DM ITRI ALEKSEEVICI GLUI{OVSKI

METRO 20.55Traducere din limba rus[ gi note

de Antoaneta Olteanu

?o"oot*

CAPITOLUT 1-

* Cine-i acolo? Hei, Artioml Ia uitd-te!Artiom se ridicd flrd chef de la locul lui de tAng[ foc gi,

dupi ce-gi trase automatul spre piept, o porni prinintuneric.StAnd in picioare chiar la marginea spaliului luminat, trase

demonstrativ piedica armei, incercAnd s[ produci un zgo-mot cAt mai puternic 9i mai ameninfdtor, apoi strigi rdgugit:

- Stai! Parola!

Din intuneric, de unde pulin mai devreme se auziserdun fognet ciudat gi o goaptd surd5, rdsunau acum nigte pagi

grdbili, sacadafi. Cineva se retrdgea in adAncul tunelululsperiat de vocea rdgugitd a lui Artiom qi de z[nginitul armei.

Artiom se intoarse grdbit la foc si-i spuse lui Piotr Andre-evici:

- Er, nu, nu mi s-a p[rut. N-au rdspuns qi au fugit.

- Dobitocule! Ji s-a spus clar: daci nu rdspunde, tragiimediat! De unde poli sd stii cine a fost? Poate ci se apropieintuneca!ii!

- Nu... Nu cred ci erau oameni... Erau niqte zgomotefoarte ciudate... $i nici pagii nu erau de om. Pdi ce, nu recu-nosc eu niqte pagi de om? $i apoi, cAnd au fugit vreodatdintunecalii aqa? Doar gtili gi dumneavoastrl, Piotr An-dreevici, cd in ultimul timp de fiecare datd cAnd apar,intunecalii dau ndvald firi nicio ezTtare. Au atacat o patru-ld de pazd cu mAinile goale, inaintAnd prin focui deschisal mitralierei. Dar chestia asta s-a retras imediat... Ca unanimal speriat.

- Bine, Artiom! Prea faci pe degteptul! Ai primit nigte or-dine, acfioneazi conform ordinelor gi nu te mai gAndi atAta.

10 / DMITRIALEKSEEVICI GLUHOVSKI

Poate era vreo iscoadd. Acum gtie c6 suntem pufini aici side cAtd munifie ar avea nevoie... poate cX o sb ne omoareaici gi acum, uite aga, ca distracfie. O sd ne pund cufitul lagAt gi o sd mdceldreascd toatd stafi4 .r* ,-u intAmplat laPolejaevskai4 gi asta numai pentru cd n-ai scipat la timp denenorocitul ila... uitS-te la mine! Data viitoare o si te punsd alergi dupd ei prin tunel!

Artiom fu strdbdtut de un fio4, imaginAndu_gi cum ardtatunelui dupd gapte sute de metri. ii era groazd numai cAndse gdndea la asta. Nimeni nu avusese curaj sd inainteze printunel spre nord, dincolo de cei gapte sute de metri. patrulelemergeaLr numai pAnd la cinci sute gi, dupd ce lurninau stAlpulde hotar cu proiectorul drezinei si se convingeau c6 nu sec5ldrase pe el nicio nenorocire, se intorceau in grabd. Chiargi cercetagii - nigte bdrbafi zdraveni, treculi prin multe, carefuseserd pugcasi marini - se opreau la gase sute optzeci demetri. Igi ascundeau ligdrile aprinse in palmere ficute ciuggi-qi {ineau rdsuflarea, lipili de dispozitivele pentru vederenocturnS. Apoi se retrdgeau incef fdr6 sb-gi ia privirile de latunel gi fdri sd se intoarcd vreodatd cu spateie la el.

Patruldnd, ajunseserd acum pAnd la patru sute cincizecide rnetri qi se aflau la cincizeci de metri de stalpul de hotar.Dar hotarul era verificat de cateva ori pe zy iar controlul deastdzi se incheiase deja de cateva ore. postul lor de pazd seafla cel mai departe in tunef iar in orele scurse de la ultimaverificare, toate creaturile pe care era posibil sd le fi speriatpatrula incepuserd deja sd se strecoare din nou ,pr"Li. L"atrdgeau cumva fldcdrile, oamenii...

