mpg_mai2011

Forum22 Importanţa strategică a depozitelor subterane de gaze pentru asigurarea continuităţii şi siguranţei în furnizare –

Dr.ing. Gheorghe RADU, Dr.ing. Valentin SANDU

66 Utilizarea materialelor compozite la repararea defectelor de tip „lipsă de material” produse prin coroziunea exterioară a conductelor metalice – Dr.ing. Ilie LAŢA, Drd.ing. Florin BÎRSAN

1515 Evaluarea calităţii conductelor pentru transportul gazelor naturale la presiune înaltă (III) – Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU

1919 Estimarea tasării construcţiilor în funcţie de vârsta rocilor terenului de fundare – Prof.dr.ing. Mircea FLOREA, Prep.drd.ing. Mihaela ROCA, Prof. Cristina Maria GUNEA

LEX22 ORDIN Nr. 21 din 21 aprilie 2011 pentru prelungirea duratei de valabilitate a Ordinului presedintelui

Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei nr. 81/2009

22 ORDIN Nr. 22 din 21 aprilie 2011 pentru prelungirea duratei de valabilitate a Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei nr. 63/2009

23 ORDIN Nr. 120 din 7 februarie 2011 privind aprobarea unei licente de concesiune pentru explorare

23 ORDIN Nr. 124 din 11 februarie 2011 privind aprobarea unei licente de concesiune pentru explorare

24ORDIN Nr. 125din 15 februarie 2011 pentru modifi carea si completarea Instructiunilor privind eliberarea permiselor de exploatare, aprobate prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 94/2009

25 ORDIN Nr. 133 din 7 martie 2011 privind aprobarea unor licente de dare in administrare pentru explorare

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că2626 Simpozionul privind infrastructurile energetice naţionale –

Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEA, Ing.diplomat Eugenia RIZEA

3232 Academia Oamenilor de Ştiinţă din România promovează înfi inţarea Comitetului Naţional Pentru Securitate şi Strategie Alimentară – Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEA, Ing.drd. Lăcrămioara PETRIU

3434 Conferinţa Focus pe energie: România, locaţie strategică pentru marile proiecte în următorul deceniu – Ing. Mihai OLTENEANU

Recenzii3636 LUMEA PE MARGINEA PRĂPASTIEI – Ing. Mihai OLTENEANU

Personalităţi3838 Dr.ing. Ioan GANEA – Ing. Mihai OLTENEANU

Info

4040 Cercetarea geologică pentru hidrocarburi în România în peri-oada 1918-1944 – Dr.ing. Gheorghe BULIGA

4545PETROM – Aprobarea situaţiilor fi nanciare şi descărcarea de gestiune pentru exerciţiul anului 2010 – Ing. Constantin CĂPRARU

5353Se joacă Europa de-a imperiul franco-german? Sarkozy şi Merkel pun la cale viitorul Uniunii Europene – Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ

5555 Ce e greşit şi ce trebuie făcut pentru îndreptare – Dr.ing. Florea NEAGU

5252 Note de vacanţă din Antalya – Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU

6363 Evoluţia cotaţiilor în 2008-2010 la principalele produse petroliere

6464Cursul leului şi rata dobânzii în 2008-2010.Preţurile produselor petroliere la distribuţie.Preţurile principalelor produse alimentare în Bucureşti.

Revistă editată de Asociaţia „Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze“

RedacţiaCP 200 OP 22 Bucuresti

tel. 0372.160.5990741.08.64.00

fax 0318.174.420e-mail: [email protected]

Director fondator Director executivGheorghe BULIGA Violeta ŞUFAN-DUMITRIU

Tehnoredactare:Alexandru FLOAREAwww.est-cardinal.ro

Tipar:S.C. COPERTEX S.R.L.

ISSN 1583 - 0322

NOTA REDACŢIEI:Responsabilitatea materialelor publicate aparţine în exclusivitate autorilor.Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această publicaţie nu poate fi reprodusă, utilizată, stocată în diferite sisteme sau transmisă electronic, mecanic etc., fără permisiunea prealabilă scrisă a SIPG, proprietarul dreptului de copyright.

CUPRINS

Coperta: fotografi a – Eugen STANCU

2

Forum

Dependenţa tot mai mare a ţărilor Uniunii Europene – şi, implicit, a României – de o singură sursă de gaze (Federaţia Rusă) şi dezvoltarea foarte lentă şi cu mare întârziere a capacităţilor de transport între surse situate la distanţe tot mai mari şi piaţă a determinat adoptarea de noi strategii pentru creşterea rolului capacităţilor de înmagazinare subterană care să gestioneze în timp real acest dezechilibru în balanţa de gaze naturale. În urma crizelor în furnizarea gazelor din anii 2006, 2007 şi 2009 în sezonul rece, s-a analizat necesitatea consolidării mecanismelor privind siguranţa şi continuitatea în furnizare în vigoare. Au fost discutate trei opţiuni:

impunerea unei rezerve strategice obligatorii asupra companiilor; îmbunătăţirea mecanismelor existente; crearea unui concept unitar de solidaritate între statele membre, la nivel regional.

Impunerea obligaţiei de stocare a unei rezerve strategice de gaze sporeşte, în general, siguranţa aprovizionării în sistemul european al furnizării de

gaze, dar are şi efecte negative din punct de vedere economic pentru agenţii economici implicaţi. Dată fi ind importanţa şi complexitatea problemei, se va lansa în curând un studiu cu privire la rezervele (stocurile) strategice de gaze naturale. Sporirea siguranţei aprovizionării şi asigurarea unei pieţe competitive a gazelor sunt două obiective pe care UE trebuie să le atingă. Posibilitatea actuală de exceptare a noilor infrastructuri majore de la obligaţia privitoare la accesul reglementat al terţilor s-a dovedit adesea difi cil de implementat. Cea de-a doua opţiune se referă la îmbunătăţirea procedurii şi la clarifi carea criteriilor pentru acordarea derogărilor de la cadrul de reglementare.

Scenariul de bază ar duce la creşterea diferen-ţelor la nivel naţional în privinţa răspunsurilor la cererile de derogări pentru noile proiecte de infrastructură. Precizarea şi clarifi carea cadrului legislativ, prin intermediul unor orientări specifi ce, ar reduce acest risc şi ar facilita rezolvarea solicitărilor transfrontaliere de derogare.

În 2004 au fost agreate orientări aplicabile

Abstract: Natural gas will continue to play an important role on the energy market, although the

energy intensity is expected to decline, especially in the developed countries which keep on investing in effi ciency improvements and energy saving technologies.

The market growth, the increasing dependence on a sole gas source from import, and the increase of the share of this “infl exible” gas leads to the need for Romania to provide for the security of supply, and last but not least for the necessary conditions of achieving a certain level of fl exibility. Under these circumstances it is required for underground gas storages to offer a higher fl exibility and performance to satisfy these requirements.

Importanţa strategică a depozitelor Importanţa strategică a depozitelor subterane de gaze pentru asigurarea subterane de gaze pentru asigurarea

continuităţii şi siguranţei în furnizarecontinuităţii şi siguranţei în furnizare

Dr.ing. Gheorghe RADU Director Romgaz S.A.

Dr.ing. Valentin SANDU Romgaz S.A.

Cadru didactic asociat U.L.B. Sibiu

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 5(111) Mai 2011

Forum

3

Importanţa strategică a depozitelor subterane de gaze pentru asigurarea

continuităţii şi siguranţei în furnizare

pe bază voluntară, însă punerea lor în practică întârzie. Este posibil să fi e necesare măsuri pentru echilibrarea nevoii de acces efectiv, cu menţinerea stimulentelor în vederea creării unor noi capacităţi de depozitare. În aceste condiţii, este importantă crearea premiselor pentru ca piaţa de gaze să se dezvolte într-o direcţie care să permită ca acest potenţial să poată fi acoperit într-o măsură cât mai mare, în condiţii de siguranţă pentru consumatorii fi nali şi la preţuri mai scăzute. Creşterea ponderii gazelor importate determină o dezvoltare supli-mentară a capacităţii conductelor de tranzit şi a celei de depozitare şi de fl exibilitate a acestora. Astfel de cerinţe pot fi satisfăcute prin integrarea şi armonizarea sistemelor de transport şi de tranzit cu dezvoltarea capacităţii de înmagazinare subterană a gazelor naturale şi, eventual, a sistemelor de GNL (proiectul AGRI). De asemenea, apare oportună utilizarea depozitelor în procesul de producţie pentru zăcămintele mature şi/sau cu probleme tehnologice deosebite în exploatare, ţinând cont de faptul că cca 70% dintre zăcămintele exploatate de către Romgaz se afl ă într-un grad avansat de depletare.

Numărul mare de zăcăminte de gaze naturale din ţara noastră afl ate într-un grad avansat de exploatare a favorizat/facilitat convertirea acestora în depozite de înmagazinare subterană în vederea utilizării lor efi ciente, cu potenţial cert de producţie-furnizare în perioada sezonului rece.

Primul depozit creat în România a fost în zăcământul depletat Ilimbav, în anul 1959, cu o capacitate de cca 50 milioane Nmc/ciclu, realizând debite zilnice de cca 300.000-350.000 Nmc/zi pentru acoperirea vârfurilor de consum din municipiul Sibiu. Ulterior, s-au dezvoltat capacităţi de înmagazinare subterană care să asigure vârfurile de consum din zona capitalei şi a municipiului Ploieşti în trei locaţii – Urziceni, Bălăceanca şi Bilciureşti –, urmată de dezvoltarea depozitului de la Gherceşti, în zona Oltenia (toate operate de Romgaz). De asemenea, în Bazinul Transilvaniei există patru depozite subterane: la Sărmăşel, la Cetatea de Baltă (operate de Romagaz), la Nadeş şi la Târgu-Mureş (operate de Romgaz în cooperare cu GdF Suez).

Depozitele Romgaz sunt într-un proces continuu de modernizare şi dezvoltare pentru a face faţă cerinţelor pieţei de gaze, afl ată într-un proces dinamic de liberalizare şi diversifi care, pentru a acoperi şi vârfurile de consum zilnice şi orare – tot mai frecvente ca urmare a creşterii substanţiale a ponderii consumatorilor de tip rezidenţial şi asimilaţi.

Acest lucru a fost posibil datorită realizării investiţiilor din ultimii ani, concretizate în extinderea şi modernizarea infrastructurii aferente depozitelor şi în aplicarea noilor tehnologii în completarea sondelor şi tratarea gazelor naturale pentru încadrarea acestora în standardele de calitate europene. De asemenea, s-au modernizat sistemele de măsurare comercială a gazelor naturale, prin utilizarea calculatoarelor de debit, a contoarelor ultrasonice şi a corectoarelor de volum, şi s-au perfecţionat staţiile de comprimare a gazelor naturale prin achiziţionarea de compresoare performante, reabilitarea celor existente şi implementarea sistemelor de automatizare a proceselor. Totodată, s-a realizat reabilitarea facilităţilor de suprafaţă, prin utilizarea de instalaţii şi echipamente moderne.

Bugetul alocat de compania naţională de gaze naturale Romgaz S.A. pentru perioada 2010-2012 vizează:

a) Optimizarea activităţii de operare a depozitelor subterane existente prin lucrări precum:

dezvoltarea stocului inactiv de gaze pentru optimizarea capacităţii totale şi de lucru a depozitelor, precum şi creşterea capacităţii de extracţie/livrare;operaţii de „gravel pack” pentru controlul nisipului în sondele vechi şi noi;forajul şi echiparea modernă de sonde noi, dedicate ciclului de extracţie pentru creşterea potenţialului de extracţie al fi ecărei sonde, respectiv a capacităţii de livrare (până la 50%);realizarea şi/sau modernizarea staţiilor de compresoare şi a facilităţilor de suprafaţă (colectoare, separatoare, staţii de uscare, panouri de măsură etc.).

Prin realizarea unei perne de gaze optime, se obţine o creştere a presiunilor de operare şi, implicit, a potenţialului de extracţie cu 20 până la 30%, lucru deosebit de important dacă avem în vedere recenta criză a gazelor din luna ianuarie 2009 (dintre Federaţia Rusă şi Ucraina), când Romgaz a reuşit să acopere 72% din necesarul total de consum din producţia proprie şi din gazele depozitate proprii şi terţi.

b) Crearea de noi capacităţi de înmagazinare subterană prin selectarea de noi zăcăminte depletate în vederea convertirii lor în depozite subterane de gaze:

studiu de fezabilitate: Mărgineni – Zona Moldova.

4

Forum

Proiectul Mărgineni poate constitui obiectul unei colaborări comune între companiile Romgaz şi Gazprom pentru construirea unui depozit de gaze naturale la Mărgineni, având în vedere interesul Federaţiei Ruse şi, implicit, al Gazprom-ului de a avea depozite de gaze în vestul Ucrainei (în ţări din UE), ţară care deţine acum majoritatea depozitelor de gaze de care Rusia are nevoie. De asemenea, este importantă utilizarea depozitului (depozitelor potenţiale) de pe teritoriul României pentru optimizarea transportului gazelor naturale,

atât prin conductele de tranzit existente, cât şi prin viitoarele conducte afl ate în fază de proiect (Nabucco, South Stream, White Stream etc.), spre piaţa europeană.

Materializarea unei viitoare colaborări se poate face printr-o companie mixtă Romgaz-Gazprom, fi ecare parte urmând să deţină 50% din societate, colaborare propusă de Federaţia Rusă încă din anul 2007. Astfel, Gazprom va furniza, prin conductele de tranzit şi prin cele ale sistemului naţional de transport, gaze la un potenţial/capacitate maximă

Figura nr. 1: Capacităţile de înmagazinare subterană operate de Romgaz S.A. şi creşterea presiunii de operare a depozitelor.

Figura nr. 2: Evoluţia capacităţilor de înmagazinare ale Romgaz S.A.


Forum

5

pe timp de vară, iar România, prin Romgaz, va creşte potenţialul de stocare şi furnizare pentru piaţa internă şi europeană prin sistemul naţional de transport şi viitoarele conexiuni cu ţările vecine (Ungaria, Bulgaria, Serbia, R. Moldova).

România dispune de un important potenţial de zăcăminte de gaze depletate – ce pot fi convertite şi dezvoltate în capacităţi de stocare subterană –, care poate satisface atât necesităţile interne, cât şi pe cele ale ţărilor vecine, însă îndeplinirea obiectivelor stabilite necesită asigurarea resurselor tehnice, umane şi fi nanciare corespunzătoare. Aşadar, România ar putea deveni un „hub” important în ceea ce priveşte stocarea, tranzitul şi furnizarea gazelor în Europa Centrală şi de Est, dacă va marşa pe dezvoltarea în continuare a unor capacităţi de depozitare performante.

Evoluţia din ultimii ani a capacităţilor de înmagazinare ale Romgaz este prezentată în Figura nr. 2.

Ţinând cont de evenimentele recente din Japonia (explozia centralei nucleare de la Fukushima provocată de calamităţile naturale înregistrate în luna martie a.c.), se poate spune că siguranţa energetică a ţărilor din Europa poate fi realizată în mod realist numai prin dezvoltarea în ritm alert a conductelor magistrale strategice pentru importul gazelor naturale din zonele cu resurse (Federaţia

Rusă, Orientul Mijlociu, Nordul Africii) şi a interconectărilor între sistemele naţionale de transport din cadrul UE, precum şi prin dezvoltarea accelerată a sistemelor energetice regenerabile. Astfel, sectorul energetic naţional trebuie să facă faţă unor noi provocări ce se manifestă la nivel intern şi global, cum ar fi securitatea alimentarii cu energie, creşterea competitivităţii economice şi reducerea impactului asupra mediului înconjurător în conformitate cu noua directivă a UE privind emisiile de CO2, deosebit de importante în condiţiile în care România trebuie să recupereze decalajul de performanţă economică faţă de ţările dezvoltate ale Uniunii.

Bibliografi e:

Cornot-Gandolphe, S. – 1. Underground Gas Storage in the World – A New Era of Expansion, World Energy Council, 2005.Chabrelie, M.F., Dussaud, M., Bourjas, D., 2. Hugout, B. – Underground Gas Storage – Techno-logical Innovations for Increased Effi ciency, World Energy Council, 2007.Economic Commission for Europe (UN/ECE) – 3. Underground Storage in Europe and Central Asia, Geneva, 1999.

În data de 8 martie 2011, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de autoritate competentă abilitată cu aplicarea prevederilor Legii petrolului nr.238/2004, în prezenţa Excelenţei sale domnul Martin Harris, Ambasadorul Marii Britanii şi Irlandei de Nord în România, a semnat împreună cu reprezentanţii legali ai companiilor Melrose Resources BV şi Petromar Resources S.A. acordurile petroliere de explorare-dezvoltare-expolatare petrolieră pentru blocurile EX-27 MURIDAVA şi EX-28 EST COBĂLCESCU adjudecate în cadrul Rundei a X-a de apel public de ofertă.

important

6

ForumUtilizarea materialelor compozite la repararea Utilizarea materialelor compozite la repararea

defectelor de tip „defectelor de tip „lipsă de materiallipsă de material” produse prin ” produse prin coroziunea exterioară a conductelor metalicecoroziunea exterioară a conductelor metalice

Dr.ing. Ilie LAŢA Director Departament Exploatare

SNTGN TRANSGAZ S.A. Mediaş

Drd.ing. Florin BÎRSAN SNTGN TRANSGAZ S.A. Mediaş

1. RezumatCoroziunea exterioară a conductelor metalice

îngropate are ca rezultat reducerea grosimii peretelui şi, în consecinţă, reducerea capacitaţii portante a materialului tubular. În cadrul programelor de diagnosticare a conductelor, efectuate cu ajutorul unor echipamente speciale de tip piguri inteligente (ILI), în cazul descoperirii unor coroziuni severe operatorii sunt nevoiţi să reducă presiunea de lucru pentru ca tronsonul

de conductă cu defecte să poată funcţiona în siguranţă. La ora actuală sunt dezvoltate o serie de tehnologii de reparare a acestor tipuri de defecte care, prin aplicarea lor, pot readuce conducta la parametrii iniţiali de funcţionare (reabilitarea conductei). Una dintre aceste tehnologii presupune utilizarea unor materiale compozite, cu o structură complexă, alcătuită din următoarele componente: un chit polimeric (polymeric fi ller – PF), utilizat pentru acoperirea defectelor de pe conductă şi refacerea

Abstract: Butied metal pipes external corrosion results in reducing the pipe wall thickness which

leads to reducing the pipe fl ow capacity. As part of diagnosis programmes done witch the help of special equipments such as ILI, if a severe corrosion, the gas operators are forced to reduce the working gas pressure so the defective pipe section could can function safely.

Nowadays, a series of fi xing technologies of these types of defects are developed; by their application, these technologies can restore the pipe to initial functioning parameters (rehabilitate – rehabilitation).

One of these technologies presupposes the use of a composite material with a complex structure made by the fallowing components a polymeric fi ller – PF – used for covering the defects on a pipe and restoring the external pipe coverage and a composite material wrap made of a reactive polymeric resin matrix – PM strengthened by many layers of fi bre glass woren (WG).

The method presupposes the strengthened helicoidal wrap, over the corrosion defects of around the pipe many layers of glass woven impregnated witch polymeric matrix fi bre.

The method can be applied over the defects until the loss of material up to 80% of wall thickness.

This paper describes a pipes rehabilitation method using the composite material together alongside with the results of this technology evaluation tests; this method is called – SWR – strength wrap repair.


Forum

7

Utilizarea materialelor compozite la repararea defectelor de tip „lipsă de material” produse prin

coroziunea exterioară a conductelor metalice

confi guraţiei exterioare a acesteia, şi un înveliş din material compozit realizat dintr-o matrice de răşină polimerică reactivă (polymeric matrix – PM), durifi cată cu mai multe straturi de ţesătură din fi bră de sticlă (glass woven – WG). Metoda implică înfăşurarea (ranforsarea) în formă elicoidală în jurul conductei, peste defectele de coroziune, a mai multor straturi de fi bră de sticlă (WG) impregnate cu răşină polimerică (PM). Metoda poate fi aplicată peste defectele cu pierderea de material de până la 80% din grosimea peretelui. În această lucrare este descrisă o metodă de reabilitare a conductelor utilizând materialul compozit – SWR (Strength Wrap Repair), împreună cu rezultatele testelor de evaluare a acestei tehnologii.

2. IntroducereConductele din oţel îngropate, utilizate în

procesul de transport al produselor petroliere, sunt expuse pe durata lor de funcţionare acţiunii corozive generate de agresivitatea solului în care acestea sunt îngropate, dar şi ca urmare a unei protecţii insufi ciente furnizate de izolaţia exterioară a conductei. Orice coroziune exterioară sau interioară a unei conducte din oţel reduce grosimea materialului tubular, având drept consecinţă reducerea capacităţii portante a ei. Pentru operarea în siguranţă a unui tronson de conductă care prezintă defecte de coroziune pe suprafaţa sa exterioară se impune, până la repararea defectelor, reducerea presiunii de operare. Repararea defectelor prin înlocuirea tronsonului care prezintă defecte de coroziune este deosebit de costisitoare deoarece, pe lângă costurile de înlocuire, implică şi costuri cauzate de pierderea capacităţii de transport. Normele internaţionale admit utilizarea tehnologiilor de reparare fără scoaterea din funcţiune a conductei dacă pierderea de material produsă prin coroziune este mai mică de 80% din grosimea nominală a materialului tubular şi dacă defectul nu prezintă scurgeri. Tehnologiile acceptate de reparare a conductelor care prezintă defecte de tip „lipsă de material” pe suprafaţa exterioară, utilizate fără scoaterea din funcţiune a conductei, includ înfăşurarea de materiale compozite, manşoane sudate pe întreaga circumferinţă şi petice sudate şi sunt în general limitate la repararea unor lungimi relativ scurte de ţeavă deteriorată. Tehnologia propusă permite operatorilor să reabiliteze lungimi extinse de până la 1-2 m într-un ciclu, prin aplicarea prin înfăşurare a ţesăturii din fi bră de sticlă şi a răşinii polimerice în formă elicoidală pe suprafaţa corodată a ţevii, în timp ce conducta este menţinută în funcţiune.

3. Descrierea sistemului SWRSistemul SWR cuprinde trei componente:a) un chit (fi ller) polimeric – PF, utilizat pentru

umplerea cavităţii defectelor şi refacerea suprafeţei exterioare a conductei;

b) o matrice polimerică – PM, realizată dintr-o matrice de răşină polimerică reactivă modifi cată cu fl exibilizatori;

c) material de ramforsare – WG, alcătuit dintr-o ţesătură de fi bra de sticlă.

Materialele utilizate sunt foarte efi cace, constatându-se experimental că reparaţiile realizate cu acestea, pe conducte cu defecte locale de tip „lipsă de material” cu adâncimi de până la 80-85 % din grosimea peretelui conductei, pot reface şi chiar spori rezistenţa mecanică a conductelor şi pot asigura extinderea substanţială a duratei lor normale de exploatare. În cazul unei conducte îngropate, după excavarea locaţiei se trece la curăţirea materialului tubular de stratul izolaţiei exterioare şi apoi la sablarea acesteia. Se aplică manual, pentru umplerea cavitaţii coroziunilor exterioare, chitul polimeric (PF), refăcându-se astfel suprafaţa exterioară a conductei şi realizându-se transferul de tensiuni inelare de la peretele ţevii cu defecte la materialul compozit – SWR. Materialul de ranforsare se aplică sub formă de benzi suprapuse 50% în mai multe straturi, înfăşurate elicoidal în jurul ţevii, punându-se simultan sub fi ecare înfăşurare a ţesăturii de fi bră de sticlă (WG) şi straturile de răşină polimerică (PM) (Figura nr. 1). Numărul straturilor de ţesătură şi răşină polimerică se vor aplica în funcţie de severitatea coroziunii externe, de proprietăţile oţelului şi de condiţiile de funcţionare dorite după reabilitare. Procesul tehnologic de aplicare permite realizarea de reparaţii cu caracter defi nitiv, fără scoaterea din funcţiune a conductelor, şi poate fi aplicată atât pe conducte cu diametrul exterior cuprins între 60,3 mm (2’’) şi 1422,4 mm (56’’), cât şi pe recipienţi afl aţi sub presiune sau rezervoare de depozitare. Productivitatea realizării unei astfel de reparaţii este mult mai mare decât a oricăruia dintre procedeele care presupun efectuarea de operaţii de sudare de manşoane sau înlocuiri de tronsoane de conductă. Metoda se poate aplica cu uşurinţa de o echipă specializată (2-3 persoane) în urma depistării defectelor de tip „lipsă de material”. Acest sistem de reabilitare a conductelor poate fi aplicat continuu pe lungimi mai mari de conductă care prezintă defecte de coroziune pe suprafaţa exterioară.

8

Forum

Figura nr. 2: Cuponul de ţeavă pentru testare.

4. Metodologia de testare

4.1. Materialul tubular utilizat Pentru testarea sistemului de reparare SWR a

fost selectat un cupon de ţeavă fabricat după API 5L X42, provenit din conducta Ø 20” Hurezani-Corbu, conductă inspectată cu pig inteligent în anul 2007 şi care a intrat în programul de reparare în 2010 (Figura nr. 2). Pe acest tronson, în urma

raportului de evaluare a defectelor depistate, s-a realizat o schemă tehnologică de reparaţii care propunea tehnologiile de reparare specifi ce pentru fi ecare locaţie în parte. Tronsoanele de conductă care prezentau defecte de coroziune pe suprafaţa exterioară, pentru care factorul de reparare (ERF > 1), stabilit în conformitate cu criteriul ANSI/ASME B31.G şi RSTRENG, au fost propuse a se elimina şi a se înlocui cu cupoane noi de ţeavă.

Figura nr. 1: Aplicarea sistemului SWR pe o ţeavă corodată.

Tabelul nr. 1: Caracteristicile mecanice şi geometrice ale cuponului de ţeavă pentru testare [1].ŢEAVA – API 5L X52 SAWH

Diametrul exterior De 20” (508 mm)Grosimea peretelui t 7,1 mmLungimea tronson L 2,5 mLimita de curgere* Rt0,5 359 MPaRezistenţa la rupere* Rm 455 MPa

*Reprezintă valorile minime ale caracteristicilor mecanice de rezistenţă, Rt0,5 şi Rm, conform SREN 10208.

