Mare reprezentant al culturii româneşti din secolul XVII. Miron Costin a fost fiul hatmanului

Iancu Costin şi al Saftei din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor din Moldova, născut

în 1633. Deja în 1634 Iancu Costin cu întreaga sa familie a fost nevoit să se refugieze în

Polonia, salvîndu-şi viaţa de mînia turcilor. Aici ei au obţinut cetăţenia (indigenatul) polonez

şi includerea în şleahta poloneză. În timpul aflării în Polonia, viitorul cronicar, îşi face

studiile la colegiul iezuit din oraşul Bar. Ajuns la maturitate, Miron Costin devine un om de o

aleasă cultură, un adevărat politolog, posedînd în aceeaşi măsură limbile română, polonă,

ucraineană, slavă veche şi latină. Se întoarce în patrie abia la începutul anilor '50, unde în

scurtă vreme urcă virtiginos pe scara unor înalte dregătorii boiereşti pînă la cea de logofăt,

pe care a ocupat-o din 1675 pînă la sfîrşitul anului 1683, cînd se retrage din activitatea de

stat.

• Îndeplinind multe funcţii pe lîngă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi timp participant la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în cronica sa. În 1683, după înfrîngerea oastei otomane, M. Costin, ca participant la asediul Vienei (în tabăra otomană) a fost făcut prizonier de către regele Poloniei Ian Sobieţki, care însă l-a miluit, punîndu-i la dispoziţie unul din castelele sale de lîngă oraşul Stryi, unde cronicarul a desfăşurat o activitate cărturărească timp de aproape doi ani. După ce i s-a permis repatrierea, M. Costin nu a mai reuşit să capete încrederea domnului Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, care printr-o învinuire neîntemeiată l-a condamnat la moarte în 1691.

M. Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală cărturărească. Principala sa

operă este "Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-Vodă încoace de unde este părăsit de 

Ureche , vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş

Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675

meseţă ...dni". Letopiseţul este împărţit în 22 de capitole neintitulate, iar acestea în

paragrafe, numite "zaciale", şi cuprinde o descriere desfăşurată a istoriei ţării între anii

1595-1661, încheindu-se cu relatarea morţii lui Ştefăniţă vodă Lupu şi înmormîntarea sa.

Înzestrat cu o înaltă măiestrie de povestitor, Miron Costin a rămas în primul rînd istoric,

căutînd să-şi întemeieze opera sa istorică pe o largă bază documentară.  Începînd cu

evenimentele din 1633, M. Costin apelează frecvent la amintirile şi impresiile proprii,

letopiseţul căpătînd într-o măsură oarecare un aspect de memorii, mai cu seamă cînd este

vorba de domniile lui Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan.

Vasile Lupu Gheorghe Stefan

"De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor" reprezintă

un adevărat simbol al conştiinţei latine şi al mîndriei originii romane de

neam a poporului nostru. Spiritul şi ideile din această operă au fost

dezvoltate, căpătînd dimensiuni cu adevărat monumentale în operele lui 

Dimitrie Cantemir şi prin intemediul acestuia, în lucrările cărturarilor

Şcolii Ardelene de la hotarul secolelor XVIII-XIX. Miron Costin este

considerat în acelaşi timp drept unul din întemeietorii poeziei româneşti

din Moldova. Lui îi aparţin asemenea opere poetice ca "Viaţa lumii",

"Stihuri de descălecatul Ţării Moldovei", etc. Miron Costin prin întreaga

sa operă a adus o mare contribuţie la dezvoltarea culturii, istoriografiei,

limbii, şi literaturii româneşti. Majoritatea operelor sale au văzut lumina

tiparului şi la Chişinău. Dintre acestea fac parte : "Letopiseţul Ţării

Moldovei", "De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor",

"Viaţa lumii", etc, fiind accesibile tuturor cititorilor.

Fragmente din lucrarea "De neamul moldovenilor,din ce ţară au ieşit strămoşii lor “

"Şi aşa neamul acesta de carele scriem, al ţărilor acestora (enumărate şi caracterizate de

Miron Constin mai sus: "Moldovei şi Ţării Munteneşti şi românilor din Ardeal"), numele vechiu

şi mai direptu iaste rumân, adică râmlean, de la Roma.. tot acest nume au ţinut şi ţin pînă

astădzi..".

"Măcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi înde sine cu vreme, cu vacuri, cu

primenele au şi dobînditescu şi alte numere, iară acela carile iaste vechiu nume stă întemeiat

şi înrădăcinat: rumân. Cum vedem că, măcar că ne răspundem acum moldoveni, rară nu

întrebăm: "ştii moldoveneşte?", ce "ştii româneşte?" pre limba latinească... Şi aşa iaste acestor

ţări şi ţărîi noastre, Moldovei şi Ţării Munteneşti numile cel direptu de moşie, iaste rumân, cum

să răspundu şi acum toţi aceia din ţările ungureşti lăcuitori şi muntenii ţara lor şi scriu şi

răspundu în graiul: Ţara Românească“.

Basorelief pe soclul statuii din Iasi a cronicarului: ARESTAREA LUI MIRON COSTIN DECEMBRIE 1891; scena din basorelief este inspirata din capitolul despre domnia lui Constantin Cantemir din cronica lui Ion Neculce: “Deci Cantemir-voda[…] ca un tiran au triimăs pe Macrei, vătavul de păhărnicei, cu slujitori din Roman de l-au luat de-colo, de la casa lui de la Bărboși, de l-au dus păn-în Roman și i-au taiat capul.. Și cand l-au găsit Macrei acolo la Bărboși, atunce-i murisă și giupîneasa.”

BUSTUL DE LA IASI

SEMNATURA LUI MIRON COSTIN