Tehnica pseudologiei se practică prim mai multe variante: procedeul inversării (punerea în opoziţie a soluţiei existente cu cea nou propusă); procedeul Molière (sunt invitaţi profanii, nespecialiştii să-şi spună părerea); procedeul Sherlock Holmes (cercetătorul sau propunătorul este în postură de detectiv).

Tehnica metaforei forţate oferă cele mai neaşteptate asocieri, derivări.

Metoda Delphi sau metoda oracolelor moderne a fost elaborată de O. Helmer şi colaboratorii săi, având ca scop obţinerea unor soluţii prognostice sau pentru probleme solicitate curent.

Se trimit chestionare specialiştilor selectaţi, pentru obţinerea unui număr mare de opinii necesare construirii unei soluţii. Răspunsurile obţinute sunt expediate fiecăruia dintre specialişti pentru exprimarea opiniilor. Astfel se realizează feedback-ul de opinie. Se pot organiza şi alte consultări, pentru a elimina soluţiile eronate.

Metoda ,,6-3-5” constă în împărţirea unei adunări în grupuri de câte 6 persoane.

Fiecare persoană propune câte 3 idei într-un timp maxim de 5 minute. Primul grup discută problema şi se trec 3 idei pe o fişă, în capul unei coloane sub care se vor trece ideile celorlalte grupuri. După 5 minute, fişa este trecută la alt grup care adaugă alte 3 idei (câte una în fiecare coloană) sub celelalte, până când fişa trece pe la toate grupurile. Conducătorul strânge foile, citeşte ideile în faţa tuturor şi se discută pentru alegerea celei mai potrivite.

Metoda Philips 6-6, iniţiată de americanul J. Donald Philips este o variantă de brainstorming, în care se consultă un număr de 30 până la 60 de persoane. Se formează grupuri de câte 6 participanţi care discută problema câte 6 minute. Mai întâi animatorul explică metoda şi avantajul ei, apoi expune problema. E indicat ca grupurile să fie cât mai eterogene. Fiecare grup îşi alege câte un coordonator şi discută în timpul stabilit. Apoi fiecare îşi anunţă opinia, după care urmează o discuţie generală şi se trage concluzia. Sinteza rapoartelor este realizată de o comisie sau de animator. Astfel, într-un timp scurt se consultă opinia multor persoane. Organizarea poate dura 4-5 minute, discuţia în colectiv 6 minute, raportarea rezultatelor câte 2 minute şi discuţia finală ar mai putea dura încă 30 de minute. În aproximativ o oră se pot rezuma părerile a 60 de persoane. Când e vorba de o problemă mai complexă, se pot organiza grupuri de 4 membri, având la dispoziţie 15 minute.

Discuţia sau reuniunea Panel include formarea unui grup restrâns panel (,,juraţi”, sau ,,listă fixă de nume”) din persoane foarte competente în domeniul respectiv. Ceilalţi participanţi care pot fi zeci de persoane, ascultă în tăcere ceea ce se discută, dar pot interveni prin bileţele trimise ,,juraţilor”. Uneori, bileţelele sunt din hârtie colorată şi pot să conţină, după culoare, întrebări, sugestii sau păreri personale. Mesajele sunt primite de unul din membrii participanţi la dezbatere, care introduce în discuţie conţinutul unui bileţel când se iveşte un moment prielnic (,,injectorul de mesaje”). Discuţia e condusă de un ,,animator”. La sfârşit, persoanele din sală pot interveni şi în mod direct, prin viu grai. Animatorul face o sinteză şi trage concluzii.

Metoda Frisco ( după numele prescurtat al grupului Four Boys of Frisco) necesită existenţa a două echipe: echipa de investigare (12-15 persoane) care propune metodele şi modurile de soluţionare şi echipa de creaţie propriu-zisă care are rolul de a găsi soluţia problemei, de a o îmbunătăţi. Se

desemnează patru persoane care reprezintă atitudini diferite şi se transpun în rolurile date: tradiţionalistul care susţine un punct de vedere clasic, cunoscut; exuberantul cu idei cât mai ieşite din comun; pesimistul care va veni cu critici, obiecţii, îndoieli; optimistul care îşi va exprima încrederea în soluţia nouă. Cele patru ,,personaje” vor crea o atmosferă stimulativă, antrenantă pentru dezbateri.

