mecanismele de finanţare ale f

8/3/2019 Mecanismele de finanţare ale F

http://slidepdf.com/reader/full/mecanismele-de-finantare-ale-f 1/6

Proiect realizat de:

Gavril Lorena si Borza Sebastian

Mecanismele de finanţare ale F.M.I.

F.M.I. are ca scop să permită ţărilor membre să-şi remedieze dezechilibrele temporare(şi nu fundamentale) ale balanţelor lor de plăţi, fără să recurgă la măsuri susceptibile săcompromită situaţia lor internă sau dezvoltarea schimburilor internaţionale.Resursele F.M.I. sunt constituite, în principal, din contribuţii pe care trebuie să le verse statele

pentru a deveni membre ale organizaţiei. Aceste contribuţii se numesc "cote-părţi".Cotele-părţi au fost exprimate iniţial în dolari, iar în prezent sunt exprimate în D.S.T. Cota-

parte a fiecărei ţări este determinată de poziţia sa economică, comparativ cu cea a celorlalţimembri. Pentru schimbarea cotelor se ia în considerare o varietate de factori economici,incluzând PIB–ul, tranzacţiile de cont curent, rezerve oficiale. Când o ţară devine membră aFMI îi este repartizată o cotă iniţială ce are acelaşi nivel cu cele ale ţărilor membre

considerate de Fond a fi comparabile ca mărime economică şi caracteristici cu aceasta. Acestecote au fost în mai multe rânduri revizuite. Ultima creştere de cote a avut loc în ianuarie 1999,creşterea generală cu 45% reflectând schimbările în mărimea economiei mondiale, risculridicat de crize financiare şi rapida liberalizare a comerţului şi fluxurilor de capital.Cotele părţi reprezintă criteriul de stabilire a dreptului de vot in organele de conducere.Solicitarea unui împrumut de către un stat poate îmbrăca forma unei cumpărări directe sau aunei asigurări de trageri. Prin aceasta din urmă se înţelege o decizie prin care Fondul dă unuimembru asigurarea că acesta va putea să efectueze cumpărări din contul de resurse generale,în cursul unei perioade de timp specificate şi până la un nivel determinat. Deşi aceste asigurărise acordă, în general, pentru o perioadă de 12 luni, Fondul a aprobat şi asigurări de tragere

valabile pe doi ani.Politica tranşelor de credit cuprinde, în principal, următoarele facilităţi:

• aranjamente de tip stand-by (credit confirmat), care constau în deschiderea unor linii decredit pe termen mediu în favoarea ţărilor aflate în dificultate pe baza unor programe dereformă economică. Condiţiile de creditare, favorabile de regulă, prevăd :

perioade de rambursare de 3-5 ani cu posibilităţi de extindere până la 10 ani, dobânzistandard ale F.M.I. (în jur de 5%), comisioane de serviciu (0,5% din sumadisponibilizată), şi comisioane stand-by, care, de obicei, se compensează cu cele de

serviciu,• facilităţi de transformare sistemică, introduse în 1993, în scopul de a asigura o sporire a posibilităţilor de asistenţă financiară în favoarea ţărilor membre care se confruntă cudificultăţi severe datorită tranziţiei la sistemul economiei de piaţă; pentru a obţine accesulla aceste facilităţi, ţările solicitante trebuie să însoţească cererea de un document care sădescrie obiectivele de politică economică, să cuprindă estimări macroeconomice, măsuristructurale, fiscale, monetare şi valutare ce urmează a fi aplicate în perioada acoperită deaceastă facilitate,

• facilitatea de ajustare structurală extinsă (1987) oferită, de regulă, celor mai sărace ţări, încondiţii de extindere pe 3 ani, cu returnare după 5 -10 ani şi dobândă de 0,5%.

Mecanisme de finantare FMI Studii de securitate- anul I, Grupa 1

1





• finanţarea stocurilor tampon (1964) care permite ţărilor în curs de dezvoltare carestochează produse primare în scopul reducerii ofertei de pe pieţele internaţionale să angajezeo tranşă suplimentară de credite de până la 25% din cotele lor părţi, cu condiţia ca acestestocuri "tampon" să fie constituite conform principiilor stabilite de O.N.U., care trebuie săguverneze relaţiile intergurvernamentale,

• finanţarea extinsă (1974) , creată în scopul ajutorării ţărilor care se confruntă cu gravedezechilibre ale balanţei de plăţi ca urmare a unei structuri defectuoase a producţiei,comerţului sau preţurilor, precum şi a ţărilor a căror economie se dezvoltă lent sau a căror situaţie a balanţei de plăţi împiedică promovarea unor politici active de stimulare adezvoltării.

