Valeriu DrglinMecanismele ONU mpotriva torturiiPe msur ce tortura a devenit o practic neacceptat la nivel internaional a devenit necesar i introducerea unor mecanisme specifice de prevenire, stopare i combatere a torturii. La nivel regional se manifest diverse mecanisme n special pe continentul european, n primul rnd este vorba de comitetul european pentru prevenirea torturii (CTP), la nivel internaional ns paii spre prevenirea i combaterea torutrii au fost fcui sub egida Organizaiei Naiunilor Unite, care a i implimentat un numar de mecanisme in aceasta direcie.Principalul mecanism la nivel internaional a fost introdus prin intermediul Conveniei ONU mpotriva torturii i altor tratamente sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante. Anume prin aceast convenie este introdus i creat comitetul ONU mpotriva torturii.Un element important l reprezint i protoculul adiional la convenia menionat mai sus, prin ratificarea acesui protocol statele membre urmeaz s implimenteze mecanisme naionale de prevenire a torturii, prin acest mod crend prin intermediul conveniei un lan logic de aciuni i mecanisme la nivel naional i internaional.

Comitetul contra torturii este creat de Conventia contra torturii si altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Statele parti la aceasta Conventie s-au angajat sa incrimineze tortura si sa ia masurile necesare in vederea prevenirii comiterii actelor de tortura pe teritoriile aflate sub jurisdictia lor. De asemenea statele sunt obligate sa nu extradeze sau sa returneze o persoana intr-un stat unde aceasta risca sa fie supusa torturii.Sarcinile acestui comitet, aa cum sunt ele precizate n art. 19-24 din Convenie, sunt urmtoarele:14- studierea rapoartelor prezentate de statele pri cu privire la msurile ntreprinse pentru a-i achita obligaiile care le revin din Convenie;- efectuarea de anchete confideniale, atunci cnd consider necesar, dac deine informaii din surse sigure c pe teritoriul unui sata partese practic tortura n mod sistematic;- exercitarea de activiti concrete n vederea rezolvrii diferendelor care pot aprea ntre statele pri n aplicarea prevederilor Conveniei, dar numai cu condiia ca aceste state s fi recunoscut competena comitetului n ceea ce privete exercitarea acestor atribuii;- constituirea de comisii de conciliere ad-hoc menite s-i ofere bunele oficii statelor pri interesate n vederea gsirii unei soluii amiabile diferendelor dintre ele:- examinarea reclamaiilor primite de la persoane particulare care pretind c au fost victime ale violrii prevederilor Conveniei de ctre un stat parte, dar numai n situaia n care acest stat a recunoscut competena Comitetului n acest domeniu i dac au fost epuizate toate posibilitile interne de rezolvare a situaiei.Comitetul ntocmete i nainteaz rapoarte anuale cu privire la activitile sale att Adunrii Generale a O.N.U., ct i statelor pri.Pn la 1 septembrie 1989 un numr de 45 de state au aderat la Convenia contra torturii i altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, iar 25 de state au semnat-o fr s o ratifice. Dintre cele 45 de state care au aderat la Convenie, 18 au recunoscut competena Comitetului mpotriva torturii n ceea ce privete art.20 i 21 din Convenie, iar un stat Regatul Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord nu a recunoscut Comitetului competena conferit de art.20 din Convenie, respectiv dreptul de a efectua anchete confideniale sau misiuni de anchetare pe teritoriul acestuia.

Art. 5 din Conventie consacra sistemul jurisdictiei universale, potrivit caruia fiecare stat parte are competenta sa judece actele de tortura, indiferent unde s-au comis acestea si indiferent daca faptuitorul este sau nu cetateanul sau. Astfel, statul este obligat fie sa-l judece pe cel care se face vinovat de acte de tortura, fie sa-l extradeze pentru a fi judecat in strainatate. In acest mod se previne transformarea teritoriului unui stat intr-un loc de refugiu pentru tortionari.