Metoda listelor a fost propusă de Robert Crawford în anul 1931 şi este utilă pentru stimularea imaginaţiei, pentru diversificarea pistelor de abordare, pentru evitarea blocajelor atitudinale şi motivaţionale. Mihaela Roco a întocmit o listă pentru stimularea atitudinilor creatoare[2]:

- Gândiţi-vă azi la cea mai îndrăzneaţă idee; mâine va fi depăşită.

- În loc să vă surprindă viitorul, mai bine îl prevedeţi.

- Nimic nou nu se face fără curaj.

- Creativitatea nu este doar ambiţie.

- Acceptaţi şi ideile altora; s-ar putea să aibă dreptate.

- Jucaţi-vă cu ideile.

- Dacă nu găsiţi soluţia unei probleme, căutaţi altă problemă şi o transformaţi pe prima.

- Criticaţi cu modestie.

- Fiecare om poate fi creativ dacă conştientizează acest lucru.

- Este bine să fii activ, dar şi mai bine să fii creativ.

- Când nu eşti în formă, poţi lua o pauză creativă.

- Este la fel de creativ să reluaţi totul, de la început.

- Organizaţi-vă viitorul; prezentul reprezintă deja trecutul.

- După ce aţi cunoscut lucrurile aşa cum sunt, imaginaţi-vă ce ar putea fi sau deveni acestea.

- Înspiraţi-vă din natură: este un izvor nesecat de idei.

- Incertitudinea este prima datorie a omului creativ.

- Duceţi orice idee până la capăt.

- Creativitatea este întotdeauna tânără.

- De obicei, prima idee este cea mai bună.

- Nu vă încredeţi total nici în lucrurile cele mai sigure; şi acestea sunt doar ipoteze.

- Nu aşteptaţi să gândească alţii în locul dumneavoastră.

- Profitaţi de experienţă pentru a dobândi o alta.

- Nu vă limitaţi la o singură posibilitate de rezolvare a unei probleme.

- Nu vă opriţi la ideile bune; există cu siguranţă altele şi mai bune.

- Exersaţi o critică constructivă.

- O idee absurdă este mai bună decât nimic.

- Evitaţi clişeele.

- Creativitatea înseamnă şi emiterea unor idei care nu pot fi apărate.

- Elaboraţi mai multe idei decât este necesar.

- Schimbaţi activităţile zilnice şi felul în care le faceţi.

- Puneţi-vă întrebări la care nu puteţi răspunde; descoperiţi imposibilul.

- Nu vă fie teamă de propriile idei.

- Toate convenţiile sunt reguli ale unui joc, deci pot fi modificate şi create alte jocuri.

- Alegeţi-vă ca modele oamenii creatori.

- Creativitatea începe cu ideile mici; cele mari vor veni de la sine.

- Cel mai bun mod de a avea o idee bună este de a veni cu cât mai multe idei.

- Şi ideile au un termen de valabilitate.

- Construiţi-vă noi devize creative, personale.

Metoda matricelor creează cadrul de intercorelare a listelor cu însuşiri, atribuţii,

metode, utilizări etc. Se utilizează matrice bi- tri- şi multidimensionale. Matricea descoperirii este o metodă înrudită cu analiza morfologică, care favorizează combinări multiple în cadrul unui tabel-matrice. Combinările conţin diverse variabile care, prin asociere într-una din posibilităţile de întâlnire (căsuţă), pot sugera noi soluţii. Acestea, la rândul lor, conduc la adaptări, inovări în raport de variabilele ce sunt introduse în matrice, cu implicaţii benefice asupra inventivităţii tehnice-constructive şi funcţionale. Metoda matricială poate fi aplicată pentru orice produs căruia i se caută îmbunătăţiri, perfecţionări, modernizări.

Autochestionarea reprezintă o modalitate de amplificare a capacităţilor creative prin autoinvestigare, supunând produsul creat unor analize multiple, din diferite unghiuri de vedere.

Metoda consensului este, de asemenea, o metodă de antrenament colectiv în domeniul creativităţii. Moderatorul grupului are sarcina să reţină doar acele soluţii, idei care au întrunit consensul.

Analiza perfecţionărilor aduse unor produse. Civilizaţia umană a perfecţionat de-a lungul istoriei diverse realizări tehnice vizând variate scopuri, precum: creşterea performanţelor, realizarea unor economii de energie şi materiale, îmbinarea utilităţii şi funcţionalităţii cu designul etc.