Artiom se asezd la locul lui si intrebd:

- $i ce s-a intAmplat la polejaevskaia?

9r, deqi gtia povestea asta care-ti inghefa sAngele in vene _i-o povestiserd deja cdrdugii din stafie _, simfea nevoia s_<rmai asculte o dat5, a$a cum cei mici sunt inevitabil atragi debasmele infricosdtoare despre mutanfii f6r6 cap gi strigoiicare-i rdpesc pe copii.

Metro 2033 ILL

- Cu Polejaevskai* Pein-ai auzT? A fost o poveste ciu-

clati. CiudatX gi ingrozitoare' Mai intAi au inceput sX le dis-

par[ cercetagii. Se duceau in tunel 9i nu se mai intorceau'

ili.r", "

adevdrat, aveau niqte mucogi de cercetasi, nu ca ai

nostri, dar ei au o sta{ie mai micd 9i locuiesc foarte pufini

oameni acolo... Mi rog, locuiau. in sfArgig au inceput sd le

clispari cercetaqii. A plecat un detaqament 9i ia-l de unde

,"',ri. Mui intAi au crezut ch'intdrzie, mai ales cd acolo, la ei,

tunelul f6cea o bucld, aga, exact ca la noi.

Artiom incepu si nu se simtd in apele lui cAnd auzi asta'

- ..9i nu se vede nimic, nici punctele depazl, in niciun

caz stalia,oricAt de mult ai lumina. $i ei nicdieri, lipsesc de o

jumdtate de ori, apoi de o ord, pe urmd de doud ore' Lumea

se intreba unde or fi disparut, cd doar nu inaintaseri mai

mult de un kilometru. Li se interzisese sd meargi mai de-

parte, gi nici ei nu erau aga de proqti..' Pe scurt, nu s-au mai

intors gi au trimis intiriri ca sd-i caute, qi i-au tot cdutat, i-au

tot cdutat, gi-au tot strigat, dar totul a fost in zadar' Nimic'

Au dispXrut. $i nu doar c[ nu a vdzut nimeni ce s-a intAmplat

cu ei. Cel mai rdu a fost cd nici nu s-a auzit nimic"' Niciun

sunet. Nici urmd de ei.

Lui Artiom deja incepuse sd-i pard rdu ci-l rugase pe

piotr Andreevici sd povesteascd despre Polejaevskaia. Fie

ci Piotr Andreevici avea mai multe informafii, fie cd mai

punea de la el, cert e cd prezenta niqte detalii care nici nu le

iru."u' prin minte cdriuqilor, deqi ei erau mari maegtri cAnd

venea vorba de istorisit qi erau dornici si spun6 poveqti'

Toate am6nuntele astea il infiorau pe Artiom 9i incepuse sd

nu-gi mai gdseascd locul nici mdcar lAngd foc' Orice foqnet

din tunel, oricAt de inofensiv ii stArnea imaginalia'

