REFERAT:

MITUL LUI ZAMOLXE Cuprins:

1) Originea numelui Zamolxe. 2) Schem sintez: Ipostazele lui Zamolxe.

3) Atestrile istorice ale mitului lui Zamolxe.

4) Principiile doctrinei zamolxiene.

5) Portretul mitic al lui Zamolxe.

6) Muntele Kogaion ntre legend i realitate.

7) Perspectiva lui Mircea Eliade i Victor Kernbach asupra mitului lui Zamolxe.8) Comparaie ntre doctrinele lui Zamolxe i ale lui Thales din perspectiv filozofic.

9) Continuitatea mitului lui Zamolxe n cultura romneasc.

ORIGINEA NUMELUI LUI ZAMOLXE

1) Zalmoxis, un zeu-urs (Brengott)Alturi de forma Zalmoxis (prezent la Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.), antichitatea cunotea i forma Zamolxis (Lucian, Diogenes, Laertios, etc.). Eliade observ evidena faptului c una dintre forme deriv din metateza celeilalte. Porphyrius, in Vita Pythagorae, 14-15, explic varianta Zalmoxis prin cuvntul trac zalmos, piele,blan Termenul avea multe semnificaii nrudite nsemnnd i nvelitoare, coaj, scoar, acoperi, acopermnt n genere i al capului n special, deci cciul, coif, etc (I. Duridanov. Ezikat na trakte, Zalmos). El apare n numeroase toponime vechi din sudul Greciei (Salmonion) pn n nordul ndeprtat (Salmi, Salmela), dar i pe teritorii traco-gete (Salmydessos, Salmorude) i s-a meninut aproape in aceeai form si cu acelai neles n prusaca veche (salmis) i n lituanian (salmas), (I. Duridanov. Thrakisch-dakieche Studien, I, p. 85). Partea a doua a numelui (-xis) a fost pus n legtur cu rdcina indoeuropean ksey-, din care au derivat cuvinte indoeuropene care nseamn stpn, rege. Deci, Salmoxis ar nsemna rege mbrcat n piele sau blan, cum era numit i Wodan (Manteltrager), cum erau reprezentai Lykaon, Bhava, Sarva etc, i cum apreau lykantropii nordici n piele de lup sau de urs. Porphyrius amintete n legtur cu aceasta, faptul c lui Zalmoxis la natere i se aruncase deasupra o piele de urs. Din aceast etimologie, unii autori au dedus c Zalmoxis ar fi fost la origine un Brengott (zeu-urs). Ipoteza este reluat de Ryhs Carpenter care l aeaz pe zeul get printre ali sleeping bears (uri dormind).Zeul htonicCealalt etimologie interpreteaz numele plecnd de la tema zamol, pentru care Matthus Prtorius (1688) propusese sensul de pmnt. n 1852, Cless l compar pe Zalmoxis cu zeul lituanian al pmntului, Zameluks. Abia Paul Kretschmer, n 1935, a elaborat demonstraia lingvistic, discutnd n paralel Zemel (de pe inscripiile funerare greco-frigiene din Asia Mic), tracul zemelen (pmnt) i Semele (zeia pmntului, mama lui Dyonisus), termeni care deriv din tema protoindoeuropean *g'hemel-, pmnt, sol, aparinnd pmntului (cf. i avesticul zam, pmnt, lituanianul m, letonul zeme, vechi prusacul same, semme, vechiul slav zemlia, pmnt, ar).

Sclipitor, luminosO alt ipotez are n vedere partea onomastic Zelmo-, de exemplu Zelmoutas i n numele compuse, cu -zelmis: Aulouzelmis, Abro-, Dala-, Dole, Ebry-, Mesto, din protoindoeuropeanul *g'hel- a sclipi; galben; verde sau *g'el- limpede, luminos. De asemeni n Zalmodeghikos (v. Zalmodegicos); Zermodeghikos i Zoltes.

I) Strabon , Geografia,VII ,3,5

"Astfel se spune ca un oarecare get, numit Zamolxe, a fost sclavul lui Pitagora. De la filosof a obinut oarecare informaii despre fenomenele cereti, in timpul peregrinrii sale n Egipt. ntors n patrie, Zamolxe a dobndit respectul crmuitorilor si pe al poporului, ca tlmcitor al fenomenelor cereti. n cele din urm a izbutit s-l conving pe rege i s-l fac asociat, ca pe un om ce avea insuirea de a dezvlui voina zeilor. La nceput i s-a incredinat doar funcia de sacerdot al celui mai venerat dintre zeii lor, iar apoi l-au proclamat zeu pe el insui. Zamolxe i-a ales o anume peter, inaccesibil tuturor celorlali, i acolo i petrecea viaa, ntlnindu-se rar cu oamenii, afar de rege si de dregtorii lui. Regele , cnd a vzut c oamenii snt mult mai supui fa de el dect mai nainte, ca faa de unul care le da porunci dup ndemnul zeilor, i-a dat tot sprijinul. Acest obicei a dinuit pn n vremea noastra; dup datin, mereu se gsea un astfel de om care ajungea sfetnicul regelui, iar la gei acest om era chiar numit zeu. Pn i muntele cu petera a fost socotit sfnt si aa l i numesc. Numele lui este Kogaionon, la fel ca al rului care curge pe lng el. Apoi cnd peste gei a ajuns s domneasca Burebista, impotriva cruia divinul Cezar s-a pregtit s porneasc o expediie, aceast cinste o inea Deceneu. Iar practica pythagoreic de a se abine de la carne a rmas la ei ca o porunc dat de Zamolxe"

II) Herodot, Istorii ,IV,95-96

"Dupa aceea am aflat de la helenii care locuiesc in Hellespont si in Pont, ca acest Zamolxis ar fi trait in Samos ca sclav al lui Pitagora, fiul lui Mnesachos. Dobindind, dupa aceea libertate, ar fi strins multa bogatie si astfel, cu averea cistigata, s-ar fi intors, printre ai sai, bogat. Deoarece tracii traiau in cumplita saracie si erau lipsiti de invatatura, acest Zamolxe, intrucat traise printre eleni, indeosebi in preajma lui Pitagora, omul cel mai intelept al Helladei, cunoscind astfel modul de viata ionian si niste moravuri mai de soi decit cele din Tracia, a cerut sa i se cladeasca o sala de primire unde le oferea ospete, cetatenilor de vaza; in timpul ospetelor, ii invata ca nici el, nici oaspetii sai, nici urmasii lor, nu vor muri vreodata, ci numai se vor muta intr-un loc unde, traind de-a pururi, vor avea parte de toate bunatatile. In tot acest rastimp, cit isi gazduia oaspetii vorbindu-le astfel, poruncise sa i se faca o locuinta subterana. Cind locuinta a fost gata, el a disparut dintre traci, coborind in adincimea incaperilor subterane, unde a stat ascuns trei ani.Tracii l-au regretat si l-au bocit ca pe un mort. Dar in al patrulea an, a aparut iarasi dinaintea tracilor, facindu-i astfel sa creada tot ce le spunea. Iata ce istorisesc helenii ca ar fi facut.Intrucit il priveste pe Zamolxe,ca si locuinta lui de sub pamint, eu nici nu tagaduiesc toate cite s-au spus, nici nu le cred insa prea mult. Cred totusi ca acesta a trait mult inainte de Pitagora. Dar de nu va fi fost Zamolxe decit un om ori nu va fi fost decit un zeu de pe meleagurile Getiei, il parasesc."

III) Platon, Charmides,156 d-e

"La fel este si acum cu descintecul nostru. L-am invatat acolo, in armata, de la unul dintre medicii traci ai lui Zamolxe, despre care se spune ca ii fac pe oameni nemuritori. Iar acel trac ma incredinta ca au dreptate confratii sai din Hellada sa sprijin ceea ce ziceau adineauri. Dar, a adaugat el, Zamolxe, care e regele nostru, dovedeste, ca un zeu ce este, ca tot asa cum nu se cuvine sa incerca a vindeca ochii fara sa fi vindecat capul, nici sa tamaduim capul fara sa tinem seama de trup, cu atit mai mult nu trebuie sa incercam a vindeca trupul fara a cauta sa tamaduim sufletul ; pricina pentru care cele mai multe boli nu se supun artei medicilor Helladei este ca ei nesocotesc intregul, pe care ar trebui sa-l ingrijeasca, iar daca acestui intreg nu-i merge bine, nu poate sa-i mearga bine nici partii."

