Cap11. Care sunt cele doua categorii de utilizatori ai informatiei contabile?Descrieti pe scurt.Utilizatorii informatiilor contabile, fiind foarte diversi, pot fi grupati n doua categorii:-utilizatorii interni cei care conduc, gestioneaza entitatea economica (managementul);-utilizatorii externi cei din afara entitatii, care au interese financiare directe sau indirecte n respectiva entitate.2.Criteriu de diferentiere Conta financiara Conta de gestiuneUtilizatorii principali aiinformatiilor contabile

Utilizatorii externi cu interese financiare directe (investitori, creditori, inclusiv banci) si indirecte (statul, alte organisme si institutii)Utilizatorii interni (managementul general al entitatii economice)

Utilizatorii interni (managementul general si cel al diverselor nivele ierarhice de responsabilitate)

Procedurile deprelucrare ainformatiilor

Prelucrarea informatiilor n sistemul partidei duble

Orice sistem de prelucrare care poate fi util ntocmirii rapoartelor speciale destinate unui anumitmanager (sistemul de stocare si accesare a informatiilor trebuie sa fie flexibil si sa prezinte o gamalarga de optiuni)

Normelerestrictive

Respecta principiile contabile general acceptate (GAAP) reguli rigide

Nu exista principii sau reguliObligatorii Principiul fundamental:utilitatea informatiilor pentru estinatarii rapoartelor

Unitatile demasura

Unitatea monetara istorica (valoarea monetara la data nregistrarii operatiunii)

Unitati monetare la valoare trecuta (istorica) sau la valoare viitoare Unitati nemonetare (fizice):ore-masina, ore munca,unitati de produse sau servicii

Domeniul deanaliza

Entitatea economica (ntreprinderea) n ansamblul ei (prelucreaza si raporteaza informatii privind activele,datoriile, capitalurile proprii, respectiv cheltuielile, veniturile si rezultatul net al exercitiului)

Segmente diferite ale entitatii economice (centre de responsabilitate centre de cost, centre de profit) sau aspecte specifice ale activitatii acesteia

Frecventaraportarii

Periodica, n mod regulat(semestrial, anual)

Ori de cte ori este nevoie, nmod neregulat (lunar, trimestrial, anual, dar si zilnic, decadal sau laintervale inegale)

Caracterulinformarii siraportarii

Obiectivitate impusa de natura istorica (trecuta) a informatiilor prezentate n situatiile financiare de sinteza

Subiectivitate determinata de estimari si previziuni ale unor fapte viitoare sau de planificarea activitatii si constructia bugetelor

Gradul deindependentan prelucrareainformatiilor

Un domeniu relativ autonom (independent)

Relatii de dependenta fata de alte domenii: management, marketing, prognoza si planificare