Comitetul contra torturii este organul de supraveghere a modului in care statele parti isi indeplinesc obligatiile ce le revin si este compus din 10 experti independenti alesi de statele parti prin vot secret pentru un mandat de 4 ani.

Conventia instituie 4 proceduri de control. Astfel, statele parti au obligatia sa redacteze rapoarte periodice privind masurile pe care le-au luat pentru a pune in aplicare prevederile Conventiei, care vor fi supuse atentiei Comitetului. Acesta le analizeaza si poate face comentarii pe marginea acestora.

Celelalte trei proceduri au o natura facultativa. Prima dintre ele permite Comitetului sa initieze o ancheta, in cazul in care primeste informatii credibile din partea organizatiilor neguvernamentale sau a persoanelor fizice, care contin indicii temeinice ca tortura este practicata in mod sistematic pe teritoriul unui stat parte la Conventie. Aceasta procedura insa nu poate fi demarata daca statul parte a declarat, cu ocazia semnarii sau ratificarii Conventiei ca nu recunoaste competenta acordata Comitetului in acest sens.

O alta procedura facultativa este cea a comunicarilor prin care un stat parte pretinde ca un alt stat nu-si indeplineste obligatiile ce-i revin potrivit Conventiei, dar concluziile raportului pe care il intocmeste Comitetul ca urmare a primirii unei asemenea comunicari nu sunt obligatorii pentru statul respectiv.

In fine, Comitetul poate analiza si comunicari individuale, formulate de persoane fizice, care reclama ca sunt victime ale unei asemenea incalcari de catre un stat parte la Conventie, in masura in care acest stat a declarat ca recunoaste competenta Comitetului de a primi si examina asemenea comunicari. Din nou opiniile Comitetului care vor fi inaintate partilor nu au forta obligatorie.

La 16 septembrie 2005, Republica Moldova a semnat, iar prin Legea nr.66 din 30 martie2006, a ratificat Protocolul Opional la Convenia ONU mpotriva torturii i altor tratamente crude, inumane sau degradante, adoptat de Adunarea General a ONU la 18 decembrie 2002 .Prin ratificarea Protocolului Opional, Republica Moldova a reafirmat faptul c tortura i pedepsele, sau tratamentele inumane, sau degradante sunt interzise i constituie nclcri grave aledrepturilor omului, exprimndu-i convingerea c este n continuare necesar luarea de msuri pentru a realiza scopurile Conveniei mpotriva torturii i a pedepselor, sau tratamentelor inumane sau degradante i a consolida protecia persoanelor private de libertate, mpotriva unor astfel de tratamente. Protocolul Opional nominalizat a intrat n vigoare pentru Republica Moldova la 24 iulie2006. Obiectivul acestuia const n stabilirea unui sistem de vizite regulate ntreprinse de ctre organele independente internaionale i naionale la locurile n care persoanele sunt private de libertate n vederea prevenirii torturii i a pedepselor, sau tratamentelor inumane, sau degradante. nacest sens, una din cerinele cuprinse n Protocol vizeaz nfiinarea unui mecanism intern independent pentru prevenirea torturii i a tratamentului inuman sau degradant.Art.17 al Protocolului Opional la Convenia ONU mpotriva torturii i altor tratamente crude,inumane sau degradante: Fiecare Stat-Parte va menine, desemna sau nfiina, cel trziu la un an de la intrarea n vigoare a prezentului Protocol, sau de la ratificarea sau aderarea la acesta, unul sau mai multe mecanisme naionale de prevenire, independente, pentru prevenirea torturii la nivel naional.nfiinarea unui mecanism intern independent pentru prevenirea torturii i tratamentelor inumane i degradante constituie inclusiv o cerin expres cuprins n Protocolul opional la Convenia pentru prevenirea torturii (Partea a V-a aProtocolului Opional). Potrivit prevederilor Protocolului, una dintre atribuilemecanismului naional de prevenire este de a menine legtura cu SubcomitetulONU de Prevenire a Torturii i de a-i trimite acestuia informaii. Protocolul Opional stabiletec Statele-Pri vor asigura un grad corespunztor de independeninstituional n organizarea i funcionarea mecanismului naional pentru prevenirea torturii.

