i n t r o d u c e r e

arhitecturarenașteriisec. XV - sec. XVI

Așa cum am mai spus artele în general și arhitectura în special se dezvolt în ăperioadele în care societatea se află pe o panta ascendentă din punct de vedere politic și economic.

considerărigeografice La 12 octombrie 1492, Cristofor Columb debarcă pe insula Guanahani din arhipelagul insulelor Bahamas şi descoperă, astfel, America. În acelaşi an, la 2 ianuarie, prin cucerirea Granadei de către regii Castilliei din Spania ("Reconquista"), dispare - după 800 de ani de domina ie - ultimul bastion al ţprezen ei arabe în Peninsula Iberică.ţ În 1497, Vasco de Gama descoperă drumul spre India, trecând în Oceanul Indian, pe la Capul Bunei Speran e din sudul Africii.ţ ţPrin expedi ia întreprinsă de Magellan, între 1519-1522, dispar şi ultimele îndoieli asupra formei sferice a pământului.

reconsiderăripoliticeșireligioase

În această perioadă începe dezvoltarea unor , începând cu state teritorialestatele orăşeneşti italiene şi continuând în Germania, Fran a şi Spania. Acest proces ţeste favorizat de o diploma ie modernă, care - în afara războaielor - devine un ţimportant instrument politic. - în special cel înalt - îşi schimbă modul de via ă, renun ând la preocupările Clerul ţ ţexclusive de cult şi aspirând la o participare activă în politică. Papi, cardinali şi episcopi nu se mai deosebesc în comportarea lor de negustori sau conducători politici. Creştinismul rămâne, totuşi, elementul preponderent al culturii. Predicatori ca Bernhardin din Siena şi teologi sau prela i ca Sant'Antonio din Floren a sunt asculta i şi ţ ţ ţonora i de credincioşi. În acelaşi timp, însă, învă a ii umanişti se ocupă de problemele ţ ţ ţteologice şi adaptează cunoştin ele filologice şi istorice noi la studiul şi interpretarea ţscrierilor religioase. Viziunea umanistică asupra teologiei şi scripturilor sfinte a dus, în cele din urmă, la apari ia , ini iată în Germania de către ţ ţreformei protestante Martin Luther (1483-1546) şi răspândită, apoi, în întreaga lume catolică.

desengestarhitectură ABARHITECTURA

0494istoriaarhitecturii

arh. în nu alexandru educaționalbercan curs scop-AlexB0494- realizat estedestinat

comercializării nu fi pirați nesimțițiși poate copiat saudecâtde de

umanismul humanitas = omenie, umanitate

Baza spirituală a Renaşterii a constituit-o umanismul. Interesul enorm pentru cultura antichită ii a dus la căutarea şi descoperirea manuscriselor clasice: Dialogurile ţlui Platon, operele istorice ale lui Herodot şi Thucydide, crea iile dramatice şi poetice ţale grecilor şi romanilor. Învă a i din Bizan , care, după căderea Constantinopolului sub ţ ţ ţturci (1453) s-au refugiat în Italia şi predau acum în şcoli din Floren a, Ferrara sau ţMilano, au adus cu ei cunoştin a limbii greceşti clasice. Deşi adesea apăreau simple ţimita ii ale clasicilor, studiul literaturii, istoriei şi filozofiei contribuia la instruirea liberă a ţoamenilor, dându-le o mai mare for ă de discernământ. Mul i gânditori ai Renaşterii ţ ţ(Marsilio Ficino, Giovanni Pico della Mirandola) se orientează în direc ia ţneoplatoniciană în filosofie, în timp ce aristotelismul oficial începe să piardă din importan ă. Reprezentan i importan i ai umanismului au fost şi Erasmus din Rotterdam ţ ţ ţşi Thomas Morus. Cultivarea armonioasă nu numai a spiritului, dar şi a corpului, care în perioada medievală era total discreditată, a devenit în timpul Renaşterii un scop educativ. Viziunea teocentrică a trecutului s-a transformat într-una antropocentrică, omul a devenit centrul aten iei în studii ştiin ifice şi crea ii artisticeţ ţ ţ

