22 , serie nouã, anul XV, nr. 11 (169), 2012

niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a La ediþia din acest an aSalonului de Carte de laTorino, unde România a

avut statutul de þarã invitatã deonoare, am avut prilejul sã-l reîn-tâlnesc pe românistul ºi traducã-torul Marco Cugno. Nu bãnuiamcã înregistrarea realizatã în pen-ultima zi a târgului avea sã fie unadintre ultimile sale mãrturii filma-te. Au fost mulþi ziariºti români ºiitalieni la Torino între 10 ºi 14 maiºi nu am cercetat sã vãd dacã aces-ta chiar este ultimul sãu interviu.De altfel, e un amãnunt mai puþinimportant. În emisiunile TV pecare le-am dedicat ulterior eveni-mentului torinez am folosit puþindin acest interviu filmat de cole-gul cameraman. De aceea, am ho-tãrât cã e mai util sã transcriu ºisã public integral aceastã mãrtu-rie. Avusesem ocazia sã-l mai fil-mez pe Marco Cugno cu diferitealte ocazii, în România (când a ob-þinut premiul Uniunii Scriitorilorîn 1997 pentru volumul „La poe-sia romena del Novecento”) sauîn Italia (în 2005, a primit Premiul„Giuseppe Acerbi”, alãturi deMircea Cãrtãrescu ºi Ana Blan-diana). Însã, de fiecare datã, amavut sentimentul cã nu facem în-deajuns pentru acest mare prie-ten al literaturii ºi culturii noastre.

Ca tânãr licenþiat în italienis-ticã al Facultãþii de Litere din To-rino, Marco Cugno a fost trimisîn România, fiind primul lector ita-lian de dupã reluarea postbelicãa relaþiilor culturale dintre Italiaºi þara noastrã. Între anii 1965-1969 a fost lector la catedra con-dusã de Nina Façon la Universti-tatea din Bucureºti. A tradusmult, de la literaturã popularã laprozã, eseu, studii, filosofie, tea-tru. Poezia însã a rãmas domeniulsãu favorit. Între scriitorii impor-tanþi pe care i-a fãcut cunoscuþiîn Italia se numãrã: Eminescu,Arghezi, Blaga, Sadoveanu, Noi-ca, Nichita Stãnescu, Paul Goma,Norman Manea. Cu unii dintrepoeþii traduºi a fost prieten: Ma-rin Sorescu, Ana Blandiana, Mir-cea Dinescu, Mircea Cãrtãrescu.Ca profesor titular al catedrei deLimba ºi literatura românã a Uni-versitãþii din Torino a avut grijãsã lase un urmaº de încredere –profesorul Roberto Merlo...

Sandrino Gavriloaia: Domnu-le profesor Marco Cugno, credcã se poate afirma cã reuºita ro-mâneascã de la actuala ediþie aSalonului de Carte de la Torinovi se datoreazã ºi dumneavoas-trã. De fapt, tuturor traducãto-rilor ºi româniºtilor din Italia…

Marco Cugno: În primul rând,îmi face plãcere cã acest foarteimportant eveniment s-a petrecutpânã la urmã. Acest lucru se da-toreazã ºi faptului cã existã aceas-tã importantã instituþie, Institu-tul Cultural Român, care ajutã ºifinanþeazã difuzarea culturii româ-neºti în lume. Deci, pânã la urmã,s-a întâmplat ceea ce trebuia sãse-ntâmple, cred eu. Sigur cã amrãmas surprins, în sensul bun alcuvântului, de faptul cã este unstand aºa de frumos, cu un spa-þiu atât de mare... În al doilea rând,mã bucur pentru faptul cã, laaceastã ediþie a salonului, s-aureîntors la Torino doi dintre scri-

Marco Cugno: „la noi, în Italia, traducãtorulse numeºte l’autore invisibile...”