IV) Diodor din Sicilia, "Biblioteca istorica" 1.94.2. ntr-adevar, se povesteste la arieni ca Zarathustra a facut sa se creada ca o zeitate buna i-a dat legile ntocmite de el. La asa-numitii geti, care se cred nemuritori, Zamolxis sustine si el ca a intrat n legaturi cu zeita Hestia, iar la iudei Moise cu divinitatea careia i spune Iahve. V) Herodot ,Istorii, IV, 94

"tot la al cincilea an, ei (geto-dacii) trimit la Zamolxe un sol, tras la sorti, cu porunca sa-i faca cunoscute lucrurile de care, de fiecare data, au nevoie. Iata cum il trimit pe sol. Unii dintre ei primesc porunca sa tina trei sulite (cu virful in sus), iar altii, apucind de miini si de picioare pe cel ce urmeaza sa fie trimis la Zamolxe si ridicindu-l in sus il arunca in sulite. Daca---strapuns de sulite---acesta moare, getii socot ca zeul le este binevoitor. Iar daca nu moare, aduc invinuiri solului zicind ca este un om ticalos si, dupa invinuirile aduse, trimit pe altul, caruia ii dau insarcinari inca fiind in viata. Aceiasi traci, cind tuna si fulgera, trag cu sagetile in sus, spre cer, si ameninta divinitatea (care provoaca aceste fenomene) deoarece ei cred ca nu exista alt zeu in afara de al lor"

Zamolxe mai este amintit de Apulius, de Lucian din Samosata, de Enea din Gaza, Origene (Contra Celsum, III,54), Porphirius (232-304), Iamblichos, Iulian Apostatul, Hesychios din Alexandria, Clement Alexandrinul (Stromateis , V, 213), Iordanes (Getica, V, 40). In plus, Platon il mai compara pe Zamolxe cu hiperboreul Abaris, socotindu-i pe amindoi mari mesteri in arta incantatiei.

Principiile

doctrinei zamolxiene:

Controversele asupra personalitatii lui Zamolxe au inceput sa apara odata cu mentionarea lui de catre Herodot si continua pana azi. Se presupune ca in jurul anului 1400 i.e.n, acest dac pe nume Zamolxe a calatorit prin lume ajungand pana in Egipt ajungand sclav al lui Pitagora, desi Herodot este de parere ca Zamolxe a trait cu mult inainte de Pitagora. In peregrinarile sale, Zamolxe a acumulat multe invataturi in domeniul astronomiei, prevestirii, medicinii. Intors inapoi pe meleagurile natale, el a juns vicerege. Din aceasta pozitie a pus sa i se amenajeze o pestera pe muntele cunoscut mai tarziu sub denumirea de Kogaion. El s-a retras aici in solitudine, arar primind pe rege si pe fruntasii daci. Pentru a da o lectie poporului care se pare ca nu il mai asculta, el a disparut timp de patru ani, iar cand a revenit, poporul care isi daduse de seama de pierderea suferita, l-a zeificat. Zamolxe a ajuns sa fie considerat zeul cerului senin si al soarelui, el controland locurile unde ajungeau dacii dupa moarte, si cu numele caruia soldatii plecau la lupta. Curajul soldatilor in lupta era dat de nepasarea in fata mortii stiind ca vor ajunge in imparatia lui Zamolxe. Soldatii plecau in lupta strigand numele zeului si mureau zambind cu numele aceluiasi zeu pe buze. Dupa disparitia fizica a lui Zamolxe, contactul cu acesta se mentinea printr-un ritual de sacrificiu care decurgea astfel: la fiecare patru ani un ales din cei mai viteji, mai frumosi si mai inteligenti daci era aruncat in sus, el caznd in sulitele tinute in aer de alti patru daci. Acestuia inaninte de a muri primea rugamintile poporului pentru zeul lor. Daca solul murea, insemna ca zeul a primit doleantele. Daca insa mesagerul supravetuia, insemna ca zeul refuza solia si tanarul era apostrofat ca nu era d emn de sarcina cu care fusese insarcinat. Acest ritual nu trebuie vazut ca unul barbar daca se are in vedere in primul rand ororile la care erau martori dacii in numeroasele razboaie pe care erau nevoiti sa le poarte, in al doilea rand ca era un ritual care se petrecea la intervale mari de timp si al treilea rand ca acest ritual a fost mentionat o singura data, deci nu trebuie luat ca o certitudine.

Putine referinte antice descriu, nu intotdeauna la fel, zeul suprem al daco-getilor, Zamolxis prezentindu-l fie ca pe o divinitate htonica , fie personificind cerul sau prin cumul de atribute-erou civilizator, zeu mesianic, invatator si judecator al oamenilor vii si gazda cereasca prielnica si mintuitoare a mortilor, aratindu-ne deci o divinitate totala.

Din reperele antice se poate trasa un contur al personalitatii de zeu a lui Zamolxe care ca daimon get (Herodot) avea un raport cu un sistem de mistere initiatice (magia psihomedicala-[Platon] si mitul unitatii trup-spirit [divinitate-omenire] confirmata de trimiterea la calendarul specific dacic, si de asemenea cu trimiterea la doctrina orfica ) si de lipsa totala a thanatofobiei la geto-daci subliniaza caracterul cu desavirsire original a lui Zamolxe in panteonul lumii antice. Caracterul de zeu urano-solar este subliniat de lipsa acoperisurilor la templele dacice, zeul era adorat pe virfuri de munte (Kogaion), de ritualul funerar (incinerarea sugereaza ridicarea la cer odata cu fumul) si cu atit mai mult de ritualul trimiterii solului la Zamolxe, care soli, aruncati fiind in sus ca sa cada in sulite, se credea ca vor ajunge sus la zeu in cer nu ca umbre ci corporal (trupul lor era impiedicat sa moara avind contact cu pamintul si desigur dupa jertfa trupul era ars pe rug).

Herodot, parintele istoriei, l plaseaza pe unul din acesti Zalmoxis ca si contemporan cu Pitagora, iar pentru a-i da o dimensiune perena, adauga: "...mi se pare, nsa, ca el a trait cu multi ani nainte de Pitagora"(Istorii. IV.96). Personajul Zalmoxis, contemporan cu Pitagora, era considerat un reformator, pentru ca el, prin nvataturile pe care le propovaduia, a adus "zalmoxianismul " mai aproape de puterea de ntelegere a poporului, popor care l-a cinstit ca pe unul "vrednic de domnie", adica de a conduce, a sfatui. n baza afirmatiilor lui Herodot cu privire la Zalmoxis, despre care spune - legat de natura lui umana- ca "fiind doar un muritor, a fost rob, n Samos, robul lui Pitagora", se pot formula cteva idei:

Cunoscnd ca Pitagora (cca 580 - 500 .e.n.) a facut calatorii de studii n Iudeea, Persia, Fenicia, Egipt, apoi Sparta si Creta, se pare ca l-ar fi ntlnit pe acel adept al zalmoxianismului n calatoria din Egipt, unde, conform lui Strabon, deprinsese cunostinte astronomice de la initiatii (preotii) de acolo. Este posibil ca Pitagora si cel care va deveni un Zamolxis, sa se fi apropiat ca dascal-nvatacel si nu neaparat ca stapn-sclav.

Trebuie subliniat : calatoriile de studii erau relativ curente, daca se au n vedere cele scrise de Lucian de Samosata n "Scitul sau oaspetele", unde este vorba de Toxaris - figura legendara- care a vizitat Atena n vremea lui Solon (sec VII .e.n.), cu mult naintea lui Anacharsis. Initierea va fi durat pna la anul 531 .e.n., cnd Pitagora emigreaza n Italia meridionala, la Crotona, unde fundeaza o comunitate religioasa si politica, datorita careia cetatea obtine suprematia n regiune, devenind un model, ulterior, si pentru Tarent si Siracuza. Aici este posibil ca Zalmoxe, devenit colaborator apropiat lui Pitagora, sa se fi "nbogatit"(cf. Herodot. IV.95), ca dupa aceea "...sa se ntoarca n patria lui, unde a cladit o casa pentru adunarea barbatilor,n care i punea sa benchetuiasca pe fruntasii tarii, nvatndu-i..." (Herodot).

