1. MUNCA ÎN CONDIŢII DE IZOLARE DEFINIRE

Munca în condiţii de izolare nu reprezintă un fenomen recent; dimpotrivă, aceste condiţii au fost întâlnite întotdeauna, în diferite activităţi şi se referă, în general, la persoane care îşi desfăşoară activitatea singure, fără supraveghere directă, asistenţa de urgenţă ne fiind disponibilă imediat.

În general, majoritatea ghidurilor şi studiilor se referă la noţiunea de muncă în condiţii de izolare ca fiind desfăşurarea activităţii de către un lucrător singur, fără supraveghere, ajutorul direct şi oportun, în caz de necesitate, nefiind posibil.

Abordările diferitelor instituţii internaţionale care desfăşoară studii referitoare la munca în condiţii de izolare variază în funcţie de anumite aspecte punctuale ale definiţiei generale. Este important, însă, să fie luate în considerare toate situaţiile. Munca în izolare include toţi angajaţii care se află sau se deplasează, pentru o perioadă de timp, într-un loc unde nu au contact direct cu alţi colegi. (De exemplu, recepţionerul dintr-o mare clădire de birouri poate fi considerat lucrător „singur”. De asemenea, un lucrător în domeniul energetic sau al construcţiilor care lucrează într-un loc în care nu poate fi văzut de colegi poate fi considerat şi el lucrător „singur”. Alte exemple sunt: angajaţii mobili – care se deplasează la domiciliul clienţilor, responsabilii cu securitatea etc.)

Alte definiţii se referă la: angajatul singur / izolat = un angajat care este singur în orice zonă în care

îşi desfăşoară activitatea, respectiv zona izolată = zonă retrasă sau zonă care se află la mare distanţă de

infrastructura necesară în caz de urgenţă.

Conform unei definiţii a I.N.R.S. (Institutului Naţional de Cercetări în domeniul Securităţii - Franţa), noţiunea de muncă în condiţii de izolare „se referă la indivizi care lucrează singuri (izolaţi), dar şi la grupuri de persoane, izolate de structura lor de apartenenţă, datorită unor aspecte de ordin geografic, de exemplu”

Specialiştii francezi aduc în discuţie atât aspectele referitoare la munca individului de unul singur, dar şi cele de ordin spaţial, respectiv al distanţei faţă de structura (instituţia) de bază a angajatului / angajaţilor.

Experţii britanici de la Health and Safety Executive (Direcţia de Sănătate şi Securitate în Muncă – Marea Britanie) consideră că un angajat lucrează în

1

condiţii de izolare atunci când „lucrează singur, fără o proximă sau directă supraveghere”.

O altă definiţie se referă la „acele activităţi care implică un mare procent din timpul de lucru în afara interacţiunii cu alţi angajaţi sau fără supraveghere” (conform HSE & UNISON - U.K.) – Guide „Working Alone. A health and safety guide on lone working for safety representatives”.Din câte se poate constata, ghidurile britanice de securitate şi sănătate privind munca în condiţii de izolare subliniază lipsa supravegherii directe şi a interacţiunii cu alţi angajaţi, fără a face nici o precizare referitoare la aspecte de ordin spaţial / geografic.

Apar, în plus, faţă de alte definiţii conceptele de ordin temporal: „un mare procent din timpul de lucru”, fără a fi precizate limite de timp în care individul lucrează în condiţii de izolare.

Centrul Canadian pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (CCSSM) în documentul - „Program de Măsuri privind Securitatea şi Sănătatea în Muncă – Munca în izolare. Generalităţi” răspunde la întrebarea „Ce se înţelege prin munca în izolare” cu următoarea definiţie: „O persoană este singură la locul de muncă atunci când nu poate fi văzută sau auzită de altă persoană şi când nu se aşteaptă să fie vizitată de cineva.”

O altă definiţie canadiană aparţine Alberta Human Resources and Development Working Alone Safely – A Guide for Employers and Employees (2000): „muncă în condiţii de izolare înseamnă munca în condiţiile în care angajatul nu beneficiază de asistenţă în caz de vătămare, îmbolnăvire sau în alte cazuri de urgenţă”.„Lipsa asistenţei” se referă la faptul că persoanele care pot să ofere asistenţă angajatului sunt foarte departe sau nu au contact vizual direct cu angajatul.„Doi angajaţi care lucrează separaţi prin intermediul unui perete sau al altei structuri de separare, sau care lucrează la etaje diferite în cadrul aceleiaşi clădiri, sau care nu se pot vedea unul pe altul atunci când unul se află în casa unui client (în cazul lucrătorilor mobili), iar celălalt în maşină, acestea toate reprezintă cazuri de muncă în condiţii de izolare” – susţin specialiştii canadieni.

Cele două abordări canadiene, prezentate mai sus, deşi bine susţinute ştiinţific, nu sunt totuşi complete. Astfel, sunt omise referirile la aspectele de ordin spaţial (ca distanţa dintre locaţia unde lucrează angajatul în raport cu o structură de bază) sau temporal (durata de timp în care angajatul lucrează fără supraveghere directă).

O altă abordare a muncii în condiţii de izolare, din punct de vedere al definirii conceptuale, este reprezentată în analiza realizată de Comisia Australiană de Securitate în Muncă (Worksafe Western Australian Comission), în ghidul „Working Alone – Guidance Note” (1999).

2

Conform acestei analize, o persoană este singură la locul de muncă atunci când nu poate fi văzută sau auzită de către altă persoană şi când nu se aşteaptă la vizita unui alt coleg sau a publicului. Se precizează că persoana care lucrează singură / în condiţii de izolare poate fi un angajator, un liber întreprinzător, un contractor sau un angajat.

Sunt analizate şi condiţiile speciale în care o persoană poate fi singură pentru o perioadă scurtă de timp, dar trebuie considerată ca lucrând singură / în condiţii de izolare. Exemplul dat este cel al unui pompier, care poate lucra ca membru al unei echipe, dar colegii să nu-l poată vedea sau auzi pentru o oră sau mai mult, în situaţia în care echipa trebuie să stingă un incendiu. În alte situaţii, persoana poate lucra singură pe durata unor zile sau chiar săptămâni, în locaţii izolate.

De asemenea, o persoană poate lucra singură într-o arie metropolitană, în funcţie de ora, locaţia sau natura activităţii acesteia. De exemplu, un angajat este „izolat” atunci când:

lucrează într-un anumită locaţie, atunci când în acel loc nu sunt şi alţi angajaţi; lucrează într-un loc în care restul personalului şi-a încheiat ziua de muncă; examinează structuri vaste (de exemplu, staţii electrice) atunci când nu există

altcineva în preajmă; desfăşoară o activitate de mentenanţă în locaţii izolate; este solicitat pe timpul nopţii, să verifice diferite tipuri de instalaţii, în clădiri care

sunt închise (în care nu mai lucrează nici o altă persoană) etc.

Ca şi în alte abordări, nici în ghidul comisiei australiene nu este stabilită o durată minimă pentru ca o persoană care lucrează singură să fie considerată „izolată”. Se consideră, însă, că este imperios necesar ca fiecare situaţie să fie evaluată separat.

În România referinţe legislative privind munca în condiţii de izolare se găsesc în Hotărârea Guvernului României nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, act care transpune Directiva 1989/654/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locuri de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989.

Astfel, articolul 5 defineşte lucrul în condiţii de izolare în modul următor: „se consideră că un lucrător lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare de o oră şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se află într-o situaţie critică”.

3

Alte exemple de locuri de muncă în care activitatea se desfăşoară în condiţii de izolare:

Conform Ghidului HSE – Working Alone in Safety. Controlling the risks of solitary work (HSE Press, London, 1999), există o plajă largă de situaţii în care se pot încadra persoanele care lucrează singure, fără supraveghere directă sau apropiată:

Angajaţi aflaţi în clădiri în care: un angajat lucrează singur într-o anexă a clădirii; angajaţii lucrează separat unii de alţii ; angajaţii lucrează în afara orelor de program (exemple: personal de securitate,

mentenanţă, reparaţii, producţie specială etc.).

Angajaţi „mobili”, care lucrează în afara unităţii de bază: în construcţii, reparaţii electrice şi de vehicule; angajaţi în servicii, de exemplu persoanele angajate în vânzări, colectare

bani etc.

HSE în Guidace Note „Health, Safety and Welfare at Work – Working in Isolation” precizează o serie de categorii de activităţi cu riscuri asociate crescute (pentru munca în condiţii de izolare):

activitatea la echipamente clasificate ca periculoase; activitatea în instalaţii electrice; activitatea cu substanţe chimice periculoase, cum ar fi substanţe otrăvitoare,

explozivi sau alte substanţe periculoase; activitatea la sisteme cu presiune înaltă sau joasă; activitatea cu animale periculoase sau potenţial periculoase; activitatea cu agenţi patogeni periculoşi; activitatea în apropierea surselor de radiaţii ionizante şi neionizante; activitatea cu materiale criogenice; activitatea cu substanţe sau echipamente fierbinţi; activitatea cu instrumente sau unelte de tăiat sau alte obiecte tăioase.

Trebuie remarcată abordarea unor specialişti canadieni, în „Occupational Health and Safety Code Explanation Guide”, în care se aduc în discuţie aşa numitele „grade de separare” (între lucrător şi alţi angajaţi – colegi, supraveghetori etc. – care îi pot oferi asistenţă în caz de urgenţă), ca un criteriu în definirea / stabilirea locurilor de muncă în condiţii de izolare.

4

Astfel, ca exemple, sunt identificate următoarele grade de separare între lucrătorul presupus ca muncind în condiţii de izolare şi o persoană care îi poate asigura asistenţă în caz de necesitate.

Lucrătorul (vizat ca fiind în condiţii de izolare) şi persoana care îl poate ajuta lucrează împreună continuu.

Nu este caz de muncă în condiţii de izolare.

Persoana care poate furniza ajutor se află un moment scurt în afara câmpului vizual sau auditiv.

Nu este caz de muncă în condiţii de izolare.

Persoana care poate furniza ajutor se deplasează într-o altă încăpere.

Persoana care poate furniza ajutor se deplasează la un alt etaj.

Persoana care poate furniza ajutor se deplasează în afara clădirii.

Poate fi un caz de muncă în condiţii de izolare – angajaţii trebuie să ştie unde se află colegul (colegii) şi perioada aproximativă de absenţă.Factori care pot influenţa stabilirea locului de muncă drept unul în condiţii de izolare: perioada în care angajaţii sunt separaţi; dacă munca implică o mare probabilitate de

vătămare / riscuri de nivel crescut; prezenţa unor alte persoane la locul respectiv

de muncă.

Persoana care poate furniza ajutor se deplasează cu un autovehicul într-o altă locaţie.

Muncă în condiţii de izolare.

Ca o concluzie a analizei efectuate asupra abordărilor internaţionale, angajatul care lucrează singur / în condiţii de izolare este „acea persoană care lucrează singură, fără supraveghere directă, fără contact vizual şi auditiv direct cu alţi angajaţi, şi care ar putea să nu fie capabilă să-şi asigure propria securitate în eventualitatea unei situaţii de risc şi nici să dispună imediat de asistenţă de urgenţă”.

5

2. PREVEDERI LEGISLATIVE PRIVIND MUNCA ÎN CONDIŢII DE IZOLARE

În România, referinţe legislative privind munca în condiţii de izolare se găsesc în Hotărârea Guvernului României nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, act care transpune Directiva 1989/654/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locuri de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989.

Astfel, articolul 5 defineşte lucrul în condiţii de izolare în modul următor: „se consideră că un lucrător lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare de o oră şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se află într-o situaţie critică”.

Din punct de vedere al locurilor de muncă izolate, trebuie respectate în primul rând toate prevederile referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă, începând cu Legea 319 /2006 care stabileşte cadrul general al acestor cerinţe, având la bază principiile generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursă;

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea

posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de

muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu

ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu

ceea ce este mai puţin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă

tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi

influenţa factorilor din mediul de muncă;

6

h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de

măsurile de protecţie individuală;

i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor

În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:

a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea şi instruirea lucrătorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi

sănătăţii în muncă.

H.G. 1091/2006 stipulează în mod special (capitolul III – Art.11) obligaţiile referitoare la informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor şi / sau a reprezentanţilor acestora cu privire la „toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă”, precizând că: „personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie să fie informat cu privire la:

a) manevrarea echipamentului de muncă, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate);

b) riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora;

c) comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice;

d) utilizarea echipamentului individual de protecţie;e) primul ajutor;f) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul.

În Anexele 1 şi 2 sunt cuprinse CERINŢE MINIME de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă utilizate pentru prima dată conform art. 6 din hotărâre, respectiv, pentru locurile de muncă aflate deja în folosinţă, după cum se menţionează în art. 7 din hotărâre. În afara cerinţelor valabile pentru toate locurile de muncă, referitor la cele aflate în condiţii de izolare sunt prevăzute dispoziţii speciale:

Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare,

7

Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:

a. constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);

b. periodic automat (radio-telefon, telefon); c. periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice,

radio-telefon, cameră de luat vederi şi monitor).

Supravegherea stării de sănătate a personalului care lucrează în condiţii de izolare implică, în primul rând, respectarea prevederilor generale din Legea 319/2006, capitolul V (art. 24 şi 25):

- Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii

lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se

stabilesc potrivit reglementărilor legale.

- Măsurile prevăzute la articolul precedent vor fi stabilite astfel încât fiecare

lucrător să poată beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.

- Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medici de medicină

a muncii.

Hotărârea Guvernului României nr. 355 /2007 (şi HG 37/2008 pentru modificarea HG 355/2007) detaliază organizarea supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor.

Pentru activităţile de la locurile de muncă izolate din SC Electrica SA, examinările medicale se fac în conformitate cu anexa nr. 1 a HG 355/2007, astfel:

Fişa 143. Personal care lucrează în condiţii de izolare

Fişa 145. Personalul care lucrează în tura de noapte (în intervalul orar 22,00 – 6,00)

Fişa 124. Munca în reţelele de foarte înaltă, înaltă, medie şi joasă tensiune, aflate sau nu sub tensiune

Date fiind condiţiile specifice ale locurilor de muncă izolate din SC Electrica SA, poate apărea necesitatea efectuării şi a altor examinări medicale (aşa cum se menţionează în Fişa 143: „investigaţii specifice, în funcţie de tipul de expunere profesională”).

8

3. PROCEDURĂ DE IDENTIFICARE, EVALUARE ŞI CONTROL

AL RISCURILOR PROFESIONALE

Procedura de identificare, evaluare şi control al riscurilor profesionale specifice lucrului în condiţii de izolare are următoarele obiective:

Identificarea şi încadrarea activităţilor şi locurilor de muncă în categoria celor în care personalul îşi desfăşoară activitatea singur, în condiţii de izolare;

identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor (atât a riscurilor specifice activităţilor desfăşurate, cât şi a factorilor şi condiţiilor specifice izolării şi care pot amplifica efectele acestor riscuri, dar şi crea riscuri noi).

3.1. RESPONSABILITĂŢI ÎN DEMERSUL DEPREVENIRE A RISCURILOR LA LOCURILE DE MUNCĂ ÎN CARE

ACTIVITATEA SE DESFĂŞOARĂ ÎN CONDIŢII DE IZOLARE

Necesitatea unei asemenea proceduri decurge din următoarele responsabilităţi şi obligaţii legislative ale angajatorilor şi ale celorlalţi factori responsabili cu asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate la locul de muncă.

3.1.1. Responsabilităţile angajatorului:

Elaborarea unei Strategii de securitate / Program – Cadru de măsuri de prevenire a efectelor nocive asupra stării de sănătate şi capacităţii de muncă a personalului care lucrează în condiţii de izolare, referitoare la:

identificarea / analiza / evaluarea riscurilor specifice activităţilor desfăşurate în condiţii de izolare şi a factorilor care pot creşte riscurile în aceste condiţii,

revizuirea evaluării: dacă se consideră că aceasta nu mai este validă la intervale de timp determinate,

stabilirea procedurilor de comunicare cu persoanele care lucrează singure sau în condiţii de izolare,

9

desemnarea prin decizie a persoanelor care realizează comunicarea cu persoanele care lucrează singure sau în condiţii de izolare, în vederea supravegherii acestora,

dotarea cu mijloace tehnice care să permită legătura cu persoanele care asigură supravegherea angajaţilor care lucrează singuri sau în condiţii de izolare,

asigurarea informării, consultării şi participării lucrătorilor şi / sau a reprezentanţilor acestora cu privire la măsurile de securitate şi sănătate în muncă pentru activităţile care se desfăşoară în condiţii de izolare,

asigurarea supravegherii stării de sănătate a personalului care lucrează singur, în condiţii de izolare, conform prevederilor legislative în vigoare.

3.1.2. Responsabilităţile Compartimentului de Securitate şi Sănătate în Muncă:

să conducă şi să participe la orice evaluare a riscurilor sau investigaţie ulterioară unui incident, dacă este necesar,

să se asigure că sunt respectate recomandările rezultate din evaluările de riscuri şi investigaţiile desfăşurate,

să participe la proiectarea şi implementarea procedurilor pentru munca în condiţii de izolare.

