututatingepentruaobservamoduldeutilizareadiscului,precumşicutelefoanecontemporane,cucareeraudeja familiarizaţi (fix,mobil)şicareaupermisomaibună înţelegere a schimbărilorapărutede-alungulvremii.Încadrulaplicaţieipractice copiii au desenat modelele expuseşi, la final, fiecare participant a confecţionat

propriul telefondin pahare deunică folosinţă,experimentând şi oscurtă conversaţiecu un coleg degrupă,referitoarelavizitaînmuzeu. D a t o r i t ăimpactului pozitivpe care l-a avutasupra copiilor,CaravanaMuzeelorvafi reluatăpentrugrupuri organizate(grădinițăsaucicluprimar). ProiectulesterealizatdecătreGlobal Mindscape

în parteneriat cu: S.C. ELECTRICA SERV.S.A. – Muzeul Tehnic Prof. Inginer Dimitrie Leonida, Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar, MuzeulMilitarNaţionalRegeleFerdinandI,MuzeulNaţional alHărţilor şiCărţiiVechi,Muzeul Național al Pompierilor – Inspectoratul General pentru Situații de Urgență,MuzeulNaţionalalSatuluiDimitrieGusti şiGaleriaAnaid.Pentrumaimultedetalii puteţi vizitawww.globalmindscape.ro sau site-urilemuzeelor partenere. Şi, dacă aveţi copii cuvârstecuprinseîntre4şi10ani,văinvitămsăîiurcaţiînCaravanaMuzeelor!


59

Fragmentul de mai sus, extras dinopera lui Ştefan Bănulescu - Masa cu oglinzi -,nunumaicăesteopunere în temăîn legătură cu domeniului meu de interes,cel al literaturii, dar,mai ales, conturează ometaforă pe care o folosesc drept punct deplecareallucrăriidefaţă:oglinda cereflectătotul,însăfragmentarşisurprinzător.Oglindaînapoiazăceruluistrălucirea,risipeşteluminaapei şi descompune imaginea celui carestăruie asupra ei, celui care îi acordă timp.Oglinda răsplăteşte atenţia, curiozitatea, totaşa cum pedepseşte ignoranţa şi nepăsarea.Deaceeacredcămetafora,într-ointerpretareparticulară,îlprefigureazăpecopil.Eltrimiteînapoisprelumetotceatrecutprin”oglinzile”lui interioare. Şansa fiecăruia este să se

individualizeze,aşadar”evantaieledelumini”să îl singularizeze. Talentul, ingeniozitatea,creativitatea şi originalitatea sunt înzestrăricăroraadulţii,conştienţideimportanţaşlefuiriilorprineducaţie,trebuiesăleconsacretimpşipentrucareestenecesarsăconvoacepropriileresursedetalent,creativitateşiinventivitate. Ceeacepropunîncontinuarenuesteodoctă prezentare a corelaţiei dintre didacticaliteraturii române şi teoria creativităţii dinperspectiva psihologiei. Este o lucrare cecuprindeunghiuri diferite deabordareaunortexteliterare,intrateîncanonulşcolarîncădela”facerea”lui.

Sugestiilepecarelevoidezvoltaînceeaceurmeazănusunt,înultimăinstanţă,decât

OGLINZI INTERIOARE

Prof.MonicaPETCUColegiulEconomic„Viilor”,Bucureşti

„Când eram copil, îmi plăcea să trec pe lângă Masa cu oglinzi şi să mă văd în toate deodată.(...) Masa e lungă, pe picioare înalte, are oglinzi culcate,

cu faţa spre soare, ca să strălucească cât ţine ziua. Alte oglinzi stau uşor înclinate, ca să arunce lumina în evantaie pe trotuar

şi pe cuburile de piatră ale străzii Mavrocordat. Altele, drepte - aşezate pe dunga ramelor - sunt fixate spre havuzurile înşiruite în lanţ pe panta ce duce

spre grădina publică, spre a amplifica lumina jeturilor de apă. Iar altele - puse în aşa fel împreună, încât să compună unghiuri cât mai diferite, care să

cuprindă numai bustul trecătorilor, numai picioarele sau numai profilul cu tâmpla şi linia gâtului.

Masa aparţine unui fost negustor - încă tânăr - pe nume Ion Popescu, om întreprinzător, dar mereu cu eşecuri în ceea ce încearcă.

Masa cu oglinzi i-a rămas o preocupare constantă, deşi negoţul cu oglinzi nu-i aduce aproape nimic. Poate din pricina asta - pentru că localnicii trec pe lângă masa lui fără să cumpere, ca şi cum ar trece pe lângă un copac de mult ştiut şi nemişcat de la locul lui - Popescu a ajuns să

facă mai mult combinaţii de jocuri cu oglinzile decât negoţ.”

MEMORIAE INGENII

60

demonstraţia că preocuparea de a limpezioglinzile copilului are roade spectaculoase,ca răsplatapentrucel ce seosteneşte făcândbine. Ca profesor al unor elevi atraşi decalităţiletotmaiperformantealetehnologiei,înfruntprovocareadealedemonstracătextulliterar nu e doar literă moartă, sens închis,brut,prefabricat,cieoinfinitatedeobţiuni,oţesăturămeticuloasăcaresepoatedesfaceînevantai sau se poate topi, dispărând, sigilatăprintăcere.Dreptmărturieaacesteipreocupări,iată adunate, într-o ordine subiectivă,procedee didactice, teme de redactare saumeditaţie, exerciţii de compoziţie. Fiecaredintre acestea sunt ocaziile de cizelare şipotenţareacapacităţilorcreatoare,astfelîncâtfiecarecopilsăînapoieze(oreideliteratură)oimagineaproprieideveniri,aşacumoglindatrimitelumii,răsfrântă,spectaculozitateaei.

I. Personaje trecute sub lupa botanicii

După asidua studiere a romanuluicălinescianEnigma Otiliei,elevilordinclasaaX-ale-ampropussăasociezeunuipersonajo plantă şi să motiveze alegerea. Dincolode previzibilele răspunsuri (Otilia e un purtrandafir - roz, eventual-,Aglaeeuncactus,iarSimionşiTitisuntorice,oricum,ofiliţi),auexistatşipropuneriseducătoare: Dacă mă gândesc la moşierul Leonida Pascalopol şi dacă aş dori să îl compar cu o floare, nu mă pot gândi decât la floarea-de-colţ.. La prima vedere, ea pare fragilă, firavă şi delicată. Te gândeşti ce poate căuta o astfel de plantă în mijlocul stâncilor ascuţite, al pietrişului care se prăvăleşte sub copitele caprelor sălbatice şi sub vântul ascuţit. Totuşi rezistă cu stoicism, arătând de fiecare dată cât de minunată, delicată şi nepreţuită este doar pentru cei care o pot vedea. Tot astfel, Pascalopol, moşier elegant şi preţios, expus tot timpul, cu expresia fragilă, dar puternică,

rezistent, dar delicat cu cei care îi intră în mreje ...te-ai întrebat ce caută în acea lume nebună, în care îl copleşesc ascuţimea şi vârtejul oamenilor şi al dorinţelor acestora de a-i fura Bunul material şi sufletesc . Rezistă şi rămâne acelaşi. (Ramona Precup)

II. Eu - cine? ce? cum?

Temaunuieseuliberastârnitzâmbeteşinedumerire:Eu sunt sau nu Harap-Alb?Aşternându-se scrisului, fiecare dintre eleviiclaseiaX-aacăutatînsineşiadescoperitcăîntrebarea nu e deloc bizară, ci cu tâlc. Iatăcelemaispectaculoaserăspunsuri:

„Eu sunt personajul principal al vieţii mele, precum Harap-Alb este protagonistul basmului.” Andrei Tudor; ”Faptul că el este o fire miloasă şi mereu este dispus la noi prietenii mă face să cred că acesta este singurul lucru pe care îl avem în comun. El este curajos, nu se dă în lături de la nimic. Spre deosebire de el, eu nu sunt aşa. Sunt timidă şi mă sperii imediat de orice primejdie.”, Ana-Maria Ciubotaru;

