Elev:Paraschivescu AndreiClasa a XII-a B

Minimalismul se referă la acele mişcări sau stiluri în diverse forme de artă şi design, în special arte vizuale şi muzică, unde lucrarea de artă este redusă la părţile fundamentale. În alte domenii ale artelor, minimalismul caracterizează nuvelele lui Ernest Hemingway, piesele de teatru ale lui Samuel Beckett, filmele lui Jean-Pierre Melville şi Robert Bresson, poveştile lui Raymond Carver şi chiar planurile de automobile ale lui Colin Chapman.

ERNEST HEMINGWAY

SAMUEL BECKETT

COLIN CHAPMAN

Rezultatul minimalismului nu depinde neaparat de folosirea unor metode elaborate, tehnologie avansata sau materiale specifice, ci doar de un proces rational si simplu, rezultatul putand fi cu usurinta remarcat. De aceea acest mod de a face lucrurile, aceasta sensivitate a designului este atat de des intalnit, avand in vedere ca a evoluat atunci cand efectele globalizarii (in economie) au fost simtite, mai ales in domeniul culturii.

Este foarte interesant de observat ca prin utilizarea filtrelor de lumina, materialelor foarte deschise ,sticla translucida, sau luminii difuze, obiectele par sa sfideze legile gravitatiei. Materialele translucide au mai degraba abilitatea de a sugera contururile decat de a ni le arata. Lumina care patrunde prin acestea estompeaza muchiile obiectelor, facandu-le sa arate de parca s-ar dizolva in spatiu. Panourile din lemn laminat au efect similar. Aparent solide de la distanta, pot fi modelate in foarte multe modalitati fara a strica aspectul final al suprafetei, fiind armonizat de lumina filtrata.

“Fără titlu” de Donald Judd

În muzica ultimilor 40 de ani, cuvântul minimalism este uneori folosit pentru muzica care are unele dintre (sau chiar toate) caracteristicile următoare: repetare îndelungată (deseori a unor fraze muzicale scurte, cu variaţii minime), ostinato-uri sau stasis-uri (deseori sub forma unor sunete joase şi/sau lungi); accentuarea armoniei consonante; un puls constant; efect hipnotic; uneori sunt folosite schimbări de fază, în care undele sonore ies din sincronicitate una cu alta puţin câte puţin. Ca exemple pot fi numite compoziţii ale lui John Cage sau LaMonte Young.

Compozitori Minimalişti Cuvântul "minimalism", făcut cunoscut independent unul de altul de către compozitorii Michael

Nyman şi Tom Johnson, este controversat, dar este des folosit încă de la mijlocul anilor 1970. Aplicarea unui termen din artele vizuale la muzică a fost contestat; totuşi, nu numai că muzica de acest fel are aceeaşi simplicitate şi aversiune pentru ornamentări excesive pe care o are şi sculptura minimalistă, dar unele dintre primele concerte de muzică minimalistă au avut loc tocmai cu ocazia unor expoziţii de arte vizuale minimaliste, de exemplu ale lui Sol LeWitt. Mai mulţi compozitori asociaţi cu muzica minimalistă au criticat termenul, un exemplu notabil fiind Philip Glass

O formă mai recentă de muzică minimalistă este techno-ul minimalist, un subgen al muzicii techno. În formele ei cele mai simple, această muzică constă doar dintr-un singur motiv ostinato (deseori numit "loop muzical") cântat cu toba bas bătând pe pulsul de sfert de notă. În alte exemple, structuri ritmice de bază sunt puse unele peste altele creând astfel un acompaniament poliritmic pentru acelaşi puls de tobă bas de 4/4. Sherburne (2004) numeşte această tehnică masificare iar pe prima scheletalism.