3.1.3. Responsabilităţile conducătorilor locurilor de muncă:

să cunoască orele de muncă programate şi neprogramate pentru fiecare dintre angajaţii pe care îi au în supraveghere,

să informeze angajaţii referitor la regulamentele şi procedurile muncii în condiţii de izolare,

să se asigure că angajaţii sunt conştienţi de riscurile potenţiale, crescute pentru munca în condiţii de izolare,

10

să elaboreze proceduri scrise pentru echipa de angajaţi pe care o supraveghează,

să participe anual la revizuirile procedurilor sau mai frecvent, dacă este necesar,

să se asigure că există precauţii stabilite pentru angajaţii care trebuie să lucreze singuri sau în condiţii de izolare (de exemplu, intrări / ieşiri sigure, iluminare adecvată la ieşiri şi locurile de parcare, acces la telefoane mobile, numere disponibile pentru cazuri de urgenţă etc.),

să se asigure că angajaţii sunt conştienţi de toate resursele disponibile,

să stabilească comunicarea cu angajatul la intervale predeterminate şi să înregistreze rezultatele contactelor:

intervalele de timp dintre apelurile de control trebuie stabilite prin consultare cu angajaţii desemnaţi să desfăşoare o activitate în condiţii de izolare,

în plus faţă de controalele la intervale regulate, trebuie realizat şi un apel de control la ieşirea din schimbul de lucru.

Notă: Activităţile cu risc crescut necesită intervale mai scurte între apelurile de control. Metoda preferabilă de control este vizuală sau prin contact verbal bidirecţional, dar acolo unde nu se poate aplica acest sistem, se recomandă un sistem unidirecţional care să permită angajatului să apeleze sau să semnalizeze nevoia unui ajutor şi care va transmite un apel pentru ajutor, dacă angajatul nu resetează dispozitivul după un interval de timp prestabilit.

3.1.4. Responsabilităţile angajaţilor:

să urmeze toate procedurile şi politicile stabilite pentru munca în condiţii de izolare (Această prevedere se aplică şi angajaţilor care decid să vină să lucreze în afara orelor obişnuite de lucru – angajaţii sunt obligaţi să informeze supraveghetorii cu privire la orele în care vor lucra singuri),

să raporteze supraveghetorilor orice incidente care apar pe timpul cât lucrează singuri sau în afara orelor programate de lucru,

11

să participe la orice demers de evaluare a riscurilor solicitat de către angajator, de Compartimentul de Securitate şi Sănătate în Muncă sau de o comisie a reprezentanţilor factorilor implicaţi în securitatea şi sănătatea la locul de muncă,

să coopereze la întâlnirile / apelurile privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă.

Notă: Dacă lucrează peste programul obişnuit de lucru, angajatul trebuie să se asigure că un membru al familiei sau un prieten are cunoştinţă privind programul lui de lucru şi ora aproximativă de întoarcere acasă. Să se asigure, de asemenea, că acea persoană ştie ce număr de telefon să apeleze, în cazul în care nu reuşeşte să ia legătura cu angajatul (de exemplu, serviciul de prevenire şi protecţie).

3.2. CRITERII DE ÎNCADRARE A LOCURILOR DE MUNCĂ ÎN CATEGORIA CELOR ÎN CARE ACTIVITĂŢILE

SE DESFĂŞOARĂ ÎN CONDIŢII DE IZOLARE

În demersul de prevenire a riscurilor profesionale care se manifestă în activitatea personalului care lucrează singur / izolat, o primă etapă constă din identificarea acestor activităţi, locuri de muncă şi angajaţi. În acest scop, trebuie stabilite criteriile de încadrare. Pornind de la elementele conţinute în definiţiile prezentate în Capitolul 1 al Ghidului, se evidenţiază următoarele criterii de identificare a condiţiilor de izolare:

angajatul lucrează singur;

nu există supraveghere directă sau apropiată;

ajutorul direct în caz de nevoie nu este posibil;

angajatul lucrează înafara interacţiunii cu alţi colegi;

angajatul nu poate fi văzut sau auzit direct de o altă persoană;

angajatul nu se aşteaptă să fie vizitat de cineva;

angajatul nu poate beneficia de un ajutor imediat în caz de accident

sau când se află într-o situaţie tehnică critică;

angajatul nu poate beneficia de asistenţă medicală de urgenţă în caz de vătămare prin accident sau de îmbolnăvire.

12

O altă categorie de criterii se referă la condiţii de ordin temporal:

„un mare procent din timpul de lucru în care angajatul lucrează în condiţii de izolare”, fără a fi precizate limite de timp;

mărimea intervalului de timp în care se lucrează izolat depinde de nivelul de risc specific activităţii şi locului de muncă; cu cât nivelul de risc este mai mare (cu o gravitate mai mare a posibilelor vătămări), cu atât acest interval poate fi mai redus şi se consideră necesar ca fiecare situaţie să fie evaluată separat;

„un lucrător lucrează în condiţii de izolare ... în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare de o oră” (H.G. nr. 1091/2006).

De asemenea, o persoană poate lucra singură, izolată în funcţie de ora, locaţia sau natura activităţii, atunci când:

în locul în care îşi desfăşoară activitatea nu sunt şi alţi angajaţi;

lucrează într-un loc în care restul personalului şi-a încheiat ziua de muncă, deci, lucrează în afara programului de lucru din unitate (exemple: personal de securitate, de curăţenie, mentenanţă, reparaţii, etc.);

lucrează într-o anexă a clădirii;

desfăşoară o activitate de întreţinere, reparaţii în locaţii izolate, retrase;

este solicitat pe timpul nopţii, să verifice un anumit tip de instalaţii, în clădiri care sunt închise (în care nu mai lucrează nici o altă persoană);

lucrează singur ca paznic etc.

În aceeaşi categorie a lucrătorilor singuri se includ şi angajaţii „mobili”, care lucrează în afara unităţii:

pentru intervenţii şi reparaţii (electrice); angajaţi în sfera serviciilor (cititori de contoare electrice şi încasatori

la nivelul beneficiarilor etc.)

13

Mai sunt de asemenea trei criterii care ajută la identificarea lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de izolare:

Posibilitatea de conştientizare – angajatul trebuie să poată atrage atenţia unei persoane care să îi acorde asistenţă în caz de nevoie, spre exemplu, prin menţinerea contactului vizual, printr-o poziţie aflată în zona de percepţie auditivă a celorlalţi, supravegherea continuă prin intermediul unei camere de luat vederi, prin contacte frecvente cu alţi angajaţi sau alte persoane pe tot parcursul zilei de muncă.

Disponibilitatea şi bunăvoinţa (de a acorda ajutor) – persoanele însărcinate cu acordarea de asistenţă angajatului, care lucrează în condiţii de izolare trebuie să fie capabile şi să aibă disponibilitatea de a realiza acest lucru. Aşteptările în raport cu aceste persoane trebuie să fie rezonabile, în sensul că persoanele care trebuie să acorde asistenţă pot şi chiar vor furniza ajutor angajatului care lucrează în condiţii de izolare. În funcţie de circumstanţe, aceste persoane au nevoie de telefon pentru apelarea serviciilor de urgenţă, de accesarea altor mijloace de comunicare sau de abilităţi individuale (de exemplu, pregătire pentru a intra în spaţii închise, capacitatea de a utiliza o aparatură de resuscitare etc.). Angajatorul trebuie să ia în considerare toţi aceşti factori atunci când se realizează evaluarea situaţiei de muncă în condiţii de izolare.

Oportunitatea – asistenţa necesară va fi acordată într-o perioadă rezonabilă de timp. „Perioada rezonabilă” depinde de factori cum ar fi natura vătămării sau urgenţei, localizarea fizică a locului de muncă şi a angajatului, tipul de activitate desfăşurat, probabilitatea vătămării etc. În general, asistenţa trebuie acordată cât mai repede posibil.

În prezent, în stabilirea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor de personal care lucrează în condiţii de izolare, S.C. Electrica S.A. are în vedere doar următoarele criterii:

situarea la altitudine în zone montane sau deluroase, precum şi în zone de şes;

izolarea faţă de aşezările umane; căi de acces dificile, fără posibilitatea de transport zilnic către acestea; cazarea permanentă a personalului, din cauza căilor de acces dificile, se face

în clădiri sau baracamente situate în incinta obiectivului (locului de muncă) sau în zone izolate social unde atragerea şi menţinerea forţei de muncă

14

calificată în specialităţile şi meseriile utilizate în sectorul energetic se face cu greutate.

De asemenea, se au în vedere cel puţin două din următoarele criterii:

distanţa de cea mai apropiată localitate, minimum 10 km; condiţii dificile de acces la locurile de muncă (drumuri deteriorate,

periculoase, impracticabile transportului sau inexistenţa acestora); inexistenţa transportului în comun; zone deficitare în atragerea şi menţinerea forţei de muncă calificată în

specialităţile şi meseriile utilizate în sectorul energetic.

3.3. RISCURILE MUNCII ÎN CONDIŢII DE IZOLARE

Se consideră că nu există riscuri speciale la care pot fi expuşi angajaţii care lucrează singuri, dar toate riscurile prezente la locul de muncă respectiv sunt potenţate de condiţiile de izolare (lipsa supravegherii directe, solicitările psihologice ale muncii în condiţii de izolare, lipsa posibilităţii de comunicare în anumite situaţii, deficienţe ale sistemelor de comunicare, disponibilitatea uneori relativă / greoaie a echipelor de intervenţie şi / sau de asistenţă medicală etc.).

Lucrătorul singur nu se poate baza decât pe sine însuşi în cazul apariţiei unor probleme. De aceea, trebuie luate în considerare atât aspectele de ordin fizic ale izolării, cât şi cele de ordin psihologic, la acestea din urmă lucrătorul putând fi mai bine sau mai puţin bine adaptat.

3.3.1. Astfel, riscurile la care pot fi expuşi lucrătorii singuri includ:

Accidente sau urgenţe derivate din deficienţele echipamentului tehnic sau de prim ajutor.

Incendiul Angajaţii care lucrează în condiţii de izolare sunt, în mod special, expuşi riscului de incendiu la locul de muncă, întrucât aceşti lucrători nu vor fi conştienţi de incendiu decât atunci când îl văd sau simt mirosul.

De aceea, angajatorii au responsabilitatea eliminării riscurilor de incendiu la locul de muncă, a introducerii unor echipamente care să semnalizeze şi eventual să declanşeze sisteme de stingere a acestora; acest risc trebuie luat în

15

considerare în acţiunea de evaluare a riscurilor pentru angajaţii care lucrează în condiţii de izolare.

Astfel, angajatorii trebuie să:

evalueze riscul de incendiu; stabilească dacă incendiul poate fi detectat într-un timp rezonabil, care

să permită angajatului să ia măsurile necesare; stabilească dacă personalul poate părăsi clădirea în condiţii de

siguranţă; furnizeze echipament de stingere a incendiului; să se asigure că angajaţii ştiu ce trebuie să facă în caz de incendiu.

Lipsa facilităţilor de odihnă, igienă şi asistenţă

ViolenţaAngajaţii care lucrează în condiţii de izolare şi mai ales în locuri retrase şi la distanţă de unitatea de bază, sunt potenţial mai vulnerabili decât alţi angajaţi. De aceea, angajatorii au responsabilitatea identificării riscurilor de violenţă la locul de muncă şi luării în considerare a acestora în evaluarea riscurilor pentru angajaţii care lucrează în condiţii de izolare. Riscul de expunere la violenţă pentru angajaţii care lucrează în condiţii de izolare nu trebuie să fie mai mare decât al celorlalţi angajaţi şi trebuie stabilite planuri alternative sau personal auxiliar pentru situaţii cu risc crescut.

Riscurile chimice.Angajatorii trebuie să realizeze o evaluare a riscurilor, înainte ca un angajat care lucrează în condiţii de izolare să utilizeze substanţe periculoase. Trebuie, astfel, luate în considerare toate riscurile specifice la care pot fi expuşi angajaţii care lucrează în condiţii de izolare şi stabilit un program de măsuri de prevenire a expunerii la riscuri.

Este esenţial ca aceşti angajaţi să cunoască substanţele cu care lucrează, care sunt pericolele, ce precauţii sunt necesare şi care sunt măsurile care trebuie luate în caz de scurgeri sau emanaţii accidentale. Angajaţii trebuie să fie instruiţi în utilizarea corectă a echipamentului individual de protecţie şi referitor la procedurile de raportare a oricărei defecţiuni ale EIP. De asemenea, angajaţii trebuie să beneficieze de facilităţi adecvate de prim ajutor, iar angajaţii care urmează să se deplaseze trebuie să posede truse portabile de prim ajutor.

Manipularea manualăRiscul de accidentare prin manipulare manuală de mase grele sau incomode este mai mare în cazul angajaţilor care lucrează în condiţii de izolare. De aceea, trebuie stabilite şi implementate măsuri de reducere a acestor riscuri.

16

Este important ca în evaluarea riscurilor să se identifice acele operaţii de ridicare, transport şi manipulare care nu pot fi efectuate în condiţii de securitate de către un singur lucrător. Se impune un sistem de securitate la locul de muncă, care să interzică efectuarea acestor operaţii, în cazul în care lucrează un singur angajat. Trebuie stabilite proceduri prin care angajaţii care lucrează singuri să poată solicita ajutor / asistenţă în efectuarea acestora.

StresulAnumite situaţii de muncă pun pentru personalul respectiv probleme specifice de securitate în măsura în care, dacă ele sunt victime ale unui incident sau accident, viaţa lor sau a altor persoane poate fi pusă în pericol dacă nu se intervine rapid.

Dar izolarea nu este numai fizică. Ea este însoţită adesea de una psihică, ce poate fi suportată mai bine sau mai puţin bine. Într-o anchetă realizată de INRS, 73% dintre persoanele interogate afirmau că „pentru a lucra în singurătate trebuie să fii făcut pentru asta”.

În acest context, reacţiile psihologice ale lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de izolare se înscriu pe două mari direcţii:

o dimensiunea psihoafectivă:

- în sarcinile de supraveghere, spre exemplu, absenţa stimulării şi a prezenţei umane poate conduce la scăderea nivelului vigilenţei, la un sentiment de inutilitate, de abandon etc.

- în alte sarcini (de exemplu, cele în care angajatul este responsabil de viaţa altor persoane), poate apărea necesitatea luării unei decizii în condiţii de constrângeri temporale, ceea ce poate duce la stări de anxietate, cu posibilitatea alterării capacităţii de decizie.

dimensiunea cognitivă:

- în cazul apariţiei unei situaţii critice, operatorul care lucrează în condiţii de izolare poate omite anumite informaţii (semnale etc.) necesare unei intervenţii optime, astfel că este obligat să inventeze el însuşi soluţii pentru problema apărută.

Totuşi, este dificil să se considere izolarea prin ea însăşi, ca un risc: nu este periculos în sine să supraveghezi de unul singur un proces tehnologic noaptea, dar să fii singur noaptea pentru a supraveghea o instalaţie conferă operatorului o responsabilitate care accentuează stresul în luarea unei decizii.

17

3.3.2. Factori care pot creşte riscurile profesionale pentru persoanele care lucrează singure / în condiţii de izolare:

Durata de timp în care angajatul lucrează singur / în condiţii de izolare şi în ce interval al zilei (zi, seară, noapte) un anumit lucrător lucrează în condiţii de izolare.

Mijloacele de comunicare inadecvate / insuficiente

Amplasarea locului de muncă (locaţia) - munca se efectuează într-un loc izolat sau îndepărtat ? (este de notat că postul de muncă nu este în mod necesar foarte îndepărtat atunci când se vorbeşte despre un post izolat).

Tipul sau natura activităţii

Calităţile / capacităţile persoanei care lucrează singură / în condiţii de izolare:

o este capabilă să realizeze toate lucrările în condiţii de securitate, fără supraveghere directă?

o este capabilă să gestioneze orice situaţie / eveniment prevăzut sau neaşteptat?

o angajatul prezintă niveluri adecvate de capacităţi, pregătire, experienţă şi instruire ? (de exemplu, cu privire la primul ajutor, repararea sistemelor de comunicaţie, depanarea vehiculelor, proceduri administrative importante şi / sau proceduri de supravieţuire).

o are antecedente medicale care-l plasează într-o categorie cu risc ?

o respectă procedurile stabilite pentru a obţine asistenţă în situaţii de urgenţă şi pentru a realiza comunicarea periodică cu persoanele desemnate?

Din ancheta efectuată la nivelul staţiilor electrice care aparţin S.C.Electrica S.A. au rezultat următorii factori care pot de asemenea agrava consecinţele unor situaţii riscante:

durata activităţii în condiţii de izolare (între 8 şi 12 ore zilnic),

18

imposibilitatea de a i se acorda un prim ajutor în caz de accidentare sau de apariţie bruscă a unei stări de rău fizic,

condiţiile specifice desfăşurării unor lucrări pe timp de noapte (vizibilitate redusă, scăderea nivelului de concentrare, monotonie, somnolenţă),

condiţii atmosferice nefavorabile, executarea de manevre, în mod special de lichidare a

incidentelor şi avariilor, starea de oboseală, în special la sfârşitul zilei de lucru, nefuncţionarea în mod corespunzător a sistemului de

comunicare de urgenţă în toate situaţiile, lucrări cu risc crescut (manevre în instalaţii sub tensiune, lucrul

la înălţime), temperaturi extreme, riscul unui atac din partea unor animale sălbatice şi a unor

insecte în special pe traseul spre locul de muncă, pătrunderea în staţie a unor persoane străine, cu

comportament violent, factori legaţi de vârsta personalului care pot să crească

riscurile profesionale: reducerea capacităţii de concentrare şi de memorare a informaţiilor, mai ales la utilizarea unor tehnologii noi, în lucrul la înălţime peste 55 ani, factori medicali: HTA etc.

