Masa monetară şi agregatele

monetare

1. MASA MONETARĂ– reprezintă un indicator care desemnează totalitatea mijloacelor de plată existente in economia unei ţări la un moment dat, sau ca medie pe o anumită perioadă şi totodată este un indicator statistic, care se cuantifică pe baza bilanţului centralizat al întregului sistem bancar dintr-o ţară, dupa deducerea operaţiilor duble dintre bănci.

La nivelul unei economii deţinătorii de monedă sunt:-agenţii economici şi populaţia – sistemul nebancar, reprezentat prin bancnote, monede metalice ale diverşilor deţinători şi depozite în conturi curente la băncile comerciale- băncile comerciale – sistemul bancar reprezentat prin rezerve în moneda băncii centrale .

Măsurarea masei monetare se poate realiza prin două modalităţi:- prin însumarea cantităţilor de monedă care figurează în activul participanţilor din economie (agenţi economici, populaţie, bănci comerciale),- prin însumarea datoriilor care figurează în pasivul băncilor comerciale şi în pasivul Băncii Centrale.Din punct de vedere statistic pentru măsurarea masei monetare se recurge la struturarea acesteia ceea ce permite calcularea indicatorilor şi a agregatelor monetare.

În statistica monetară internaţională se utilizează următoarele criterii privind delimitarea componentelor masei monetare:- sfera pe care o serveşte masa monetară,- natura social economică a deţinătorilor de monedă,- rotaţia şi rolul diferitelor componente ale masei monetare,- gradul de lichiditate al diferitelor componente.

2. AGREGATELE MONETAREUn agregat monetar reprezintă un ansamblu omogen de active susceptibile de a fi utilizate ca mijloc de plată şi cu o lichiditate echivalentă.Indicatorii sau agregatele monetare sunt stabilite de către autorităţile monetare, ţinând seama de trei criterii principale:

1

- eficacitatea agregatelor monetare – trebuie să ofere informaţii complexe ţinând seama de comportamentul agenţilor economici şi populaţiei şi de modificările reglementărilor în vigoare,- caracterul controlabil – oferă posibilitatea autorităţii monetare să intervină în corijarea agregatelor în funcţie de situaţie,- disponibilitate statistică – oferă informaţiile necesare, rapide şi în măsura de a permite autorităţilor o reacţie rapidă.Se constată că numărul agregatelor diferă în funcţie de obiectivele politicii monetare.Definirea actuală a agregatelor este consecinţă directă a Uniunii Monetare Europene. Politica monetara a ţărilor BCE implică idea că ţările membre să dispună de agregate similare.

Agregatele monetare definite de BCE sunt:- Masa monetară în sens restrâns (M1) include numerarul în circulaţie (bancnote şi monede), precum şi depozitele care pot fi imediat convertibile în numerar sau utilizate pentru plăţi prin transfer bancar, denumite depozite overnight

- Masa monetară intermediară (M2) cuprinde masa monetară în sens restrâns (M1), la care se adaugă depozitele cu durata iniţială de până la doi ani inclusiv şi depozitele rambursabile după notificare la cel mult 3 luni inclusiv. Definiţia M2 reflectă interesul acordat analizei şi monitorizării unui agregat monetar care, pe lângă numerar, cuprinde şi depozite cu un grad ridicat de lichiditate

- Masa monetară în sens larg (M3) cuprinde masa monetară intermediară (M2), la care se adaugă instrumentele financiare tranzacţionabile emise de sectorul instituţiilor monetar-financiare; instrumente ale pieţei monetare, în special acţiunile/unităţile fondurilor de piaţă monetară şi împrumuturile din operaţiuni repo sunt incluse în acest agregat (un grad sporit de lichiditate face ca aceste instrumente să fie substitute pentru depozite).

În unele ţări se foloseşte şi un agregat M4 sau L care regrupat cu M3 cuprinde titluriemise pe termen mediu şi lung negociabile şi care pot fi transformate mai rapid sau mai lent în mijloace de plată, respectiv în lichidităţi.

2