Eurograma demersului în realizarea unor invenţii: metoda prezintă, pe scurt, istoricul unei invenţii, al unei descoperiri, inovaţii, sintetizând principalele etape, faze, momente ale demersului şi relaţiile dintre ele.

Analiza morfologică: acest gen de analiză constă în stimularea capacităţii de a descompune în părţi componente un organism sau mecanism şi formularea faţă de toate elementele independente a cât mai multor întrebări posibile, căutându-se variante de soluţii.

Permanenta problematizare: este util să problematizăm, căutând să ne confruntăm permanent cu condiţii practice noi de folosire a cunoştinţelor teoretice.

Scenariile futuriste, fanteziste propun situaţii ,,inimaginabile” pentru omul de azi, datorită unor evidenţe care ni se par a fi permanente.

Altundeva şi nu acum – comutarea în timp şi spaţiu constă în transpunerea unei situaţii într-un alt context spaţio-temporar.

Şapte drumuri. Găsirea a şapte soluţii pentru o singură problemă constituie o metodă care îşi propune să catalizeze procesul gândirii divergente.

Sistemul ideal, sau bagheta magică, poate constitui principiul organizator al unui proiect în condiţiile unor dificultăţi considerate insurmontabile doar temporar, fapt pentru care proiectul nu este abordat, fiind apreciat neviabil, nerealizabil.

Brainstorming

Tehnica Brainstorming – „furtuna de idei" sau efervescenta creierului. Se provoaca un curs liber şi necritic de asociaţii de idei, fără a se face nici o evaluare a produsului. (Alex. Oaborn)

Brainstormingul este o metodă care ajută la crearea unor idei şi concepte creative şi inovatoare. Pentru un brainstorming eficient, inhibiţiile şi criticile suspendate vor fi puse de-o parte. Astfel exprimarea va deveni liberă şi participanţii la un proces de brainstorming îşi vor spune ideile şi părerile fără teama de a fi respinşi sau criticaţi. Un brainstorming durează în jur de o jumătate de oră şi participă în medie 10 elevi sau grupuri de minim 10 elevi. Se expune un concept, o idee sau o problemă şi fiecare îşi spune părerea

despre cele expuse şi absolut tot ceea ce le trece prin minte, inclusiv idei comice sau inaplicabile. O variantă a brainstormingului este brainwritingul.

O sesiune de brainstorming bine dirijată dă fiecăruia ocazia de a participa la dezbateri şi se poate dovedi o acţiune foarte constructivă.

Etapele unui brainstorming eficient sunt următoarele: deschiderea sesiunii de brainstorming, o perioadă de acomodare de 5-10 minute, partea creativă a brainstormingului, prelucrarea ideilor şi stabilirea unui acord.

În deschiderea sesiunii de brainstorming se prezintă scopul acesteia şi se discută tehnicile şi regulile de bază care vor fi utilizate.

Perioada de acomodare durează 5-10 minute şi are ca obiectiv introducerea grupului în atmosfera brainstormingului. Este o mini-sesiune de brainstorming unde participanţii sunt stimulaţi să discute idei generale pentru a putea trece la un nivel superior.

Partea creativă a brainstormingului are o durată de 25-30 de minute. Este recomandabil ca în timpul derulării acestei etape, coordonatorul (profesorul) să amintească timpul care a trecut şi cît timp a mai rămas. Să “preseze” participanţii şi în finalul părţii creative să mai acorde cîte 3-4 minute în plus. În acest interval de timp grupul participant trebuie să fie stimulaţi să-şi spună părerile fără ocolişuri.

Metoda mozaicului

Avatajele metodei:

· Este urmărită capacitatea de sinteză, de analiză şi argumentare;

· Dezvoltă capacităţile de comunicare şi de exprimare a propriilor idei;

· Asigură implicarea şi participarea tuturor elevilor la lecţie;

· Dezvoltă abilităţi de cooperare în cadrul grupului de elevi;

· Dezvoltă interesul pentru învăţare.