19

3.4. IDENTIFICAREA, EVALUAREAŞI CONTROLUL RISCURILOR

După identificarea locurilor de muncă în care personalul lucrează în condiţii de izolare, conform criteriilor prezentate anterior, este necesară identificarea şi evaluarea riscurilor specifice respectivelor activităţi, apoi a celor care provin din lucrul în condiţii de izolare.

Identificarea şi evaluarea primei categorii de riscuri şi de factori de risc se realizează conform tehnicilor şi instrumentelor agreate la nivel naţional.

Pentru a doua categorie de riscuri şi factori suplimentari, specifici izolării se poate utiliza tehnica şi instrumentele experimentate în cursul anului 2006 şi prezentate în continuare.

Procedura este astfel concepută încât să poată fi aplicată unei game mai largi de activităţi şi locuri de muncă (cu „niveluri de risc” diferite, în conformitate cu precizările de mai jos), şi nu doar locurilor de muncă ale personalului din staţiile electrice.

Categoriile generale de risc pentru munca în condiţii de izolare pot fi clasificate în funcţie de trei niveluri generale de risc:

Nivel de risc 1 Munca unei persoane singure într-un birou sau o locaţie similară, cu risc

identificat scăzut, fie înainte, fie după orele normale de muncă. Deplasarea unei persoane singure pe drumuri publice, în mod regulat.

Activităţi tipice Lipsa interacţiunii directe cu clienţii sau beneficiarii. Munca la telefon cu clienţii sau beneficiarii. Alte activităţi care implică un risc scăzut de vătămare.

Nivel de risc 2 Deplasarea sau activitatea unei persoane singure, în zone izolate, retrase

sau pe drumuri publice cu trafic redus, în condiţii de risc scăzut sau mediu. Munca în locuri izolate, în condiţii de risc scăzut sau mediu.

Activităţi tipice Interacţiunea cu clienţi cunoscuţi sau susceptibili de a manifesta

comportamente agresive. Deplasarea unei persoane singure în locaţii izolate / rurale.

20

Angajarea unei persoane în activităţi în condiţii de izolare, pentru care au fost identificate riscuri de vătămare şi pentru care asistenţa (tehnică şi medicală) imediată nu este disponibilă.

Nivel de risc 3 Munca unei persoane singure sau în condiţii de izolare în situaţii cu nivel

înalt de risc.

Activităţi tipice Interacţiunea cu clienţi cunoscuţi sau susceptibili de a manifesta

comportamente violente. Angajarea în alte activităţi cu nivel foarte ridicat de risc.

Notă: Munca în condiţii de izolare cu nivel foarte de risc trebuie eliminată oriunde este posibil, iar angajatul trebuie să lucreze / deplasaze împreună cu un coleg.

TEHNICA ŞI INSTRUMENTELE UTILIZATE ÎN IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA ACTIVITĂŢILOR, LOCURILOR DE MUNCĂ ŞI A PERSONALULUI

CARE LUCREAZĂ SINGUR ŞI ÎN CONDIŢII DE IZOLARE.

În continuare sunt prezentate tehnica şi instrumentele utilizate în identificarea şi evaluarea activităţilor, locurilor de muncă şi a personalului care lucrează singur şi în condiţii de izolare. În conceperea acestor instrumente au fost avute în vedere criteriile şi cerinţele prezentate anterior.

Instrucţiuni

Completaţi această fişă (Fişa nr. 1)* împreună cu angajatul, pentru fiecare situaţie în care angajatul lucrează în condiţii de izolare şi poate fi expus riscului de a suferi o vătămare ce l-ar împiedica să obţină ajutor.

Estimaţi care riscuri din coloana (A) există în acest caz şi specificaţi vătămarea corespunzătoare în coloana (C).

Pentru coloana (D), evaluaţi probabilitatea accidentului, utilizând Tabelul 1. Pentru coloana (E), evaluaţi probabilitatea ca accidentul să ducă la o vătămare

serioasă şi invalidantă, utilizând Tabelul 2. Pentru coloana (F), evaluaţi probabilitatea ca ajutorul să fie disponibil pentru

angajat, utilizând Tabelul 3. Calculaţi cerinţa de monitorizare prin înmulţirea numărului din coloana (D) cu cel

din coloana (E) şi cel din coloana (F) şi scrieţi produsul în coloana (G).

* Fişa nr. 1a, are un caracter general, pentru orice loc de muncă; Fişa nr. 1b reprezintă o formă adaptată şiparticularizată în raport cu locul de muncă al electricianului din staţii

21

Intervale de monitorizare

Pentru valori ale (G) sub 200 (scăzute), nu este necesară o acţiune ulterioară. Pentru valori ale (G) între 200 şi 400 (moderate), trebuie instituită o procedură

de monitorizare.o La nivel minim, o monitorizare la începutul şi la sfârşitul activităţii.o O monitorizare intermediară este probabilă în funcţie de timpul necesar

desfăşurării activităţii.

Pentru valori ale lui (G) mai mari de 400 (înalte), monitorizările trebuie să fie frecvente:

o Monitorizări mai frecvente în situaţiile (tipuri de lucrări, activităţi, condiţii) care prezintă un istoric mai bogat al expunerilor la riscuri.

o Monitorizări mai frecvente în situaţii în care condiţiile sau circumstanţele se pot modifica rapid (vreme, teren etc.).

o Intervale de 30 minute sau mai puţin, pentru situaţii cu risc crescut.

Tabele de evaluare a riscurilor

Tabel 1 – Probabilitatea apariţiei unui accident

Factorii de risc, în timpul realizării sarcinii, au ca rezultat accidente ValoareReprezintă cel mai probabil rezultat în această situaţie. 10Există o mare probabilitate să apară. 8Este destul de posibil, nu este neobişnuit. 6Ar reprezenta o secvenţă sau o coincidenţă neobişnuită. 4Ar reprezenta o posibilă coincidenţă redusă. 2Foarte puţin probabil, dar posibil. 0,5Secvenţă sau coincidenţă practic imposibilă; „o posibilitate la un milion”. Nu s-a întâmplat niciodată, chiar dacă expunerea la risc a durat mulţi ani.

0,1

Tabel 2 – Probabilitatea unei vătămări invalidante

22

Probabilitatea unui accident serios are ca rezultat o vătămare invalidantă (care ar împiedica apelarea ajutorului)

Valoare

Ar reprezenta rezultatul aşteptat al unui accident. 10Ar reprezenta rezultatul probabil al unui accident. 8Ar reprezenta rezultatul neobişnuit al unui accident. 6Ar reprezenta rezultatul puţin probabil al unui accident. 4Ar reprezenta rezultatul practic imposibil al unui accident. 2

Tabel 3 – Probabilitatea ca ajutorul să fie disponibil pentru angajaţii răniţi

Situaţia de muncă Disponibilitatea ajutorului

Valoare

Angajatul se află într-o zonă izolată unde este puţin probabil să treacă vreo persoană sau să poată vedea angajatul (exemple: dincolo de un mal, în pădure, personalul de curăţenie pe timp de noapte).

Niciodată. 12

Angajatul lucrează noaptea sau în zone cu trafic ocazional (exemple: zone rezidenţiale, zone urbane noaptea).

Rareori. 8

Angajatul se află într-o zonă izolată, cu trafic regulat (exemple: drum rural, drum industrial).

Ocazional. 6

Angajatul este departe sau izolat, dar orice întârziere a întoarcerii acestuia va fi înregistrată şi se va iniţia o acţiune (exemple: întreţinerea fundaţiilor clădirilor, inspecţia unui şantier de construcţii).

Obişnuit. 4

Angajatul se află într-o zonă utilizată şi de alţi oameni care trec destul de frecvent ca să existe o mare probabilitate de a fi martori la accident (exemple: munca în afara spaţiului drumului, pe drum secundar; muncă de întreţinere în coridoarele clădirilor).

Frecvent. 2

Angajatul se află într-o zonă supravegheată de potenţiali asistenţi (exemple: şofatul pe autostradă sau pe un drum principal, munca într-o parcare mare în timpul orelor de serviciu).

Continuu. 1

23

FIŞA nr. 1a - Evaluarea riscurilor – fişă pentru locuri de muncă în condiţii de izolare

Funcţia:................................................................................ Evaluare realizată de:....................................Activitate:............................................................................ Data:...................................

(A)Tipuri de riscuri provenite din:

(B)Exemple

(C)Cel mai grav incident care

se poate întâmpla angajatului

(D)Probabilitatea accidentului(v. Tabel 1)

(E)Probabilitatea unei vătămări

invalidante(v. Tabel 2)

(F)Probabilitatea

unui ajutor disponibil(v. Tabel 3)

(G)Calcul

D x E x F(peste 250,

se recomandă

re-evaluarea)

Utilizarea echipamentuluiPractici de muncă sau organizarea muncii

Utilizarea / proximitatea unei surse electrice sau alt tip de energieFactori de mediu ai locului de muncă

.

Interacţiunea cu alţi factori umani

.

Altele

24

FIŞA nr. 1b. Evaluarea riscurilor – fişă pentru locuri de muncă în condiţii de izolare din S.C. Electrica S.A.

Funcţia:................................................................................ Evaluare realizată de:....................Activitate:............................................................................ Data:...................................

(A) Riscuri / Factori de risc (B) Exemple (C) Cea mai gravă

vătămare produsă

angajatului

(D)Probabilitatea accidentului

(v. Tabel 1)

(E)Probabilitatea unei vătămări

invalidante

(v. Tabel 2)

(F)Probabilitatea

unui ajutor disponibil

(v. Tabel 3)

(G)CalculDxExF

Peste 250, se re-evaluează

l. In raport cu echipamentele, instalaţiile, dispozitivele şi uneltele de lucruFactori de risc mecanic:

Organe de maşini în mişcare:- lovire şi /sau strivire membre superioare

de către resorturile de acţionare a mecanismelor întreruptorului

- strivire degete la operaţiile de broşare / debroşare a căruciorului întreruptorului

- prindere, strivire degete, la lucrările efectuate la transmisiile prin curele trapezoidale (la compresor, la mecanismul întreruptorului)

- lucrul la dispozitivul de acţionare a comutatorului cu ploturi

- lucrul la dispozitivul de acţionare a B.S.- prindere mână la detensionarea

conductoarelor cu ajutorul cabestanului- lovire de către vinciuri, rac-uri- prindere degete de către scripete şi firul

pilot- antrenare de către polizor, rotopercutor

Lovirea de către mijloace de transport:- auto – în timpul efectuării controlului- intern – în timpul efectuării operaţiilor de

25

rutină şi executarea de lucrări de către alte echipe dotate cu macarale, cărucioare

- electrostivuitor în mişcare sau la folosirea la lucrare

- lucrul în vecinătatea sau cu traversarea şoselelor sau căilor ferate

Autodeclanşarea dispozitivelor de tensionare sau detensionare a izolatorilor - fracturi

Cădere liberă de piese, materiale, în cazul executării de lucrări de revizii şi reparaţii

Proiectare de corpuri / particule în situaţii deosebite:- la apariţia arcului electric la izolatori şi /

sau la transformatorii de curent şi tensiune

- la explozia casetei cutiei bornelor- fragmentarea prin detensionare a

izolatorilor ceramici- la lucrul cu polizorul electric- spargerea izolatorilor de porţelan, sticlă- la lucrul cu peria de sârmă

Balans la deplasarea cu cărucioarele pe conductoarele active – lovire de pereţii căruciorului

Jeturi de fluide de lucru în situaţii speciale:- jet de ulei cu sau fără explozia camerei

de stingere, în cazul apariţiei curenţilor de defect cu depăşirea limitelor parametrilor tehnici proprii

- jet de ulei sau azot sub presiune (320 bar) în timpul controlului stării tehnice a dispozitivului MOP şi a instalaţiilor de aer comprimat

- jet de ulei la fisurarea accidentală a circuitelor hidraulice, a braţului telescopic de pe autospeciala SAVIEM

26

Contact direct al epidermei cu suprafeţe periculoase (înţepătoare, tăioase) – capete conductori, suprafeţe nedebavurate, scule

Recipiente sub presiune – explozie, fisurare accidentală, distrugere etanşări:- acumulator de presiune oleopneumatic

al dispozitivului MOP- circuitul hidraulic de acţionare a

elementelor de execuţieFactori de risc termic: Contact direct accidental cu suprafeţe

supraîncălzite în situaţii de defect:- deconectarea locală a întreruptorului- la apariţia supratensiunii în reţea (de

comutaţie sau atmosferică) sau punerea la pământ în reţea cu neutrul izolat, urmată de străpungerea izolaţiei

- la apariţia fenomenelor de „ambalare” termică provocate de slăbirea presiunii de contact la contactele fixe sau mobile ale echipamentelor

- la apariţia unor scurtcircuite din cauza deteriorării izolaţiei capetelor cablelor

- scurtcircuite provocate de pătrunderea accidentală în instalaţie a animalelor (şobolani, pisici)

Contact direct al epidermei cu suprafeţe metalice reci la lucrul în aer liber în anotimpul rece

Temperatură ridicată a elementelor metalice ale stâlpilor expuse razelor solare pe timpul verii

Surprinderea de către arcul electric la manevrarea corectă a separatorului şi conectarea accidentală a întreruptorului în cazul imposibilităţii blocării acestuia în poziţia „deconectat”:

27

- arc electric apărut spontan în instalaţii electrice aflate sub tensiune

- arcul electric generat de slăbirea presiunii de contact la broşe

Arsură termică la sudarea cu arc electric sau ca urmare a atingerii suprafeţelor recent sudate

Factori de risc electric: Electrocutare prin atingere directă în cazul:

- deteriorării izolaţiei elementelor de celulă

- nefuncţionării protecţiilor elementelor dinspre sursă (din amonte)

- inexistenţei îngrădirilor de protecţie- incorectei dimensionări a paravanelor de

protecţie- lucrului în instalaţiile aflate sub tensiune

în condiţii atmosferice neprielnice- atingerii capetelor de cablu neizolate- inexistenţei capacelor de protecţie a

bornelor contorilor- manevrelor greşite în staţii- ruperii conductoarelor şi contactului cu o

linie aflată sub tensiune- folosirii maşinilor electrice portabile

Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de pas în cazul:- deteriorării izolaţiei elementelor de

celulă- deteriorării circuitului de legare la

pământ- apariţiei tensiunii induse- sudării electrice cu apariţia tensiunii de

pas- lucrului la prizele de pământ

Factori de risc chimic: Substanţe toxice:

28

- clophen în bateriile de condensatori, gaz SF6

- vaselină siliconică Substanţe caustice – contact accidental cu

soluţia de electrolit (H2SO4) a bateriilor de acumulatori

Substanţe inflamabile:- ulei, hârtie impregnată – incendiu

provocat de supraîncălzirea unor elemente de instalaţie la depăşirea parametrilor tehnici proprii sau la producerea arcului electric

- alcool tehnic, diluant, vopsele, uleiuri şi vopsea spray

2. Factori de risc în raport cu mediul de muncăFactori de risc fizic:

Variaţii de temperatură mai mari de 150 C la lucrul alternativ în camera de comandă şi în exterior, pe timpul iernii

Curenţi de aer la lucrul în aer liber, în special în anotimpul rece

Nivel scăzut de iluminare – diminuarea acuităţii vizuale

Lucrul în unele zone caracterizate prin valori variabile ale câmpurilor electromagnetice şi / sau electrostatice (sub limitele maxime admisibile)

Calamităţi naturale (seism) şi lucrul în aer liber în condiţii de vijelie, viscol etc.

Temperatură ridicată a aerului în anotimpul călduros

Temperatură scăzută a aerului în anotimpul rece

Radiaţii UV la sudarea cu arc electric

Pulberi pneumoconiogene – pulberi de

29

pământ antrenate pe câmpFactori de risc chimic:

Apariţia gazelor toxice la străpungerea anumitor izolaţii (răşini epoxidice, PVC) la transformatoarele de curent şi / sau la capătul de cablu al bateriilor de condensatori şi bateriilor de acumulatori

Vapori de alcool, vapori de diluant, vopsea

Factori de risc biologic:

Contaminare cauzată de prezenţa animalelor (şobolani) sau a insectelor în tunelurile de cable de la cotele inferioare ale celulelor

Microorganisme în suspensie în aer la lucrul în vecinătatea gropilor de gunoi

Animale periculoase – câini, şerpi, şobolani

3. Factori ergonomici de risc

Factori de risc cu acţiune directă

Efort fizic dinamic, mişcări necesitând forţă excesivă şi amplitudine mare a mişcărilor articulare

Poziţii de muncă vicioase, dificile

Poziţii de muncă statice prelungite

Manipulare manuală a maselor

Factori de risc cu acţiune indirectă

Stresull psihic

Temperaturi scăzute, umiditate crescută, curenţi de aer, - muncă în exterior

Iluminat deficitar

Amenajare necorespunzătoare a încăperilor / locurilor de muncă din punct de vedere al cerinţelor ergonomice

30

Parcurgerea unor trasee dificile, cu relief accidentat

Dotări insuficiente cu utilaje, materiale, scule, mijloace de transport

Neasigurarea cu echipament de lucru corespunzător şi eficient

Program de lucru prelungit

Constrângere temporală

Factori extraprofesionali - oboseală fizică

Vulnerabilitate individuală

4. Factori psihosociali de risc – stres psihic

Natura, conţinutul şi caracteristicile sarcinii de muncă,conducând: fie la suprasolicitare (cantitativă / calitativă), fie la subsolicitare sau la alternarea ultimei situaţii în momente de urgenţă (incidente, avarii)Efort mental datorat exclusiv naturii sarcinii de muncă: cu următorii indicatori: Indicatori de complexitate/viteză

Numărul de alegeri de rutină

Numărul de alegeri conştiente

Varietatea tipurilor de conduite

Durata ciclului şi numărul de operaţii/ciclu

Efortul de memorare

Rapiditatea în execuţie

Nivelul de atenţie cerut

Gradul de precizie

Exigenţe temporale (dimensiunea temporală a activităţii) cu următorii

31

indicatori: Caracterul repetitiv sau nerepetitiv al

operaţiilor Cadenţă liberă sau impusă

Sistemul de salarizare care impune uneori indirect un anumit ritm de lucru ridicat

Timpul necesar pentru a atinge ritmul de lucru cerut (timpul de intrare în ritm)

Existenţa sau nu a pauzelor organizate sau individuale;

Posibilitatea de a părăsi, la nevoie, locul de muncă în afara pauzelor;

Timpul de lucru zilnic, săptămânal, lunar, anual;

Regimul pauzelor;

Regimul schimburilor de lucru – munca de noapte

Factori organizaţionali şi de conducere:

- ambiguitatea rolului (sarcinilor);

- conflicte între diferitele cerinţe profesionale;

- responsabilităţi faţă de echipamente, oameni şi securitatea lor sau, din contră, lipsa responsabilităţii

- lipsa de consultare şi participare la luarea de decizii;

- restricţii nejustificate în raport cu comportamentul în muncă;

- lipsa posibilităţii de control şi autocontrol şi a ritmului de lucru;

- lipsa siguranţei locului de muncă;

- lipsa de autonomie şi control: în organizarea propriei activităţi, asupra propriului ritm de lucru,

32

în alegerea timpului de lucru, pauzelor şi concediului.Riscul de agresiune, violenţă- la pătrunderea prin efracţie a unor persoane străineComunicare redusă / deficitară- izolare, lipsa contactului direct cu alte

persoane- mijloace de comunicaţie insuficiente sau

necorespunzătoare

Altele

TOTAL

33

1. MUNCA ÎN CONDIŢII DE IZOLARE DEFINIRE

Munca în condiţii de izolare nu reprezintă un fenomen recent; dimpotrivă, aceste condiţii au fost întâlnite întotdeauna, în diferite activităţi şi se referă, în general, la persoane care îşi desfăşoară activitatea singure, fără supraveghere directă, asistenţa de urgenţă ne fiind disponibilă imediat.