3. Caracteristica de baza a informatiilor oferite de contabilitatea de gestiune este aceea ca acestea ajuta la luarea deciziilor de catre management, decizii necesare indeplinirii obiectivelor entitatii . Contabilitatea financiara priveste entitatea in ansamblu , ca pe un intreg , pe cand contabilitatea de gestiune ofera informatii in detaliu pe fiecare unitate de activitati , pe fiecare department.4. Prezentati succint obiectivele contabilitatii de gestiune.n mod concret, contabilitatea de gestiune are rolul de a furniza elemente destinate a facilita luarea deciziilor si ale carei obiective esentiale sunt:-cunoasterea costurilor diferitelor functii asumate de ntreprindere;-determinarea bazelor de evaluare a unor elemente de stocuri (produse);- explicarea rezultatelor calculnd costurile produselor (bunurilor sau serviciilor) pentru a le compara cu preturile lor de vnzare;-stabilirea previziunilor de cheltuieli si venituri (costurile prestabilite si bugetele);-constatarea realizarilor si explicarea abaterilor ce rezulta (controlul costurilor si al bugetelor).5. Explicati analiza rezultatului de exploatare, realizata n cadrul sistemului contabil.Informatiile oferite, n acest sens de contabilitatea de gestiune, cum ajuta procesul decizional?Contabilitatea de gestiune are ca obiectiv prioritar analiza formarii rezultatului exploatarii pentru a determina contributia diferitelor segmente, centre de responsabilitate, activitati sau produse la acest rezultat. Contabilitatea de gestiune.descompune rezultatul global al exploatarii pe activitati sau produse, efectueaza un diagnostic si ia decizii corecte asigurnd deci, raspunsuri la ntrebarile pe care orice conducator de ntreprindere le pune: care sunt sectoarele de activitate care functioneaza de o maniera satisfacatoare si care sunt responsabile pentru diminuarea rezultatului; care sunt produsele sau grupele de produse care contribuie la ameliorarea rezultatului si care sunt cele care l deterioreaza?6. Contabilitatea de gestiune poate fi considerata numai o contabilitate a costurilor? Motivati raspunsul.Avnd ca finalitate furnizarea informatiilor de natura sa faciliteze luarea deciziilor, contabilitatea de gestiune reprezinta un instrument indispensabil activitatii de management al unei ntreprinderi, urmarind doua scopuri principale: cunoasterea costurilor, dar mai ales influentarea celor care pot actiona asupra lor. Statutul pe care actualele reglementari l confera contabilitatii de gestiune corespunde doar primului scop, confirmndu-se o abordare preponderent tehnicista - de contabilitate a costurilor cost accounting. Fiabilitatea informatiilor contabile pretinde corectitudine si precizie n tehnica de calcul a costurilor si de nregistrare n conturi.Acestei abordari tehniciste trebuie sa i se asocieze, corespunzator celui de-al doilea scop, o abordare decizionala, care pune accentul pe interactiunile care se exercita ntre comportamentul decidentilor si tehnicile de calcul (de evaluare). Din aceasta perspectiva, contabilitatea de gestiune devine un ansamblu de instrumente utile n procesul decizional, servind la orientarea comportamentului persoanelor responsabile de gestionarea si utilizarea resurselor; devine deci, o reala contabilitate manageriala management accounting.Aceasta evolutie conduce la ideea ca scopul calculului si analizei costurilor nu mai este prioritar cel de cunoastere a costurilor produselor, ci acela de gestionare a resurselor economice.Cap21. Costul poate fi definit ca acea cheltuial sau sum de cheltuieli care corespund unei finaliti (sau obiect). Deci, diferena ntre cele dou noiuni COST i CHELTUIAL este determinat de existena relaiei cu obiectul cruia i se determin costul i deci, asupra cruia se raporteaz o cheltuial sau o sum de cheltuieli. noiunea de CONSUM este n mod necesar asociat celei de ciclu de transformare: consumul intervine pentru a atinge un scop, un el (obiectiv) predeterminat; ceea ce conteaz nu este dect ca acel scop al operaiei s fie atins obinerea unui rezultat: crearea unui bun, prestarea unui serviciu, executarea unei lucrri, realizarea unei activiti etc. Plata reprezinta o dare de bani , o iesire de lichiditati. Cheltuiala reprezinta o diminuare a beneficiului economic.2.Nu, cheltuielile din contabilitatea financiara sufera retratari naintea integrarii lor n costuri avnd ca obiect fie eliminarea anumitor cheltuieli sau substituirea unora dintre ele, fie crearea altora.3.Nu, cheltuielile care, desi releva exploatarea normala si curenta a ntreprinderii, nu prezinta un caracter obisnuit si trebuie considerate, n virtutea principiului pruden ei, un risc (provizioanele pentru litigii;