itorii pe care eu îi consider cei maiimportanþi din România actualã.Unul este Norman Manea, celã-lalt este Mircea Cãrtãrescu. Ceidoi au mai fost la Torino, dar acumau venit, pentru prima datã, ºi alþiscriitori care îmi sunt prieteni ºipe care i-am ºi tradus. De pildã,Ana Blandiana, cu care sunt prie-ten demult. Sau Mircea Dinescu.La prezentarea din aceastã dimi-neaþã de la standul României, ampomenit un fapt istoric petrecutaici, la Torino. S-a întâmplat pe15 decembrie 1989. În „La Stam-pa” din Torino, apare o paginãîntreagã cu acest titlu: „Vã po-vestesc frica noastrã!”. Semnat:Mircea Dinescu. Era acolo ºi omicã prezentare a mea. Ce s-a în-tâmplat? Mircea Dinescu, peatunci, fusese arestat ºi era înarresti domiciliari. Cum se ziceîn româneºte...?

S.G.: Domiciliu forþat, arestla domiciliu...

M.C.: Exact, era acasã, în do-miciliu forþat. Eram prieten cu el,ne cunoºteam demult ºi, peatunci, toatã Europa era cu ochiipe România. Nu mai exista gula-gul pe atunci, dar scriitorii erau,totuºi persecutaþi. El lucra la Ro-mânia literarã, fusese dat afarã ºiera în arresti domiciliari, deciacasã. Eu am fost invitat la Paris,la Beabourg, unde s-a fãcut o ma-nifestare internaþionalã în favoa-rea lui Dinescu. Am participat fi-indcã îl tradusesem pe Dinescu,îngrijisem o paginã dedicatã luiîn suplimentul literar apãrut aici,la Torino, „L’indice”, paginã pre-luatã apoi de „Le Monde”, „ElPais”, „Frankfurter AllgemeineZeitung”. Era acolo ºi faimoasapoezie Revelaþia evadatului.Acolo, la Paris, un prieten îmispune: „Marco, am un text explo-ziv al lui Mircea Dinescu. A reu-ºit sã ni-l trimitã prin cãi clandes-tine. O sã aparã în câteva zile înFrankfurter Allgemeine Zeitung.Nu am textul la mine, dar dacã îmidai un fax, þi-l trimit la Torino”...I-am dat faxul de la facultate, l-amprimit, l-am citit ºi l-am tradusimediat. Am dat un telefon la zia-rul „La Stampa” ºi le-am spus cãam acest text al lui Mircea Dines-cu care o sã aparã ºi în „Frank-furter Allgemeine Zeitung”. L-aucitit ºi l-au publicat imediat, adi-

cã în data de 15 decembrie 1989.A doua zi începeau evenimente-le de la Timiºoara... Sigur, cândl-am vãzut la TV pe Mircea, cucapul ras ºi fãcând semnul victo-riei cu degetele, am izbucnit înplâns... A fost o relaþie deosebi-tã. Mi-a fãcut o mare plãcere cãprintre invitaþii de anul acesta aisalonului se aflã ºi Mircea.

S.G.: Aº vrea sã ne vorbiþi pu-þin despre situaþia românisticiidin Italia.

M.C.:În primul rând, sã spu-nem cã existã o tradiþie a studii-lor de românisticã. În acest sens,Torino are cea mai veche catedrãdin lume. Catedra de românã s-aînfiinþat în 1863. Chiar dacã n-aexistat o continuitate pânã în zi-lele noastre, rãmâne cea mai ve-che catedrã din lume, înfinþatã înafara României. Au fost ºi anu-mite întreruperi, dar a fost, toto-datã, ºi prima limbã strãinã pre-datã la Universitatea din Torinopentru cã, pe atunci, nu se pre-dau limbi ºi literaturi strãine. Eraperioada Risorgimentului nostruºi al vostru, iar Torino a fost, ovreme, capitala Italiei. Deci auexistat contacte foarte strânseîntre România nãscândã (mã re-fer la Principatele Unite) ºi Pie-montul care, ulterior, s-a extins ºia devenit Italia, cu capitala laTorino. Deci, în perioada aceea,poate tocmai ºi din cauza asta, s-a înfiinþat aceastã catedrã. Era unfilo-român care se numea Giove-nali Vegezzi Ruscalla care ºtiaromâneºte. El ºi-a þinut prelege-rea de inaugurare (avem pãstratãaceastã prelegere la universita-te) care se intitula „Lingua e let-teratura rumana”. Era un fel decalc, român = ruman. Actualmen-te se spune romena sau rumena,dar mai potrivit este romena,dupã cum bine se ºtie. Torino areaceastã prioritate istoricã. Acumse predã la mai multe universi-tãþi. Spuneam cã existã acest in-teres mai mult din partea filologi-lor. Limba românã a fost o limbãînvãþatã din motive mai ales cul-turale, ºtiinþifice, filologice, fiindo limbã neo-latinã, dar cu o anu-mitã individualitate, faþã de su-rorile occidentale. Din acestpunct de vedere este o limbã foar-te interesantã pentru lingviºti ºioameni de ºtiinþã. Aceasta a con-