În general, majoritatea ghidurilor şi studiilor se referă la noţiunea de muncă în condiţii de izolare ca fiind desfăşurarea activităţii de către un lucrător singur, fără supraveghere, ajutorul direct şi oportun, în caz de necesitate, nefiind posibil.

Abordările diferitelor instituţii internaţionale care desfăşoară studii referitoare la munca în condiţii de izolare variază în funcţie de anumite aspecte punctuale ale definiţiei generale. Este important, însă, să fie luate în considerare toate situaţiile. Munca în izolare include toţi angajaţii care se află sau se deplasează, pentru o perioadă de timp, într-un loc unde nu au contact direct cu alţi colegi. (De exemplu, recepţionerul dintr-o mare clădire de birouri poate fi considerat lucrător „singur”. De asemenea, un lucrător în domeniul energetic sau al construcţiilor care lucrează într-un loc în care nu poate fi văzut de colegi poate fi considerat şi el lucrător „singur”. Alte exemple sunt: angajaţii mobili – care se deplasează la domiciliul clienţilor, responsabilii cu securitatea etc.)

Alte definiţii se referă la: angajatul singur / izolat = un angajat care este singur în orice zonă în care

îşi desfăşoară activitatea, respectiv zona izolată = zonă retrasă sau zonă care se află la mare distanţă de

infrastructura necesară în caz de urgenţă.

Conform unei definiţii a I.N.R.S. (Institutului Naţional de Cercetări în domeniul Securităţii - Franţa), noţiunea de muncă în condiţii de izolare „se referă la indivizi care lucrează singuri (izolaţi), dar şi la grupuri de persoane, izolate de structura lor de apartenenţă, datorită unor aspecte de ordin geografic, de exemplu”

Specialiştii francezi aduc în discuţie atât aspectele referitoare la munca individului de unul singur, dar şi cele de ordin spaţial, respectiv al distanţei faţă de structura (instituţia) de bază a angajatului / angajaţilor.

Experţii britanici de la Health and Safety Executive (Direcţia de Sănătate şi Securitate în Muncă – Marea Britanie) consideră că un angajat lucrează în

1

condiţii de izolare atunci când „lucrează singur, fără o proximă sau directă supraveghere”.

O altă definiţie se referă la „acele activităţi care implică un mare procent din timpul de lucru în afara interacţiunii cu alţi angajaţi sau fără supraveghere” (conform HSE & UNISON - U.K.) – Guide „Working Alone. A health and safety guide on lone working for safety representatives”.Din câte se poate constata, ghidurile britanice de securitate şi sănătate privind munca în condiţii de izolare subliniază lipsa supravegherii directe şi a interacţiunii cu alţi angajaţi, fără a face nici o precizare referitoare la aspecte de ordin spaţial / geografic.

Apar, în plus, faţă de alte definiţii conceptele de ordin temporal: „un mare procent din timpul de lucru”, fără a fi precizate limite de timp în care individul lucrează în condiţii de izolare.

Centrul Canadian pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (CCSSM) în documentul - „Program de Măsuri privind Securitatea şi Sănătatea în Muncă – Munca în izolare. Generalităţi” răspunde la întrebarea „Ce se înţelege prin munca în izolare” cu următoarea definiţie: „O persoană este singură la locul de muncă atunci când nu poate fi văzută sau auzită de altă persoană şi când nu se aşteaptă să fie vizitată de cineva.”

O altă definiţie canadiană aparţine Alberta Human Resources and Development Working Alone Safely – A Guide for Employers and Employees (2000): „muncă în condiţii de izolare înseamnă munca în condiţiile în care angajatul nu beneficiază de asistenţă în caz de vătămare, îmbolnăvire sau în alte cazuri de urgenţă”.„Lipsa asistenţei” se referă la faptul că persoanele care pot să ofere asistenţă angajatului sunt foarte departe sau nu au contact vizual direct cu angajatul.„Doi angajaţi care lucrează separaţi prin intermediul unui perete sau al altei structuri de separare, sau care lucrează la etaje diferite în cadrul aceleiaşi clădiri, sau care nu se pot vedea unul pe altul atunci când unul se află în casa unui client (în cazul lucrătorilor mobili), iar celălalt în maşină, acestea toate reprezintă cazuri de muncă în condiţii de izolare” – susţin specialiştii canadieni.

Cele două abordări canadiene, prezentate mai sus, deşi bine susţinute ştiinţific, nu sunt totuşi complete. Astfel, sunt omise referirile la aspectele de ordin spaţial (ca distanţa dintre locaţia unde lucrează angajatul în raport cu o structură de bază) sau temporal (durata de timp în care angajatul lucrează fără supraveghere directă).

O altă abordare a muncii în condiţii de izolare, din punct de vedere al definirii conceptuale, este reprezentată în analiza realizată de Comisia Australiană de Securitate în Muncă (Worksafe Western Australian Comission), în ghidul „Working Alone – Guidance Note” (1999).

2

Conform acestei analize, o persoană este singură la locul de muncă atunci când nu poate fi văzută sau auzită de către altă persoană şi când nu se aşteaptă la vizita unui alt coleg sau a publicului. Se precizează că persoana care lucrează singură / în condiţii de izolare poate fi un angajator, un liber întreprinzător, un contractor sau un angajat.

Sunt analizate şi condiţiile speciale în care o persoană poate fi singură pentru o perioadă scurtă de timp, dar trebuie considerată ca lucrând singură / în condiţii de izolare. Exemplul dat este cel al unui pompier, care poate lucra ca membru al unei echipe, dar colegii să nu-l poată vedea sau auzi pentru o oră sau mai mult, în situaţia în care echipa trebuie să stingă un incendiu. În alte situaţii, persoana poate lucra singură pe durata unor zile sau chiar săptămâni, în locaţii izolate.

De asemenea, o persoană poate lucra singură într-o arie metropolitană, în funcţie de ora, locaţia sau natura activităţii acesteia. De exemplu, un angajat este „izolat” atunci când:

lucrează într-un anumită locaţie, atunci când în acel loc nu sunt şi alţi angajaţi; lucrează într-un loc în care restul personalului şi-a încheiat ziua de muncă; examinează structuri vaste (de exemplu, staţii electrice) atunci când nu există

altcineva în preajmă; desfăşoară o activitate de mentenanţă în locaţii izolate; este solicitat pe timpul nopţii, să verifice diferite tipuri de instalaţii, în clădiri care

sunt închise (în care nu mai lucrează nici o altă persoană) etc.

Ca şi în alte abordări, nici în ghidul comisiei australiene nu este stabilită o durată minimă pentru ca o persoană care lucrează singură să fie considerată „izolată”. Se consideră, însă, că este imperios necesar ca fiecare situaţie să fie evaluată separat.

În România referinţe legislative privind munca în condiţii de izolare se găsesc în Hotărârea Guvernului României nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, act care transpune Directiva 1989/654/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locuri de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989.

Astfel, articolul 5 defineşte lucrul în condiţii de izolare în modul următor: „se consideră că un lucrător lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare de o oră şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se află într-o situaţie critică”.

3

Alte exemple de locuri de muncă în care activitatea se desfăşoară în condiţii de izolare:

Conform Ghidului HSE – Working Alone in Safety. Controlling the risks of solitary work (HSE Press, London, 1999), există o plajă largă de situaţii în care se pot încadra persoanele care lucrează singure, fără supraveghere directă sau apropiată:

Angajaţi aflaţi în clădiri în care: un angajat lucrează singur într-o anexă a clădirii; angajaţii lucrează separat unii de alţii ; angajaţii lucrează în afara orelor de program (exemple: personal de securitate,

mentenanţă, reparaţii, producţie specială etc.).

Angajaţi „mobili”, care lucrează în afara unităţii de bază: în construcţii, reparaţii electrice şi de vehicule; angajaţi în servicii, de exemplu persoanele angajate în vânzări, colectare

bani etc.

HSE în Guidace Note „Health, Safety and Welfare at Work – Working in Isolation” precizează o serie de categorii de activităţi cu riscuri asociate crescute (pentru munca în condiţii de izolare):

activitatea la echipamente clasificate ca periculoase; activitatea în instalaţii electrice; activitatea cu substanţe chimice periculoase, cum ar fi substanţe otrăvitoare,

explozivi sau alte substanţe periculoase; activitatea la sisteme cu presiune înaltă sau joasă; activitatea cu animale periculoase sau potenţial periculoase; activitatea cu agenţi patogeni periculoşi; activitatea în apropierea surselor de radiaţii ionizante şi neionizante; activitatea cu materiale criogenice; activitatea cu substanţe sau echipamente fierbinţi; activitatea cu instrumente sau unelte de tăiat sau alte obiecte tăioase.

Trebuie remarcată abordarea unor specialişti canadieni, în „Occupational Health and Safety Code Explanation Guide”, în care se aduc în discuţie aşa numitele „grade de separare” (între lucrător şi alţi angajaţi – colegi, supraveghetori etc. – care îi pot oferi asistenţă în caz de urgenţă), ca un criteriu în definirea / stabilirea locurilor de muncă în condiţii de izolare.

4

Astfel, ca exemple, sunt identificate următoarele grade de separare între lucrătorul presupus ca muncind în condiţii de izolare şi o persoană care îi poate asigura asistenţă în caz de necesitate.

Lucrătorul (vizat ca fiind în condiţii de izolare) şi persoana care îl poate ajuta lucrează împreună continuu.

Nu este caz de muncă în condiţii de izolare.

Persoana care poate furniza ajutor se află un moment scurt în afara câmpului vizual sau auditiv.

Nu este caz de muncă în condiţii de izolare.

Persoana care poate furniza ajutor se deplasează într-o altă încăpere.

Persoana care poate furniza ajutor se deplasează la un alt etaj.

Persoana care poate furniza ajutor se deplasează în afara clădirii.

Poate fi un caz de muncă în condiţii de izolare – angajaţii trebuie să ştie unde se află colegul (colegii) şi perioada aproximativă de absenţă.Factori care pot influenţa stabilirea locului de muncă drept unul în condiţii de izolare: perioada în care angajaţii sunt separaţi; dacă munca implică o mare probabilitate de

vătămare / riscuri de nivel crescut; prezenţa unor alte persoane la locul respectiv

de muncă.

Persoana care poate furniza ajutor se deplasează cu un autovehicul într-o altă locaţie.

Muncă în condiţii de izolare.

Ca o concluzie a analizei efectuate asupra abordărilor internaţionale, angajatul care lucrează singur / în condiţii de izolare este „acea persoană care lucrează singură, fără supraveghere directă, fără contact vizual şi auditiv direct cu alţi angajaţi, şi care ar putea să nu fie capabilă să-şi asigure propria securitate în eventualitatea unei situaţii de risc şi nici să dispună imediat de asistenţă de urgenţă”.

5

2. PREVEDERI LEGISLATIVE PRIVIND MUNCA ÎN CONDIŢII DE IZOLARE

În România, referinţe legislative privind munca în condiţii de izolare se găsesc în Hotărârea Guvernului României nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, act care transpune Directiva 1989/654/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locuri de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989.

Astfel, articolul 5 defineşte lucrul în condiţii de izolare în modul următor: „se consideră că un lucrător lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare de o oră şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se află într-o situaţie critică”.

Din punct de vedere al locurilor de muncă izolate, trebuie respectate în primul rând toate prevederile referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă, începând cu Legea 319 /2006 care stabileşte cadrul general al acestor cerinţe, având la bază principiile generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursă;

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea

posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de

muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu

ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu

ceea ce este mai puţin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă

tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi

influenţa factorilor din mediul de muncă;

6

h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de

măsurile de protecţie individuală;

i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor

În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:

a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea şi instruirea lucrătorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi

sănătăţii în muncă.

H.G. 1091/2006 stipulează în mod special (capitolul III – Art.11) obligaţiile referitoare la informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor şi / sau a reprezentanţilor acestora cu privire la „toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă”, precizând că: „personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie să fie informat cu privire la:

g) manevrarea echipamentului de muncă, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate);

h) riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora;

i) comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice;

j) utilizarea echipamentului individual de protecţie;k) primul ajutor;l) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul.

În Anexele 1 şi 2 sunt cuprinse CERINŢE MINIME de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă utilizate pentru prima dată conform art. 6 din hotărâre, respectiv, pentru locurile de muncă aflate deja în folosinţă, după cum se menţionează în art. 7 din hotărâre. În afara cerinţelor valabile pentru toate locurile de muncă, referitor la cele aflate în condiţii de izolare sunt prevăzute dispoziţii speciale:

Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare,

7

Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:

a. constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);

b. periodic automat (radio-telefon, telefon); c. periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice,

radio-telefon, cameră de luat vederi şi monitor).

Supravegherea stării de sănătate a personalului care lucrează în condiţii de izolare implică, în primul rând, respectarea prevederilor generale din Legea 319/2006, capitolul V (art. 24 şi 25):

- Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii

lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se

stabilesc potrivit reglementărilor legale.

- Măsurile prevăzute la articolul precedent vor fi stabilite astfel încât fiecare

lucrător să poată beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.

- Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medici de medicină

a muncii.

Hotărârea Guvernului României nr. 355 /2007 (şi HG 37/2008 pentru modificarea HG 355/2007) detaliază organizarea supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor.

Pentru activităţile de la locurile de muncă izolate din SC Electrica SA, examinările medicale se fac în conformitate cu anexa nr. 1 a HG 355/2007, astfel:

Fişa 143. Personal care lucrează în condiţii de izolare

Fişa 145. Personalul care lucrează în tura de noapte (în intervalul orar 22,00 – 6,00)

Fişa 124. Munca în reţelele de foarte înaltă, înaltă, medie şi joasă tensiune, aflate sau nu sub tensiune

Date fiind condiţiile specifice ale locurilor de muncă izolate din SC Electrica SA, poate apărea necesitatea efectuării şi a altor examinări medicale (aşa cum se menţionează în Fişa 143: „investigaţii specifice, în funcţie de tipul de expunere profesională”).

8

3. PROCEDURĂ DE IDENTIFICARE, EVALUARE ŞI CONTROL

AL RISCURILOR PROFESIONALE

Procedura de identificare, evaluare şi control al riscurilor profesionale specifice lucrului în condiţii de izolare are următoarele obiective:

Identificarea şi încadrarea activităţilor şi locurilor de muncă în categoria celor în care personalul îşi desfăşoară activitatea singur, în condiţii de izolare;

identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor (atât a riscurilor specifice activităţilor desfăşurate, cât şi a factorilor şi condiţiilor specifice izolării şi care pot amplifica efectele acestor riscuri, dar şi crea riscuri noi).

3.1. RESPONSABILITĂŢI ÎN DEMERSUL DEPREVENIRE A RISCURILOR LA LOCURILE DE MUNCĂ ÎN CARE

ACTIVITATEA SE DESFĂŞOARĂ ÎN CONDIŢII DE IZOLARE

Necesitatea unei asemenea proceduri decurge din următoarele responsabilităţi şi obligaţii legislative ale angajatorilor şi ale celorlalţi factori responsabili cu asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate la locul de muncă.