Protocolul cuprinde standarde pe care Statele-Pri trebuie sle asigure pentru independena instituional i buna organizare i funcionare a mecanismelornaionale de prevenire. Astfel, art. 20 prevede c pentru a permite mecanismelornaionale de prevenire s i ndeplineasc atribuiile, Statele-Pri trebuie s le acorde acestora, ntre altele: acces la toate informaiile ce privesc tratamentul aplicatpersoanelor private de libertate; acces la toate locurile de detenie;libertateadeaalege locurile pe care doresc s le viziteze i persoanele cu care doresc s aibntrevederi; posibilitatea de a avea ntrevederi, fr martori, cu aceste persoane;dreptul de a menine legtura cu Subcomitetul de Prevenire, de a-i trimite informaii i de a se ntlni cu acesta etc.Documentul ONU (articolul 4, paragraful 2) stabilete de asemenea c privarea de libertate nseamn orice form de detenie sau nchisoare, sau plasarea unei persoanentr-un mediu public sau privat de reinere din care nu i este permis splece dupvoia sa, prin ordinul oricrei autoriti judiciare, administrative sau de alt natur.Definiia dat de Protocolul Opional privrii de libertate face evident faptul c,ncazul Republicii Moldova, sub incidena acestei definiii se afln egal msur att instituiilepenitenciare,dereinere i arestare preventiv, ct i instituiile medico-socialepentrupersoanelecudizabiliti mintale iar n cazul celor din urm, att instituiile/serviciile publice cti cele private (de la nivelul comunitilor).Apreciem c cele de mai sus constituie un argument care pledeaz n plus pentru nfiinarea unui mecanism naional pentru prevenirea torturii i relelor tratamente.Domeniul instituiilor n legturcu care mecanismul naional ar urma s-i exercite atribuiile este nu numai foarte larg dari cu o complexitate i specificitate instituional aparte. Iar examinarea n mod regulat a tratamentului aplicatpersoanelordinacesteinstituii, precum i formularea de recomandrictre autoritile competente n vederea mbuntirii acestui tratament i a condiiilorpersoanelorprivatedelibertatepresupunexistena unei autoriti independente dinpunctdevederefuncional, avnd asigurate resurse corespunztoare pentru o bunorganizare i funcionare, al crei personal sfie format din experi cu aptitudini i cunotine profesionale necesare.

CPT-ul i Comitetul mpotriva torturii.Comitetul internaional al Crucii Roii a fost prima organizaie care a protejat deinuii,instituind un sistem de vizitare a locurilor de detenie de ctre un organism imparial, alctuit dinexperi. [footnoteRef:1]Inspirndu-se din aceast Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei a propus elaborarea unui tratat european, bazat pe proiectul unei convenii europene elaborat de Comisia internaional a juritilor i de Comitetul elveian mpotriva torturii. Deschis semnrii n 1987, [1: Comitetul International al Crucii Rosii, care isi are sediul la Geneva, este o institutie umanitara independenta care a pus bazele Miscarii de Cruce Rosie, in anul 1863.La nivelul anului 2000, Comitetul era prezent permanent in 61 de tari si desfasura operatiuni in 80 de tari. Avea, in intreaga lume, mai mult de 10 000 de angajati. CICR este o organizatie privata elvetiana. Mandatul sau ii permite sa ia in discutie anumite probleme cu statele si cu partile implicate in conflict, prin deschiderea de delegatii si prin trimiterea de reprezentanti. Dimensiunea internationala a CICR este confirmata de acordurile la varf pe care le-a incheiat cu mai mult de 50 de state.]