”Pot spune că mă asemăn cu Harap-Alb în toate ipostazele în care dă dovadă de curaj şi milă, calităţi pentru care este răsplătit, şi nu mă asemăn cu el pentru că a încălcat sfatul tatălui, nu i-a dat ascultare şi a avut încredere într-un străin.” (Robert Precup) ;

”Eu nu sunt Harap-Alb deoarece acesta este un personaj dintr-o carte, iar eu sunt un om din realitate. Prietenii lui sunt foarte diferiţi, au calităţi şi defecte nemaiîntâlnite, spre deosebire de prietenii mei care sunt ca şi mine. Pe de altă parte, eu sunt Harap-Alb deoarece am grijă de aproapele meu şi am grijă să las loc de bună ziua. Ca şi el, îmi respect promisiunile faţă de mine însumi şi faţă de ceilalţi. Dar mai ales sunt Harap-Alb pentru că judecam o carte după copertă şi un


61

om după aparenţe şi s-a dovedit că nu e bine.” (Ionuţ Colibaşu);

”Când se pierde în pădure, Harap-Alb nu ascultă cuvântul tatălui şi acceptă o soluţie ca să poată ieşi din acel loc. Şi eu aş fi făcut la fel ca să pot ajunge la destinaţie, aş fi ţinut seama de împrejurări. Când se întâlneşte cu cei cinci care vor deveni tovarăşi de călătorie, Harap-Alb râde de fiecare, dar învaţă să nu judece după aparenţe. În această privinţă semăn cu el, deoarece de multe ori critic persoanele şi apoi ele îmi demonstrează contrariul. Asemeni lui Harap-Alb, şi eu m-aş îndrăgosti de o fată de împărat.” (Giuseppe Stoian)

III. Horoscop literar

Esenţele epurate ale literaturii clasei aIX-atrecprinretortelerăbdăriisupremeşialeinteligenţeişidaudovadacreativităţiielevilor.Lucrândînechipe,eiaualcătuitunhoroscopaproape încifrat pentru cel ce nu intuieştemiezulaluziilorliterare.1. BerbeculRelaţii excelente de afaceri cu Mara, precupeaţa vestită din Radna.2. TaurulAdolescentul miop te poate face să înţelegi lumea complicată a adolescenţei şi nu numai..3. GemeniiProgram liber de joacă la cireşe sau la scăldat! 4. RaculAventura e aproape. Te poţi îndrăgosti de Persida sau de Naţl.5. LeulSănătatea şi vigoarea fizică sunt excelente. Ele vă scot din încurcătură, chiar dacă aţi fi urmărit de doi bărbaţi geloşi precum Jupân Dumitrache sau Chiriac.

6. FecioaraPoate recurgi la o căsătorie secretă, nu-ţi neglija totuşi părinţii.7. BalanţaDrum cu peripeţii şi ispite, poate chiar la hanul lui Mânjoală.8. ScorpionulAtenţie la oamenii din jurul tău pe care nu îi crezi periculoşi. Bandi ar fi o sugestie.9. SăgetătorulVorbeşte-încet, arată milă, dragoste, fii izvor de mângâiere!10. CapricornulAtenţie la declaraţiile intruşilor, oricât de înfocate şi convingătoare ar fi!11. Vărsătorul de ApăBani, bani, bani.Afacerile prosperă, poţi avea încredere în asociatul mai tânăr, chiar dacă găseşti legătura lui de gât printre pernele nevestei.12. PeştiiDiplomaţia chibzuită dă roade, totuşi nu da crezare creaturilor cu două feţe.

IV. Ziar imaginar

Trecânddincolodegraniţele literaturii,faptele pot fi reinterpretate şi reinventate.CâţivaelevidinclasaaIX-aaupreluatarmelede atac ale gazetelor contemporane şi le-aufolositîn”schimbarealafaţă”aunortextedecares-auataşat.PARANORMAL Cardiaci, feriţi-vă!Tânărul Fănică a poposit la Hanul lui Mânjoală. La drept vorbind, Mânjoală e mort de mult, hanul este condus de consoarta sa, Mânjoloaia. Acestea nu sunt lucruri ieşite din comun, dar ceea ce urmează constituie cu adevărat ceva paranormal. Tânărul Fănică

MEMORIAE INGENII

62

a trecut prin diferite şi ciudate peripeţii. “După ce am plecat de la han, am simţit că ameţesc, că mă strânge pălăria. Am văzut pe cer două luni! Nu mai ştiam încotro s-o apuc. Calul meu s-a speriat de o căpriţă ce ne-a sărit înainte, parcă ar fi fost dracul curat!”. Aceasta este declaraţia uimitoare a junelui. Cel mai bizar este faptul că socrul lui Fănică ne-a dat de înţeles că în tinereţe ar fi păţit la fel. Ajungem astfel la ideea că proprietara hanului, Mânjoloaia, le-ar fi făcut vrăji! În concluzie, sfatul redacţiei este: Cardiaci, feriţi-vă de acest han! Dacă există curioşi, hanul vă aşteaptă oricând, la o poştă de Popeştii-de-Sus.***Din lumea mondenă: PE CULMILEDRAGOSTEI….Rică Venturiano, student în Drept, arhivar şi publicist la “Vocea patriotului naţional” este amorezat de Ziţa, sora Vetei şi cumnata Jupânului Dumitrache. Junele “a pus ochii pe ea” la Iunion şi a urmărit-o cu stăruinţă. Tinerii au purtat o asiduă corespondenţă prin intermediul unui argat din casa Vetei. Rică a intrat din greşeală în casa Vetei şi i-a făcut o declaraţie de dragoste crezând că ea este al lui “angel radios”. Femeia s-a speriat, au urmat amenintări si urmăriri. Totuşi, în final încurcătura s-a lămurit şi, spre bucuria lui, Rică a căpătat mâna “aurorei” sale adorate, pe care o iubeşte la nemurire, “precum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea!”. Le urăm casă de piatră!

V. Eu, autorul Angoasa scriitorului în faţa foii albeeste cu certitudine resimţită cu proporţiiastronomice de către elevii puşi în faţaredactării. ”Cerinţele sunt prea ferme, clare,indubitabile!Totuşi,cesăscriu?”Dinaceastădilemătrebuiesăiasăfiecareprinconvocarea

resurselorinterioare.Zi de vară. O zi călduroasă de vară.

Împreună cu prietenii săi, Andrei merge în pădure. La cealaltă margine, dincolo de măceşi sălbatici şi tufe de cătină pline de ţepi ce zgârie fără milă, este un iaz. Aproape neştiut. Însă băieţii aflaseră de el de la un moş simpatic cu care stătuseră de vorbă o întreagă după-amiază şi căruia, la sfârşit, îi dăduseră câteva ţigări. Andrei a sărit curajos în apă. Ce plăcere! O răcoare l-a îmbrăţişat uşor. S-a relaxat. Mintea plutea. Trecea pe lângă plante mângâietoare. ”Sunt totuşi reci şi respingătoare buruienile astea de apă!”, gândi el. Se simţi tras la fund. Într-o clipă se dezmetici. A început să înoate viguros. A ajuns pe malul lacului. Era singur. ”Băieţii sunt puşi pe farse, ca întotdeauna!” Privea de jur-împrejur. Zări un bătrân. ”O fi cel de la care am aflat despre iaz?”. S-a apropiat de el şi a observat că avea o coasă în mână. ”Ciudat! Încă nu e vremea fânului nou!”-Bună ziua!-Asemeni şi ţie, băiete! Am avut dreptate?-Da, apa e verde-albastră. Nu credeam să mai fie ceva atât de curat aşa de aproape de noi.-Hai să îţi arăt ceva! Au pornit amândoi pe marginea lacului, spre satul din apropiere. Andrei povestea că ştie acele locuri, bunicii mamei lui locuiseră acolo. A văzut cu uimire că era în paragină casa pe care o ştia înfloritoare. Dar grădina? Ce s-a întâmplat cu toate? Iarba copleşise totul, copacii se uscaseră. ”Ce piersici parfumate am mâncat aici”, gândi Andrei cu regret şi uimire. Unde s-au dus toate? A mers spre poarta unui vecin. Aştepta să iasă nepoţelul de doar câţiva ani, vesel şi plin de energie. În locul său apăru un moşneag obosit, trist şi aproape surd.-Unde este Dănuţ? întrebă Andrei.-Eu sunt. Pleacă repede.