martinluther1483-1546

Reformarea bisericii nu a făcut progrese de la Marea Schismă. Papii nu erau mai buni decât suveranii temporali.Excesele fiscalităţii îi indispuneau pe credincioşi. Prelaţii nu erau nici ei mai preocupaţi de îndatoririle lor ecleziastice. Clerul de jos trăia în ignoranţă şi păcat. Credinţele erau înţesate de superstiţii şi de rituri învechite. Trezită de spiritul Renaşterii, pietatea elitelor a devenit mai exigentă. Critica textelor făcută de umanişti, respectul lor faţă de sursele antice au zdruncinat autoritatea tradiţiei, trimiţând la Sfânta Scriptură ca la unicul ghid al credinţei, iar fiecare tindea s-o interpreteze în mod liber. Această credinţă purificată s-a detaşat de practici, începând să le tăgăduiască orice valoare. Ea s-a scandalizat când a văzut papalitatea exploatându-şi financiar credincioşii. De aici s-a născut revolta lui Luther. Seriozitatea cu care Luther şi-a susţinut vocaţia sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerinţele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor şi a obligaţiilor religioase, ci un răspuns de credinţă, răspuns acceptat de Dumnezeu. Această credinţă trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică. Vânzarea indulgenţelor pentru reconstruirea bazilicii San Pietro l-a indignai şi a condamnat-o public, afişând pe uşa catedralei din Wittemberg 95 de teze care au avut mare răsunet în Germania, încurajat de succes, el a ars în public bula care îl ameninţa cu excomu-nicarea. Citat în faţa dietei de la Worms (1521), n-a ezitat să se prezinte, a refuzat să-şi retracteze afirmaţiile şi, pe punctul de a fi condamnat la ardere pe rug, a fost salvat de electorul de Saxa. A urmat curând războiul civil. Retras din lume în 1523, Luther a luat prea puţin parte la el, prietenii lui — mai ales Melanchthon — fiind cei care au organizat (1526,1530) şi dezvoltat luteranismul (1523, 1527).

ABARHITECTURA

0494

Acest fenomen a fost decisiv, în special, în domeniul istoriografiei. Opere ca "Historiarum Florentini populi libri XII" (1420) de Leonardo Bruni, "Istorie fiorentine" (1520) de Niccolò Machiavelli sunt exemple ale unui nou mod de a interpreta istoria şi problemele statale. ţ ţIstoricii Renaşterii renun ă la periodizarea istoriei după criterii religioase (Crea ia, Naşterea lui Iisus şi Aşteptarea Judecă ii de Apoi); în timp ce învă a ii Evului Mediu ţ ţ ţpriveau cu neîncredere lumea păgână a grecilor şi romanilor, noua genera ie a ţRenaşterii era plină de admira ie fa ă de civiliza ia antichită ii şi condamna perioada ţ ţ ţ ţsecolelor ce i-au urmat ca fiind ignorantă, barbară, întunecată. Propriul lor timp îl considerau epocă a luminii.

îndepărtareadetradiții

arh. bercan realizat educațional destinat alexandru curs- - înAlexB0494 estescop nu

comercializării poate decâtși pirați denu copiat saufi de nesimțiți

renaștereatimpurienote de curs 1980 - Sanda Voiculescu

quattrocento 1420-1500 Deși spiritul renașterii a cuprins în sec.XVI cea mai mare parte a Europei în cele ce urmează mă voi referi doar la Italia, locul în care a apărut (sec. XV) și s-a afirmat la cele mai înalte cote acest fenomen.