aceast Convenie, prompt ratificat de statele membre, a intrat n vigoare n 1989. CPT-ul a inutprima sa reuniune n acelai an i a efectuat primele vizite n statele membre n 1990. Foarte rapid els-a impus ca un organism cu autoritate. Naiunile Unite au nceput s introduc un model similar lanivel mondial.Convenia prevede c CPT-ul se compune din persoane de nalt moralitate, cunoscute pentru competena n materia drepturilor omului sau care au experien profesional n domeniile pe care Convenia le trateaz.Comitetul Minitrilor al Consiliului Europei alege un membru din fiecare stat care a ratificattratatul; membrii activeaz individual i nu n calitate de reprezentani ai statului. Pentru consolidarea imparialitii lor, membrii naionali nu particip la vizitele efectuate n rile lor. Odat alei, membrii activeaz ntr-un prim mandat de patru ani, putnd fi alei pentru nc dou mandate. n principiu, acetia i exercit funciile n perioade reduse, dar n practic muli membri consacr timp considerabil activitii. Unul din punctele forte ale CPT-ului este compoziia sa caracterizat prin marea diversitate de cunotine i competene ale membrilor si.Comitetul ine n mod deosebit la echilibrarea compoziiei sale pentru a garanta activitii uncaracter multidisciplinar veritabil. Cei mai numeroi sunt juritii, dar muli din membri contribuie laaciunile CPT-ului prin competenele lor medicale. Alii au fost n rile lor specialiti n problemelepenitenciarelor sau ale poliiei. n timpul vizitrii locurilor de detenie, Comitetul poate fi asistat de experi i de interprei. Secretariatul permanent al CPT-ului se afl n sediul Consiliului Europei la Strasbourg. Competena acestuia vizeaz consolidarea proteciei persoanelor private de libertate mpotriva torturii i a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. El se strduiete s ating scopul propus prin vizitarea locurilor de detenie i instaurarea ulterioar apoi, a unui dialog permanent cu statele, bazat pe rapoartele CPT-ului i pe rspunsurile statelor respective. CPT-ul nueste un organism judiciar; el a dezvoltat o serie de norme pe care le utilizeaz n timpul vizitelor sale pentru evaluarea practicilor constatate, ncurajnd statele s le nsueasc. Multe din aceste norme sunt mai precise i mai exigente dect cele care figureaz n alte texte internaionale. Activitatea deelaborare a normelor evolueaz n continuare. Pe msura dezvoltrii aciunilor sale, CPT-ul are noi preocupri care-l orienteaz la formularea unor noi recomandri, incitnd statele la noi reforme legislative, administrative i structurale.Mandatul CPT-ului vizeaz prevenirea torturii i a pedepselor sau tratamentelor inumane saudegradante i nu condamnarea formal a unui tratament la care a fost supus un deinut. n timpulvizitrii locurilor de detenie, CPT-ul evalueaz condiiile de detenie i obine informaii asupraprocedurilor i practicilor n vigoare. CPT-ul este abilitat s viziteze, n statele pri la Convenie, toate locurile n care persoanelesunt, sau pot fi private de liberate de ctre o autoritate public. Este vorba, de exemplu, de nchisorii centre de detenie pentru minori, de posturi de poliie, de centre pentru reinerea strinilor, de spitale psihiatrice i de cmine pentru persoanele n vrst sau cu handicap.Vizitele CPT-ului sunt fie periodice, fie ad- hoc. Vizitele periodice permit Comitetului s viziteze statele n mod regulat dup un program stabilit n fiecare an. La origine, majoritatea vizitelor CPT-ului erau periodice. Noile state-pri la Convenie se pot atepta la o vizit a CPT-ului la puin vreme dup ratificare.Vizitele ad- hoc pot avea loc n cazul n care circumstanele o cer. Acestea permit CPT-luis reacioneze repede la primirea informaiilor ce sugereaz necesitatea examinrii de urgen a uneiprobleme sau a unui loc de detenie n particular. Printre altele, aceste vizite ad hoc permitComitetului s examineze n ce msur recomandrile lui precedente au fost urmate de