Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană

Gheorghe Brătianu s-a născut la Rugionoasa la 28 ianuarie 1898, în județul Iași și

a fost un istoric și om politic român, profesor universitar, membru al Academiei

Române, victimă a regimului comunist din România. A absolvit Facultatea de Drept din

Iași, fiind atras de istorie va abandona cariera juridică şi se va înscrie la Universitatea

Sorbona din Paris, unde va obține doctoratul în 1929. Gheorghe I. Brătianu se va înscrie

în 1926 în Partidul Naţional Liberal, iar la 12 octombrie 1927 va deveni şef al

organizaţiei Iaşi a PNL.

După 23 august 1944, Gheorghe I. Brătianu va suferi consecinţele atitudinii sale

politice şi ştiinţifice anti-ruseşti/sovietice. În 1947 este suspendat de la Universitate şi de

la direcţia Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga”. I se fixează domiciliu forţat

şi i se va interzice să aibă contacte externe. În această perioadă de arest la domiciliu,

Gheorghe I. Brătianu va termina volumul despre Istoria Mării Negre. La 9 iunie 1948,

odată cu reorganizarea Academiei Române, care îşi schimbă denumirea în Academia

Republicii Populare Române, Gheorghe I. Brătianu pierde calitatea de academician.

În noaptea de 7 spre 8 mai 1950, este arestat de Securitate şi întemniţat la închisoarea

din Sighetul-Marmaţiei, fără a fi judecat şi condamnat. În noaptea de 23 spre 24 aprilie

1953, Gheorghe I. Brătianu a murit în închisoare, la vârsta de 55 de ani, în condiţii încă

neelucidate. Potrivit mărturiilor altor deţinuţi, se pare că s-a sinucis prin strangulare,

neputând să mai suporte chinurile detenţiei. După alte surse se presupune că a fost bătut

de un gardian până când Gheorghe I. Brătianu a murit. În octombrie 1971, familia a fost

autorizată să-l dezgroape din cimitirul din Sighet şi să-l reînhumeze în cavoul Brătienilor

de la Florica/Ştefăneşti, din judeţul Argeş.

Din bogata, diversa și valoroasa moștenire științifică pe care a lăsat-o Gheorghe

Brătianu, impozanta sa sinteză asupra destinului arealului pontic în antichitate și evul

mediu ocupă un loc cu totul aparte în peisajul istoriografiei românești și constituie

totodată o operă de notorietate în peisajul istoriografiei românești și constituie totodată o

operă de notorietate în știința istorică mondială. Terminată de elaborat când atingea 50 de

ani de viață, Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană reprezintă din toate

punctele de vedere o operă de maturitate creatoare, însumând cunoștiințe vaste și

profunde, un larg orizont istoric, o fluctuasă experiență profesională.

Opera vizează trei etape realizate pe o periadă mai mare de timp. Prima etapă

prezintă infiltrarea și stabilirea coloniștilor și comercianților genovezi în bazninul pontic,

viața economică și socială din Imperiul Bizantin precum și geneza și începuturile statale

ale românilor. Etapa secundă vizează prezentarea istoriei spațiului pontic din cele mai

vechi timpuri până în epoca contemporană. Ultima parte conține consistente argumentări,

nuanțări și redistribuiri ale materiei. Forma definitivă a lucrării despre istoria antică și

medievală a Mării Negre a fost redactată de Gheorghe Brătianu în ultima perioadă a

vieții, adică după îndepărtarea din învățământ și după arestare.

Autorul n-a avut însă șansa și mulțumirea de a-și vedea editată marea sinteză

despre Marea Neagră, care a apărut abia la 16 ani de la moartea sa și la două decenii de la

încheierea redactării. Lucrarea a fost încredințată spre tipărire Societății Academice

Române, fiind pubicată în 1969 la Munchen, în colecția Acta historica, în limba franceză,

așa cum a redactat-o autorul. Prefața cuprinde un curriculum vitae, referiri la opera lui

Gheorghe Brătianu în general și la Marea Neagră în special.

Apariția monumentalei lucrări postume a lui Gheorghe Brătianu nu a avut

ecou imediat în patria sa, în schimb savanții din prestigioase centre culturale din vestul

Europei au salutat tipărirea Mării Negre drept un marcant eveniment editorial. Printre cei

care au ținut să facă aprecieri măgulitoare, dar și pertinente observații critice la adresa

sitezei lui Brătianu, menționăm aici câțiva ale căror rânduri ne-au fost accesibile: Helene

Ahrweiler, Michel Balard, Nicoară Beldiceanu, F. Halkin, F. Hild, Raymond Janin, Em.