Metoda cubului

Metoda cubului presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permiţînd abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Sunt recomandate următoarele etape:

· Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează;

· Anunţarea subiectului pus în discuţie;

· Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinînd tema din perspectiva cerinţei de pe una din feţele cubului. Există mai multe modalităţi de stabilire a celor şase grupuri; Modul de distribuire a perspectivei este decis de profesor, în funcţie de timpul pe care îl are la dispoziţie, decît de bine cunoaşte colectivul de elevi. Distribuirea perspectivelor se poate face aleator; fiecare grupa rostogoleşte cubul şi primeşte casarcină de lucru perspectiva care pică cu faţa în sus. Chiar profesorul poate atribui fiecărui grup o perspectivă.

· Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe;

· Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei.

Sinectica

Sinectica reprezintă strîngerea laolaltă a unor elemente diverse. Se produc astfel idei şi asociaţii noi. Metoda foloseşte două operaţii de bază:

1. să faci ca un lucru ciudat să-ţi pară familiar;

2. să faci ca obişnuitul să devină ciudat.

Prima operație, care este analitică, înţelegi problema, iar în cea de-a doua are loc o orientare complet nouă folosind analogia personală. Analogia personală constă în a imagina propriile noastre sentimente. Este considerată ca importantă capacitatea minţii de a se juca, de a încuraja fantezia. Se recomandă să nu se emite judecăţi pripite criticîndu-se legăturile nerelevante.(W.J.J.Gordon,Synectics)

Lista procedeelor creative este foarte bună pentru domeniul tehnic și s-a delimitat chiar o sferă a creativităţii. (V. Belans)

Consider că, în învăţămînt, o condiţie de bază a succesului şcolar o reprezintă creativitatea, aceasta fiind întîlnită atît în activităţile de predare cît şi în cele de evaluare. Avînd în vedere faptul că predarea centrată pe elev se află în directă relaţionare cu creativitatea şi reprezintă o prioritate absolută pentru înfăptuirea reformei şcolare avînd ca scop formarea continuă a cadrelor didactice în demersul de implementare a unui învăţămînt modern şi eficient, iar ca obiective:

· promovarea unor metode moderne în procesul de învăţămînt centrate pe elev şi motivarea lor pentru actul de învăţare;

· argumentarea eficienţei metodelor tradiţionale prin adaptarea lor la cerinţele educaţiei europene;

· promovarea strategiilor privind asigurarea educaţiei de calitate în şcoala romînească;

· conştientizarea importanţei tuturor disciplinelor de învăţămînt în dezvoltarea personalităţii elevilor.

Metodele psihosociale (creativitatea in grup) sunt : asaltul de idei (brainstorming-ul); ideea engineering (tehnica ideilor) si sinectica.

1)Asaltul de idei (brainstorming) - este modalitatea complexa de a elabora in grup, spontan si in flux solutiile unor teme sau probleme teoretice sau practice.

Etapele brainstorming-ului:

a)anuntarea temei si obiectivelor ei;

b)emiterea de catre participanti a ideilor, formulelor, solutiilor de abordare sau rezolvare a temei, fara nici o restrictie;

c) incheierea sedintei de brainstorming atunci cand s-a considerat, de catre grupul de experti, ca s-a emis un numar relativ suficient de date necesare rezolvarii problemei puse in discutie

d) evaluarea datelor si stabilirea rezultatelor.

2)Tehnica ideilor(idea engineering)

Asemanatoare cu brainstorming-ul. Deosebirea consta in aceea ca grupul de experti dirijeaza dezbaterea dupa o anumita tematica dinainte stabilita, de care trebuie sa tina seama participantii. Are avantajul ca

se reduce mult timpul de desfasurare al sedintelor, diminueaza eforturile si concentreaza imaginatia si gandirea creatoare a participantilor spre idei cat mai valoroase si eficiente.

Sinectica

Este o modalitate de creatie in cadrul grupului, ca urmare a unor combinatii si analogii eterogene, uneori chiar fara o legatura evidenta sau chiar fantastica intre datele temei sau problemei de rezolvat.

Sinectica presupune:

- transformarea mintala a unui obiect, proces, fenomen ciudat in unul familiar;

- realizarea transformarii inverse.