rezultate. Deciva ani, a crescut frecvena vizitelor ad hoc scurte i cu scop precis. Uneori, vizitele ad hoc suntefectuate la solicitarea statului nsui.Convenia oblig statele s autorizeze delegaiile CPT-ului s intre i s se deplaseze frrestricie n orice loc din jurisdicia sa n care persoanele sunt private de libertate de ctre o autoritate public. Mai mult, aceasta acord Comitetului dreptul de a discuta fr martori cu oricepersoan privat de libertate, ct i cu orice persoan susceptibil de a-i furniza informaii utile. Statele au, de asemenea, obligaia general de a comunica CPT-ului orice alt informaie care i este necesar acestuia pentru ndeplinirea misiunii. Dreptul de acces la informaie al CPT-lui estesubordonat obligaiei de a ine cont de regulile de drept i de deontologia aplicabil la nivelnaionalLa sfritul anului precedent CPT-ul public lista rilor care vor fi vizitate pe parcursul anului urmtor. Cu aproximativ dou sptmni naintea vizitei, Statul primete precizri privind durata aproximativ a vizitei i componena delegaiei. Cteva zile naintea vizitei, Statul este informat asupra unor instituii pe care delegaia CPTintenioneaz s le viziteze.La nceputul vizitei se organizeaz discuii ntre delegaie, pe de o parte i minitri, funcionari publici i organizaii neguvernamentale, pe de alt parte. n timpul vizitei (aproximativ 1-2 sptmni), delegaia (membrii CPT, membriiSecretariatului i, dac este necesar, experi i interprei) se divizeaz pentru a vizita locurile privatede libertate, inclusiv instituiile care nu au fcut obiectul unei notificri prealabile. Membrii delegaiei se informeaz reciproc periodic.La sfritul vizitei, delegaia se ntlnete cu minitri i funcionari pentru a le mprti primele impresii i constatri i, dac e necesar, le comunic observaiile de la faa locului privind anumite situaii ce solicit o atenie deosebit.Dup fiecare vizit, CPT-ul elaboreaz un raport confidenial, cu expunerea constatrilor irecomandrilor pe care le consider necesar ameliorrii situaiei persoanelor private de libertate,fiind adresat statului n cauz. Raportul conine solicitarea unui rspuns scris din partea statului,acesta urmnd s indice msurile luate pentru punerea n aplicare a recomandrilor fcute, sreacioneze la comentariile formulate i s ofere informaiile solicitate.Sunt dou excepii de la confidenialitatea raportului: prima dac un stat solicit el nsui publicarea raportului i a comentariilor sale de rspuns; a doua dac un stat refuz s cooperezesau s amelioreze situaia persoanelor private de libertate n lumina recomandrilor CPT-ului. n aldoilea caz, Comitetul poate decide (cu majoritatea a dou treimi i dup ce a dat statului posibilitateas se explice) elaborarea unei declaraii publice asupra chestiunii. La origine s-a crezut c aceastconfidenialitate va fi important pentru obinerea cooperrii statelor i garantarea eficienei CPTului,dar statele au artat c sunt pregtite, chiar doresc ca o mare parte a dialogului lor cu Comitetul s fie dat publicitii. ntr-adevr, majoritatea statelor vizitate au autorizat publicarea rapoartelor CPT-ului i a rspunsurilor lor. Acestea pot fi obinute la Secretariatul CPT-ului i sunt accesibile pewebsite-ul lui.Observm c comparativ cu Comitetul ONU mpotriva torturii CPT-ul are un specific multe mai lucrativ. CPT-ul avnd un caracter regional devine mult mai efectiv n lupta cu tortura. n aceste circumsane rmne o singur ntrebare; Oare ar mai are Comitetul ONU vre-un rol n privina statelor europene n condiiile n care mecanismele regionale de pe continentul European au aplicabilitate mult mai mare. Rspunsul ese unul simplu, cu siguran mecanismele europene sunt mai efective i au o aplicabilitate mai specific i efectiv n privina statelor membre. Cu toate acestea Convenia i comitetul ONU rmn a fi o garanie la nivel internaional avnd un caracter mult mai general i axndu-se pe punctele de baz ale prevenirii i combaterii acestui fenomen.