Janssens, Odysseus Lampsides, Archibald R. Lewis și Petre Ș. Năsturel. Elaborând

această operă, în intenția mărturisită a lui Gheorghe Brătianu a fost realizarea unei lucrări

de istorie universală referitoare la un spațiu geografic cu un destin agitat și cu conexiuni

diverse, în evoluția sa multimilenară.

Cartea este structurată în XIV capitole. În primul capitol autorul expune

ideea sa conform căreia bazinul pontic realizează cel mai bine imaginea unei răscruci

deschise tuturor influențelor. “Două mari căi se îndreaptă de la Marea Neagră către Asia

Centrală: una mai veche, urmează cursul Donului, se îndreaptă prin stepă către vărsarea

Volgăi și, trecând între Ural și Caspica, se abate spre Turkestan. ”Cea de-a doua pleacă

tot din Asia Centrală, traversează podișul Iranian și ajunge de la Tebriz la Trapezunt pe

Marea Neagră. De ea se leagă o rețea rutieră ce unește litoralul pontic de Golful Persic și

Siria. Astfel iese la lumină importanță Mării Negre ca centru al comerțului internațional

în antichitate și evul mediu și explică de asemenea, declinul său în epoca modernă.

Ritmul schimburilor nu privește numai mărfurile importante din Orient sau Etremul

Orient, ori blănurile din Extremul Nord. Regiunile din jurul Mării Negre au furnizat

întotdeauna produse naturale foarte căutate pe piața mediteraneană, care la rându-i

exporta acolo articole cerute de indigeni. În Antichitate, dar și în Evul Mediu, grâul,

peștele, ceara și sclavii din ținuturile pontice găseau un bun plasament în comerțul

Greciei și Italiei; la fel, ceramica din epoca clasică, vinurile grecești sau postavurile

italiene găseau cumpărători în coloniile negustorești de pe malurile Mării Negre. S-a

stabilit astfel un fel de economie complementară, care explică interesul puterilor

medievale pentru bazinul pontic.

Capitolul XVI intitulat Marea Neagră, placă turnantă a comerțului

internațional, accentuează importanța acestui spațiu. “La fel de mult ca marile târguri din

Troyes și din Provins și ca traficul cu Flandra și Anglia, viața colonială a marilor centre

comerciale ale Mării Nege a contribuit la această precocitate a dezvoltării capitaliste a

Italiei, care este o adevărată renaștere a mentalității economice”. Se presupunea că

negoțul Italian pătrunsese în Marea Neagră, mai ales după tratatul de la Nymphea din

1261, care a asigurat genovezilor, aliați cu Mihail Paleologul, o situație privilegiată la

Constantinopol și în tot hinterlandul economic al capitalei.

Sub impulsul noilor stăpâni ai Asiei, toate drumurile care ajung în

bazinul Mării Negre capătă deodată o viață nouă și intensă. Pentru a face însă și mai

intens traficul pe Marea Neagră și pentru a-i incita pe negustori să-și utilizeze

capitalurile, nu exista numai perspectiva schimburilor din ținuturile îndepărtate ale

Extermului Orient sau ale regiunilor arctice. Produsele din regiunile pontice se

răspândesc rapid pe piața europeană și ocupă un loc foarte important. Anumite produse

naturale, precum lemnul sau ceara, foarte căutate în țările din Sud, erau cu ușurință

schimbate pentru postavuile sau pânzele industriei europene; blănurile, în sfârșit atât de

căutate de moda medievală erau de asemenea foarte cumpărate.

Gheorghe Brătianu a afirmat privind opera sa: „Am considerat util să

adunăm într-o lucrare concepută dintr-un punct de vedere unitar, materia în general

dispersată într-un număr mare de studii diferite, dintre care unele sunt greu accesibile. Ni

se pare, de altminteri, că teatrul oferit de bazinul Mării Negre favorizează, mai mult ca

altele, considerații ce depășesc problemele regionale și se raportează la forțele care

acționează asupra câmpului istoriei universale". Într-adevăr, o apreciere cu valoare de

anticipație confirmată printre altele de interesele strategice ale turcilor, rușilor,

ucrainenilor și mai recent ale americanilor la Marea Neagră!”