63

Andrei se îndepărtă. În faţa şcolii îl regăsi pe bătrânul cu coasă. Se gândi să-l întrebe ceva, însă fu atras de zidurile noi ce contrastau cu satul închis de timp într-o bătrâneţe interminabilă. Intră în şcoală. Toate băncile erau răsturnate. Nu existau elevi, nici caiete. Lumina era orbitoare. Privi tavanele. Nu existau! Cerul era oglinda ce sporea lumina soarelui. Andrei a ieşit în stradă, dar nu l-a mai găsit pe însoţitorul său. S-a îndepărtat de sat, tot privind înapoi din când în când. Nu apărea nimeni. A ajuns la marginea iazului. S-a uitat în apa albastră cu vine verzui. Văzu un bătrân. A întors capul. Nimeni. Cu luare-aminte privi mai atent. ”Parcă ar fi ochii mei căprui! Am părul alb?! ...Nu mai am nimic de pierdut.” Andrei s-a cufundat în apa primitoare, demenitoare. Plutea. A auzit o

voce agitată, îndepărtată:

-Trezeşte-te! Nu e cazul să ne faci figura şi să dai colţul! O dungă de arsură îi străbătu pieptul. ”Parcă ar fi o tăietură de coasă!”

-Hai! Nu ne lăsa!

Când a deschis ochii l-a orbit lumina soarelui. Tot corpul i-a fost zguduit de tuse. Simţea ierburi putrede între dinţi.

-Ce ne-ai speriat! De minute bune ne luptăm cu tine!

În loc de final, ungând statornic: ca să îmiplacăceeacecopilulreflectă,creeazăşiscrie,trebuie să dăruiesc necontenit idei, timp,atenţieşirăbdare.

Lucrare prezentată în cadrul simpozionului „Creativitatea benefică a copiilor şi tinerilor români: cât corespundem necesităţilor viitorului ?” ce s-a desfăşurat la sediul Muzeului Naţional Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida” în data de 1 iunie 2012.

Bibliografie

• Jeanine Steele, Kurtis S. Meredith, Charles Temple-Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice ,vol.I,Ed.Gloria,f.l.,2000;

• Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate, Tinca Creţu-Psihologie Şcolară,TipografiaUniversităţiiBucureşti,1987;• Ion-Ovidiu Pânişoară-Comunicarea eficientă,ed.aIII-a,Iaşi,Ed.Polirom,2008

MEMORIAE INGENII

64

O lume complexă, cum este ceacontemporană, dinamică, antrenată înprocese de schimbare continue şi marcanteare nevoie de oameni cu capacitate deintegrare şi adaptare, cu spirt de autonomieşi independenţă, cu efervescenţă creatoare.Complexitatea existenţei solicită nu doarpersonalităţi creative individuale, ci şiorganizaţii (grădiniţe, şcoli, grupe, clase,inspectorate, universităţi etc) creative,capabile să moduleze şi să instrumentezeorgoliile individuale şi să alcătuiască echipeaxate pe elaborarea de „produse creative”.Astfel, şi numai astfel, se stimulează şi sedezvoltă aptitudinile creatoare, dar mai alessedepisteazăsausedeterminăcadrulpentrudeblocareaunorînzestrăriinovatoare. Creativitatea,caprodus,secaracterizeazăprin noutate, originalitate, utilitate socială şiaplicabilitate, valoare, armonie, relevanţă.Desigur, nu putem formula aceste cerinţepentru „produsele preşcolarilor”. Pentru einoutatea şi originalitatea au numai valoaresubiectivă.Îngeneral,laaceastăvârstăcopilulare tendinţa de a-l imita pe celălalt şi de arepetacuvintelecareaufostapreciatedeadult.De aceea se impuneorientareapreşcolaruluispreoriginalşiutil. Educatorul, părinte ori cadru didactic,va avea grijă să aprecieze toate strădaniilecopilului,chiarşiatuncicândelenucorespundunorcriteriiriguroase,şisă-lmobilizezesă-şifinalizezeprodusele.

Creativitatea preşcolarului este ocreativitateexpresivămanifestată înmimică,pantomimică,desenşi,decelemaimulteori,înjoc,daruneorişiunaprocesuală(manifestatăîn activităţi de repovestire, povestire creată,activităţimatematice). Preşcolarul dispune de un potenţialcreativ care integrează experienţa cognitivă,mecanisme internaţional-operaţionaledeclanşate şi susţinute în trebuinţele decunoaştere,deautoexprimare,deindependenţăde atitudine cognitivă, potenţial creativ careîncepesăseevidenţieze. Produselepreşcolaruluiexprimă,printrealtele,nevoile,dorinţele,trăirilesaleafectivecare au stat la baza combinărilor creative,dar şi specificul şi nivelul de dezvoltare alpotenţialului creativ. Nu orice activitate deînvăţare permite activarea şi îmbogăţireapotenţialului creativ ci numai învăţareaactivăbazatăpeproblematizare,descoperire,explorare. Trăirile afective plăcute, pozitivedeclanşate de utilizarea de către adult amotivaţiei afective, de aprobările verbale şinonverbale stimulează conduita creativă apreşcolaruluişidevinmotivecreative. Materialele didactice şi atractive,indicaţiile verbale, descrierile adultuluiamplificămanifestările creative ale copiluluiînjoc,îndesen,înpovestireacreată. Strategiile de educare utilizate înactivităţile de învăţare şi de joc favorizează

CREATIVITATEA COPILULUI PREØCOLAR

ElenaMARTINGrădiniţanr.168-Bucureşti


65

dezvoltarea potenţialului creativ. Nu maigăsim necesar să enumerăm toate tipurilede jocuri, arhicunoscute, de altfel, în carecreativitateaestepermisă,instrumentşiscop,dar,referitorlaacestea,trebuiesăaccentuămfaptul că pentru antrenarea ei, educatoareatrebuiesărăspundăînprimulrândsolicitărilorsocietăţii de astăzi de avansare pe scaramodernismului,careconduclaschimbărişiînmoduldejoacăalcopiilor.Astfel,jocurideroldegenul:„De-afamilia”,„De-amama”,„De-agrădiniţa”şi-aumaipierdutdinatractivitateînfavoareacelordegenul:„LaMetrou”,„Labancă” , „De-a stiliştii”, „Automobiliştii”,„De-amuzeul”etc. În învăţământul modern se puneaccent pe activitatea preşcolarului-modelulînvăţământului activ, axat pe capacităţilecopiluluideainvestigaşiadescoperi,deainventa. De asemenea, deosebit de importantăeste şi educarea spiritului critic, copilultrebuind să-şi expună propriile păreri, opiniidar intr-unmod amiabil, cooperant şi fără arespinge părerile celorlalţi. Paralel cu acestase educă şi spiritul cooperant, al lucruluiîn echipă dar şi spiritul competitiv, fiecaretrebuindsărealizezeobiectedevestimentaţiecâtmaioriginale. Activ şi creativ copilul care „intervineefectiv în activitatea didactică şi îimodificăvariabilele, parametrii caracteristici: depuneeforturi de reflecţie personală, de gândire,efectuează acţiuni mintale şi practice decăutare,cercetare,redescoperănoiadevăruri,reelaborează noi cunoştinţe, conştientizândfaptul că întotdeauna influenţele şimesajeleexterneacţioneazăprinintermediulcondiţiilorinterne”(MuşataBocoş,2002p.64).Aceastăperspectivă asupra elevului se opune celeitradiţionaleconformcăreiaelreceptaînmodpasiv informaţiile oferite de către cadruldidactic,urmândcaulteriorsălereproducă.