Ceea ce pare o certitudine n relatia celor doi, este faptul ca getul a fost profund marcat de cunostiintele astronomice nvatate n Egipt si la Samos, la care se adauga initierea facuta de Pitagora n matematica si filozofie. Herodot subliniaza: "Zalmoxis avuse legaturi cu grecii si cu Pitagora, un nsemnat gnditor al acestora...". Pitagora i-a transmis getului - ca o premiera pentru lumea sa - realitatea ca matematica este o stiinta demonstrativa, iar numerele, principiul, radacina si sursa tuturor lucrurilor. Atentia s-a concentrat asupra numarului 10, care aparea sub forma unui triunghi, cu laturile alcatuite din patru unitati (tetraktys). In cosmologie, Pitagora i va fi transmis ca numarul avea un rol esential, el constituind partea rationala a universului, granita lui cu infinitul.

Ceea ce s-a pastrat din toate acestea, implantate de Zalmoxisul secolului VI .e.n. n structura spirituala a geto-dacilor nord-dunareni, ca forma de gndire si conceptie, independent de elementele filozofice si stiintifice, a fost o profunda religiozitate. Trebuie mentionat ca n acea perioada istorica, cnd noul Zalmoxis reforma religia geto-dacilor, tulburator, n ntreaga lume antica se ntmplau lucruri deosebite, decisive pentru istoria umanitatii:

- La Babilon, n timpul lui Nabucodonosor, se construia (ntre 605-526 .e.n.) zigguratul Etemenaki, cunoscut ca "Turnul lui Babel",n mod cert si cu rol de observator astronomic.

- Traia si crea filozoful chinez Lao-Tse (604-531 .e.n.), ntemeietorul daoismului.

- Traia si crea Zarathustra (599-522 .e.n.), filozof si ntemeietor al religiei iraniene.

- Traia Sakya-muni, adica Gauthama Buddha (555-486 .e.n.), ntemeietorul budismului.

- Traia filozoful si moralistul Kon -Fu -Tz (551 - 479 .e.n.), ntemeietorul confucianismului.

- Se scriau cele mai vechi parti ale Bibliei, parte redactate n sec. VI .e.n.

- n Capitoliul din Roma se instala un simbol de origine etrusca, "Lupoaica", devenita simbolul cetatii Eterne .

O explicatie la aparitia aceastei incredibile liste de reformatori si reforme, ar putea fi cele spuse de Diodor din Sicilia : " ZAMOLXE avea sa construiasca amintita "casa" n care-i aduna pe puternicii tarii, punndu-i sa "benchetuiasca", cert fiind vorba de mese rituale, nvatndu-i ca sunt nemuritori. Aceasta "casa" trebuie sa se fi aflat ntr-o zona accesibila si frecventata. Herodot specifica, legat de casa n care marele preot facea cunoscute nvataturile sale n "adunarea barbatilor", ca era o constructie cu caracter public si aminteste ca noul Zamolxis a poruncit sa i se construiasca apoi si o locuinta subpamntean, de uz personal, n care avea sa traiasca timp de trei ani, facnd prorociri bazate pe semne ceresti si primind numele de zeu, dupa care s-a retras, "petrecndu-si viata ntr-o pestera..." ntre perioada de locuire n acel centru unde era "casa barbatilor" si retragere, din textele lui Herodot si Strabon se constata ca a existat o perioada de locuire de trei ani ntr-o locuinta subpamnteana, care a nsemnat prorociri pe baza de semne ceresti, ceea ce ne poate duce la concluzia ca acea locuinta ar fi putut fi un observator astronomic, construit undeva ntr-o zona favorabila observarii mersului astrelor si planetelor, care nu putea fi dect un munte, devenit o zona sacra ( muntele Kogaion).

Prin urmare, conturul personalitii marelui zeu dac este absolut original n panteonul antic european, prin sistemul de mistere iniiatice, magia psihomedical, mitul unitii spirit-trup, respectiv divinitate-umanitate (confirmat de trimiterea ritual a solului n cer), mitul unitii astrale (confirmat de calendarul specific al dacilor) ca i absenta total a thanatofobiei .