3.1.1. Responsabilităţile angajatorului:

Elaborarea unei Strategii de securitate / Program – Cadru de măsuri de prevenire a efectelor nocive asupra stării de sănătate şi capacităţii de muncă a personalului care lucrează în condiţii de izolare, referitoare la:

identificarea / analiza / evaluarea riscurilor specifice activităţilor desfăşurate în condiţii de izolare şi a factorilor care pot creşte riscurile în aceste condiţii,

revizuirea evaluării: dacă se consideră că aceasta nu mai este validă la intervale de timp determinate,

stabilirea procedurilor de comunicare cu persoanele care lucrează singure sau în condiţii de izolare,

9

desemnarea prin decizie a persoanelor care realizează comunicarea cu persoanele care lucrează singure sau în condiţii de izolare, în vederea supravegherii acestora,

dotarea cu mijloace tehnice care să permită legătura cu persoanele care asigură supravegherea angajaţilor care lucrează singuri sau în condiţii de izolare,

asigurarea informării, consultării şi participării lucrătorilor şi / sau a reprezentanţilor acestora cu privire la măsurile de securitate şi sănătate în muncă pentru activităţile care se desfăşoară în condiţii de izolare,

asigurarea supravegherii stării de sănătate a personalului care lucrează singur, în condiţii de izolare, conform prevederilor legislative în vigoare.

3.1.2. Responsabilităţile Compartimentului de Securitate şi Sănătate în Muncă:

să conducă şi să participe la orice evaluare a riscurilor sau investigaţie ulterioară unui incident, dacă este necesar,

să se asigure că sunt respectate recomandările rezultate din evaluările de riscuri şi investigaţiile desfăşurate,

să participe la proiectarea şi implementarea procedurilor pentru munca în condiţii de izolare.

3.1.3. Responsabilităţile conducătorilor locurilor de muncă:

să cunoască orele de muncă programate şi neprogramate pentru fiecare dintre angajaţii pe care îi au în supraveghere,

să informeze angajaţii referitor la regulamentele şi procedurile muncii în condiţii de izolare,

să se asigure că angajaţii sunt conştienţi de riscurile potenţiale, crescute pentru munca în condiţii de izolare,

10

să elaboreze proceduri scrise pentru echipa de angajaţi pe care o supraveghează,

să participe anual la revizuirile procedurilor sau mai frecvent, dacă este necesar,

să se asigure că există precauţii stabilite pentru angajaţii care trebuie să lucreze singuri sau în condiţii de izolare (de exemplu, intrări / ieşiri sigure, iluminare adecvată la ieşiri şi locurile de parcare, acces la telefoane mobile, numere disponibile pentru cazuri de urgenţă etc.),

să se asigure că angajaţii sunt conştienţi de toate resursele disponibile,

să stabilească comunicarea cu angajatul la intervale predeterminate şi să înregistreze rezultatele contactelor:

intervalele de timp dintre apelurile de control trebuie stabilite în consultare cu angajaţii desemnaţi să desfăşoare o activitate în condiţii de izolare,

în plus faţă de controalele la intervale regulate, trebuie realizat şi un apel de control la ieşirea din schimbul de lucru.

Notă: Activităţile cu risc crescut necesită intervale mai scurte între apelurile de control. Metoda preferabilă de control este vizuală sau prin contact verbal bidirecţional, dar acolo unde nu se poate aplica acest sistem, se recomandă un sistem unidirecţional care să permită angajatului să apeleze sau să semnalizeze nevoia unui ajutor şi care va transmite un apel pentru ajutor, dacă angajatul nu resetează dispozitivul după un interval de timp prestabilit.

3.1.4. Responsabilităţile angajaţilor:

să urmeze toate procedurile şi politicile stabilite pentru munca în condiţii de izolare (Această prevedere se aplică şi angajaţilor care decid să vină să lucreze în afara orelor obişnuite de lucru – angajaţii sunt obligaţi să informeze supraveghetorii cu privire la orele în care vor lucra singuri),

să raporteze supraveghetorilor orice incidente care apar pe timpul cât lucrează singuri sau în afara orelor programate de lucru,

11

să participe la orice demers de evaluare a riscurilor solicitat de către angajator, de Compartimentul de Securitate şi Sănătate în Muncă sau de o comisie a reprezentanţilor factorilor implicaţi în securitatea şi sănătatea la locul de muncă,

să coopereze la întâlnirile / apelurile privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă.

Notă: Dacă lucrează peste programul obişnuit de lucru, angajatul trebuie să se asigure că un membru al familiei sau un prieten are cunoştinţă privind programul lui de lucru şi ora aproximativă de întoarcere acasă. Să se asigure, de asemenea, că acea persoană ştie ce număr de telefon să apeleze, în cazul în care nu reuşeşte să ia legătura cu angajatul (de exemplu, serviciul de prevenire şi protecţie).

3.2. CRITERII DE ÎNCADRARE A LOCURILOR DE MUNCĂ ÎN CATEGORIA CELOR ÎN CARE ACTIVITĂŢILE

SE DESFĂŞOARĂ ÎN CONDIŢII DE IZOLARE

În demersul de prevenire a riscurilor profesionale care se manifestă în activitatea personalului care lucrează singur / izolat, o primă etapă constă din identificarea acestor activităţi, locuri de muncă şi angajaţi. În acest scop, trebuie stabilite criteriile de încadrare. Pornind de la elementele conţinute în definiţiile prezentate în Capitolul 1 al Ghidului, se evidenţiază următoarele criterii de identificare a condiţiilor de izolare:

angajatul lucrează singur;

nu există supraveghere directă sau apropiată;

ajutorul direct în caz de nevoie nu este posibil;

angajatul lucrează înafara interacţiunii cu alţi colegi;

angajatul nu pot fi văzut sau auzit direct de o altă persoană;

angajatul nu se aşteaptă să fie vizitat de cineva;

angajatul nu poate beneficia de un ajutor imediat în caz de accident

sau când se află într-o situaţie tehnică critică;

angajatul nu poate beneficia de asistenţă medicală de urgenţă în caz de vătămare prin accident sau de îmbolnăvire.

12

O altă categorie de criterii se referă la condiţii de ordin temporal:

„un mare procent din timpul de lucru în care angajatul lucrează în condiţii de izolare”, fără a fi precizate limite de timp;

mărimea intervalului de timp în care se lucrează izolat depinde de nivelul de risc specific activităţii şi locului de muncă; cu cât nivelul de risc este mai mare (cu o gravitate mai mare a posibilelor vătămări), cu atât acest interval poate fi mai redus şi se consideră necesar ca fiecare situaţie să fie evaluată separat;

„un lucrător lucrează în condiţii de izolare ... în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare de o oră” (H.G. nr. 1091/2006).

De asemenea, o persoană poate lucra singură, izolată în funcţie de ora, locaţia sau natura activităţii, atunci când:

în locul în care îşi desfăşoară activitatea nu sunt şi alţi angajaţi;

lucrează într-un loc în care restul personalului şi-a încheiat ziua de muncă, deci, lucrează în afara programului de lucru din unitate (exemple: personal de securitate, de curăţenie, mentenanţă, reparaţii, etc.);

lucrează într-o anexă a clădirii;

desfăşoară o activitate de întreţinere, reparaţii în locaţii izolate, retrase;

este solicitat pe timpul nopţii, să verifice un anumit tip de instalaţii, în clădiri care sunt închise (în care nu mai lucrează nici o altă persoană);

lucrează singur ca paznic etc.

În aceeaşi categorie a lucrătorilor singuri se includ şi angajaţii „mobili”, care lucrează în afara unităţii:

pentru intervenţii şi reparaţii (electrice); angajaţi în sfera serviciilor (cititori de contoare electrice şi încasatori

la nivelul beneficiarilor etc.)

13

Mai sunt de asemenea trei criterii care ajută la identificarea lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de izolare:

Posibilitatea de conştientizare – angajatul trebuie să poată atrage atenţia unei persoane care să îi acorde asistenţă în caz de nevoie, spre exemplu, prin menţinerea contactului vizual, printr-o poziţie aflată în zona de percepţie auditivă a celorlalţi, supravegherea continuă prin intermediul unei camere de luat vederi, prin contacte frecvente cu alţi angajaţi sau alte persoane pe tot parcursul zilei de muncă.

Disponibilitatea şi bunăvoinţa (de a acorda ajutor) – persoanele însărcinate cu acordarea de asistenţă angajatului, care lucrează în condiţii de izolare trebuie să fie capabile şi să aibă disponibilitatea de a realiza acest lucru. Aşteptările în raport cu aceste persoane trebuie să fie rezonabile, în sensul că persoanele care trebuie să acorde asistenţă pot şi chiar vor furniza ajutor angajatului care lucrează în condiţii de izolare. În funcţie de circumstanţe, aceste persoane au nevoie de telefon pentru apelarea serviciilor de urgenţă, de accesarea altor mijloace de comunicare sau de abilităţi individuale (de exemplu, pregătire pentru a intra în spaţii închise, capacitatea de a utiliza o aparatură de resuscitare etc.). Angajatorul trebuie să ia în considerare toţi aceşti factori atunci când se realizează evaluarea situaţiei de muncă în condiţii de izolare.

Oportunitatea – asistenţa necesară va fi acordată într-o perioadă rezonabilă de timp. „Perioada rezonabilă” depinde de factori cum ar fi natura vătămării sau urgenţei, localizarea fizică a locului de muncă şi a angajatului, tipul de activitate desfăşurat, probabilitatea vătămării etc. În general, asistenţa trebuie acordată cât mai repede posibil.

În prezent, în stabilirea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor de personal care lucrează în condiţii de izolare, S.C. Electrica S.A. are în vedere doar următoarele criterii:

situarea la altitudine în zone montane sau deluroase, precum şi în zone de şes;

izolarea faţă de aşezările umane; căi de acces dificile, fără posibilitatea de transport zilnic către acestea; cazarea permanentă a personalului, din cauza căilor de acces dificile, se face

în clădiri sau baracamente situate în incinta obiectivului (locului de muncă) sau în zone izolate social unde atragerea şi menţinerea forţei de muncă

14

calificată în specialităţile şi meseriile utilizate în sectorul energetic se face cu greutate.

De asemenea, se au în vedere cel puţin două din următoarele criterii:

distanţa de cea mai apropiată localitate, minimum 10 km; condiţii dificile de acces la locurile de muncă (drumuri deteriorate,

periculoase, impracticabile transportului sau inexistenţa acestora); inexistenţa transportului în comun; zone deficitare în atragerea şi menţinerea forţei de muncă calificată în

specialităţile şi meseriile utilizate în sectorul energetic.

3.3. RISCURILE MUNCII ÎN CONDIŢII DE IZOLARE

Se consideră că nu există riscuri speciale la care pot fi expuşi angajaţii care lucrează singuri, dar toate riscurile prezente la locul de muncă respectiv sunt potenţate de condiţiile de izolare (lipsa supravegherii directe, solicitările psihologice ale muncii în condiţii de izolare, lipsa posibilităţii de comunicare în anumite situaţii, deficienţe ale sistemelor de comunicare, disponibilitatea uneori relativă / greoaie a echipelor de intervenţie şi / sau de asistenţă medicală etc.).

Lucrătorul singur nu se poate baza decât pe sine însuşi în cazul apariţiei unor probleme. De aceea, trebuie luate în considerare atât aspectele de ordin fizic ale izolării, cât şi cele de ordin psihologic, la acestea din urmă lucrătorul putând fi mai bine sau mai puţin bine adaptat.

3.3.1. Astfel, riscurile la care pot fi expuşi lucrătorii singuri includ:

Accidente sau urgenţe derivate din deficienţele echipamentului tehnic sau de prim ajutor.

Incendiul Angajaţii care lucrează în condiţii de izolare sunt, în mod special, expuşi riscului de incendiu la locul de muncă, întrucât aceşti lucrători nu vor fi conştienţi de incendiu decât atunci când îl văd sau simt mirosul.

De aceea, angajatorii au responsabilitatea eliminării riscurilor de incendiu la locul de muncă, a introducerii unor echipamente care să semnalizeze şi eventual să declanşeze sisteme de stingere a acestora; acest risc trebuie luat în

15

considerare în acţiunea de evaluare a riscurilor pentru angajaţii care lucrează în condiţii de izolare.

Astfel, angajatorii trebuie să:

evalueze riscul de incendiu; stabilească dacă incendiul poate fi detectat într-un timp rezonabil, care

să permită angajatului să ia măsurile necesare; stabilească dacă personalul poate părăsi clădirea în condiţii de

siguranţă; furnizeze echipament de stingere a incendiului; să se asigure că angajaţii ştiu ce trebuie să facă în caz de incendiu.

Lipsa facilităţilor de odihnă, igienă şi asistenţă

ViolenţaAngajaţii care lucrează în condiţii de izolare şi mai ales în locuri retrase şi la distanţă de unitatea de bază, sunt potenţial mai vulnerabili decât alţi angajaţi. De aceea, angajatorii au responsabilitatea identificării riscurilor de violenţă la locul de muncă şi luării în considerare a acestora în evaluarea riscurilor pentru angajaţii care lucrează în condiţii de izolare. Riscul de expunere la violenţă pentru angajaţii care lucrează în condiţii de izolare nu trebuie să fie mai mare decât al celorlalţi angajaţi şi trebuie stabilite planuri alternative sau personal auxiliar pentru situaţii cu risc crescut.

Riscurile chimice.Angajatorii trebuie să realizeze o evaluare a riscurilor, înainte ca un angajat care lucrează în condiţii de izolare să utilizeze substanţe periculoase. Trebuie, astfel, luate în considerare toate riscurile specifice la care pot fi expuşi angajaţii care lucrează în condiţii de izolare şi stabilit un program de măsuri de prevenire a expunerii la riscuri.

Este esenţial ca aceşti angajaţi să cunoască substanţele cu care lucrează, care sunt pericolele, ce precauţii sunt necesare şi care sunt măsurile care trebuie luate în caz de scurgeri sau emanaţii accidentale. Angajaţii trebuie să fie instruiţi în utilizarea corectă a echipamentului individual de protecţie şi referitor la procedurile de raportare a oricărei defecţiuni ale EIP. De asemenea, angajaţii trebuie să beneficieze de facilităţi adecvate de prim ajutor, iar angajaţii care urmează să se deplaseze trebuie să posede truse portabile de prim ajutor.

Manipularea manualăRiscul de accidentare prin manipulare manuală de mase grele sau incomode este mai mare în cazul angajaţilor care lucrează în condiţii de izolare. De aceea, trebuie stabilite şi implementate măsuri de reducere a acestor riscuri.

16

Este important ca în evaluarea riscurilor să se identifice acele operaţii de ridicare, transport şi manipulare care nu pot fi efectuate în condiţii de securitate de către un singur lucrător. Se impune un sistem de securitate la locul de muncă, care să interzică efectuarea acestor operaţii, în cazul în care lucrează un singur angajat. Trebuie stabilite proceduri prin care angajaţii care lucrează singuri să poată solicita ajutor / asistenţă în efectuarea acestora.

StresulAnumite situaţii de muncă pun pentru personalul respectiv probleme specifice de securitate în măsura în care, dacă ele sunt victime ale unui incident sau accident, viaţa lor sau a altor persoane poate fi pusă în pericol dacă nu se intervine rapid.

Dar izolarea nu este numai fizică. Ea este însoţită adesea de una psihică, ce poate fi suportată mai bine sau mai puţin bine. Într-o anchetă realizată de INRS, 73% dintre persoanele interogate afirmau că „pentru a lucra în singurătate trebuie să fii făcut pentru asta”.

În acest context, reacţiile psihologice ale lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de izolare se înscriu pe două mari direcţii:

o dimensiunea psihoafectivă:

- în sarcinile de supraveghere, spre exemplu, absenţa stimulării şi a prezenţei umane poate conduce la scăderea nivelului vigilenţei, la un sentiment de inutilitate, de abandon etc.

- în alte sarcini (de exemplu, cele în care angajatul este responsabil de viaţa altor persoane), poate apărea necesitatea luării unei decizii în condiţii de constrângeri temporale, ceea ce poate duce la stări de anxietate, cu posibilitatea alterării capacităţii de decizie.

dimensiunea cognitivă:

- în cazul apariţiei unei situaţii critice, operatorul care lucrează în condiţii de izolare poate omite anumite informaţii (semnale etc.) necesare unei intervenţii optime, astfel că este obligat să inventeze el însuşi soluţii pentru problema apărută.

Totuşi, este dificil să se considere izolarea prin ea însăşi, ca un risc: nu este periculos în sine să supraveghezi de unul singur un proces tehnologic noaptea, dar să fii singur noaptea pentru a supraveghea o instalaţie conferă operatorului o responsabilitate care accentuează stresul în luarea unei decizii.

17

Din ancheta efectuată la nivelul S.C. Electrica S.A. a reieşit că există următoarele riscuri pentru electricienii din staţiile electrice (încadraţi în prezent în categoria lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de izolare):

(A)Tipuri de riscuri

provenite din

(B)Exemple

Utilizarea echipamentului

- echipamente cu părţi rotative sau în mişcare, care pot tăia, strivi, reteza, înţepa, prinde sau trage- maşini sau vehicule în mişcare- părţi sau materiale în mişcare liberă (cădere, alunecare, balansare, prăbuşire) care pot lovi angajatul Exemple:

- - cădere izolator separator la acţionare sub tensiune

- eliminare defecte compresor - prinderea mâinii la montarea scărilor - căderea scărilor la montare- strivire degete - jeturi de fluide - lovire de către mijloace de transport - autodeclanşarea ventilatoarelor la intervenţii

Practici de muncă sau condiţii de realizare a activităţii

- suprafeţe periculoase- lovire, strivire- mişcări sau poziţii incomode - alunecare pe suprafeţe ude sau alunecoase - cădere de la înălţime

Utilizarea / proximitatea unei surse electrice sau a altui tip de energie

- linii electrice, potenţial de pas- echipamente şi instalaţii cu comutatoare electrice, circuite

Factori de mediu şi microclimatul locului de muncă

- coroziune, oxidare, asfixiere, otrăvire, explozie, infecţie, înec- foc, iluminat, radiaţie, aburi, materiale fierbinţi, reci, îngheţate- temperaturi extreme - explozie echipament aflat în exploatare- emisie gaze toxice

Interacţiunea cu alte - lucrul cu clienţi cunoscuţi sau suspecţi de a

18

persoane manifesta comportamente violente- izolare, îndepărtare de contactul uman - stres la pătrunderea prin efracţie pt. sustragere de materiale - vătămare corporală

Altele - atacarea persoanelor de către animale sălbatice înainte de a ajunge la locul de muncă- pătrunderea unor persoane străine în staţie, cu coportament violent- înzăpezire- avalanşe- calamităţi naturale

3.3.2. Factori care pot creşte riscurile profesionale pentru persoanele care lucrează singure / în condiţii de izolare:

Durata de timp în care angajatul lucrează singur / în condiţii de izolare şi în ce interval al zilei (zi, seară, noapte) un anumit lucrător lucrează în condiţii de izolare.