Elevul activ şi creativ dă dovadă demultăîndrăznealăînapreciereacriticăaunuiprodus,deindependenţăînabordareaşianalizaproblemelor de spirit de contraargumentare,delibertateînmanifestareacomportamentalăgenerală.Demulteori,comportamentulluilaoredevinederanjantpentruuniiprofesorimaiconservatori. În „Dicţionnaire de la languepedagocique”,P.Foulquiesemnaleazăfaptulcă„înclasăelevulcreativapareadeseacaoameninţare. O ameninţare pentru disciplinăşipentruordinemaiîntâi.Apoioameninţarepentru cursul profesorului” (1971,p. 23). Eliese din tiparele prestabilite ale activităţiiatunci când acestea devin plictisitoare,rutiniere. Profesorultrebuiesăprofitedenevoialuidecunoaştere şideavântul său înactivitate,canalizându-ieforturileîndirecţiiconstructiveprin oferirea de ocazii variate menite să-ialimentezeseteadenouşidedescoperire. Comportamentul nonconformist ce seexprimă puternic în activitate creatoare, nutrebuie interpretat de către cadrele didacticedrept o atitudine indisciplinată, o dovadăde impoliteţe sau o lipsă de respect. El nutrebuie frânat printr-o atitudine negativă, derespingere, de disciplinare ci, dimpotrivătrebuiecreatunclimatfavorabildemanifestareliberăaspirituluicreator. Elevulactivşicreativsecaracterizeazăprin spirit de independenţă în muncă, ogândire care se desfăşoară pe proiecte lungifărăbarieredeordincognitiv,manifestândoputernicăşineobişnuitătendinţădeaexploraşideacrea.Copiiidinaceastăcategoriesuntmaipuţiniinteresaţideactivitateaînechipeşiau tendinţade a-şi întocmiunplanpersonaldelucru,păstrândlegăturanumaicuunnumărrestrânsdeprieteni. În concluzie putem afirma faptul căeducatorul de azi al generaţiilor de mâinetrebuie să fie înainte de toate un doctor de

MEMORIAE INGENII

66

suflete,încondiţiileîncareconştientizămtotmaimultcaceacefacemînapropiereaunuicopilareinfluenţăasupraspiritului,sufletuluişitrupuluisău.Educaţiapreşcolarăşişcolarăca terapie,devineastfelundeziderat totmaicăutat de părinţi pentru copiii lor şi reflectăconcepţiaconformcăreia educatorii îşi ajutăelevii să-şi construiască identităţile, să fieîncrezători şi să-şi preia răspunderea pentruproprialordezvoltare.Sănătateaîntregiivieţidepinde de felul cum reacţionăm, vorbim şinepurtămînjurulceluicaresepregăteştesădevinăadult. Răbdarea, încrederea, iubirea suntelemente care aduc lumină în sufletelecopiilor,iarcopiiiîşivoramintiîntreagaviaţăde cei care au contribuit la desăvârşirea lorpersonală. Afieducatorestefărăîndoială,meseriacea mai importantă şi nobilă a omenirii,pentrucăareaccesdirectlasufletulcopiilor,iardeeforturiledepusedeeducatoridepindeîntreaga evoluţie umană. Pentru aceastămeserie nu este suficient să studiezi 3 anila facultate, ci este nevoie demultă dăruire,întreagaviaţă.„Trebuiesăpozeziunelementpedagogic înăuntru, în inimă, în suflet, iaracest element este acela care vibrează, careemană,careîiinfluenţeazăpealţii:chiarfărăsădeschideţigura,ceilalţi simtnevoia săvăimite”.(Omraam M. Aivanhov,1990,p.158). Considerându-şirolul săude facilitator al cunoaşterii, scopul educatorului este să-şi înveţe elevii cum să gândească nu ce să gândească. Eltrebuiesăle„descătuşezegândurile”,să le trezească curiozitatea „să le aprindă

minţile” (Pushkin, D.,2001). Important estenu doar a-i antrena pe elevi în formarea derăspunsurilaîntrebarileşiproblemeleenunţate,cimaimut,dea-iajutasădescoperecăiledeapuneîntrebărisideacriticaproblemele. Astfel,educaţiatrebuiesăfieceacaresă-ldeterminepeindividsăfieintr-ocontinuăstareproblematizantă, o stare în care permanentsă-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri,considerând faptul că „imaginaţia este maiimportantă decât cunoaşterea” (Einstein).Educatorul bun cunoaşte şi apreciază /valorifică punctele de vedere ale elevilor.Opiniile acestora reprezintă nişte ferestredeschise spre propriile lor raţionamente,ilustrativepentrufelulcumgândescşiînţeleglumea. Acordându-le şansa de a-şi exprimapărerile, profesorul stimulează încrederea înpropriileforţealeelevilor. Preocuparea profesorului faţă de elev este nu doar de a-l face să înţeleagă ştiinţa ci şi de a simţi emoţia de a o studia.Importantăîn învăţare, devine „semnificaţia” pe careo acordă subiectul situaţiei, experienţei cucarevineîncontact.Acestfaptargumenteazănecesitateaşivaloareaconştientizăriidecătreelevi a utilităţii însuşirii unei teme anume,prin cunoaşterea obiectivelor, prin captareaatenţiei şimenţinerea interesului. Important este daca elevul te mai caută. Dacă avem cui provoca, întreţine şidezvoltacuriozitateaşibucuriadescoperirii”(Horst Siebert, 2001) învăţându-i deci, pecopii să se bucure şi să trăiască bucuria dea descoperi lucruri care să-i desăvârşească,participămcuentuziasmalăturideeigândindcănumaiaşavorgăsiesenţialulvieţii.

Lucrare prezentată în cadrul simpozionului „Creativitatea benefică a copiilor şi tinerilor români: cât corespundem necesităţilor viitorului ?” ce s-a desfăşurat la sediul Muzeului Naţional Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida” în data de 1 iunie 2012.


67

Calendarul medieval a fost cel alsărbătorilor religioase1. Anul Nou religiosîncepea cu Crăciunul (Naşterea Domnului),în timp ceAnul Nou civil, cel al munciloragricoleşialactelordecancelarieîncepeaînoccidentlaPaşte,iarlaRăsăritulEuropei,înluna septembrie, fiind reglat după începutulsausfârşitulmunciloragricole. Obiceiurile facpartedinviaţade zi cuziapopulaţieiindiferentdecondiţiasocialăaacesteia.Principalacaracteristicăaobiceiuluieste repetabilitatea spirituală şi culturală afenomenului,într-untimpşilocritualdat,curezultaterealesauimaginare,creat,practicatşi transmis din generaţie în generaţie2.Manifestările instinctuale nu se pot încadraîn categoria obiceiurilor. În comparaţie cuinstinctul,caresemanifestăprinraportarealanatură3,obiceiulseraporteazălaculturaorală.Obiceiulsedesfăşoarăîntr-oanumităzi(le)-sărbătoare(i)a(le)anului,într-unanumittimpdiurn sau nocturn şi spaţiu ritual consacrat,cum este hotarul, locuinţa, curtea, biserica,cimitirul, ogorul, etcetera, de unul sau maimulţi actanţi consacraţi, cum era cazulmoaşelor,naşei,preotuluiş.a,sauneconsacraţicumsuntgospodinele,agricultoriiş.a. Se poate spune că populaţia aveatendinţadeaveneraînmoddeosebitanumiţisfinţi,foarteimportanţiînpercepţiacolectivă,poate că mai importanţi decât în Sinaxar.Toate aceste realizându-se şi prin prismafaptului că celebrarea sărbătorilor agrare, în