Alte mecanisme ONUSub egida ONU funcioneaz i alte mecanisme ce influeneaz indirect lupta cu prevenirea torturii i a tratamentelor inumane i degradante. Aceste mecanisme acoper doar tangenial acest domeniu deobicei referindu-se la domeniul drepturilor omului n general. Dintre aceste mecanisme putem meniona:

Comisia drepturilor omului este un organ subsidiar al Consiliului Economic si Social, infiintat in 1946, reprezentand in acelasi timp cel mai important organ al O.N.U. specializat in materia drepturilor omului. Este un organ cu caracter politic, interguvernamental, format dintr-un numar de 53 de state, desemnate de Consiliul Economic si Social pentru o perioada de 3 ani pe principiul reprezentarii geografice echitabile.Comisia dispune la randul sau de mai multe organe subsidiare, cel mai important fiind Subcomisia pentru prevenirea discriminarii si protectia minoritatilor. Comisia a jucat un rol important in redactarea proiectelor de conventii si documente internationale privind drepturile omului, ea fiind de altfel ce care a elaborat Declaratia Universala, dar rolul sau a sporit semnificativ abia la sfarsitul anilor 60, o data cu adoptarea de catre Consiliul Economic si Social a doua Rezolutii: Rezolutia 1235 din 1967 si Rezolutia 1503 din 1970. Rezolutia 1235 din 1967 autorizeaza comisia sa examineze in sesiuni publice informatiile privind incalcarile in masa ale drepturilor omului, care sunt semnalate de: state, membrii Subcomisiei pentru prevenirea discriminarii si protectia minoritatilor si organizatiile neguvernamentale care au statut consultativ pe langa ONU. In baza acestei rezolutii Comisia a dezvoltat doua tipuri de proceduri de monitorizare a drepturilor omului la nivel mondial, constand in:1. numirea unor raportori si grupuri de lucru pentru anumite tari (privind politica de apertheid din Africa de Sud, situatia drepturilor omului in Orientul Mijlociu si Chile).si respectiv a unor raportori si grupuri de lucru pe anumite teme. Acest sistem prezinta dezavantajul ca mandatul raportorului sau al grupului de lucru este limitat la o anumita tara, in vreme ce incalcari similare ale drepturilor omului in alte tari, pentru care nu s-a numit un raportor, pot trece neobservate la nivel international.

2. Din acest motiv, Comisia a initiat, la inceputul anilor 80 cel de-al doilea tip de misiuni, respectiv numirea unor raportori sau grupuri de lucru pe anumite teme de ex. situatia persoanelor disparute, tortura, executiile extrajudiciare, detentia arbitrara, libertatea de expresie, violenta impotriva femeilor care au mandat universal. Acestia sunt autorizati sa examineze informatiile relevante privind incalcarile drepturilor omului care fac obiectul mandatului lor, primite din parte tuturor surselor credibile. Ei pot, de asemenea sa viziteze o anumita tara, cu consimtamantul guvernului respectiv.