- Aga, carevasdzici. Nu s-a auzTt niciun schimb de fo-

curi gi au tras concluzia cd cercetaqii i-or fi pdrdsit - poate

cd erau nemu$umifi de ceva 9i au fugit' Dracu' s6-i ia' Vor

viafX ugoar6, vot si umble cu toate scursorile, cu tot felul

de anarhigti, n-au decAt sd umble. Aqa qi-au zis'Le era mai

12 / pITaTTTALEKSEEVICI GLUHoVSKI

ugor sd gdndeascd aga. Scipau de griji. Dar peste o siptd-mAnH a mai dispdrut incd un grup de cercetagi. Astia n-arfi trebuit si treacX nici mdcar de gapte sute de metri. $i dinnou aceeagi poveste. Niciun sunet, nicio umbrd. Parcd iiinghilise pdmAntul. Si atunci cei de la stafie au inceput si-gifacd griji. Deja aveau de-a face cu o mare problemd, intr-osdptdmAnd sd dispard doud detagamente. Trebuia si se facdceva in privinla asta. Si fie luate nigte misuri. $i aqa au pusun cordon de paz6.la trei sute de metri. Au pus o grimaddde saci cu nisip, au adus mitraliere gi un proiectol, aqa cumse procedeazd cdnd vrei si te aperi. Au trimis un curier laBegovaia - ei fac parte dintr-o confederafie cu Begovaiagi cu Strada 1905. lnainte era gi Oktiabrskoe polel cu ei -,dar s-a intAmplat ceva, nimeni nu gtie exact ce, o avarie,gi s-a mai putut locui acolq iar oamenii au plecat... Ei, darasta n-are nicio importantd. in fine au trimis un curier laBegovaia ca sd-i avertizeze cd se intAmpla ceva rdu gi, incazde ceva, sd ceard ajutor. Si nici n-a apucat primul curier sdajungd la Begovai4 nu trecuse nici mdcar o zi - cei de aco-lo inci se gAndeau ce si le rispundi -, cAnd vine al doileacurier, lac de sudoare, gi povestegte ci tot cordonul lor depazd pierise fdrd sd se tragi un singur foc. To[i au fostinjunghiafi. $i parcd au fostinjunghiafi in somry asta e maiingrozitor! Numai cd ei sigur n-ar fi putut sd adoarmd la cAtde ingrozili erau, ca sd nu mai vorbim despre ordinele giinstrucfiunile primite. Si atunci cei de la Begovaia au infelesc5, dacd nu ficeau nimic, in curAnd va avea si inceapd gi laei aceeagi dricovenie. Au inarmat un detagament de elitd -cam o sutd de oameni cu mitraliere gi aruncdtoare de gre-nade, profesionigti, veterani... Desigur, pentru asta le-a luatceva timp. Vreo zi jumate, dar intre timp au trimis nigtecurieri, care ar fi trebuit sd-i ajute. $i peste o zi gi jumdtateau trimis acest detagament. $i cAnd detagamentul a ajuns

I Toate cele trei denumiri sunt numele unor sta(ii de metrou.

Metro 2033 /13

la Polejaevskaia, nu a mai gdsit pe nimeni in viali. Nu erau

nici micar cadavrg numai sAnge peste tot. Aqa, carevashzicl.

,5i dracu' qtie cine a fdcut asta.Yezt, tu, eu nu cred cd oame-

rrii pot sd fac[ aga ceva.

- $i ce s-a intAmplat cu Begovaia? intrebd Artiom cuvocea schimbatS.

- Lor nu li s-a intAmplat nimic. Au vdzut cum stdteau

lucrurile gi au aruncat in aer tunelul care-i lega de Polejaev-

skaia. Am auzit cd s-au prdbugit vreo patruzeci de metricle tunel, qi n-ai cum sd sapi dacX n-ai echipament, qi chiar

ryi a94 tot n-ai ajunge prea departe. Dar de unde sd iei ma-gindrii? Au trecut deja vreo cincisprezece ani de cAnd s-au

ficut praf.Piotr Andreevici tdcu, privind focul. Artiom tuqi incetigor

gi recunoscu:

- Da... Desigur, trebuia si trag... Am fost un prost.De undeva din sud, dinspre sta{ie, se auzi un strigit:

- Ei, voi de la patru sute de metri! E totul in ordineacolo?

Piotr Andreevici igi fdcu mAinile pAlnie gi strig5:

- Venili mai aproape! Avem o problemd aici!

Din tunel, venind dinspre stalie cu lanternele aprinse, se

erpropiau de ei trei siluete, probabil patrula de la trei sute de

metri. Apropiindu-se de foc, stinseri lanternele qi se aqezard

alXturi.

- Salut, Piotr! Azi egti aici? $i md gAndeam: pe cineau pus azila capdtul pimAntului? spuse cei mai in vArstd,

scofAnd o (igari din pachet.

- AscultS, Andriuha! Unul dintre bdie{ii mei a vdzutpecineva. insi n-a apucat si tragd... S-a ascuns in tunel. Ziceci nu pirea sd fie om.

- Nu pdrea sd fie om? Dar cum ardta? intrebi AndreiintorcAndu-se spre Artiom.

- Pei, nici nu am vizut... Doar am cerut parola gi ime-diat a luat-o la goani inapoi, spre nord. Dar nu erau paqi de

14 / pUTT TALEKSEEVICI GLUHoVSKI

om, erau foarte ugori gi rapiz| de parci nu ar fi fost doudpicioare, ci patru...