In acest sens se folosesc 4 tipuri de analogii:

1) personala - se realizeaza indentificarea cu un proces, fenomen sau situatie pentru gasirea solutiei de rezolvare, de ex. „sa presupui ca esti peshte si cauti sa iesi din acvariu”;

2) directa - a trece ideile dintr-un domeniu in altul (de ex. din bionica in tehnica);

3) simbolica - trecerea problemei de la concret la abstract;

4) fantastica - dinamizarea participantilor la sedinta de a depasi in planul imaginatiei limitele controlabilului (rationalului)

4. Predarea creativa - invatarea creativa.

Presupunem existenta unui potential creativ al subiectului manifestat in: receptivitate fata de nou, curiozitate stiintifica, originalitate, capcitate de elaborare, fluenta gandirii, gandire divergenta, inventivitate etc.

Etapele invatarii creative sunt:

• punerea problemei sau crearea unei situatii problematice;

• imaginarea modlui de rezolvare, analiza problemei, gasirea solutiei de rezolvare;

• verificarea.

- invatarea creativa se realizeaza folosind invatarea euristica prin problematizare, dialog euristica, descoperire, modelare, etc.

Cai de apreciere a creativitatii elevilor:

-realizari obtinute la olimpiade, concursuri, competitii

-un rol important in au testele de investigare a originalitatii (exemplu: gasirea cat mai multor solutii pentru problema x)

- chestionarele pot fi folositoare pentru selectarea elevilor creativi pe baza aprecierii profesionale a elevilor din clasa

5. Modalitati de stimulare a conduitei creative la elevi

Cata vreme era socotita un privilegiu dobandit ereditar de o minoritate, scoala nu s-a ocupat in mod special de acest aspect, desi, s-au creat pe ici pe acolo clase speciale pentru copii supradotati. In ultima vreme insa, cultivarea gandirii inovatoare a devenit o sarcina importanta a scolii comtemporane.Un prim accent ar trebui pus atunci cand se formuleaza obiectivele instructiv-educative. Cultivarea imaginatiei trebuie sa apara alaturi de educarea imaginatiei , a gandirii.

Obiectivele se reflecta in continutul invatamantului, in planurile si programele de invatamant. Importanta este si atitudinea profesorului, relatia sa cu elevii. Nu este indicata o pozitie autoritara, despotica, deoarece se creeaza blocaje afective. Copiii nu indraznesc sa puna intrebari, se tem de esec, de ironii. Este nevoie de un climat democratic, destins, prietenos. Profesorul sa incurajeze imaginatia, sugestiile deosebite. Scolarii sa-si manifeste in voie curiozitatea, spontaneitatea. Trebuie sa fie firesc ca o idee originala, mai aparte, sa atraga un punct in plus la notare, chiar daca prin acesat idee nu s-a putut solutiona chestiunea in discutie.

Exista teste speciale in vedera diagnosticarii creativitatii, dar cei deosebiti oricum pot fi observati prin felul de a rezolva probleme neobisnuite sau prin intrebarile neasteptate pe care le pun.

Un loc central este ocupat de problematizare sau invatarea prin descoperire. Activitatea extrascolara ofera numeroase prilejuri pentru cultivarea imaginatiei, creativitatii (cercurile, vizitarea expozitiilor, muzeelor, excursiile largesc orizontul)

Profesorii vor trebui sa cunoasca, in primul rand, trasaturile comportamentului creator, caracterizat prin nivelul de inteligenta generalp, gandirea divergenta, fluenta gandirii, receptivitate fata de probleme, curiozitate stiintifica, spirit de observatie dezvoltat, imaginatia creatoare, originalitatea, ingeniozitatea, independenta gandirii, capacitatea de a gandi abstract, de a efectua rationamente in lant, perseverenta, intuitia etc. Randamentul scolar nu reflecta fidel nivelul de creativitate al unui elev.

Creativitatea este impiedicata adesea de o serie de obstacole:

- conformismul (oamenilor obisnuiti nu le place ceea ce iese din comun; ei nu au incredere in fantezii);

- algoritmii (o suita de reguli efectuate intr-o ordine aproximativ constanta);

- obstacole emotive: teama de anumite greseli, descurajarea rapida.

Stimularea creativitatii elevilor:

- renuntarea profesrului la tonul autoritar, realizarea unor relatii prietenesti, democratice favorabile sistemului creativ;

- scolarii trebuie lasati sa-si manifeste in voie spontaneitatea, curiozitatea;

- trebuie sa apara teme si situatii care stimuleaza fantezia (elevii sa imagineze singuri probleme, sa continue o nuvela etc.);

- vizitarea expozitiilor, excursiile largesc orizontul elevilor;

- existenta unor laboratoare si ateliere foarte bine dotate.