ajustari pentru deprecierea activelor circulante etc.) analitice ale conturilor 6812 si 6814; cheltuielile privind operatiunile financiare din crean e legate de participa ii (cont 663), privind investi ii financiare cedate (664), cheltuieli cu dobnzile (cont 666) cnd nu ndeplinesc condi iile de capitalizare etc.;4. costul produsului reprezinta costul atasat unui element stocabil (eventual si de imobilizari realizate n regie proprie) si care va servi la evaluarea categoriilor respective de resurse din activul bilantier. Cheltuielile care formeaza costul produsului pot fi considerate cheltuielineexpirate15 deoarece ele servesc la evaluarea unor bunuri care vor degaja n viitor beneficii, cu ocazia vnzarii (sau utilizarii).costul perioadei cuprinde suma cheltuielilor recunoscute de contul de profit si pierdere, fiind implicate n determinarea rezultatului perioadei de raportare. Aceste cheltuieli nu vor tranzita un cont de stocuri (imobilizari), ci vor fi afectate direct contului de rezultate (ca si cheltuieliexpirate) deoarece nu privesc activita i generatoare de beneficii n viitor si nici de fluxuri de numerar viitoare.5. Bunurile stocate vor fi recunoscute ca o cheltuiala doar n momentul vnzarii, respectnd principiul conectarii cheltuielilor la venituri; ele vor afecta deci rezultatul exercitiilor viitoare.6.Nu , cheltuielile de exploatare ale unei perioade nu formeaza costul vanzarilor deoarece cheltuielile de exploatare sunt excluse ,in general , din calculul costurilor.Exceptie fac cheltuielile cu dobanzile daca sunt atribuite direct achizitiei sau productiei de active pe termen lung.7.Costul vanzarilor este format din costul productiei vandute si costul perioadei ( costul administratiei generale + costul cu distributia + Alte costuri ).da, costul vanzarilor poate fi mai mare decat cheltuielile de exploatare ale perioadei in situatia in care s-au vandut si soldul initial pe care il avem de pe luna trecuta .8. costul de prelucrare al produselor, lucrarilor executate care, la rndul sau, cuprinde:(1) cheltuielile cu personalul direct productiv (manopera directa), inclusiv cheltuielile cu asigurarile sociale de sanatate si de protec ie sociala aferente;(2.1.) cheltuielile cu ntretinerea si functionarea utilajelor, echipamentelor productive (energie tehnologica, cheltuieli cu repara iile, amortizarea utilajelor si echipamentelor, chiria utilajelor si echipamentelor nchiriate etc.) se mai numeste regie tehnologica;(2.2.) cheltuielile de administrare si conducere a sectoarelor productive (sec ii, ateliere etc.) sunt cele implicate n asigurarea unui mediu productiv adecvat (cheltuielile cu personalul indirect productiv, auxiliar si de conducere a sec iilor productive, inclusiv cheltuielile cu asigurarile si cu protec ia sociala, amortizarea cladirilor si a altor mijloace din spa iile productive, materiale consumabile si de natura obiectelor de inventar utilizate de sectoarele productive,energia pentru iluminat, ncalzit si n alte scopuri privind mediul de producie pentru instala ii de climatizare, de exemplu -, chiria spatiilor productive nchiriate, cheltuieli cu protec ia muncii, asigurari, repara ii, taxe si impozite aferente spa iilor productive etc.) ele formeaza regiagenerala a sectoarelor productive.9.Cu cat gradul de ocupare este mai mic cu atat creste costul fix unitar determinand cresterea costului produsului.10.Costul produsului Def.11.Nu sunt egale , deoarece exista criteria de diferentiere diferite. Trebuie respectat principiul prudentei.Cap31. se poate aprecia ca att calculatia costurilor, ct si sistemul contabilitatii de gestiune n care aceasta se integreaza, se sprijina pe doi piloni fundamentali: structura si strategia ntreprinderii. Structura determina modelarea costurilor si a sistemului contabil, deoarece, ea defineste parcursurile fluxurilor interne ale ntreprinderii, ce trebuie identificate si evaluate. Structura cuprinde ansamblul resurselor materiale, umane, financiare, informationale existente la nivelul ntreprinderii. Orice organizatie are nevoie de o structura pentru a combina si coordona activitatile sale, n care sunt implicate resursele pe care le detine pentru a-si atinge obiectivele. Descrierea structurii este redata prin organigrama care ofera o imagine a diviziunii muncii, indicnd posturile existente, gruparea lor pe unitati distincte si cu autoritatea formala care circula ntre ele. Strategia reprezinta un produs al procesului managementului