calendarul bisericesc ortodox se suprapuneacu evoluţia ciclului agrar. Deci calendarulagrar eraperceput cafiindprincipal înviaţade zi cu zi, iar calendarul bisericesc eraperceput în secundar. Mai mult decât atâtpopulaţiaaveanevoiedereperecalendaristiceclare,careeraurespectatecudestuldemultăacurateţe,dinnevoiade împărţireprofitabilăa timpului, un timp agrar suprapus pesteun timp bisericesc, amândouă raportate latimpul fizico-astronomic efectiv, perceput însubsidiar. Pelângăsărbătorilelegatedeciclulagraro altă sărbătoare îndrăgită de comunitateacreştină este cea aCrăciunului sauNaştereaDomnului. Crăciunul este o moştenireculturală, bogată în sensuri şi semnificaţii,unele din ele uitate, dar care, din adânculunui trecut de nedescifrat, vorbesc încă decevatainicşitrainic,unmistercenuseceredezlegatcidoartrăit.Şiînacestcazavemde-aface cu o preluare şi “creştinare” a vechilortradiţii,asociateînEuropamileniuluiunu,cusolstiţiul de iarnă. Când s-a născut Christosestegreudespuscuexactitate.Oanumedatăsecerefixată,deoarececreştinismulreprezintăo“istorieorientată”4.ÎnSfântaScriptură,totulsepetreceîntr-unanumitan,într-oanumităzi.La începuturile creştinismului, ziua în carese serbaNaştereaDomnului fusesefixatăpedatade6ianuarie(carereprezentaşiîncămaireprezintă SfântulBotez), atât la occidentalicâtşilaorientali,camaiapoisăfiemutatăpe

CRÆCIUNULEVOLUfiIE ØI PERENITATE

Drd.Sergiu-Sorin POPESCU

MEMORIAE INGENII

68

datade25decembrie,aşacumoserbămşiînprezent5.Nevoiadeapunedeacord“timpulfabulos”cu“timpulistoric”adatnaştereunorcontroverseîntrearheologi,istoricişiteologi,un timp real consemnat de izvoare a făcutca Naşterea Domnului, petrecută conformspuselorluiLuca6învremearegeluiiudeuIrod(37î.e.n.-4î.e.n.)7,săfieplasatădecalendarulcreştin în anul I e.n., dată evident arbitrară,menităsăsubliniezeulterior,înplanistoricşireligios,începutuluneinoiere,reînoirealumiisubauspiciileuneinoireligii,faptceafăcutcaprimiicreştinisăserbezeziuaNaşteriila6ianuarie. Factorul comun al credinţelor ce s-aucontopit în sărbătoarea naşterii lui Christosşi a permis fuziunea lor, a fost idea deLumină, venită din cer, sub a cărei acţiunebinefăcătoareviaţapulseazăpepământ,mitpropriu tuturor popoarelor tinere, desigurşi cu conotaţii spirituale: “Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”8,conceptreligiosînscrisşiîncolindeleromâneşti:“Azi ni s-a născut Christos/ Mesia chip luminos...”sau “Dumnezeu adevărat/ Soare-n rază luminat ...”. Aria largă, ritmulrapidderăspândireacreştinismuluiaufăcutcaaltemiturialeluminiisăseîngemănezeînmitulhristic.Creştinismulnuarfidevenitoreligieuniversalădacănuarfiînglobat,măcarparţial,universulreligiosalpopoarelor creştinate9, ce îşi aveau propriileconvingeri religioase cu privire la ritmulvieţii,decareerauprofundataşate. Sărbătorile creştine din cadrul cicluluide iarnă, pe perioada 24 decembrie (ajunulCrăciunului)/ 7 ianuarie (Sfântul Ioan) – 2săptămâni, se suprapune cu sărbătorile dinlumearomanădinciclulpăgănalsărbătorilorlordeiarnă.Ciclulpăgânseîntindeaîncepândcu 24 noiembrie, cu Brumaliile, până lajumătatea lunii ianuarie,cîndse încheiaprin

serbarea Leneelor10-aproape2luni.Săvedemîn continuare cum acestea s-au suprapussărbătorilorpecareleştimastăzi,ces-apăstratsauceafostelimint,dincadrulacestuiciclu. Ciclul păgân al sărbătorilor de iarnădebuta la romani cu Brumaliile sauBruma,caredura24dezile,dupănumărulliterelordinalfabetulgrecesc.Nobilimea,şinunumai,îşialegeaozipentruaseserbaprincorespondenţainiţialanumeluicuceaalitereidincalendar.Ziua de 24 noiembrie corespundea litereiά,iar17noiembrieluiω11.ÎnsudulDunării,lapopoareletracice,Brumaliaeraserbatăalăturidecelelaltedatini,careeraudateîncinstealuiDionisos Tracicul.

Micile Dionisiace sau Dionisiacele Câmpeneşti12, se suprapunea cu Brumalia,şi erau celebrate în prima jumătate a luniiDecembrie, marcând finalizarea culesuluidevii şi preparareavinului. În timpdatorităcoincidenţei calendaristice s-a ajuns latransformarea caracterului original al acesteisărbători13,căpătândîntâietatefaţădeBrumalia.LaRomasecelebraprintr-unadevăratcortegiualuiBacchus,lacareparticipautinerişitineredin cele mai bune familii, dar pentru că nuaveaulimiteînmanifestare,înanul186d.Hr.a fostnevoiede intervenţiaSenatuluipentruînfrânareaacestuicult. Următoarea sărbătoare se numea


69

Saturnalia14, şi îi era consacrată o întreagăsăptămână, în perioada 17-23 decembrie. Înaceastă săptămână ospeţele erau orgiastice,condimentatedinplindejocuriledenoroc,curupereabarierelordintrestăpânşisclav15,darcelmai importantaspecteraceldeacordarededaruri,încadrulvizitelorreciproce16. Un alt aspect fundamental al acesteisărbătorieraconsumareaobligatorieacărniide porc, care era nelipsită, sau a cârnaţilor17 pregătiţi în mod special pentru aceastăperioadă. Jertfa porcului era nelipsită dincadrul acestor sărbători. Jocurile de noroccu zarul, chiar dacă erau interzise în modobişnuit,acumerauacceptate.Miza,înafarabanilor,eraunucile,considerateafisimbolalbelşugului. Era perioada în care se ştergeau duşmăniile,toatălumeatrebuiasăfieîmpăcatăşi prietenoasă, stăpânii nu-şi mai pedepsescsclavii, autorităţile nu mai dau sentinţe,tribunalelesuntînchise,iarplatadatoriiloresteamânată.Pentrucaarmoniasănufiederanjatănuseconcepeadeclanşareavreunuirăzboi18.Eravremeavacanţelorpentrucătineretulnuse mai pregătea în această perioadă, şcolilepublice fiind închise.Aşa cum spuneam, sefăceaudarurireciprocecareconstauîn:făină,boabe decojite (în text boabe dejghiocate),tămâie, piper, salam de Lucania, cârnaţi deFalisc,vinfiert,smochine,ceapă,stridii,caş,vinspanioldeSagunt,etc. Celemaireprezentativedarurierauînsăstatueteledinlut,Sigilla,careputeaufidăruitedinparteacelorbogaţiişidinmarmură,fildeşsaumetalepreţioase.Copiilorliseputeaoferibani, numiţi Sigillaricia, pentru cumpărareaunorasemeneapăpuşeledelut.Totacumestemomentul în care se putea oferi un produsdemare rafinament şi anume lumânăriledinceară,numitecerei19.Acestedarurieraupuseîn seama tradiţiilor de evocare a jertfeloromeneşti romane, pe altarul zeului Saturn.Se mai încerca explicarea dăruirii acestorlumânăriînsensalegoric,deaducereaminte