Caracteristicile geometrice ale defectelor au fost evidenţiate şi evaluate cu ajutorul echipamentului scanner tip Eddy Current Array, cuplat la un computer pentru măsurare, înregistrare şi analiză a datelor. Această metodă permite determinarea dimensiunilor caracteristice a defectelor de tip „lipsă de material” locale sau generalizate, produse prin coroziune pe suprafaţa

exterioară a materialului tubular, şi integrarea lor cu ajutorul unui software (GRIWRAP); au fost evaluate pe baza criteriile de evaluare ANSI/ASME B 31G, B31 Modifi cat şi Aria Efectivă (Figura nr. 3). În urma analizei defectelor scanate pe cuponul de ţeavă selectat, s-a constatat că cel mai sever defect este unul cu adâncimea maximă de 6,88 mm, respectiv 96,8% pierdere de material


Forum

9

Figura nr. 3: Caracterizarea defectelor scanate de pe suprafaţa cuponului de ţeavă.

care, în conformitate cu criteriile de evaluare, clasifi ca defectul ca fi ind un defect neacceptat. Au mai fost identifi cate: defecte individuale sau grupate a căror gravitate este de 80% sau în intervalul 50-65% şi defecte în intervalul 30-50%, confi rmând astfel decizia care s-a luat – tronsonul de conductă respectiv să fi e scos imediat din funcţie, iar cuponul de ţeavă care conţinea aceste defecte să fi e înlocuit. Caracterizarea defectelor scanate şi poziţionarea celor mai reprezentative este prezentata în Figura nr. 2.

4.2. Materialul compozit SWRTehnologia de reparare folosită pentru

înlăturarea defectelor de coroziune, utilizând materialul compozit SWR, şi care face obiectul testelor de performanţă, poate fi adaptată pentru orice tip de defect de coroziune afl at pe suprafaţa exterioară a materialului tubular ţinând cont de:

Caracteristicile mecanice ale materialului 1. din care este fabricat materialul tubular;Caracteristicile mecanice ale materialului 2. compozit SWR;Dimensiunile caracteristice ale defectului.3.

Caracteristicile mecanice ale materialului compozit SWR sunt evidenţiate în Tabelul nr. 2 şi au fost stabilite în urma testărilor efectuate în

cadrul Laboratorului de Examinări Distructive – LED de la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti în conformitate cu [2].

Tabelul nr. 2: Caracteristicile mecanice ale materialului compozit SWR.

CARACTERISTICA τf,MPa

EC,MPa

RmC,MPa

AC,%

UTC,MJ/m3

VALOAREA 9,5-10,8 18500-22700 270-320 1,32-1,60 1,77-2,25

Pentru efectuarea unei reparaţii in situ, unde unele caracteristici ale defectului pot fi aproximate sau condiţiile de efectuare a reparaţiei nu pot fi corespunzătoare pentru testare, se vor utiliza valorile minime specifi ce ale caracteristicilor mecanice ale materialului compozit şi dimensiunile maxime ale defectelor de coroziune.

Pentru defectele de tip piting sau cavităţi existente pe suprafaţa exterioară a cuponului

de ţeavă supus testelor există posibilitatea ca acestea să interacţioneze şi să se manifeste ca defecte singulare, cu adâncimea maximă d = max ( d1, d2, ...di) şi lungimea echivalentă L. Luând în considerare porţiunea de cupon cu cele mai severe defecte, incluzând şi defectul cu adâncimea d ≥ 80%, şi considerând că ele interacţionează având lungimea echivalentă de extindere longitudinală L = 150 mm, se poate calcula, în conformitate cu ASME/ANSI B31.G. [3]:

10

ForumPentru defecte scurte •

P• cd – presiunea de funcţionare în siguranţă a cuponului cu defecte, se calculează cu relaţia:

P• av – presiunea de avarie anticipată a cuponului cu defecte, se calculează cu relaţia:

Unde:

d – adâncimea maximă a zonei corodate, d = 6,8 mm;LTotal – lungimea extinsă în plan axial a coroziunii, L = 150 mm;s – grosimea specifi cată a peretelui ţevii, s = 7,1 mm;De – diametrul exterior al ţevii, De = 508 mm; σY – limita de extensie convenţională a materialului ţevii, σY = Rt 0,5 + 68,95 MPa =

359 + 68,95 = 427,95 MPa .

M – coefi cientul Folias,

Pc – presiunea din conductă în momentul descoperirii defectelor, Pc = 3 MPa.

P• a – presiunea de avarie (rupere) pentru un cupon de ţeavă fără defecte, debitat din acelaşi tronson, calculată în conformitate cu [4], este:

P• swr – presiunea de rupere (cedare) pentru un manşon din material compozit SWR, neglijând unghiul elicoidal mic al înfăşurării, ranforsat pe suprafaţa exterioară a unui cupon de ţeavă cu Ø 500, se calculează cu relaţia:

Unde: Pswr – presiunea de rupere a benzii SWR, MPa; tc – grosimea materialului compozit, mm; Rmc – rezistenţa de rupere la întindere a materialului compozit, MPa; De – diametrul exterior al materialului tubular, mm.Numărul de straturi de ranforsare necesar consolidării cuponului cu defecte superfi ciale de tip

„lipsă de material” se stabileşte ţinând cont de tensiunile şi deplasările din învelişul complex aplicat, calculate pe baza unui software pus la punct de UPG Ploieşti. Pe baza acestui software, şi ţinând cont de caracteristicile mecanice ale materialului utilizat, grosimea stratului ranforsat necesar reparaţiei este tc = 15 mm. Pentru testare s-a realizat, din anumite motive tehnice, o grosime a stratului ranforsat de numai tc = 10 mm.


Forum

11

P• RSWR – presiunea de rupere (cedare) a cuponului de ţeavă cu defecte, reabilitat cu ajutorul manşonului din materialul compozit SWR, se calculează cu relaţia:

Unde:PRSWR – presiunea de cedare (rupere) a ţevii reabilitate.

c• swr – coefi cientul de siguranţă teoretic pentru presiunea de rupere (cedare) a sistemului SWR se calculează cu relaţia:

Unde: cswr – coefi cientul de siguranţă pentru sistemul SWR.

Figura nr. 4: Pregătirea suprafeţei după sablare. Figura nr. 5: Umplerea cavităţilor defectelor.

Probele s-au executat cu apă, într-un stand special amenajat, şi au constat din mai multe teste, fi ecare dintre acestea având un număr de 5 cicluri, pentru care presiunea de testare a crescut

de la 0 (zero) bar la presiunea maximă a testului respectiv şi menţinută cca 60 min (1 h), după care a fost scăzută treptat (5-6 s) la 0 (zero) bar (Figura nr. 8).

Aceasta se bazează pe presupunerea că un defect de coroziune de pe suprafaţa exterioară a materialului tubular va fi pe punctul de a ceda doar după ce manşonul din material compozit va ceda (rupe) la rândul său ca urmare a depăşirii rezistentei maxime de rupere. În realitate,

„bombarea” defectului un poate avea loc decât numai după cedarea manşonului din material compozit, moment până la care toate eforturile dezvoltate de presiunea interioară din materialul ţevii sunt preluate de manşonul compozit.

4.3. Testarea manșonului SWREtapele procesului de testare a materialului

compozit SWR au fost următoarele:1. Pregătirea cuponului de ţeavă supus testării

şi sablarea întregii suprafeţe exterioare, peste care se aplică materialul compozit.

2. Umplerea cavităţilor defectelor de coroziune cu fi ller şi uniformizarea conturului suprafeţei exterioare a materialului tubular.

3. Aplicarea adezivului special pe suprafaţa materialului tubular.

4. Aplicarea materialului de ranforsare prin suprapunere 50%, concomitent cu aplicarea adezivului dintre straturi.

5. Aplicarea adezivului peste ultimul strat ranforsat.

12

Forum

c`• swr – coefi cientul de siguranţă rezultat pentru presiunea reală de rupere (cedare), P`RSWR = 14,0 MPa a sistemului SWR este:

Figura nr. 9: Ruperea manşonului compozit şi cedarea materialului tubular.

La presiunea de 140 bar s-a produs ruperea manşonului compozit (Figura nr. 9). În prima fază s-a produs ruperea manşonului din material compozit, urmată de cedarea materialului tubular la nivelul unuia din defectele de coroziune,

caracterizat prin 80% lipsă de material. Se observă că cedarea nu a avut loc la nivelul defectului caracterizat prin 96% lipsă de material (vezi Figura nr. 2).

Figura nr. 6: Aplicarea adezivului şi a primului strat de ranforsare.

Figura nr. 7: Manșon material compozit.

Figura nr. 8: Standul de probă şi structura testelor.


Forum

13

5. ConcluziiMaterialul compozit – SWR, utilizat la repararea defectelor de coroziune existente pe cuponul de ţeavă supus testelor, s-a comportat foarte bine atât în timpul aplicării lui, cât şi în timpul ciclurilor variabile ale presiunilor de testare; nu s-au produs desprinderi ale materialului compozit faţă de materialul tubular, cele două materiale deformându-se împreună până la atingerea presiunii de cedare (140 bar). În momentul în care deformaţiile materialului tubular, generate de presiunea interimară, au devenit mai mari decât deformaţiile din învelişul complex, a avut loc desprinderea şi cedarea învelişului complex, iar în momentul imediat următor a avut loc cedarea unui defect (străpungerea) caracterizat prin 80% lipsă de material. Faţă de presiunea de rupere a unui cupon de ţeavă fără defect, Pa = 12.7 MPa prin utilizarea manşonului compozit – SWR, capacitatea portantă a materialului tubular, care prezenta pe suprafaţa sa exterioară defecte caracterizate prin lipsa de material produsă prin coroziune, a crescut cu cca

10% în situaţia în care grosimea învelişului aplicat tc a fost mai mică cu cca 30-35%.Presiunea de rupere (cedare) ( 140 bar) a tronsonului de conductă care prezenta pe suprafaţa sa exterioară defecte caracterizate prin lipsa de material produse prin coroziune a fost mult mai mare decât presiunea maximă admisibilă (45 bar), ceea ce arată că utilizarea materialului compozit – SWR poate fi o metodă viabilă pentru reabilitarea conductelor din oţel care prezintă pe suprafaţa lor exterioară defecte de tip „lipsă de material” produse prin coroziune.

Bibliografi e:

1. *** API Specifi cation 5L, Specifcation for Line Pipe, Washington, 1995.

2. Zecheru, Gh., ş.a. – Studii pentru identifi carea unor tehnologii de remediere a defectelor de tip „lipsă de material”, Contract 37/2007, U.P.G. Ploieşti, 2008.

3. Laţa, Ilie – Cercetări privind stabilirea capacităţii portant reziduale şi întocmirea programelor de mentenanţă pentru conductele de transport al gazelor naturale. Teza de doctorat, 2006.

4. ****ASME B31.8, Gas Transmission and Distribution Piping Sistem, Washington, 2003.

Dr.ing. Ilie LAŢA s-a născut la 20 mai 1956 şi a absolvit Institutul de Petrol-Gaze din Ploieşti, Facultatea de Utilaj Tehnologic, promoţia 1982. De la terminarea studiilor şi până în prezent, şi-a desfăşurat activitatea numai în cadrul industriei de gaze din România, la: S.N.G.N Romgaz şi S.N.T.G.N. Transgaz, unde s-a format ca specialist şi a îndeplinit diferite funcţii de coordonare şi conducere. În perioada 1982-1990 a lucrat în domeniul comprimării gazelor naturale participând la realizarea şi punerea în funcţiune a două staţii de electrocompresoare: SEG Daneş, ca stagiar, şi SEG Lunca, ca şef de staţie.

În perioada 1990-1998, în calitate de inginer şef, a coordonat, activitatea de întreţinere şi exploatare conducte magistrale din cadru Întreprinderii de Exploatare Conducte Magistrale Mediaş. Ca urmare a reorganizării activităţilor din sectorul gazelor naturale şi înfi inţării societăţii SNTGN TRANSGAZ Mediaş, începând cu anul 1999 coordonează şi răspunde, în calitate de director, de principalele activităţi în domeniul reabilitării, modernizării şi dezvoltării Sistemului Naţional de Transport (SNT):

a) menţinerea în siguranţă a Sistemului Naţional de Transport (SNT) prin programe anuale de mentenanţă preventiv planifi cate şi/sau reparaţii accidentale, organizând şi activitatea de reabilitare a principalelor conducte magistrale de transport al gazelor naturale. Aceste programe au în vedere, în principal, stabilirea capacităţii portante reziduale a materialului tubular şi estimarea duratei de exploatare a conductelor aparţinâd SNT;

14

Forum

Drd.ing. Marius Florin BÎRSAN, s-a născut la Mediaş pe data de 30.septembrie 1972 şi a absolvit Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii „Lucian Blaga ” din Sibiu.

Din anul 1998 şi până în prezent funcţionează în cadrul SNTGN Transgaz S.A. Mediaş, ocupându-se de executarea de lucrări speciale efectuate pe conductele de transport gaze naturale afl ate sub presiune.

În această perioadă a coordonat lucrările de intervenţie asupra tubulaturii conductelor de gaze naturale, desfăşurate în cadrul programelor de reabilitare a acestora, efectuând numeroase intervenţii de perforare sau obturare a conductelor – operaţiuni desfăşurate fără întreruperea funcţionării acestora.

Din anul 2007 este doctorand la Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti în domeniul Inginerie Mecanică, avându-l conducător ştiinţifi c pe domnul prof.dr.ing. Gheorghe Zecheru.

În prezent coordonează Atelierul Lucrari Speciale din cadrul Departamentului Exploatare – SNTGN Transgaz S.A. Mediaş.

b) modernizarea şi reabilitarea instalaţiilor tehnologice aferente Sistemului Naţional de Transport, şi anume:

Staţii de Comprimare Gaze (S.C.G.); –Staţii de Reglare-Măsurare Gaze (S.R.M.); –Staţii de Protecţie Catodică (S.P.C.); –Staţii tehnologice de comandă vane (S.C.V.). –

c) activităţi conexe celei de bază: transport, mediu, protecţie socialăÎn anul 2006 a susţinut doctoratul la Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti cu teza

Cercetari privind stabilirea capacității portante reziduale și întocmirea programelor de mentenanță pentru conductele de transport al gazelor naturale.

Este membru al Asociaţiei Române de Mecanica Ruperii.Autor şi/sau coautor la peste 15 lucrări ştiinţifi ce de specialitate în domeniul

reabilitării conductelor magistrale de transport al gazelor naturale, dintre care poate fi amintită cartea Protecția anticorozivă și reabilitarea conductelor și rezervoarelor, editată în anul 2007 împreună cu un colectiv de cadre didactice de la U.P.G. Ploieşti coordonat de prof.dr.ing. Ioan TUDOR.

Actualmente este directorul Departamentului Exploatare din cadrul STGN TRANSGAZ S.A. Medias, desfăşurând o importantă activitate de inginerie tehno logică în domeniile: implementarea unui sistem de management al integrităţii şi siguranţei conductelor, implementarea unui sistem de poziţionare geografi că a obiectivelor SNT şi monitorizare în exploatare (GIS), reabilitarea conductelor magistrale de transport gaze naturale şi mentenanţa predictivă prin diagnosticarea cu pig inteligent, intervenţii şi reparaţii corective prin evaluarea defectelor depistate pe materialul tubular al conductelor, operaţii speciale asupra conductelor afl ate sub presiune, comprimarea gazelor, protecţia autocorozivă a conductelor şi altele.


Forum

15

Dr.ing. Ion Irimia ZECHERUExpert ISO – CENS.I.P.G. Bucureşti

E v a l u a r e a c a l i tă ţ i i c o n d u c t e l o r p e n t r u E v a l u a r e a c a l i t ă ţ i i c o n d u c t e l o r p e n t r u t r a n s p o r t u l g a z e l o r n a t u r a l e t r a n s p o r t u l g a z e l o r n a t u r a l e

l a p r e s i u n e î n a l tă ( I I I )l a p r e s i u n e î n a l t ă ( I I I )

Extinderea duratei de viaţă a unei infrastructuri îmbătrânite reprezintă un obiectiv comun pentru toţi operatorii-proprietari ai infrastructurii sis-temelor de conducte de transport al gazelor naturale. Din acest motiv, există multe provocări pentru a face ca acest obiectiv să devină o realitate.

De la restricţiile bugetare privitoare la forţa de muncă, până la implementarea cu succes a unui program fi abil, folosind cele mai bune practici industriale şi inginereşti acceptate pentru extinderea duratei de viaţă a activelor îmbătrânite, pentru obţinerea succeselor scontate, sunt la îndemână multe soluţii tehnice necesare.

Este esenţial ca cele mai bune practici ingine-resti recomandate pentru extinderea duratei de viaţă a infrastructurii să fi e aplicate în companiile care o operează şi o întreţin.

Acest lucru va împuternici operatorii infrastructurii să ia deciziile necesare pentru realizarea cu adevărat a extinderii duratei de viaţă active şi care să susţină programele de securitate.

Din verifi cările corespunzătoare şi evaluarile riscului, înţelegerea exactă a poziţiei considerate în ciclul de viaţă al infrastructurii, se poate evalua/calcula riscul, şi, mai mult, se poate controla nivelul de disponibilitate a echipamentelor, respectiv a extinde în cele din urmă durata de viaţă (Figura nr. 1).

(urmare din numărul trecut)

Figura nr. 1: Evaluarea riscului.

16

ForumEste esenţială descoperirea următoarelor

elemente:asigurarea operării în condiţii de securitate –a activelor trebuie să respecte simultan şi cerinţele de reglementare;realizarea efi cientă şi proactivă prin –utilizarea celor mai bune practici pentru evaluarea riscului pe baza verifi cărilor survenite asupra infrastructurii;identifi carea, măsurarea şi gestionarea –riscului; depăşirea inhibării critice în ceea ce priveşte –succesul prelungirii vieţii infrastructurii critice îmbătrânite.

Metodologia evaluarii riscului bazat pe verifi cări (Risk Based Inspection – RBI)1 poate fi utilizată pentru a gestiona riscul generat de o

1 Risk-Based Inspection, Applications Handbook, American Society of Mechanical Engineers.

concentrare de eforturi pe sisteme de conducte de transport a unor fl uide cu cel mai mare risc.

Evaluarea riscului bazat pe verifi cări (Risk Based Inspection – RBI) reprezintă o evaluare a riscurilor şi a procesului de management, axată pe pierderea prin defectare a integrităţii conductelor sub presiune, în cazul de faţă ca urmare a deteriorării materialului tubulaturii acestora.

Aceste riscuri sunt gestionate în primul rând prin intermediul echipamentelor de verifi care şi inspecţie.

Metodologia evaluării riscului bazat pe verifi -cări oferă informaţii pentru luarea deciziilor pe baza frecvenţei verifi cărilor, dimensiunea acestora şi cel mai potrivit tip de examinare nedistructivă (NDE) utilizată (Figura nr.2 – vezi contextul2).

2 Zecheru, I.I, Evaluarea calităţii conductelor pentru transportul gazelor naturale la presiune înaltă (I),„Monitorul de petrol şi gaze“, nr. 3, 2011.

Figura nr. 2: Reorientarea verifi cărilor asupra reducerii riscului.

Figura nr. 3: Reorientarea verifi cărilor asupra costurilor.


Forum

17

Costul crescut al cheltuielilor de verifi care poate fi uneori compensat prin reducerea eforturilor excesive de control în zonele identifi cate ca având risc scăzut (Figura nr. 3).

Rolul verifi cărilor în procedura de evaluare a riscului bazat pe inspecţie – RBI se concretizează prin:

cuantifi carea mai bună a defectelor;–

reducerea incertitudinii, reducând proba- –bilitatea unor defectări neprevăzute3.

Regulile defectoscopiei permit caracterizarea defectelor existente sau geometria lor să fi e modelate printr-o geometrie simplă, în scopul de a face ca geometria reală a defectului să fi e analizată într-o mai mare măsură prin mecanica ruperii.

Formele idealizate utilizate pentru a evalua defectele sunt prezentate în Figura nr. 4.

3 Mohitpour, Pipeline Operation and Mainte-nance: a Practical Approach, Second Edition, ISBN 9780791859605, october 2010.

4 Rastogi, R., Lectures on Welding, NDE and Integrity Assessment: Assessment of Crack Like Flaws, Indian Nuclear Society, Mumbai, 2006.

Figura nr. 4: Caracterizarea defectelor4.

Figura nr. 5: Caracterizarea riscului.

18

ForumFolosirea RBI ca instrument de îmbunătăţire

continuă a evaluării riscului în vederea extinderii duratei de viaţă a infrastructurii determină:

– îmbunătăţirea continuă a tehnicilor de verifi care şi facilităţi pentru reducerea sistematică a riscurilor asociate defectărilor generate de presiunea înaltă din conductele de transport a GN;

– revigorarea instrumentelor de evaluare a riscurilor cu date noi devenite disponibile sau când apar schimbări;

– adaptarea planurilor de gestionare a riscului, după caz , atunci când apar schimbări;

– identifi carea lacunelor sau neajunsurilor disponibile în tehnologiile şi aplicaţiile de verifi care;

– identifi carea oportunităţilor pentru punera în aplicare a altor abordări de reducere a riscurilor.

– direcţionarea tehnologiei de verifi care pentru dezvoltarea şi promovarea mai rapidă şi mai largă a tehnologiilor de inspecţie de ultimă generaţie, precum şi identifi carea tehnologiei de inspecţie care este utilizată sub capacitatea efi cientă.

RBI este un instrument dinamic, care poate furniza şi calcula curent riscul viitor bazat pe datele şi cunoştinţele la momentul evaluării:

• în timp, apar modifi cări care necesită actualizarea şi/sau reevaluarea RBI;

• este important să se menţină şi să se actualizeze un program de RBI pentru a fi sigur că sunt incluse cele mai recente informaţii de verifi care şi întreţinere;

• rezultatele inspecţiilor, schimbările condi-ţiilor de proces şi punerea în aplicare a celor mai bune practici de întreţinere pot avea efecte semnifi cative asupra riscului şi pot declanşa necesitatea unei reevaluări (Figura nr. 6).

Următoarele capcane pot duce la rezultate neadecvate (exemple):

– planifi carea proastă - obiective neclare, domeniu de operare nedefi nit; sprijin managementului inadecvat;

– colectarea de slabă calitate a datelor şi informaţiilor - date de slabă calitate sau necesitatea de a colecta date suplimentare;

– mecanisme de distrugere şi moduri de defectare - modalitate necorespunzătoare de identifi care şi analizare a unor mecanisme de defectare adecvate;

– evaluarea probabilităţii de defectare– atribuirea incorectă a mecanismelor de deteriorare

sau a ratelor de defectare, evaluarea defectuoasă a verifi cării precedente;

– evaluarea consecinţelor defectării - evaluarea incorectă a pericolelor potenţiale sau a rezultatelor;

– determinare, evaluare şi management - utilizare inadecvată a tehnologiei „cutiei negre” sau documentaţia tuturor ipotezelor.

Personalul care efectuează verifi cările infra-structurii sistemelor de conducte de transport a gazelor naturale în serviciu trebuie să fi e competent să desfăşoare evaluările adecvate de risc şi integritate.

Figura nr. 6: Intervalele de verifi care recomandate.


Forum

19

Tasarea construcţiilor este un termen folosit curent şi nu trebuie evitat, deşi el poartă încărcătura unui termen impropriu, deoarece tasarea se produce în terenul de fundare, nu în fundaţie sau în construcţie.

Legătura dintre tasarea construcţiei şi vârsta rocilor este evidentă, deoarece rocile tinere sunt mult mai compresibile decât rocile vechi.

Rocile tinere, precum şi sedimentele care nu au ajuns la stadiul de rocă, aparţin de formaţiunea acoperitoare (shalow deposit) şi sunt de vârstă cuaternară, în timp ce rocile vechi reprezintă roca de bază (bedrock) precuaternară, în vârstă de zeci şi sute de milioane de ani.

Timpul geologic creşte gradul de consolidare al rocilor chiar şi după disiparea presiunii apei din pori.

Plecând de la această constatare cu caracter calitativ, legătura dintre tasarea construcţiilor şi vârsta rocilor terenului de fundare este evidentă.

În Figura nr. 1 se prezintă câteva tipuri litologice ale formaţiunii acoperitoare, respectiv ale rocii de bază. Ca o caracteristică, roca de bază poate fi formată atât din roci moi (soft rocks), cât şi din roci stâncoase (hard rocks), care apar de regulă sub formă de intercalaţii.

E s t i m a r e a t a să r i i c o n s t r u c ţ i i l o r î n f u n c ţ i e E s t i m a r e a t a să r i i c o n s t r u c ţ i i l o r î n f u n c ţ i e d e v â r s t a r o c i l o r t e r e n u l u i d e f u n d a r e d e v â r s t a r o c i l o r t e r e n u l u i d e f u n d a r e

Prof.dr.ing. Mircea FLOREA, Universitatea din BucureştiPrep.drd.ing. Mihaela ROCA, Universitatea din BucureştiProf. Cristina Maria GUNEA, colaborator

Abstract: Acording to practical experience, foundation bed calculated settlement is greater than

foundation bed measured (observed) settlement. This is true when the foundation bed is a bedrock. So foundation bed calculated settlement it is necessary to be affected by a correction coeffi cient given in Figure no. 2 both for bedrock and shalow deposit, as foundation bed.

Figura nr. 1: Formaţiunea acoperitoare şi roca de bază.

20

ForumPot fi întâlnite diferite tipuri calcaroase şi

chiar conglomerate formate din cimentarea unor pietrişuri de terasă, cimentul provenind din loessul care acoperă terasele râurilor. Acest ultim caz este prezent în cazul formaţiunii acoperitoare.

Experienţa arată că în cazul rocii de bază tasarea calculată a construcţiilor este mai mare decât tasarea măsurată (observată). Plecând de la această observaţie, care pune faţă în faţă tasarea măsurată şi tasarea calculată, a apărut necesitatea elaborării unui coefi cient de corecţie ηc, redat în Figura nr. 2.

Figura nr. 2: Coefi cientul de corecţie ηc.

Astfel, dacă terenul de fundare este alcătuit din roca de bază, tasarea calculată va fi redusă, coefi cientul de corecţie având valori subunitare, folosind relaţia:s = ηc sc (1)

în care:s – tasarea construcţiei, exprimată în

centimetri;sc – tasarea calculată a construcţiei, exprimată

în centimetri;ηc – coefi cientul de corecţie – valori

subunitare.Coefi cientul de corecţie dă valori din ce în

ce mai mici cu cât vârsta rocilor este mai mare, începând de la pragul t = 2 milioane ani (Figura nr. 2), care separă formaţiunea acoperitoare de roca de bază.