stituit situaþia tradiþionalã. Pe lân-gã asta a existat ºi interesul pen-tru literatura ºi cultura românã.Actualmente, sigur cã situaþia s-a schimbat pentru cã numãrulromânilor prezenþi în Italia a cres-cut mult, dupã cum ºtiþi. Acumeste o limbã care poate servi ºipentru anumite pofesii cum ar fitranslator, mediator culturalº.a.m.d. Nu spun însã cã este olimbã spendibile, cum zicem noi,pe piaþã, aºa cum este engleza saualte limbi, dar, totuºi, româna acâºtigat acest spaþiu. Probabil cãîn acest deceniu, poate ºi în celurmãtor, va oferi tinerilor posibi-litatea gãsirii unui loc de muncã.Oarecum, predarea limbii româneeste într-o situaþie încã favorabi-lã. Pentru cã se predã din nordulpânã în sudul peninsulei...

S.G.: Ce aveþi acum în ºanti-erul literar? La ce lucraþi, ce tra-duceþi acum?

M.C.: Proiecte sunt multe. Înprimul rând, îmi continui activi-tatea cu Norman Manea, pe carel-am tradus ºi anul trecut, estevorba de ultimul sãu roman, Vi-zuina. Acum i-a apãrut o carte deeseuri, Al di la della montagna,o parte din volumul Laptele ne-gru, despre Paul Celan ºi Beja-min Fondane. Aº mai vrea sã tra-duc romanul Anei Blandiana.Dacã vã uitaþi în catalogul pro-punerilor editat de ICR existãacolo ºi un fragment din acestroman, Sertarul cu aplauze. Aºvrea sã-l traduc integral. Am pu-blicat deja un volum de povestirifantastice, în afarã de poeziileAnei Blandiana. Cred cã acestroman meritã tradus ºi publicatîn Italia. În afara de textele poeti-ce ºi eseistice ale Anei Blandia-na ºi proza ei este foarte intere-santã. Acestea sunt unele dintreproiectele mele, dacã mã þin for-þele. Acum sunt pensionar, însensul cã nu mai sunt profesor laUniversitatea din Torino. Ultimulmeu curs, cel dedicat literaturiiromâne, l-am þinut anul trecut.Acum, fostul meu colaborator,Roberto Merlo, mi-a luat locul.Este el mai tânãr, dar catedra dela Torino are astfel continuitate.El a câºtigat concursul, iar eu pleccu inima uºoarã, în sensul cã, laTorino este o catedrã cu tradiþieistoricã, aici a fost înfiinþatã pri-ma catedrã de românã din lume.Cum spuneam, acum am mai multvreme, pentru cã activitatea di-dacticã îmi lua mult timp. Vreausã-mi continui activitatea de tra-ducãtor. Activitatea aceasta detraducere completa, într-un fel,activitatea mea didacticã ºi decercetare. Mi s-a pãrut normal sãfac ºi aceastã activitate de tradu-cere care, de fapt, îmi place, însensul cã are aspectele ei creati-ve. Sã împrumuþi vocea ta altcui-va care este mult mai mare decâttine, fiindcã este un scriitor, pecând tu nu eºti chiar un scriitor.La noi, în Italia, traducãtorul senumeºte l’autore invisibile. Aºvrea sã mã reapuc ºi de traduce-rea poeziei române, sã-i reiau peoptzeciºti, dar sã merg chiar maideparte…