Muntele Kogaion ntre realitate i mit

"Muntele care se ascunde privirilor" nu se vrea o formulare metaforic, ci o realitate a crei acceptare si ntelegere l ancoreaz ntr-un spatiu geografic determinat n contextul unor legi fizice. Este vorba de Muntele Gugu (2.291 m) din Masivul Tarcu-Godeanu, semn de hotar, convergent, pentru cele trei provincii istorice: Banatul, Ardealul si Oltenia, care constituiau arealul spiritualittii si politicului geto-dacilor, dar si a ceea ce avea s fie Dacia Felix, dup cucerirea de catre imperiu. De-a lungul timpului, au fost numeroase propuneri ale istoricilor n legtur cu "zona sacr" sau "muntele sacru", n mai tot lantul Carpatilor, cum ar fi Muntii Climani (M. Sadoveanu) sau Vf. Omul (N. Densusianu). mpotriva acestor variante de amplasare a Kogaionului- muntele sfnt- s-au ridicat obiectii legate de faptul c muntele n cauz trebuia s fie, neaprat,"un munte ascuns", asa cum pretind vechile traditii. n legtur cu localizarea Kogaionului (Cogaenum, Kogaionon, Gogaionul), trebuie amintit c majoritatea istoricilor, urmnd pe Constantin si Hadrian Daicoviciu, sustin ideea c muntele "Kogaionon" al dacilor este Dealul Muncelului ( Dealul Grdistei), din Muntii Orstiei, cu complexul su de sanctuare. Istorici de seam ca C.C. Giurescu si Dinu C. Giurescu par a admite c Cogheonul ar fi actualul munte Gugu, bazat, n principal, pe existenta unei pesteri situat aproape de vrf, adus n atentie de naturalistul Alexandru Borza n anul 1942, dar si pe o similitudine de fonetism: Cogheon, Coghen,Gugu, att pentru munte, ct si pentru apa care curge n preajma lui (amintit de Strabon) Conform vechilor traditii, o nsusire a muntelui sacru trebuia s fie aceea de a se ascunde privirilor, dar nu ntr-o banal ceat, care ar exclude ideea de supranatural. Or, un asemenea fenomen, real, a fost descris: "...acest cel mai nalt pisc al masivului Godeanu uneori se ascunde. Dac vii din Retezat spre apus si e senin si soarele strluceste n sens avantajos, Gugu poate fi nvluit n ceat, sau cine stie cum si n ce, fiindc pentru vedere apar numai cerul si orizontul, ca si cum muntele ar fi strveziu. Nu se ntmpl totdeauna aceasta, poate destul de rar, dar uneori muntele Gugu se ascunde." (Victor Kernbach-"Muntele ascuns al lui Zamolxis", Romnia pitoreasc nr.7/1972). nainte de a da o explicatie acceptului de egalitate ntre "muntele sacru" si Vf. Gugu, trebuie subliniat c este vorba de un fenomen optic de total refractie a luminii, care se produce n anumite conditii meteo. El se datoreaz straturilor de aer, cu densitti diferite, care se "pliaz" pe versantii estici ai muntilor din zon, n conditii de calm atmosferic local. Fenomenul, de o deosebit complexitate, poate fi explicat prin rolul de factor determinant ce-l are "centrul de frig local", generat de prezenta a dou cldri glaciare n imediata apropiere a vrfului Gugu si a vrfului Cracul Pesterii, care modific densitatea stratului de aer si, implicit, indicele de refractie. Un alt fenomen asociat acestui "centru" este cel de drenare a nebulozittii (ceat, nori) de pe versantul estic al celor dou vrfuri sub forma unui condens n albia prului Branului. Pe versantul vestic, fenomenul determin precipitatii, care alimenteaz prul Izvorul Gugului. In aceste conditii, mai ales deasupra versantului rsritean, este frecvent cer senin. Caracteristicile mentionate confer locului o trstur de "sacralitate", dar mai ales versantului estic i ofer conditii ce permit observarea cerului. Conexnd cele de mai sus cu afirmatia lui Strabon legat de faptul c Zamolxis "ntemeiat pe semne ceresti, fcea prorociri..", se pot avansa urmtoarele: 1)n perioada n care Zamolxis "i nvta pe fruntasii trii", n sec VI .e.n., n zona paralelei 45, clima Europei se rcise considerabil (dovad studiile de climatologie istoric, pe baza miscrilor ghetarului Fernau), rezultnd si o nebulozitate accentuat si de lung durat, ceea ce ridica probleme n privinta amplasrii unui observator astronomic. 2) Zamolxis a cutat un loc, de unde, n ciuda conditiilor neprielnice, s poat observa nestingherit cerul. Acest loc a fost gsit, era "o locuint subpmntean", n fapt o crevas natural n apropierea vrfului muntelui, care a fost modificat, pentru a obtine un coridor din care se putea observa cerul ntr-o anumit dechidere unghiular. 3)Dup ce lucrarea a fost terminat, Zamolxis "dispare din mijlocul tracilor, cobornd n locuinta lui de sub pmnt. A trit acolo trei ani. Tracii doreau mult s- aib, jelindu-l ca pe un mort. In al patrulea an, el le-a aprut si astfel Zamolxis fcu vrednice de crezare nvtturile lui..."(Herodot.IV.95). Desi vreme de trei ani a lsat s se cread c este mort, ca apoi s apar iar n comunitate, se pare c Zamolxis nu a urmrit o "renviere" care s ntreasc nvtturile lui despre nemurire, ci cu totul altceva. Scopul autoizolrii de trei ani a fost observarea unui anumit fenomen ceresc, considerat de o deosebit important. Locuinta subpmntean, ca un observator astronomic si poate ca o constructie ce permitea urmrirea astrelor si ziua, pentru c, desi fntnarii se feresc s o spun, se stie c din fundul fntnilor adnci se poate vedea si ziua licrirea stelelor, datorit reflexiei razelor de lumin sub un anumit unghi de incident n mediul dat. n plus, dac lumina soarelui n-ar "estompa" n timpul zilei cerul, atunci s-ar putea observa cum n 24 de ore constelatiile zodiacului se perind una dup alta, la o or si jumtate, deasupra orizontului. Terenul ales, un "amfiteatru" cu "amplificare" natural, datorit orografiei locului, ar fi putut s fi fost incinta sacr, unde, dup reaparitie, se asista la "revenirile" zeului si de unde acesta si fcea cunoscute nvtturile si prorocirile pe baza observatiilor astronomice. Referitor la aceste cunostiinte, ele erau extrem de avansate pentru acea epoc, iar Iordanes (sec.VI e.n.), istoric al gotilor, atrage atentia c geto-dacii, n timpul regelui Burebista si a marelui preot Deceneu, cunosteau "teoria celor dousprezece semne ale zodiacului, cum creste si scade orbita Lunii, cu ct globul de foc al Soarelui ntrece msura globului pmntesc, sub ce nume si sub ce semne cele treisute si patruzeci si sase de stele trec n drumul lor cel repede de la rsrit la apus, spre a se apropia sau deprta de polul ceresc, eclipsele solare, rotatia cerului, regulile prestabilite ale astrelor care se grbesc s ating regiunea oriental si sunt duse napoi n regiunea occidental". Este ceva, nu? Amplasarea "observatorului astronomic" din Gugu, semnalat pentru prima dat de Alexandru Borza ("Sanctuarul Dacilor",Publicatiile Institutului Social Banat-Crisana,Timisoara, 1942), permite observarea cerului pe o deschidere de cca. 160 grade, pe directa de la NE la S. n situatia dat, n perioada solstitiului de iarn se putea observa Constelatia Gemenii, care prin orbita ei culmineaz deasupra orizontului de sud. Cerul nocturn din solstitiul de var permitea observarea culminatiei Constelatiei Sgettorului, tot deasupra orizontului sudic, ea avnd orbita cea mai joas dintre toate constelatiile zodiacului. ntre orbitele celor dou constelatii, se nscriu orbitele celorlalte constelatii zodiacale. Vrful Cracul Gugului cu "observatorul astronomic" si primeste astfel nc o legitimitate. Trebuie subliniat c la o ncercare, astzi, de a se reconstitui "cerul" observat de Zamolxis, ar aprea probleme majore, datorit procesiei echinoctiilor n timpul celor peste 2.500 de ani trecuti, n care punctul vernal si semnele zodiacului s-au deplasat n sens retrograd cu cca. 28 de grade fat de constelatiile zodiacale. In ce priveste "observatorul", acesta este o crevas amenajat n Vf. Cracul Gugului, dimensiunile fiind: lungime 10m, ltime 2 m, nltime 2-3 m, coordonatele geografice fiind 45 16' 54'' latitudine nordic si 22 42' 44'' longitudine estic, altitudinea fiind de de 2.150 m. Accesul nu este deloc facil, muntele putnd fi abordat dinspre vest, dar mai ales dinspre est, unde se gsesc si astzi stnele, care acum dou milenii si jumtate "asigurau" probabil pe cel de la "observator". Acolo se poate ajunge venind doar pe plaiuri, pe creste, dinspre (fapt semnificativ) Depresiunea Hateg, Valea Jiului sau Valea Cernei. Piscul secundar al vrfului Gugu - Cracul Pesterii - este alctuit din blocuri de granit dezagregate, peisajul oferit de clivajul rocilor dizlocate si prvlite de climatul aspru de altitudine, fiind spectaculos. Cu toat inaccesibilitatea muntelui si duritatea rocilor, "pestera" sugereaz o munc titanic de amenajare, intrarea amintind de o poart megalitic. realizarea constructiei subpmntene a marelui preot a necesitat calcule si eforturi, care nu puteau avea dect o motivatie - o credint intens, capabil s mobilizeze energii spirituale si materiale la un nalt nivel.. n afar de acel "confort astronomic" necesar, locul trebuia s mai contin si unele simboluri ale marelui preot, cum ar fi tringhiul dreptunghic format de cele trei vrfuri, posibile elemente de triangulatie pentru msurtori ceresti.

I) Mircea Eliade, Istoria credinelor i ideilor religioa-se, vol II.

Legenda relatat de Herodot despre Zamolxis este coerent: grecii din Hellespont sau Herodot nsui integraser tot ce aflaser despre Zalmoxis, despre doctrina i cultul su ntr-un orizont spiritual de structur pitagorician. Or, aceasta nseamn c cultul zeului geto-dac comporta credina n imortalitatea sufletului i anumite rituri de tip iniiatic. Dincolo de raionalismul i evhemerismul lui Herodot, sau a informatorilor si, se ghicete caracterul misteric al cultului, ntr-adevr, scrie Herodot, geii se cred nemuritori" (IV, 93), cci credina lor este c nu mor i c cel care piere se duce la Zalmoxis" (IV, 94). Totui verbul thanatizein (cf. V, 4) nu nseamn a se crede nemuritor", ci se face nemuritor". Aceast imortalizare" se dobndete prin intermediul unei iniieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele greceti i elenistice . Nu cunoatem ceremoniile propriu-zise, dar informaiile transmise de Herodot indic un scenariu mitico-ritual al morii" (ocultare) i rentoarcerii pe pmnt" (epifanie).Istoricul grec relateaz, de asemenea (IV, 94), ritualul specific legat de Zalmoxis: trimiterea la fiecare patru ani a unui sol nsrcinat s-i comunice zeului ceea ce doresc n fiecare mprejurare". Civa brbai ineau cu vrful n sus trei sulie i cel desemnat prin tragere la sori era aruncat n aer; cznd, el era strpuns de vrfurile celor trei sulie. Sacrificiul fcea posibil comunicarea unui mesaj, altfel spus reactualiza raporturile directe dintre gei si zeul lor, aa cum fuseser ele la nceput, cnd Zalmoxis se afla printre ei. Sacrificiul i trimiterea mesagerului constituiau ntructva o repetiie simbolic (deoarece era ritualic) a ntemeierii cultului: se reactualiza epifania lui Zalmoxis la captul celor trei ani de ocultare, cu tot ceea ce implica ea, anume asigurarea nemuririi i beatitudinii sufletului. Anumii autori antici, precum i muli savani moderni, 1-au pus n relaie pe Zalmoxis, pe de o parte, cu Dionysos i Orfeu, i, pe de alt parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a cror trstur caracteristic era fie o tehnic amanic, fie mantica, fie coborrile n Infern, catabas "-ele. Dar ceea ce ne relateaz Herodot nu se insereaz n sistemul de mitologii, credine i tehnici amaniste sau amanizante. Dimpotriv, am vzut, elementele cele mai caracteristice ale cultului su (andreon i banchete ceremoniale, ocultri n locuina subpmntean" i epifania dup patru ani imortalizarea" sufletului i nvtura privind existena beatific n lumea cealalt) l apropie pe Zaimoxis de Mistere.Acesta este poate motivul pentru care Herodot ezit s dea amnunte (dac ceea ce nu e ns sigur cei de la care aflase aceste lucruri i le spuseser cu adevrat): discreia sa propos de Mistere este bine cunoscut. Dar Herodot recunoate c el nu crede n istoria cu Zalmoxis sclav al lui Pitagora, i c, dimpotriv, el e convins de anterioritatea daimon-u]ui get, i acest detaliu este important.La nceputul erei cretine, Strabon (Geografia, VII, 3,5) prezint o nou versiune a mitului lui Zalmoxis,bazndu-se mai ales pe documentaia culeas de Posidonius (ctre 135-50 .Hr.). Zalmoxis a fost sclavul lui Pitagora; ns ceea ce ar fi nvat de la maestrul su nu este doctrina imortalitii, ci unele lucruri privind astrele", adic tiina de a prezice evenimentele viitoare dup semnele cereti. Strabon adaug la aceasta o cltorie n Egipt, ara magiei prin excelen. Graie tiinei sale astronomice si prestigiilor sale magice si profetice, Zalmoxis reuete s fie asociat la conducerea rii de ctre rege. Mare preot i profet al zeului cel mai adorat din ara lor'', Zalmoxis s-a retras ntr-o peter pe culmea muntelui sacru Kogainon, unde nu-i primea dect pe rege i pe slujitorii lui, i, mai trziu, acetia i s-au adresat ca unui zeu". Strabon adaug: cnd Burebista domnea peste gei, cinstirea aceasta o avea Deceneu, i, ntr-un mod sau n altul, regula pitagorician a abinerii de a se hrni cu fiine care au via se pir nc, aa cum fusese propovduit de ctre Zalmoxis.n noua etapa a religiei geto-dacilor, aceea despre, care ne prezint informaii Posidonius si Strabon, caracterul lui Zalmoxis se arat sensibil modificat. Exist, mai nti, identificarea zeului Zamolxis cu marele-preot, care a sfrit prin a fi divinizat cu acelai nume. n plus, nu se afl nici o aluzie la un cult de structur misteric, aa cum ni-1 prezentase Herodot. Pe scurt, cultul lui Zalmoxis este dominat de un mare-preot care triete solitar pe vrful muntelui, fiind totodat asociatul i sfetnicul regelui; acest cult este pitagorician pentru ca exclude mncrurile cu carne. Nu tim n ce msur structura iniiatic si eshatologic a misterului" lui Zalmoxis mai supravieuia n epoca lui Strabon. Dar autorii antici vorbesc despre anumii eremii i oameni religioi si probabil c aceti specialiti ai sacrului" prelungeau tradiia misteric" a cultului lui Zalmoxis.