Din anul 1995, politica FMI asupra asistenţei de urgenţă s-a extins pentru acoperirea şiţărilor aflate în situaţii de post conflict. Această asistenţă este limitată la circumstanţele în careo ţară membră cu un dezechilibru grav al balanţei de plăţi este incapabilă să dezvolte şi săimplementeze un program economic cuprinzător, deoarece capacitatea sa a fost afectată de unconflict. Asistenţa este de regulă limitată la 25% din cota ţării membre, deşi pot fi asiguratesume până la 50% din cotă, în anumite circumstanţe. Până în 2003 24 de ţări au primit

asistenţă financiară legată de dezastre naturale şi 9 ţări asistenţă post conflict.


2





Tabelul 5.1. Asistenţade urgenţă şi postconflict în perioada1998 – 2003 (milioane

dolari) Ţara

Anul Evenimentul Suma

Bangladesh 1998 Inundaţii 138,2Republica Dominicană 1998 Uragan 55,9Haiti 1998 Uragan 21,0Honduras 1998 Uragan 65,6St. Kitts and Nevis 1998 Uragan 2,3Turcia 1999 Cutremur 501,0Malawi 2002 Penurie de hrană 23,0Grenada 2003 Uragan 4,0Tajikistan 1998 Post conflict 10,0

Republica Congo 1998 Post conflict 9,6Sierra Leone 1998 Post conflict 16,0Guineea Bissau 1998 Post conflict 2,9Sierra Leone 1999 Post conflict 21,4Guineea Bissau 2000 Post conflict 1,9Sierra Leone 2000 Post conflict 13,3Republica Congo 2000 Post conflict 13,6Republica Federală aIugoslaviei

2000 Post conflict 151,0

Burundi 2002 Postconflict 12,7Rolul pe care-l joacă F.M.I. în susţinerea procesului dezvoltării derivă din funcţiile pe care

acesta le are. Această instituţie este principalul for pentru coordonarea şi supravegherea politicilor monetare şi fiscale naţionale. Totodată, F.M.I. s-a implicat activ şi în procesele dereformă din ţările aflate în tranziţie. Aşa cum subliniau şi oficialii F.M.I., această instituţiedeţine un rol determinat în asigurarea unui dialog fructuos în vederea analizării problemelor cu care se confruntă aceste ţări şi a stabilirii celei mai adecvate strategii pentru soluţionareaacestor probleme.Cu toate eforturile depuse în plan internaţional pentru creşterea rolului asistenţei financiareoficiale, acordată pe cale multilaterală, ponderea acesteia în totalul sumelor transferate cătreţările în dezvoltare nu reprezintă decât 20%, dintre care doar 14% sunt acordate în condiţii defavoare. Cum resursele Fondului Monetar Internaţional sunt limitate, practic, la cotele părţiale membrilor, împrumuturile fiind proporţionale cu aceste cote părţi,creditele F.M.I. deţin doar 3,5% din totalul asistenţei financiare externe către ţările îndezvoltare.


4





Concluzie

Fondul Monetar Internaţional a jucat un rol fundamental în soluţionarea problemelor ajustării balanţelor de plăţi ale ţărilor membre, în special ale celor în dezvoltare. Această instituţie este

principalul for pentru coordonarea şi supravegherea politicilor monetare şi fiscale naţionale.Totodată, rolul Fondului sporeşte în noile condiţii ale tranziţiei economiilor din EuropaRăsăriteană. Finanţările acordate de F.M.I. sunt importante prin ele însele, dar, în acelaşitimp, şi prin rolul lor de catalizator pentru alte forme de finanţare. Rolul Fondului este de a

pune în aplicare programe credibile, de a asigura creşterea economică, o creştere economicăreală, durabilă, respectiv o combatere a şomajului, inflaţiei, a îndatorării excesive.


6

mecanismele de finanţare ale f

Documents