Pe măsura creşterii timpului geologic spre baza scării stratigrafi ce, coefi cientul de corecţie pentru roca de bază ia valori din ce în ce mai mici.

Rămânând în cadrul rocii de bază ca teren de fundare, experienţa arată că tasarea măsurată este de câteva ori mai mică decât tasarea calculată, timpul de stabilizare a tasării fi ind şi el mic.

Spre exemplu, tasarea calculată pentru coşul de fum de 210 m înălţime de la Termocentrala (CET) Craiova-Işalniţa a fost de 8 cm, iar tasarea măsurată de 3,5-4 cm, valoarea fi nală fi ind atinsă în 4 ani.

Este meritul înaintaşilor Facultăţii de Geologie şi Geofi zică, specialişti în geodezie, Alexandru Fronescu şi Eftimie Pănoiu, care, prin măsurătorile efectuate, au contribuit la cunoaşterea diferenţei dintre tasarea măsurată şi cea calculată.

În cazul în care terenul de fundare este alcătuit din formaţiunea acoperitoare, tasarea construcţiei este calculată tot cu relaţia (1), prezentată mai înainte, valorile coefi cientului de corecţie ηI fi ind însă supraunitare (Figura nr. 2). Aşadar, în cazul formaţiunii acoperitoare tasarea construcţiei poate fi chiar mai mare decât tasarea calculată.


Forum

21

Este şi cazul Monumentului Washington, fundat pe terasa râului Potomac, în formaţiunea acoperitoare. Această construcţie, cu o înălţime ceva mai mică de 200 m, transmite o încărcare mare terenului de fundare, cam de acelaşi ordin de mărime ca şi coşurile de fum foarte înalte de la termocentrale.

La Monumentul Washington, tasarea măsurată a fost de 15 cm, de circa 4 ori mai mare decât a coşului de fum de la Craiova-Işalniţa, fundat în roca de bază.

O altă deosebire o reprezintă însăşi durata măsurătorilor, până la atingerea tasării fi nale, stabilizate.

Astfel, tasarea fi nală la Monumentul Washington s-a realizat în 49 de ani, în timp ce tasarea fi nală a coşului de fum de la Craiova-Işalniţa s-a realizat în 3,5-4 ani. Deci şi durata tasării observate depinde de vârsta geologică a terenului de fundare.

Coefi cientul de corecţie al tasării calculate, redat în Figura nr. 2 în vederea obţinerii tasării construcţiei, are la bază experienţa personală, nu

experienţa „profesiei”. Experienţa personală, deşi este întemeiată pe tasări măsurate, nu poate ţine loc de experienţa „profesiei”. Iată de ce modelul redat în Figura nr. 2 trebuie considerat ca un model conceptual, necesar a fi îmbunătăţit plecând de la vârsta rocii terenului de fundare.

Vârsta rocilor este convertită în calităţi geomecanice tot mai variate.

Trebuie menţionat şi faptul că modelul conceptual din Figura nr. 2 este o noutate pentru literatura de specialitate, iar îmbunătăţirea lui, prin trecerea de la experienţa personală la experienţa „profesiei”, va reprezenta şi o noutate pentru ştiinţă.

Bibliografi e:

1. Florea, Mircea – Mecanica rocilor, Editura Tehnică, 1983.

2. Pănoiu, E., Florea, M., Popovici, Alina, Stănescu, V., Fronescu, Al. – Tasarea terenului de fundare al coşului de fum nr. 2 (210 m înălţime) de la Termocentrala (CET) Craiova-Işalniţa, „Buletinul Institutului de Petrol, Gaze şi Geologie”, vol. XVIII, 1978, pp. 77-85.

Monitorul de ppetrol şi gaze ♦ 5(111) Mai 20011 21

Ştiţi câtă energie puteţi economisi ?

S.C. CONGAZ S.A. - Constanţa, cu ajutorul exemplului tridimensional Casa 3D, vă împărtăşeşte cunoştinţele în acest domeniu, iar pentru informaţii suplimentare vă stă la dispoziţie cu un set de broşuri cu informaţii referitoare la:

-Efi cienţa energetică -Modernizarea casei -Modernizarea instalaţiei de

încălzire Sursa: www.congaz.ro

21

22

LEXORDIN Nr. 21 din 21 aprilie 2011

pentru prelungirea duratei de valabilitate a Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei nr. 81/2009 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru

prestarea serviciului de inmagazinare subterana a gazelor naturale realizat de Societatea Comerciala „Depomures“ - S.A. Targu Mures

EMITENT: AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 26 aprilie 2011

Avand in vedere prevederile art. 155 alin. (3) din anexa la Decizia presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale nr. 1.078/2003 privind aprobarea Criteriilor si metodelor pentru aprobarea preturilor si stabilirea tarifelor reglementate in sectorul gazelor naturale, cu modifi carile si completarile ulterioare,

in temeiul dispozitiilor art. 7 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei, cu completarile ulterioare,

presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei emite prezentul ordin. Art. 1. (1) Se prelungeste durata de valabilitate a Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale de

Reglementare in Domeniul Energiei nr. 81/2009 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de inmagazinare subterana a gazelor naturale realizat de Societatea Comerciala “Depomures” - S.A. Targu Mures, publicat in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I, nr. 691 din 14 octombrie 2009.

(2) Ordinul prevazut la alin. (1) ramane nemodifi cat pentru ciclul de inmagazinare 2011-2012. Art. 2. -Societatea Comerciala “Depomures” - S.A. Targu Mures va duce la indeplinire prevederile

prezentului ordin, iar compartimentele de resort din cadrul Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei vor urmari respectarea acestora.

Art. 3. Prezentul ordin se publica in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,Iulius Dan Plaveti

ORDIN Nr. 22 din 21 aprilie 2011pentru prelungirea duratei de valabilitate a Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale de

Reglementare in Domeniul Energiei nr. 63/2009 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de inmagazinare subterana a gazelor naturale realizat de Societatea Nationala de

Gaze Naturale „Romgaz“ - S.A. Medias EMITENT: AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 26 aprilie 2011

Avand in vedere prevederile art. 155 alin. (3) din anexa la Decizia presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale nr. 1.078/2003 privind aprobarea Criteriilor si metodelor pentru aprobarea preturilor si stabilirea tarifelor reglementate in sectorul gazelor naturale, cu modifi carile si completarile ulterioare,

in temeiul dispozitiilor art. 7 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei, cu completarile ulterioare,

presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei emite prezentul ordin. Art. 1. (1) Se prelungeste durata de valabilitate a Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale de

Reglementare in Domeniul Energiei nr. 63/2009 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de inmagazinare subterana a gazelor naturale realizat de Societatea Nationala de Gaze Naturale “Romgaz” - S.A. Medias, publicat in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 24 iunie 2009.

(2) Ordinul prevazut la alin. (1) ramane nemodifi cat pentru ciclul de inmagazinare 2011-2012. Art. 2. Societatea Nationala de Gaze Naturale “Romgaz” - S.A. Medias va duce la indeplinire prevederile

prezentului ordin, iar compartimentele de resort din cadrul Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei vor urmari respectarea acestora.


Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,Iulius Dan Plaveti


LEX

23

ORDIN Nr. 120 din 7 februarie 2011privind aprobarea unei licente de concesiune pentru explorare

EMITENT: AGENTIA NATIONALA PENTRU RESURSE MINERALE PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 10 februarie 2011

Avand in vedere art. 15 alin. (1) si art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modifi carile si completarile ulterioare,

in temeiul art. 4 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aproba Licenta de concesiune nr. 13.947/2011 privind explorarea resurselor de namol terapeutic din perimetrul Movila Miresii, judetul Braila, incheiata intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, in calitate de concedent, si Societatea Comerciala “Pa&Co International” - S.R.L., cu sediul in comuna Oituz, judetul Bacau, in calitate de concesionar.

Art. 2. - Prezentul ordin se publica in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I.

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,Alexandru Patruti

ORDIN Nr. 124 din 11 februarie 2011privind aprobarea unei licente de concesiune pentru explorare


Avand in vedere art. 15 alin. (1) si art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modifi carile si completarile ulterioare, in temeiul art. 4 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aproba Licenta de concesiune nr. 13.990/2011 referitoare la explorarea resurselor de nisip si pietris din perimetrul Pesteana-Jiu, judetul Gorj, incheiata intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, in calitate de concedent, si Societatea Comerciala “Resmin” - S.R.L., cu sediul in municipiul Bucuresti, in calitate de concesionar.

Art. 2. - Se aproba Licenta de concesiune nr. 13.991/2011 privind explorarea resurselor de argila comuna si nisip si pietris din perimetrul Runcurelu 2, judetul Gorj, incheiata intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, in calitate de concedent, si Societatea Comerciala “Resmin” - S.R.L., cu sediul in municipiul Bucuresti, in calitate de concesionar.

Art. 3. - Prezentul ordin se publica in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I.


24

LEXORDIN Nr. 125din 15 februarie 2011

pentru modifi carea si completarea Instructiunilor privind eliberarea permiselor de exploatare, aprobate prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 94/2009


Avand in vedere art. 28 si 30 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modifi carile si completarile ulterioare, in temeiul art. 55 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2003, cu modifi carile si completarile ulterioare, si al art.

4 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Articol unic. - Instructiunile privind eliberarea permiselor de exploatare, aprobate prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 94/2009, publicat in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 19 mai 2009, cu modifi carile ulterioare, se modifi ca si se completeaza asa cum urmeaza:

1. Articolul 2 se modifi ca si va avea urmatorul cuprins: “Art. 2. - (1) Rocile utilizabile in constructii, exploatabile si pe baza de permis, sunt urmatoarele: nisipul,

pietrisul, gresia, marna, argila, calcarul industrial si de constructie, tuful, travertinul, dolomitul, sisturile cristaline, gnaisul, pegmatitul, serpentinitul, amfi bolitul, dacitul, micasistul, granitul, riolitul, granodioritul, andezitul, sienitul, dioritul, porfi rul, bazaltul, diabazul, perlitul, scoria bazaltica, rocile ornamentale.

(2) Se poate solicita permis de exploatare si pentru produse reziduale miniere care contin exclusiv cel putin una dintre substantele minerale utile prevazute la alin. (1).”

2. La articolul 3 alineatul (1), litera b) se modifi ca si va avea urmatorul cuprins: “b) pentru rocile utilizabile in constructii si acumularile de turba care au fost cercetate, dar neinregistrate

ca rezerve si/sau ca resurse valorifi cabile in F.N.R./R., sau au fost inregistrate ca rezerve/resurse grupa «afara de bilant» si care nu constituie obiectul unei concesiuni/dari in administrare la data solicitarii permisului de exploatare;”.

3. Articolul 5 se modifi ca si va avea urmatorul cuprins: “Art. 5. - Operatorii economici au obligatia de a solicita verifi carea perimetrului temporar (coordonate,

suprafata, vecinatati etc.) compartimentului de inspectie teritoriala in competenta caruia se afl a perimetrul respectiv, in baza transmiterii urmatoarelor:

- scrisoarea-comanda pentru verifi carea si aprobarea perimetrului de exploatare (anexa nr. 3 la prezentele instructiuni);

- fi sa de localizare a perimetrului de exploatare, intocmita in sistemul de proiectie «Stereografi c ‘70» (anexa nr. 4 la prezentele instructiuni);

- documentele emise de autoritatile competente privind amplasarea perimetrului de exploatare pe terenuri pe care sunt situate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervatii naturale, zonele de protectie sanitara si perimetrele de protectie hidrogeologica ale surselor de alimentare cu apa.”

4. La articolul 8, dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu urmatorul cuprins: “(4) Exploatarea rocilor ornamentale se realizeaza prin modalitati de extractie si tehnologii specifi ce rocilor

ornamentale, care asigura protectia zacamintelor impotriva degradarii si valorifi carea maximala a resursei minerale pentru obtinerea de produse miniere ornamentale.”

5. La articolul 10, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmatorul cuprins: “(3) Permisul de exploatare se intocmeste numai dupa prezentarea de catre solicitant a documentelor care

sa ateste ca pe terenurile aferente perimetrului de exploatare nu sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervatii naturale, zonele de protectie sanitara si perimetrele de protectie hidrogeologica ale surselor de alimentare cu apa, emise de autoritatile competente in domeniile respective.”

6. Articolul 12 se modifi ca si va avea urmatorul cuprins: “Art. 12. - (1) In cazul solicitantului care a mai executat activitate de exploatare pe baza de permise,

acordate in alte perimetre de exploatare, intocmirea unui nou permis se face conditionat de executarea integrala a lucrarilor de refacere a mediului afectat de activitatea anterioara.

(2) Constatarea indeplinirii obligatiilor referitoare la executarea integrala a lucrarilor de refacere a mediului se face pe baza prezentarii de catre titularul permiselor la care activitatea a incetat a notelor de constatare emise de compartimentele de inspectie teritoriala aferente, precum si a anexei nr. 6 la prezentele instructiuni, privind situatia lucrarilor executate pentru refacerea mediului, pentru fi ecare perimetru de exploatare.”

7. La articolul 17, alineatul (1) se modifi ca si va avea urmatorul cuprins: “Art. 17. - (1) Permisul de exploatare, insusit de catre solicitant si insotit de nota de constatare, de scrisoarea-


LEX

25

ORDIN Nr. 133 din 7 martie 2011privind aprobarea unor licente de dare in administrare pentru explorareEMITENT: AGENTIA NATIONALA PENTRU RESURSE MINERALE

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 186 din 17 martie 2011

Avand in vedere art. 13 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modifi carile si completarile ulterioare, in temeiul art. 4 alin (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea si functionarea

Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin. Art. 1. Se aproba Licenta de dare in administrare nr. 14.009/2011 privind explorarea apei geotermale

din perimetrul Tusnad-Bai-Primarie, judetul Harghita, incheiata intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, in calitate de concedent, si Consiliul Local Baile Tusnad, in calitate de administrator.

Art. 2.Se aproba Licenta de dare in administrare nr. 14.011/2011 privind explorarea apei minerale terapeutice din perimetrul Herculane Cerna, judetul Caras-Severin, incheiata intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, in calitate de concedent, si Consiliul Local Baile Herculane, in calitate de administrator.



comanda pentru acordarea permisului de exploatare, documentatia tehnica si dovada achitarii taxei pentru activitatea de exploatare se inainteaza Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, in vederea aprobarii de catre conducatorul acesteia.”

8. La anexa nr. 1 “Continutul-cadru al documentatiei tehnice pentru acordarea permisului de exploatare”, litera B se modifi ca si va avea urmatorul cuprins:

“B. Anexele scrise: 1. acte si documente privind legalitatea functionarii operatorului economic, inclusiv certifi catul constatator

emis de ofi ciul registrului comertului, in termen de valabilitate; 2. act de reglementare pentru protectia mediului sau un document, emis de autoritatea competenta pentru

protectia mediului, in care sa se precizeze ca proiectul propus nu se supune evaluarii impactului asupra mediului/evaluarii adecvate;

3. documente emise de autoritatile competente privind amplasarea perimetrului de exploatare pe terenuri pe care sunt situate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervatii naturale, zonele de protectie sanitara si perimetrele de protectie hidrogeologica ale surselor de alimentare cu apa;

4. aviz/autorizatie de gospodarire a apelor, dupa caz; 5. tabel cu valoarea garantiei fi nanciare pentru refacerea mediului (anexa nr. 5 la instructiuni), avizat de

agentia judeteana de protectie a mediului; 6. dovada constituirii garantiei fi nanciare pentru refacerea mediului; 7. tabel cu situatia lucrarilor executate pentru refacerea mediului (anexa nr. 6 la instructiuni), avizat de

agentia judeteana de protectie a mediului; 8. certifi cat de atestare fi scala, in original sau in copie legalizata, valabil la data depunerii documentatiei

complete, din care sa rezulte ca solicitantul nu inregistreaza obligatii restante exigibile cu privire la redeventa si taxa pe activitatea de prospectiune, explorare sau exploatare, dupa caz, ori din care sa rezulte valoarea obligatiilor restante exigibile cu privire la redeventa si taxa pe activitatea de prospectiune, explorare sau exploatare, dupa caz, precum si ordinul de plata si extrasul de cont care atesta plata taxei si redeventei miniere restante exigibile;

9. acord de reabilitare, incheiat cu autoritatile administratiei publice locale pentru cazurile in care transportul rutier al resurselor minerale afecteaza infrastructura rutiera si cladirile adiacente din localitatile urbane sau rurale respective;

10. lista cuprinzand personalul de specialitate atestat implicat in managementul exploatarii, cu prezentarea activitatii acestuia (C.V.);

11. plan de refacere a mediului si proiect tehnic de refacere a mediului.”


26

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că

Necesitatea urgentării punerii în aplicare a Directivei nr. 114/2008 a U.E. privind Protecţia Infrastructurilor Critice a determinat factorii decizionali din România să treacă la acţiuni concrete de implementare a acesteia, un pas important constituindu-l organizarea, sub patro-najul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, în perioada 15-16 aprilie a.c., la Mediaş, Sibiu, a Simpozionului Protecția Infrastructurii Energetice. Interdependențe și Dependențe Energie –Comunicații.

În cadrul acestui simpozion, organizat de S.N. Transgaz S.A. Mediaş, C.N. Transelectrica S.A. şi S.C. Teletrans S.A. Bucureşti, reprezentanţi ai guvernului, ai autorităţilor publice responsabile, ai instituţiilor şi ai fi rmelor de prestigiu din ţară şi străinătate, precum şi ai celor din mediul academic au avut posibilitatea de a dezbate, pe parcursul celor două zile, subiecte specifi ce infrastructurilor critice naţionale şi europene, dependenţele sectoriale, intersectoriale şi managementului riscului.

În plenul sesiunii, dar şi în cadrul celor patru secţiuni moderate de cunoscuţi experţi în domeniu, principalele subiecte abordate au vizat aspecte actuale privind protecţia infrastructurilor critice în sectorul energetic, managementul securităţii informaţiei în interdependenţă cu protecţia acesteia, precum şi dependenţele şi interdependenţele intersectoriale ale sectorului energetic-comunicaţii.

Considerat de specialiştii prezenţi drept un eveniment de referinţă şi de maximă noutate pentru sectorul energetic din România, simpozionul a oferit o platformă potrivită de dialog, unde s-au analizat politicile companiilor de stat sau cu capital privat şi a celorlalţi operatori economici de importanţă naţională din domeniul energetic, modul de abordare a relaţiilor cu autorităţile abilitate ale statului şi cooperarea internaţională în domeniul infrastructurilor critice.

Marele absent la această importantă manifestare lucrativă a fost transportatorul unic de ţiţei prin conducte, adică S.C. CONPET S.A. Ploieşti.

Analizele efectuate de experţi la nivel mondial au evidenţiat faptul că, în ultimii ani, atacurile cibernetice ale unor persoane fi zice, organizaţii

de crimă organizată sau teroriste, având ca ţintă infrastructurile energetice, au crescut considerabil şi au atins un nivel de agresivitate şi rafi nament fără precedent. Îngrijorarea guvernelor şi a factorilor responsabili a crescut exponenţial, paralel cu vulnerabilităţile/punctele slabe ale sistemelor digitale şi ale reţelelor energetice.

Trebuie subliniat că studiul fenomenului a evidenţiat că sensibilizarea opiniei publice nu a ţinut pasul cu aceste noi ameninţări şi vulnera-bilităţi ale spaţiului cibernetic, care au puterea de a afecta toate sectoarele vieţii publice şi private, afacerile naţionale şi internaţionale, politicile economice şi de apărare ale statelor, organizaţiilor multinaţionale (precum UE) şi organizaţiilor de securitate colectivă (precum NATO).

Se ştie că, încă din cele mai vechi timpuri, în lupta dintre atacator şi apărător, atacatorul pare, mai mult ca niciodată, a avea avantajul de a fi mai bine înarmat şi de a alege liber intensitatea atacului precum şi ţinta. În zilele noastre atacatorii nu mai sunt constrânşi de distanţa geografi că şi de frontiere. Apariţia „botnets-ului”, un virus inactiv, neobservat de utilizatorii de internet, pe care atacatorul îl poate activa oricând (un troyan) şi în orice loc din lume, permite criminalilor sau atacatorilor terorişti să lanseze operaţii de anvergură, devastatoare, în spionajul de date, falsifi care, distrugere sau modifi care de date confi denţiale cu efecte extrem de dăunătoare asupra infrastructurilor cibernetice ca şi infrastructurilor critice naţionale. Cea mai nouă ameninţare cu „botnet”, Confi cker de exemplu, s-a estimat a fi afectat 1,5 milioane de computere. Fără a avea încă vreo contra-strategie, noul „vierme” ar putea fi capabil să funcţioneze autonom recrutând şi comandând 5 milioane de computere din 122 de ţări pentru atacuri simultane coordonate asupra sistemelor economice, infrastructurilor naţionale critice şi reţelelor de apărare naţională ale unei ţări – toate interdependente una de cealaltă. Aproape toate industriile, companiile şi chiar ministerele de apărare sunt din ce în ce mai dependente de utilizarea internetului deschis sau intranet-urilor, care, se ştie, sunt extrem de vulnerabile în faţa atacului cibernetic.

Neeccesitateeaa urgentării punerii în aplicare a de crimă organizată sau teroriste, având ca ţintă

SIMPOZIONUL PRIVIND INFRASTRUCTURILE SIMPOZIONUL PRIVIND INFRASTRUCTURILE ENERGETICE NAȚIONALEENERGETICE NAȚIONALE

MEDIAȘ, 14-16 aprilie 2011 MEDIAȘ, 14-16 aprilie 2011

27Monitorul de petrol şi gaze ♦ 5(111) Mai 2011

Evenimente – Viaţa ştiinţifi căDiminuarea ecartului (formă-fond-pericu-

lozitate) dintre criminalitate cibernetică, terorism cibernetic şi război cibernetic sponsorizat de stat sau privit ca o nouă formă de „beligeranţă asimetrică” în secolul XXI, ameninţarea unui nou „Pearl Harbour” digital a devenit reală. Chiar guverne ostile se pot ascunde în spatele „alianţelor profane” cu sindicate criminale, mişcări teroriste sau naţionaliste şi indivizi, fără a risca detectarea şi identifi carea. Atacuri masive cu viruşi „denial-of-service”, „viermi” şi alte forme de malware asupra serverelor ministerelor guvernamentale, ziarelor, băncilor şi altor corporaţii, precum şi asupra website-urilor private şi telefoanelor celulare dintr-o ţară deja au apărut. Exemple de astfel de atacuri au fost înregistrate în Estonia în mai 2007, Lituania în iunie-iulie 2008, în Georgia în august 2008 şi în Coreea de Sud în iulie trecut, într-un atac asupra a 12.000 de computere din această ţară şi a altor 8.000 din alte ţări.

Cel mai recent episod din categoria atacurilor strategice, cu multiple conotaţii, este cel publicat la începutul acestui an, care este redat mai jos dintr-o importantă publicaţie1:

Iranul rănit de virus. Bomba atomică întârzie

Peste 20% dintre centrifugele atomice instalate de Teheran au fost blocate de virusul informatic Stuxnet, pus la punct de Israel şi Statele Unite.

[„Suntem în război împotriva Iranului. Cea mai mare parte a acestui război este clandestină. Iar cele două părţi au interes ca ea să rămână secretă”,

1 http://www.ziuaveche.ro/top-secret/servicii-secrete/ira-nul-ranit-de-virus-bomba-atomica-intarzie-16492.html

afi rma pe 18 ianuarie Efraim Halevy, fost director al Mossad, afl at în vizită la Center of Political and Foreign Affairs. Acest „război secret”, despre care Halevy nu dă alte detalii, este încarnat de un virus numit Stuxnet, conceput pentru a distruge, sau măcar a răni, programul nuclear iranian. Prin infectarea unui soft Siemens, folosit de acest program, Stuxnet a sabotat funcţionarea centrifugelor iraniene care produc uraniu îmbogăţit, scrie „Le Figaro”.

Autorităţile de la Teheran, care au păstrat multă discreţie asupra subiectului şi au dat asigurări că pagubele cauzate de virus au fost limitate, au acuzat recent Statele Unite, prin vocea negociatorului Saeed Jalili, că se afl ă în spatele acestui atac atât de puternic şi sofi sticat. „New York Times” scria pe 15 ianuarie că serviciile de informaţii israelian şi american au colaborat la realizarea virusului. Citând experţi militari, cotidianul arată că efi cacitatea Stuxnet a fost testată la Dimona, complexul din mijlocul deşertului care adăposteşte programul nuclear israelian secret.

Foarte activ în noiembrie, potrivit specialiştilor, Stuxnet ar fi întârziat considerabil capacitatea iranienilor de a fabrica bombe atomice. Dar şi alte mijloace la fel de puţin ortodoxe sunt folosite. După asasinarea, în ianuarie 2010, a savantului Massoud Ali Mohammadi, Ministerul Afacerilor Externe de la Teheran a anunţat că va depune plângere împotriva Israelului pentru această crimă.

Zâzanie în Israel între adepții forței și diplomați

Multă vreme, agenţiile de spionaj care au supravegheat programul nuclear iranian au considerat că fi nalul anului 2009 este o linie roşie. Dincolo de această dată nu va mai fi posibilă împiedicarea fabricării bombei atomice. După un progres rapid al activităţilor de îmbogăţire a uraniului, ritmul pare să fi încetinit. Şi aceiaşi experţi afi rmă acum că Iranul nu va putea duce programul la bun sfârşit înainte de 2012. Alţii vorbesc chiar de 2015. „Avem mai mult timp decât credeam”, recunoaşte generalul Michael Hayden, fost director al CIA. Vorbind despre „obstacole”, Ministrul Afacerilor Externe israelian, Moshe Yaalon, afi rma recent că accederea Iranului la statutul de putere nucleară a fost întârziată cu câţiva ani. La sfârşitul lui decembrie, Israelul a revizuit ofi cial evaluarea progreselor nucleare iraniene, estimând că, „graţie măsurilor dezvoltate împotriva lor”, benefi ciază de patru ani în plus.