ntr-un alt pasaj (VII, 3,11), n care prezint domnia lui Burebista (70-44), Strabon l descrie pe Deceneu ca pe un magician (goes), un brbat care nu numai c fcuse o cltorie n Egipt, dar nvase, de asemenea, n mod temeinic unele semne prin intermediul crora pretindea c cunoate voina divin, i la puin vreme dup aceea a fost socotit zeu".. Un alt amnunt pare, de asemenea, important pentru Strabon: faptul c Zalmoxis ca i, mai recent, Deceneu realizase o carier att de prodigioas graie mai ales cunotinelor sale astronomice i mantice. n secolul al Vl-lea d.Hr., dar sprijinindu-se pe izvoare mai vechi, Iordanes descria n termeni extravagani interesul preoilor daci pentru astronomie i tiinele naturale (Getica, XI, 69-71). Insistena pe cunoaterea corpurilor cereti poate oglindi informaii exacte. Intr-adevr, templele de la Sarmizegetusa i de, la Costesti, al cror simbolism urano-solar este evident, par s fi avut o funcie calendaristic.

II) "Miturile Esentiale" , Victor KernbachCu privire la credina geilor n nemurire menionat de Herodot, Eliade, urmnd studiile lui Linforth, face o precizare esenial n nelegerea cultului zalmoxian, anume c thanatizein nu nseamn "a se crede nemuritor", ci "a se face nemuritor".Aceast "imortalizare", dup termenul folosit de Eliade, "se dobndea prin intermediul unei iniieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele greceti i eleniste". Dei ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de ctre istorici, informaiile transmise de Herodot indic, potrivit interpretrii lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al morii (ocultare) i rentoarcerii pe pmnt (epifanie). Iar, ct privete semnificaia magic a singurului ritual transcris de ctre Herodot, sacrificiul, Eliade l interpreteaz drept menit pentru a "reactualiza raporturile dintre gei i zeul lor, aa cum fuseser ele iniial, cnd Zalmoxis se afla printre ei", constituind, astfel, o "repetiie simbolic a ntemeierii cultului", similar, doar din punct de vedere funcional, cu reactualizarea Cii Crucii n cretinism.Caracterul htonic al zeului a fost evideniat de anumii autori antici, precum i de ctre muli savani moderni, care l-au pus pe acesta n relaie, pe de o parte, cu Dionis i Orfeu, i, pe de alt parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a cror trstur principal era fie o tehnic amanic, fie mantica, fie coborrile n Infern. Mircea Eliade, ns, vede n relatrile lui Herodot despre cultul lui Zalmoxis elemente ce l apropie pe zeul dac de Mistere. Controversele asupra calitatii de zeu sau de om a lui Zamolxis (in alte rostiri Zalmoxis) au inceput cam odata cu primele stiri despre el (Herodot) si nu s-au incheiat nici acum. Totusi, fluctuatia interpretarilor moderne, bizuite pe informatiile antice scrise (caci nimeni nu a cercetat inca intr-adevar stiintific urmele posibile ale mitologiei Daciei in folclorul si in ritualul unor datini din Romania - cu exceptia lui Adrian Bucurescu in Dacia Secreta), sugereaza figura complexa a zeului. Dar, in primul rand, se observa in aceasta figura, ca insusiri esentiale, doua ce sunt greu de separat in mitologie: zeul mesianic si eroul civilizator. O examinare mai atenta aminteste de o similitudine de la mari departari geografice ( cu atat mai mult, fiind exclusa orice comunicare prin circulatia tematica a miturilor): Quetzalcoatl.Ca zeu, Zamolxis nu putea sa fi fost venerat in ritualurile htonice: din retragerea sa vremelnica in pestera (care, in lumina ipotezelor arheologice de azi, ar fi putut sa fie un palat subteran, poate cu iesire secreta) nu rezulta nici moartea mistica, nici inhumarea simbolica, iar intoarcerea sa nu este inviere osiriaca, ci a doua venire. Tot ca zeu, Zamolxis nu a putut fi venerat in locul lui Gebeleizis, pe care l-ar fi absorbit prin sincretism, deoarece Gebelezis era zeul miscarilor atmosferice, in norii caruia se trageau salve de sageti, fapt lesne de inteles la un popor cultivand grane si vita de vie; era insa deci Zamolxis un zeu al cerului senin? pesemne ca nu, sau cel putin nu al cerului ca bolta imediata, ci al unui cer mistic, socotit sediul sau discret, unde erau trimisi cei mai buni tineri ca soli aruncati in suliti.Ca erou civilizator, Zamolxis vadeste cateva atribute de baza: comunicarea cel putin a doua stiinte fundamentale pentru antichitate, astonomia si medicina, propagate de el fara alura de miracol, deci nu pe cale divina (ca Apollo Medicus); educatia morala a populatiei si instruirea ei filososfica; organizarea unui sistem religios, cu doctrina teologica si cu investitura scaerdotala; contributia (dupa unii autori antici, directa) la organizarea politica a tarii pastorite, din care nu a lipsit si introducerea deprinderii ospetelr cu discutii intelectuale (ceea ce rezulta clar din textul lui Herodot).Prin urmare, Zamolxis trebuie sa fi fost venerat mult vreme ca invatator si ca model arhetipal.Orice incercare de a sintetiza figura cestei divinitati enigmatice si complexe va fi negresit intampinata de unicitatea lui Zamolxis in panteonul universal; rarele similitudini sunt aparente si sunt mai curand coincidente nemotivate structural. Socotit daimon de Herodot, erou zeificat de Strabon, mag si medic al sufletului de Platon, rege filosof de Iordanes, in antichitate, apoi zeu celest (V. Parvan, M. Eliade), uneori chiar saman arhetipal (E.R.Dodds), in cercetarile moderne - Zamolxis este mai presus de orice simbolul esential al modului de existenta a unui popor: retragerea vremelnica a zeului in pestera sa sugereaza practica unor mistere initiatice, dupa cum trimiterea periodica a solului aruncat in suliti si ales dintre cei mai buni confirma aparteneta integrala si vesnica a omului la substanta cosmica