căsubdomnialuiSaturn,aceştiaaufostscoşila lumină din întunericul ignoranţei, prinpracticarea anumitor îndeletniciri, iar ceamai importantă dintre acestea, agricultura,carele-afăcutviaţamaiuşoară.Acestedouăelemente,Sigilla câtşi cerei,suntfărăîndoialăpuse pe seama cultului morţilor, pentru căîn mormintele acestora se găseau asemeneapăpuşi, din lut sau metal. Lumânăriledin ceară, le găsim atât la păgâni cât şi lacreştini, în momentele imortante de treceredin cadrul cultuluimorţilor, odată cu agoniamuribundului, până la înmormântare sau lacinstirealorlaprazniceşipomeni20.Otradiţiecarenus-apăstratînprovinciileromane,saucelmaisigurnus-apăstratînDacia,esteceaîncaresealegearegeleserbării,regecarelafinalul sărbătorii plătea preţul suprem, fiinducispealtarulluiSaturn21. Următoarele sărbători erau Larentalia şi Compitalia, care aveau loc în cinsteamorţilor, fără dată fixă, se anunţau de cătrepreot cu o săptămână înainte de celebrare. Larentaliaajungesăfiecelebratăodatăpean,la23decembrie,cuuncaractermultmaiintimdecâtprecedentasărbătoare22. Compitalia eratoto sărbătoare rustică închinatămorţilor, şieracelebratăînintervaluldintreLarentaliaşiKalendae Januariae.Laînceputulereicreştineea ajunge să ţină şi trei zile, celebrându-sela răspântii, compita, unde se făceu altaresimbolice pe care se aduceau ofrandele.Sacrificiileeraudemaimultefeluri,însăunadintre ele atrage atenţia din nou, este vorbade sacrificiul porcului ce se tăia la răscrucede drumuri pe altar. Se mai confecţionaupăpuşele din lână, maniae, sau mingii dinacelaşimaterial,pilae, precumşimicimăşticare reprezentau faţa, oscilla, şi care erauagăţatepealtarelelordelarăspântii23.Dupăterminarea sacrificiilor rituale se dădeauspectacole, seorganizau jocuri,darcelemaigustateerauluptelecugladiatorii24. O sărbătoare asemănătoare25 în întreg

MEMORIAE INGENII

70

orientul, cu răspândire largă în Fenicia şiSiria,deundeapătrunsînIudeea,eradatăîncinsteazeuluiAdonis,fiulluiMirrha(Maria),care moare şi curând învie. În mentalitateacolectivăaacelorvremuriacestaesteucisdeunzeurău,întrupatîntr-unmistreţ.Primăvaracând apele revărsate spălauocrul dinmunţi,populaţia credea că este sângele zeului şiîl venerau prin confecţionarea unor statuide lemn, care erau spălate de către femei şiunsecuuleiuriaromate,dispuseîntr-unfeldecoşciuge, încadrate de vase cu plante verzi.Ritualul se încheia prin îngroparea acestoranu înainte de a fi înfăşurate într-un fel degiulgiude lânăsaupănză26.Perioada încareseîntâmplautoateacesteaeracamînaceleşizile în care creştinii au început să serbezemoarteaşi înviereaDumnezeuluilor.SalutulînacestezileeraAdonis a înviat,aşacumşiastazi spunemdePaşte,Christos a înviat27 -Adevărat a Înviat.După40deziletoţiîşispun:Christos s-a Înălţat -Adevărat s-a Înălţat. Un alt amănunt interesant în cadrulCompitaliei, este că se vorbeşte desprefolosirea usturoiului, care era pus prin toatăcasasaulaintrare,lafelcumastaziînnoapteade SfântulAndrei se practică acelaşi obicei,pentru îndepărtarea duhurilor rele de acelspaţiulocuit28. DupăacestecelebrărialemorţilorşilaosăptămânădupăSaturnalii,veneaosărbătoarecareerafoarteapreciată,şianumeKalendae Januarii, sărbătoareceavea loc la începutulanului roman.Ea era închinată lui Janus celcudouăfeţe:Janus biformis saubiceps,zeual luminii şi al deschiderii de an, sărbătoarefoarteîndragităşimultaşteptată29.Eranoapteaîn care se veghea, care se făceau din noudarurireciproce,iarînprimaziseîmpodobeauşilecaselorcucrengiverzidelaur,simbolulmagicalsănătăţii. Darurile uzuale erau curmalele şismochinele, alături de frunze de dafin sau

palmier.Întimpsmochineleaufostînlocuitecuunfeldeplăcintădemiere,iarfrunzelecubanidinaur(cineîşipermiteaasemeneacadouîlfăceacinenu,nu)30.Înprimaziasărbătoriiavea loc o paradă militară, toţi funcţionariiveneau la serviciu, inclusiv Senatul, pentrua-şifaceurăripentrunoulanşipentruanu-iprinde trândăvind31. Serbarea Calendelor sefăceapână înziuaacinceaaacestei luni, înrealitatecelemaiactivezileerauprimeletrei,pentrucădinapatrazientuziasmulscădea,iarînacinceaîiregăsimdejapetoţilaocupaţiilelor32. O altă sărbătoare ce se serba pe 2ianuarie,eraVota,încinsteaîmpăratuluişieracelebratădefuncţionariiimperiuluiroman. Cele mai importante sărbători înintervalul 24 noiembrie – 5 ianuarie, erauSaturnaliaşi Kalendae33. În interiorulacestuiciclu tradiţional, laînceputurileereicreştinevinesăseinfiltrezeo sărbătoare asiatică în cinstea zeului soare,Mithra,adusdecătrearmatăprinlegionari,darşiprincaptividerăzboisautrupeleauxiliarerecrutate din provinciile romane din AsiaMinor.Aceastăsărbătoare,curădăciniîncultuliranic,cultsolaratrebuitsăfierecunoscutăcareligiedestatşifixatăîncalendarulromanpe25decembrie, între Saturnalia şi Calendele lui Januar34. Sărbătoarea se numea Dies Natalis Solis Invicti şi însemnaA doua zi a Soarelui neînfrânt. La jumătatea lunii ianuarie se serbauLeneele–sărbătoarealinului,oaltăsărbătoarecuoriginigreceşti,careaveauloctotîncinstealuiDionysos,celmaipopularzeudinOlimpulelen.Eramomentul încare secălcavinul şisepuneaînbutoaie,urmatdeunospăţpublicsuportatdecătrestat.Seformauprocesiuniîncare participanţii umblau travestiţi cu măştireprezentând figuri mitologice sau animale.Mergeaupemăgari, sunânddinclopoţei, iarpieilecucareseîmbrăcaueraudincerb,oaie


71

şi din capră, toate de anul nou, ajungând săfienedespărţitădesărbătoareaCalendelor lui Januar35.

Înaceastăadaptarereciprocă,careaduratde-alungulereicreştinepânăînzilelenoastreputemdesciframultedinacestepractici,careaufostacceptate tacit transfomându-secontinuu.Sub aceste auspicii voi încerca să subliniezuimitoareanalogiiîntreaceastăerăpăgânăşiînmodspecialaSaturnaliilor,cares-asuprapuspesteserbareaCrăciunului,astfelavem:■ Ospeţeîmbelşugatelanoicâtşilaromani,

deundeşiexpresia“Crăciunulsătulul”încontrastcu“Paştelefudulul”36.