strategic ce consta ntr-un plan cuprinzator, unitar si integrator de actiune manageriala stabilita n vederea ndeplinirii obiectivelor fixate. n calitate de element central al managementului strategic, strategia se gaseste sub incidenta unor factori determinanti care tin, pe de o parte, de capabilitatile firmei, de realitatile ei interne si de resursele pe care le poate aloca pentru materializarea strategiei preconizate, iar pe de alta parte, de cele mai importante elemente care definesc mediul de actiune al firmei (realitatileeconomice, sociale, politice, legislative si etice).2. Caracteristica principala a acestor conturi este data de faptul ca ele functioneaza numai ntre ele, nu se stabilesc corespondente cu conturile contabilitatii financiare. La finele perioadei (lunii) conturile contabilitatii de gestiune pot fi nchise, iar verificarea corectitudinii nregistrarilor se realizeaza prin ntocmirea balantei de verificare. Este o balanta de verificare separata de cea din contabilitatea financiara, mai ales ca la finele exercitiului financiar contabil informatiile din aceste conturi nu pot sa apara n bilant. Sunt utile nsa acele informatii pentru diverse verificari (de exemplu recunoasterea valorii stocului de produse n depozit si reprezentat n activul bilantier se realizeaza n masura n care evaluarea este credibila si deci, verificabila prin costul de obtinere determinat si nregistrat n contabilitatea de gestiune).34. Pentru repartizarea si delimitarea costurilor indirecte pe zone sau sectoare, pe activitati si, n ultima instanta, pe purtatori de costuri se utilizeaza procedeul cunoscut sub denumirea deprocedeul suplimentarii. Acest procedeu mbraca, n principiu, doua forme: forma clasica siforma cifrelor relative de structura.567Cap 41,2,3. n conceperea unui sistem de calculaie a costurilor intervin urmtoarele elemente fundamentale: Obiectul de cost caracterizat prin nevoia de a-i calcula, n mod distinct, costul. Afectarea cheltuielilor unui obiect de cost este destinat n a ajuta luarea deciziilor. De exemplu, afectarea cheltuielilor unui atelier permite msurarea eficienei acelui atelier. Cheltuielile afectate unui produs, client, marc, proiect, program, departament, permit evaluarea rentabilitii fiecruia n parte. Structurarea cheltuielilor n costuri directe i costuri indirecte este eseniala n orice calculaie fiind determinat de relaia stabilit ntre cheltuielile implicate i obiectul de cost stabilit. ncorporarea cheltuielilor n fiecare obiect de cost se realizeaz prin afectarea celor care formeaz costurile directe i prin repartizarea, ntre mai multe obiecte de cost, a celor indirecte (pentru care relaia cu obiectul de cost nu este evident i nu poate fi stabilit dect n baza unor calcule convenionale).Centrele de analiz reprezint structuri de regrupare a cheltuielilor care formeaz costurile indirecte. Aceste centre pot fi concepute din perspectiva naturii analizei (ca centre de gestiune operaionale i de structur organizate s ndeplineasc o anumit sarcin, activitate sau funcie economic) sau / i din cea a responsabilitii exercitate (ca centre de responsabilitate centre de cost, centre de profit). Dimensiunea i numrul centrelor de analiz poate fi foarte diferit, nivelul lor optim (pentru a asigura pertinena calculaiei costurilor) fiind realizat prin respectarea principiului omogenitii. Un centru de analiz omogen este un centru de regrupare a activitilor care consum diferitele resurse n aceeai proporie pentru toate operaiile, lucrrile. Progresul tehnic i evoluia tehnicilor de culegere a informaiilor cresc posibilitile de administrare a unui numr tot mai mare de centre de analiz. Unitatea de lucru este variabila msurabila de prorata dup care costurile indirecte, regrupate ntr-un centru de analiz, sunt imputate obiectelor de cost. Aceasta variabil poate fi de natur financiar (costul cu manopera direct, totalul costurilor directe, cifra de afaceri etc.) sau nonfinanciar, exprimabil ntr-o unitate fizic (kg materie prim prelucrat, ore manoper, ore funcionare utilaj, km parcuri, buc. etc.). Alegerea unitii de lucru trebuie efectuat avnd n vedere legtura de cauzalitate dintre variabila care o msoar i nivelul cheltuielilor centrului de analiz. O bun unitate de msur, dup cum remarca A. Burlaud, este un inductor de cost (de exemplu, costurile de ntreinere i funcionare ale utilajelor sunt repartizate ntre obiectele de cost produse, lucrri proporional cu orele de funcionare; costurile de