Comparaie ntre doctrinele lui Zamolxe i ale lui Thales din perspectiv filozofic. O asociere, ce merita sa fie consemnata, este aceea facuta ntre Zamolxis si filosoful grec Thales din Milet (cca 624-546 . Ch.). Anticii au mpins acest particular efort euristic al lor pna acolo nct au adaugat numelui nteleptului trac (poate si fiindca era mai greu de rostit exact) numele celuilalt, din propria cultura: "Unii spun ca el [Zalmoxis] mai este numit si Thales" - consemneaza Porphyrios . Vor fi existat, de buna seama, niste cauze pe care izvoarele antice nu ni le deslusesc; se poate retine, n abstract, abia ideea ca grecii vechi gndeau oricum mai multe despre Zamolxis dect aflam utiliznd sursele ce ne-au parvenit de la ei. Totusi, n lipsa deslusirii exprese a temeiurilor stravechi ale asocierii Zamolxis-Thales, se impune oricum ca acestei alaturari practicate de antici sa i se discearna, fie si speculativ, relevantele. Corelarea Zamolxis-Thales, apreciem, reprezinta o trimitere la lumea filosofiei elene de un caracter cu totul special: o trimitere anume la filosoful primordial al grecilor, dupa cum l califica Nietzsche n nceputurile filosofiei elene, la fel dupa cum apare situat primul n doxografia lui Diogenes Laertios, n prelegerile hegeliene ori n istoriografiile curente ale domeniului gndirii filosofice. Reamintindu-ne lucrarea lui Diogenes Laertios, Despre vietile si doctrinele filosofilor, ni se pare elocvent faptul ca n ea, dupa ce Laertios, nca n primul paragraf al scrierii, vorbeste de Zamolxis n legatura cu cetoasele nceputuri ale deliberarii filosofice umane, demareaza expunerea istoriografica propriu-zisa cu grecul Thales: cel la care Zamolxis va fi n mod recurent raportat de antici, pna la a-l denumi ca atare. Daca - doxografiaza Laertios - "studiul filosofiei a nceput la popoarele straine", atunci, dupa autori vechi, primul n spatiul european e tracul Zamolxis. "Dar - intervine Laertios cu o enormitate pro domo - acesti autori uita ca realizarile pe care ei le atribuie barbarilor apartin grecilor, cu care ncepe nu numai filosofia, dar si nsasi neamul omenesc" - iar n acest caz primul ntelept memorabil al umanitatii, asupra caruia el se opreste, devine Thales. E, n amintita asociere/confuzie euristica Zamolxis-Thales, un indiciu al ancestralitatii lui Zamolxis, implicit al vechimii viziunii filosofice a lui Thales, un indiciu de retinut, dar fara fabricarea (n sensul citatului din Dumzil) vreunei ierarhizari cronologice. n acest caz - asocierea lui Zamolxis filosofului primordial al grecilor - tocmai lui, la limita orizontului lor temporal - nu apare viciata de vreo intentie istoricista subordonatoare a unuia celuilalt, cum se ntmpla n practica raportarii lui Zamolxis la mai trziul iubitor de ntelepciune Pythagoras (ntruct se socoate ca Zamolxis a fost servitorul si nvatacelul acestuia). Observnd datele care ne-au parvenit, ceea ce are aparte, fata de o corelare obisnuita, asocierea Zamolxis-Thales este caracterul ei extrem: faptul ca n acest caz recursul cognitiv comparatist este unul radical, mergnd pna la suprapunerea identitatilor celor doi ntelepti. Asocierea lor euristica atinge deplinatatea coincidentei (echivalentei) astfel nct derivarea valorica, de continut filosofic a unui gnditor din nvatatura celuilalt devine logiceste exclusa; implicatia logica, ntr-o atare situatie este: ceea ce apartine n chip esential de gndirea unuia, ar apartine si gndirii celuilalt. Sa urmarim aspectele esentiale ale "lumilor filosofice" ale celor doi. Daca e sa exprimam prin cte un termen unic, pe de o parte, miezul nvataturii zamolxiene, iar pe de alta, miezul doctrinei lui Thales, aceste reprezentative cuvinte-cheie ar fi: nemurirea (posibilitatea omului de iesire din destructia curgerii temporale si de elevata situare ad infinitum n proximitatea divinului), n cazul doctrinei zamolxiene; si, respectiv, apa n cazul nvataturii lui Thales (apa ca principiu prim al tuturor celor existente, principiu afirmat n maniera generalizarilor filosofice incipiente ale vechilor ionieni). Or, tipica idee zamolxiana a nemuririi o aflam ca proprie si asertiunilor lui Thales din Milet (atribuita lui, caci n scrierile sale filosofice, ionianul pare sa nu o fi produs). Mai mult, n aceasta privinta: analog perspectivei interpretative asupra doctrinei zamolxiene ca doctrina filosofica originara a geto-dacilor, numele de Thales desemneaza - de asta data n universul culturii elene - pe gnditorul care ar fi formulat primul o asemenea teza: "Unii, printre care poetul Choirilos - noteaza acelasi Laertios - afirma ca el [Thales], cel dinti, a sustinut nemurirea sufletului" . E verosimil, asadar, pe aceasta baza, ca n spatiul absorbant si nu lipsit de hibridari al gndirii grecilor sa fi fost creata doxa despre Zamolxis-Thales ca ntelept de referinta liminara (primul n timp) al nemuririi. Din perspectiva celuilalt termen, specificat ca ar desemna chintesenta viziunii filosofice a lui Thales (apa ca principiu al tuturor lucrurilor), asocierea Zamolxis-Thales comporta o discutie ceva mai larga. Mai nti sa observam ca pentru faptul afirmarii (desigur, imperfecte ca enunt filosofic) a acestui arch (apa), Aristotel nsusi, n perioada de mplinire a gndirii filosofice grecesti (trei sute de ani dupa Thales), l va socoti pe patriarhul ionian demn de atentia Metafizicii sale: apa, ca prim gnd filosofic asupra temeiului lumii, acredita peste veacuri un prim filosof. Dar de ce tocmai apa, ca arche, sa fi facut casa buna cu mentalul celui recunoscut drept filosoful inaugural al elenilor? Se poate constata ca Aristotel, n Metafizica, l cuprinde si l are n atentie pe Thales ca pe maratonistul unei viziuni ce vine mai de departe - si s-ar zice ca Stagiritul cauta sa faca din aceasta observatie un argument n sprijinul apei lui Thales, ca principiu, atunci cnd scrie, gndindu-se la Orfeu, la Hesiod, la Homer: ". Oamenii stravechi, care au trait cu mult naintea generatiei de azi si au facut primele ncercari de explicatie teologica [mitologica] a lumii, au avut aceeasi parere despre natura. ntr-adevar, ei au facut din Okeanos si Tethys parintii lumii, aratnd ca lucrul pe care jurau zeii, numit de poeti Styx, nu e altceva dect apa. Dar cine jura, jura pe ceea ce e mai respectabil, si mai respectabil e ceea ce e mai vechi" . Filosoficul primar (n speta, gndul lui Thales) este revendicat astfel de la mitologie, de la mitosofic. n ncheierea trimiterii sale n trecut, Aristotel nclina sa creada ca, desi "e greu de stabilit", "ntr-adevar aceasta [primordialitatea apei] a fost cea mai primitiva si cea mai veche parere despre originea lucrurilor. n orice caz, se spune ca Thales a sustinut aceasta parere (.)" . Desi Aristotel exemplifica prin Okeanos si Tethys (adica prin mitologia neamului sau) spre a acredita apa ca fiind arheul celor mai departate viziuni asupra obrsiei lucrurilor, referirea lui bate dincolo de Hellada, conduce gndul catre culturile originare n genere, ndeosebi nfloritoarele culturi stravechi ale Orientului, cunoscute grecilor. Aceste culturi fondatoare - dupa cum consemneaza azi istoriile moderne ale filosofiei care nu ncep, conventional, cu grecii - au facut adesea din ideea apelor primordiale suportul ontologic protofilosofic al originarii lumii. n consideratiile citate, Aristotel nsusi l are mental n vedere pe Orfeu , adica va fi deschis implicit fereastra gndului sau spre orizontul mitic al lumii tracilor. Or, daca nu detinem informatii care sa ateste nemijlocit o viziune cosmogonica legata de principiul apei la traci (la geto-daci), avem, n schimb, o predominanta viziune de acest tip care a supravietuit si s-a decantat pna spre secolul XX n arealul carpatic. Riguros privind-o, viziunea nu poate semnifica dect un fapt de continuitate spirituala, cu obrsia ideativa adnc nfipta n trecutul locului: o marca a "fenomenului nostru originar". Ca model explicativ protofilosofic - considera Gh. Vladutescu - apa, dintre toate, pare sa aiba ca vechime si raspndire, n reprezentarile cosmogonice, demnitatea suprema. Afirmarea primatului cosmologic al apei este frecventa n legendele romnesti , pamntul avnd o demnitate cosmologica secunda. "Nu, universul n-a aparut din apa - si continua gndul filosoful romn - si, cu toate acestea, Thales si-a meritat locul ntre cei sapte (sau noua) ntelepti ai Greciei preclasice, pentru ca, plasndu-ne n zona semnificatiilor metafizice, aflam ca apa numea principiul. n acest fel, milesianul savrsea o deschidere metafizica (.) Aceeasi deschidere o putem observa si n cosmogoniile romnesti (.)" . Si gnditorul va ncheia urcnd n planul de generalitate al ideii de unitate organica, mai presus de timp, a spiritualitatii carpatice: "Cosmogoniile populare romnesti, desi nu trec n filosofia sistematica, asa cum n interiorul acesteia un moment se integreaza n cel urmator, se transmit ei cu duhul si ca duhul unei spiritualitati. Corespondentele, de aceea, sunt poate mai mult: fete ale aceleiasi fiinte". Tratnd cu disponibilitatile sale comparatiste problematica miturilor cosmogonice dependente de imaginea "Apelor primordiale" (miturile scufundarii cosmogonice n aceste ape), Mircea Eliade va releva anume spatiul Europei de sud-est, de care dintotdeauna apartinem, ca unul cu totul reprezentativ: "Arhaismul mitului (.) ne incita a-l considera ca facnd deja parte din patrimoniul religios al populatiilor protoistorice ale Europei de sud-est. Faptul ca attea alte elemente de cultura arhaica au supravietuit pna n pragul secolului XX n Balcani si n Europa Orientala face aceasta ipoteza mai putin hazardata dect pare la prima vedere". Importanta mitului astfel revendicat "rezida - socoate Eliade - n faptul ca el reprezinta singura cosmogonie populara din Europa de sud-est", una ce raspundea unei necesitati profunde a sufletului popular - si autorul adauga ntr-o nota de subsol: "Se stie, cosmogoniile non-biblice au disparut din folclorul Europei occidentale. Paul Sebillatt observa ca nu exista mit cosmogonic n traditiile populare ale Frantei" (.) Legendele cosmogonice romnesti - cu toposul lor caracteristic: "din nceput era peste tot numai apa" -, de buna seama, nu decurg din Thales, ci de dincolo si de alaturi de el, din fondul de eresuri geto-dacic, al tracilor hiberboreici, fond disponibil interferarii, apoi, cu gndirea elena. Astfel conturnd cadrul interpretativ, nu mai surprinde consemnarea ca grecii puteau percepe si cataloga, drept o singura sapienta, cele doua de fapt, ale lui Zamolxis si Thales. n istoria sa a filosofiei, Hegel (care vorbea studentilor germani despre Zamolxis pe baza de Herodot) numeste de cteva ori nvatatura lui Thales "filosofie a naturii", iar pe cel n cauza - "primul filosof al naturii". ntr-adevar, doctrina lui Thales apartine de originarul stadiu al mentalului, al hominizarii. Ea s-a nascut din observarea importantei hotartoare a apei n nutrirea pamntului, n ncoltirea si exultanta vegetatiei, n zamislirea si mentinerea vietii. Dar, temporal, figura carpaticului Zamolxis nu poate fi dect cel putin sincrona celei a ionianului Thales, iar sapienta lui cel putin concordanta, ca forma mentis, naturismului aceluia. Trebuie sa retinem si sub aceasta latura concreta, a naturismului filosofic, faptul ca amndoi nteleptii, nca din antichitatea mediteraneana, au fost perceputi n tandem si suprapusi semasiologic. Hegel socoate potrivit sa citeze pe larg din Aristotel si din Plutarh spre a reliefa de ce tocmai apa a fost sa fie principiul explicativ al celei dinti filosofii a naturii: "Poate ca Thales a ajuns la acest gnd, fiindca vedea ca orice forma este umeda, ca nsusi caldul provine din acest umed, si ca ceea ce este viu traieste prin aceasta. Acela nsa din care provine ceva este principiul a toate. Iata motivul care l-a facut sa conceapa acest gnd, si el l-a conceput si fiindca orice samnta are o natura umeda, iar apa este principiul umedului" . Or, existenta tandemului doxografic Zamolxis-Thales sugereaza ca probabil nu ar fi zadarnic sa observam n termenul "Zamolxis" particula "mol" - regionalism romnesc nsemnnd si astazi "ml", pamnt saturat de apa si bazal mediu al vietii. Principial, se poate purta o discutie consistenta - dar nu e locul aici - asupra cultului lui Zamolxis ca asupra unuia prin excelenta naturist, legat de agricultura si anotimpuri, de ocultarea, moartea si nvierea din umid a boabei semanate, cu ritualuri implicnd intens o simbolica vegetala - de la ramura verde la poienile sacre si lacasurile de tip abaton, cu practici dendrolatrice si cu dubletul lor ideativ - strabuna noastra mitologie botanica. Dar sa punem punct ispitei comparatise (de interes filosofic din antichitate si pna astazi) Zamolxis-Thales, cu mentionarea unei pertinente contributii n problema, datorata lui Gh. Musu: "(.) noi credem ca el [numele "Zamolxis" asociat denominativului "Thales"] reda n echivalent grecesc aspectul si legatura zeului cu lumea plantelor si nflorirea lor, asa cum ne-o spune ntelesul respectivului nume n Hellada, Thals, din aceeasi familie cu thall, thale - nfloresc, cnd din Zamolxis-Thales ar mai cobor n lumea folclorului, basmelor portriva lui Fat-Frumos: Florea nfloritul"n literatura de data recenta, pe alaturarea explicativa Zamolxis-Thales insista Dan Oltean n Religia dacilor. Pe muchia echivocului nsa: urmnd perspectiva lui G. Dumzil asupra religiilor indo-europene (ca fiind reductibile structural la scheme triadice de zeitati/functii), autorul numit asociaza acestui univers de credinte zamolxismul ca fiind de asemenea - si cu totul comparabil - o religie de natura triadica.Prin urmare, n personalitatea lui Zamolxis s-ar regasi corelate functiunile unei specifice triade divine, Thales-Hercules (sau Marte)-Cronos, - cu att mai elocvent cu ct lui Zamolxis i s-au atribuit nca din Antichitate toate aceste epitete denominative Continuitatea mitului lui Zamolxe n