Cu regularitate agitată în Israel, unde armata este special antrenată, opţiunea unei lovituri

SIMPOZIONUL PRIVIND INFRASTRUCTURILE ENERGETICE NAȚIONALE

MEDIAȘ, 14-16 aprilie 2011

28

Evenimente – Viaţa ştiinţifi cămilitare asupra instalaţiilor nucleare iraniene pare să se îndepărteze. E considerată prea complicată, prea riscantă şi prea puţin susţinută de Washington, care, din vremea Administraţiei Bush, refuzase israelienilor utilizarea spaţiului aerian irakian în cazul unui atac asupra Iranului. La Tel Aviv, unii merg până acolo încât zic că programul nuclear iranian „nu mai reprezintă, pentru moment, o ameninţare serioasă pentru statul Israel”.

Această viziune optimistă nu este însă împărtăşită de toată lumea la Tel Aviv. În rândurile puterii, mulţi responsabili politici şi militari consideră încă programul nuclear iranian drept o ameninţare mortală pentru Israel. O sursă israeliană implicată declară: „Este salutar ca iranienii să aibă în vedere posibilitatea utilizării forţei împotriva lor”.]

Orice comentariu este, fără îndoială, de prisos!În ceea ce priveşte infrastructura energetică

critică, U.E. a identifi cat două provocări majore cu care trebuie să se confrunte şi care au determinat demararea Proiectului Octavio. Acest proiect a pus unele baze utile pe care să se construiască seturi de cerinţe de securitate mai cuprinzătoare pentru centrele de control, conducte de gaze şi activele critice ale conductelor, astfel:

Răspândirea tehnologiei informaţiei şi • comunicării (TIC) evidenţiază nume-roase noi implicaţii de securitate pentru dependenţa noastră de ele în toate domeniile vieţii noastre. Liberalizarea pieţii şi privatizarea operatorilor infrastructurilor deţinute de stat, precum şi noi reglementări, au condus la dependenţa industriei private şi a agenţiilor guvernamentale de furnizorii externi de bunuri şi servicii, inclusiv de produsele comerciale off-the-shelf/ gata confecţionate (COTS). În acelaşi timp, aproape fi ecare serviciu depinde direct sau indirect de furnizarea sigură de energie electrică. Reţelele fi zice, virtuale sau logice au crescut în număr şi complexitate. Ca rezultat al acestor interdependenţe în creştere dintre diferite infrastructuri critice (Figura nr. 1), aceste dependenţe şi impacturi ale golurilor de aprovizionare şi întreruperilor adesea nu sunt vizibile, până ce nu apare o criză şi conexiunea eşuează. Chiar şi micile pauze, avarii şi întreruperi pot avea consecinţe dramatice în sisteme mai complexe („paradoxul vulnerabilităţii”), ceva ce nu a fost anticipat.

Figura nr. 1. (Sursa: Ministerul Federal de Interne (BMI), Protecția Infrastructurilor critice – Risc și Gestionarea Crizelor, Berlin, ianuarie 2008.)

În ultimele decenii, reţelele regionale de transport energie electrică, ţiţei sau gaze naturale au depăşit barierele ideologice, tehnice şi tehnologice şi s-au extins peste graniţele naţionale, conectând state membre U.E., cu perspectiva de a crea o piaţă de energie liberalizată comună în întreaga Uniune.

Sistemul european de livrare de gaz pe bază de conducte, perceput ca fi ind „călcâiul lui Ahile” al securităţii aprovizionării cu energie, acoperă o zonă geografi că mult mai extinsă, prin conducte de gaz pe distanţe din ce în ce mai mari. Acestea încep din statele producătoare externe (Rusia sau în medii


Evenimente – Viaţa ştiinţifi cădifi cile, precum Marea Nordului, în Maghreb şi, pe viitor, în regiunea Arctică, în Bazinul Caspic, în Golful Persic/Orientul Mijlociu şi în Africa Centrală) şi transportă gaz natural peste frontierele statului, prin alte state de tranzit, spre ţările consumatoare fi nale şi reţelele lor de distribuţie, adesea la distanţe mai mari de 1000 km. Sporind şi diversifi când alimentările cu gaz din afara Europei, securitatea alimentării cu gaz va fi sporită, dar în acelaşi timp, prin extinderea interconexiunilor de reţea, vor creşte şi vulnerabilităţile/punctele slabe.

Sistemul European de alimentare cu gaz se bazează în majoritate covârşitoare pe conducte şi este susţinut de staţii de compresoare şi locuri de depozitare.

În contrast cu securitatea de alimentare cu petrol a U.E. (bazată pe importuri fl exibile maritime), un sistem mult mai fl exibil de alimentare cu gaz creează numeroase alte dependenţe, risc şi vulnerabilităţi – evidente în special în timpul situaţiilor de criză (Europa a „experimentat” un astfel de confl ict de distribuţie a gazului ruso-ucrainean în 2006 şi 2009, când debitul de gaz a fost oprit).

Sistemele de exploatare, tratare, transport, distribuţie şi consum gaze naturale implică o serie

de procese şi componente referitoare la diverse facilităţi fi zice, aşa cum sunt prezentate schematic în Figurile nr. 2 și 3. După cum se observă, gazul exploatat dintr-unul sau mai multe rezervoare naturale subterane (zăcăminte de ţiţei şi gaze), în amestecuri cu alte hidrocarburi, este supus unui proces tehnologic de separare, apoi debitul de gaz este trimis, printr-un sistem de conducte, spre o centrală de procesare (staţie de tratare), unde este purifi cat şi uscat. Din aceste centrale, gazul este transportat direct spre reţeaua magistrală (conducte din oţel cu diametre cuprinse între 20 şi 40 inch, dar şi mai mari), prin intermediul unor staţii de comprimare, la distanţe de sute şi chiar mii de km (cu o presiune de obicei de până la 100-120 de bari) şi, în fi nal, livrat operatorilor de distribuţie care, printr-un sistem propriu de reglare şi transport, utilizând conducte din oţel sau polietilenă cu diametre mai mici, face ca acesta să fi e trimis spre consumatorii fi nali, industriali sau casnici. Înainte de distribuţie, gazele intră într-un proces de odorizare prin introducerea în conducte a unui mic procent de mercaptan, necesar sesizării olfactive a unor potenţiale scăpări şi evitarea unor explozii devastatoare.

Figura nr. 2. (Sursa: Proiectul Octavio).

Spre deosebire de sistemul de electricitate, gazul natural poate fi depozitat pe o perioadă nedefi nită de timp, utilizând facilităţi de depozitare cu scopul de a satisface echilibrat cerinţele din diferite anotimpuri şi de a se asigura împotriva disfuncţionalităţilor de alimentare neprevăzute,

cum ar fi în cazul accidentelor, dezastrelor naturale sau disfuncţionalităţilor care sunt motivate politic.

Principalele componente ale reţelei de transport-distribuţie gaz metan includ conducte, staţii de compresare, locuri de depozitare, staţii de măsurare şi reglare.

30


Centrele de control al energiei verifi că activitatea centralelor, dar şi a reţelelor.

Activitatea reţelelor uriaşe de traversare a gazului peste graniţe necesită un management al reţelei şi o ierarhie a centrului de control pentru a asigura securitatea alimentării cu gaz.

Centrele Principale de Control (de • ex. centrele de control al sistemelor şi reţelelor), responsabile cu coordonarea generării, expedierea încărcăturii, precum şi monitorizarea şi controlarea locurilor de depozit şi a reţelelor de transmisie pentru a asigura o comunicare sigură, pentru a păstra integritatea şi securitatea completă a reţelei şi pentru a garanta furnizarea de servicii;Centrele Regionale de Control, responsabile • cu monitorizarea şi controlul reţelei de distribuţie într-o anumită zonă;Centrele Districtuale de Control, respon-• sabile cu monitorizarea şi controlul reţelei de distribuţie într-un anume district.

Rezumat şi perspectivePe lângă noile ameninţări din partea atacurilor

teroriste, hackeri privaţi sau sponsorizaţi de stat şi organizaţiile criminale (transnaţionale), vulnerabilitatea diferitelor infrastructuri de sector a crescut, de asemenea, deoarece ele sunt acum mult mai legate una de cealaltă – datorită răspândirii rapide a tehnologiilor informaţiei. Infrastructurile TIC în domeniul energiei, transportului, din sectoarele bancare şi fi nanţe au devenit sistemul

agitat al societăţii moderne informaţionale. Întreruperi ale TIC se pot revărsa spre alte locaţii, ramuri sau sectoare, cu impact care se extinde dincolo de zona iniţială de pagube, precum şi peste graniţele unui stat membru U.E., dat fi ind faptul că infrastructura critică a informaţiei (ICI) este globală, dar şi strâns interconectată şi interdependentă cu alte infrastructuri. Securitatea şi elasticitatea lor nu pot fi asigurate şi sporite prin strategii pur naţionale şi necoordonate. Mai mult, forţele pieţii nu furnizează sufi ciente stimulente operatorilor privaţi pentru a investi în protecţia sistemelor ICI la nivelul la care guvernele, în mod normal, cer acest lucru. Astfel, problema fundamentală, încă subestimată, este că nivelul scăzut de protecţie din unele state membre poate spori vulnerabilitatea în alte state. De asemenea, cooperarea interstatală sistematică în Europa reduce substanţial efi cienţa contramăsurilor preventive şi oportune.

Lanţul de alimentare cu gaz al Uniunii Europene prin conducte şi reţele trebuie să reorganizeze/restructureze dependenţele şi interconexiunea infrastructurilor critice europene dintre U.E. – consumator – şi statele ne-membre, precum Rusia, Ucraina şi alte state – producătoare şi de tranzit.

Având în vedere că există o disponibilitate limitată a resurselor umane şi fi nanciare pentru ca operatorii să protejeze sistemele infrastructurii lor, este esenţial, atât pentru industria energetică, cât şi pentru guverne, să utilizeze toate resursele disponibile efi cient şi efi cace, evaluând riscurile şi stabilind priorităţi pentru a realiza un management adecvat al riscului. Deoarece este imposibil să

Figura nr. 3. (Sursa: Proiectul Octavio).


Evenimente – Viaţa ştiinţifi căprotejezi o utilitate 100% împotriva unui atac fi zic sau cibernetic asupra facilităţilor şi infrastructurii sale, aceste ameninţări trebuie minimalizate pe cât posibil, fără a compromite productivitatea lor şi activităţile zilnice. O securitate profesională şi o evaluare a riscului cere perspectivă sistemică pentru securitatea fi zică şi cibernetică, controlul de supraveghere şi achiziţia de date (CSAD) şi sistemele de control distribuite (SCD), securitatea comunicaţiei, securitatea reţelei, securitatea distribuţiei, securitatea producţiei şi probleme biologice/chimice. Concepte integrate de securitate sunt un pas înainte în această privinţă. Cu programe de infrastructură bine protejate şi forţe de securitate bine pregătite şi dotate (ex. în Arabia de Sud), industria petrolului şi a gazului şi guvernele lor pot înfrânge sau diminua atacurile teroriste asupra infrastructurilor critice de petrol, gaz şi alte energii. Pentru a depăşi moştenirile istorice de infrastructură fi zică insufi cientă şi politici tradiţionale, U.E. a fost de acord, în martie 2009, să creeze numeroşi noi interconectori pentru distribuirea de electricitate şi de gaze peste graniţe. Această infrastructură nouă, ale cărei centre de control pentru gaz şi electricitate reprezintă o parte importantă, va îmbunătăţi livrările de energie ale naţiunilor şi va promova un sistem comun de management al crizei.

Orice evaluare viitoare a riscului trebuie să includă politicile strategice mai ample şi intenţiile U.E. şi ale statelor membre de a analiza riscurile concrete, împreună cu vulnerabilităţi viitoare ale infrastructurii critice energetice existente şi a celei în curs de construire. În acest context, deciziile politicilor energetice/de energie ale U.E. din martie 2007, noiembrie 2008 şi martie 2009 şi nou-construita infrastructură energetică sunt de o importanţă majoră.

Orice analiză a unei evaluări cuprinzătoare a riscului acestor centre de control a gazului şi electricităţii ar fi benefi că, incluzând aceste dimensiuni şi politici noi într-o perspectivă strategică pentru securitatea infrastructurii energetice viitoare a U.E. Dacă politicile energetice şi proiectele acceptate de U.E. vor fi implementate, acestea vor spori mult securitatea energetică comună în interiorul U.E. şi vor sprijini un sistem comun de management al crizei, o piaţă comună de energie şi o politică externă comună în domeniul energiei.

În această privinţă, siguranţa şi securitatea viitoare a centrelor de control al gazului şi orice discuţie despre infrastructurile critice de gaz trebuie să ia în considerare:

Noile dimensiuni transnaţionale ale • alimentărilor cu gaze de interconectare şi pieţele naţionale de gaz de pe piaţa internă a U.E.;Implicaţiile atacurilor teroriste şi ciber-• netice asupra acestor centre de control, modernizate, cu valoarea lor strategică ridicată, care, dacă sunt întrerupte, ar putea avea efecte devastatoare asupra alimentărilor transnaţionale cu gaz;Totala dependenţă a centrelor europene de • control al gazului de infrastructurile externe de gaz din afara U.E. (ex. conducte ruseşti sau altele, centre de control al gazului etc.) – în special în lumina dependenţei crescânde ulterioare a U.E. de importul de gaz sau de alte energii din afara Europei – incluzând mult mai multe regiuni instabile.

Astfel, problemele de siguranţă şi securitate

ale centrelor de control al gazului şi ale altor infrastructuri de gaz şi energie ar trebui să devină o parte integrantă a politicii energetice externe a U.E. cu alte state producătoare sau de tranzit.

Bibliografi e:

[1]. OUG nr. 98 din nov. 2010 privind identifi carea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice („Monitorul Ofi cial”, nr. 757 din 2010).

[2]. Directiva nr. 2008/98/CE privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive.

[3]. Rizea, M., Enăchescu, D., Neamţu-Rizea, C. – Infrastructuri critice, Editura U.N.Ap. „Carol I”, 2010.

[4]. Rizea, M., Enăchescu, D., Asandului, I. – Interdependenţele infrastructurii energetice, a IV-a ediţie a Sesiunii Internaţionale de Comunicări Ştiinţifi ce în organizarea Facultăţii de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, secţiunea Studii de Securitate, 28-30 mai 2010.

[5]. Frank Umbach is Senior Associate at CESS and Uwe Nerlich is Co-Director, Centre for European Security Strategies (CESS), Munich-Berlin – European Energy Infrastructure Protection: Addressing the Cyber-warfare Threat.

[6] Noua strategie energetică a UE: Investiții de 1.000 miliarde de euro în infrastructura energetică, în următorii 10 ani – http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-8022711-noua-strategie-energetica-investitii-1-000-miliarde-euro-infrastructura-energetica-urmatorii-10-ani.htm.

Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEA Ing.diplomat Eugenia RIZEA

32

Evenimente – Viaţa ştiinţifi căACADEMIA OAMENILOR DE ȘTIINȚĂ DIN ACADEMIA OAMENILOR DE ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA PROMOVEAZĂ ÎNFIINȚAREA ROMÂNIA PROMOVEAZĂ ÎNFIINȚAREA

COMITETULUI NAȚIONAL PENTRU COMITETULUI NAȚIONAL PENTRU SECURITATE ȘI STRATEGIE ALIMENTARĂSECURITATE ȘI STRATEGIE ALIMENTARĂ

Pe fondul degradării calitativ-cantitative a resurselor alimentare şi făcând o analiză succintă a contextului actual de securitate al României, cât şi al întregii regiuni a Europei răsăritene, putem afi rma că lipsa unei strategii coerente asupra securităţii alimentare poate fi un factor suplimentar de risc.

Absenţa unei strategii naţionale privind securitatea alimentară constituie un risc major şi trebuie tratat cu toată importanţa necesară, deoarece consecinţele generate de o eventuală criză alimentară sunt greu de cuantifi cat.

Pentru evaluarea şi soluţionarea problemelor alimentare şi a celor determinate de acestea, este nevoie de aportul celor mai performanţi specialişti, de nivel naţional şi internaţional, capabili să aprecieze aspectele socio-politice, tradiţiile specifi ce, variabilităţile demografi ce, factorii climatici şi de mediu, resursele agroalimentare, resursele naturale, starea de dezvoltare economică, de nutriţie şi sănătate a populaţiei, stabilitatea şi securitatea naţională, impactul factorilor externi, a fenomenului de globalizare, precum şi ale tuturor celorlalte aspecte ce concură la elaborarea unei strategii alimentare pragmatice.

Ideea înfi inţării Comitetului Național pentru Securitate și Strategie Alimentară a aparţinut unui grup de oameni inimoşi, implicaţi în diverse domenii de activitate, dar animaţi de dorinţa comună în a-şi aduce aportul la creşterea calităţii ştiinţifi ce şi nu numai, în vederea dezvoltării prestigiului domeniilor de interes naţional şi internaţional pe care acest comitet le va avea drept obiect de activitate.

Ca urmare, în data de 3 mai 2011, sub cupola Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi sub înaltul patronaj al acesteia, în prezenţa excelenţei sale general (r.) prof.univ.dr. H.C. (m.) Vasile CÂNDEA, preşedinte al A.O.Ş.R., a avut loc reuniunea festivă de constituire a Comitetului Naţional pentru Securitate şi Strategie Alimentară, în cadrul căreia a fost ales forul de conducere reprezentat de:

preşedinte de onoare CNSSA – prof.univ. –dr. H.C. (m.) Alexandru T. BOGDAN – membru corespondent al Academiei Române, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice;preşedinte CNSSA – prof.univ.dr. Dan –ŞCHIOPU – membru titular fondator, vicepreşedinte al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România;preşedinte executiv CNSSA – ing.drd. –Lăcrămioara Mariana PETRIU – membru titular fondator CNSSA;vicepreşedinte CNSSA – prof.univ.dr. –Gheorghe MENCINICOPSCHI – membru titular al Academia Oamenilor de Ştiinţă din România;vicepreşedinte executiv CNSSA – col.conf. –univ.dr. Doina MUREŞAN – membru titular fondator CNSSA;secretar ştiinţifi c CNSSA – lt.col. lector –univ.dr. Daniel GHIBA – membru titular fondator CNSSA.

Comitetul Naţional pentru Securitate şi Strategie Alimentară (CNSSA) funcţionează în cadrul Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR), în baza Legii nr. 31 din 2007 privind reorganizarea şi funcţionarea Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, a HG 641 din 2007 privind Statutul Academiei Oamenilor de Știință din România şi a Regulamentului de Organizare și Funcționare propriu.

Comitetul îşi propune să se implice în promovarea excelenţei în domeniul securităţii şi strategiei de dezvoltare alimentară, în principal prin crearea cadrului de cercetare şi colaborare multidisciplinară, a tuturor domeniilor ştiinţifi ce care au implicare directă sau sunt în interconexiune cu dezideratele acestui comitet naţional.

Comitetul Naţional pentru Securitate şi Strategie Alimentară (CNSSA) are ca principale obiective: iniţierea, elaborarea, armonizarea,



implementarea şi coordonarea activităţilor de cercetare-dezvoltare şi inovare multidisciplinară, atât în cadrul comitetului, cât şi în cadrul unor parteneriate constituite cu academii, universităţi, centre de cercetare, cu institute sau cu laboratoare acreditate, cu autorităţi competente (structuri centrale şi/sau locale), cu asociaţii patronale, ONG-uri care se vor alătura CNSSA, în vederea:

dezvoltării cercetării ştiinţifi ce în acord cu • strategia şi obiectivele AOŞR;stimulării cercetării interdisciplinare şi a • inovării;promovării progresului ştiinţifi c şi tehnic • în domeniu;deschiderii/dezvoltării de noi direcţii de • cercetare;elaborării de strategii, politici, planuri • operaţionale, studii şi rapoarte, obţinute în urma cercetării interdisciplinare efectuate în cadrul CNSSA;prezentării, diseminării şi promovării • rezultatelor ştiinţifi ce şi de dezvoltare, precum şi identifi carea soluţiilor pentru materializarea acestora; creşterii rolului şi efi cienţei activităţii de • cercetare pe plan ştiinţifi c, social, cultural şi economic;utilizării mai efi ciente a propriului potenţial • ştiinţifi c şi a bazei materiale;corelării sinergice a eforturilor de • cercetare;identifi cării soluţiilor pentru valorifi carea • rezultatelor cercetării ştiinţifi ce efectuate de către membrii CNSSA;promovării parteneriatelor ştiinţifi ce • naţionale şi internaţionale;

promovării creativităţii ştiinţifi ce şi • inovării în domeniile de interes, în rândul tinerilor cercetători;managementului de proiecte de cercetare-• dezvoltare;organizării si participării la programe, • proiecte sau la manifestări ştiinţifi ce naţionale şi internaţionale;stimulării colaborării internaţionale în • domeniul cercetării-dezvoltării.

Comitetul Naţional pentru Securitate şi Strategie Alimentară (CNSSA) este format din academicieni, cadre didactice universitare, cercetători, specialişti de valoare din universităţi, institute, centre de cercetare, unităţi ale administraţiei centrale şi locale, autorităţi competente (structuri centrale şi/sau locale) sau/şi alte organizaţii de stat şi private, din România şi din străinătate, care sunt de acord cu Statutul Academiei Oamenilor de Știință din România şi cu Regulamentul de Organizare și Funcționare propriu şi care doresc să contribuie la obiectivele acestora.

Necesitatea şi oportunitatea înfi inţării acestui comitet naţional a fost subliniată de toţi partici-panţii la şedinţa festivă inaugurală, iar mesajele primite din partea tuturor instituţiilor reprezentate au fost deosebit de elogioase.

Nu ne rămâne, după această succintă prezentare, decât să-i urăm succes nou-înfi inţatului comitet în realizarea deosebitelor deziderate pe care şi le-a propus.

Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEA Ing.drd. Lăcrămioara PETRIU

ACADEMIA OAMENILOR DE ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA PROMOVEAZĂ ÎNFIINȚAREA

COMITETULUI NAȚIONAL PENTRU SECURITATE ȘI STRATEGIE ALIMENTARĂ

34


În ziua de 7 aprilie, la Hotel Hilton din capitală, „Ziarul Financiar” a organizat o conferinţă având ca subiect viitorul energetic al României. Parteneri au fost: Pelifi lip; Nuclearelectrica; Siemens; Bancpost – membră a Grupului Eurobank EFG; Casa de avocatură „Salans”; CEZ România; Alpha Bank.

Lucrările s-au desfăşurat în două sesiuni, moderator fi ind doamna Roxana Petrescu, redactor „Ziarul Financiar”.

În sesiunea I – 2011 anul deciziilor? – a prezentat un cuvânt de introducere dl Sorin Pâslaru, redactor-şef al „Ziarului Financiar”, din care spicuim câteva idei. România dispune de resurse energetice convenţionale, petrol, gaze naturale, cărbune, hidro. De asemenea, pe teritoriul ţării se pot utiliza energiile neconvenţionale, nepoluante, inepuizabile şi centrale nucleare electrice. În prezent există cel de-al doilea parc eolian din Europa. Şcoala românească de inginerie pregăteşte specialişti cu o înaltă competenţă tehnică. La nivelul companiilor româneşti, al Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA) nu este sufi cient asimilată ideea învăţării regulilor noi de business, ca de pildă: avantajul listării la bursă, modul de organizare/managementul companiei, modul de a negocia problemele cu investitorii ş.a. Domnia Sa a propus ca statul român, MECMA să pregătească o echipă de tineri care să proiecteze, să legifereze strategiile

şi să facă din energie un pilon al dezvoltării economiei româneşti în următoarele decenii.

Au luat cuvântul: Alexandru Săndulescu, director în Direcţia de Energie din MECMA; Mihai David, membru în Consiliul de Administraţie al Hidroelectrica; Alexandru Harvis, şef serviciu Nuclearelectrica; Cristina Filip, partener Pelifi lip; Petru Ruşeţ, director Divizia Energie, Siemens SRL. S-au purtat discuţii pe marginea următoarelor probleme: După mai bine de un an de amânări, se mai fac sau nu cele două companii energetice? Care sunt planurile alternative ale statului român?; Care este strategia statului în ceea ce priveşte reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă după retragerea mai multor investitori? Are bani România să facă două reactoare singură?; Se pun bazele liberalizării pieţei de gaze şi energie anul acesta? Cum arată calendarul? Ce se întâmplă cu sectorul termo din anul 2013? Se vor închide termocentrale? Cu ce vor fi înlocuite?; Vom avea o listă de investitori la Tarniţa până la sfârşitul anului?; De ce România nu are încă o strategie energetică, deşi se lucrează la document de mai bine de un an?; Ce strategie are statul român în sensul valorifi cării resurselor minerale şi hidrocarburilor în contextul aprecierii spectaculoase a acestora din ultima perioadă? Dar în sectorul minier?

În sesiunea a II-a – Investiții fără legislație, când va avea România o lege a regenerabilelor aplicabilă – au luat cuvântul: Iulius Dan Plaveti,

În zziua de 77 aprilie la Hotel Hilton din capitală şi să facă din energie un pilon al dezvoltării

Conferința Focus pe energie: Conferința Focus pe energie: România, locație România, locație strategică pentru marile proiecte în următorul deceniustrategică pentru marile proiecte în următorul deceniu



preşedinte Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei; Adrian Borotea, director Afaceri corporatiste CEZ; Claudiu Munteanu-Jipescu, partener „Salans”; Dana Duică, preşedinte Asociaţia Română pentru Energie Eoliană; Radu Voinesc, director Siemens; Gherghina Dida Vlădescu, inginer principal specialist, Serviciul Piaţa pentru Ziua Următoare şi Piaţa de Certifi cate Verzi, Opcom. Temele de discuţie au fost: Când se va redacta legislaţia secundară şi când va fi primit avizul de la Comisia Europeană astfel încât Legea nr. 139 privind susţinerea investiţiilor în regenerabile să fi e aplicată?; Care sunt riscurile în cazul în care nici anul acesta România nu va avea o lege a regenerabilelor aplicabilă?; Ce modifi cări ar putea interveni în actualul text al legii?; Care sunt proiectele eoliene ale anului 2011 şi ce impact economic vor avea acestea?

Prezentăm pe scurt concluziile ce s-au desprins din alocuţiunile vorbitorilor.

Cele două complexe energetice proiectate, Electra şi Hidroenergetica, nu au fost create până în prezent datorită blocării în instanţă de Fondul Proprietatea şi sindicate. Ca urmare a discuţiilor cu Fondul Monetar Internaţional, până la fi nele lui 2011 trebuie să se vină cu soluţii alternative privind crearea unor complexe energetice: în zona de lignit, Oltenia şi actualele Craiova, Turceni şi Rovinari, iar în zona de huilă, Compania Naţională a Huilei şi cele două termocentrale cărora le livrează cărbune, Deva şi Paroşeni. La Termoelectrica e necesară

separarea activelor viabile, iar la centralele care produc energie termică (Deva, Paroşeni, Galaţi) trebuie aplicate soluţiile clasice – privatizare, restructurare, eventual închidere.