exploatare a autovehiculelor se repartizeaz ntre canalele de distribuie, sectoare de vnzri sau alte obiecte de cost stabilite, proporional cu numrul de km parcuri etc.). Costul unitii de lucru pentru o perioada dat, reprezint cota-parte din totalul costurilor indirecte repartizate unui centru de analiz, prin numrul de uniti de lucru al acelui centru. Costul unitii de lucru se exprim valoric (de exemplu, dac nivelul costurilor indirecte ale unei luni, pentru funcionarea utilajelor dintr-un centru de analiz, s-a stabilit la 150.000 lei pentru 2.000 ore de funcionare, costul unitii de lucru ora de funcionare utilaj - este egal cu 150.000 lei / 2.000 ore = 75 lei / or). 4. Sistemul de calculaie pe comenzi prezint urmtoarele particulariti: Obiectul de calculaie l reprezint comanda individual stabilit fie pe baza cerinelor clientului (cnd produsul sau serviciul este personalizat), fie prin ordin intern de fabricaie, pentru un lot de produse lansat n execuie pe o perioada determinat; Cheltuielile se colecteaz pe sectoarele de execuie i, n cadrul lor, pe comenzile lansate, respectnd structurarea n costuri directe i indirecte; Fiecare comand are caracteristici proprii i n funcie de particulariti necesit tratamente speciale cu parcurgerea unui traseu specific; Durata de execuie a comenzilor fiind diferit, la finele perioadei (de regul, luna) rmn comenzi neterminate, ceea ce impune determinarea i evaluarea produciei n curs de execuie; n cazul decontrii pariale a unei comenzi (livrarea unei pri din comanda lansat) evaluarea se realizeaz la un cost prestabilit urmnd ca la finalizarea ntregii comenzi s fie calculat i decontat costul efectiv al acesteia. Aceasta presupune alunecarea costurilor spre ultima parte din comand care trebuie s suporte i diferen dintre costul efectiv i cel prestabilit la care s-a realizat decontarea parial a comenzii; Obiective specifice urmrite: determinarea costurilor unitare ale produselor sau serviciilor pentru a fi