cultura romneasc

Cultul zamolxian se regsete n folclorul romnesc (Mosii; Caloianul) i dintre toate cultele antice, s-a pretat cel mai mult la cretinare. Crestinismul ortodox a preluat odata cu enoriasii si majoritatea conceptelor zamolxiene trecerea fcndu-se lin si organic.Populatia locala nu a fost crestinata cu edicte sau cu forta si nici nu a cunoscut razboaiele religioase.

Zamolxis invata ca"nici el si nici adeptii sai,nici unul din urmasii acestora nu vor muri,ci vor merge intr-un loc anume,unde vor trai pururi si vor avea parte de toate bunataturile lumii" (Fontes ,II ,19 )

Isus Cristos invata "cel ce crede in mine ,chiar de va muri va trai.Eu le dau viata vesnica si nu vor pieri niciodata [] dar cei rai vor merge la osinda vesnica iar dreptii la viata vesnica" (Ev.Matei ,25,46).

Vasile Prvan surprinde n Getica acest adevr: ...sufletul e nemuritor. Trupul e o mpiedicare pentru suflet de a se bucura de nemurire: de aceea el nu are nici un pre, poftele lui nu trebuie ascultate, la rzboi el trebuie judecat fr prere de ru. Omul nu poate ajunge la nemurire dect curndu-se de orice fel de patimi, carnea, vinul, femeile sunt o murdrire a sufletului. Prin ascez i monoteism, dacii respectau precepte cretine nainte de cretinism.

Pentru daci, odiseea sfntului Andrei a venit n ntmpinarea ethosului zalmoxist. O viziune a modelelor exemplare confirmat de Porphirios atunci cnd relateaz c pe Zalmoxis, daco-geii l ador ca pe Heracles.

O alt faet a spiritului nostru o gsim n acel weltanschaung rzboinic, haiducesc, a se face nemuritor (Herodot): care este sufletul zalmoxist, sub semnul lupului. Lup -daos- este numele de origine indo-european a dacilor .

