modelarea structurii dublu.docx
DESCRIPTION
helpfulTRANSCRIPT
Fig. 1. Modelarea componentelor ADN-ului
10 cmpurină
5cmpirimidină
4cmdezoxiriboză
2cmradicalfosforic
MODELAREA STRUCTURII DUBLU-CATENARE A ADN-ULUI
Materiale necesare: carton sau placaj, trusă de traforaj, echer, compas, patru culori diferite, sârmă de cupru sau aluminiu de diferite grosimi, ace cu gămălie.
Mod de lucru:1. Desenarea pe carton sau pe placaj a modelului adeninei, guaninei, timinei
şi citozinei – dimensiunea 5-10 cm (5 cm pt. pirimidine şi 10 cm pentru. purine). –fig. 1
2. Decuparea modelului fiecărei baze azotate şi colorarea modelelor: A-galben, T-negru, G-roşu, C-albastru. Se realizează circa 30-40 de copii pentru fiecare bază azotată.
3. Desenarea modelului dezoxiribozei sub forma unui hexagon ca cel din figură, cu stabilirea poziţiei carbonului 3’ şi 5’ (care apare ca o prelungire a hexagonului la unul din capetele sale ascuţite). Efectuarea a 30-40 de copii.
4. Desenarea unui pătrat cu latura de 3-4 cm, reprezentând radicalul fosforic. Efectuarea a 30-40 de copii.
5. Folosind fig. 1, stabiliţi o succesiune de baze azotate pentru una din catenele dublei elice ( de exemplu A,G,C,T,T,A,A,G,C,T,T,A,A,T,A,T,T,A,G,G,G,C,C,A,A).
6. Pe principiul complementarităţii, stabiliţi cu ajutorul decupajelor bazelor azotate succesiunea de pe catena complementară ( în cazul de mai sus ea va fi: T,C,G,A,A,T,T,C,G,A,A,T,T,A,T,A,A,T,C,C,C,G,G,T,T).
7. Legaţi bazele azotate la cele două catene complementare prin punţi de hidrogen (duble între A şi T şi triple între C şi G), folosindu-vă de sârme mai groase decât cele folosite la legăturile dintre celelalte componente. Sârmele le prindeţi în modelul bazelor azotate la locul potrivit, aşa cum se vede în fig. 2
8. Stabiliţi legătura dintre modelul bazei azotate şi acela al dezoxiribozei cu ajutorul sârmei, făcând un orificiu în cele două modele la locul potrivit conform Fig.2
9. Stabiliţi legătura dintre modelul dezoxiribozei şi acela al radicalului fosforic, urmărind regula ca la o catenă această legătură să fie de la carbonul 5’ la carbonul 3’, iar la catena complementară de la 3’ la 5’, sugerând sensul opus al celor două catene complementare.
Toate materialele indicate, ca şi soluţiile tehnice folosite sunt variabile în funcţie de ingeniozitatea şi posibilităţile fiecărui experimentator.