se dezvoltă mai ales în centrul şi nordul Italiei, Renaşterea timpurie (1420—1500)diferenţiindu-se pe şcoli: şcoala toscană (cu centrul la Florenţa), şcoala lombardă (cu centrul la Milano) şi şcoala veneţiană. Este perioada de căutare şi formare a noului stil, în care persistenţa tradiţiei conferă acestei arhitecturi un farmec aparte. Două evenimente au avut loc în Florenţa la începutul secolului al XV-lea, oare au precedat apariţia Renaşterii:— concursul pentru porţile Baptisteriului câştigat în 1402 de Ghiberti; opera se remarcă prin redarea unor scene în spiritul artei antice;— concursul din anul 1420 pentru cupola catedralei gotice începută la sfârşitul veacului al XlII-lea, Santa Maria del Fiore — câştigat de Brunelleschi, al cărui proiect s-a evidenţiat prin îndrăzneala tehnică şi unitatea gîndirii spaţiale. Influenţat de structura cupolei baptisteriului, Brunelleschi a conceput cupola catedralei, ridicată pe un plan octogonal, într-o formă alungită şi alcătuită din două coji, solidarizate prin nervuri. Alături de , Brunelleschi a proiectat şi Domul din Florenţaexecutat numeroase alte edificii cu caracter religios şi civil, printre care tot în Florenţa, Capela Pazzi şi Ospedale degli Innocenti. are încăperile grupate în jurul unei curţi interioare Ospedale degli Innocentimărginită de portice. Faţada principală, care ocupă latura sudică a pieţei Annunziata, este precedată de un graţios portic cu arcadele sprijinite direct pe coloane şi cu timpanele decorate cu medalioane de ceramică. (construit de Michelozzo Michelozzi în 1459), avînd Palatul Medici-Riccardiîncăperile grupate în jurul unei curţi interioare cu portice, a constituit prototipul palatelor Renaşterii. Bisericile (1450) şi , San Prancesco din Rimini Santa Andrea din Mantuacreaţiile lui Alberti, ilustrează noile tendinţe romane ale dezvoltării Renaşterii. La palatul Rucellai (1446) acelaşi Alberti utilizează pentru prima oară procedeul roman al ordinelor suprapuse, într-un relief plat .

ABARHITECTURA

0494

Catedrala Santa Maria del Fiore 1420-1434 Florenta - Filippo Bruneleschi

Palatul Medici Riccardi 1459 Florenta - Michelozzo Michelozzi

Ospedale degli Innocenti - 1419 Florenta - Filippo Bruneleschi

1446 Florenta - Leon Battista Albertipalatulrucellai

ABARHITECTURA

0494

capelapazziFlorenta - Filippo Bruneleschi

arh. bercan realizat educațional destinat alexandru curs- - înAlexB0494 estescop nu

comercializării poate decâtși pirați denu copiat saufi de nesimțiți

apogeulrenașteriinote de curs 1980 - Sanda Voiculescu

cinquecento 1500-1550 La sfîrşitul secolului al XV-lea, schimbările din viaţa politică şi economică a Europei determină începutul decăderii oraşelor italiene. Centrul artistic se mută de la Florenţa la Roma, unde marile construcţii iniţiate de Vatican reprezintă ofensiva bisericii catolice pentru recîştigarea prestigiului şubrezit de Reformă. Noua treaptă de dezvoltare a arhitecturii Renaşterii italiene se conturează prin forme cu o mare forţă de expresie, mai apropiate de caracterul roman. Desenele rămase de la Leonardo da Vinci (1452—1519) — artist genial, pictor, sculptor, arhitect cu vaste cunoştinţe în diferite domenii ştiinţifice — dezvăluie varietatea concepţiilor sale asupra clădirii de tip central. Donato d'Agnolo Bramante (1444—1514) format la Milano, realizează la Roma în anul 1502 graţiosul Tempietto de la San Pietro în Montorio . Caracterul roman, simplu şi organic al acestei mici clădiri centrale — înconjurată cu o colonadă dorică şi acoperită cu o cupolă semisferică marchează începuturile apogeului Renaşterii. În cadrul activităţii de la Vatican, Bramante amenajează ansamblul de curţi monumentale (Cortile di Belvedere, Cortile di San Damasso şi Cortile della Pigma ) şi începe, pe baza unui proiect personal, construcţia catedralei Sf. Petru. Concepută pe un plan în cruce greacă înscrisă, compoziţia repetă de patru ori motivul ansamblului, rezervînd spaţiul central acoperirii cu o gigantică cupolă. Palatul Cancelleriei din Roma oferă exemplul unei compoziţii pe trei niveluri, cu două curţi interioare, faţadele fiind îmbogăţite la etaje cu şiruri de pilaştri dubli.