De la daci, romnii au motenit sinteza ntre cuminenia pmntului i spiritul tririi rzboinice. Ovidiu, exilatul do la Tomis, a intuit aceast trire spiritual n cele dou poeme din Tristele i Scrisori din Pont. Iat versunile din Tristele, dacii: au glas aspru/chip slbatic, i sunt cea mai adevrat ntruchipare a lui Marte/ Prul i barba lor n-au fost tunse niciodat/ Mna lor dreapt e totdeauna gata s nfing cuitul / pe care l are legat la old orice barbar.n Scrisori din Pont Ovidiu spunea: ...un btrn, care ntmpltor se afl n acea adunare,/ rspunse vorbelor mele astfel,/ i noi, bunule oaspe, cunoatem numele prieteniei,/ noi care locuim departe de voi, la Pont i la Istru.

Prin aceast motenire ancestral zalmoxist romnii s-au ridicat ntotdeauna la lupt, rzvrtire, rzboi de cte ori fiina lor a fost agresat de factori externi.Astfel, din adncul metafizic al tririi romneti s-au nscut simboluri naionale unice, colectiviti unite n individualitate, personaje tragice prin destinul lor: Burebista, Decebal, Gelu, Mircea, tefan, Mihai, Horea, Tudor, Avram Iancu, Antonescu. Sunt numai suflete din irul lung ai eroilor neamului.

Iisus ne-a relevat c neamurile se nfieaz n faa Domnului, neamurile ca o creaie fireasc divin venic opuse contopirii cosmopolite, federative.Urmnd linia individ-neam-Dumnezeu, unit prin fora esenial a iubirii cretine avem a contopire a mplinirii individului i neamului ntr-o unitate inseparabil. nvierea i misionarismul individului au coninut numai atunci cnd omul se jertfete pentru mntuirea sufletului neamului su.Iisus ne-a relevat puterea sacrificiului. Pentru neam sacrificiul eroului reprezint mntuirea sufletului colectiv. n acest fel se explic sacriflciul individual al celui mai bun i frumos fiu al neamului, pe altarul credinei lui Zalmoxis (fapt consemnat de Herodot) pentru victoria n rzboi - Fiina Omului pentru perenitatea fiinei Neamului, ntr-o simbioz indestructibil.

Pentru romni, urmaii dacilor, mitul, credina n Zalmoxis, n a te face nemuritor se substituie Vechiului Testament, devenind temelia nelegerii i tririi fireti a sensurilor Noului Testament. Rdcina ancestral zalmoxist este un izvor spiritual ce druiete viaa perpetu spiritualitii noastre ortodoxe.Pornind de la aceast adorare a lui Zalmoxis de ctre vechii daci, putem descoperi ci nebnuite ale sufletului strmoilor notri.

La daci religia se interfera intr-o sintez inseparabil cu doctrina militar.. Herodot remarca dou lucruri la daci dac ar avea a singur conducere i s-ar nelege ntre ei ar fi dup prerea mea de nenfrnt i cu mult mai puternici dect toate seminiile pmntului i faptul c stpnesc meteugul de a te face nemuritor. (...) i faptul c ei nu mor i c cel care piere se duce la Zalmoxis. Numai aceast credin organic explic marile victorii ale dacilor n luptele cu sciii, persanii, macedonenii, celii sau romanii.

Sunt interesante de analizat dou texte ale unui istoric antic, Strabon, pentru a surprinde strnsa legtur ntre cele trei elemente de rezisten ale neamului dac: Zalmoxis, rege, armat. Strabon face urmtoarele referiri la Burebista ...ajungnd n fruntea neamului su, care era istovit de rzboaie dese, getul Burebista i-a nlat att de mult prin exerciii, abinerea de la vin i ascultare fa de porunci, nct n ultimii ani s-a fcut un stat puternic i a supus geilor cea mai mare parte din populaiile vecine. Ba nc a ajuns s fie temut i de romani. Aceast credin nate tipul de rege - zeu - conductor suprem al armatei.

Remarcabil este descoperirea n anii 50 ai secolului XX a unei inscripii datnd din jurul anului 300 nainte de Hristos, cu numele regelui dac Zalmodegekos. Aceste nume ale regelui sintetizeaz funcia politic de rege cu cea spiritual ntru Zalmoxis. Regele dac devine simbolul unui principiu spiritual i credinei n nemurire i vitejie. O dat cu Burebista se produc mutaii importante privind rolul regelui n spiritualitatea dacic. Cu dou secole nainte de Burebista, dupa victoriile lui Dromichaites mpotriva lui Lisimah, datorit influenelor negative ale coloniilor greceti de la Pontul Euxin asupra moravurilor i credinei dacilor se remarc o decdere a spiritului combativ din cadrul armatei dace al rzboinicilor lupi.Aceast pervertire a credinei tradiionale dace s-a sfrit odat cu Burebista.Perioada o putem ncadra cronologic ntre 290 i 80 nainte de Hristos. nc pe vremea lui Dromichaites, cel care l-a nvins pe regele macedonian. Diodor din Sicilia ne arat cum dacii i-au cinstit pe prizonierii macedoneni cu mese bogate, iar ei dei erau nvingtori au pstrat atitudine rezervat i modest deoarece Zalmoxis nu avea nevoie de sclavi ai plcerilor ci de oameni robuti, puternici, capabili s ndure foametea i setea, s reziste durerilor fizice i s nfrunte moartea cu neasemuit curaj.

Dacii, aa cum ne arat Jordanes dup victoria asupra generalului roman Fuscus i-au numit pe conductorii lor semizei, adica anzi i nu simpli oameni..Porphirios relateaz c pe Zalmoxis, dacii "l adora ca pe Heracles". n jurul anului 80, nainte de Hristos, a avut loc o revigorare a spiritului razboinic al dacilor. Ovidiu l surprinde n Tristele. Spirit rzboinic, Zalmoxis, personaj consubstanial a druit Daciei o religie compatibil cu sufletul rzboinic al strmoilor notri.Zamolxis precede eroii notri naionali, Mircea, Mihai, Horea, Tudor, Avram Iancu i bineneles i multi alii.Aceti eroi au ceva din spiritul de sacrificiu al haiducului, din acel ceva jertfit ntru nemurirea lui Zamolxis.Numeroase sunt reprezentrile clreului pe plcuele de argil de la Letnia. El este mbrcat n armur cu sulia n mn atacnd un urs ce st naintea calului. i sub cal este reprezentat un lup. Acest personaj l putem considera o reprezentare a lui Zalmoxis sub chip de Sfntul Gheorghe.

Dacii s-au cretinat repede i datorit preceptelor lui Zamolxis: monoteism, nemurire, lumea de dincolo, care au fcut din daci cretini nainte de cretinism, iar din Marele Preot, un patriarh nainte de patriarhie. Poporul romn, urmaul dacilor, a preluat matricea de la Zalmoxis ntr-o treime mitic a spiritualitii neamului sintetizat n ciobanul din Mioria, care accept moartea cu senintatea unui dac, a Meterului Manole ce-i sacrific cea mai drag fiin pentru biserica cretin, simbol at temeliei i triniciei neamului romnesc. Nu n ultimul rnd Zalmoxis se regsete n Toma Alimo ca spirit de dreptate, revolt i neatrnare cretin.De altfel, atributele lui Zamolxis, precum profet, mare preot, asociat la domnie, filosof, atest caracterul uman superior, e drept, dar nu divin al acestuia. Analiznd practicile religioase n lumea cunoscut la acea vreme, cercettorii au sesizat multe elemente comune ntre religia geto-dacilor, unele particulariti ale cultelor celtice, preceptele eseniene i elemente ale religiei egiptene.

Importana lui Zamolxis n contextul religiilor antice este recunoscut de o serie de autori din vechime. Destul de clar este Diodor din Sicilia atunci cnd vorbete despre trei mari profei ai omenirii: Zarathustra al perilor, Zamolxis al geilor i Moise al evreilor.

Zamolxe

Iniiat

(Strabon,

Iordanes,

Herodot)

Legislator

(Diodor din Sicilia)

Daimon getic

( Herodot)

Zeul carpatic al nemuririi

(Al.Busu-ioceanu)

Zeu totemic urs

(R.Vulc-nescu)

Zeul mo

(N.Densu-sianu)

Mare preot i

reformator religios

(Herodot)

Profet

(Strabon)

Medic psihoterapeut( Platon)

Morala dreptii i a cinstei

Cunoaterea astrelor

Predicarea curajului

Ascetismul

( nu foloseau nimic viu n hran)

Vindecarea prin corelaia trup-spirit (omul integral)

Nemurirea

ca atare

sau

imortalita-tea sufletului

Doctrina

Lui Zamolxe