MECMA va lansa în dezbatere publică, în curând, proiectul de revizuire a strategiei energetice naţionale.

În privinţa reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, se va lansa un proces de atragere de noi investitori pentru a reduce efortul fi nanciar al părţii române. Energia nucleară este parte a soluţiei de viitor în acoperirea mixului energetic.

Liberalizarea pieţei de gaz şi energie va avea loc treptat până în anul 2013.

Până la sfârşitul anului 2011 sunt şanse de a avea o listă de investitori pentru Tarniţa.

Termenul pentru aplicarea Legii nr. 139 privind susţinerea investiţiilor în regenerabile va fi 1 iulie 2011. Privitor la utilizarea energiei eoliene, ţara noastră dispune de 482 MW putere instalată la fi nele lui 2010, urmând ca până la sfârşitul anului 2011 să se adauge încă 600 MW instalaţi. În ceea ce priveşte Planul Naţional de Acţiune în domeniul Surselor Regenerabile de Energie, i s-a recomandat României simplifi carea procedurilor administrative.

România intenţionează să valorifi ce excesul de certifi cate verzi către alte state membre din Uniunea Europeană care nu-şi pot asigura necesarul.

Mihai OLTENEANU – jurnalist de ştiinţă

Prezidiul, de la stânga la dreapta: Alexandru SĂNDULESCU – director MECMA; Petru RUȘEȚ – director Siemens; Roxana PETRESCU – redactor „Ziarul Financiar“; Cristina FILIP – partener Pelifi lip; Alexandru

HARVIS – șef serviciu Nuclearelectrica; la pupitru, Sorin PÂSLARU – redactor-șef „Ziarul Financiar“.

Conferința Focus pe energie: România, locație strategică pentru marile proiecte în următorul deceniu

36

Recenzii

În ziua de 6 aprilie a.c., la Institutul European „Nicolae Titulescu”, dl Ion Iliescu a lansat cea mai recentă lucrare a lui Lester R. Brown, subtitrată Cum să prevenim colapsul ecologic și economic.

Autorul cărţii, Lester R. Brown, de profesie agronom, cultivator de tomate, este preşedintele organizaţiei Earth Policy Institute – instituţie de cercetare ştiinţifi că, care se ocupă de problemele globale ale omenirii.

Earth Policy Institute a fost fondat în anul 2001, ca o organizaţie non-profi t, având sediul la Washington, D.C., şi are ca obiectiv elaborarea unui plan/program de salvare a civilizaţiei actuale.

L. Brown, a fost în urmă cu treizeci de ani, fondator şi preşedinte al Worldwatch Institute, pe care l-a condus timp de 26 de ani. Cărţile sale au fost traduse în peste 40 de limbi, fi ind unul dintre cei mai publicaţi autori din lume. Pentru lucrările sale a primit numeroase titluri onorifi ce. Unele ziare l-au caracterizat pe Lester Brown ca unul dintre cei mai infl uenţi gânditori din lume.

Lucrarea Lumea pe marginea prăpastiei, tra-dusă în limba română la scurt timp după apariţia ei în Statele Unite, a văzut lumina tiparului la Editura Tehnică sub îngrijirea domnului Ion Iliescu, fostul preşedinte al României. Este structurată în patru părţi şi treisprezece capitole, prefaţa – semnată de domnul Ion Iliescu –, introducerea şi o bibliografi e bogată.

În partea I – O FUNDAȚIE TOT MAI ȘUBREDĂ, sunt descrise fenomenele care au

efecte grave, profunde asupra societăţii umane, cum ar fi : creşterea populaţiei, scăderea volumului apelor potabile subterane, reducerea recoltelor, expansiunea deşerturilor, degradarea solurilor, topirea gheţarilor şi lipsa de securitate alimentară.

În partea a II-a – CONSECINȚELE, vom găsi explicaţii privind efectele fenomenelor descrise în partea I. Este structurată în trei capitole – Emergența politicii defi citului alimentar, Refugiați ambientali: creșterea fl uxului, Presiuni sporite, state eșuate – şi face referire la creşterea fl uxului refugiaţilor din lipsă de alimente.

Partea a III-a conţine răspunsul la PLANUL B şi este format din următoarele capitole: Edifi carea unei economii globale efi ciente energetic, Valorifi carea energiei eoliene, solare și geotermale, Refacerea sistemelor naturale de susținere a economiei, Eradicarea sărăciei, stabilizarea populației și salvarea statelor eșuate, Hrană pentru opt miliarde.

Partea a IV-a – CU OCHII PE CEAS, se referă la SALVAREA CIVILIZAŢIEI.

Concluzia acestei lucrări este aceea că, dacă la mijlocul secolului al XX-lea populaţia era de aproximativ 6 miliarde locuitori, în prezent aceasta este de 7 miliarde, iar apa şi alimentele nu sunt sufi ciente pentru populaţia globului terestru. De asemenea, se observă o adâncire a raportului între bogaţii şi săracii lumii.

Mihai OLTENEANU

L U M E A P E M A R G I N E A P RĂ PA S T I E IL U M E A P E M A R G I N E A P RĂ PA S T I E I

grave, profunde asupra societăţii umane,

38

Personalităţi

S-a născut la 25 mai 1941 în Bucureşti, într-o familie de intelectuali. În anul 1957 şi-a susţinut bacalaureatul la Liceul teoretic „Gheorghe Şincai” din Bucureşti. În 1962 a absolvit Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Mecanică, Secţia Maşini Termice, obţinând titlul de inginer. Şi-a susţinut teza de doctorat în anul 1988, când a obţinut titlul de doctor în ştiinţe tehnice.

Vom prezenta în cele ce urmează, lapidar, domeniile în care a lucrat şi s-a remarcat. Dotat cu o putere de muncă deosebită şi o imaginaţie creatoare, a avut rezultate excelente în întreaga sa activitate profesională, ştiinţifi că şi didactică.

Activitatea profesionalăA debutat ca inginer stagiar la Uzina de motoare

şi compresoare „Timpuri Noi” din Bucureşti, la sectorul montaj şi apoi ca inginer proiectant la serviciul Constructor Şef, participând la elaborarea de proiecte de subansamble pentru o nouă serie de motoare Diesel şi compresoare de aer (D6; MC5; MC10; EC), introduse atunci în fabricaţie.

În anul 1966 a fost angajat ca redactor de specialitate la Editura Tehnică, unde a lucrat până în decembrie 1997, având funcţiile de redactor-şef (1979-1984) şi de director general (1990-1997). A desfăşurat de la început o activitate cu pronunţat caracter de cercetare tematică, de proiectare şi structurare a conţinutului lucrărilor, de revizie ştiinţifi că, redactare şi elaborare a materialelor de specialitate destinate tiparului, realizând, prin implicarea sa directă, editarea a peste 250 de lucrări de specialitate din domeniile energetică, mecanică, transporturi, instalaţii, management, protecţia mediului. Printre lucrările la a căror realizare şi-a adus o contribuţie importantă, putem menţiona: Instalații și utilaje termice, Manualul inginerului termotehnician (vol. I-III), Procese de transfer de căldură și de masă în instalațiile industriale, Instalații de ardere a combustibililor ş.a.

Preocupat de introducerea şi folosirea corectă în literatura de specialitate a terminologiei tehnico-

ştiinţifi ce, a participat direct la elaborarea şi revizia ştiinţifi că a mai multor dicţionare şi lexicoane, ca Lexiconul de termodinamică și mașini termice, vol. I-IV, la care este şi coautor.

A fost şi editorul publicaţiilor periodice „ENERG”, „Microeconomie aplicată”, „Maşini şi management”. A iniţiat şi editat mai multe serii şi colecţii, cum ar fi : „TERMO-FRIG”, „Surse noi de energie”, „Electroenergetică”, „Montarea şi exploatarea echipamentelor energetice”, „Centrale electrice”, „Probleme şi aplicaţii pentru ingineri” ş.a. A iniţiat publicarea traducerii din literatura străină de specialitate a mai multor lucrări reprezentative pentru domeniul ingineriei, ca: Centrale hidroelectrice de putere mare (1986), Curgeri turbulente în tehnică (1988), Hutte – Manualul inginerului (1995), Termodinamică tehnică avansată (1996); Dubbel – Manualul inginerului mecanic (1997/1998) etc.

În urma concursului susţinut pe data de 15 decembrie 1997, a fost ales director al Editurii Academiei Române, unde a activat până la pensionarea sa, la sfârşitul anului 2005. În această perioadă, în afara activităţilor editoriale specifi ce directorului executiv, a coordonat sectorul redacţional, având şi activităţi editoriale specifi ce de redactor-şef, şi a pus bazele prelucrării computerizate a manuscriselor în Editura Academiei Române, realizarea de produse multimedia şi a publicării Dicționarelor Explicative pentru Științele Exacte (peste 30 de volume), sub coordonarea academicianului Gleb Drăgan.

În aprilie 1998, ca membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România, a avut o contribuţie importantă la reînfi inţarea Editurii AGIR, din anul 2006 şi până în prezent ocupând funcţia de director al acesteia. După 12 ani de la reluarea activităţii, publicând peste 500 de titluri, Editura AGIR a devenit principala casă editorială pentru literatura tehnică şi ştiinţifi că din România. Datorită prestigiului câştigat, în mare parte şi domnului Ioan Ganea, Editura

S-a născut la 25 mai 11941 în Bucureşti, într-o ilie de intelectuali. Înn anul 1957 şi-a susţinut alaureatul la Liceuul teoretic Gheorghe

ştiinţifi ce, a particcipat direct la elaborarea şi reviziaştiinţifi că a mai mmultor dicţionare şi lexicoane, caLexiconul de terrmodinamică și mașini termice

D r. i n g . I o a n G A N E AD r. i n g . I o a n G A N E A


PersonalitatiAGIR a devenit şi Editura Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, sub egida căreia apar serii şi colecţii, dintre care amintim: „Monografi i ale ASTR”, „Eseuri ştiinţifi ce”, „Dezbateri ştiinţifi ce organizate de secţiile de specialitate ale ASTR”, Tratate de ştiinţă şi tehnologie, Repere istorice, Mari personalităţi ale ştiinţei şi tehnicii româneşti etc. O menţiune aparte merită lucrarea Un secol de industrie gazieră – Oameni și fapte, premiată recent cu Premiul „Ion Basgan” al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

A continuat editarea, sub coordonarea acad. Gleb Drăgan şi cu colaborarea prof.dr.ing. Florin T. Tănăsescu, preşedintele TERMROM şi a Comisiei de terminologie a AGIR, a seriei Dicționare Explicative pentru Științele Exacte, a cărei titulatură a adaptat-o tematicii abordate sub denumirea de Dicționare Explicative pentru Știință și Tehnologie. De asemenea, a continuat să se preocupe de realizarea unei serii de lucrări originale direct în limba engleză, scrise de autori români, precum şi a unei serii de traduceri în limba română din literatura tehnică străină.

Domnia Sa manifestă grijă şi pentru publicaţiile periodice, iniţiind noi titluri de volume în seria „Proceedings” sau de reviste de specialitate care apar sub îngrijirea editorială a AGIR. Numărul revistelor publicate la Editura AGIR a ajuns, în anul 2009, la şapte: „Buletinul AGIR” (apariţie trimestrială), „Telecomunicaţii” (bianuală), „Mo-dele ale excelenţei” (anuală), „Termotehnica” (bianuală); „Frigo-Clima” (bianuală); „Metrologie” (trimestrială); „Construcţii” (bianuală), trei dintre acestea căpătând şi recunoaşterea B+ din partea CNCSIS.

Activitatea ştiinţifi că şi didacticăPregătirea doctoratului a început-o în anul

1978 la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, sub conducerea profesorului emerit dr. docent ing. Bazil Popa, iar după decesul acestuia fi nalizarea tezei a realizat-o la Institutul Politehnic din Bucureşti, sub conducerea profesorului univ.dr. docent ing. Victor Pimsner. În iunie 1988 a susţinut teza de doctorat cu titlul Schimbul de căldură și masă în jeturi turbulente de gaze la Institutul Politehnic din Bucureşti, aducând contribuţii originale în domeniul studiului şi proiectării arzătoarelor industriale de gaze cu fl acără turbionară pentru focare cu spaţii de ardere redusă (cu adâncime mică), având peste 30 de aprecieri favorabile din partea unor personalităţi în domeniu.

În paralel cu activitatea editorială, timp de 30 de ani a desfăşurat o activitate didactică în

învăţământul universitar în calitate de cadru didactic asociat cu cumul de funcţie (şef de lucrări, conferenţiar şi profesor la Catedra Termotehnică şi Maşini termice, Facultatea de Mecanică, Universitatea Politehnica Bucureşti (1975-2002) şi la Catedra Management de la Universitatea din Piteşti (1997-2005).

A desfăşurat şi o activitate susţinută de cercetare ştiinţifi că, teoretică şi aplicativă, în mai multe direcţii: studiul sistemelor termodinamice (cu contribuţii originale în ceea ce priveşte sistemele macroscopice şi mărimile de stare şi procesele termodinamice); studiul termogazodinamicii şi curgerii jeturilor turbionare în spaţii libere şi în incinte închise, realizând pentru prima dată în România o gamă de arzătoare turbionare de gaze, reglabile, cu triplă admisie tangenţială; studii şi cercetări în domeniul produselor editoriale informatice de tip multimedia (ca exemplu menţionăm CD-ROM-ul multimedia care a însoţit volumul XVII al Operelor lui Mihai Eminescu, realizat la Editura Academiei Române în anul 1999); în ultimii ani a întreprins cercetări orientate spre studiul Terminologiei, Terminografi ei şi Terminoticii din domeniul ştiinţelor tehnice, având ca obiectiv realizarea unui tezaur de termeni de specialitate pentru principalele domenii ale ştiinţelor tehnice.

A publicat individual sau în colectiv peste 35 de lucrări din diverse domenii, precum inginerie, management ş.a., şi a prezentat la diverse manifestări ştiinţifi ce peste 40 de comunicări. Pe lângă acestea se adaugă şi un volum semnifi cativ de lucrări redactate, la a căror apariţie a avut o contribuţie semnifi cativă în ceea ce priveşte revizia ştiinţifi că şi fi nisarea conţinutului manuscriselor.

Participarea la viaţa tehnico-ştiinţifi căDr.ing. Ioan Ganea este membru al unor

asociaţii profesionale de prestigiu: Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR), Societatea Română a Termotehnicienilor (SRT), Asociaţia „Institutul Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie” (IRE).

Face parte din colegiile mai multor reviste de specialitate: „Termotehnica” (având şi funcţia de redactor-şef), „Buletinul AGIR”, „Frigo-Clima”, „Automatizări şi Instrumentaţie”, „Tele-comunicaţii”, „Metrologie”, „Construcţii”.

Sursa de informare: rezumatul unor interviuri realizate de Mihai OLTENEANU – jurnalist de

știință

40

Info

Dr.ing. Gheorghe BULIGA

C e r c e t a r e a g e o l o g i că p e n t r u h i d r o c a r b u r i î n C e r c e t a r e a g e o l o g i că p e n t r u h i d r o c a r b u r i î n R o m â n i a î n p e r i o a d a 1 9 1 8 - 1 9 4 4R o m â n i a î n p e r i o a d a 1 9 1 8 - 1 9 4 4

În noul context istoric care a condus la întregirea naţională a românilor sub sceptrul României Mari, cunoaşterea şi reevaluarea resurselor minerale din toate provinciile româneşti a însemnat o prioritate de prim ordin nu numai pentru guvernele României, dar şi pentru ştiinţa şi cercetarea geologică naţională. Pe plan mondial, Primul Război Mondial a relevat rolul petrolului în susţinerea acţiunilor de luptă pe uscat, în aer şi pe mare, iar după înfrângerea Puterilor Centrale şi a aliaţilor lor, petrolul urma să devină factorul principal în refacerea economiilor distruse de război şi motorul dezvoltării economice viitoare. Economia românească ieşise grav afectată din război, iar infrastructura petrolieră era în cea mai mare parte distrusă. În atenţia geologilor şi a corpului tehnic al specialiştilor vremii a intrat, pe lângă refacerea infrastructurii distruse, şi cercetarea geologică complexă pentru descoperirea de noi resurse minerale capabile să asigure dezvoltarea României. Industria petrolieră, constituită de-alungul a 50 de ani, gazele naturale recent descoperite în Depresiunea Transilvaniei, mineritul din Vechiul Regat, mult îmbogăţit cu mineritul din Banat şi din Transilvania, reprezentau infrastructura pe care trebuia să se dezvolte România Mare, dar şi o imensă provocare pentru conducerea statului în privinţa organizării şi valorifi cării chibzuite a bogăţiilor subsolului naţional.

Studiul de faţă face o succintă trecere în revistă a principalelor structuri petro-gazeifere identifi cate în această perioadă şi a personalităţilor care au amprentat aceste descoperiri, aducând, în acelaşi timp, contribuţii memorabile la dezvoltarea ştiinţelor geologice.

După Primul Război Mondial, industria românească de petrol fusese distrusă în proporţie de 79%. Fuseseră distruse şi/sau avariate sonde, instalaţii, rafi nării, conducte, căi ferate, vagoane cisternă, conducta Câmpina–Constanţa, etc. Producţia de petrol scăzuse la jumătate, iar rafi năriile aproape dispăruseră. Pentru statul român, desăvârşirea unităţii naţionale a României prin actul fi nal de la 1 decembrie 1918, a creat un nou complex de probleme a căror urgentă rezolvare era îngreunată de lipsa de resurse materiale, umane şi, mai ales, fi nanciare într-un context socio-politic intern şi internaţional foarte complicat.

Politica liberală a vremii, ce se diriguia sub lozinca „Prin noi înşine”, a constatat că principala resursă naturală a României rămânea petrolul care, alături de minerit, putea contribui la dezvoltarea economică şi la prosperitatea ţării.

Înainte de toate trebuiau cunoscute, localizate şi inventariate resursele minerale, iar această sarcină imensă şi de lungă durată revenea specialiştilor şi oamenilor de ştiinţă care, deşi foarte valoroşi, nu depăşeau ca număr câteva zeci, în marea lor majoritate încorporaţi în Institutul Geologic al României.

Folosindu-se de competenţa acestor minţi luminate, primele acţiuni ale statului român au vizat stimularea investiţiilor de capital – în special autohton – în industria extractivă de petrol. În perioada 1920-1924 au luat fi inţă peste 90 de societăţi cu capital românesc, ridicând numărul total al societăţilor cu capital naţional la 159, 12 societăţi cu capital englezesc, 6 societăţi cu capital franco-belgian şi alte 7 societăţi cu capital străin de altă naţionalitate, astfel că numărul total al societăţilor petroliere străine cu activitate în România a ajuns la 56.


Info

Era nevoie urgentă de organizare, de stabilit regimul juridic al petrolului şi al celorlalte bogăţii minerale ale ţării şi, la fel de stringentă era necesitatea elaborării unei Hărți geologice a României pentru identifi carea bogăţiilor exploatabile şi pentru direcţionarea cercetării geologice de detaliu.

Problema legislativă a fost rezolvată prin adoptarea şi promulgarea Legii Minelor la 4 iulie 1924 – lege de o complexitate şi modernitate neegalată în legislaţia românească până în prezent.

Legea Minelor din 1924 a prevăzut că toate bogăţiile subsolului, de orice natură, sunt propri-etatea statului, cu excepţia drepturilor asupra terenurilor cunoscute ca exploatabile, reglementând, totodată, raporturile dintre titularii drepturilor de explorare-exploatare a subsolului şi proprietarii suprafeţelor în limitele cărora se executau lucrări.

Conform acestei legii, lucrările miniere au fost separate în trei categorii: prospecţiune, explorare şi exploatare.

Pentru elaborarea hărţii geologice a fost insti-tuită o comisie de specialişti condusă de Ludovic Mrazec, iar responsabilitatea directă a întocmirii hărţii a revenit profesorului Ion Popescu-Voiteşti care, în urma unei ample şi laborioase activităţi de documentare şi cercetare, a reuşit să publice Harta Geologică a României în anul 1921.

Cercetarea geologică pentru hidrocarburi a cunoscut în această perioadă un ritm nemaiîntâlnit până atunci. Axată atât pe aspectele teoretice cât,

mai ales, pe aspectele practice, ştiinţa geologică şi-a îmbogăţit metodele de cercetare prin asimilarea metodelor geofi zice de investigare. În anul 1925 au luat fi inţă două servicii de prospecţiuni geofi zice: unul în cadrul Institutului Geologic şi altul în cadrul societăţii petroliere „Astra Română”.

Clasicii geologiei româneşti (L. Mrazec, G. Murgoci, I. Popescu-Voiteşti, G. Macovei, E. E. Casimir, M. Dimitriu etc.) au adâncit studiile privind originea petrolului, în special a petrolului şi zăcămintelor din România, originea şi natura apelor de zăcământ, mecanismele diapirismului sării şi rolul diapirismului în formarea zăcămintelor de petrol etc.

Încă din anul 1907, Ludovic Mrazec a lansat ipoteza originii organice a petrolului, sorgintea petrolului românesc este legată de formaţiunile de vârstă Eocen superior-Oligocen inferior şi Miocen inferior (stratele de Cornu). L. Mrazec a atribuit formarea hidrocarburilor unui proces de bituminizare a substanţei organice provenită din descompunerea microfaunei şi faunei din zonele pelagice ale mărilor, din apele golfurilor, lagunelor, zonelor deltaice sau lacurilor sărate acoperite de sedimente formate din mâluri.

Studiind zăcămintele de petrol din România, L. Mrazec le-a categorisit în: zăcăminte „de tip fl iş paleogen”, formate în Eocen-Oligocen, şi „de tip mio-pliocen”, formate în mio-pliocen, iar pentru ambele tipuri de zăcăminte atribuie rolul de rocă-

Harta geologică a României, 1928. (Sursa: Atlas geografi c Unirea, Brasov, 1928)

42

Infosursă „formaţiunii salifere” din Miocen. Migraţia fl uidelor ar fi avut loc pe distanţe scurte – în cazul primului tip de zăcăminte, şi pe distanţe lungi, prin căile de migraţie deschise de sare – pentru cel de-al doilea tip de zăcăminte.

A susţinut, pentru prima dată, „poziţia autohtonă” a petrolului doar în zăcămintele oligocene (zăcăminte primare) şi a separat trei arii cu cele mai importante zăcăminte de petrol din Depresiunea precarpatică, astfel:

zona colinară subcarpatică din Moldova; –zona cutelor diapire din Muntenia şi –Depresiunea Getică (la vest de Valea Dâmboviţei).

Concepţiile şi cercetările lui Ludovic Mrazec privind originea, geneza şi formarea zăcămintelor de hidrocarburi, precum şi poziţia tectonică a masivelor de sare, au fost făcute cunoscute prin numeroasele lucrări publicate, din care menţionăm:

Contribuţii la studiul formaţiunilor –petrolifere din România;Petrolul de la Câmpina – ;Formarea zăcămintelor petrolifere din –România;Compoziţia apelor fosile de zăcământ – ;Privire de ansamblu asupra structurii –Bazinului neogen al Transilvaniei şi asupra zăcămintelor sale de gaze (cu geologul E. Jekelius). Asupra diapirismului;Problema geologică a petrolului în –România.

De-a lungul timpului, ipotezele emise de L. Mrazec au deschis calea unui lung şir de controverse ştiinţifi ce, argumentate pe zăcămintele nou descoperite.

Ion Popescu-Voiteşti a emis ipoteza provenienţei petrolului din „stratele de Sinaia” şi din „stratele de Comarnic”, de vârstă Cretacică, în formaţiuni sedimentate în geosinclinale, afectate de un metamorfi sm incipient. De asemenea, rocile-sursă s-au putut forma şi în perioadele următoare: Paleocen-Eocen şi chiar în Miocen sau Pliocen. Ion Popescu-Voiteşti a descris, pentru prima dată (împreună cu L. Mrazec şi G. Macovei), stratele de Pucioasa şi Comarnic, precum şi gresiile de Lucăceşti şi Siriu. A susţinut ideea că faciesul bituminos a fost legat de mişcările orogenice alpine şi de acumulările de sare gemă. În lucrarea sa Petrolul românesc (1943), profesorul doctor I. Popescu-Voiteşti menţionează zăcămintele de petrol legate de pânza marginală a fl işului paleogen aparţinând Carpaţilor Orientali (zăcămintele de la Moineşti, Zemeş, Tazlăul Sărat, Tazlăul Mare, de

pe Valea Moldoviţei, Buştenari, Vălenii de Munte, din zona Buzău–Rm.-Sărat, Solonţ–Stăneşti); zăcămintele miocene: Pârjol, Câmpeni, Teţcani, Caşin, Ocniţa, Apostolache. Arată că în zona Subcarpaţilor Meridionali s-au format cele mai bogate zăcăminte de petrol, cantonate în formaţiuni din Meoţian şi Dacian, şi descrie următoarele anticlinale petrolifere de vârstă pliocenă: Arbănaşi, Sărata-Monteoru, Ceptura, Udreşti–Dobrota–Tătaru, Lapoş–Măgura, Chiojdeanca–Salcia, Valea Călugărească–Bucov, Boldeşti–Hârsa, Ariceşti, Bucşani, Băicoi–Ţintea, Valea Dulce–Podenii Noi, Floreşti, Moreni–Gura Ocniţei, Filipeştii de Pădure, Păcureţi–Matiţa Ochiuri–Gorgota, Câmpina–Buştenari–Runcu, Poiana Verbilău–Gura Vitioarei, Gura Drăgănesei–Colibaşi–Ocniţa, Doiceşti etc. În descrierea sa, Popescu-Voiteşti prezintă, pe baza datelor din foraje şi a cartării geologice, profi le şi secţiuni geologice de adâncime etc.