utile managementului n fundamentarea deciziilor privind preurile i / sau tarifele, stabilirea profitabilitii pe fiecare comand, controlul costurilor, evaluarea stocurilor (a produciei n curs de execuie). 5. Sectoarele de activitate pentru care se poate adopta acest sistem de calcul a costurilor sunt diverse, iar creterea exigenelor clienilor determin extinderea sferei bunurilor i serviciilor personalizate. Pot fi date ca exemple urmtoarele: - n domeniul serviciilor activitile prestate de un cabinet de avocatur; prestrile de servicii realizate de un cabinet de audit financiar i expertiz contabil; activitile prestate de o agenie de publicitate sau de cabinete de consultan managerial, fiscal, agenii de turism care asigur pachete turistice; - n domeniul distribuiei lansarea unui produs nou, promoional; expedierea unui catalog la adrese selecionate printr-un fiier etc.; - n domeniul produciei realizarea de produse asamblabile (automobile, maini-unelte, electronice, electrocasnice, mobil, confecii etc.), n activitatea de construcii (industriale, de locuine, de birouri etc6.7.8. Sistemul de calculaie pe comenzi (job order - costing) prin care cheltuielile sunt imputate unei uniti, lot sau unei serii de produs sau serviciu identificat i individualizat. Noiunea de comand cuprinde, n sens larg: - comanda unui client care definete n mod precis caracteristicile produsului sau serviciului pe care dorete s-l achiziioneze; - comanda intern a ntreprinderii lansat de compartimentul responsabil, care d ordin de execuie a unor sarcini definite i limitate n timp. Sistemul de calculaie pe faze (process - costing) prin care cheltuielile sunt imputate unor cantiti mari

de bunuri sau servicii identice, produse n mas, pentru un client nedifereniat sau specific. Organizarea contabilitii de gestiune n cazul sistemului de calculaie pe comenzi presupune, n procedura contabil, urmtoarea structurare a conturilor de calculaie i de calcul a costurilor produselor:

- Contul 921 Cheltuielile activitii de baz se dezvolt pe fiecare comand n parte i n cadrul ei pe structura costurilor directe (materiale directe, manoper direct) i indirecte (regia de fabricaie) pentru centrele de analiz parcurse; - Contul 923 Cheltuielile sectoarelor de producie cuprinde cheltuielile centrelor de analiz dezvoltndu-se n conturi analitice pe fiecare centru implicat n realizarea comenzii. n cazul n care se pretinde un control mai riguros al cheltuielilor, prin urmrirea distinct a regiei tehnologice i a regiei generale de fabricaie, contul 923 se dezvolt n analitice de gradul II. O astfel de structurare permite i determinarea regiei fixe (la regia general de fabricaie se adaug partea de regie tehnologic fix - amortizarea utilajelor, chiria echipamentelor etc.) pentru o alocare rezonabil i o imputare a costurilor pe comand, n funcie de gradul de ocupare a capacitii; - Contul 922 Cheltuielile activitilor auxiliare se dezvolt n analitic pe fiecare sector auxiliar urmnd a fi decontate costurile utilitilor realizate pe centrele beneficiare n care se realizeaz comenzile sau pe alte destinaii; - Contul 931 Costul produciei obinute evideniaz pentru fiecare comand, valoarea n cost prestabilit a produciei realizate; - Contul 933 Costul produciei n curs de execuie cuprinde costul de producie efectiv al comenzii, structurat n CD i regia de fabricaie, aferent stadiului de realizare a comenzii, la finele perioadei. 9. Costul standard este un cost complet, care cuprinde costurile directe standard de producie (materiale directe, manopera direct) i costurile indirecte standard (regia de producie) fundamentate prin bugete. Acest cost reprezint un etalon de msur i un mijloc integral de control al costurilor de producie.10. Costul standard al unitii de lucru (costul bugetat) se obine n urma bugetrii cheltuielilor centrului. Dimensionarea lor are la baz informaiile furnizate de studiile tehnice ale produciei , de politicile i programele de viitor elaborate de conducerea ntreprinderii, precum i de studiile statistice efectuate asupra perioadelor precedente. El asigur determinarea activitii standard (bugetat) exprimat, de regul, ntr-o unitate fizic ore manoper sau ore utilaj reprezentnd n acelai timp i unitatea de lucru pentru repartizarea i imputarea costurilor indirecte.11. Peter Druker atrgea atenia, n 1963, asupra lipsei de pertinen a modelelor tradiionale de calcul al costurilor de producie n luarea deciziilor. Aceste modele, a cror variabil principal este volumul produciei, conduc la subvenionri reciproce ntre costurile produselor, crend distorsiuni i afectnd validitatea rezultatelor obinute.12. Conceptul metodei pornete de la constatarea c nu produsele sunt cele care consum resursele, ci activitile, iar diversele activiti ale ntreprinderii sunt utilizate de produse. De aceea este preferabil decupajul ntreprinderii pe activiti i nu pe funciuni i pe produse. Unitile de lucru sunt nlocuite prin inductorii de cost care nu sunt neaprat criterii cantitative, ci elemente care declaneaz activitile i deci genereaz costurile. 13.Cap51. Sistemul direct costing const n imputarea asupra produselor numai a costurilor variabile fie ele directe sau indirecte. Denumirea metodei poate face obiectul unei confuzii regretabile: s-ar crede c direct costing ar putea fi "sistemul costurilor directe". n realitate, la originea "direct costing" - ului este un cost format numai din volumul cheltuielilor care se modific n mod direct cu producia (cu nivelul de activitate). De aici, denumirea care corespunde mai bine expresiei anglo-saxone este cea de "sistemul costurilor variabile" sau "sistemul variabil costing"432. Marja reprezint, n general, diferena dintre preul de vnzare i costul parial; se pot obine diferite marje prin referin la costul parial care i permite calculul.3.4. Dezavantajele sistemului atunci cnd produsele ncorporeaz nivelurile diferite de costuri directe (sau proprii specifice) n costul lor complet este riscant (hazardat) de a judeca rentabilitatea lor, innd cont c sistemul direct costing simplu adopt ca i criteriu de apreciere doar marja pe costurile variabile;

