Monologul este o forma a comunicarii in care emitentul nu implica receptorul. Forme de monolog: 1. Conferinta: presupune o adresare directa, publica in care cel care sustine conferinta, conferentiarul evita sa sustina propriile idei rezumandu-se sa le prezinte pe cele ale autorilor despre care conferentiaza. 2. Expunerea: este forma de discurs care angajeaza in mod explicid personalitatea, opiniile si sistemul de valori ale celui care vorbeste. 3. Prelegerea: este situatia in care publicul a avut posibilitatea sa sistematizeze informatia anterioara. 4. Relatarea: forma de comunicare in care se face o decodificare a unei realitati obiective, fara implicare personala. 5. Discursul: forma cea mai evoluata a monologului, presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unei idei inedite. 6. Toastul: rostire cu prilejul unor evenimente deosebite care nu depaseste 3-4 minute, comunicare care face apel la emotionalitatea celor prezenti.

7. Alocatiunea: interventie din partea unui vorbitor avand ca scop ilustrarea unui punct dde vedere. Nu depaseste 10 minute. 8. Povestirea: este forma cea mai ampla, face apel la imaginatie, la sentimente, subiectivitatea povestirilor, isi lasa amprenta pe forma si stilul mesajelor transmise. 9. Pledoria: asemanatoare cu alocatiunea, prezinta si sustine un punct de vedere propriu. 10. Predica: tip de adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt reduse sau chiar anulate. 11. Interventia: situatia in care emitatorul vine in sprijinul unui alt participant la discutie, acesta din urma declarandu-se de acord cu mesajul enuntat. 12. Interpelare: situatia in care cineva aflat in situatia de distribuitor de informatie, al unor anumite surse, o mai buna precizare in anumite probleme pe anumite probleme. Cuvinte cheie: --- comunicare, emitent, vorbitor, informatie/ informatia, mesajul/ mesajelor, valori, conferentiarul, sustine, contraargumentare/ argumentare, decodificare.