matraguna itu

7/23/2019 Matraguna ITU

http://slidepdf.com/reader/full/matraguna-itu 1/5

Carina Bunea

actorie I

clasa Miriam Cuibus

Surse de generare a comicului

Mătrăguna, de Niccolo Machiavelli

Cele trei comedii ale lui Niccolo Machiavelli, printre care i Mătrăguna, sunt rodulș acelor ani de umilin ă i a tepare petrecu i de către florentin în satul Sant’ Andrea, unde seț ș ș ț

retrăsese de bună voie după destituirea pe care familia De Medicii o decretase la 7 noiembrie

1512. în Italia lui Machiavelli teatrul trăia oarecum cu sfială; pe de-o parte Commedia

dell’arte tindea să închisteze formele fixe i indestructibile binecunoscute i astăzi, mi cându-ș ș ș

se în ritmuri învechite i necorespunzătoare vremii, iar teatrul clasic, latin i grec, pe de altăș ș

parte, tradus savant i jucat savant, aducea pe scena teme i lumi străvechi, moarte. Acestș ș

context a reu it să-i aducă în lumină florentinului spiritul avid i inventiv într-ale scriiturii,ș ș

amprentă regăsită atât în piese precum Principele sau Clizia, precum i în piesa asupra căreiaș

ma voi opri, Mătrăguna. În această comedie asistăm în primul rând la demascarea violentă a

societă ii florentine; apare i caracterul negustoresc al bisericii papale, superficialitatea femeii,ț ș

mizerabila condi ie a celor declasa i, care apelează la escrocherii etc., cu acestea Machiavelliț ț

oferind cu bune inten ii, respectiv seriozitate, o gravă lec ie de morală.ț ț

În actul I facem cuno tin ă cu Callimaco, tânărul petrecăre , gata să- i risipească baniiș ț ț ș

i timpul în patul unei femei frumoase sau la jocurile de noroc, proaspăt sosit din Paris, atrasș

fiind de faima i frumuse ea Lucreziei, de care este îndrăgostit până peste cap. Apare i Siro,ș ț ș

sluga sa devotată, respectiv Ligurio, amicul său fără scrupule, liantul comediei, abil,

mistificator, care ar face orice pentru bani, cu sânge rece. Acesta din urmă se angajează să îl

ajute pe Callimaco în a ajunge în patul Lucreziei printr-o simplă i foarte bine jucatăș

”coinciden ă”: Nicia are nevoie de un doctor pentru a-i reda fertilitatea Lucreziei, iar ț

Callimaco apare ca fiind dispus să îl ajute în acest sens, recomandându-se so ului ca fiind unulț

chiar priceput. Callimaco i Ligurio fac acest pact.ș



În actul II intervine, într-o manieră mai accentuată, comicul. Nicia afirmă vehement că

se va dumiri el cu privire la tiinta lui Callimaco: ”n-o să-mi vândă gogo i”1.51; el insistă înș ș

a-l numi pe Callimaco ”maestrul”. Încet-încet î i face loc comicul născut din răsturnări deș

statut, presărat cu nuan e ale comicului de limbaj. Astfel, când cei doi ”doctori”,ei se salută înț

latină i Nicia, în nerozia sa, abordează o atitudine excesiv de măgulitoare fa ă de Callimaco,ș ț

care, i ea, are efect comic: ”Acesta-i cel mai inteligent om pe care l-am întâlnitș

vreodată!”2.55, ”Mă încred în dumneavoastră i în tot ce-i făcut de mâinileș

dumneavoastră!”3.55, ”Cred acum în dumneavoastră mai mult decât în bunul

Dumnezeu!”4.57. Întrebat de către Callimaco dacă cumva sterilitatea Lucreziei se datorează

neputen ei lui, Nicia reac ionează exploziv: ”Nu există în toată Floren a un bărbat mai înț ț ț

puteri, mai focos ca mine!”5.55. În tot acest timp, Ligurio stă de-o parte, asimilând i luândș

aminte, intervenind sarcastic, luându-i pe cei doi ”mae trii” peste picior: ”Dacă vre i să rămânș ț

cu dumneavoastră,vorbi i în a a fel să în eleg i eu ceva, altminteri o să părem un duet deț ș ț ș

gugu tiuci!”6.53. O altă interven ie a lui Nicia, de un comic amar de data aceasta i cu unș ț ș

grav apel la societate, o regăsim în scena 3: ”În ora ul acesta, de nu e ti nobil, nici câinii nu teș ș

latră!”7.58. Comică este i pozi ia lui Siro, sluga lui Callimaco, care reprezintă o con tiin ăș ț ș ț

rece, obiectivă, dar care este, prin statutul ei social este legată la mâini în orice sens – un

exemplu relevant îl reprezintă scena 4. Callimaco, în noul său rol de doctor, îi recomandă lui