ABARHITECTURA

0494

Urmaşii lui Bramante la Roma contribuie la definirea caracteristicilor apogeului Renaşterii. Villa Madama, palatele Massimi alle Collone, şi Farnese de la Roma, sînt deosebit de reprezentative pentru noile tendinţe, avînd faţadele tratate după noi principii compoziţionale, inspirate din stilul viguros al lui Bramante. În această perioadă este completat ansamblul Pieţii San Marco din Veneţia cu biblioteca , monetăria şi loggetta, edificii realizate de Jacopo Sansovino (1468—1570).

Tempietto de la San Pietro in Monterio 1502 Roma - Donato d’Agnolo Bramante

Piața San Marco - VenețiaBiblioteca San Marco din Venetia - Jacopo Sansovino

ABARHITECTURA

0494

arh. bercan realizat educațional destinat alexandru curs- - înAlexB0494 estescop nu

comercializării poate decâtși pirați denu copiat saufi de nesimțiți

Palatul Farnese Roma - Antonio da Sangallo

Catedrala San Pietro Roma 1539 planul lui A n t o n i o d a Sangallo

MICHELANGELO (1475—1564) geniu creator multilateral, exprimă spiritul epocii printr-un limbaj artistic viguros şi personal. Operele sale de arhitectură capela Medici şi biblioteca laurenţiană din Florenţa, piaţa Capitoliului din Roma sînt exemplele unei remarcabile viziuni de plastică a volumelor şi decorului. Michelangelo lucrează cu mase mari, folosind ordinul colosal, articulînd marile volume, întărindu-le expresia prin contraste de umbră şi lumină. Cupola catedralei Sf. Petru din Roma, proiectată de el, devine întruchiparea năzuinţelor artiştilor Renaşterii, exprimată în ideea clădirii centrale.

Palatul Senaturilor, 1569 Piata Capitoliului din Roma Michelangelo

Catedrala San Pietro R o m a p l a n u l l u i D o n a t o d’Agnolo Bramante

Catedrala San Pietro Roma 1546 planul lui Michelangelo

Capela Medici FlorentaMichelangelo

michelangelo

ABARHITECTURA

0494

arh. bercan realizat educațional destinat alexandru curs- - înAlexB0494 estescop nu

comercializării poate decâtși pirați denu copiat saufi de nesimțiți

renaștereatârzieșimanierismul 1550-1580

Cea mai însemnată personalitate a acestei perioade a fost Andrea Palladio (1508—1580). Caracterul novator al operelor sale avea să influenţeze arhitectura clasicismului european. Esenţa creaţiilor sale rezidă în prelucrarea formelor clasice, adaptate la noi cerinţe. Dovedind o mare capacitate de unitate, realizând şi varietatea rezolvării compoziţionale, Palladio renunţă la decoraţia superfluă, accentuînd expresivitatea arhitecturală. Galeria pe două niveluri de ordine suprapuse cu care el înconjură palatul gotic cunoscut sub numele de Basilica din Vicenza marchează apariţia „motivului palladian". Alături de Loggia del Capitano, unde este folosit ordinul colosal, Bazilica imprimă întregii pieţe centrale a oraşului un caracter specific epocii Renaşterii. In domeniul edificiilor laice, palatele orăşeneşti construite de Palladio prezintă compoziţii variate, în funcţie de amplasamentul lor: pe o stradă — palatul Valmarana din Vicenza sau într-o piaţă — palatul Chiericati din Vicenza.În cadrul programului vilelor de ţară, vila-templu, o clădire centrală cu cupolă ca vila Rotonda de lîngă Vicenza, sau vilele avînd o loggie centrală cu trei deschideri, conferă lui Palladio o reputaţie fără precedent. Acest gen de construcţii reprezintă ideea unei compoziţii spe-cifice de plan şi a unei structuri exprimate sincer în forma arhitecturală. Teatrul Olimpic acoperit din Vicenza, singurul exemplu cunoscut din perioada Renaşterii, este conceput după modelul unui amfiteatru antic, avînd însă scena prevăzută cu un decor permanent.

Vila Rotonda linga Vicenza Andrea Palladio

Palatul Chiericati Vicenza - Andrea Palladio

Biserica San Giorgio Maggiore Venetia - Andrea Palladio

Palatul Valmarana Vicenza - Andrea Palladio

Loggia del Capitano din Vincenza - Andrea Palladio