stocurile sunt evaluate numai n costuri variabile, ceea ce afecteaz nivelul rezultatului de exploatare, iar pentru a se conforma exigenelor fiscale i contabilitii financiare (n care evaluarea stocurilor se impune a fi efectuat n cost complet) trebuie s se recurg la corective (de acest dezavantaj sufer toate metodele de calculaie pariale); separarea costurilor n variabile i fixe nu este simpl de operat. Aceasta distincie presupune existena unei perfecte interdependene ntre dou decizii: cea care se refer la instalarea unei capaciti de producie (care nu antreneaz dect costuri fixe) i cea care privete utilizarea acestei capaciti (care creeaz costurile variabile). n mod frecvent ns, extinderea vnzrilor pentru a absorbi mai bine costurile fixe risc s ngreuneze sarcinile funciunilor de suport i s determine mai devreme sau mai trziu costuri de structur suplimentare. Exist deci puine decizii care se traduc prin creterea marjelor pe costurile variabile fr nici un efect asupra costurilor fixe i acestea privesc perioade scurte de timp.5.Cap61.Pe lng costul subactivitii, IAS 2 prevede o serie de costuri care nu trebuie incluse n costul stocurilor, ci ele trebuie recunoscute ca i costuri ale perioadei n care au survenit: - pierderile de materiale, manoper sau alte costuri de producie nregistrate peste limitele admise n mod normal; - cheltuieli de depozitare, cu excepia cazurilor n care astfel de costuri sunt necesare n procesul de producie, anterior trecerii ntr-o nou faz de fabricaie;- regii generale de administraie, care nu particip la aducerea stocurilor n forma i n locul n care se gsesc; - costuri de desfacere. 2.Sistemul de calculaie

Costul produciei stocate

Incidena asupra rezultatului

Direct costing Costurile variabile de producie Rezultatul cel mai mic (pesimist)Direct costing evoluat

Costurile variabile i costurile fixe directe de producie

Rezultatul se amelioreaz cu nivelul costurilor fixe directe imputate produciei stocate

Costul complet economic (IAS 2)

Costurile directe i costurile indirecte de producie determinate rezonabil (excluse costurile fixe aferente subactivitii)

Rezultatul se amelioreaz cu totalul costurilor fixe productive (imputate raional conform gradului de ocupare a apacitii)

Costul complet tradiional

Costurile directe i costurile totale indirecte de producie

Rezultatul cel mai mare (optimist) prin ncorporarea n producia stocat a tuturor costurilor fixe

3.