Mijloacele de comunicare inadecvate / insuficiente

Amplasarea locului de muncă (locaţia) - munca se efectuează într-un loc izolat sau îndepărtat ? (este de notat că postul de muncă nu este în mod necesar foarte îndepărtat atunci când se vorbeşte despre un post izolat).

Tipul sau natura activităţii

Calităţile / capacităţile persoanei care lucrează singură / în condiţii de izolare:

o este capabilă să realizeze toate lucrările în condiţii de securitate, fără supraveghere directă?

o este capabilă să gestioneze orice situaţie / eveniment prevăzut sau neaşteptat?

o angajatul prezintă niveluri adecvate de capacităţi, pregătire, experienţă şi instruire ? (de exemplu, cu privire la primul ajutor, repararea sistemelor de comunicaţie, depanarea vehiculelor, proceduri administrative importante şi / sau proceduri de supravieţuire).

19

o are antecedente medicale care-l plasează într-o categorie cu risc ?

o respectă procedurile stabilite pentru a obţine asistenţă în situaţii de urgenţă şi pentru a realiza comunicarea periodică cu persoanele desemnate?

Din ancheta efectuată la nivelul staţiilor electrice care aparţin S.C.Electrica S.A. au rezultat următorii factori care pot de asemenea agrava consecinţele unor situaţii riscante:

durata activităţii în condiţii de izolare (între 8 şi 12 ore zilnic), imposibilitatea de a i se acorda un prim ajutor în caz de

accidentare sau de apariţie bruscă a unei stări de rău fizic, condiţiile specifice desfăşurării unor lucrări pe timp de noapte

(vizibilitate redusă, scăderea nivelului de concentrare, monotonie, somnolenţă),

condiţii atmosferice nefavorabile, executarea de manevre, în mod special de lichidare a

incidentelor şi avariilor, starea de oboseală, în special la sfârşitul zilei de lucru, nefuncţionarea în mod corespunzător a sistemului de

comunicare de urgenţă în toate situaţiile, lucrări cu risc crescut (manevre în instalaţii sub tensiune, lucrul

la înălţime), temperaturi extreme, riscul unui atac din partea unor animale sălbatice şi a unor

insecte în special pe traseul spre locul de muncă, pătrunderea în staţie a unor persoane străine, cu

comportament violent, factori legaţi de vârsta personalului care pot să crească

riscurile profesionale: reducerea capacităţii de concentrare şi de memorare a informaţiilor, mai ales la utilizarea unor tehnologii noi, în lucrul la înălţime peste 55 ani, factori medicali: HA etc.

20

3.4. IDENTIFICAREA, EVALUAREAŞI CONTROLUL RISCURILOR

După identificarea locurilor de muncă în care personalul lucrează în condiţii de izolare, conform criteriilor prezentate anterior, este necesară identificarea şi evaluarea riscurilor specifice respectivelor activităţi, apoi a celor care provin din lucrul în condiţii de izolare.

Identificarea şi evaluarea primei categorii de riscuri şi de factori de risc se realizează conform tehnicilor şi instrumentelor agreate la nivel naţional.

Pentru a doua categorie de riscuri şi factori suplimentari, specifici izolării se poate utiliza tehnica şi instrumentele experimentate în cursul anului 2006 şi prezentate în continuare.

Procedura este astfel concepută încât să poată fi aplicată unei game mai largi de activităţi şi locuri de muncă (cu „niveluri de risc” diferite, în conformitate cu precizările de mai jos), şi nu doar locurilor de muncă ale personalului din staţiile electrice.

Categoriile generale de risc pentru munca în condiţii de izolare pot fi clasificate în funcţie de trei niveluri generale de risc:

Nivel de risc 1 Munca unei persoane singure într-un birou sau o locaţie similară, cu risc

identificat scăzut, fie înainte, fie după orele normale de muncă. Deplasarea unei persoane singure pe drumuri publice, în mod regulat

regulat.

Activităţi tipice Lipsa interacţiunii directe cu clienţii sau beneficiarii. Munca la telefon cu clienţii sau beneficiarii. Alte activităţi care implică un risc scăzut de vătămare.

Nivel de risc 2 Deplasarea sau activitatea unei persoane singure, în zone isolate, retrase

sau pe drumuri publice cu trafic redus, în condiţii de risc scăzut sau mediu. Munca în locuri izolate, în condiţii de risc scăzut sau mediu.

Activităţi tipice Interacţiunea cu clienţi cunoscuţi sau susceptibili de a manifesta

comportamente agresive. Deplasarea unei persoane singure în locaţii izolate / rurale.

21

Angajarea unei persoane în activităţi în condiţii de izolare, pentru care au fost identificate riscuri de vătămare şi pentru care asistenţa (tehnică şi medicală) imediată nu este disponibilă.

Nivel de risc 3 Munca unei persoane singure sau în condiţii de izolare în situaţii cu nivel

înalt de risc.

Activităţi tipice Interacţiunea cu clienţi cunoscuţi sau susceptibili de a manifesta

comportamente violente. Angajarea în alte activităţi cu nivel foarte ridicat de risc.

Notă: Munca în condiţii de izolare cu nivel foarte de risc trebuie eliminată oriunde este posibil, iar angajatul trebuie să lucreze / deplasaze împreună cu un coleg.

TEHNICA ŞI INSTRUMENTELE UTILIZATE ÎN IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA ACTIVITĂŢILOR, LOCURILOR DE MUNCĂ ŞI A PERSONALULUI

CARE LUCREAZĂ SINGUR ŞI ÎN CONDIŢII DE IZOLARE.

În continuare sunt prezentate tehnica şi instrumentele utilizate în identificarea şi evaluarea activităţilor, locurilor de muncă şi a personalului care lucrează singur şi în condiţii de izolare. În conceperea acestor instrumente au fost avute în vedere criteriile şi cerinţele prezentate anterior.

Instrucţiuni

Completaţi această fişă (Fişa nr. 1)* împreună cu angajatul, pentru fiecare situaţie în care angajatul lucrează în condiţii de izolare şi poate fi expus riscului de a suferi o vătămare ce l-ar împiedica să obţină ajutor.

Estimaţi care riscuri din coloana (A) există în acest caz şi specificaţi vătămarea corespunzătoare în coloana (C).

Pentru coloana (D), evaluaţi probabilitatea accidentului, utilizând Tabelul 1. Pentru coloana (E), evaluaţi probabilitatea ca accidentul să ducă la o vătămare

serioasă şi invalidantă, utilizând Tabelul 2. Pentru coloana (F), evaluaţi probabilitatea ca ajutorul să fie disponibil pentru

angajat, utilizând Tabelul 3. Calculaţi cerinţa de monitorizare prin înmulţirea numărului din coloana (D) cu cel

din coloana (E) şi cel din coloana (F) şi scrieţi produsul în coloana (G).

* Fişa nr. 1a, are un caracter general, pentru orice loc de muncă; Fişa nr. 1b reprezintă o formă adaptată şiparticularizată în raport cu locul de muncă al electricianului din staţii

22

Intervale de monitorizare

Pentru valori ale (G) sub 200 (scăzute), nu este necesară o acţiune ulterioară. Pentru valori ale (G) între 200 şi 400 (moderate), trebuie instituită o procedură

de monitorizare.o La nivel minim, o monitorizare la începutul şi la sfârşitul activităţii.o O monitorizare intermediară este probabilă în funcţie de timpul necesar

desfăşurării activităţii.

Pentru valori ale lui (G) mai mari de 400 (înalte), monitorizările trebuie să fie frecvente:

o Monitorizări mai frecvente în situaţiile (tipuri de lucrări, activităţi, condiţii) care prezintă un istoric mai bogat al expunerilor la riscuri.

o Monitorizări mai frecvente în situaţii în care condiţiile sau circumstanţele se pot modifica rapid (vreme, teren etc.).

o Intervale de 30 minute sau mai puţin, pentru situaţii cu risc crescut.

Tabele de evaluare a riscurilor

Tabel 1 – Probabilitatea apariţiei unui accident

Factorii de risc, în timpul realizării sarcinii, au ca rezultat accidente ValoareReprezintă cel mai probabil rezultat în această situaţie. 10Există o mare probabilitate să apară. 8Este destul de posibil, nu este neobişnuit. 6Ar reprezenta o secvenţă sau o coincidenţă neobişnuită. 4Ar reprezenta o posibilă coincidenţă redusă. 2Foarte puţin probabil, dar posibil. 0,5Secvenţă sau coincidenţă practic imposibilă; „o posibilitate la un milion”. Nu s-a întâmplat niciodată, chiar dacă expunerea la risc a durat mulţi ani.

0,1

Tabel 2 – Probabilitatea unei vătămări invalidante

23

Probabilitatea unui accident serios are ca rezultat o vătămare invalidantă (care ar împiedica apelarea ajutorului)

Valoare

Ar reprezenta rezultatul aşteptat al unui accident. 10Ar reprezenta rezultatul probabil al unui accident. 8Ar reprezenta rezultatul neobişnuit al unui accident. 6Ar reprezenta rezultatul puţin probabil al unui accident. 4Ar reprezenta rezultatul practic imposibil al unui accident. 2

Tabel 3 – Probabilitatea ca ajutorul să fie disponibil pentru angajaţii răniţi

Situaţia de muncă Disponibilitatea ajutorului

Valoare

Angajatul se află într-o zonă izolată unde este puţin probabil să treacă vreo persoană sau să poată vedea angajatul (exemple: dincolo de un mal, în pădure, personalul de curăţenie pe timp de noapte).

Niciodată. 12

Angajatul lucrează noaptea sau în zone cu trafic ocazional (exemple: zone rezidenţiale, zone urbane noaptea).

Rareori. 8

Angajatul se află într-o zonă izolată, cu trafic regulat (exemple: drum rural, drum industrial).

Ocazional. 6

Angajatul este departe sau izolat, dar orice întârziere a întoarcerii acestuia va fi înregistrată şi se va iniţia o acţiune (exemple: întreţinerea fundaţiilor clădirilor, inspecţia unui şantier de construcţii).

Obişnuit. 4

Angajatul se află într-o zonă utilizată şi de alţi oameni care trec destul de frecvent ca să existe o mare probabilitate de a fi martori la accident (exemple: munca în afara spaţiului drumului, pe drum secundar; muncă de întreţinere în coridoarele clădirilor).

Frecvent. 2

Angajatul se află într-o zonă supravegheată de potenţiali asistenţi (exemple: şofatul pe autostradă sau pe un drum principal, munca într-o parcare mare în timpul orelor de serviciu).

Continuu. 1

24

FIŞA nr. 1a - Evaluarea riscurilor – fişă pentru locuri de muncă în condiţii de izolare

Funcţia:................................................................................ Evaluare realizată de:....................................Activitate:............................................................................ Data:...................................

(A)Tipuri de riscuri

(B)Exemple

(C)Cel mai grav incident care

se poate întâmpla angajatului

(D)Probabilitatea accidentului(v. Tabel 1)

(E)Probabilitatea unei vătămări

invalidante(v. Tabel 2)

(F)Probabilitatea

unui ajutor disponibil(v. Tabel 3)

(G)Calcul

D x E x F(peste 250,

se recomandă

re-evaluarea)

Utilizarea echipamentuluiPractici de muncă sau organizarea muncii

Utilizarea / proximitatea unei surse electrice sau alt tip de energieFactori de mediu şi microclimatul locului de muncă

.

Interacţiunea cu alţi factori umani

.

Altele

25

FIŞA nr. 1b. Evaluarea riscurilor – fişă pentru locuri de muncă în condiţii de izolare

Funcţia:................................................................................ Evaluare realizată de:....................Activitate:............................................................................ Data:...................................

(A) Riscuri / Factori de risc (B) Exemple (C) Cea mai gravă

vătămare produsă

angajatului

(D)Probabilitatea accidentului

(v. Tabel 1)

(E)Probabilitatea unei vătămări

invalidante

(v. Tabel 2)

(F)Probabilitatea

unui ajutor disponibil

(v. Tabel 3)

(G)CalculDxExF

Peste 250, se re-evaluează

l. In raport cu echipamentele, instalaţiile, dispozitivele şi uneltele de lucruFactori de risc mecanic:

Organe de maşini în mişcare:- lovire şi /sau strivire membre

superioare de către resorturile de acţionare a mecanismelor întreruptorului

- strivire degete la operaţiile de broşare / debroşare a căruciorului întreruptorului

- prindere, strivire degete, la lucrările efectuate la transmisiile prin curele trapezoidale (la compresor, la mecanismul întreruptorului)

- lucrul la dispozitivul de acţionare a comutatorului cu ploturi

- lucrul la dispozitivul de acţionare a B.S.

- prindere mână la detensionarea conductoarelor cu ajutorul cabestanului

- lovire de către vinciuri, rac-uri- prindere degete de către scripete şi

firul pilot

26

- antrenare de către polizor, rotopercutor

Lovirea de către mijloace de transport:- auto – în timpul efectuării controlului- intern – în timpul efectuării operaţiilor

de rutină şi executarea de lucrări de către alte echipe dotate cu macarale, cărucioare

- electrostivuitor în mişcare sau la folosirea la lucrare

- lucrul în vecinătatea sau cu traversarea şoselelor sau căilor ferate

Autodeclanşarea dispozitivelor de tensionare sau detensionare a izolatorilor - fracturi

Cădere liberă de piese, materiale, în cazul executării de lucrări de revizii şi reparaţii

Proiectare de corpuri / particule în situaţii deosebite:- la apariţia arcului electric la izolatori

şi / sau la transformatorii de curent şi tensiune

- la explozia casetei cutiei bornelor- fragmentarea prin detensionare a

izolatorilor ceramici- la lucrul cu polizorul electric- spargerea izolatorilor de porţelan,

sticlă- la lucrul cu peria de sârmă

Balans la deplasarea cu cărucioarele pe conductoarele active – lovire de pereţii căruciorului

Jeturi de fluide de lucru în situaţii speciale:- jet de ulei cu sau fără explozia

camerei de stingere, în cazul apariţiei curenţilor de defect cu depăşirea

27

limitelor parametrilor tehnici proprii- jet de ulei sau azot sub presiune (320

bar) în timpul controlului stării tehnice a dispozitivului MOP şi a instalaţiilor de aer comprimat

- jet de ulei la fisurarea accidentală a circuitelor hidraulice, a braţului telescopic de pe autospeciala SAVIEM

Contact direct al epidermei cu suprafeţe periculoase (înţepătoare, tăioase) – capete conductori, suprafeţe nedebavurate, scule

Recipiente sub presiune – explozie, fisurare accidentală, distrugere etanşări:- acumulator de presiune

oleopneumatic al dispozitivului MOP- circuitul hidraulic de acţionare a

elementelor de execuţieFactori de risc termic: Contact direct accidental cu suprafeţe

supraîncălzite în situaţii de defect:- deconectarea locală a întreruptorului- la apariţia supratensiunii în reţea (de

comutaţie sau atmosferică) sau punerea la pământ în reţea cu neutrul izolat, urmată de străpungerea izolaţiei

- la apariţia fenomenelor de „ambalare” termică provocate de slăbirea presiunii de contact la contactele fixe sau mobile ale echipamentelor

- la apariţia unor scurtcircuite din cauza deteriorării izolaţiei capetelor cablelor

- scurtcircuite provocate de pătrunderea accidentală în instalaţie

28

a animalelor (şobolani, pisici) Contact direct al epidermei cu suprafeţe

metalice reci la lucrul în aer liber în anotimpul rece

Temperatură ridicată a elementelor metalice ale stâlpilor expuse razelor solare pe timpul verii

Surprinderea de către arcul electric la manevrarea corectă a separatorului şi conectarea accidentală a întreruptorului în cazul imposibilităţii blocării acestuia în poziţia „deconectat”:- arc electric apărut spontan în

instalaţii electrice aflate sub tensiune- arcul electric generat de slăbirea

presiunii de contact la broşe Arsură termică la sudarea cu arc electric

sau ca urmare a atingerii suprafeţelor recent sudate

Factori de risc electric: Electrocutare prin atingere directă în cazul:

- deteriorării izolaţiei elementelor de celulă

- nefuncţionării protecţiilor elementelor dinspre sursă (din amonte)

- inexistenţei îngrădirilor de protecţie- incorectei dimensionări a paravanelor

de protecţie- lucrului în instalaţiile aflate sub

tensiune în condiţii atmosferice neprielnice

- atingerii capetelor de cablu neizolate- inexistenţei capacelor de protecţie a

bornelor contorilor- manevrelor greşite în staţii- ruperii conductoarelor şi contactului

cu o linie aflată sub tensiune

29

- folosirii maşinilor electrice portabile Electrocutare prin atingere indirectă sau

apariţia tensiunii de pas în cazul:- deteriorării izolaţiei elementelor de

celulă- deteriorării circuitului de legare la

pământ- apariţiei tensiunii induse- sudării electrice cu apariţia tensiunii

de pas- lucrului la prizele de pământ

Factori de risc chimic: Substanţe toxice:

- clophen în bateriile de condensatori, gaz SF6

- vaselină siliconică Substanţe caustice – contact accidental cu

soluţia de electrolit (H2SO4) a bateriilor de acumulatori

Substanţe inflamabile:- ulei, hârtie impregnată – incendiu

provocat de supraîncălzirea unor elemente de instalaţie la depăşirea parametrilor tehnici proprii sau la producerea arcului electric

- alcool tehnic, diluant, vopsele, uleiuri şi vopsea spray

2. Factori de risc în raport cu mediul de muncăFactori de risc fizic:

Variaţii de temperatură mai mari de 150 C la lucrul alternativ în camera de comandă şi în exterior, pe timpul iernii

Curenţi de aer la lucrul în aer liber, în special în anotimpul rece

Nivel scăzut de iluminare – diminuarea acuităţii vizuale

30

Lucrul în unele zone caracterizate prin valori variabile ale câmpurilor electromagnetice şi / sau electrostatice (sub limitele maxime admisibile)

Calamităţi naturale (seism) şi lucrul în aer liber în condiţii de vijelie, viscol etc.

