Model de aplicare a metodei GEORGES PERRIN (GP)

a) Întocmirea listei operatiilor procesului tehnologic

Pe baza datelor din documentaţia tehnica se întocmeste un nomenclator tuturor operatiilor

procesului tehnologic. Pentru fiecare operaţie se înregistrează cantităţile orare care se pot realiza.

Nomenclator operatii

b) Cheltuieli imputabile şi bazele de repartizare

Manopera 589500 um. Ore de functionareContributia privind asigurarile si protectia sociala 176850 um.

Cheltuieli cu energia tehnologica 112030 um. Kw/h

Cheltuieli cu incalzitul si iluminatul 98125 um. Suprafata halei in m2

c) Cheltuieli neimputabile: 625350 um.

d) Repartizarea cheltuielilor imputabile pe operaţii şi produse

1. Nectar piersici 15825 uf.

2. Suc natural morcovi 4040 uf.

3. Suc natural rosii 7808 uf.

4. Nectar portocale 10850 uf.

5. Suc natural cirese 9121 uf.

1

Repartizarea cheltuielilor cu manopera şi contributia

Repartizarea cheltuielilor cu energia tehnologică

Repartizarea cheltuielilor cu încalzirea şi iluminarea

2

Determinarea cheltuielilor imputabile pe fiecare operaţie

Cheltuieli imputabile fiecarei operaţii pe oră

e) Stabilirea produsului de bază şi a indicelui de bază (G.P.)

Se va considera ca etalon produsul “Nectar de piersici” în functie de care se calculeaza G.P.

Determinarea G.P.

3

f) Cu ajutotul G.P.-ului de bază se determină G.P.-ul pe fiecare operatie

Calculul G.P-ului pe operatii

g) Cunoscand productia orara pentru fiecare rotatie prin care trece un produs si

G.P.-ul fiecarei operaţii se poate determina G.P.-ul pe produs

Determinarea numarului de G.P.-uri pe produs

4

5

6

h) Omogenizarea productiei

Calculul productiei in unităţi echivalente

i) Determinarea costului unui G.P.

j) Se calculeaza cost efectiv unitar parţial al fiecărui produs si apoi se determină

cheltuielile totale de prelucrare

Stabilirea cheltuielilor de prelucrare pe produse

7

k) Calculul costului efectiv complet pe unitatea de produs

Costul efectiv complet pe unitatea de produs

Concluzii

Pe lângă calculul costulzui unitar, în conceptual metodei G.P. pot fi integrate şi o serie de

procedee ale metodei standard-cost, cum ar fi urmărirea operativă a cheltuielilor de producţie,

determinarea şi analiza abaterilor etc. În acest scop se impune elaborarea calculaţiilor standard pe

produs, organizarea unui sistem de urmărire operativă a abaterilor pentru materiile prime şi

materialele directe, pentru cheltuielile imputabile avute în vedere la calculul G.P.-urilor şi pentru

cheltuielile neimputabile, pe feluri.

Metoda se poate aplica foarte bine în condiţiile unui control bugetar riguros, care

presupune stabilirea unor bugete de cheltuieli pe ateliere, secţii etc., ca locuri de cheltuieli sau

centre de cosoturi, având în vedere corelaţia cheltuieli – producţie exprimate în unităţi G.P. iar

pentru fiecare dintre acestea, responsabilităţi directe.

Principalul avantaj al metodei este ca ea asigura calcularea unui cost pe produs mai exact

ca urmare a utilizării unor criteria de repartizare a cheltuielilor bazate pe legatura lor de cauzalitate.

Metoda G.P. răspunde la necesitatea de a fi un sistem de gestiune sau de conducere a

entităţii modern, întrucât permite controlul realizărilor în raport cu prevederile şi obiectivele dorite ,

precum şi stabilirea legăturilor între toate funcţiile, respective serviciile întreprinderii, pentru

coordonarea eforturilor în vederea atingerii unui ţel comun, optimizarea rezultatului financiar final.

G.P.-urile calculate au o stabilitate mare în timp simplificand lucările de calculaţie prin

evitarea repetarilor la interval scurte

Metoda permite optimizarea structurii producţiei prin numărul de G.P.-uri stabilite pe

produse.

Pe lângă avantajele aplicării metodei G.P. aceasta prezintă si anumite limite cum ar fi de

exemplu dificultatea determinării costului pentru producţia finită la entităţile cu variaţii mari de la o

perioadă la alta precum ţi lipsa de operativitate ca urmare a determinării costurilor efective la

8

sfârşitul lunii. Aceasta din urmă poate fi înlăturată prin integrarea în metodă a unor procedee care să

permit furnizarea operativă a informaţiilor

9