■ Tăierea porcului, făcută în chipceremonial, ca o jertfă, la fel ca laSaturnalii

■ Datinacolindatuluişiurărilereciproce Crăciunul cuprinde şi elemente ale

cultului soarelui, ce amintesc desărbătoareaDies Natalis Solis Invicti,pecarearfiînlocuit-o:

■ ArdereabutuculuiînnoapteadeCrăciun,întâlnit aproape la toate popoareleeuropene37

■ Colacii de Crăciun, de diferite forme,unelecareimităperfectformaSoarelui,care ar pute fi în legătură cu cultulsoarelui38. Însă alt caracter al colacilor,arputeafipuspeseamacultuluimorţilor,serbatînAjunulCrăciunuluiînOltenia,unde copiii înfig beţe înflorate, numitecolinde, înmorminte, după cemamelelor le-a dat câte un colăcel cu câte uncârnat, spunând când îl dăruieşte: săfie lui ....(numele răposatului)39. Înconcepţiamedievală,moartea ca rit detrecere,aveaoponderemaimaredecâtnaşterea40, dovadă că până în 1585întregcalendarulliturgiceraorganizatînfuncţiedeÎnviere,iarAnulNoureligiosîncepeaodatăcuPaştele41.

Numărul mare de datini ce însoţescNaşterea Domnului, toate având la originivechimituri,nuînseamnăcăcreştinismulnuconţinenimicoriginal,căestedoaroreeditarea tradiţiilor religioase.Creştinismulestemaimultdecâtunmit.Esteofilozofiereligioasăcare a implementat respectul faţă de om şirespectulomuluifaţădesineprinbiografialuiIisus.

MEMORIAE INGENII

72

1 Florentina Cazan, La tradition populaire – Forme de manifestation de méntalité collective, în “Revue des études sud-est européennes”, nr. 4, 1980, pp. 634 şi urm.2 Germina Comanici şi Radu O. Maier, Dinamica obiceiurilor calendaristice în contextul general al obiceiurilor, în “Anuarul Institutului de Cercetări Etnologice şi

Dialectologice”, seria A, 2, Bucureşti. 1980, p. 3483 Georgeta Moraru, Paleoetnologia şi problema continuităţii (substratul agrar), în “Anuarul Institutului de Cercetări Etnologice şi Dialectologice”, seria A, 2, Bucureşti. 1980,

p. 1154 Georges Duby, L’An Mil, Paris, 1970, p. 375 Dimitrie G. Boroianu, Istoria Bisericei Creştine, Bucuresci, 1893, pp. 210 şi urm.6 Este vorba de Irod Antipa (4 î.e.n.) nu de Irod cel Mare, cum crede Randel Helms. 7 Randel Helms, Evangheliile între istorie şi ficţiune, Bucureşti, 1997, p. 648 Biblia, Evanghelia după Ioan, Cap. 8, art. 12, Bucureşti, 1997, pag. 12169 Friedrich Heer, L’univers du Moyan Âge, Paris, 1970, pp. 57 şi urm.10 Petru Caraman, Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la Români şi Slavi, Iaşi, 1931, pp. 79 şi urm.11 Ibidem, p. 412 Cum mai era numit Dionis Tracicul.13 Petru Caraman,Op. cit., p. 514 Sărbătoare ţinută în onoarea lui Saturn, care la origine era zeul semănăturilor15 Ştergerea diferenţelor de clasă însemnau participarea sclavilor la jocurile de noroc, adresarea mutuală fără oprelişti ajungându-se până acolo încât stăteau toţi la aceaiaşi

masă, lucruri care nu erau acceptate sub nici o formă în restul anului. Tot acum stăpânii puteau elibera din sclavie anumiţi servitori sau îi eliberau pe cei luaţi prizonieri în război.

16 Petru Caraman,Op. cit., p. 717 Se numeau botuli sau botelli18 Petru Caraman,Op. cit., p. 919 Ibidem, pp. 10 şi urm.20 Ibidem, p. 1221 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi, şi alte popoare, Bucureşti, 1983, p. 34322 Petru Caraman, Substratul mitologic ..., pp. 15 şi urm.23 Ibidem, p. 1624 Ibidem, p. 1725 Din punct de vedere al ritualului de fabricare al păpuşelelor, dar care se serba la altă dată decât Compitalia.26 Em. Iaroslavschi, Cum se nasc trăiesc şi mor zeii şi zeiţele, Bucureşti, 1962, p. 10327 Ibidem, p. 10428 Petru Caraman, Substratul mitologic ..., p. 18 29 Petru Caraman, Colindatul la români ..., p. 33930 Petru Caraman, Substratul mitologic ..., p. 2031 Ibidem, p. 2232 Ibidem, p. 2133 Ibidem, p. 2634 Ibidem, pp. 27 şi urm.35 Ibidem, p. 2936 Iuliu A. Zane, Proverbele românilor, I-X, Bucureşti, 1895 – 1903, p. 2037 Tudor Pamfile, Crăciunul, Bucureşti, 1914, p. 22338 Petru Caraman, Colindatul la români ..., p. 34539 Ibidem, p. 34640 Georges Duby, Op. cit., p. 3941 Florentina Căzan, Religia în contextul civilizaţiei medievale, moderne şi contemporaneitate, Bucureşti, 1995, p. 52

Bibliografie selectivæ�

▪ Boroianu G. Dimitrie,Istoria Bisericei Creştine,Bucuresci,1893.▪ Caraman Petru,Colindatul la români, slavi, şi alte popoare,Bucureşti,1983.▪ Căzan Florentina,Religia în contextul civilizaţiei medievale, moderne şi contemporaneitate,Bucureşti,1995.▪ Duby Georges,L’An Mil,Paris,1970.▪ Helms Randel,Evangheliile între istorie şi ficţiune,Bucureşti,1997.▪ Iaroslavschi Em.,Cum se nasc trăiesc şi mor zeii şi zeiţele,Bucureşti,1962.▪ Pamfile Tudor,Crăciunul,Bucureşti,1914.▪ Zane A. Iuliu,Proverbele românilor,I-X,Bucureşti,1895–1903.


73

CAPITOLUL IEvidenţabunurilorculturaleArt. 1. - (1) Registrul pentru evidenţa analiticăa bunurilor culturale este un document oficialobligatoriu, cu caracter permanent, în care seînregistrează totalitatea bunurilor culturale deţinutede o instituţie specializată, precum şi principaleleelementedeidentificare,datare,provenienţăşivaloarealeacestora.(2)Registrul pentru evidenţa analitică a bunurilorculturaleîndeplineşteurmătoarelefuncţii:a) asigurăevidenţaintegralăabunurilorculturale;b) asigură elementele de ordin descriptiv pentruidentificareabunurilorculturale.(3)Registrul pentru evidenţa analitică a bunurilorculturalecuprindeurmătoarelecoloane:01.număruldeinventar02.dataintrăriiînpatrimoniu03.denumireasautitlulşiautorulobiectului04.descriereaşinumărulfişeidefototecă05.număruldebucăţi06.locul,dataşiautoruldescoperirii07.colecţia08.materialulsautitlul09.dimensiunişigreutate10.stareadeconservare11.provenienţă12.documentuldeintrare13. valoarea de intrare rezultată din contractul devânzare-cumpărare, actul de donaţie sau evaluareafăcutăînurmacercetăriideteren.14.ieşire15.verificare16.observaţii(4) Pentru completarea formularului, pe coloane, sefacurmătoareleprecizări:a)Coloana01secompleteazăcunumăruldeinventaratribuitobiectului,carereprezintăcoduldeidentitateal acestuia, cod care se înscrie pe obiect şi caredevineastfelsemnulsăuderecunoaştere.Număruldeinventarvaînsoţiobiectulatâtatimpcâtacestavafacepartedincolecţiileinstituţiei.Dacăobiectulvafiscos,transferatsaupredat,acestavafiradiatdinRegistrulpentru evidenţa analitică a bunurilor culturale şi vafiscăzutdingestiuneodatăcuîntocmireaactuluide