Temperatură ridicată a aerului în anotimpul călduros

Temperatură scăzută a aerului în anotimpul rece

Radiaţii UV la sudarea cu arc electric

Pulberi pneumoconiogene – pulberi de pământ antrenate pe câmp

Factori de risc chimic:

Apariţia gazelor toxice la străpungerea anumitor izolaţii (răşini epoxidice, PVC) la transformatoarele de curent şi / sau la capătul de cablu al bateriilor de condensatori şi bateriilor de acumulatori

Vapori de alcool, vapori de diluant, vopsea

Factori de risc biologic:

Contaminare cauzată de prezenţa animalelor (şobolani) sau a insectelor în tunelurile de cable de la cotele inferioare ale celulelor

Microorganisme în suspensie în aer la lucrul în vecinătatea gropilor de gunoi

Animale periculoase – câini, şerpi, şobolani

3. Factori ergonomici de risc

Factori de risc cu acţiune directă

Efort fizic dinamic, mişcări necesitând forţă excesivă şi amplitudine mare a mişcărilor articulare

31

Poziţii de muncă vicioase, dificile

Poziţii de muncă statice prelungite

Manipulare manuală a maselor

Factori de risc cu acţiune indirectă

Stresul psihic

Temperaturi scăzute, umiditate crescută, curenţi de aer, - muncă în exterior

Iluminat deficitar

Amenajare necorespunzătoare a încăperilor / locurilor de muncă din punct de vedere al cerinţelor ergonomice

Parcurgerea unor trasee dificile, cu relief accidentat

Dotări insuficiente cu utilaje, materiale, scule, mijloace de transport

Neasigurarea cu echipament de lucru corespunzător şi eficient

Program de lucru prelungit

Constrângere temporală

Factori extraprofesionali - oboseală fizică

Vulnerabilitate individuală

4. Factori psihosociali de risc – stres psihicNatura, conţinutul şi caracteristicile sarcinii de muncă,conducând: fie la suprasolicitare (cantitativă / calitativă), fie la subsolicitare sau la alternarea ultimei situaţii în momente de urgenţă (incidente, avarii)

Efort mental datorat exclusiv naturii

32

sarcinii de muncă: cu următorii indicatori: Indicatori de complexitate/viteză

Numărul de alegeri de rutină

Numărul de alegeri conştiente

Varietatea tipurilor de conduite

Durata ciclului şi numărul de operaţii/ciclu

Efortul de memorare

Rapiditatea în execuţie

Nivelul de atenţie cerut

Gradul de precizie

Exigenţe temporale (dimensiunea temporală a activităţii) cu următorii indicatori: Caracterul repetitiv sau nerepetitiv al

operaţiilor Cadenţă liberă sau impusă

Sistemul de salarizare care impune uneori indirect un anumit ritm de lucru ridicat

Timpul necesar pentru a atinge ritmul de lucru cerut (timpul de intrare în ritm)

Existenţa sau nu a pauzelor organizate sau individuale;

Posibilitatea de a părăsi, la nevoie, locul de muncă în afara pauzelor;

Timpul de lucru zilnic, săptămânal, lunar, anual;

Regimul pauzelor;

Regimul schimburilor de lucru – munca de noapte

33

Factori organizaţionali şi de conducere:

- ambiguitatea rolului (sarcinilor);

- conflicte între diferitele cerinţe profesionale;

- responsabilităţi faţă de echipamente, oameni şi securitatea lor sau, din contră, lipsa responsabilităţii

- lipsa de consultare şi participare la luarea de decizii;

- restricţii nejustificate în raport cu comportamentul în muncă;

- lipsa posibilităţii de control şi autocontrol şi a ritmului de lucru;

- lipsa siguranţei locului de muncă;

- lipsa de autonomie şi control: în organizarea propriei activităţi, asupra propriului ritm de lucru,

în alegerea timpului de lucru, pauzelor şi concediului.Riscul de agresiune, violenţă- la pătrunderea prin efracţie a unor persoane străineComunicare redusă / deficitară- izolare, lipsa contactului direct cu alte

persoane- mijloace de comunicaţie insuficiente sau

necorespunzătoare

Altele

TOTAL

34

FIŞA nr. 2. Factori care pot creşte riscurile profesionale pentru persoanele care lucrează singure / în condiţii de izolare

În continuare sunt prezentaţi factorii care trebuie avuţi în vedere atunci când se evaluează riscurile de accidentare sau îmbolnăvire pentru cei care lucrează singuri / în condiţii de izolare. Vă rugăm să răspundeţi la chestionarul de mai jos. Dacă spaţiul disponibil pentru răspuns nu este suficient, se poate continua pe o coală separată, indicând numărul întrebării.

TIMPUL NECESAR UNUI INDIVID PENTRU A-ŞI TERMINA ACTIVITATEA PE CARE O REALIZEAZĂ SINGUR / ÎN CONDIŢII DE IIZOLARE

1. Cât timp este necesar ca o persoană să rămână singură, pentru a-şi termina activitatea?

2. Cât timp consideraţi că este acceptabil pentru o persoană să rămână singură în timpul activităţii?

3. Este acceptabil pentru o persoană să rămână singură pe tot parcursul zilei de muncă?

4. Este legal ca o persoană să fie singură în timp ce realizează anumite activităţi mai speciale, care prezintă anumite exigenţe / constrângeri? De exemplu, există cerinţa ca o persoană să fie de rezervă atunci când altă persoană desfăşoară o activitate în spaţii restrânse / limitate.

MOMENTUL DIN ZIUA DE LUCRU ÎN CARE O PERSOANĂ POATE LUCRA SINGURĂ

5. Există un risc crescut în anumite momente din zi? Care sunt acestea şi de ce?

COMUNICARE

6. Care sunt formele de comunicare la care o persoană, care lucrează singură / în condiţii de izolare, trebuie să aibă acces?

35

7. Comunicarea verbală este esenţială pentru securitatea persoanei?

8. Sistemul de comunicare de urgenţă funcţionează în mod corespunzător în toate situaţiile?

9. Dacă sistemul de comunicare se află instalat pe un vehicul aflat în utilizarea unei persoane care lucrează singură, ce posibilităţi sunt pentru a o contacta, dacă are nevoie de ajutor şi se află la distanţă de vehicul?

LOCALIZAREA ACTIVITĂŢII

10.Activitatea se desfăşoară într-un loc îndepărtat?

11.Care este tipul de transport? Nivelul de risc poate varia în funcţie de diferite tipuri de vehicule, diferite biciclete (cu două, trei sau patru roţi) sau alte forme de transport.

12.Vehiculul este prevăzut cu rezerve de urgenţă, ca de exemplu, cu apă de băut?

36

13.Ce ar putea să se întâmple dacă un vehicul se defectează?

14.Ar fi necesar ca persoana să părăsească vehiculul pentru o lungă perioadă de timp?

15.Care este echipamentul disponibil pentru prim ajutor?

16.Daca echipamentul de prim ajutor este dependent de un vehicul, cum se procedează pentru a ajunge la persoana aflată la distanţă de vehicul ?

17.Care este nivelul de pregătire cerut unei persoane pentru a fi capabilă să utilizeze echipamentul de prim ajutor ?

NATURA ACTIVITĂŢII

18.Există suficiente informaţii şi instrucţiuni pentru ca o persoană să poate lucra singură în condiţii de securitate?

37

19.Ce echipamente, maşini, instrumente sunt utilizate în activitate?

20.Este vorba de o activitate cu risc ridicat? De exemplu, lucru la înălţime, lucru cu electricitate, lucru cu substanţe periculoase sau cu echipament periculos, ca de exemplu ferăstraie cu lanţ sau arme de foc etc.

21.Este posibil să se lucreze în spaţii limitate (de exemplu, activitate de curăţire sau reperaţii în interiorul unui tanc de apă sau siloz) şi aerul din aceste spaţii închise să fie sărac în oxigen sau contaminat în vreun fel?

22.Oboseala poate să crească riscul (de exemplu, datorită unui număr mare de ore de condus vehiculul sau de operare la o maşină)?

23.Este posibil ca persoana să lucreze în condiţii de temperaturi extreme?

24. Există riscul unui atac din partea vreunui animal, inclusiv reptile, insecte etc.?

38

25.Există un sistem de a verifica dacă îmbrăcămintea şi echipamentul de protecţie precum şi echipamentul de prim ajutor este într-o stare corespunzătoare?

26.Există proceduri pentru un contact permanent cu persoanele care lucrează singure / în condiţii de izolare?

27.Dacă o persoană lucrează în interiorul unei clădiri încuiate, cum vor putea serviciile de urgenţă să aibă acces în clădire, dacă persoana se află în imposibilitate de a le deschide? De exemplu, personalul de noapte pentru curăţenie şi care lucrează singur / în condiţii de izolare.

COMPETENŢE ŞI CARACTERISTICI ALE PERSONALULUI CARE LUCREAZĂ SINGUR / ÎN CONDIŢII DE IZOLARE

28.Există ceva în educaţia religioasă, etnică sau culturală a personalului, care poate să crească riscul atunci când acesta lucrează singur? De exemplu, perioade lungi de post în care lipsa de hrană şi apă poate creşte riscul pentru starea de sănătate pe o vreme foarte călduroasă.

29.Personalul nu vorbeşte / vorbeşte greu limba română sau există vreun alt factor care ar putea afecta abilitatea acestuia de a contacta pe cineva într-o situaţie de urgenţă?

39

30.Există factori legaţi de vârsta personalului care ar putea să crească riscurile profesionale?

31.Care este conduita generală a personalului şi nivelul de maturitate psihică / emoţională?

32.Este capabil personalul, din punct de vedere fizic, să-şi desfăşoare singur întreaga activitate ?

33.Aveţi cunoştinţă de eventuale condiţii medicale preexistente care ar putea creşte riscurile profesionale ?

34.Face personalul aprecieri referitoare la propria securitate, siguranţă ?

35.Personalul, poate face faţă unor situaţii neaşteptate sau stresante ?

36.Care este nivelul de experienţă şi pregătire profesională a personalului?

40

37.Personalul a primit pregătirea necesară pentru a lucra singur şi atunci când este cazul de a lucra singur în locaţii îndepărtate? De exemplu, pregătire pentru primul ajutor, proceduri administrative relevante, defectări ale vehiculelor, sisteme de comunicare, supravieţuire ?

38.Atunci când se utilizează vehicule rutiere, personalul este competent să conducă pe drumuri de ţară şi, atunci când este cazul, chiar în afara drumului?

MAI EXISTĂ ŞI ALŢI FACTORI / PROBLEME / SITUŢII CARE POT CREŞTE RISCURILE PENTRU PERSONALUL CARE LUCREAZĂ SINGUR / ÎN CONDIŢII DE IZOLARE ?

41

4. PROCEDURĂ DE VERIFICARE ŞI CONTROL AL ANGAJAŢILOR SINGURI / IZOLAŢI

PE PARCURSUL ZILEI DE LUCRU

4.1. Procedura de control trebuie să cuprindă:

Stabilirea planului zilnic de lucru, astfel încât să se cunoască în orice moment locul în care se găseşte angajatul şi pentru cât timp.

Stabilirea persoanei care va realiza contactul şi verificarea angajatului pe parcursul zilei de lucru.

Stabilirea circumstanţelor în care angajatul, care lucrează singur, să fie verificat şi la ce intervale.

Accentul trebuie pus pe necesitatea unui orar de verificare vizuală sau prin telefon.

Atribuţia persoanei de contact de a întocmi un raport sau de a vizita angajatul care lucrează singur, pentru a se asigura că acesta este în siguranţă.

Stabilirea unui cuvânt – cod care să fie utilizat pentru identificarea sau confirmarea faptului că angajatul care lucrează singur are nevoie de ajutor.

Dezvoltarea unui plan de urgenţă, care să fie urmat în cazul în care angajatul, care lucrează singur, nu răspunde la controlul / contactul stabilit conform programului.

Este necesară stabilirea de reguli atât cu privire la contactul regulat, cât şi la mijloacele de comunicare utilizate.

În cazul în care angajatul trebuie să se deplaseze sau să lucreze în zone izolate, trebuie implementate şi monitorizate politici şi proceduri referitoare la intervalul de timp petrecut în afara locului de muncă de bază.

Aceste proceduri vor include cerinţe privitoare la itinerariu care va trebui aprobat de către angajator cu mult timp înainte de plecare. Angajatorul trebuie înştiinţat cu privire la orice schimbare intervenită în rutele posibile, orele de plecare şi sosire, ca şi cu privire la aspectele legate de cazare, dacă este cazul.

42

Dacă o maşină a întreprinderii va fi utilizată pentru deplasare într-o zonă izolată, trebuie să existe politici referitoare la utilizarea vehiculului pe durata programului normal de lucru şi în afara acestuia.

Dacă un angajat trebuie să desfăşoare o activitate într-o zonă izolată, să conducă un vehicul pe drumuri neamenajate şi cu semnalizare deficitară, trebuie să poată fi contactat la intervale regulate.

4.2. Sisteme de comunicarePentru cei mai mulţi angajaţi care lucrează singuri / în condiţii de izolare, telefonul reprezintă principala sursă de contact, comunicarea realizată prin intermediul acestuia fiind cea mai adecvată, cu condiţia ca angajatul să fie capabil să acceseze / să utilizeze telefonul în caz de urgenţă. Angajatul care lucrează la un birou sau la o staţie de lucru trebuie să aibă telefonul alături. Dacă se află departe de încăperea principală sau de staţia de lucru, se recomandă utilizarea unui telefon mobil. Dacă telefonul mobil nu are acoperire în aria respectivă, angajatul trebuie să aibă la dispoziţie alte mijloace de comunicare.

În zonele izolate în care echipamentul telefonic nu este disponibil, trebuie selectat un alt sistem de comunicare care să permită angajatului să solicite ajutor în cazul unui eveniment critic, în orice moment. Sistemul de comunicare verbală poate să permită angajatului să comunice cu un interlocutor, dar solicitarea ajutorului se poate realiza şi prin sisteme individuale de securitate sau, în locaţii izolate, prin semnale luminoase de urgenţă.

Trebuie să se ia în considerare distanţa de bază şi mediul în care angajatul se va afla sau prin care se va deplasa (acolo unde este cazul), dacă acesta este plat sau denivelat, câmp deschis, pădure, zonă de dealuri, teren accidentat.

4.3.Proceduri control la intrarea în schimbul de lucru (check – in), în funcţie de nivelul de risc

Nivel de risc 1

Pentru angajaţi

Înştiinţarea managerului / supraveghetorului sau a altei persoane de contact cu privire la orarul de lucru şi locaţia. Nu sunt necesare monitorizări formale.

Nivel de risc 2 sau 3

43

Pentru angajaţi

o Iniţierea procedurilor de intrare în schimb, împreună cu cerinţele programului de muncă în izolare.

o Obţinerea unui mijloc de comunicare (telefon mobil cu baterie încărcată, telefon radio, pager sau alt mijloc de comunicare).

Înştiinţarea persoanei de contact referitor la:

o Necesitatea unei monitorizări.o Numele angajatului.o Locaţia şi destinaţia intenţionată şi ruta de călătorie.o Durata estimată a deplasării şi / sau a vizitei.o Orice alte detalii / circumstanţe pertinente, cum ar fi o locaţie izolată, o

zonă periculoasă datorită locaţiei sau o posibilă situaţie de ameninţare.o Intervalul la care se va realiza monitorizarea.o Numărul de telefon mobil sau frecvenţa telefonului radio.o Numele şi numărul de telefon al managerului / supraveghetorului (dacă

este cazul).o Tipul, modelul, culoarea şi licenţa vehiculului, în special la călătoria într-o

locaţie izolată.o Orice schimbări de itinerar.

4.4. Contacte de urgenţă

Dacă aveţi nevoie de asistenţă de urgenţă, de exemplu, poliţie sau asistenţă medicală, telefonaţi la numărul........................... Asiguraţi-vă că numărul contactului de urgenţă este cunoscut înainte de deplasare.