Nicia, pentru so ie, fiertura de mătrăgună, care sus ine că o va scăpa de sterilitate. Ea trebuieț ț

să bea această fiertură după cină, iar primul cu care se va culca va muri în opt zile. Callimaco

sugerează ideea răpirii unui tânăr de pe stradă pentru a-l ”sacrifica” în a o lăsa gravidă pe

Lucrezia. Intervine problema convingerii doamnei în a accepta acestea. Tot vicleanul Ligurio

vine cu ideea abordării, mai exact a mituirii, călugărului Timoteo, duhovnicul Lucreziei, în a

o convinge pe aceasta să accepte ingeniosul plan, tiind că el are o mare influen ă asupra ei;ș ț

iar pentru a asigura buna desfă urare a planului, Ligurio sugerează abordarea întâi a mameiș

Lucreziei, a Sostratei, ea fiind mediatorul perfect. Acest personaj reprezintă o femeie proastăi ascultătoare, fără fantezie i care nu se sperie de păcatul săvâr it chiar în biserică. Eaș ș ș

acceptă tot ce i se propune. Ligurio îi cere 25 de duca i lui Nicia pentru ”a se împrietenii” cuț

Timoteo, după care, surpriză, îi cere chiar lui, lui Nicia, să se prefacă a fi surd în fa aț

duhovnicului, el putând avea astfel întreg constrolul asupra situa iei. Există i aici o subtilăț ș

nuan ă de comic dată de confundarea i amestecarea statuturilor personajelor. Un râs înfundatț ș

i, din nou, amar, îl provoacă i aparte-ul lui Ligurio despre Nicia: ”E-atât de nătâng încât mi-ș ș

e teamă să nu dea peste cap tot planul!”8.75; el e eliberat apoi de un alt aparte, sursă acomicului, de data aceasta cu adresare directă către noi, cititorii sau spectatorii: ”Nu vă



speria i dacă voi spune ceva care vi s-o părea că nu-i a a după cum ne-am în eles. Lăsa i căț ș ț ț

totul o să meargă strună!”9.77. Men ionez totu i că această interven ie prin care un personajț ș ț

fictiv ia drept complice un receptor, fie el citior sau spectator, cu ajutorul caracterului oral nu

este o sursă directă de comic; ea mai tare apropie personajul de cititor, asigurând legătura,

men inerea aten iei, a concentrării i a interesului asupra acelui personaj, în particular, iț ț ș ș

asupra piesei, în general. În acest moment, cel al întâlnirii dintre Ligurio i Nicia cu Timoteo,ș

este evident comicul de situa ie: cea în care e pus Nicia, stăpânul, ini iatorul misiunii, fa ă deț ț ț

Ligurio, sluga care preia cu îndrăzneală întreg controlul, fiind apărat de situa ia construităț

scenă cu scenă, contextual i unanim acceptat în rândul personajelor. Punctul culminant-ș

comic al acestei scene îl reprezintă scăparea replicii ”Oh, spurcăciune!”10.81 a lui messer

Nicia, el fiind ”surd”, respectiv răspunsul dat cu jumătate de gură de către Ligurio, care, să nu

uităm, este sluga: ”La naiba, tăce i! Că doar nu-s mul i!”11.81. Personajele vorbesc aiciț ț

despre mita pentru călugăr, cei 25 de duca i ai lui messer Nicia. O altă interven ie de aceea iț ț ș

natură o reprezintă perechea de replici ”Ce tot îndrugi acolo?”12.83 – ”Gura!”13.83

apar inând acelora i personaje. Altă ipostază comică în care e pus stăpânul de către slugă esteț ș

materializată în promisiunea pentru călugăr a 300 de duca i, bani ai lui Nicia, desigur, pentruț

a terge ru inea nepotului messerului, i deci a întregii familii, în urma unei pove ti fictive,ș ș ș ș

improvizate pe loc de către Ligurio. Comicul de caracter se regase te vizibil în construc iaș ț

personajului Timoteo, care, călugăr fiind, om în slujba lui Dumnezeu deci, are o totală lipsă

de interes pentru problema i siua ia efectivă în care este implicat, i un imens interes pentruș ț ș

bani: ”Parcă a fi căzut într-o cursă. Am de-a face cu un nebun i cu un surd. Unul fuge,ș ș

celălalt nu aude. Dacă duca ii ă tia nu-s fal i, apoi l-am prins pe Dumnezeu de picior.”14.85.ț ș ș