Academicinul Gheorghe Macovei a avut contribuţii importante şi originale în aproape toate ramurile geologiei româneşti. Gheorghe Macovei admite şi el, asemenea marelui său predecesor la conducerea Institutului Geologic – Ludovic Mrazec, originea micro-organică mixtă a materialului primar, care, sub acţiunea bacteriilor anaerobe, a condus la formarea hidrocarburilor. A formulat ipoteza originii petrolului din zona fl işului carpatic în Oligocen (în şisturile menilitice şi disodilice), şi vârsta pliocenă pentru petrolul din „Depresiunea subcarpatică”, cu toate că această ipoteză privind „rocile-mamă de petrol” a fost şi este în dezacord cu opiniile altor mari geologi. O primă recunoaştere a cercetărilor efectuate de Gheorghe Macovei o reprezintă publicarea la Paris, în anul 1938, a unui tratat – prima lucrare de acest gen din lume –, Les gisements de petrol, anticipată şi urmată de multe alte lucrări monumentale şi de referinţă.

În privinţa apelor de zăcământ, L. Mrazec a fost unul dintre primii cercetători din lume care le-a studiat şi a constat că aceste ape „veterice” sau „fosile” au o concentraţie în săruri mai mare decât apele marine sau lagunare, predominând clorura de sodiu, dar că o caracteristică aparte a acestor ape o constituie prezenţa borului şi iodului. Prezenţa borului este considerată de Ludovic Mrazec drept o dovadă a originii marine a apelor, iar cea a iodului este un argument pentru originea organică a petrolului.

Compoziţia chimică a fl uidelor (petrol şi apă) şi distribuţia lor spaţială în zăcăminte a făcut în continuare obiectul a numeroase analize, clasifi cări şi interpretări realizate de E.E. Casimir, C. Creangă, M. Dimitriu, P. Petrescu, Gabriel Manolescu etc.


InfoŞi asupra diapirismului Ludovic Mrazec a

susţinut ipoteza tectonică de ridicare a sării. El a considerat că între originea cutelor diapire şi tectonica Carpaţilor Orientali există o relaţie genetică. Şi aici controversele, sub diferite aspecte, continuă până în zilele noastre. Pe baza dezvoltării ulterioare a ipotezei izostatice a lui Svante Arhenius, o parte dintre cercetători consideră că diapirismul din „Depresiunea subcarpatică” nu s-ar datora mişcărilor de orogeneză care au condus la formarea Carpaţilor şi că formarea cutelor diapire ar avea o vârstă ulterioară şi având drept cauză apăsarea maselor muntoase şi cuverturii sedimentare, iar sarea ar fi putut fi preexistentă la fi nele Cretacicului, când a început ridicarea lanţului carpatic.

Disputele ştiinţifi ce asupra originii-migrării ţiţeiului, formarea cutelor diapire, natura apelor veterice au orientat cercetarea geologică în teren spre arealele cu cele mai bune perspective petrolifere.

Prospecţiunea geofi zică a fost organizată în Serviciul de Prospecţiuni geofi zice, cu o Secţie de Geofi zică aplicată (1925) şi având ca prim şef de serviciu pe David Roman (1925-1927).

În cadrul Secţiei de Geofi zică aplicată au fost încadraţi doi tineri ingineri de mine, Toma Petre Ghiţulescu (conducătorul secţiei) şi Iulian Silviu Gavăţ, cărora, ulterior, li s-au mai alăturat alţi doi tineri ingineri de mine, Mircea Socolescu şi Sabba S. Ştefănescu.

În scurt timp, secţia a fost dotată cu aparatură pentru prospecţiuni gravimetrice, magnetometrice şi electrometrice.

Prima măsurătoare gravimetrică experimentată în România a fost realizată la 28 martie 1928 de către I. Gavăţ şi T.P. Ghiţulescu în regiunea Floreşti–Călineşti, un segment de pe anticlinalul diapir Ţintea–Băicoi–Floreşti–Călineşti, folosind o balanţă de torsiune Schweider-Ascania, tip Z-40. Măsurătorile au pus în evidenţă anomaliile gravimetrice negative din această zonă a cutelor diapire. Succesul obţinut cu acest studiu a promovat o campanie de măsurători gravimetrice de 8 ani (1928-1937) pe:

arealul zonei cutelor diapire dintre Valea –Teleajenului şi Valea Ialomiţei, pe o suprafaţă de aproape 1300 km2 (cca 3000 staţii);domul gazeifer de la Sărmăşel (Depresiunea –Transilvaniei), pe o suprafaţă de cca 60 km2; zone din jurul Aradului şi a regiunii Satu –Mare.

Iulian Gavăţ a fost primul specialist din lume care a constatat efectul cartabil al gazelor în imaginea anomaliilor gravimetrice.

Metoda geofi zică de cercetare a anomaliilor gravimetrice a continuat să fi e utilizată cu succes folosind balanţa de torsiune, iar ulterior (din 1936) gravimetre statice de tip Thysse şi Graf Askania (la Institutul Geologic) sau Truman şi Carter (de către Societatea Româno-Americană). Institutul geologic a continuat să execute ridicări gravimetrice în reţea rară (cu staţii la cca 5 km) pentru Muntenia, Oltenia, Banat şi Crişana în întregime şi parţial în Moldova, realizându-se, astfel, primele şase foi ale hărţii Bouguer.

Prin prospecţiunea gravimetrică, efectuată de I. Gavăţ între anii 1928-1938 cu balanţa de torsiune, s-au descoperit structurile petrolifere de la Ariceşti, Floreşti, Băicoi–Ţintea, Siliştea Dealului, Măgureni, Păroasa, Tufeni, Novăceşti, Filipeşti–Diţeşti, Viforâta–Teiş, Lăculeţe–Târgovişte. Rezultatele cercetărilor făcute de I. Gavăţ au fost prezentate într-o lucrare susţinută la Congresul Mondial al Petrolului de la Paris (1938).

Metoda magnetometrică de cercetare geofi zică a fost introdusă în anul 1927 şi utilizată pentru prima dată la prospectarea masivului de sare de la Floreşti–Băicoi (1931). Între anii 1931-1934, societăţile petroliere au executat măsurători magnetice regionale cu ajutorul variometrului magnetic vertical, în staţii situate la distanţe de 0,5-2,5 km, pentru fundamentul „Câmpiei Române” şi pe areale din Banat, Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei, măsurători care au permis alcătuirea, pentru prima dată, a unei hărţi a variaţiei componentei verticale. Anul 1943 marchează înfi inţarea Observatorului geofi zic de la Şurlari–Căldăruşani, unde s-a continuat studiul variaţiilor în timp ale elementelor câmpului magnetic.

Dintre metodele electrometrice, cea a Sondajelor Electrice Verticale (SEV), dezvoltată de fraţii Schlumberger împreună cu Sabba S. Ştefănescu, a permis identifi carea unor structuri petrolifere din Muntenia şi Oltenia.

Carotajul electric de sondă, ca formă particulară a prospecţiunii electrice, adaptată pentru investigarea sondelor, este invenţia fraţilor Schlumberger, care au înregistrat prima diagramă în anul 1927, în câmpul petrolifer Pechelbron. După experimentările din anii 1928-1930 în sondele de la Boldeşti şi Ţintea (Prahova), metoda s-a impus şi în România, începând cu anul 1931, ca metodă sistematică de cercetare a naturii formaţiunilor traversate şi a fl uidelor de saturaţie din sondele de petrol.

Academicianul Sabba S. Ştefănescu a elaborat pentru prima dată în lume teoria de prospectare a stratifi caţiei paralele prin metode electrice, iar

44

Infometoda sa de investigare, SEV, stă la baza carotajului electric de rezistivitate. Tot Sabba S. Ştefănescu a dezvoltat teoria câmpurilor electromagnetice în curent continuu şi alternativ cu manifestarea acestora în spaţii bi- şi tridimensionale.

Cea mai mare aplicabilitate pentru industria de petrol au căpătat-o prospecţiunile seismice, începând cu metoda refracţiei, iar din anul 1935 şi cu metoda refl exiei. Prima zonă cercetată prin metoda refl exiei a fost Structura Măneşti-Prahova, dovedită ulterior gazeiferă.

Măsurarea deviaţiei găurilor de sondă (după 1920), iniţial cu „sticla cu acid sulfuric”, iar mai târziu (1937-1938) cu „inclinometrul Eastman”, a permis conducerea forajului pe un traseu aproape de verticală, graţie remarcabilei invenţii a lui Ion Şt. Basgan privind stabilizarea părţii inferioare a garniturii de foraj şi anihilarea componentei reactive, prin introducerea deasupra sapei a „prăjinilor grele proporţionale”.

În ceea ce priveşte gazul metan din Depresiunea Transilvaniei, descoperit prin sonda 2 Sărmăşel în anul 1909, la nivelul anului 1920 existau două întreprinderi de gaz metan: una cu sediul la Cluj (DGN) şi o alta cu sediul la Budapesta (UEG). În anul 1924, prin unirea celor două societăţi, s-a înfi inţat Societatea Naţională de Gaz Metan – SONAMETAN –, cu sediul şi Direcţia Generală în Bucureşti, în coordonarea Ministerului Industriei şi Comerţului, şi o Direcţie de Exploatări Tehnice la Cluj-Napoca. SONAMETAN se ocupa cu explorarea, exploatarea, captarea, transportul şi folosirea gazului metan de pe teritoriile gazeifere ale statului.

În anul 1926, SONAMETAN – Direcţia de Exploatare Tehnică Cluj achiziţionează acţiunile societăţii Conducta Sărmaş–Turda şi, împreună cu Institutul Geologic al României, începe o cercetare programată a Bazinului Transilvaniei. Cercetările de teren au revenit în sarcina tinerilor geologi Augustin Vancea şi D. Ciupagea, sub directa îndrumare a lui Ludovic Mrazec. Au fost efectuate cercetări pe teren şi în laborator, mai cu seamă pe domurile gazeifere din zona centrală a depresiunii, întocmindu-se rapoarte anuale pentru fi ecare dom.

Între anii 1924-1927, geologii I. Atanasiu şi E. Jekelius de la Institutul Geologic au studiat pe teren domurile de gaze de la Zau de Câmpie, Bazna, Saroş (Deleni) şi Sărmăşel.

Cu ocazia „Congresului pentru avansarea geologiei Carpaţilor”, Ludovic Mrazec şi E. Jekelius au publicat un studiu privind structura neogenului şi zăcămintele de gaz metan.

Începând cu anul 1927, cercetările au fost efectuate de către geologii A. Erni, A. Vancea şi D. Ciupagea. Erni a studiat, în perioada 1927-1929, domurile Sărmăşel şi Boian–Cetatea de Baltă. El este cel care a construit harta structurală a domului Sărmăşel şi harta geologică de detaliu a regiunii Cetatea de Baltă–Bazna–Saroş, cu care ocazie a descoperit şi tuful de Bazna, pe care l-a considerat ca limită dintre Sarmaţian şi Pliocen. Acest strat subţire de tuf, foarte caracteristic, urmărit pe distanţe mari – din ţinutul Târnavelor până la nord de Mureş –, s-a dovedit a fi un foarte bun reper stratigrafi c şi tectonic.

Între anii 1927-1944, A. Vancea a studiat structurile Corunca, Dumbrăvioara, Sărmăşel, Zau de Câmpie, Cristur, Văleni, Buneşti–Criţ, Sângeorgiu de Pădure, Cioc, Şoroştin–Cenade, Teaca, Tăuni şi Sânmiclăuş–Ocnişoara.

În această perioadă, Ciupagea a studiat structurile Daia–Ţelina, Nadeş, Copşa Mică, Bazna, Saroş, Filitelnic, Ogra–Sânpaul, Sânger–Iclăuzel, Cristur, Văleni, Buneşti–Criţ, Nocrich, Ilimbav, Teleac, Iara de Mureş, Miercurea Nirajului şi Radbav.

Prin urmărirea stratelor reper, în special a tufurilor de Bazna, Ghiriş şi Hădăreni, s-a reuşit descifrarea structurii părţii centrale a depresiunii şi stabilirea raporturilor tectonice dintre diferitele domuri şi gradul lor de eroziune.

Nu poate fi neglijată nici „cercetarea de fi rmă”, în care s-a distins inginerul profesor Valeriu Patriciu, absolvent al Academiei de Mine din Freiberg şi primul român doctor în geofi zică al celebrei Universităţii din Gotingen. Ca şef al serviciului geologic al Societăţii Creditul Minier şi, ulterior, ca administrator delegat al Societăţii Astra Română (fi lială a lui Royal Dutch–Shell), Valeriu Patriciu a adaptat şi perfecţionat metodele de carotaj electric în sonde, a dezvoltat şi aplicat metodele electrometrice de prospecţiune de câmp, a folosit şi dezvoltat pentru prima dată metodele statistice la evaluarea rezervelor de hidrocarburi.

În majoritatea lor, marile personalităţi ale geologiei româneşti interbelice şi-au continuat activitatea şi după cel de-al Doilea Război Mondial şi au creat adevărate şcoli de geologie, de geofi zică, au diversifi cat cercetarea, au contribuit la crearea de noi instituţii de profi l, au descoperit şi pus în exploatare noi zăcăminte de ţiţei şi de gaze care au permis atingerea unor nivele de extracţie record pentru România.


Info

Pentru data de 26 aprilie 2011, conducerea Petrom a convocat Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor (AGOA), având ca puncte principale înscrise pe ordinea de zi:

▪ Situaţiile fi nanciare întocmite în conformitate cu Standardele Româneşti (RAS) aferente anului încheiat la 31 decembrie 2010;

▪ Situaţiile fi nanciare consolidate, întocmite în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), aferente anului încheiat la 31 decembrie 2010;

▪ Raportul Anual al Consiliului de Supraveghere şi Raportul Anual al Directoratului, aferente anului fi nanciar 2010;

▪ Distribuirea de dividende către acţionari;▪ Bugetul de Venituri şi Cheltuieli pentru anul

2011;▪ Descărcarea de gestiune a membrilor

Directoratului şi a membrilor Consiliului de Supraveghere pentru anul fi nanciar 2010;

▪ Schimbări în componenţa Consiliului de Supraveghere, prin renunţări, revocări, înlocuiri.

În aceeaşi zi a avut loc şi Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor (AGEA), având ca punct principal schimbarea adresei S.C. OMV Petrom S.A.

Aprobarea situați i lor financiare și descărcarea de gestiune pentru exercițiul anului 2010de gestiune pentru exercițiul anului 2010

Ing. Constantin CĂPRARU Acţionar Petrom

Revista „Monitorul de Petrol şi Gaze”, în nr. 3/2011, a prezentat în cronica informativă, datele preliminare raportate de Petrom, aferente trim. I-IV şi anului 2010, derivate din situaţiile fi nanciare neconsolidate şi neauditate. Pe baza datelor raportate de companie pentru exerciţiul fi nanciar 2010, în cronică, prin prisma autorului acţionar, şi-au găsit locul unele considerente generale.

Datele fi nanciare şi indicatorii economici prezentaţi în numărul 3/2011 al revistei nu vor mai fi repetaţi. Situaţiile fi nanciare neconsolidate (RAS) nu diferă esenţial de Situaţiile fi nanciare consolidate (IFRS).

Autorul va supune atenţiei aspecte asupra dezbaterilor din AGOA, dialogul între acţionarii prezenţi şi managementul de conducere al companiei, legat de întrebări, clarifi cări, considerente, propuneri.

AGOA

Situațiile fi nanciare În AGOA, la Situaţiile fi nanciare neconsolidate,

întocmite în conformitate cu Standardele româneşti (RAS), au fost prezentate acţionarilor şi Situaţiile fi nanciare consolidate, bazate pe Standardele

internaţionale (IFRS). Cele două situaţii fi nanciare, RAS şi IFRS, au primit avizul favorabil al auditorului extern. Pe un asemenea fond, situaţiile fi nanciare nu au făcut obiectul unor interpelări semnifi cative venite din partea acţionarilor, şi votul de aprobare pentru fi ecare document a fost de un nivel maxim (99,9%).

46

InfoRaportulLucrările AGOA au continuat cu al treilea

punct al ordinii de zi. Aprobarea Raportului anual, cuprinzând Raportul Directoratului şi Raportul Consiliului de Supraveghere.

La acest punct au fost puse întrebări şi solicitate raportorilor răspunsuri, clarifi cări asupra situaţiilor expuse. S-au exprimat considerente şi s-au făcut propuneri.

Intervenţiile au venit în exclusivitate din partea acţionarilor din sectorul privat prezenţi la adunare. Intervenţiile punctuale au fost bazate pe datele din Raport 2010, dar şi pe date comparative din raportări anterioare ale companiei.

♦ Grilele de indicatori cuprinşi în Raport, cu referire la indicatorii nominali de performanţă fi nanciară, la indicatorii economici, precum şi la indicatorii fi zici-reali, sunt selectaţi de raportori în mod preferenţial spre indicatorii cu valori de succes. Indicatorii cu semne de insucces sunt opacizaţi de la un raport la altul, până la volatilizare. S-a oferit ca exemplu indicatorii de strategie, circa 40 ca număr în 2005, care s-au volatilizat anual, ajungând în 2010 la un număr de circa 5.

♦ Investiţiile la nivel corporativ, dar şi pe segmente de activitate, pe traseul perioadei 2005-2010, au avut un trend general crescător, de la 1.117 la 4.863 mil. lei, cu un maxim de 6.759 mil. lei în anul 2008. Cumulativul investiţiilor în cei şase ani este cifrat la un total de 23.715 mil. lei şi oferă o medie anuală de 2.317 mil. lei.

Investiţiile din anul 2010 au avut o pondere prioritară în segmentele de producţie:

▪ 57% pentru E&P – foraj sonde de dezvoltare, reparaţii capitale sonde, echipamente de extracţie;

▪ 25% pentru G&E – construcţia centralei electrice de la Brazi, conducta de conectare gaze la sistemul naţional, parcul eolian Dorobanţu-Dobrogea;


Info▪ 16% pentru R&M – proiecte pentru îmbunătăţirea

calităţii produselor, modernizare instalaţii distilare ţiţei, revizia tehnica periodică la Petrobrazi si modernizarea depozitului de depozite petroliere.

♦ Totalul activelor contabilizate în anul 2010 (34.765 mil. lei) arată, faţă de anul 2009, creşteri

de 14%, din care activele imobilizate 10%, iar activele circulante 14%.

Mişcarea stocurilor, cu valori de peste 2 miliarde de lei, este prezentată doar cifric, fără explicaţii (Nota contabilă nr. 10).

Activele fi xe (imobilizări corporale şi necorporale) au atins, la fi nele anului 2010, cifra de 25.147 mil. lei. Activele din anul 2005 (10.609 mil. lei) s-au înscris pe o curbă de creştere anuală continuă. Faţă de anul precedent, 2009 (22.791 mil. lei), anul 2010 reprezintă un salt de 10,33%, dar o pondere mai scăzută în total imobilizări (75%/72%).

♦ Datoriile la 31 decembrie 2010 sunt consemnate cu un sold contabil de 16.306 mil. lei.

Datorii la 31 decembrie 2010 (mil. lei)Total, din care 16.306 100%termen lung 10.701 65%impozit pe profi t amânat 27 1%curente 5.578 34%

Soldul datoriilor totale, raportat la totalul capitalurilor proprii de 18.459 mil. lei, arată o pondere de 88%, din care datoriile pe termen lung 58%.

Între 2005 şi 2010, datoriile pe termen lung au crescut cu 120%, de la 4.855 la 10.701 mil. lei.

În situaţia de bilanţ a capitalurilor proprii şi a datoriilor, nivelul consemnat pentru anul 2010 este de 34.765 mil. lei, reprezentând o creştere de 14% faţă de 2009.

Legat de capitalurile proprii, în segmentul de timp 2005-2010, raportul 10.727/18.485 mil. lei arată un plus de 72%.

♦ Indicatorii producţiei fi zice, proveniţi din sectoarele de bază ale companiei, prezintă scăderi în anul 2010 faţă de anul 2009 la importante niveluri:

– 4,9% extracţia ţiţei România (29.980/31.540 mil. barili);

– 3,18% extracţia de gaze (5,164 /5,330 mld. mc);

– 1,77% echivalent petrol (67,080/68,290 mil. bep);

– 24% procesare ţiţei (3,902/5,161 mil. t); – 11% vânzări în marketing, produse rafi nate

(4,157 mil. t în 2010) ; – 18% vânzări comerciale pe piaţa internă

(1.492 mil. t în 2010).♦ Obiectivele şi direcţiile strategice ale

companiei au fost anunţate pe nivele corporative, pe nivele sectoriale, cu proiecţii pentru anul 2011 şi cu unele referiri la ţintele pentru 2015.

▪ Sporirea valorii integrării – element-cheie în generarea de valoare adăugată;

▪ Transformarea într-un jucător important pe piaţa energiei electrice;

▪ Dezvoltarea durabilă prin diversifi carea surselor de energie;

▪ Compensarea declinului natural de extracţie a petrolului;

▪ Efi cientizarea proceselor de rafi nare, cu ţinta de a prelua 100% procesarea la Petrobrazi a producţiei interne de ţiţei;

▪ Consolidarea poziţiei de marketing, prin strategia cu două branduri: OMV şi Petrom;

▪ Extinderea potenţialului de gaze, prin mărirea lanţului valoric către producţie.

♦ Directoratul a informat, prin raportul prezentat, că în aplicarea principiilor de guvernanţă corporativă structurile de conducere ale companiei se vor strădui să se conformeze prevederilor stabilite de Codul de Guvernanță Corporativă al Bursei de Valori Bucureşti. Conform procedurilor, Petrom a depus la BVB, în martie 2010, Declaraţia Aplici să Explici, ca instrument de aliniere la conduitele de raportare a informaţiilor, în vederea consolidării încrederii pieţei şi a părţilor interesate. Unii din participanţi au apreciat pozitiv aderarea la acest Cod, menţionând că multe din prevederi

48

Infosunt comune cu propunerile acţionarilor din anii precedenţi, legat în special de structura, nivelul şi transparenţa informaţiilor.

Considerații generaleDin dezbaterile asupra Situaţiilor fi nanciare şi a

Raportului au putut fi reţinute câteva aspecte mai importante:

♦ Relaţiile structurilor de conducere ale companiei cu investitorii nu ating niveluri satisfăcătoare. În raportările periodice, indicatorii de analiză economică, indicatorii fi zici sunt prezentaţi într-un volum redus şi aleator. Prin aceasta, compania se situează la distanţe notabile de practicile altor companii de tip corporativ. S-a solicitat, în acest sens, elaborarea unei grile de indicatori – economici, de performanţă, reali – care, adăugaţi la indicatorii fi nanciari stabiliţi prin RAS şi IFRS, să ridice nivelul raportărilor la nivelul raportărilor de piaţă;

♦ Raportările anuale ale Petrom au redus, prin omitere, raportarea diferenţelor dintre ţintele strategice stabilite în anul 2005 pentru fi nal 2010. Deşi, în ultimii ani, compania a comunicat ajustări la unii indicatori, un calcul sumar al infl uenţelor rezultate din diferenţe ne conduc spre o rămânere în urmă la volumele fi zice, cu o pierdere valorică de aproape 3,4 miliarde lei. Acest defi cit provine din nivelurile de producţie a hidrocarburilor, cu aproape 9% mai mici în 2010 faţă de prevederi. S-a solicitat ca defi citul informaţional din evoluţia indicatorilor fi nanciari, economici şi reali, între 2005 şi 2010, să fi e rezolvat de către managementul companiei. Soluţiile găsite să fi e prezentate acţionarilor;

♦ Între indicatorii fi nanciari şi indicatorii reali, programaţi şi realizaţi, raporturile au avut un caracter aleator. Exemplul îl oferă cheltuielile de explorare.

Dinamica cheltuieli de explorare/venituri neteIndicator um 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Totala Venit net E&P mil. lei 7.137 9.399 7.429 9.828 7.859 9.534 51.186b Cheltuieli explorare mil. lei 150.6 140.9 230.0 450.0 275 187 1.435c b : a % 2,11 1,49 3,09 4,57 3,50 1,96 2,80

Pentru cazul concesiunilor de explorare deţinute de Petrom, indicatorul „c” de mai sus se situează la un nivel submodest. El ar trebui să fi e cel puţin dublu. Pentru ilustrare, defi citul din explorare a escaladat în anul 2010, când au fost forate 7 sonde din 40, câte erau prevăzute în ţintele strategice. Pe acelaşi palier negativ se plasează şi alţi indicatori strategici, din upstreamul şi downstreamul companiei.

♦ În raportarea rezultatelor fi nanciare ale anului 2010, locul central a fost ocupat de profi tul net, cu 162% mai ridicat decât în anul precedent (2.189/833 mil.lei). Se menţionează că infl uenţa principală a provenit din preţul cu 28% mai ridicat a cotaţiilor pentru ţiţei. La gaze naturale preţurile interne au rămas la acelaşi nivel.

Este discutabil că între plus 28% la preţul ţiţeiului, vânzările raportate de E&P au crescut doar cu 15% (9.534/8.240 mil. lei), pe un palier cvasiconstant de producţie (67,08/68,29 mil. bep). Prin modul de raportare a rezultatelor este difi cil de a fi separate infl uenţele favorabile ale cotaţiilor de piaţă pentru ţiţei, cu repercusiuni directe asupra marketingului de produse rafi nate, vizavi de factorii fi zici şi fi nanciari. Sunt companii care prezintă situaţii de analize comparative în preţuri reale, în preţuri constante. O asemenea practică permite o transparenţă asupra prestaţiei manageriale. Petrom evită o asemenea prezentare.

♦ Indicatorii fi nanciari de performanţă au fost, de asemenea, infl uenţaţi de cotaţiile favorabile pentru ţiţei.

Indicatori fi nanciari de performanţăIndicator um 2005 2006 2007 2008 2009 2010(a) EBIT mil. lei 1.884 2.777 1.965 1.309 1.197 2.986(b) NOPAT mil. lei 1.416 2.064 1.540 895 833 2.189(c) ROFA % 13 17 11 5 6 10,7(d) ROACE % 22 21 16 5,3 5,2 11,85(e) ROE % 14 20 14 5,7 5,2 12,6(f) Capital propriu mil. lei 10.727 12.328 13.184 15.990 16.191 18.459(g) Grad de îndatorare % 12 14 14,52 8 16 12

(a) Profi t brut, înainte de impozitare; (b) Profi t net; (c) Rentabilitate active fi xe; (d) Rentabilitate medie capital angajat; (e) Rentabilitate capital propriu; (g) Datorii curente/Total active.