- Sau trei! zise Andrei fdcAnd cu ochiul si strAmbAndu-seca s5-l sperie pe Artiom.

Artiom se inec5, aducAndu-gi aminte de povestea despreoamenii cu trei picioare de pe linia Eilievskai4 unde o partea stafiei se afla la suprafafd gi tunelul nu era deloc adAnc, aga

cd nu se puteau proteja aproape deloc de radia{ii. De acolose rdspAndiser5 prin tot metroul tot felul de porcdrii cu treipicioare, doud capete gi alte chestii din astea. Andrei trasedin ligard gi le spuse oamenilor lui:

- Bine, bdiefi, dacd tot arn venif de ce sd nu mai stdmaici pufin? Dacd e sd apari iar unul din dia cu trei picioare, leddm oamenilor dstora o mAnd de ajutor. Hei, Artiom! Ave{iun ceainic?

Piotr Andreevici se ridicS, turnd apd din canistrd in ceai-nicul ciobit gi afumat giil puse deasupra focului. Peste cAtevaminute vasul incepu sd guiere gi apa didu in clocof iar sune-tul acesta domestic gi pl[cutil fdcu pe Artiom sd se simtd maibine qi mai linigtit. Se uita la oamenii care stdteau in jurulfocului - toli puternici, oameni de nidejde, cdlili de viafagrea dusd aici. Puteai sd ai incredere ?n acegti oameni, puteaisdtebazezipe ei. Se dusese vestea cd stalia lor era una dintrecele mai norocoase de pe toatd linia, qi asta numai datoritdoamenilor care se adunaserd aici qi a celorlalli asemenea lor.Tofi erau lega{i prin nigte legdturi calde, aproape frifegti.

Artiom avea doudzeci gi patru de ani si se ndscuse cAndinci se mai trdia acolo, sus, gi nu era aga de slab gi de palid caaceia care se niscuserd in tunel gi nu indrdzniserd niciodatds[ se duci sus, temAndu-se nu atAt de radiafii, cAt de razelearzdtoare ale soarelui, un adevdrat dezastru pentru locuitoriidin subteran. E adevdraf pAnd si Artiom igi aducea amintecd mersese doar o datd acolo de cAnd devenise congtient deceea ce se intAmpla in jurul lul iar gederea nu durase multtimp. Nivelul de radiafii era aga de mare acolo, incAt cei care

Metro 2033 115

('rau prea curiogi se prdjeau in doud ore, fdri sd mai apuce

sri admire gi sX se bucure de lumea minunatX care se aflala suprafafd.

Pe tatil lui nu-l linea minte deloc. Mama locuise cu el

pini cAnd Artiom implinise cinci ani. Locuiau la Timiria-zcvskaia. Au trdit acolo ani buni gi totul a fost bine, iar viala$-a scurs calm, in linigte, pAnd in zru aincare Timiri azevskaia

l fost invadati de qobolani. $obolanii, uriagi qi cenugii" nd-

viliserd dintr-odatd, firX niciun fel de avertizare, dintr-unIrrnel lateral intunecos. Era un tunel care cobora pAni larnari adAnciml formAnd o ramificalie neobservati a tunelu-Itri principal din nord, apoi cobora gi mai muIt, pierzdndu-seirr imbinarea complicatd a sutelor de coridoare, in labirinturiirrfiordtoare, unde era frig cumplit qi duhnea ingrozitor.Acest tunel duceainimpdrifia gobolanilor, un locin care nusc aventurase nici cel mai inflicirat explorator si nici vreuncildtor rdtdcit care nu se pricea prea mult la hdrfile si dru-rnurile subterane. Cu tofii se opreau in pragul lui, simlindirrstinctiv pericolul necunoscut gi groaznic ce pAndea in el

;i se retrdgeau din fala hdului cdscat al intrdrii ca din fafa

urrei porfi a unui orag ciumat.Nimeni nu-i deranjase pe gobolani. Nimeni nu coborAse

pc teritoriul lor. Nimeni nu indrHznise sd ie incalce granifele.

$i atunci au venit chiar ei.