scădere. Pentru fiecare obiect intrat în patrimoniulunei instituţiipubliceseatribuieunsingurnumărdeinventar.Nu se admite un singur număr de inventarpentruoentitatecompusă,cumarfiuntezaurmonetarsaudealtănatură.Încazuluneientităţicompusedinelemente diferite, de exemplu “costum”, se dă unsingurnumărdeinventar,enumerându-seînsăexplicitcomponentele. Fiecare componentă va primi acelaşinumăr de inventar, dar la rubricile “dimensiuni” şi“descriere” fiecare componentă va fi tratată în modexplicit,separat.b) Coloana 02 se completează cu data intrării înpatrimoniuabunurilorculturale.c) Coloana 03 cuprinde denumirea obiectului,denumirealuitipologicăsau,dupăcaz,titlulobiectuluişiautorulîncazullucrărilordeartă.Înaceastăcoloanăse consemnează şi informaţiile despre localizareaobiectului, precum şi perioada în care acesta a fostfăcut. Localizarea obiectului trebuie interpretată cazonaundeafostcreat.d) Coloana 04 cuprinde descrierea obiectului, careestemenităsăajute lastabilirea identităţiiacestuia.Ea trebuie să se raporteze la elementele care potpermiteidentificareauşoarăaobiectului:morfologia,aspectul, cromatica şi elementele decorative aleacestuia,tehnicileşimaterialeledincareacestaestefăcut. Descrierea are un caracter tehnic şi nu unulliterar.e)Coloana09cuprindedimensiunileobiectului,caretrebuienotateastfel:pentruobiectelebidimensionaleL = lungimea şi l = lăţimea. În aceste categorii vorfi inclusenumaiobiectelestrictbidimensionale,cumsunt: documentele, fotografiile, graficele, steagurile,tapiseriile şi acele obiecte la care cea de-a treiadimensiune este neconcludentă: icoanele, picturile,costumele. Obiectele tridimensionale se notează cuL, lşih(înălţimesaugrosime).Pentruobiecteledinceramică, sticlă sauporţelan sepot folosi doardouădimensiuni:hşiš(diametrul).Notareadimensiunilorseface încentimetrişi trebuiesăfieaceeaşi în toateverigilesistemuluideevidenţă.f)Coloana11secompleteazăcusursadincareprovineobiectul:donaţie,achiziţie,descoperirerezultatădintr-ocercetaredeteren,etnografică,arheologicăetc.g)Încoloana12seînscrienumărulactuluideintrareînmuzeu-actuldedonaţie,procesul-verbalalcomisieideachiziţie,documentaţiarezultatădincercetareadeterenlacaresepoateraportaobiectulsaualteleasemenea.h) În coloana 13 se înscrie valoarea de achiziţie a

Ordin nr. 2035 din 18 aprilie 2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evidenfla, gestiunea øi inventarierea bunurilor culturale deflinute de muzee, colecflii publice,

case memoriale, centre de culturæ øi alte unitæfli de profil

MEMORIAE INGENII

74

bunurilor cumpărate, respectiv, de utilitate, aferentăbunurilor primite cu titlu gratuit, definită potrivitprevederilor pct. 19 din Regulamentul de aplicare aLegiicontabilităţiinr.82/1991,aprobatprinHotărâreaGuvernuluinr.704/1993pentruaprobareaurmătoarelormăsurideexecutareaLegiicontabilităţiinr.82/1991şipublicatînMonitorulOficialalRomâniei,ParteaI,nr.303bisdin22decembrie1993.Art.2.-CondiţiilepecaretrebuiesăleîndeplineascăRegistrulpentruevidenţaanaliticăabunurilorculturalesunturmătoarele:a)Tipărirearegistruluisefacepeohârtiedeminimum80g/m‚ sau poate fi realizată prin listare cu ajutorulcomputerului, caz în care se vor realiza copii desiguranţă pe suportmagnetic sau compact disc, carevorfipăstrateîndouălocuridiferite.b) Înainte de a fi utilizat, Registrul pentru evidenţaanalitică a bunurilor culturale se numerotează, seşnuruieşteşisesigilează,iarpeultimapaginăseînscriedata,sesemneazădecătreconducătorulinstituţieişiseaplicăştampila.c)Înscriereasefacelizibil,iarnumeleproprii,termeniispecificimaipuţinuzualişilocalităţilevorfiscrisecumajuscule.d) Nu se admit ştersături, adăugări sau intervenţiiulterioare completării rubricilor respective. Dacăestenecesarăocorectaresauocompletare,aceastasemenţionează la rubrica “Observaţii”, cu certificareaintervenţieirespectiveprinsemnăturaconducătoruluiinstituţieişicuştampilainstituţiei.Art. 3. - Înregistrarea în contabilitate a rezultatelorinventarierii se face în conformitate cu prevederilelegaleînvigoare.Art.4.-Laintrareaînpatrimoniulinstituţieipubliceaunuibunculturalseefectueazăurmătoareleoperaţiuni:a) se atribuie obiectului un număr de inventarcorespunzător poziţiei care urmează după ultimaînregistrare;b)obiectulestefotografiat,vederegeneralăşidetaliisemnificative;c)obiectulestestudiatdemuzeografulspecializat încategoriarespectivădeobiecte,învedereacompletăriiRegistrului pentru evidenţa analitică a bunurilorculturale;d)secompleteazărubricileRegistruluipentruevidenţaanalitică a bunurilor culturale cu toate informaţiiledespreobiect;e)semarcheazănumăruldeinventarpeobiect;f)secompleteazăfişeledefototecăpecarese lipescmartoriifotografici9x12cm;g) obiectul este depozitat consemnându-se în

cataloageletopograficecodulpoziţieilacarepoatefiregăsit.

CAPITOLUL IIControlulgestiunilor.InventariereageneralăArt. 5. - (1) Instituţiile publice deţinătoare debunuri culturale sunt obligate să verifice existenţaşi integritatea bunurilor înscrise în Registrul pentruevidenţaanaliticăabunurilorculturale,astfel:a)unităţilecaredeţinpânăla100.000deobiecte-odatăla3ani;b) unităţile care deţin între 100.000 şi 250.000 deobiecte-odatăla4ani;c) unităţile care deţin între 250.000 şi 500.000 deobiecte-odatăla5ani;d)unităţilecaredeţinpeste500.000deobiecte-odatăla7ani.(2) Anual conducerea instituţiei poate dispuneefectuareaverificăriiunuinumărdeobiecteaflate îninventar.(3)EfectuareainventarieriisefacepotrivitNormelormetodologice privind organizarea şi efectuareainventarierii patrimoniului, aprobate prin Ordinulministrului finanţelor nr. 2.388/1995, publicat înMonitorulOficialalRomâniei,ParteaI,nr.292din18decembrie1995.

CAPITOLUL IIIScoatereadingestiuneabunurilorculturaleArt.6.-(1)Scoatereadingestiuneabunurilorculturaledistruse sau dispărute, care fac parte din categoria“Tezaur”,seaprobăprinordinalministruluiculturii,pe baza avizului Comisiei Naţionale a Muzeelor şiColecţiilor.(2)AvizulComisieiNaţionaleaMuzeelorşiColecţiilorseacordăpebaza:a) referatului comisiei de specialişti care a constatatdistrugereabunurilorculturale;b)procesului-verbaldeconstatareîntocmitdeorganeledepoliţieîncazuldispariţieibunurilorculturale.Art.7. -Scoatereadingestiuneabunurilorculturaledistruse sau dispărute, care fac parte din categoria“Fond”,seaprobădeDirecţiamuzeelorşicolecţiilorpebazadocumentelorprevăzutelaart.6alin.(2).Art.8.-Consiliuldeadministraţiealinstituţieipublicepoateaprobascoatereadininventaraunorobiectedincategoria“Fond”învedereaunorschimburideobiectecualteinstituţiisimilare.Art. 9. - În cazul bunurilor culturale revendicate şiretrocedatefoştilorproprietari,scoatereadingestiunese face numai în baza hotărârii judecătoreşti deretrocedare,rămasădefinitivăşiirevocabilă.

muzeul naŢional tehnic „prof. ing. dimitrie leonida” · româneşti în context european. el...

Documents