Dacă nu reuşiţi să contactaţi asistenţa de urgenţă, telefonaţi persoanei de contact.

În fiecare caz, identificaţi-vă şi identificaţi natura urgenţei şi locaţia dumneavoastră. Dacă nu sunteţi capabil să vorbiţi şi aţi sunat la numărul de urgenţă....................., nu închideţi telefonul. Rămâneţi unde vă aflaţi, dacă este posibil şi dacă este sigur.

4.5. Persoana de contact

Înregistrează toate informaţiile necesare pentru monitorizarea angajaţilor, astfel:- Numele angajaţilor.- Sarcina sau activitatea curentă.- Destinaţia intenţionată.- Durata estimată a deplasării.

44

- Orice alte detalii / circumstanţe pertinente, cum ar fi o locaţie izolată, o zonă periculoasă datorită locaţiei sau o posibilă situaţie de ameninţare.

- Intervalul la care se va realiza monitorizarea.- Numărul de telefon mobil, frecvenţa radio sau numărul de pager.- Numele şi numărul de telefon al managerului / conducătorului locului de

muncă (dacă nu sunt cunoscute).- Tipul, modelul, culoarea şi licenţa vehiculului.

Dacă angajatul nu a sunat la timpul de monitorizare (check-in) stabilit, iniţiază un apel pe ultimul număr de telefon pe care angajatul l-a furnizat. Confirmă numărul corect.

Dacă este posibil şi, în special, dacă locaţia de muncă este izolată, dar în apropiere, trimite un alt angajat să verifice situaţia.

Dacă monitorizarea persoanei nu se realizează, contactează managerul / conducătorul locului de muncă şi / sau iniţiază procedurile de răspuns stabilite.

Contactează:- Ultima locaţie cunoscută şi următoarele locaţii pe care angajatul trebuia să

le viziteze.- Persoana de contact de urgenţă a angajatului, la instrucţiunea

supraveghetorului sau urmând procedurile stabilite.- Poliţia locală, cu acordul conducătorului locului de muncă sau urmând

procedurile stabilite. Urmează instrucţiunile conducătorului locului de muncă sau poliţiei locale,

după caz.

Decizia de iniţiere a unei căutări va avea în vedere:

Locaţia angajatului – cea mai izolată sau retrasă locaţie în care poate fi iniţiată cea mai rapidă acţiune de căutare.

Nivelul riscului asociat activităţii sau sarcinii desfăşurate de angajat. Măsura în care schimbările de condiţii fac căutarea critică (de exemplu,

vremea, întunericul etc.).

Securitatea angajatului este prioritară. O căutare va fi iniţiată dacă conducătorul locului de muncă are o îndoială privind securitatea angajatului.

În funcţie de situaţie, conducătorului locului de muncă poate apela la:

Alţi angajaţi, instruiţi şi / sau echipaţi conform cerinţelor situaţiei. Acţiuni de căutare şi salvare prin poliţia locală sau alte instituţii abilitate.

4.6. Determinarea intervalelor de monitorizare pe baza nivelului de risc

45

După cum a fost precizat mai sus, procedura specifică de monitorizare (check – in) trebuie să reflecte riscul asociat activităţii desfăşurate în condiţii de izolare. Nivelul riscului va determina frecvenţa (cât de des se vor realiza) operaţiunilor de monitorizare. De asemenea, poate determina mijlocul prin care angajatul va comunica. Cu cât nivelul de risc este mai scăzut, cu atât mai puţin frecventă este monitorizarea şi invers. De asemenea, sarcinile cu risc crescut pot necesita echipamente de comunicare mai sofisticate, în special pentru locaţiile izolate.

4.7. Procedurile de control la ieşirea din schimbul de lucru (check – out)

La sfârşitul activităţii, angajatul va realiza procedurile de check – out prin înştiinţarea persoanei de contact. Persoana de contact va înregistra ieşirea din schimb.

4.8. Revizuirea Programului de Masuri

Politicile şi procedurile stabilite pentru Programul de Măsuri pentru munca în condiţii de izolare trebuie revizuite:

anual, sau când a intervenit o schimbare în organizarea muncii, sau când un incident şi investigaţia consecutivă acestuia indică necesitatea

optimizării programului.

Trebuie realizate consultări în cadrul Comitetului de Securitate şi Sănătate în Muncă şi trebuie asigurate:

existenţa procedurilor speciale pentru munca în condiţii de izolare şi funcţionarea lor efectivă;

identificarea şi realizarea tuturor evaluărilor de risc necesare locurilor de muncă, sarcinilor sau situaţiilor care implică muncă în condiţii de izolare;

realizarea unui bilanţ al rapoartelor privind incidentele apărute în perioada de după ultima revizuire a programului, pentru a stabili dacă acţiunile consecutive de prevenire au fost întreprinse.

4.9. Documentaţia

Programul de Măsuri pentru munca în condiţii de izolare trebuie să includă ca principală documentaţie:

Inventarul locurilor de muncă, sarcinilor sau situaţiilor care implică muncă în condiţii de izolare;

46

Evaluări complete de riscuri; Politica şi procedurile pentru munca în condiţii de izolare; Înregistrări cu instruirile persoanelor care lucrează în condiţii de izolare şi ale

persoanelor de contact; Lista cu datele persoanelor de contact; Procesele verbale ale Comitetului de Securitate şi Sănătate referitoare la

munca în condiţii de izolare; Rezultatele revizuirii evaluărilor.

47

5. MONITORIZAREA STĂRII DE SĂNĂTATE

Personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie să fie corespunzător şi apt în raport cu locurile de muncă specifice din S.C. Electrica S.A., atât pentru activitatea de rutină, cât şi pentru orice situaţii de urgenţă previzibile, care impun personalului solicitări fizice şi mentale suplimentare. Pe de altă parte, nici modificările stării de sănătate nu trebuie să se constituie în asemenea „situaţii de urgenţă”.

A. În conformitate cu prevederile legislative actuale, monitorizarea sănătăţii lucrătorilor trebuie să ţină seama de următoarele reglementări:

Potrivit prevederilor Legii SSM nr. 319/2006, Ministerul Sănătăţii Publice este autoritatea competentă în domeniul medicinii muncii şi al supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor.

Pentru asigurarea atribuţiilor ce revin structurilor medicale de medicina muncii, angajatorii vor lua următoarele măsuri:

a) angajarea personalului numai după un examen medical prealabil, cu confirmarea scrisă a medicului de medicina muncii că locul de muncă sau meseria propusă nu este contraindicată din punct de vedere medical viitorului angajat;

b) programarea, cu acordul personalului medical, a controlului medical periodic al angajaţilor, potrivit reglementărilor tehnice ale Ministerului Sănătăţii Publice, şi urmărirea efectuării integrale a acestuia;

c) respectarea recomandărilor medicale rezultate în urma examenelor la angajare, a controalelor medicale de adaptare şi periodice şi a examenului medical la reluarea activităţii.

Hotărârea de guvern nr. 355/ 2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, (şi HG 37/2008 pentru modificarea HG 355/2007). precizează că angajatorul trebuie să se afle în posesia unei evaluări a riscului asupra sănătăţii lucrătorilor.

Evaluarea riscului asupra sănătăţii se actualizează dacă s-au produs schimbări semnificative din cauza cărora evaluarea ar fi depăşită sau atunci când rezultatele supravegherii sănătăţii o impun.

Angajatorii din orice domeniu de activitate, atât din sectorul public cât şi din sectorul privat, sunt obligaţi sã respecte reglementările în vigoare privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor.

Angajatorii sunt obligaţi sã asigure fondurile şi condiţiile efectuării tuturor serviciilor medicale necesare pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor, aceştia nefiind implicaţi în nici un fel în costurile aferente supravegherii medicale specifice

48

riscurilor profesionale, în costurile îmbolnăvirilor profesionale, ale accidentelor de muncã şi ale reabilitării profesionale după boalã profesionalã sau accident de muncã.

În conformitate cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă, Ministerul Sănătăţii Publice efectuează supravegherea adecvată a sănătăţii lucrătorilor pentru care rezultatele evaluării prevăzute mai sus indică un risc asupra sănătăţii lucrătorilor. La aplicarea măsurilor preventive la locurile de muncă se va ţine seama de rezultatele supravegherii sănătăţii.

Lucrătorii trebuie să fie informaţi în legătură cu rezultatele proprii ale supravegherii sănătăţii lor.

Supravegherea sănătăţii lucrătorilor reprezintă totalitatea serviciilor medicale care asigură:

- prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale şi a bolilor legate de profesie, precum şi - menţinerea sănătăţii şi a capacităţii de muncă a lucrătorilor.

Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătăţii lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activităţii, promovarea sănătăţii la locul de muncă.

Rezultatele acestor examinări se finalizează prin stabilirea gradului de aptitudine în muncă. Din punctul de vedere al stării de sănătate, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului de a desfăşura activitatea la locul de muncă în profesia / funcţia pentru care se solicită Fişa de aptitudine.

Examenul medical al lucrătorilor la angajarea în muncã stabileşte aptitudinea /aptitudinea condiţionatã /inaptitudinea permanentã sau temporarã în muncã pentru profesia /funcţia şi locul de muncã în care angajatorul îl va desemna sã lucreze privind:

- compatibilitatea dintre eventualele afecţiuni prezente în momentul examinării şi viitorul loc de muncã;

- inexistenţa unei afecţiuni ce pune în pericol sănătatea şi securitatea celorlalţi lucrători de la acelaşi loc de muncã;

- inexistenţa unei afecţiuni ce pune în pericol securitatea unităţii şi/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate;

- inexistenţa unui risc pentru sãnãtatea populaţiei căreia îi asigurã servicii.

Efectuarea examenului medical periodic are următoarele scopuri:

49

- confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite, a aptitudinii în muncã pentru profesia /funcţia şi locul de muncã pentru care s-a făcut angajarea şi s-a eliberat fişa de aptitudine;

- depistarea apariţiei unor boli care constituie contraindicaţii pentru activităţile şi locurile de muncã cu expunere la factori de risc profesional;

- diagnosticarea bolilor profesionale;- diagnosticarea bolilor legate de profesie;- depistarea bolilor care constituie risc pentru viaţa şi sãnãtatea celorlalţi

lucrători la acelaşi loc de muncã;- depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unităţii, pentru

calitatea produselor sau pentru populaţia cu care lucrătorul vine în contact prin natura activităţii sale.

Examenul medical periodic se efectuează obligatoriu tuturor lucrătorilor.Periodicitatea examenului medical periodic este stabilitã prin fişele întocmite conform modelului prevăzut în Anexa nr. 1 a HG 355 şi poate fi modificatã numai la propunerea medicului specialist de medicina muncii, cu informarea angajatorului.

Examenul medical periodic (clinic, de laborator sau paraclinic) se poate efectua şi la intervale mai scurte decât cele prevăzute în fişe, dacă acest lucru este prevăzut în contractul colectiv de muncă sau alte dispoziţii în acest sens, cu acordul conducerii unităţii şi al reprezentanţilor lucrătorilor.

Examenul medical periodic include:- înregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut în intervalul de

la examenul medical în vederea angajării sau de la ultimul examen medical periodic până în momentul examenului medical respectiv;

- examenul clinic, conform Dosarului medical;- examenele clinice şi paraclinice, conform modelului de fişă prevăzut în

Anexa nr. 1 şi a examenului indicat de către medicul specialist de medicina muncii.

- înregistrarea rezultatelor în Dosarul medical. - finalizarea concluziei prin completarea Fişei de aptitudine în douã

exemplare, unul pentru angajator şi celãlalt pentru lucrător.

B. Supravegherea stării de sănătate a personalului care lucrează în condiţii de izolare implică respectarea prevederilor din anexa nr. 1 a HG 355/2007 , respectiv a următoarelor fişe (a se vedea anexa 1), care prezintă conţinutul şi periodicitatea examinărilor medicale, precum şi contraindicaţiile respective:

- Fişa 143. Personal care lucrează în condiţii de izolare;

- Fişa 123. Munca la înălţime;

50

- Fişa 124. Munca în reţelele de foarte înaltă, înaltă, medie şi joasă tensiune, aflate sau nu sub tensiune;

- Fişa 145. Personal care lucrează în tura de noapte - în intervalul orar 22,00 – 6,00).

C. Necesitatea efectuării şi a altor investigaţii. Date fiind structura personalului actual şi condiţiile specifice ale locurilor de muncă izolate din SC Electrica SA, apare necesitatea efectuării şi a altor investigaţii, în scopul depistării, diagnosticării şi controlului unor afecţiuni cronice de tipul diabetului, aterosclerozei, hepatitelor / colecistitelor cronice, al alcoolismului, hipocalcemiei şi tetaniei, afecţiuni care pot induce alterarea acută a stării de sănătate, modificări de comportament, acţionări greşite, accidente de muncă etc. (însăşi această alterare acută a sănătăţii poate deveni o situaţie de urgenţă în locurile de muncă izolate).Chiar dacă aceste afecţiuni nu constituie contraindicaţii pentru desfăşurarea activităţii, ele trebuie diagnosticate şi tratate corespunzător.

Este indicat ca la examenul medical la angajare şi la cel periodic (anual), investigaţiile să fie suplimentate cu determinarea următorilor parametri sanguini:

- colesterol (LDL şi LDH)- TGO- TGP- GGT- calciu ionic seric,

urmând ca în situaţia unor modificări semnificative, persoana să intre în supraveghere medicală specifică.

D. Respectând prevederile tuturor acestor fişe, şi luând în considerare rezultatele analizelor efectuate, se propune o prezentare unitară a acestor fişe, prezentată în anexa 2.

În esenţă, activitatea medicală de supraveghere a sănătăţii lucrătorilor din SC Electrica SA care lucrează în condiţii de izolare, vizează următoarele obiective:

- realizarea şi implementarea programelor de informare, educare şi formare profesională cu privire la SSM, pentru lucrătorii la care s-a efectuat supravegherea sănătăţii prin examene medicale;

- activitate de consiliere privind sănătatea şi igiena profesională a lucrătorilor;

- activităţi specifice de promovare a sănătăţii la locul de muncă pentru realizarea bunăstării lucrătorilor, bazate pe identificarea problemelor acestora;

- includerea în circuitul informaţional şi operaţional a acelor persoane care necesitã o supraveghere medicalã deosebitã.

51

4. DEMERSUL DE PREVENIREPROGRAM DE MĂSURI

Există mai multe obiective necesar de realizat pentru a asigura securitatea angajatului care lucrează singur / în condiţii de izolare şi care să fie conţinute de Programul de Măsuri, conceput la nivel de unitate:

Evaluarea riscurilor de la locul de muncă respectiv, inclusiv a celor supra adăugate sau derivate din condiţiile de izolare.

Discuţii cu angajaţii cu privire la activitatea acestora. Primirea feedback-ului de la angajaţi referitor la activitatea pe care o desfăşoară, la riscurile cu care se confruntă şi la soluţii posibile, de reducere a acestor riscuri şi de optimizare a condiţiilor de muncă.

Analiza incidentelor, „semi-accidentelor”, accidentelor de la locul de muncă şi din alte locuri de muncă similare, care furnizează o imagine asupra riscurilor şi situaţiilor de risc.

Evitarea muncii în condiţii de izolare, în special pentru activităţile cu riscuri recunoscute ca fiind foarte crescute.

Luarea de măsuri corective în vederea prevenirii sau reducerii riscurilor muncii în condiţii de izolare (atât a riscurilor specifice activităţilor desfăşurate, cât şi a factorilor şi condiţiilor specifice izolării care pot amplifica efectele acestor riscuri, dar şi crea riscuri noi).

Furnizarea de instruire şi formare adecvate.Informarea şi formarea personalului care lucrează în condiţii de izolare trebuie să – l informeze pe acesta:

– care sunt riscurile şi măsurile corespunzătore de eliminare / reducere

– ce poate face şi ce nu, atunci când lucrează singur– cum să facă faţă anumitor situaţii neobişnuite, critice– când să ceară ajutor– cum să utilizeze mijloacele de comunicare de care dispune– referitor la procedurile de comunicare cu cel desemnat să-l

monitorizeze

Stabilirea unei proceduri de verificare, de control al angajaţilor singuri, pe parcursul zilei de lucru. Asigurarea unui contact regulat cu toţi aceşti angajaţi. Desemnarea în acest scop a unei anumite persoane.

52

Stabilirea unor mijloace de verificare / control (vizual sau verbal) al angajaţilor pe parcursul zilei de lucru.

Pentru majoritatea angajaţilor care lucrează în condiţii de izolare, telefonul va constitui principala sursă de contact. Dacă activitatea se desfăşoară la un birou sau o staţie de lucru, telefonul trebuie să se afle în apropiere. Dacă activitatea se desfăşoară în afara încăperii principale de lucru, este indicată utilizarea unui telefon mobil. Dacă nu există acoperire pentru reţeaua telefonului mobil, trebuie să existe alte mijloace de comunicare.

Programarea sarcinilor cu risc crescut pe durata schimburilor normale de lucru sau atunci când alt angajat este capabil să asigure asistenţă în cazul apariţiei unor situaţii de urgenţă.

Amplasarea angajaţilor în locaţii cu mare vizibilitate, acolo unde este cazul şii posibil.

Utilizarea, în locaţii corespunzătoare, a unui sistem de securitate prin camere de supraveghere video, oglinzi, ferestre de supraveghere etc., şi obţinerea în prealabil a consimţământului angajaţilor.

Acolo unde este posibil, angajaţii trebuie dotaţi cu Semnal Luminos de Localizare Individuală (Personal Locator Beacon) cu Interfaţă GPS.

53