Info

Indicator um 2005 2006 2007 2208 2009 2010E&P

1 Venituri mil. lei 7.137 9.399 7.429 9.828 7.859 9.5342 Cheltuieli exploatare. mil. lei 4.335 5.538 4.582 6.600 5.781 6.5223 E B I T mil. lei 2.782 3.861 2.848 3.228 2.366 3.0124 2 : 1 % 61 59 62 67 70 64

R&M5 Venituri mil. lei 12.012 14.525 10.574 16.528 12.701 15.1766 Cheltuieli

exploataremil. lei 12.926 15.661 11.629 18.423 13.529 15.070

7 E B I T mil. lei (914) (1.136) (1.055) (1.895) (828) 1068 6 : 5 % 108 108 110 111 107 99

Petrom consolidat 9 Marja cheltuieli din venit % 82 79 85 92 90 84

Tabelul de mai sus ar putea să conţină nepotriviri de date. Acestea provin din ajustări periodice, pe care autorii nu le specifi că în totalitate în raportările companiei.

Se observă nivelul continuu ridicat al cheltuielilor de producţie şi de comercializare. Câştigurile din segmentul E&P, exprimate prin EBIT, au fost absorbite în cea mai mare proporţie de R&M. Acest lucru a făcut ca marja de cheltuieli, la nivel corporativ, să rămână la cote elevate. Cotaţiile favorabile ale ţiţeiului şi al produselor rafi nate nu au putut să amelioreze substanţial marjele de profi t.

O analiză comparativă în preţuri constante ar fi un prilej de apreciere a programelor corporative, a capacităţilor manageriale.

♦ Cu privire la rezultatele post-2004, bilanţul celor şase ani nu a convins că rocada de management dintre acţionarii de stat (Ministerul Economiei) şi cei privaţi (OMV) a atins performanţe de profi turi la nivelul potenţialelor din patrimoniul Petrom. Realizările indicatorilor fi zici, la extracţia de ţiţei şi gaze, aporturile de noi rezerve potenţiale ale explorării, gradul de utilizare a rafi năriilor şi a marjelor de rafi nare nu s-au înscris pe trendurile asumate de concesionarul majoritar. Sunt factori care nu pot fi evitaţi în aprecierea profi turilor de management.

Nu avem sufi ciente date, dar S.C. Romgaz S.A., care a rămas cu un capital şi management majoritar de stat, a dobândit profi turi notabile în ultimii şase ani.

♦ Nu scapă observaţiei că în politica investiţională de fonduri şi tehnologie compania

a abordat, în ultimii ani, contracte de colaborare, prin cesiunea unor activităţi către companii din afara sistemului corporativ, S.C. Petrom, sau de grup, OMV.

Compania parteneră Domeniu PerimetrulHunt Oil explor. Adjud–UrziceniExxon explor. Neptun offshorePetrofac E O R ŢicleniPetro Santander E O R Arad

Contractele de parteneriat dintre OMV Petrom

şi companii au fost încheiate pe clauza de „sharing production”, adică recuperarea investiţiilor din producţia obţinută, succesul de descoperire la explorare, plusul de producţie la extracţie. Menţinând lipsa de transparenţă, Petrom nu a comunicat, şi acţionarii nu cunosc, indicatorii de bază care au fundamentat acordurile. Putem înţelege că acordurile OMV Petrom au fost sub incidenţa unor defi cite fi nanciare sau insufi ciente de capacităţi tehnologice? Poate că ambele.

♦ Pentru îmbunătăţirea de ansamblu a raportărilor ce se adresează acţionarilor, unii din cei prezenţi au solicitat în mod expres Consiliului de Supraveghere să dispună măsurile ce se cuvin şi să informeze AGA.

DividendeDirectoratul a propus ca, din profi tul net

realizat de companie în anul 2010, să fi e alocată suma de 101.710.000 lei pentru rezerva legală şi 1.002.000.000 lei pentru dividende către acţionarii înregistraţi în Registrul Acţionarilor.

O scurta privire în compunerea acestor indicatori, prin raporturile dintre venituri,

cheltuieli, profi turi, ne arată o asimetrie valorică.

50

InfoLa discutarea acestei propuneri au fost

obiecţiuni, una dintre ele fi ind aceea că dividendele nu pot fi disociate de datoriile nete mărite afl ate în soldul companiei.

Propunerea distribuirii de dividende a fost vota-tă cu o largă majoritate, abţinerile fi ind minore.

Bugetul pentru 2011În proiecţia Bugetului pentru anul 2011,

managementul companiei a luat în consideraţie mediul economic şi dinamicile pentru sectoarele de producţie.

La mediul economic s-a previzionat un preţ fl uctuant al preţului de piaţă a ţiţeiului, între 80-100 dolari pe baril, şi la 75 dolari pe baril estimat pentru companie.

Economia românească se aşteaptă să iasă din recesiune în anul 2011.

♦ E&P – se vor continua eforturile de compensare a declinului natural în extracţia de petrol. Se va progresa în redezvoltarea zăcămintelor-cheie, prin procese de recuperare secundară. Sunt în program forajul sondelor de dezvoltare, reparaţii sonde, management deşeuri;

♦ R&M – se va direcţiona spre efi cientizarea sistemelor de procesare, prin îmbunătăţirea performanţei Petrobrazi. Modernizarea termi-nalelor, construcţia depozitului Işalnita vor progresa;

♦ G&E – îşi focalizează atenţia pe intrarea în funcţiune a celor două obiective de producere a energiei electrice, de la Brazi (gaze) şi de la Dorobanţu-Dobrogea (eolian).

B U G E T 2 0 1 1principali indicatoriproiect aprilie 2011

Indicator um Volum/Valoare E&P producţie

gaze naturale mil. mc 5.029ţiţei mii tone 4.059gaze naturale mii boe 32.888 53%ţiţei mii boe 29.194 47%total producţie mii boe 62.081 100%

R&MVânzari produse rafi nate mii tone 4.263

InvestiţiiE&P mil. RON 3.310 67%R&M mil. RON 1.032 21%G&E mil. RON 456 9%Sediu şi altele mil. RON 62 1%Solutions mil. RON 83 2%Total mil. RON 4.944 100% Indicatori fi nanciari Cifra de afaceri (– accize) mil. RON 12.692Profi t din exploatare (EBIT) mil. RON 2.763Profi t brut (EBT) mil. RON 2.814Profi t net (NI) mil. RON 2.316Profi t net din exploatare, după impozitare (NOPAT)

mil. RON 2.220

Profi t net din exploatare, înainte deprec., amortiz. (EBITDA)

mil. RON 4.816

Active şi capitaluriActive fi xe mil. RON 22.257Capital propriu* mil. RON 17.907Capital angajat mil. RON 24.313

* Modifi cări funcţie de distribuţie dividende.


InfoIndicatorii producţiei fi zice, ţiţei şi gaze, se

menţin pe un palier sensibil apropiat faţă de anul precedent. O scădere semnifi cativă, de 22%, apare la indicatorul „Vânzări produse rafi nate”: 4.263 mii tone, faţă de anul 2010 când s-au raportat 5.472 mii tone.

Dintre indicatorii fi nanciari de performanţă, din prevederile de buget pe anul 2011, în raport cu

realizările din 2010, EBIT este cu 7% mai mic, dar NOPAT apare mai mare cu 4,6 %.

Din structura Bugetului pe anul 2011, putem înţelege că rezultatele fi nanciare vor avea ca suport principal producţia fi zică de bază, fără creşteri semnifi cative, chiar minusuri la vânzări produse, dar infl uenţate valoric de preţuri mai ridicate la materiile prime (ţiţei 75 $/baril în 2011/68 $/baril în 2010), respectiv produse fi nite

În fi gura de mai sus se poate observa palierul din care Petrom a optat pentru preţul său de referinţă

pentru 2011, încă din ianuarie dinamica bursieră situându-se permanent peste 100 $/b.

51Monitorul de petrol şi gaze ♦ 5(111) MMai 2011

52

InfoDupă cum se remarcă, datorită evenimentelor

geopolitice (Libia sau Egipt) cotaţia barilului a fl uctuat între 110-115 $/b în ianuarie-februarie, ajungând spre 135-140 $/b în aprilie – începutul lui mai.

Unele rezolvări în spectrul geopolitic, geostrategic se refl ectă imediat în cotaţiile bursiere. Sunt semne că bursa petrolului (WTI) a recepţionat, recent, un baril sub 100$. Nivelul de 75 $/b, luat în calcul de Petrom la Bugetul pe 2011, are deja o acoperire consistentă prin evoluţia cotaţiilor (Brent) din cele peste 125 de zile parcurse.

Cu o majoritate aproape absolută, Bugetul pe 2011 a fost aprobat de acţionarii prezenţi.

Descărcarea de gestiuneDescărcarea de gestiune a membrilor

Directoratului şi a membrilor Consiliului de Supraveghere pentru anul fi nanciar 2010 a ridicat unele obiecţiuni din partea acţionarilor. S-au făcut referiri la modul defectuos de informare, de opacizare a datelor, de raportare, de comunicare cu acţionarii. S-a relevat o sinergie redusă, atât intercorporativ, cât şi companie-grup OMV. Au fost oferite exemplifi cări, cazuri concrete. Pentru unele din obiecţiunile ridicate, responsabilii manageri au asigurat dispunerea unor măsuri corespunzătoare.

Unii dintre acţionari au declarat deschis votarea prin abţinere a descărcării de gestiune.

Acţionarii majoritari au votat acest punct fără obiecţiuni.

Schimbări în Consiliul de SupraveghereAcţionarii majoritari din companie, în baza

prevederilor din Actul Constitutiv, au propus AGOA schimbări în componenţa Consiliului.

♦ OMV (51,01% acţiuni), prin renunţarea dlui W. Ruttenstorfer, propune pe dl Manfred Leitner, specialist cu un stagiu de peste 25 de ani în rafi nare, marketing.

Propunerea a fost aprobată de către acţionari fără obiecţiuni şi cu majoritate de voturi.

♦ Ministerul Economiei (20,64% din acţiuni) solicită revocarea dlui Marian Ţurlea şi numirea dlui Constantin Dascălu, consilier personal al ministrului Economiei din 2010. La această propunere, acţionari prezenţi au solicitat

delegatului ministerial şi candidatului clarifi cări legate de criteriile de selecţie, de capacitatea şi de experienţa specifi că, mandatul asumat pentru Consiliu.

În defi cit de imagine, cei interpelaţi nu au putut răspunde la întrebările adresate şi, în mod deschis, vorbitorii şi-au declarat votul împotriva propunerii ministeriale. Propunerea a fost considerată nereprezentativă, neefi cientă intereselor industriei petroliere din România.

Acţionarii majoritari au votat fără obiecţiuni numirea candidatului propus de Ministerul Economiei. Voturile minoritare, înregistrate contra, au venit din partea acţionarilor, investitori privaţi.

Remunerații Potrivit Actului Constitutiv al OMV Petrom şi

Legii Societăţilor Comerciale, AGOA trebuie să stabilească remuneraţia membrilor Consiliului de Supraveghere pentru anul în curs şi limita generală a remuneraţiilor suplimentare pentru membrii Consiliului, cărora le-au fost acordate funcţii specifi ce.

Directorul General Executiv a înaintat spre aprobare cuantumurile de remuneraţie:

♦ 20.000 euro/an fi ecărui membru al Consiliului de Supraveghere;

♦ 4.000 euro/şedinţă/membru, membrilor Comitetului de Audit al Companiei.

Adunarea Generală a aprobat nivelul cuantumurilor propuse.

AGEA

Punctul principal al Adunării l-a constituit aprobarea schimbării sediului social al Societăţii din Calea Dorobanţilor nr. 239, Sector 1, Bucureşti, în Strada Coralilor nr. 22, Sector 1, Bucureşti („Petrom City“), începând cu data de 23 mai 2011.

Acţionarii au votat în unanimitate schimbarea solicitată.

Acţionarii au vvotaat în unanimitate schimbarea


Info

Franţa a devenit joi, 10 martie, deci înaintea întâlnirii extraordinare a Consiliului European din 11.03.2011, prima ţară care a recunoscut Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT) din Libia ca unic reprezentant legitim al poporului libian şi va trimite în curând la Benghazi un ambasador, a informat preşedinţia franceză.

Această recunoaştere a fost anunţată după reuniunea la care au participat preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, şi responsabilii pe probleme internaţionale ai opoziţiei libiene, Mahmud Jibril şi Ali Essaui, care au declarat că acest consiliu va trimite un ambasador la Paris.

La Berlin, secretarul de stat în Ministerul german al Afacerilor Externe, Werner Hoyer, şi-a exprimat, însă, reticenţa faţă de recunoaşterea Consiliului Naţional de Tranziţie, format de „opoziţia libiană”, ca singura autoritate legitimă din Libia.

La Roma, pe de altă parte, premierul italian Silvio Berlusconi a declarat că ar fi de preferat să se aştepte poziţia întregii Uniuni Europene pe tema recunoaşterii Consiliului Naţional de Tranziţie libian.

Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, şi premierul Marii Britanii, David Cameron, au semnat o scrisoare comună către Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, şi către şefi i de stat şi de guvern din ţările membre ale Uniunii Europene.

Documentul include un plan în şapte puncte, pe care îl reproducem mai jos în întregime:

„Din momentul în care poporul libian a început să se ridice împotriva regimului brutal al lui Muammar Gaddafi , lumea asistă, zilnic, la o evoluție inacceptabilă a violenței și represiunii în Libia. Ignorând exigențele Rezoluției 1970 a

Consiliului de Securitate al O.N.U., apelurile organizațiilor regionale și ale întregii comunități internaționale, regimul lui Gaddafi continuă să atace populația, inclusiv cu avioane și elicoptere. Este clar, pentru noi, că regimul a pierdut toată legitimitatea pe care ar fi putut să o aibă. Utilizarea deliberată a forței militare contra civililor este absolut inacceptabilă.

Consiliul de Securitate a avertizat că aceste acte ar putea fi considerate aidoma crimelor contra umanității. Toți cei care au participat la decizia, planifi carea sau la execuția unor asemenea acțiuni trebuie să știe că vor fi trași la răspundere. Franța și Regatul Unit s-au anga-jat în favoarea suveranității, independenței, integrității teritoriale și unității naționale a Libiei.

Noi susținem dorința libienilor de a putea alege ei înșiși guvernanții lor și de a decide propriul lor sistem politic. Noi am privit favorabil formarea unui Consiliu Național interimar, de tranziție, cu sediul la Benghazi. Noi ne apropiem de acesta și de membrii săi, în ideea de a dezvolta un dialog cooperant. Când poporul libian va face să prevaleze drepturile sale fundamentale, noi va trebui să fi m pregătiți să le susținem, printr-o cooperare și o asistență necesare promovării stabilității și dezvoltării în Libia, în benefi ciul tuturor libienilor.

Prioritatea de azi este de a trata situația politică și de securitate. În acest scop, noi propunem partenerilor noștri europeni, aliaților noștri și prietenilor noștri arabi și africani să ia măsurile următoare:

1. Pentru a pune capăt suferințelor suplimentare ale poporului libian, Muammar Gaddafi și clica sa trebuie să plece.

Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ Expert al Comisiei Europene

S e j o a c ă E u r o p a d e - a i m p e r i u l f r a n c o - g e r m a n ?S e j o a c ă E u r o p a d e - a i m p e r i u l f r a n c o - g e r m a n ?S a r k o z y ş i M e r k e l p u n l a c a l e v i i t o r u l U n i u n i i S a r k o z y ş i M e r k e l p u n l a c a l e v i i t o r u l U n i u n i i

E u r o p e n eE u r o p e n e

54

Info2. Noi susținem eforturile Consiliului Național

interimar de tranziție care va pregăti un guvern reprezentativ și responsabil. Trebuie să trimitem semnalul politic clar că noi considerăm Consiliul ca un interlocutor politic valabil, și o voce importantă pentru poporul libian, în această fază.

3. Noi condamnăm utilizarea forței contra civililor de către regimul Gaddafi și cerem arestarea sa imediată. Noi susținem continuarea planifi cărilor, pentru a fi pregătiți să aducem un sprijin în toate eventualitățile, în funcție de evoluția situației, pe baza unei necesități dovedite pe o bază legală clară și un sprijin regional ferm. Aceasta ar putea include o zonă de excludere aeriană sau alte opțiuni, pentru a împiedica atacurile aeriene, și noi acționăm, în acest sens, cu aliații și partenerii noștri, în special cu cei din regiune. Cele două țări ale noastre lucrează împreună la elementele unei rezoluții a Consiliului de Securitate.

4. Cerem Națiunilor Unite să evalueze și să supravegheze îndeaproape situația umanitară în Libia și să formuleze propuneri pentru a asigura un acces complet organizațiilor umanitare și asistența persoanelor refugiate. Suntem gata să contribuim la acest efort.

5. Noi sprijinim ancheta anunțată de Procurorul Curții Internaționale Penale și mesajul pe care acesta l-a trimis regimului că va fi tras la răspundere, pentru acțiunile sale.

6. Apelăm la toate țările să pună în aplicare un embargou complet în privința livrărilor de arme, inclusiv interzicerea furnizării de personal înarmat mercenar, și să ia măsuri pentru a descuraja recrutările sau plecările avioanelor sau convoaielor cu mercenari. Suntem gata să cooperăm cu aceste țări, în această privință.

7. Privitor la persoanele refugiate în exteriorul Libiei, dacă situația se deteriorează, noi trebuie să fi m pregătiți să reacționăm și să furnizăm o asistență suplimentară, fi nanciară și materială, inclusiv echipamente militare, în cooperare cu organizațiile internaționale și statele interesate.”

După cum se desprinde din textul de mai sus, scrisoarea indică sensul dorit de Franţa şi Marea Britanie la consultările care au avut loc pe 11 martie 2011, la reuniunea convocată, în mod excepţional, pentru a aborda problema revoltei din Libia şi, în general, din zona Africii de Nord, cât şi situaţia economică a ţărilor zonei euro.

Liderii statelor din zona euro s-au întâlnit, de asemenea, într-un cadru informal, în aceeaşi zi, pentru a discuta propunerile preşedintelui Consiliului European pentru consolidarea coordonării politicilor economice ale Uniunii.

Propunerile vizează creşterea competitivităţii şi a convergenţei în Europa unită, rezultatele discuţiilor urmând a fi analizate la întrunirea Consiliului European de primăvară din 24 şi 25 martie, când va fi defi nitivat pachetul global de măsuri pentru soluţionarea problemelor cu care se confruntă zona euro. Totodată, reprezentanţii statelor din zona euro au extins, în mod surprinzător, sfera de aplicare a fondului de salvare menit să rezolve criza datoriilor, autorizând guvernele din regiune să cumpere datorii de pe pieţele primare.

Astfel, s-au decis ca cele 440 de miliarde euro din Fondul European pentru Stabilitate Financiară (EFSF) să fi e disponibile integral, iar în cadrul mecanismului permanent de stabilitate fi nanciară, care va intra în vigoare la jumătatea anului 2013, să fi e puse la dispoziţie 500 de miliarde de euro. Acordul a rezolvat impasul în care s-au afl at factorii de decizie politică europeană, care au încercat să pună capăt unei crize care a durat mai mult de un an. Un acord fi nal privind zona euro este programat pentru summitul ce va avea loc în 24-25 martie.

„Acesta este un mesaj important privind angajamentul politic al membrilor zonei euro în lupta pentru stabilitatea monedei”, a declarat cancelarul german Angela Merkel, la Bruxelles, adaugând: „Sper că acest lucru va fi , de asemenea, un mesaj pozitiv pentru întreaga lume, în privinţa faptului că euro este o valută majoră”.

La sfârşitul consultărilor, a fost dat publicităţii un comunicat cuprinzând atât problemele economice discutate, cât şi opinia Uniunii Europene referitoare la situaţia din bazinul Mării Mediterane.

„Desprinzând învățăminte din cele întâmplate, Uniunea Europeană este de asemenea pregătită să revizuiască misiunile Uniunii pentru Mediterana, cu obiectivul de a promova democrația și de a consolida stabilitatea în regiune. Ar trebui să se imprime un nou impuls unor măsuri și proiecte concrete, cu scopul de a întări instituțiile democratice, libertatea de exprimare, inclusiv accesul neîngrădit la internet, de a consolida societatea civilă, de a sprijini economia, de a reduce sărăcia si de a aborda nedreptatea socială“.

Declaraţia de mai sus, dată publicităţii la sfârşitul consultărilor din 11 martie 2011, reprezintă, din păcate, o afi rmare limpede a faptului că statele membre nu au ajuns la un consens real asupra măsurilor care s-ar impune în vederea aplanării confl ictelor din lumea arabă, dar nici asupra viitorului economic al U.E – două subiecte fi erbinţi.


Info

Cartea despre declinul Americii, având titlul Lumea Postamericană, publicată în 2008 şi tradusă la Editura Polirom din Iaşi în 2009, scrisă de publicistul american Fareed Zakaria, a devenit prin valoarea ei un best-seller, cum se zice acum lucrărilor căutate de cei studioşi. Nu cunosc dacă Fareed Zakaria, scriitor şi eseist reputat în geopolitica ultimilor ani, sau altcineva a identifi cat simptomele declinului de care vorbim, căci, în ultimii ani, mulţi autori oferă publicului analize de stare despre declinul Americii. Dar meritele autorului sus-numit vin de la diagnosticul lărgit al căderii cunoscutei superputeri, în care a identifi cat şi „ascensiunea restului” – aşa cum îşi şi denumeşte capitolul I din carte. Restul fi ind nu numai cele patru puteri economice şi militare, reţinute în geopolitica contemporană ca fi ind BRIC, ci, pe lângă Brazilia, Rusia, India şi China, şi cele din sintagma „pieţe emergente”.

O altă carte, apărută în anul din urmă, şi care aş vrea să o prezint, cititorilor noştri ca fi ind deosebit de valoroasă, a fost scrisă de doi britanici: Matthew Bishop, şeful biroului din New York al săptămânalului londonez „The Economist”, şi Michael Green, scriitor şi consultant, trăitor la Londra. Titlul cărţii, adoptat de către cei doi autori, este Drumul de la dezastru.

Cum eu intenţionez să mă apropii de adevăr, iar adevărul ţine de specifi cul istoric, voi începe cu documentul.

Săptămânalul londonez „The Economist” (17-23 aprilie 2010) prezintă cartea pe cale grafi că, de o calitate atrăgătoare, alăturându-i şi câteva referate de apreciere, pe care am dorit să le ofer traduse în română. Cum se poate vedea cu uşurinţă din scurtele referinţe, autorii nu-şi mai pun întrebări privind diagnosticul de stare ce cuprinde „intrarea în ceaţă”, ci vor să identifi ce „refacerea prosperităţii”.

Unul dintre referenţi (Robert J. Shiller, profesor de economie la Universitatea Yale) parcă ar vorbi despre realităţile româneşti când deduce valoarea cărţii celor doi autori – pentru că face cititorii – cetăţeni şi deopotrivă politicieni – să distingă reforma reală de lăudăroşenie scandaloasă, astăzi „precumpănitoare”.

Prezentarea cărţii (http://www.theroadfromruin.com), pe cât de concisă, pe atât de convingătoare, reproduce coperta şi un text laconic, un motiv pentru mine să îl reproduc alăturat.

Dar cum mărturiseam mai înainte, am convingerea că drumul de apropiere de adevăr începe cu documentul. Deci găsesc cu cale şi mă

CE E GREŞIT ŞI CE TREBUIE FĂCUT CE E GREŞIT ŞI CE TREBUIE FĂCUT PENTRU ÎNDREPTAREPENTRU ÎNDREPTARE

Dr.ing. Florea NEAGUVicepreşedinte S.I.P.G.

ntre refferenţii (Robert J Shiller profesor

56

Infocred îndreptăţit să ofer în traducere Introducerea la lucrarea DRUMUL DE LA DEZASTRU de Matthew Bishop şi Michael Green, în care sunt prezentate ideile lucrării, unele mai îndepărtate de realităţile sociale româneşti, altele provocator de aplicabile în mediul nostru atât de confuz. Cititorul textului va putea singur să aleagă ce-i este util din valoroasa lucrare a celor doi autori englezi.

INTRODUCERE

Introducere la Surpare și înapoiCe-a fost greșit și ce trebuie făcut pentru îndreptare

Capitalismul, cum ştim de acum, s-a terminat pe 15 septembrie 2008. Acest fapt este incontestabil. Ce nu cunoaştem încă este cu ce va fi înlocuit şi dacă această nouă alternativă va fi ceva mai bun decât ceea ce era înainte. Această răspântie ne pune acum în faţa alegerii fi e a regăsirii prosperităţii, fi e a stagnării şi chiar a regresiunii.

Deocamdată, puternica bancă de investiţii Lehman Brothers din Wall Street s-a declarat falimentară. Ceea ce părea odată a fi mijloc de investiţie valoros, dintr-o dată şi-a pierdut valoarea, devenind „valoare toxică”. Pierderea bruscă a valorilor a devenit ameninţarea cu căderea pentru alte mari instituţii fi nanciare din lume. Astfel, s-a aprins în chip profund lanţul de reacţiune care a dus, cel puţin, la criza economică globală cunoscută ca fi ind Marea Depresiune din anii 1930.

Printre distrugerile de bănci, alături de creşterea şomajului, de milioane de locuinţe pierdute, erau întinse cadavre însângerate de pachetul de idei pe care se sprijinea economia în perspectiva anilor ’30. Aceea era perioada când domina credinţa că orânduirea capitalistă pe piaţă, mai ales pe piaţa fi nanciară, ar trebui să asigure o prosperitate nemaiîntâlnită. „Marea moderaţie” a fost perioada ce începea prin anii 1980, când economia americană era angajată pe calea extinderii, cu infl aţie domoală şi creştere cumpănită, procese devenite globale în anii 1990. Aşa cum a fost creată o armată de milionari, se credea că acest sistem va conduce la creşterea generală a bogăţiei, inclusiv pentru cei mai săraci de pe glob, sute de milioane care vor putea fi ridicaţi din sărăcia cruntă.

În faţa colapsului acestei versiuni de capitalism, guvernul, în ortodoxia sa de dinaintea datei de 15 septembrie, înclinat să vadă în evenimente o problemă, dintr-o dată devine salvator. Pe titanii de pe Wall Street, de mult obişnuiţi să se plângă de marele guvern şi bogăţia sa, distrugerea benzii roşii i-a aruncat în braţele Unchiului Sam, buzunarele sale fără fund. (La fel s-a întâmplat şi în Londra şi în alte centre fi nanciare din lume.) Guvernul, făcând ceea

ce ştie el mai bine, a aruncat bani pentru soluţionarea problemei. Probabil n-aveau alternativă. Simbolizând modul în care s-a schimbat lumea şi cum a salvat sistemul fi nanciar, guvernul american a devenit cel mai mare posesor de acţiuni bancare.