Acela i personaj adaugă ”De la fiecare, pe căi deosebite, am să storc ni te duca i”15.90,”Fieș ș ț

ce-o fi, mie nu-mi pare rău”16.90, iar faptul că acesta e un limbut fără pereche, i cu titlu deș

călugăr pe deasupra, e un fapt demonstrat în monologul său din scena 11 a aceluia i act. Înș

continuare le avem pe femei: Sostrata reu ind să o convingă pe fiica sa să efectueze procesulș

stabilit.

Actul IV debutează cu un monolog al lui Callimaco, presărat cu scurte interven iiț

generatoare de comic, în care el î i plânge de milă: ”nenorocitul de mine!”16.100, ”vaiș

mie”17.101: tot în acest monolog, crisparea lui Callimaco cu privire la intensitatea iubirii lui

fa ă de Lucrezia stârne te râsul. Comicul poate reie i i din con inutul independent al unor ț ș ș ș ț

replici, luate ca fiind de sine stătătoare, replici cu caracter conclusiv, cum ar cea a Ligurio:

”Ce fel de oameni or mai fi i îndrăgosti ii ă tia? Ba din bucurie, ba din supărare, vor săș ț ș

moară cu orice pre .”17.105. Totul pare a fi gata, planul pare a merge strună, băutura esteț



pregătită. Mai există o singură problemă: Callimaco i-a promis lui messer Nicia că va merge

la el în seara cu pricina, cea a administrării fierturii i a capturării tânărului străin; Ligurioș

vine din nou cu solu ia, anume: îl va pune pe călugăr să se deghizeze în Callimaco, iar acestaț

din urmă se va deghiza în acel tânăr străin. După părerea mea, acum vine cel mai savuros

comic prezent în această operă, i anume momentul deghizării lui Callimaco într-unș

schimonosit, mai exact grimasele pe care îl îndeamnă Ligurio să le încerce pentru a găsi

personajul ideal pentru acest stăin:

LIGURIO:

O să- i schimonose ti fa a, o să te strâmbi, î i uguiezi buzele,ț ș ț ț ț

sau rânje ti…Închizi un ochi…Ia încearcă pu in!ș ț

CALLIMACO:

Să fac a a?ș

LIGURIO:

Nu.

CALLIMACO:

A a?ș

LIGURIO:

Nu-i de ajuns.

CALLIMACO:

Dar a a?ș

LIGURIO:

A a, a a! ine minte cum ai făcut acum. Am acasă un nas i-o să i-l lipesc.18 idem(nuș ș Ț ș ț

ibidem)109, 110

Ligurio îl îndemnă pe Callimaco să-i spună adevărul Lucreziei. Ea va reac iona ori prietenos,ț

ori du mănos. Acesta îi urmează sfatul i face într-a a, iar femeia îl acceptă. Urmeazăș ș ș

deghizările, în care Nicia nu îi recunoa te. În scena 9, Ligurio are o interven ie comică: îiș ț

mobiliează pe ceilal i întru îndeplinirea planului precum o armată, semnalul de atac fiindț

momentul în care el, Ligurio, roste te numele sfântului Cucu.ș

Povestea se încheie, odată cu actul V, într-o împăcare generală – Nicia le oferă chiar

câte o cheie de la casa lui lui Callimaco i lui Ligurio, îndemnându-i să-i viziteze oricândș

doresc, el, messerul, ne tiind, desigur, de întâmplarea i în elegerea din dormitorul Lucreziei.ș ș ț



În concluzie, putem confirma caracterul comic savuros, echilibrat i foarte bineș

structurat al aceste comedii scrise cu cea mai mare seriozitate i bună inten ie de Machiavelliș ț

în 1513.

matraguna itu

Documents