Mu{i oameni au murit in zi.ua aceea in care, ca un guvoi

viu, sobolanii gigantici - mai mari decAt vdzuse cineva vre-odatd in stalie sau prin tuneluri - au inundat gi au nimicittoate ccrrdoanele de pazd.qistafia cu totul, ingropAndu-i gi pe

paznici, gi pe civili sub trupurile 1or, indbugindu-le urleteletlc agonig de durere gi de repulsie. MAncAnd tot ce le ieqea

in cale - si morfl gi vii, qi pe confrafii lor ucigi -, gobolaniiinaintau orbeqte, implacabil, mAnali de o forld de neimaginat

pcntru mintea omeneascd.

Numai cAliva oameni au rdmasinvia!5, iar printre ei nu se

numirau nici femel nici bdtrAni, nici copii. Nu supraviefuise

16 / pHanTALEKSEEVICI GLUHoVSKI

niciunul dintre cei care sunt de reguld salva{i primii, ci doarcinci bdrbali zdraveni care au apucat sd o ia la fugi inainteaguvoiului aducdtor de moarte. $i i-au luat-o inainte numaipentru cd se aflau cu drezina la punctul de paz6,in tunelulde sud, iar cAnd au auzit strigdtele din stafig unul dintre eia dat fuga si verifice ce se intAmplase. CAnd a ajuns acolgsta{ia pierise deja. incd de la intrare gi-a dat seama ce seintAmplase, descoperind pArAiagele rogii care se scurgeau peperon. A vrut sd se intoarcd, gtiind cd deja nu mai avea cumsd-i ajute pe cei care pdzeat sta{i4 cAnd o mAnd l-a tras ina-poi. S-a intors gi a vdzut o femeie cu chipul schimonosit degroaz6, care se agifase de mAneca lui gi-i striga, incercAnds5 acopere urietele de disperare ale nenumdratelor voci:

- SaLveazd-f soldatule! Fie-{i mild!Si atunci a observat cd femeia intindea spre ei mAnula

micu!5 qi durdulie a unui copil. L-a prins imediat de mAn5,fird sd se gAndeasci m[car ci salveazd viata cuiva, ci pentrucd era soldat gi fusese rugat sd aibd mild. TrdgAndu-l pe copildupi ef iar mai apoi ridicAndu-l in brate, a luat-o la goandodatb cu primii gobolani, intr-o cursd in care se luase laintrecere cu moarte4 inaintAnd prin tunel, unde il agteptadrezina cu tovardgii lui de la punctul depazd. Mai avea vreocincizeci de metri pAnd la ei, dar incepuse deja sd le strigesd se pund in migcare. Drezina lor era motorizat6., singurade acest fef cale de zece stafii, gi doar de aceea au putut sdalerge inaintea qobolanilor. Goneau inainte cu toatd vlteza qi

au lXsat in urmd Dmitrovskaia pustie, unde se addpostiserdcAliva renegafi cErora abia au apucat sd le strige: ,,Fugll7l"Sobolanii!'i dAndu-gi seama cd aceia nu vor mai apuca ori-cum sd se salveze. Iar cAnd s-au apropiat de cordoanele de laSavelovskaia, cu care - slavd Domnului! - in acel momentaveau un acord de pace, au redus vltezapentru a nu fi lualidrept atacatori Ei impugca{i gi au strigat din toate puterilecdtre paznici:,,Sobolanii! Vin gobolanii!" Si erau pregdtili sdcontinue fuga, trecind de Savelovskai4 qi inaintAnd mai

Metro 2033 /17

dcparte pe linie, implorAndu-i pe paznici sd nu-i opreascd

at6ta vreme cAt mai puteau si fugi undeva" cAt timp lavaccnugie nu ineca intregul metrou. Ins5, spre norocul 1or, laSirvelovskaia se afla ceva care i-a salvat gi pe ei, qi ?ntreaga