Rezolutia 1503 adoptata 3 ani mai tarziu reglementeaza o procedura confidentiala de examinare a comunicarilor care reclama incalcari in masa a drepturilor omului venite din partea persoanelor fizice, a grupurilor de persoane sau a organizatiilor neguvernamentale. Pentru a fi admisibila o asemenea cerere trebuie sa nu fie anonima si sa nu foloseasca un limbaj insultator si abuziv.Comitetul drepturilor economice, sociale si culturale este un organ subsidiar al Consiliului Economic si Social, independent, format din 18 experti, creat pentru a suplini lacuna Pactului privitor la drepturile economice, sociale si culturale care nu instituie un organ conventional pentru asigurarea respectarii dispozitiilor sale. Procedura de control a respectarii drepturilor omului utilizata de acest Comitet este aceea a rapoartelor.Inaltul Comisariat al drepturilor omului este o structura interna a Secretariatului O.N.U., condus de un Inalt Comisar al drepturilor omului care trebuie sa fie o personalitate de o mare integritate si bucurandu-se de o inalta consideratie morala, avand cunostinte specializate, preponderent in domeniul drepturilor omului, dar si cunostinte generale despre diferitele culturi, si nu in ultimul rand deschiderea de spirit necesare pentru a se putea achita in mod impartial, obiectiv, neselectiv si eficace de functiile sale.Printre competenele sale enumerm: promovarea si protejarea efectiv a tuturor drepturilor civile, politice economice si culturale; acordare de servicii consultative si de asistenta tehnica si financiara la cererea statelor, a organizatiilor regionale de aparare a drepturilor omului, cu scopul de a sprijini actiunile si programele in domeniul drepturilor omului; coordonarea programelor Natiunilor Unite referitoare la educarea si informarea in domeniul drepturilor omului; angajarea unui dialog cu toate guvernele in executarea mandatului sau.Pentru prima oara aceasta functie a fost detinuta de reprezentantul statului Ecuador la ONU, care s-a implicat in luarea unor masuri urgente pe fondul crizei din Ruanda, precum si in prevenirea unei situatii similare in Burundi. La randul sau, al doilea Comisar, care a detinut functia in perioada 1997-2002 a reusit sa atraga atentia comunitatii internationale asupra abuzurilor comise in Kosovo sau Cecenia. Comitetul drepturilor omului este creat de Pactul internaional relativ la drepturile civile i politice, fiind un organ cu competenta teritoriala universala si competenta materiala generala in domeniul drepturilor omului. Comitetul este format din 18 membri, personalitati cu o inalta moralitate, alesi prin scrutin secret de pe o lista de persoane prezentate de statele parti la Pact, pentru un mandat de 4 ani. Fiecare stat poate prezenta cel mult doua persoane care trebuie sa aiba cetatenia sa. Pentru alegerea Comitetului drepturilor omului se tine cont de o repartitie geografica echitabila si de reprezentarea diverselor forme de civilizatie, ca si a principalelor sisteme juridice. Comitetul drepturilor omului are rolul de a asigura respectarea drepturilor omului consacrate de Pactul international relativ la drepturile civile si politice i de cele dou Protocoale facultative.

Concluzii:Mecanismele ONU au un caracter general deaceea n procesul de prevenire a torturii i a tratamentului uman rolul acestoar este mai sczut dect al mecanismelor regionale. Cu siguran CPT-ul are un rol mult mai efectiv la nivel european. n acelai timp modalitile de control i sancionare a statelor la nivel internaional las de dorit. Pentru statele ce nu respect convenia nu exist sanciuni la nivel internaional ce ar putea stopa conduita acestora.Una dintre marile probleme este faptul c majoritatea statelor nc nu au ratificat protocolul adiional la convenie ceea ce limiteaz aciunea mecanismelor ONU la nivel internaional. Ratificarea reprezint un proces de durat de aceea din momentul n care se va face o mbuntire a situaiei juridice actuale,pn ca noile prevederi s intre n vigoare i s produc efecte juridice va fi nevoie de o perioad de timp.Una din marile probleme ale acesor mecanisme este c ele de fapt nu sunt eficiente acolo unde statele lumii nu vor ca ele s fie eficiente. Deobicei lumea a 3-a, dar chiar i SUA, nu este deschis n aceast direcie, putem zice c promovarea torturii se face la nivel mondial inclusiv de Marile Puteri de cele mai dese ori victime a orturii fiind persoanele resortisai ai staelor din lumea a 3-a, prin aceasa stopndu-se procesul de dezvoltare al statelor.ONU are nevoie de un mecanism unic de ocmbatere a torturii ce ar urma s posede prghii prin care s influeneze conduitastatelor. n acelai timp este important ca aceste mecanisme s fie la fel de eficace pentru toate statele membre a conveniei. Cu toate acestea specificul fenomenulu ide tortur ar trebui s ofere posibilitatea de a combate tortura i tratamentul inuman la nivel mondial indiferent de stat i statutul acestuia. Tortura trebuie s fie interzis i condamnat la nivel mondial n acelai timp ncercnd ca aceasta s fie stopat ntr-un mod ct mai rapid i efectiv.