Având de-a face cu mijloace fi nanciare toxice, lăsate prin testament de către bancheri, treburile au devenit diabolic de încurcate. În lunile de după colapsul Lehman, administraţiile Bush şi Obama s-au luptat cu diferite scheme de curăţire, bine mascate în bănci, dar recuperarea a fost penibil de redusă.

Aici e o problemă mai gravă decât a activelor toxice: cea a ideilor toxice. Anii de dinaintea crizei au fost dominaţi de acele teorii ce îndreptăţeau piaţa. Teoriile pe care se bazau politicile de guvernare şi care motivau practicile bancare dominau în anii de înfl orire economică. Capitalismul a dus la comunism. Economiile cu orientare pronunţată spre piaţa capitalistă se prezentau a fi mai productive şi mai prospere decât cele cu economie preponderent planifi cată şi reglementată de stat.

În prăbuşirea din septembrie 2008, provocarea consta în aprecierea dacă numai unele, toate sau nici una din aceste teorii ar supravieţui crizei. Răbufnirea a lansat un pachet alternativ de idei, din care cea scoasă în faţă era chemarea la o intervenţie profundă în piaţa fi nanciară şi la un guvern mai puternic. Căutând care dintre aceste idei toxice ce ne-ar otrăvi prosperitatea viitoare este cea mai urgentă şi complicată, afl ăm provocarea căreia să-i facem faţă.

Pentru a găsi drumul de la ruinare la prosperitatea refăcută, trebuie să ne angajăm într-o nouă bătălie de idei pentru evaluarea componentelor din gândirea convenţională din ultimii treizeci de ani, ce pot fi cerute sub forme îmbunătăţite – şi care idei vor trebui aruncate din drum şi înlocuite cu altele cu totul noi.

Încercând să apreciem ce e de făcut, noi avem un avantaj: putem învăţa din lecţiile de prosperitate şi de crize prin care a trecut capitalismul destul de frecvent, începând încă din timpurile himerei lalelor din Olanda secolului al XVII-lea. Atunci, mania pentru fl ori rare a împins preţurile la mărimi uimitoare înainte ca ele să cadă, în timp ce oamenii înţelegeau că ei au cheltuit sume imense nu pentru active productive, ci pentru câteva rădăcini de lalele. Acum aproape patru sute de ani, ca şi azi, oamenii dădeau din cap la furia mulţimii provocate de înţelepciunea pieţei. Totuşi, poporul olandez a luat decizii corecte după explozia himerei, şi drept rezultat „Tulipmania” a fost chiar puţin mai mare decât impulsul „Golden Age” olandez de prosperitate din secolul al XVII-lea. Să sperăm că vom putea fi tot aşa de înţelepţi în alegerile ce le vom face.


InfoDRUMUL CĂTRE RUINĂ

Pe cine a lovit Dick Fuld când lucra până la epuizare în sala de gimnastică, unde era CEO1? Să fi avut loc oare mult mediatizatul incident cu angajaţii înfuriaţi de căderea actuală a băncilor? Nu vom putea şti niciodată cu siguranţă. Totuşi, în săptămânile de după ce Fuld a dus banca de investiţii la faliment şi a provocat colapsul economic, mulţi americani voiau să fi e adevărat şi le-ar fi plăcut să-i vadă loviţi pe cei porecliţi „Gorile”. Fuld era cunoscut ca omul cel mai speriat de pe Wall Street. El s-a şi certat cu tatăl unui copil ce juca hochei cu fi ul său.

Fuld a tras un semnal clar de alarmă împotriva celor vinovaţi de încurcătura economică, urmată de falimentul fi rmei sale. La afl area stării de criză, după câteva săptămâni mustrarea unui parlamentar pentru lipsa de remuşcări din partea lui Fuld suna aşa: „Dacă nu v-aţi identifi cat rolul atunci sunteţi un nemernic”. Vizibil speriat, Fuld s-a înfruntat cu critica protestatarilor care fl uturau pancarte – „Hoţie” şi „Închisoare fără cauţiune” –, prin care i se cerea să justifi ce sute de miliarde de dolari pe care i-a plătit ca să meargă banca acum falimentată. Apărarea s-a bazat pe faptul că mulţi dintre banii pe care-i plătise acum erau acţiuni Lehman fără valoare. El i-a cheltuit fără socoteală prin „sume mici” din acţiunile băncii, ducând fi rma către faliment şi cerşind decizii guvernamentale pentru salvarea altor investiţii fi nanciare, dar nu şi pe a sa.

Alte nume au fost repede adăugate la lista celor pretinse a fi responsabile de încurcătură. Revista „Time” a dat publicităţii lista celor „25 vinovaţi”. Împreună cu Fold, în listă îl găsim şi pe Angelo Mozilo, fostul şef al Countrywide, creditorul care a popularizat ipoteca redusă pentru cei săraci, aducându-i câştiguri de sute de milioane, dar care valorau sute de milioane pierdute când ipotecile au sărit în aer. Mozilo a fost pus sub acuzare ca participant la speculaţii şi fraudarea hârtiilor de valoare în 2009. S-a afl at că el a făcut aranjamente pentru „Împrumuturi pentru VIP-uri”, acordate la termene favorabile de Countrywide pentru parlamentari infl uenţi după o schemă cunoscută – „Prietenii lui Angelo”. În lista publicată de „Time” fi gurează şi Jimmy Cayne, fost şef la o altă bancă de investiţii intrată la ananghie, Bear Stearns. Înainte cu şase luni ca Lehman s-o urmeze pe drumul pieirii, banca lui Cayne a pierit, zbătându-se să înfrunte îngheţarea pieţelor de credit din a doua jumătate a anului 2007. În luna martie 2008, guvernul a încercat o salvare pentru Bear Stearns prin vânzarea acesteia la JP Morgan. Şi cu toate că Bear Stearns l-a sprijinit, Cayne nu s-a blocat în biroul său din Manhattan ca să-şi salveze fi rma, ci lua parte la o competiţie de bridge la Detroit (fapt cam la fel de rău ca şi statul pe malul apei, unde putea tot aşa să-şi piardă timpul).1 Chief Executive Offi cer.

Numai preşedinţilor şi şefi lor din executiv nu le-a fost înfăţişată învinuirea. Joe Cassano, care conducea secţia fi nanciară a gigantului de asigurări AIG, se baza pe un grup de oameni ce construiseră, în lipsă de mijloace, fi rma de asigurări, desfi inţată ca urmare a crizei, privind pierderi de zeci de miliarde de dolari. A fost o chestiune de zile, după ce Lehman a ajuns la faliment, ca AIG să fi e salvată prin cauţiune de 170 miliarde dolari din partea guvernului. Este adevărat că înainte cu un an, Cassano, copil de pe Brooklin, a părăsit fi rma cu o bogăţie de 300 milioane dolari în bancnote şi obligaţiuni, precum şi o pensie de un milion de dolari lunar, ne anunţă cu indignare revista săptămânală „Time”.

Într-un semn de plecăciune faţă de globalizarea fi nanţelor, revista face o menţiune dezonorantă pentru Sir Fred Goodwin, fostul şef al Britain’s Royal Bank of Scotland (RBS). Cunoscut în cercurile fi nanciare ca „Fred the Shred” („Fred cel Crunt”), pentru modul nemilos în care tăia costurile, renumit şi ca fi ind „cel mai rău bancher din lume” după declanşarea crizei, RBS era devansată numai de Lehman în vânzarea asigurărilor cu ipoteci reduse. În urmărirea indiferentă şi nemiloasă a profi tului, Sir Fred a redus mult rezervele de capital ale RBS când a preluat în întregime, în 2007, 100 miliarde de dolari de la o bancă rivală. Drept rezultat, RBS nu a fost în stare să reziste la viscolul fi nanciar ce a început să se dezlănţuie, fi ind parţial naţionalizată de către guvernul britanic.

Lista nu s-a mărginit numai la fi nanţişti. Revista „Time” roteşte tirul către oamenii politici, incluzându-l pe fostul preşedinte Bill Clinton, care împrăştia sămânţa crizei cu convingerea dereglajului pieţei fi nanciare, pe de-o parte, în timp ce susţinea tot mai mult împrumuturile riscante pentru creditori, pe de altă parte. Alan Greenspan, fost şef al Rezervelor Federale, fi gurează în listă. Greenspan apărea la un moment dat atât de important pentru succesul americanilor şi al economiei mondiale, încât în anul 2000, susţinătorul preşedintelui, curajosul John McCain, a spus că dacă Greenspan va muri cândva, el va trebui prezentat sub sticlă fumurie, ca în Weekend at Bernie’s (Weekend la Bernie, fi lm, 1989, comedie). Acum el este acuzat că a exagerat cu mărimea creditului în economie prin politica sa monetară lărgită.

Revista „Time” acuză chiar şi pe comuniştii străini. Wen Jiabao, premierul Chinei, a fost acuzat de a fi acordat mult credit lichid Americii.

Lista de acuzaţi din revista „Time” refl ectă starea naţiunii; desigur, poate fi îndreptăţită o listă, din mulţimea similară de liste, prin care să se încerce acuzarea a câtorva săraci. „Time” ne prezintă cel puţin rolul consumatorului american („ne-a plăcut să trăim din ce-am avut”). Chiar aşa, aceste liste au mijlocit crearea poveştii larg răspândite a nebuniei celor puternici.

58

InfoAceastă poveste, mai degrabă o caricatură, propagă acuza asupra a patru grupări de pungaşi: bancherii, speculanţii, administratorii şi politicienii.

Povestea începe cu şefi i băncilor pline de insolenţi în aşteptarea norocului, ce pariau la jocuri folosind grămezi de datorii şi instrumente complexe fi nanciare pe care ei nici măcar nu le-au înţeles. Iar când, în sfârşit, înţeleg (dar prea târziu) că e inevitabil colapsul, ei mint publicul cum că banca lor până acum era solvabilă. Pe rând, cum fi rmele lor se clătinau, bancherii, inclusiv Fuld şi Cayne, au acuzat speculaţiile fi nanciare, cum ar fi reducerea preţurilor la hârtiile de valoare, făcându-le uitate pentru ani de zile, încât băncile să câştige prin fi nanţarea aceloraşi speculanţi.

Administratorii au jonglat în acest joc păcătos. Cristofer Cox, şeful Comisiei de Schimburi şi Protecţie, în momentul în care, în toamna lui 2008, lucrurile au început să meargă prost, a interzis speculaţiile cu hârtiile de valoare nedeţinute, spunând că „putem permite speculanţilor să forţeze preţurile spre reducere”. Pentru multă lume acest lucru a reprezentat o greşeală a administratorilor, care ca şi Cox – cel adormit la volan şi care ignora practicile dezinteresate, făcându-le himere – a lipsit de rigoare procesele de împrumut.

În bătaia focului, administratorii au încercat să mute acuza spre politicieni, în scopul distanţării lor de perturbări şi spre a-i lipsi pe aceştia de instrumentele cu care-şi îndeplinesc funcţia. Ei pretindeau că politicienii au fost conducători de galerie, ca cei de pe stadioane, pentru preţurile activelor închipuite.

Jocul acuzaţiilor are părţile sale atractive. Revista „Time” explica: „Formularea plictiselilor nu este o ştiinţă – ea este o plăcere”. Fiecare crah a fost urmat în istorie de un joc. Când „balonul” preţurilor la acţiunile South Sea Company a plesnit în 1720, un parlamentar britanic a egalat crimele directorilor fi rmei cu uciderea unei rude apropiate şi a cerut condamnarea criminalilor prin „coaserea în saci, împreună cu o maimuţă şi cu un şarpe şi apoi înecaţi”. Ca o comparaţie, o fi inţă supusă la exerciţii de gimnastică sau condamnată la un termen lung de închisoare, aşa cum pot hotărî instanţele americane pentru infracţiuni fi nanciare – ar fi soluţii fericite.

Este ceva adevăr în explicaţia populară a crizei: unii dintre cei suspecţi au făcut greşeli şi poate chiar crime. Poate că acuzarea urmăreşte necesitatea de purifi care a societăţii în depăşirea crizei. Totuşi, pentru unele găuri negre, eliminarea sau chiar întemniţarea unor asemenea „nemernici” nu poate duce la refacerea sistemului nostru ruinat economic.

Finalmente, jocul de-a acuza este o îndepărtare de la ceea ce trebuie într-adevăr să fi e făcut. Astfel, o altă reacţie, larg răspândită, este spargerea „baloanelor” – retragerea la vechile ortodoxii în locul încercării serioase de a separa ideile într-adevăr valoroase de cele nocive. Capitalismul de piaţă a separat opiniile între fundamentaliştii, cei care cred că piaţa nu face rău, şi

scepticii, coaliţia dezlânată a socialiştilor din zilele noastre, antiglobaliştii şi protectorii mediului. Dacă dorim să înţelegem ce a provocat într-adevăr criza fi nanciară şi ce-i de făcut pentru aranjarea lucrurilor, trebuie să trecem peste ideile preconcepute şi peste ortodoxismele de largă răspândire şi să adoptăm o poziţie deschisă faţă de evidenţe.

Colapsul fi rmei Lehman i-a provocat, totuşi, pe criticii ortodoxismului de piaţă la o desfăşurare mai amplă datorită bucuriei de necazul altuia. Tot aşa suspecţii obişnuiţi, ca producătorul de fi lme Michael Moore şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy, sau aşa-numiţii „Dr. Dooms” – numele popular al celor care preveniseră venirea crizei şi acum cereau să fi e susţinuţi. Printre aceştia erau afaceriştii George Soros şi John Paulson2, deţinători de hârtii de valoare fără acoperire; Nassim Nicholas Taleb, fost comerciant şi autor de succes al The Black Swan (Lebăda neagră); economistul apocaliptic Nouriel Roubini. Unii au aclamat schimbarea administraţiei superioare, alţi câţiva au şters de praf Manifestul Partidului Comunist al lui Marx şi Engels. Pentru aceşti critici, dispreţul pentru bogăţie şi locuri noi de muncă şi milioanele de oameni aruncaţi în sărăcie în ultimele decenii – genul de capitalism bazat pe piaţă care a dominat ultimele trei decenii – s-au dovedit a fi la urma urmei toxice. Sistemul fi nanciar din miezul capitalismului l-a întors pe dos, devenind doar o schemă Ponzi3 grandioasă, iar bancherii ce-l prezidează cei mai incompetenţi şi cei mai răi criminali. Guvernul a trebuit să îndepărteze cancerul, să îndrepte dereglările, să taie din marile plăţi pentru bancheri şi să controleze riguros afacerile acestora.

În zonele opuse din spectrul politic, campionii vechii ortodoxii n-au fost deprimaţi timp îndelungat, deşi criza a dovedit că trăsătura pieţii private de a fi bună, iar cea a guvernului de a fi rea, a fost totdeauna exagerat de simplistă. Ştergând praful de pe propriile cărţi sfi nte, eroii din romanul Atlas Shrugged (Atlasul îndoielnicului) credeau că orice tratament oferit de guvern va fi întotdeauna mai nepotrivit ca oricare boală care a năpăstuit capitalismul. Arthur Laffer, economistul favorit al lui Ronald Reagan, avertiza că amestecul guvernului va duce la „sfârşitul prosperităţii”, iar economistul şi învăţatul CNBC Larry Kudlow acuza administraţia Obama – la preluarea mandatului – de declaraţie de război împotriva afaceriştilor şi fi rmelor.

Pentru a scăpa de criza actuală este hotărâtoare îndepărtarea de vechile ortodoxisme atât de confortabile, dar atât de nepotrivite. Acuzarea şi negarea nu ne vor ajuta să înţelegem ce a mers prost şi cum se poate îndrepta. E nevoie de o gândire proaspătă.

(va urma)2 Care a declarat în 2007 acţiuni de vânzare cu valoare nedeţinută în sumă de 3,7 miliarde dolari.3 Carlo Ponzi (1882-1949) – născut în Italia, mort într-un spital de săraci în Brazilia. A folosit scheme piramidale de maşinaţiuni valorice.


Info

Simfonie de sunete, culori, oameni, într-o combinaţie unică, oraşe antice, staţiuni moderne, plaje întinse, moschei, hoteluri..., toate acestea defi nesc regiunea Antalya.

Antalya, oraş pe coasta mediterană, în sud-vestul Turciei, este capitala turismului internaţional turcesc.

Situată în apropierea Golfului Antalyei, staţiunea îşi are originile adânc înrădăcinate în istorie.

Conform tradiţiei, în anul 150 î.Hr., regele Pergamonului, Attalos al II-lea, în momentul în care a descoperit acest ţinut, le-a spus oamenilor săi că „acesta este cu siguranţă Raiul pe pământ”.

Note de vacanţă din AntalyaNote de vacan ţă din AntalyaDr.ing. Ion Irimia ZECHERU

Oraşul Antalya, localizat pe faleza Mării Mediterane, se întinde peste anticele oraşe Pamphylia (la est) şi Lycia (la vest).

Oraşul a fost reconstruit de regele Attalos al II-lea pentru a găzdui o puternică fl otă din Marea Mediterană şi a primit numele de „Attaleia” (în greceşte: Αττάλεια), care a fost apoi transformat în limba turcă, devenind Adalia şi, mai apoi, Antalya1.

În anul 133 î.Hr., oraşul lui Attalos al II-lea a fost cedat Republicii Romane; în timpul conducerii romane acest oraş a cunoscut o dezvoltare susţinută.

Attaleia a fost numele unui festival de la Delphi şi Attalis (în greceste: ’Aτταλίς), numele unei familii din vechea Atena.

ADALIA (din Antaliyah, numele unor cruciaţi din Satalia), provine din vechiul Attalia, un mare port pe coasta de sud a Asiei Minor, 1 Encyclopædia Britannica, 1911.

punct important de comerţ în Mersina. În ciuda aparenţelor moderne, Mersina ocupă un loc important în ierarhia oraşelor cu vestigii istorice.

La trei km vest, găsim Yumuktepe, un oraş datând din anul 6000 î.Hr., cu origini ce datează din epoca neolitică. În acest oraş au rămas urme ale diverselor civilizaţii, dar majoritatea sunt de la romani, bizantini şi turci.

Astăzi, turiştii veniţi aici de prin toate colţurile lumii spun că doar după ce ai văzut un apus de soare în Antalya poţi spune că ai văzut tot ce se poate vedea într-o viaţă de om.

Antalya este o destinaţie turistică caracterizată de o climă mediteraneană, cu veri fi erbinţi şi uscate şi cu ierni călduţe şi ploioase, unul dintre motivele pentru care valuri tot mai mari de turişti aleg Antalya ca destinaţie de vacanţă nu doar pe timpul verii, ci pe tot parcursul anului.

Într-adevăr, Antalya este o destinaţie turistică pentru toate anotimpurile, însă, diferenţele dintre

Regiunea Antalyei.

60

Info

lunile de vârf ale verii şi lunile de iarnă sunt considerabile.

Astfel, dacă a concepe o şedere în Antalya pe timpul verii presupune în mod cert costumul de baie, plănuirea unei excursii în această staţiune turcească în timpul iernii ar trebui să se focalizeze pe alte obiective, de vreme ce posibilitatea căderilor de ploaie este mult mai mare, pe lângă temperaturi mai mici ale aerului şi apei mării.

Dacă vii în Antalya în martie sau în aprilie poţi să schiezi dimineaţa, iar după-amiaza să înoţi în apele plăcute ale mării.

În continuarea aşteptărilor tale vei descoperi locuri istorice importante, aşezate în peisaje de păduri de pini, măslini, citrice, avocado şi plantaţii de bananieri.

Indiferent că însoţiţi un grup de turişti sau că sunteţi în concediu împreună cu familia, există un lucru despre Antalya pe care trebuie întotdeauna să îl aveţi în vedere: Antalya are uimitoarele băi turceşti şi hamamuri, la fel cum sunt plajele aurii de ultimă modă, şi impunătorii Munţi Toros (Taurului). Antalya are mirifi cele cascade şi canioane, la fel cum şi apetisantele mâncăruri tradiţionale; dar, mai presus de toate, Antalya are ruinele trecutului, care se găsesc pretutindeni, în Antalya sau în afara ei, emanând forţa unei remarcabile moşteniri istorice şi culturale.

Chiar în imediata apropiere a oraşului, şi nu foarte greu de ajuns acolo, sunt câteva obiective naturale care merită atenţia: frumoasele cascade ale Antalyei. O excursie la cascade s-ar putea dovedi

o experienţă chiar revigorantă, eliberându-vă de soarele copleşitor.

Aici, râurile se întrec pentru a ajunge la Mediterană, fi e croindu-şi făgaşe unduitoare deasupra pământului, fi e săpând în stâncă tunele zigzagate, şi astfel, după ce escaladează muchia Munţilor Toros, ajung şi mai aproape de apele de smarald ale mării2.

Când urcaţi la cascade, amintiţi-vă să nu vă luaţi prea multe bagaje; chiar dacă este mai răcoare în munţi decât pe ţărm, soarele tot îşi face simţită prezenţa, trimiţând săgeţi de foc, aşa că, exceptând veşnicul aparat de fotografi at în care vă puteţi încrede, sunt de ajuns o pereche de încălţări comode şi o rezervă de apă pentru a linişti setea.

Zonele aproape rustice din vecinătatea cascadelor sunt cu adevărat încântătoare locuri liniştite, oricând numai bune pentru un picnic, aşa că, în cazul în care vă îngrijoraţi că o să vă doboare foamea, nu disperaţi: chiar aici veţi descoperi multe locuri unde turistul se poate recrea şi relaxa, trăgându-şi sufl etul după o lungă plimbare prin pădure.

Cu totul, sunt aproximativ douăzeci de cascade în zonă, însă doar trei sunt mai spectaculoase.

Dacă ai să întrebi localnicii cum ajungi la cascada Duden, pesemne că te vor îndruma către cascada Karpuzkaldiran, care este de fapt unul şi acelaşi obiectiv turistic. Faptul că este localizată în 2 Prof. dr. Mustafa Akaydın, The Mayor of Antalya Metropolitan Municipality, ANTALYA City guide, 2009.

Apus de soare în Antalya.


InfoAntalya, în apropiere de Lara Beach, le înlesneşte turiştilor accesul, fi e pe jos, coborând treptele care pornesc de sus, fi e pe apă, într-o încăpătoare barcă cu motor.

Canionul din Antalya.

La 30 de metri deasupra solului, chiar din stâncile semeţe ale Munţior Toros, izvorăsc apele râului Duden, învolburându-se într-o îmbrăţişare înspumată cu apele Mediteranei. Doar la 10 km de

oraş, cascada Duden este aproape incredibilă, căci turiştii au ocazia să vadă cascada cum izvorăşte din stâncă şi să meargă pe sub perdeaua de apă.

Dacă vrei să ajungi la cascada Duden, dar nu însoţeşti un grup de turişti, poţi merge cu maşina pe strada principală, Cevre Yolu, până la Kemer, Antalya. Ai grijă să nu mergi cu viteză şi uită-te pe partea dreaptă a străzii după un indicator rutier maro, pe care scrie Duden Selale. Dacă urmezi indicatoarele plasate de-a lungul drumului, cu siguranţă vei ajunge la cascadă în câţiva kilometri. Furat de peisaj, aminteşte-ţi să faci şi poze, mai ales la mormintele antice, ce datează din secolul III î.Hr. şi sunt săpate în peretele muntelui, lângă cascadă.

La 19 km de Antalya, şi totuşi uşor de găsit, se afl ă cascada Kursunlu, chiar în inima unei păduri impresionante de pini, care a devenit deja un foarte căutat parc natural protejat prin lege.

Poţi lua maşina, pe ruta care duce la Belek, Manavgat. Cam 4 km în dreapta aeroportului se poate vedea un indicator pe care scrie Kursunlu Selaesi, de unde se bifurcă strada principală în două străduţe mai mici. Se merge pe străduţa care se bifurcă la dreapta, se ajunge la parc în doar câţiva kilometri.

La 3 km de centrul oraşului, în direcţia nord, apele cascadei Manavgat se prăvălesc pe pământ. Cu toate acestea, ar fi mai bine să vă afl aţi pe un platou mai înalt pentru a putea vedea cel mai bine cum albul de şampanie al apelor învolburate se sparge cu forţă peste stâncile munţilor.

În apropierea cascadelor sunt grădini de vară şi restaurante, adăpostite de căldura soarelui,

Cascada Manavgat.

62

Infoadevărate locuri de relaxare energizante, unde turiştii se pot odihni puţin după o excursie reconfortantă de o zi. Dacă sunteţi în avans cu programul, mergeţi cu barca în amonte, pe râul Manavgat şi exploraţi împrejurimile.

La est de Antalya, la 30 de minute de mers cu maşina, se afl ă Manavgat, un oraş care a preluat numele său de la bine cunoscuta cascadă Manavgat. Arbori impunători de portocali încadrează clădirile din centrul Manavgatului, oraş care este străbatut de o stradă de-a lungul căreia sunt indicatoare în direcţia cascadei.

Odată ce ai gustat din bucătăria Antalyei, savoarea picantului Piyaz sau a multora din

specialităţile mediteraneene gătite în ulei de măsline şi servite reci, va rămâne cu tine pentru totdeauna şi, oricât de mult te-ai chinui să-l găteşti acasă, vei descoperi că îţi lipseşte acel ingredient secret, nou de fi ecare dată... parfumul locurilor sau culoarea locală pe care oamenii au presărat-o în bucatele lor.

În afara bucatelor desăvârşite, Antalya se laudă cu plaje aurii (Konyaalti şi Lara) sau cu înspumate cascade de culoarea laptelui (Duden, Manavgat), importante obiective turistice adăugate pe lista motivelor datorită cărora oamenii aleg această destinaţie de vacanţă fi e pentru prima dată, fi e pentru a reveni aici mereu cu drag.

Plaja Konyaalti din Antalya.

Antalya este o propunere a Agenţiei de turism Terra Trans&Travel membru colectiv asociat al Asociaţiei „Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze” din Bucureşti pentru organizarea unui concediu de vis.

(va urma)

AAA t ll t AA ţii ii dd t iiAnA ttallya estte o propunere a AAge ţnţiieii dde tturiism T T &&T llTTerra TTran &s&TTrav lel bb ll tii ii ttmembbru colle tctiiv aso ici tatllll


Info

EVOLUŢIA COTAŢIILOR ÎN 2004-2010 LA PRINCIPALELE PRODUSE PETROLIERE

64

Info

mpg_mai2011

Documents