Savelovskai4 gi poate toatd linia Serpuhovsko:Timiriazev-skaia. Abia se apropiaseri plini de sudoare, avertizAndu-i pe

paznici despre moartea din fafa cireia deocamdati reugiserd

sii scapg dar care alerga pe urmele lor, cAnd au observat cd

acegtia luau deja in mare grabd husa care acoperea o magi-

rrbrie teribili de la postul lor. Era un aruncdtor de fldcdriartizanal, dar incredibil de puternic, ficut de mAinile price-pute ale localnicilor din piese disparate. $i, imediat ce a

apdrut avangarda detaqamentelor de gobolani, tot mai nu-rnerogi de la o clipd la alt4 fdcAnd sd se audd din intunericfoqnetul gi scrAqnetul a mii de labe, paznicli au pus infuncfiune aruncitorul de flicdri gi nu l-au inchis pAnd nui s-a terminat combustibilul. Flacira lui portocalie a umpluttunelul pe o distanfi de zece metri gi a ars neintrerupt gobo-

lanii timp de zece, cincisprezece, doudzeci de minute. Tune-

lul s-a umplut de un miros puturos, de duhoarea oribilXcle carne gi blan6 arsd gi de un chifdit sdlbatic de gobolani...

lar drezina s-a domolit gi qi-a oprit goana in spatele pazni-cilor de la Savelovskai4 care au devenit eroi gi cdrora li s-a

dus vestea pe intreaga linie. Pe drezind se aflau cei cincibXrbali care scdpaserd din stafia Timiriazevskaia gi copilulsalvat de ei. Era un bdiat. Artiom.

$obolanii s-au retras. Voinla lor irafional5 a fost infrAntdde una dintre ultimele invenlii ale geniului militar ome-nesc. Omul a gtiut mereu sd omoare mai bine decAt oricealtd fdpturd vie.

$obolanii s-au retras intr-un val invers, intorcAndu-se inuriasa impirdfie ale cirei dimensiuni nu erau cunoscutec{e nimeni. Toate aceste labirinturi care se aflau la o adAn-

cime incredibili erau a9a de misterioase, de ciudate gi, dupdtoate aparen{ele, absolut inutile pentru activitatea metroulul

1.8 / oUnnIALEKSEEVICI GLUHoVSKI

cd nici nu-!i venea sd crezi, in ciuda asigur5rilor unor persoanecu autoritatg c5 fuseseri construite de rnAna omului - con-structorii obignuifi ai metroului.

Unul dintre oamenii acegtia cu autoritate fusese pe vre-muri ajutor de mecanic al unei garnituri de metrou. Mair5miseserd foarte pufini asemenea oameni si erau foarteprefuifi, pentru cd la inceput ei fuseserd singurii care nuse pierduserd cu firea, singurii care nu se ldsaserd cuprinside groazd cAnd pirdsiserd capsula comodS" sigur5 gi rapidda trenului de metrou si se treziserX in galeriile din mdrun,taiele Moscovei. $i pentru cd toli cei din stafie ie arXtau unmare respect qi igi invdlaserd copiii s5 se poarte la fef acestatrebuie sd fi fost motivul pentru care Artiom il finuse minte,il linuse minte toatd viata. Era un om slab, sfrijit, tras ia fafddupi atAlia ani de lucru sub pdmAnf purtAnd o uniformdroasd gi decoloratd de muncitor la metrou, care-qi pierdusede mult timp gicul de pe vremuri, dar care incd era imbrd-cati cu aceeasi mAndrie cu care un amiral in rezervd seinvegmAnteazdinuniforma lui de gal4 impunAnd venera{iedin partea simplilor muncitori. Si Artiom, pe atunci doarun copii, vedea in silueta prdpSditd a ajutorului de mecanico anumitd prestanfX qi forfd...

$i cum sd nu fie aga! Doar lucrdtorii de la metrou au fostpentru tofi ceilalli un fel de g]-izibdgtinagi ai unor expediliigtiinfifice in jungld. Erau crezufi cu sfinfenie qi tofi sebazauintegral pe ei, iar de cunogtinfele gi de abilitXlite lor de-pindea supraviefuirea celorlalfi. Muli dintre ei au devenitconducdtori ai stafiilor dupd ciderea sistemului unic deadministratie, iar metrouf din obiectiv complex al apdrdriicivile - uriag adHpost antiatomic destinat salvhrii unei pdr{ia populafieiin caz de atac nuclear -, se transformase intr-oaglomerare de stafii care nu se supuneau unei singure puteri,cufundAndu-se in haos qi anarhie. Stafiile au devenit inde-pendente gi de sine stdtdtoare, niste state pitice originale,cu ideologiile gi regimurile lor, cu liderii si armatele 1or.