S.G.: Deci sã actualizaþi în ita-lianã parcursul poeziei noastre…

M.C.: Da, vreau sã actualizezºi sã merg cam pânã la generaþia

2000 în poezie. Am tradus prozã,am tradus filosofie, am tradus te-atru. Ca sã spun aºa, m-am plim-bat prin toate domeniile, dar pen-tru mine traducerea poeziei estefoarte stimulentã ºi este, cumva,favorita!

S.G.: Existã interes pentru li-teratura românã în Italia? Sauacest interes încã trebuie con-struit?

M.C.: În parte, ceea ce facemaici, la salon, aceastã promovareajutã. Trebuie sã þinem seama cãaici avem foarte mulþi români. ªiprintre studenþi, la facultate, suntromâni. Sunt unii care ºi-au fãcutstudiile aici, ºcola primarã ºi me-die, apoi liceul, aici, la noi. ªtiuromânã, dar încep sã uite... Sigurcã nu se lucreazã numai pentrucomunitatea românã din emigra-þie. Este normal ca toate þãrile,toate culturile, trebuie sã intre înaceastã... luptã, ca sã-i spunemaºa. Deci problema este cã unelepropuneri de scriitori români maitineri au în spate un gol. În sen-sul cã, actualmente, clasicii lite-raturii române nu sunt disponi-bili pe piaþã. Unele cãrþi ar trebui,deci, reluate, retraduse, retipãri-te. Dar chestiunea nu e aºa desimplã pentru cã intrã în joc drep-turile moºtenitorilor. Eu, perso-nal, am avut aceastã problemã.Aº fi vrut sã public Baltagul, defapt, l-am ºi retradus, roman carea apãrut acum 50-60 de ani. Dinpãcate, moºtenitorul n-a vrut, nune-a dat autorizaþia, din mai mul-te motive. Pânã la urmã, traduce-rea mea n-a putut sã aparã. Ar fitrebuit sã fie lansatã aici, la Salo-nul de la Torino. Problema moº-tenitorilor existã, legea spune cãtrebuie sã treacã 70 de ani de lamoartea autorului pentru a nuavea probleme. În general, suntmotive practice, adicã financia-re. Dar eu nu cred cã un editorpoate câºtiga din asta. Cine esteSadoveanu în Italia...? Nimeni!Pentru cã de 60 de ani nu s-a maipublicat nimic de el. Iar Sadovea-nu este numai un exemplu, maisunt ºi alþii. Aceastã promovareeste foarte importantã, foarte uti-lã, dar trebuie sã fie fãcutã cu cap.Sigur, cultura nu este fãcutã nu-mai de Eliade, Cioran sau Noica.Eu l-am tradus ºi pe Noica, uita-sem de el. De fapt, ceea ce se ºtiela noi, despre generaþia mai ve-che, este generaþia exilului. Darexistã ºi generaþia ’60 ºi ’70 ºi al-tele. Asta ca sã nu mai pomenimde clasici. Pe vremuri, a fost ofoarte frumoasã traducere a luiCreangã, fãcutã de Anna Colom-bo care, acum, cred cã a împlinitvârsta de 100 de ani. Era o tradu-cãtoare splendidã. Dar acum car-tea nu se mai gãseºte pe piaþã.Dacã vrei sã citeºti Amintirile luiCreangã, nu le gãseºti. Ãsta-i unalt exemplu. ªi sã nu mai vorbimde alþi clasici: Caragiale, Arghezietc. Pe vremuri au existat în Italiaaceste cãrþi traduse. Deci acumexistã acest gol istoric... Trebuieumplut!

Interviu realizat deSandrino Gavriloaia

Marco Cugno primind Premiul special pentru traduceriGIUSEPPE ACERBI, la Castel Goffredo, Italia, 2005